Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu – Portret literar

Context literar; Introducere

 Camil Petrescu a contribuit la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană prin
introducerea unor noi principii estetice precum autenticitatea, substanțialismul, stilul
anticalofil și prin crearea personajului intelectual analitic
 Scriitorul este, în spațiul cultural românesc, primul teoretician al literaturii psihologice,
inspirată din metoda lui Marcel Proust
 „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ” (1930) este un roman modern de tip
subiectiv prin unicitatea perspectivei narative și luciditatea autoanalizei
 Tematic, opera propune două experiențe existențiale fundamentale, iubirea și războiul,
surprinzând drama intelectualului însetat de absolutul sentimentului.
Personajul literar
 Ștefan Gheorghidiu reia, în literatura română, tema intelectualului caracterizat prin luciditate
extremă și orgoliu nemăsurat, dar și prin elitism conceptual
 Ipostazele sociale se modifică pe parcursul narațiunii: mai întâi este un student sărac la
filosofie, bogat în urma unei moșteniri considerabile, asistent la facultate, apoi sublocotenent
în armata română și combatant în Primul Razboi Mondial
 Portretul moral al personajului se conturează prin tehnici ale analizei psihologice:
introspecția, sondarea psihicului omenesc până la limita subconștientului, monologul
interior, prin care sunt surprinse, cu luciditate, stări psihice tensionate
 O discuție de la popotă în jurul unui proces în urma căruia un barbat care și-a ucis soția
infidelă a fost achitat, îl determină pe personajul-narator să realizeze un moment de
retrospectivă, declașând astfel, actul memoriei involuntare. Caracterul reflexiv al
personajului reiese din această secvență narativă, când își dezvăluie concepția despre iubire
„O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie...Trebuie să se știe că și iubirea are
riscurile ei, că acei care se iubesc au drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt.”
 În conturarea portretului lui Ștefan Gheorghidiu se face apel la caracterizarea indirectă,
desprinsă din faptele, gândurile, gesturile, atitudinile și relatiile cu celelalte personaje
Personajul feminin
 Ela este o fată de condiție modestă, orfană, crescută de o mătușă, obișnuită cu tot felul de
privațiuni
 La început, protagonistul-narator vede în Ela imaginea ideală a feminității, o raportează la un
absolut al iubirii
 Relatia evoluează rapid, iar Gheorghidiu recunoaste că „lungile convorbiri... deveniseră o
nevoie sufletească”
 Ela își reorganizează întreaga existență în jurul său, arătând neașteptate dovezi de iubire:
pentru a-i fi alături, ea participă la un curs de matematici superioare, la cel de enciclopedia
filosofiei
 Seminarul despre „Critica rațiunii practice” îi oferă bărbatului privilegiul de a se situa din
nou în mijlocul atenției tuturor
 Ștefan Gheorghidiu
 Eroul lui Camil Petrescu este situat între trăirea interioară și solicitarea exterioară, căutând
echilibrul „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că
mă înșală”
 Armonia cuplului suferă modificări generate de primirea pe neașteptate a unei moșteniri din
partea unchiului Tache Gheorghidiu
 Ela manifestă un interes deosebit pentru activitatea mondenă, intrând în contradicție cu
idealul lui de feminitate: „Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra discuțiilor acestea vulgare.”
 Fire pasională, reflexivă
 Conștient de chinul său lăuntric, Ștefan Gheorghidiu adună, progresiv, semne ale neliniștii și
îndoielilor sale
 Primele observații semnalate de Ela sunt legate de sugestiile ei cu privire la înnoirea
vestimentației, stângăcia dansului care-l fac să distingă „cum zi de zi femeia mea se
înstrăina”.
 Marian Popa sublinia că soliditatea iubirii și a cuplului nu puteau fi probate într-un univers
închis. Intrarea în lume va dovedi precaritatea erosului și superficialitatea feminină.
 Prin tehnica pluriperspectivismului, se distinge o ipostază angelică a celei cu „ochii mari,
albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar, cu neastâmpărul trupului tânăr, ...cu o inteligență
care izvora tot atât de mult din inimă cât de sub frunte” și o altă ipostază, a feminității
degradate, conturând acum o femeie „nefilosoafă, geloasă, înșelătoare” (G. Călinescu)
 Portretul Elei este subiectiv, fiind prezentat din perspectiva lui Ștefan Gheorghidiu, a cărui
opinie se schimbă pe măsură ce relațiile din cuplu se deteriorează.
Secvențe narative
 O secvență narativă importantă a cărții redă excursia la Odobești a tinerilor în cadrul noului
cerc de prieteni. Această plimbare declanșează criza de gelozie și incertitudinea iubirii,
punând sub semnul îndoielii fidelitatea femeii iubite. Compania insistentă a domnului G.,
avocat obscur, acordată soției sale îi sporește suspiciunile. Gheorghidiu asistă la spectacolul
desfășurat de Ela și de tânărul G., care se comportă ca un cuplu. Personajul suferă nu numai
din amor propriu rănit, din neputință și deziluzie, ci, mai ales, pentru că se dedublează: își
ascunde frământările, afișând indiferență „Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel; și eu mă
simțeam imbecil și ridicol...și naiv”. Drama este amplificată pentru că personajul își
exacerbeaza suferința, în consens cu nevoia sa de absolut. Ștefan Gheorghidiu aparține unei
lumi în care se simte un intrus pentru că nimic din această lume nu corespunde firii lui
oneste, pasionate de bine, frumos și adevăr. Experiența războiului de la care nu poate lipsi are
ca preț îndepărtarea de Ela.
 Semnificativ este episodul narativ care surprinde hotărârea lui Ștefan de a dezerta, dacă nu i
se va acorda permisia pentru a merge la Câmpulung. Ela îl rugase, prin intermediul unei
scrisori, să se întâlnească pentru a-i comunica ceva foarte important. Gheorghidiu trece
munții într-o exuberanță evident marcată de bucuria revederii. Scena întâlnirii include două
momente: unul care pare o idilă, iar Gheorghidiu are impresia unei comuniuni sufletești
perfecte, iar cel de-al doilea, când Ela îi cere o importantă sumă de bani, care să-i asigure
viitorul în eventualitatea morții în război. Acest aspect determină o răcire și o înstrăinare
bruscă de Ela. În anecdota povestită de colonel, Ștefan se recunoaște în postura penibilă a
soțului înșelat.
 Frontul este o altă dimensiune a vieții, o experiență trăită intens
 Ștefan simte responsabilitate față de oamenii din plutonul său și, mai ales, multă compasiune.
 În ciuda ororilor, războiul îl ajută să se regăsească, să descopere adevărurile majore ale
existenței
 Drama iubirii este intrată definitiv în umbră
 Îi dăruiește Elei lucrurile din casă, de la obiecte de preț la cărți „De la lucruri personale, la
amintiri. Adică tot trecutul”
 Surprinzând experiența cuplului Ștefan- Ela, romanul devine o adevarată monografie a
sentimentului iubirii, pe care-l definește sau îl ilustrează în evoluție, de la formarea sa până la
dispariție
 „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern în care analiza
psihologică de mare profunzime scoate în evidență viața sufletească complexă a personajelor
și impactul evenimentelor asupra conștiinței acestora