Manole Ariana

Clasa a X-a F
„În Anglia, monarhia absolută provoacă aceeaşi reacţie, dar consecinţele sale sînt total diferite.
Jacob 1 Stuart, care domneşte din 1 603 pînă în 1 625, apoi fiul său, Carol 1 (1625-1 649),
încearcă să-şi impună puterea absolută. Această încercare, care se opune tendinţelor economice
şi religioase ale regatului, provoacă ostilitatea claselor celor mai dinamice ale ţării. Pe plan
religios, Jacob 1 intenţiona să menţină o Biserică puternic ierarhizată. "Dacă nu sînt episcopi,
nu există rege" obişnuia el să spună. O concepţie care şochează profund convingerile
"puritanilor" protestanţi intransigenţi, care doresc să cureţe religia anglicană de ultimele
rămăşiţe ale "papismului". Or, puritanii se recrutau exact din cele două clase sociale cele mai
dinamice din Anglia secolului al XVII-lea: burghezia comercială din oraşe şi marii proprietari
de la ţară. Şi unii şi alţii sînt neîncrezători faţă de o putere regală care caută să controleze cu
stricteţe viaţa economică a regatului şi care nu-şi ascunde ostilitatea faţă de constituirea
marilor domenii, factor de depopulare. Ca şi în Franţa, revolta este a privilegiaţilor care
intenţionează să-şi păstreze avantajele. Dar în Anglia este vorba de privilegiaţi oare sînt
beneficiarii şi nu victimele evoluţiei economice în curs. Mai ales că aceste două clase ale
societăţii engleze dispun de ceea ce frondiştilor din Franţa le lipseşte: o reprezentare politică,
Parlamentul. Lupta dintre monarhia absolută şi forţele centrifuge engleze se manifestă mai întîi
printr-o opoziţie între rege şi Parlament, care pretinde să controleze monarhia. Punctul
culminant este atins cu Carol 1, care, după ce a încercat cîţiva ani să guverneze fără Parlament
şi să impună supuşilor săi absolutismul politic şi religios, presat de necesităţi financiare trebuie
curînd să facă apel la parlamentari. Situaţia se agravează atunci într-atît încît regele, care îi
vede pe parlamentari formulînd împotriva lui un adevărat act de acuzare, încearcă să
folosească forţa, dar nu reuşeşte. Războiul civil între rege şi parlamentari se termină cu victoria
armatei Parlamentului condusă de Oliver Cromwell, reprezentant al celui mai intransigent
partid, al puritanilor rurali.”
Cauză: „O concepţie care şochează profund convingerile "puritanilor" protestanţi
intransigenţi, care doresc să cureţe religia anglicană de ultimele rămăşiţe ale "papismului". Or,
puritanii se recrutau exact din cele două clase sociale cele mai dinamice din Anglia secolului al
XVII-lea: burghezia comercială din oraşe şi marii proprietari de la ţară.”
Efect: „Şi unii şi alţii sînt neîncrezători faţă de o putere regală care caută să controleze
cu stricteţe viaţa economică a regatului şi care nu-şi ascunde ostilitatea faţă de constituirea
marilor domenii, factor de depopulare.”
Cauză: „Situaţia se agravează atunci într-atît încît regele, care îi vede pe parlamentari
formulînd împotriva lui un adevărat act de acuzare, încearcă să folosească forţa, dar nu
reuşeşte.”
Efect: „Războiul civil între rege şi parlamentari se termină cu victoria armatei
Parlamentului condusă de Oliver Cromwell, reprezentant al celui mai intransigent partid, al
puritanilor rurali.”
 Un punct de vedere referitor la conducerea Angliei este că încearcă imounerea unei politici
absolutiste.
 „Or, puritanii se recrutau exact din cele două clase sociale cele mai dinamice din Anglia
secolului al XVII-lea: burghezia comercială din oraşe şi marii proprietari de la ţară. Şi
unii şi alţii sînt neîncrezători faţă de o putere regală care caută să controleze cu stricteţe
viaţa economică a regatului şi care nu-şi ascunde ostilitatea faţă de constituirea marilor
domenii, factor de depopulare”
 „Punctul culminant este atins cu Carol 1, care, după ce a încercat cîţiva ani să
guverneze fără Parlament şi să impună supuşilor săi absolutismul politic şi religios,
presat de necesităţi financiare trebuie curînd să facă apel la parlamentari”
Un alt punct de vedere referitor la măsurile luate în Anglia este că se încearcă impunerea
unor măsuri drastice atât la nivel religios, cât și la nivel politic.
 „Jacob 1 intenţiona să menţină o Biserică puternic ierarhizată. "Dacă nu sînt
episcopi, nu există rege" obişnuia el să spună. O concepţie care şochează profund
convingerile "puritanilor" protestanţi intransigenţi, care doresc să cureţe religia
anglicană”
 „Situaţia se agravează atunci într-atît încît regele, care îi vede pe parlamentari
formulînd împotriva lui un adevărat act de acuzare, încearcă să folosească forţa, dar
nu reuşeşte.”