Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se bazează pe naratiune,

ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile și sentimentele,

prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o actiune, plasată în timp şi în
spatiu.
Fragmentul selectat din opera X de Y se înscrie în tiparul narativ/apartine genului epic, întrunind
caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect, prezenta naratiunii ca
mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje) si a cronotopului actiunii.
Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, este relatată o întâmplare ai cărei
protagonisti...(rezumi în 2-3 fraze fragmentul). Pe lângă naratiune sunt valorificate, ca moduri de
expunere: descrierea sumară (ce suspendă naratiunea) si dialogul (ce are rolul de a dinamiza
discursul epic).
În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al gradului de
implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv/subiectiv, sugestivi fiind indicii morfologici la
persoana a III-a /I. (exemple), fiind vocea abstractă a autorului.
Pe lângă narator, ca instante ale comunicării în textul epic, apar si personajele, definitorii pentru
genul epic, ele fiind implicate în acțiune și intrând în diferite tipuri de conflicte exterioare sau
interioare (precizare, dacă există). Protagonistul fragmentului/operei este..., iar personajele
secundare/episodice sunt...
Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării e precizat:,,...", însă/iar
coordonata temporală e vag/bine precizată/conturată:,,...".
Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente care încadrează
textul/fragmentul X în genul epic.