Motivarea apartenenței la genul epic

Textul epic este o operă literară bazată pe narațiune, în care un narator relatează întâmplări într-o
succesiune organizată logic și temporal și în care apar personaje care au diferite roluri în realizarea acțiunii.
Fragmentul selectat din opera X de Y se înscrie în tiparul textului epic, întrunind caracteristici precum:
exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect, prezenta narațiunii ca mod de expunere, a instanțelor
comunicării narative (narator/personaje) și a cronotopului acțiunii.
În primul rând, se remarcă prezența unui fir narativ prin intermediul narațiunii, ca mod de expunere, este
relatată o întâmplare ai cărei protagoniști...(se rezumă în 2-3 fraze fragmentul). Pe lângă narațiune sunt
valorificate, ca moduri de expunere: descrierea sumară (ce suspendă narațiunea, contribuie la portretizarea
personajului principal și la înfățișarea locului) și dialogul (ce are rolul de a dinamiza discursul epic, surprinde
momentul de maximă intensitate, caracterizează personajele).
În privința instanțelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al gradului de implicare în
diegeză, ipostaza unui narator obiectiv/subiectiv, sugestivi fiind indicii morfologici la persoana a III-a /I.
(exemple).
Pe lângă narator, ca instanțe ale comunicării în textul epic, apar si personajele. Protagonistul
fragmentului/operei este..., iar personajele secundare/episodice sunt...
Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul acțiunii: spațiul întâmplării e precizat:,,...", însă/iar
coordonata temporală e vag/bine precizată/conturată:,,...".
Așadar, având în vedere cele prezentate, pot susține că textul fragmentar selectat din opera X de Y se
încadrează în textul epic si surprinde într-un act narativ liniar ideea că... (zici într-o frază ideea fragmentului).

*cronotop- conexiunea dintre relațiile temporale și spațiale, asimilate într-un mod artistic în literatură
*diegeză – narativitatea