Subiectul al II-lea la bacalaureat

Perspectiva narativă

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu

universul diegetic, viziunea lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...(subiectivă/obiectivă),
întrucât narațiunea este...(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la
persoana...(I/III-exemple de verbe și de pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe
mai mult decât personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv. Prin
urmare, în textul...naratorul este unul omniscient și omniprezent, textul având
focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este
și personaj și se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv
lumea prezentată cititorului se înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în
textul...naratorul este subiectiv și uniscient, textul având focalizare internă și viziune
,,cu’’.

Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului fragmentar,
deoarece participă activ la toate momentele acțiunii, iar celelalte personaje
gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte personaje,
iar faptele, gesturile, limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie puncte de
reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului) este
caracterizat direct de către narator, modalitate prin care se oferă informații legate
de statutul social și originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o trăsătură
dominantă). Portretul moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și
felul său de a vorbi sunt dovada unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies).
Trăsăturile sale de caracter sunt completate de atitudinea pe care o adoptă cu
celelalte personaje...Caracterizarea prin nume constituie o altă metodă
indirectă...(menționarea autocaracterizării dacă apare).
Protagonistul operei literare.../fragmentul operei literare...de...reprezintă
prototipul omului perseverent/ conștient/harnic/ răsfățat/needucat...care știe să se
impună în fața celorlalți, oferindu-le un model (sau nu) de comportament demn de
urmat.
Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
Poezia...scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod direct,
idei/sentimente de...în legătură cu/generate de...Tema poeziei este...(natura/iubirea
împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese
din prezența motivelor.../elementelor din câmpul lexical al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana
I-exemple)/adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple),
obiectiv (dacă nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric
transmițând...Sentimentele care se degajă din text sunt de...(nostalgie, regret,
melancolie, veselie, exuberanță, euforie, admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.),
eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului, nostalgicului, romanticului,
îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa cum reiese din versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin
intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul
epitetului/personificării/...(exemple) se sugerează/se face trimitere la/este
conturată...(fiecare figură de stil trebuie comentată). De asemenea, imaginile
artistice: auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima
încărcătură afectivă/... .

Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun
viziunea despre lume și viață a unui scriitor despre menirea artistului în societate și
despre misiunea artei sale, într-un limbaj care îl particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o
creație lirică în care autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul
artistului în societate, întreg discursul liric focalizându-se pe tema...(condiției
artistului într-o societate meschină, superficială, incapabilă să-l înțeleagă și să îi
aprecieze efortul creator/condiției omului de geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață.
Demersul poetic are ca punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul
artistului redat(ă) la nivel artistic prin intermediul unei/unui...(figură de
stil)...care...(rolul figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei
imaginații și a sensibilității, bogăția expresivă a operei având menirea de a impresiona,
de a sensibiliza și de a educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin
intermediul...(figură de stil)...care este rolul acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi sentimentul de
patriotism, de a insufla respect față de valorile reale și față de măreția trecutului
istoric național, de a convinge că libertatea și unirea ar trebui să definească orice
națiune.
 Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența cititorul în
vederea evoluției spirituale și morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de poem
esențial pentru întregul program estetico-literar al autorului, care transferă
cititorului concepția creatorului despre rolul său și al artei sale în
societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii întregi, care poate valorifica
informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea
operei sale să se realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de
persoana I....eul liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă,
tradiționalistă, neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod
direct, subiectiv, concepția despre lume și viață, despre rolul artistului și despre
menirea artei sale prin intermediul unui limbaj expresiv, care-l particularizează,
insuflându-i cititorului stări sufletești menite să îl sensibilizeze, să îl educe și să îl
determine să se autodefinească în raport cu lumea, cu creația și cu sine.

Rolul notațiilor autorului

Notațiile autorului sunt elemente specifice textului dramatic și se mai numesc
indicații scenice sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura
intervenție în text a dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă
literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării scenice). În textul
dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează
succint detalii privind decorul (ex.de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul
trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea
surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare
ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul,
geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile,
ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru
prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii
preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi
reprezinte mintal evenimentele şi personajele.