Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Perspectiva narativă reprezintă unghiul din care sunt prezentate evenimentele relatate,
valorificând punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic și viziunea autorului
asupra lumii. În fragmentul extras din opera literară ..................de .................. perspectiva
narativă este obiectivă, relatarea se face la persoana a III-a prin verbe și forme pronominale, de
exemplu......................
Aceste verbe descriu o atmosferă în care ( scrii ideea textului)...............
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât
personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în textul...naratorul este
unul omniscient și omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
În concluzie, naratorul obiectiv, prin atitudinea sa demiurgică (neimplicată), oferă o
viziune imparțială asupra evenimentelor relatate.
Caracterizare de personaj
Personajul literar este o instanţă narativă specifică textului epic și dramatic.
Personajul..........
regăsit în fragmentul extras din opera literară.”.....” de ......este prezentat atât prin mijloace
directe, cât și indirecte de caracterizare. Naratorul îl descrie direct conturându-i un portret
fizic /moral....( detalii din text)
Celelalte personaje îl descriu ca fiind...... (dacă există în text detalii)
Personajul se autocaracterizează....... (dacă există în text detalii)
Caracterizarea indirectă reiese din comportament, limbaj, atitudine, relația cu ceilalți,
vestimentație, astfel personajul.... (este naiv pentru că..../ politicos pentru că...../respectuos pentru
că....)
În concluzie, profilul personajului.... este conturat atât în mod direct prin informațiile
oferite de narator, cât și indirect prin comportamentul și relația cu cei din jur, fiind o ipostază a
umanului reflectată cu mijloace literare.
Adăugiri
Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre
lume și viață a unui scriitor despre menirea artistului în societate și despre misiunea artei sale,
într-un limbaj care îl particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o creație
lirică în care autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul artistului în societate, întreg
discursul liric focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate meschină, superficială,
incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției omului de
geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață. Demersul
poetic are ca punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă) la
nivel artistic prin intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei imaginații și
a sensibilității, bogăția expresivă a operei având menirea de a impresiona, de a sensibiliza și de a
educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin intermediul...(figură de stil)...care este rolul
acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi sentimentul de patriotism, de
a insufla respect față de valorile reale și față de măreția trecutului istoric național, de a convinge
că libertatea și unirea ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența cititorul în vederea
evoluției spirituale și morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de poem esențial pentru
întregul program estetico-literar al autorului, care transferă cititorului concepția creatorului
despre rolul său și al artei sale în societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii întregi,
care poate valorifica informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea operei sale să
se realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de persoana
I....eul liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă, tradiționalistă,
neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv, concepția
despre lume și viață, despre rolul artistului și despre menirea artei sale prin intermediul unui
limbaj expresiv, care-l particularizează, insuflându-i cititorului stări sufletești menite să îl
sensibilizeze, să îl educe și să îl determine să se autodefinească în raport cu lumea, cu creația și
cu sine.
Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, contemplării, condiţiei poetului,
arta poetică). Un prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie cultivarea
principiului unor trăiri contradictorii (care?) De asemenea, ambiguitatea limbajului reiese din
utilizarea unor metafore surprinzătoare (care?+comentare) Totodată, poetul preferă versul liber
care?), tehnica ingambamentului şi metamorfoza (ex.) Nu în ultimul rând, se observă
intelectualizarea emoţiei (ideea?) Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic,
astfel, Y transmite sentimente de...faţă de...care se află în deplin acord cu stările interioare.
N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză psihologică şi al
experienţei, al dramei de conştiinţă şi de idei. Se pune accentul pe civilizaţia citadină, pe
dezvoltarea analizei psihologice, pe interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este ales un
intelectual, frământat de numeroase probleme de conştiinţă. Se foloseşte introspecţia, monologul
interior, stilul indirect liber, tehnica fluxului de conştiinţă involuntară, pentru a evidenţia bogăţia
sufletească şi complexitatea personajelor. De asemenea, este prezent personajul-narator, iar
perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea întâmplărilor la persoana I (ex.) Totodată, nu se
respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre ficţional si nonficţional şi are un caracter
deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie
impresionantă pentru perioada modernismului.
Tradiţionalismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria, folclorul,
lumea rurală). Un prim argument care justifică încadrarea textului în tradiţionalism îl constituie
întoarcerea în timp prin evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze prin frumuseţea lor
(care?). De asemenea, se promovează un text liric sensibil/interes şi pasiune pentru folclor/
promovează lumea satului, prezentat ca spaţiu reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor
străvechi. Nu în ultimul rând, poetul apelează la formule stilistice (care sunt figurile de stil+
comentarea lor), care pun în evidenţă exuberanţa, frenezia, dar şi dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
tradiţonalismului.
Pasoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme, precum
(istoria, natura, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel, patriotismul). Apar o
serie de motive literare...(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.+comentarea).