Genul liric

Introducere: “Poezia inseamna vibratie lirica, ea se adreseaza eului nostru sensibil, cel care
percepe lumea prin simturi”- Umberto Eco
Def: Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare in care poetul isi confeseaza, in mod direct,
cele mai adanci stari sufletesti si emotii prin intermediul vocii eului liric, dar si cu ajutorul
tehnicilor aluzive si associative, creand astfel un univers de o mare forta sugestiva ce se
adreseaza sensibilitatii lectorului.
Incadrare text: Opera literara “…” de …. Apartine genului liric, intrunind caracteristicile
definitorii acestui tip de discurs, la nivel formal si de continut.
Argumentare: O trasatura specifica acestui tip de text este, in primul rand exprimarea directa a
trairilor finite poetice. Textul este un monolog liric/descriere artistica/confesiune lirica ce
abordeaza tema ….. si prezinta sentimente puternice de …. + EUL LIRIC. Mai mult, ideile si
sentimentele sunt transmise printr-un limbag expresiv care creeaza imagini artistice suggestive,
ce contureaza mesajul poetic. De exemplu.................
EUL LIRIC – Subiectiv: Caracterul subiectiv al poeziei este sustinut si prin marcile lexico-
gramaticale ale eului liric, instanta a comunicarii proiectat in discurs prin verbe si forme
pronominale la pers. I si a II-a.
- Obiectiv: Marcile deixisului personal nu apar la nivel pur lexical dar sunt
validate in structura de adancime a textului. Eul liric este ca un Dumnezeus ascuns, fiind in
ipostaza contemplatorului/privitorului/indragostitului iar ideile sunt exprimate la persoana a III-a
“.....” tradand lirismul obiectiv.
Prozodie: De asemenea, elementele de prozodie imprima discursului o muzicalitate aparte, o
tonalitate in accord cu trairile finite poetice. Astfel, opera se compune din x strofe cu rima y si
masura de z silabe.
Concluzie: Prin urmare, uzitarea intasntelor comunicarii lirice, exaltarea sensibilitatii prin care
se evoca starile interioare prin intermediul mijloacelor de expresie artistica valideaza, alaturi de
prozodie, in mod elocvent/peremptoriu apartententa operei x de y la genul liric.
 Pastelul
Introducere: “Pastelurile sunt ample tablouri care se suprapun pana la identitate cu originalul”-
George Calinescu
*doar daca este de Alecsandri: Vasile Alecsandri este cel mai de seama reprezentant al
pasoptismului romanesc, numit de critical literal Titu Maiorescu “cap al poeziei noastre in
generatia trecuta” ce duce specia pastel la un alt nivel.*
Def: Pastelul este specia liricii peisagiste in versuri, in care sunt descries, pe baza unei succesiuni
unitare de tablouri, aspect semnificative din natura, indicandu-se, de cele mai multe ori, indirect,
si sentimentele poetului legate de acestea.
Incadrare text: Opera literara “…” de …. este un pastel, intrunind caracteristicile definitorii
acestui tip de discurs, la nivel formal si de continut.
Argumentare: O prima particularitate care atesta apartenenta operei la specia pastel este, in
primul rand, tema naturii, anticipata chiar din titlu, evidentiindu-se astfel stransa corelatie titlu-
text. Motivele literare “...” ilustreaza un cadru fabulous, in mijlocul naturii. Aspectul feeric al
peisajului este sustinut si de momentul in care este surprins, ...... . Mai mult, EUL LIRIC.
O alta caracteristica relevanta specie pastel este, in al doilea rand, prezenta
tehnicilor si procedeelor artistice cu insistenta pe grupul nominal format din subtsantiv+adjective
“.....” si a mijloacelor de expresivitate utilizate cu scop descriptiv, preveland epitetele. De pilda,..
Prozodie: De asemenea, elementele de prozodie imprima discursului o muzicalitate aparte, o
tonalitate in accord cu trairile finite poetice. Astfel, opera se compune din x strofe cu rima y si
masura de z silabe.
Concluzie: Prin urmare, creionarea unui cadru paradisiac pe baza limbajului expresiv in care
preveleaza epitetele si imaginile vizuale alaturi de descrierea ca modalitate dominanta de
expunere, atesta in mod elocvent/peremptoriu incadrarea operei x de y la specia literara pastel.
 Genul epic
Def. Genul epic cuprinde totalitatea creatiilor in proza sau in versuri in care modalitatea
predominanta de expunere o reprezinta naratiunea, creatorul exprimandu-si in mod indirect
ideile, prin intermediari. Nasterea genului este marcata de epopeile homerice: Iliada si Odiseea.
Incadrare text: Opera literara “…” de …. Apartine genului epic, intrunind caracteristicile
definitorii acestui tip de discurs, la nivel formal si de continut.
Argumentare: O prima particularitate care atesta apartenenta la genul epic este, in primul rand,
prezenta naratorului, instanta fictiva, depistat prin persoana gramaticala a verbelor si pronumelor
din discursul narativ “....’ . Din punct de vedere al raportului narrator-diegeza, acest text
beneficiaza de un narrator obiectiv/subiectiv.
De asemenea, este prezenta actiunea in care sunt antrenate personaje relatata pe
momentele subiectului, fragment reprezinta ..... +REZUMAT.
Mai mult, diegeza este plasata intr-un timp “...” si spatiu “.....” bine determinat,
autorul realizand o monografie(=creionare, oglindire) a ....
In plus, este omniprezenta exprimarea indirecta a ideilor autorului care auziteaza
un tip specific de organizare infatisand artistic omul, cu manifestarile si starile lui sufletesti, cu
universul lui de viata. Mai mult decat atat, se remarca predominanta verbal tipica stilului narativ
care reliefeaza actiunile personajelor si relatiile dintre acestea.
Concluzie: Prin urmaew, surrinderea unui univers verosimil in centrul caruia este plasat
personajul x, implicat intr-o actiune proiectata spatio-temporal si conturata de un narrator
obiectiv/subiectiv care intrebuinteaza modalitati de expunere specifice, atesta in mod
peremptoriu incadrarea fragmentului extras din opera x de y la genul epic.vjn
 Basmul
Introducere: Folclorul, ca parte integranta a culturii nationale reprezinta totalitatea faptelor de
cultura populara, transmisa prin cuvant si practice. Manifestarile de cultura populara organizata
in text spus alcatuiesc literature populara.
Def+incadradre text: Fragmentul extrad din x de y este in mod cert un basm popular intrucat
este relatata o intamplare fantastica, pusa pe seama unor personaje simbolice ce trec prin
intamlari fabuloase pt a sustine ordinea valorica a binelui, autorul anonim uzeaza un tipar
stereotip, fiind prezente formule initiale si cronotopi vagi. In Estetica basmului, George
Calinescu afirma ca acesta este un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie etica,
observatie morala.
Argumentare: O prima particularitate care atesta apartenenta fragmentului citat la specia literara
basm popular este, in primul rand, uzitarea formulelor specifice “...” . Actiunea este plasata intr-
un timp si spatiu vag definite. De plida, adverbul “odata” sugereaza timpul nedeterminat, iar
structurile “..” evidentiaza spatiul (in care urmeaza a se petrece calatoria menita sa restabileasca
echilibrul in imparatie. De aici se sugereaza tema calatoriei/drumul initiatic al eroului)
Caracterul de basm este sustinut, in al doilea rand, de tiparul narativ. Dupa opinia
mai multor cercetatori, intre care si George Calinescu, basmul popular are o constructie a
basmului stereotipa. Spre exemplu, fragmentul citat urmareste cu strictete tiparul narativ in 4
secvente, in text regadindu-se “.....” . Alte motive literare specifice basmului si prezente in
fragmentul citat sunt “...” (cifrele magice, obiectele etc). De altfel, limbajul este presarat cu
accente populare”..”, .
In plus, caracterul popular al basmului este conturat prin lipsa autorului
individual, opera folclorica fiind transmisa prin viu grai si este expresia artistica a unei constiinte
collective, ceea ce atesta prezenta caracterelor anonim, oral si colectiv.
Concluzie: Prin urmare, uzitarea unei structure stereotipice, in care este plasata formula initiala
medita sa tradeze cronotopii nedeterminati alaturi de motive literare specifice ce sustin tema
calatoriei din care nu lipsesc elementele fabuloase si caracterele specifice folclorului literar,
atesta in mod elocvent apartenenta fragmentului extras din opera x culeasa de y la specia basm
popular.
 Fabula
Introducere: Fabula provine din limba Latina si inseamna ‘povestitre”. Aceasta a fost cultivate
inainte de Hristos si capaa amploare o data cu grecul Esop, considerat “parintele fabulei”.
Def+incadrare text: Opera x de y apartine speciei literara fabula intrucat este scrisa sub forma
unei scurte povestiri alegorice in care sunt satirizate moravuri sociale si defecte omenesti prin
intermediul animalelor, figura de stil dominant fiind personificarea. Subiectul fabulei este, de
cele mai multe ori, un prilej de amuzament, dar in spatele rasului provocat de ineditul
intamplarilor si al situatiilor se ascund problem grave ale omului si ale societatii in care traieste.
Argumentare: O prima particularitate care atesta apartenenta operei la specia literara fabula
este, in primul rand, uzitarea unei structuri compozitionale specifice. Astfel, textul este organizat
in doua parti: intamplarea cu talc disimulata in (dialog etc) si morala. Actiunea este scurta si
schematica, menita pentru a pune in valoare o invatatura pe tema “...” . +REZUMAT. Morala
este implicita/explicita +vorbim despre morala. De asemenea, plasarea intamplarii in timp si
spatiu este vaga, ceea ce sugereaza ca actiunea se poate petrece oriunde, oricand, generalizand
mesajul transmis.
Caracterul de fabula este sustinut, in al doilea rand, de inlocuirea universului
uman cu ce al necuvantatoarelor(/vegetalelor, obiectelor etc) care ilustreaza cate un tip uman
identificabil si in realitate, de obicei plasate in antiteza, autorul uzitand in acelasi timp si
personificarea ca figura de stil dominant. De pilda, ...... (vorbim despre fiecare personaj). (De
altfel, dialogul este de facture dramatica si potenteaza psihologia/mentalitatea personajelor,
implicit caracterizarea indirecta a acestora.
+/- prozodie, narrator, intentia satirica
Concluzie: Prin urmare, organizarea operei in 2 parti, povestea cu talc si morala, alaturi de
intentia satirica precum si participarea personajelor animaliere, umanizate prin intermediul
personificarii, atesta in mod cert apartenenta operei x de y la specia literara fabula.
 Doina
Introducere; Folclorul, ca parte integranta a culturii nationale reprezinta totalitatea faptelor de
cultura populara, transmisa prin cuvant si practice. Manifestarile de cultura populara organizata
in text spus alcatuiesc literature populara.
Def+incadrare text: Doina este specia liricii populare, în versuri, în care sunt exprimate direct
sentimente profunde, proiectate într-un mediu rural. Opera x aparține folclorului literar, întrucât
sunt grefate sentimente profunde alături de formulele stilistice și caracterele specifice literaturii
populare, iar vocabularul este smălțat/ impregnat/ presărat cu termeni și expresii populare,
arhaice și regionale, specifice zonei în care a fost creată.
Argumentare: O primă trăsătură care atestă apartenența operei la specia doina populară este, în
primul rând, prezența caracterelor specifice folclorului literar/ creației folclorice. Astfel, textul
literar este lipsit de identitatea unui autor individual, creația este transmisă prin viu grai, fiind
expresia artistică a unei conștiințe colective, trădând caracterele oral și anonim. De plidă, textul
este preluat de y. Mai mult, în poezie sunt grefate/ creionate sentimente profunde......, textul
încadrându-se în tiparul doinei populare de........ Astfel, textul este organizat ca *modul de
expunere* caracterizat de sinceritatea mărturisirii sentimentelor. Eul liric, prin intermediul căruia
autorul anonim se transpune în ipostaza ......, care își confesează sentimentele de....., se identifică
la nivel textual prin formele verbale și pronominale la persoanele I și a II-a: „....” În plus, sunt
uzitate formule stilistice care accentuează caracterul tradițional „.....”.
Caracterul de doină populară este susținut, în al doilea rând, de lexicul/
vocabularul smălțat cu termeni și expresii populare. Spre exemplu, unele substantive și verbe
desemnează acțiuni de fractură populară: „.....”. În plus, versificația îi oferă operei o cadență
specifică liricii populare românești: structura monobloc/ astrofică, rima x, versul popular scurt de
x silabe, ritmul trohaic.
Concluzie: Prin urmare, textul X preluat de Y este o doină populară de ..... întrucât se
confesează trăiri profunde proiectate în lumea arhaică a satului românesc, sunt evidențiate
caracterele creației folclorice și se uzitează versificația specifică liricii populare, alături de
lexicul arhaic și regional, precum și formulele stilistice.
 Caracterizare personaj
Def. Personajul literar este o prezență prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect
concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică. Ca instanță narativă principală, personajul
reprezintă un element esențial în structura textului epic sau dramatic., reprezentând oameni
transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai intâmplărilor narate. X este
protagonistul\personajul principal fragmentului selectat din opera Y de Z, întrucât este situat în
centrul unui plan narativ care participă la toate momentele subiectului, iar celelalte peronaje
gravitează în jurul său. Acestuia i se reliefează prin mijloace directe și indirecte caracterul....
Argumentare; (Inca din inceput) naratorul il prezinta pe X drept “....” +PORTRET FIZIC
Portretul moral este si el prezentat, grefat prin marci stilistuce indirecte. Astfel,
cea mai remarcabila trasatura a lui X este “....” evidentiat prin *mijloc de caracterizare*
Concluzie: Prin urmare, X este creionat atât direct, cât și indirect, acesta ilustrează tipul “...’,
(care face efortul pentru a-și depăși condiția\destinul), impunându-se prin “....”]