Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/ +două modele

Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale. /Factor structurant al oricărei narațiuni,
personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice, morale distincte.
-precizarea titlului operei/fragmentului și a autorului operei din care face parte personajul
caracterizat;
-stabilirea tipului de personaj: principal, secundar etc.
În opera/fragmentul X de Y, Z este personajul principal, deoarece se află în centrul acțiunii, toate
faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje acționează raportându-se la acesta
(precizezi și circumstanța spațială/temporală în care apare înfățișat).
Pe de o parte, naratorul îi prezintă statutul social lui Z, acesta fiind…(precizezi ce este?).
Caracterizarea directă reiese din ... (portretul fizic, făcut de narator/de alte personaje/făcut prin
autocaracterizare-pentru fiecare modalitate de caracterizare prezentă în text se va indica un citat
ilustrativ+comentariu)
SAU-portretul fizic (numești trăsăturile care apar în text, le ilustrezi cu citate adecvate, indici
mijlocul de caracterizare prin care apar înfățișate și eventual, procedeele artistice folosite în
portretizarea fizică a personajului)
Pe de altă parte, ca modalităti de caracterizare indirectă se remarcă... (se vor enumera toate
modalitătile de caracterizare indirectă prezente în text: comportament, limbaj, mediu, relatiile cu
celelalte personaje, vestimentatie, nume-ce trăsătură de caracter sugerează fiecare citat).
SAU-portretul moral (care sunt trăsăturile de caracter ale personajului, stările lui emoționale,
mijloacele de caracterizare directe/indirecte prin care sunt prezentate acele trăsături, secvențe
semnificative din text pe care le interpretezi, punând în relație personajul și cu un alt/ cu alte
personaje din opera; dacă apar cu referire la trăsăturile morale, numești și procedeele artistice).

ATENȚIE!
Indiferent de modul în care alegi să-ți organizezi conținutul compunerii de caracterizare, cea mai
importantă este valorificarea textului care să dovedească faptul că ai înțeles esența personajului.
În concluzie, Z este un personaj ale cărui trăsături fizice și/sau morale sunt bine evidențiate în
fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de…(tipologia
personajului)

Caracterizarea unui personaj-Moș Miron din Romanul lui Eminescu

Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
 exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale.
În fragmentul ,,Romanul lui Eminescu’’ de Cezar Petrescu, Moș Miron este personajul principal,
deoarece autorul evidențiază comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Acesta este
un prisăcar înțelept și voios, calități reieșite din relația cu tânărul care se află în formare, Mihăiță.
Trăsăturile lui sunt redate prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă, ce reiese
din limbaj, comportament și relația cu Mihăiță.
Caracterizarea directă este realizată de către narator, dar și de alte personaje ale operei. Astfel, din
afirmațiile directe ale naratorului aflăm că ,, prisăcarul era un bătrân frumos ca sfinții icoanelor’’,
reliefând înțelepciunea și blândețea caracteristice acestui personaj, dar și tendința sa de a se raporta
cu jovialitate, mizând pe un spirit glumeț, la tânărul său prieten, având intenția de a-l forma pentru
existență: îi râdeau ochii de mereu altfel de gânduri năstrușnice, sugestie a faptului că avea un
benefic simț al umorului. Din intervențiile altor personaje reiese apropierea de care se bucură din
partea lui Mihăiță ,,Am venit la tine, fiindcă te știu om de treabă’’, copilul intuind bunătatea
bătrânului.
Modalitățile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul și vorbele personajului, dar și
fizionomia sa. Astfel, din comportamentul lui reiese o accentuate înclinație spre amuzament:
,,Moșneagul râdea înainte, cu spatele rezemat în perete’’, pe care o dorește constructivă în relația cu
tânărul. În plus, limbajul său trădează tentative personajului de a-I împărtăși propria cunoaștere lui
Mihăiță: ,,Greu ai s-o duci în viață, băiatul moșului, dacă le pui pe toate așa de repede la inimă!’’
La fel de reprezentativă rămâne, fără îndoială, fizionomia lui Miron, care îi oglindește-prin
excelență-înțelepciunea: ,,Cutele mărunte ale obrazului porneau din jurul ochilor ca din două
cheutori și se pierdeau în barba albă, revărsată pe piept.’’
În concluzie, Moș Miron este un personaj ale cărui trăsături morale și fizice sunt bine evidențiate în
fragment, iar portretul său este emblematic pentru categoria umană, reprezentată de tipul omului
înțelept.
Caracterizarea unui personaj-Făt-Frumos ,,Făt-Frumos din lacrimă’’, Mihai Eminescu
Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale.
În fragmentul ,,Făt-Frumos din lacrimă’’ de Mihai Eminescu, Făt-Frumos este personajul principal,
deoarece autorul evidențiază comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Acesta este
un voinic care vrea să arate că poate lupta și că este capabil să nu se teamă de nimic. Trăsăturile lui
sunt redate prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă, ce reiese din limbaj,
comportament și relația cu dușmanul tatălui rău. Aici, Făt-Frumos este surprins în două ipostaze/
momente ale vieții sale:nașterea acestuia, mult așteptată de împărat și împărăteasă și plecarea,
călătoria către împăratul ce-l dușmănea pe tatăl său. La nașterea sa, autorul îi surpinde portret fizic
de o frumusețe extraordinară: ,,fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii’’. De
nașterea sa se bucură chiar și astrul ceresc, soarele, care a stat pe loc timp de trei zile: ,,încât trei
zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie.’’ Personajului i se conturează un portret moral,
complex, realizat prin mai multe mijloace de caracterizare. Îi sunt prezentate trăsăturile specifice
unui erou de basm, printre care puterea supranaturală a voinicului: poate arunca buzduganul atât de
 tare, încât să despice norii: ,,iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale
de-o zi.’’ De asemenea, sunt evidențiate curajul și îndrăzneala, trăsături ce reies din vorbele pe care
i le adresează dușmanului tatălui său: ,,Bine te-am găsit, împărate, desi mă tem că nu te-oi lăsa cu
bine, pentru că am venit să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra tatălui meu.’’, arătând și
dorința de răzbunare a acestuia, dar și încrederea în propria forță.
Comportamentul acestuia reliefează iubirea de care dă dovadă în relația cu tatăl său, deoarece voia
să răzbune pe dușmanul acestuia.
În concluzie, Făt-Frumos este un personaj ale cărui trăsături morale și fizice sunt bine evidențiate în
fragment, iar portretul său este emblematic pentru categoria umană, reprezentată de tipul voinicului
curajos.