Mesajul unui text fragmentar epic/narativ

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor

exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care scriitorul își invită cititorul să pătrundă
dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Fragmentul literar X, de Y este un text epic/narativ, care are la bază un mesaj inedit, care se
construiește în jurul emoției generate de… (ce anume?) și se află în strânsă legătură/concordanță
cu tema (care este tema?)
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului. (Rezumatul textului).
Naratorul subiectiv/obiectiv/martor/personaj evocă emoțiile intense (în ce moment?), iar sugestive
sunt secvențele (descriptive/narative), precum (exemple).
Mesajul textual este caracterizat de subiectivitate/obiectivitate, având în vedere faptul că naratorul
se află în ipostaza (care? subiectivă/obiectivă) și prezintă trăirile sale/ ale personajului (exemplu
de secvențe (2) de unde reiese intensitatea emoției).
Modul în care este construit personajul pune în valoare mesajul artistic al autorului. În acest
fragment de text, personajul X este conturat prin intermediul emoțiilor care (când îl încearcă?).
Trăirile pe care acesta le are semnifică …(ce trăsături reies-sensibilitatea, frumusețea interioară,
bucuria, complexitatea etc.).
Naratorul, instanța comunicării specifică tiparului narativ, pune în lumină (ce anume?-
dragostea/iubirea față de natură, față de o persoană dragă/față de un loc din copilărie etc.)
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului. (folosirea
diminutivelor cu rol afectiv, a figurilor de stil care subliniază anumite sentimente
=ideile/sentimentele sunt accentuate prin folosirea semnelor de punctuație cu rol stilistic (cu
exemple), etc.).
Așadar, fragmentul operei literare X de Y pune în lumină ..., (scrieți ideea pe care ați desprins-o
voi din textul literar) întrucât are menirea de a reliefa o valoare morală aparte, impresionând prin
ideile exprimate de către personaje și prin mesajul profund, astfel încât fiecare cititor este invitat
să reflecteze asupra unor aspecte importante pentru el.
Apartenență la textul epic/narativ
Scrierea literară X, care aparține lui Y prezintă toate caracteristicile textului epic/narativ, având în
vedere faptul că: 1. tiparul textual pe care se bazează este narativ, devenind modalitatea principală
de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile și sentimentele, prin intermediul
naratorului, a personajelor, care sunt implicate într-o actiune, plasată în timp şi în spatiu.
2. Mesajul autorului face referire la...(la ce anume?) și e transmis, în mod indirect, prin întâmplările
imaginate, ordonate în timp și în spațiu la care iau parte personaje.
(vei selecta 1 sau 2 pentru introducere)
Tema textului este...(care este tema și ce idee transmite?). Valoarea morală pe care o promovează
autorul prin acest text este...(bunătatea, iubirea, toleranța, dragostea, înțelegerea etc.)
Fiind un text narativ/epic se observă o suită de fapte imaginare, acestea fiind construite într-un
singur fir narativ, care urmărește...(rezumă) și are ca punct de pornire un conflict (exterior/interior-
prezentare).
(Dacă este text studiat la clasă, vei formula astfel: Se observă urmărirea momentelor subiectului-
le vei prezenta în ordinea cronologică.)
Secvențele epice sunt legate prin tehnica înlănțuirii/inserției/alternanței, în acest fragment fiind
surprins(ă) expozițiunea/intriga etc. (încercăm să identificăm momentul subiectului).
Mobilitatea acțiunii în timp și în spațiu este marcată prin intermediul indicilor temporali și spațiali,
povestirea desfășurându-se...(unde și când, cu exemple din text).
La acțiune participă numeroase personaje/un număr restrâns de personaje. Despre personaje: dacă
sunt principale/secundare, dacă se stabilesc relații între ele, dacă li se realizează portret fizic/moral
(o caracterizare succintă a acestora).
Naratorul este (obiectiv sau subiectiv, narator-martor, narator-personaj, narator neimplicat etc.),
care relatează faptele la persoana I/a III-a (exemple).
Tiparul textual predominant este narativ, care se îmbină cu cel descriptiv și cu cel dialogat.
În sinteza celor ilustrate anterior se poate susține că textul este unul epic/narativ.
Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/narativ
Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale. /Factor structurant al oricărei narațiuni,
personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice, morale distincte.
-precizarea titlului operei/fragmentului și a autorului operei din care face parte personajul
caracterizat;
-stabilirea tipului de personaj: principal, secundar etc.
În opera/fragmentul X de Y, Z este personajul principal, deoarece se află în centrul acțiunii, toate
faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje acționează raportându-se la acesta
(precizezi și circumstanța spațială/temporală în care apare înfățișat).
Pe de o parte, naratorul îi prezintă statutul social lui Z, acesta fiind…(precizezi ce este?).
Caracterizarea directă reiese din ... (portretul fizic, făcut de narator/de alte personaje/făcut prin
autocaracterizare-pentru fiecare modalitate de caracterizare prezentă în text se va indica un citat
ilustrativ+comentariu)
SAU-portretul fizic (numești trăsăturile care apar în text, le ilustrezi cu citate adecvate, indici
mijlocul de caracterizare prin care apar înfățișate și eventual, procedeele artistice folosite în
portretizarea fizică a personajului)
Pe de altă parte, ca modalităti de caracterizare indirectă se remarcă... (se vor enumera toate
modalitătile de caracterizare indirectă prezente în text: comportament, limbaj, mediu, relatiile cu
celelalte personaje, vestimentatie, nume-ce trăsătură de caracter sugerează fiecare citat).
SAU-portretul moral (care sunt trăsăturile de caracter ale personajului, stările lui emoționale,
mijloacele de caracterizare directe/indirecte prin care sunt prezentate acele trăsături, secvențe
semnificative din text pe care le interpretezi, punând în relație personajul și cu un alt/ cu alte
personaje din opera; dacă apar cu referire la trăsăturile morale, numești și procedeele artistice).
ATENȚIE!
Indiferent de modul în care alegi să-ți organizezi conținutul compunerii de caracterizare, cea mai
importantă este valorificarea textului care să dovedească faptul că ai înțeles esența personajului.
În concluzie, Z este un personaj ale cărui trăsături fizice și/sau morale sunt bine evidențiate în
fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de…(tipologia
personajului)

Tipuri de cerințe pentru subiectul EN, itemul I. A. 6 (pentru textul narativ/ dramatic)
Prezintă/ Precizează/Menționează, în două-trei enunțuri..., ilustrând-o cu o secvență din text:
a) o trăsătură a textului narativ
- prezența personajelor care participă la acțiune
- întâmplările sunt prezentate din perspectiva unui narator obiectiv/ subiectiv care relatează la
persoana a III-a/ I
- predomină tiparul textual narativ
- acțiunea este fixată în timp și spațiu
Exemplu de răspuns: O trăsătură a textului narativ , din fragmentul citat este prezența personajelor
care participă la acțiune. Așa cum reiese din secvența ,,...”, personajele (numele acestora) discută/
acționează...(o idee despre implicarea personajelor în acțiune)
b) o trăsătură a textului dramatic
- organizarea textului pe acte, scene/ tablouri
- predomină tiparul textual dialogat, organizat sub forma replicilor precedate de numele
personajelor
- replicile personajelor sunt susținute de mărci ale adresării directe (interjecții, vocative, interogații,
exclamații)
- autorul intervine în acțiune prin indicații scenice (didascalii), notate la începutul actelor/ scenelor
sau între paranteze, însoțind replicile.
Exemplu de răspuns: O trăsătură a textului dramatic din fragmentul citat este prezența didascaliilor
care însoțesc replicile personajelor. Astfel, în secvența ,,...”, didascaliile oferă informații despre.....
c) rolul unei didascalii
- didascaliile reprezintă singurele intervenții ale autorului/dramaturgului în text
- indicațiile scenice sau didascaliile se referă la acțiunea personajelor, la decor, gesturi, mimică
(limbaj nonverbal), intonație (limbaj paraverbal), stări sufletești, atmosferă etc. Atunci când se
referă la personaje, didascaliile constituie o modalitate de caracterizare directă/ indirectă.
Exemplu de răspuns: Didascaliile reprezintă singura intervenție directă a autorului în textul
dramatic, care oferă informații importante despre decor sau jocul actorilor, facilitându-i cititorului
înțelegerea textului. Astfel, din indicația ,,...” se poate deduce starea sufletească/ acțiunea
personajului... care.....În acest caz, indicațiile scenice contribuie la caracterizarea directă/ indirectă
a personajului.
d) o trăsătură a descrierii (de tip tablou/ de tip portret)
- frecvența grupului nominal substantiv-adjectiv
- obiectele și trăsăturile acestora sunt particularizate stilistic prin epitete și comparații
- timpurile verbale specifice sunt, în general, prezent și imperfect
e) rolul reperelor temporale din text ( de exemplu: la început, mai apoi, de dimineață, în acel sfârșit
de decembrie, în ziua de Bobotează, la mijlocul verii etc)
Exemplu de răspuns: Reperele temporale asigură înlănțuirea cronologică a evenimentelor și
legătura dintre secvențele textuale. De asemenea, reperele temporale conferă caracter verosimil
(=care pare real, posibil, conform cu realitatea) evenimentelor prezentate. Astfel, în fragmentul
citat, secvențele ,,....” indică durata întâmplărilor/ rapiditatea cu care se desfășoară întâmplările
narate etc.
f) un rol al descrierii (vezi trăsăturile descrierii de la punctul d)
- conturează, în mod detaliat aspecte ale cadrului în care se petrece acțiunea
- creează impresia de verosimilitate a lumii ficționale
- contribuie la crearea atmosferei
- contribuie la prezentarea cadrului spațio-temporal
- în descriere sunt incluse, uneori, elemente cu valoare simbolică (apa, cerul, florile, drumul,
crucea, podul, pădurea etc)
g) tipul de narator
- naratorul este principala instanță în comunicarea narativă, ,,vocea” care relatează întâmplările
- în funcție de gradul de implicare în acțiune, naratorul poate fi obiectiv (relatează la persoana a
III-a) sau subiectiv (relatează la persoana I).
- Naratorul obiectiv știe totul despre personajele și întâmplările relatate, are acces la tot ce
gândește, simte sau trăiește personajul
- Naratorul subiectiv este implicat ca personaj sau ca martor al întâmplărilor relatate
Exemplu de răspuns: În fragmentul citat, evenimentele epice/ întâmplările sunt relatate din
perspectiva unui narator......Obiectivitatea/ subiectivitatea perspectivei narative este evidențiată
prin forme verbale și pronominale de persoana ....., precum și prin...... (interjecții, substantive în
vocativ etc, dacă este perspectivă subiectivă)
h) O trăsătură fizică/ morală a personajului
- personajul reprezintă o instanță narativă prin intermediul căreia scriitorul își exprimă în mod
indirect ideile, concepțiile în opera literară (epică sau dramatică)
- caracterizarea personajului poate fi directă (de către narator, de către alte personaje,
autocaracterizare) sau indirectă (prin comportament, acțiuni, mediul în care trăiește, limbaj, nume,
relația cu alte personaje)
Exemplu de răspuns: În fragmentul citat, o trăsătură a personajului este ....., evidențiată prin
caracterizare ..... Astfel, în secvența ,,....” comportamentul/ limbajul/ acțiunile scot în evidență ...(+
o idee dedusă dn fragment)
i) tiparul textual, argumentându-ți , în două-trei enunțuri opțiunea/ precizând o trăsătură a
acestuia
• tiparul narativ
- utilizarea narațiunii ca mod de expunere predominant
- frecvența verbelor
- prezența reperelor spațio-temporale
• tiparul descriptiv
- utilizarea descrierii ca mod de expunere predominant
- frecvența grupului nominal substantiv-adjectiv
- limbajul artistic este expresiv, bogat în figuri de stil
- textul descriptiv (literar) are ca scop sensibilizarea cititorului în legătură cu obiectul descrierii
(induce sentimentul de liniște, împăcare sufletească, admirația față de... etc)
• tiparul dialogat
- prezența mărcilor adresării directe (interogații, exclamații, vocative, interjecții, verbe la modul
imperativ)
- succesiunea replicilor marcate de linia de dialog (în textul narativ) sau de numele personajelor (
în textul dramatic)
• tiparul explicativ
- oferă detalii suplimentare despre derularea acțiunii
- într-un text nonliterar, se remarcă prezența termenilor de specialitate dintr-un anumit domeniu
- sunt prezente expresii/ cuvinte cu rol explicativ: de exemplu, adică, ceea ce înseamnă...
- se folosește, în general, timpul prezent
Abordare textul liric la E.N.
7. Interpretare figură de stil:
Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate aparte este (menționarea
figurii de stil): ,,exemplu-secvență’’, ce sugerează, (frumusețea, puritatea, gingășia, admirația față de un colț
din natură, admirația față de mamă, o caracteristică inedită a colțului din natură, umanizarea elementului din
natură, care capătă însușiri excepționale etc.)
8. Care este emoția transmisă prin textul 1...? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte, valorificând
textul 1.
Poezia ,,X’’, de Y este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii, aceea pe care Goethe o definea
drept ,,singura carte în care fila păstrează câte un adevăr’’.
Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin intermediul mărcilor lexico-gramaticale:
(verbe/pronume la persoana I-dai exemple) și apare în ipostaza de: creator, contemplator, visător, romantic,
însingurat etc., transmițând sentimente de ...(fascinație, admirație, extaz, împlinire, bucurie, tristețe etc.)
SAU
Deși vocea poetică nu se ipostaziază textual, emoția transmisă prin întregul discurs liric este evidentă.
În fața măreției naturii/a peisajului, omul se simte copleșit. Această stare se îmbină cu fascinația și curiozitatea,
tristețea, dezamăgirea, punându-se astfel în evidență o temă inedită...(ex: comuniunea omului cu natura,
creația, iubirea, trecerea timpului). Din ipostaza contemplatorului/însinguratului/romanticului/visătorului
fermecat/trist/dezamăgit de (de ce ar putea fi așa? De unde apare această trăire?), autorul creează un tablou
original, unic, inedit, excepțional, grație unui limbaj artistic proaspăt și inedit. Efectul de mister/de fascinație,
de uimire, de exuberanță, de dezamăgire, de nostalgie etc. este sporit prin folosirea cuvintelor din câmpul
lexical (identifici câmpul lexical din natură/iubire/creație/moarte/timp)-în timp ce vibrațiile interioare ale vocii
ficționale sunt traduse prin cuvinte, precum: (exemplu de verbe, cuvinte cheie, care transmit o vibrație ieșită
din comun).
9. Asociez textul liric …de…. cu poezia ,,X’’ de Y.
Asemănarea o constituie relația poetului cu natura, aceasta fiind văzută ca sursă de inspirație în ambele
texte.
Deosebirea o reprezintă sentimentele dominante care se desprind din textele lirice: din poezia X se remarcă
entuziasmul și bucuria, în timp ce în poezia lui Z, dominante sunt neliniștea și nostalgia.
SAU Ideea acestui text mă trimite cu gândul la poezia ,,Lacul’’, de Mihai Eminescu, care pune în valoare
măreția și frumusețea naturii.
O trăsătură comună a celor două texte ar putea fi chiar tipul peisajului descris: peisaje din natură ce au în
centrul lor apa, element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al purității.
O deosebire dintre cele două texte constă în ipostazierea textuală a eului creator. În timp ce ,,X’’ lui Y este
zugrăvit de un poet fascinat de grandoarea peisajului, în ,,Lacul’’, de Mihai Eminescu, eul poetic apare în
ipostaza îndrăgostitului, pentru care peisajul acvatic reprezintă toposul feeric al împlinirii onirice a iubirii.
Valorile culturale transmise de poezii: interesul pentru un anumit tip de peisaj, interesul pentru estetic,
respectul pentru un colț din natură, interesul față de trecutul istoric, patriotism.
Apartenență la textul liric,
Textul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct, prin
excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii ficționale, dar şi cu ajutorul
resurselor expresive, astfel, creând un univers de mare forţă sugestivă, ce se adresează sensibilităţii cititorului.
Tema poeziei este...(dragostea, natura, trecerea ireversibilă a timpului, copilăria, creația, etc. +ce
anume este prezentat ? Exemplu: tema poeziei este natura, fiind surprinsă frumusețea acesteia într-o zi
călduroasă de vară/ la căderea serii/în primele zile de toamnă etc.) Vocea ficțională este surprinsă în ipostaza
confesivă/ de contemplator/de îndrăgostit/de creator etc. și își exprimă sentimente de (dragoste, de tristețe, de
admirație, de nostalgie, de revoltă etc.), prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest text prin verbe
și/sau forme pronominale de persoana I și/sau a II-a (ex.). Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum
...( ex. Utilizarea diminutivelor, punctelor de suspensie, substantivelor în cazul V, a verbelor la imperativ, a
interjecțiilor etc.)
Tiparul textual predominant în această operă literară este monologul liric (ex.), care redă cele mai
profunde trăiri ale vocii ficționale, textul fiind o confesiune lirică. SAU tiparul textual predominant în această
operă literară este monologul liric adresat (ex.), prin care poetul își mărturisește sentimentele... SAU tiparul
textual predominant în această operă literară este descriptivul de tip tablou/portret ex.), prin care poetul
recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate. SAU tiparul textual utilizat este monologul, prin
care.../Acesta se împletește cu descriptivul, care...Mai departe, menționați alte idei: titlul (dacă este relevant),
simetria textului, cromatica, dacă tabloul conturat este static sau dinamic, dacă se remarcă planurile
(cosmic/ceresc, terestru/teluric), dacă există motive literare (luna, pădurea, apa...)
Imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice. La nivel stilistic,
se remarcă folosirea epitetelor (ex.) comparațiilor (ex.), personificărilor (ex.) etc. Aici explicați măcar două
figuri de stil (preferabil metafore).
La nivel prozodic, poezia X este structurată în n strofe de câte n versuri (eventual tipul de strofă),
versurile sunt scrute/lungi, cu măsura de n silabe și rimă împerecheată/ încrucișată/ îmbrățișată/ monorimă/
variată/ versuri albe.
Prin intermediul creației X, scrisă de Y se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își
exprimă, în mod direct, sentimentele, consider că opera se încadrează în genul liric.
Mesajul unui text liric
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate
cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a
operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,X'', de Y este o creație lirică, care are ca temă (ex. natura, surprinsă odată cu venirea
primăverii/iubirea).
Mesajul desprins din acest text este acela că... (care este ideea textului-ex de vers?)
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte (cum? din ce cauză? exemplu
de vers de unde reiese această atitudine?). Vocea ficțională se află în ipostază (care?) și își face simțită
prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici morfologici, precum verbele la persoana I ,,exemple'',
pronumele personal ,,exemple'', fiind un lirism de tip confesiv/adresativ, întrucât poetul ne îndeamnă să
reflectăm la... (la ce?)
Elementele componente (peisajului/portetului etc.) sunt:
Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce
privește mesajul textului liric ,,exemplu de vers''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de (identificarea
sentimentelor), având în vedere faptul că (din ce cauză?)
În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului, se regăsesc
mărci ale afectivității, (identificare-punctele de suspensie, interogațiile, exclamațiile, substantivele în vocativ,
diminutivele+comentate).
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poetul are
menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, (se comentează cât mai multe figuri de stil/imagini artistice).
Opera literară ,,X’’, de Y pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente
(care?), generate de (cine?), iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil,
astfel, creându-se un tablou mirific/portret etc.
Textul liric – recapitulare – ce trebuie să știm
-este textul sensibilității artistice, al subiectivității, în care autorul își exprimă gândurile, ideile și sentimentele,
prin intermediul unei voci textuale interioare, eul liric, și prin uzul a numeroase mijloace de expresivitate
artistică (figuri de stil și imagini artistice).
+tiparele textuale predominante sunt: descriptiv și monologul liric;
+sunt prezente mărcile lexico-gramaticale ale vocii ficționale: verbe, pronume/adjective pronominale la
persoana I și a II-a;
+sunt prezente mărci ale afectivității: interjecția, substantivul în vocativ, contrucțiile în vocativ, punctele de
suspensie, interogația retorică și exclamația;
+prezența mijloacelor artistice: figurile de stil creează imaginile artistice;
+se optează pentru o versificație specifică (rimă, ritm, măsură)
Versificația:
-strofă (monovers, distih, terțină, catren, cvinarie, sextină, septet, octavă, nonă, decimă)
-rima (monorimă-a-a-a-a; împerecheată: a-b,c-d; încrucișată a-c, b-d; îmbrățișată a-d, b-c)
-măsura-numărul de silabe;
-ritmul-trohaic (prima silabă este accentuată; a doua este neaccentuată) iambic (prima este neaccentuată, iar a
doua este accentuată), amfibrahic (trei silabe, cea de-a doua este accentuată)
ATENȚIE LA SECVENȚA RELEVANTĂ=secvență care are o anumită însemnătate, care este importantă
pentru punerea în evidență a valorii culturale alese.
Alte texte pe diferite teme pe care le puteți aborda:
Iubirea/Cunoașterea:
,,Izvorul nopții’’, de Lucian Blaga
Temele: iubirea, natura, cunoașterea
Valori culturale: eul liric, aflat în ipostaza de îndrăgostit își exprimă sentimentele de admirație față de ochii
iubitei, interesul pentru sentimentul iubirii;
Valori morale: sinceritatea, aspirațiile înălțătoare ale îndrăgostitului, amabilitatea, capacitatea de autodepășire.
Textul liric prezintă admirația poetului față de ființa dragă. El nu îi conturează un portret, ci îi schițează doar
o trăsătură: frumusețea ochilor ei negri, prin intermediul unor epitete și a unor metafore. Negrul intens al
ochilor iubitei semnifică unul dintre marile mistere ale Universului, întrucât se identifică cu cadrul nocturn
care acoperă elementele naturii
Creația
,,Controverse’’, de Nina Cassian
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Controverse’’, de Nina Cassian, care pune în lumină condiția
artistului în lume.
Asemănarea o constituie dorința vocii ficționale de a-și atinge țelul prin arta poetică SAU condiția artisului și
menirea lui în lume.
Deosebirea o reprezintă faptul că vocea ficțională în textul-suport are dorința de a explora universuri
necunoscute, în vreme ce în opera Ninei Cassian, poeta dorește să schimbe limbajul literaturii noastre, aducând
o notă de evoluție.
Copilăria
,,Copilăria mea’’, de Magda Isanos
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Copilăria mea’’, de Magda Isanos, care pune în lumină dorul
de perioada inocenței.
O valoare culturală comună celor două texte o constituie interesul pentru frumusețea copilăriei.
Primul text evidențiază admirația poetului pentru joc/copilărie și regretă că a pierdut vârsta inocenței/și că o
dată cu trecerea vremii, se observă anumite schimbări.
Textul Magdei Isanos prezintă un dor aparte de trecut, de casa părintească și de cei dragi, determinând-o pe
poetă să scrie despre toate acestea pentru a rămâne vii amintirile.
Trecerea ireversibilă/inexorabilă a timpului
,,Salcâmi’’, de A. E.Baconsky
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Salcâmi’’, de A.E. Baconsky, care pune în lumină regretul
pentru trecerea ireversibilă a timpului.
O valoare culturală comună celor două texte o constituie interesul și dragostea față de un element din natură,
dar și prețuirea pentru trecut.
Primul text evidențiază admirația poetului pentru salcâmii cu care se simțea înfrățit și curiozitatea de a afla,
dacă acesția mai ,,trăiesc’’, amintindu-i vocii ficționale de copilăria lui, având în vedere scurgerea anilor.
Textul X, de Y surprinde dorul/ regretul și nostalgia pentru trecerea inexorabilă a timpului, reieșită din
versurile...
Temele unui text liric: natura, iubirea, copilăria, timpul, creația, condiția umană, condiția artistului, istoria etc.
Motivele literare sunt particularizări ale temei: luna, soarele, stelele, codrul, teiul, lacul, izvorul, marea,
toamna, amintirea, dorul, singurătatea, comuniunea om-natură, călătoria, labirintul, visul, străinul.
Titlul unui text liric reprezintă: -un element paratextual, plasat înaintea textului literar;
-un prag stilistic de pătrundere în lumea operei;
-o cheie de descifrare a conținutului poeziei;
-introduce tema sau motivul central;
-anticipează mesajul și semnificațiile poeziei.
Mesajul unei poezii reprezintă împletirea ideilor a sentimentelor și a semnificațiilor care se regăsesc într-un
text literar, transmise prin intermediul limbajului artistic și expresiv.
Operele literare studiate-valorile culturale/morale

,,Micul Cantemir și Cireșul’’-George Bălăiță (clasa a VI-a)

Tema-cunoașterea, copilăria, fantasticul din vis, călătoria în căutarea adevărului, inițierea protagonistului.
Valori culturale/morale-afecțiunea față de lumea animalelor, înțelepciunea, responsabilitatea individuală,
capacitatea de înțelegere a unor simboluri, toleranța, dorința de a aspira către descifrarea misterului.
Textul îl surprinde pe micul Cantemir, un copil, în diverse ipostaze ale cunoașterii lumii înconjurătoare: atât
a celei aievea, adevărate, cât și a celei fantastice din vis, preluată din lumea basmelor și a poveștilor.; Cantemir
este nevoit să parcurgă un fel de drum inițiatic, o călătorie în căutarea adevărului.; Băiatul urmează un ritual
de frumusețe pe care-l învață de la cireș, învață să găsească ineditul în cele mai mărunte fapte și lucruri.
,,Oracolul’’-Mircea Cărtărescu (clasa a VI-a)
Temele-școala, familia, relația dintre colegi, disconfortul emoțional.
Valori culturale/morale-respectul dintre colegi, emoțiile sincere ale Petruței față de narator, grija față de pata
apărută, conștientizarea în plan real.
Textul îl prezintă pe un băiat, căruia i se întinde o pată roșie în jurul înțepăturii. Gândul că are tuberculoză îi
accentuează băiatului rușinea. Petruța este o elevă veselă. Ea le face unor colegi oracolul. Băiatului îi
profețește că este iubit pe ascuns. În ora de desen, Petruța se așază în bancă alături de băiat. După ce pune
palma pe pata băiatului, aceasta dispare. Familia băiatului se bucură că nu are tuberculoză. După treizeci de
ani, Petruța nu-l mai recunoaște.
,,Cum e lumea’’-Veronica Niculescu (clasa a VII-a)
Tema-relația om-animal.
Valori culturale/morale-iubirea necondiționată față de animal, strânsa/puternica afecțiune față de animal,
responsabilitatea individuală.
Textul prezintă gestul Marei, care devine apărătoarea ursulețului cu propriul trup; dorința Biancăi de a explora
locuri noi; prin intermediul aventurii, ursulețul s-ar cunoaște pe sine, ar explora lumea, libertatea; fata a dorit
să salveze lumea, protejând o viață.
,,Popa Tanda’’-Ioan Slavici (clasa a VII-a)
Tema-rurală, puterea propriului exemplu; model spiritual al satului românesc, familia.
Valori culturale/morale-propriul exemplu de schimbare; conștientizare, iubirea de oameni, dreptatea, hărnicia,
credința.
Textul îl prezintă pe Preotul Trandafir care dorește a schimba o comunitate sărăcăcioasă, într-una prosperă,
reușind acest lucru cu puterea propriului exemplu și prin conștientizare; oamenii se vor schimba treptat și își
vor da seama că intențiile preotului au adus comunitatea pe culmile prosperității.
,,Prietenul meu’’-Ioana Pârvulescu (clasa a V-a)
Temele: prietenia, școala, relația dintre frați, relația elev-profesor, relația om-animal
Valori culturale/morale-corectitudinea intelectuală, toleranța, loialitatea, confidențialitatea, onestitatea,
iubirea dintre frați, interesul pentru școală, performanța, admirația pentru sora lui.
Textul îl prezintă pe Bogdan, un băiat, care nu are talent literar, în comparație cu sora lui, de aceea, se gândește
să facă o glumă, aducându-l pe Joi la școală, la ora de română. Micuțul excelează la matematică. Este
descoperit de către profesoară și-l pedepsește pe prietenul lui, Adi. Atitudinea lui Adi este a unui prieten
adevărat: nu-l trădează pe Bogdan, deși știe că din rucsacul lui s-a auzit lătratul. Bogdan conștientizează că
gestul lui Adi este de apreciat și în ziua aceea descoperă că nu Joi este prietenul lui cel mai bun, ci Adi.
,,Moara lui Călifar’’-Gala Galaction (clasa a VII-a)
Temele: pactul cu diavolul, fantasticul, magia, dorința de îmbogățire, schimbarea destinului și consecințele
acestei dorințe; motivul visului.
Valori culturale/morale: bogățiile lumești sunt trecătoare, sufletul care se lasă ispitit de diavol va plăti crunt
pentru această greșeală; responsabilitatea individuală, încercarea personajului principal de a se salva
(conștientizare)
Textul îl prezintă pe Stoicea un tânăr, care vrea să-și depășească a sa condiție socială, de aceea, merge la
Moara lui Călifar fără ezitare, neștiind, care vor fi consecințele. Finalul textului este construit moralizator,
întrucât cine își vinde sufletul diavolului nu poate avea parte decât de bucurii trecătoare și iluzorii și niciodată
nu-și va găsi pacea interioară.
,,Vrem să dăruim câte o o fereastră’’-Matei Vișniec (clasa a VII-a)
Temele: prietenia, școala, pasiunea și iubirea pentru lectură, dorința de explorare, comunicarea deschisă,
pasiunea.
Valori culturale/morale: generozitatea, iubirea dintre prieteni, disponibilitatea pentru (auto)educare,
loialitatea, respectul reciproc, responsabilitatea individuală iubirea pentru carte și promovarea acesteia,
sinceritatea.
Textul prezintă trei prieteni, elevi, cu pasiuni diferite, care vor să le povestească spectatorilor cum a început
totul. Aceștia sunt sinceri unii față de alții și relatează cum s-au rătăcit printr-o bibliotecă, fiind un moment de
revelație. În scena patru, prietenii urcă pe scenă și deschid câte o carte și în urma lecturii își dau seama că
biblioteca are ferestre. În final, cei trei se apropie de public și le dăruiesc acele cărți pentru că sunt prieteni
adevărați.
,,Take, Ianke și Cadâr’’-Victor Ion Popa (clasa a VIII-a)
Temele- familia, imposibilitatea împlinirii cuplului, negustoria, religia, egalitatea dintre indivizi
Valori culturale: personajele aspiră la libertate și la frumusețea morală, la puritatea sufletească, luptând cu
disperare cu prejudecățile semenilor pentru a-și atinge idealurile; iubirea necondiționată pentru copii; iubirea
pură a adolescenților; conștientizarea pentru o soluție salvatoare, interesul pentru o muncă cinstită; ajutorul
reciproc.
Valoare morală: rigorile societății, cei doi tineri au naționalități diferite. (evreică și creștin)
Textul prezintă relațiile interetnice dintre un român, un evreu și un turc, dar și complexitatea
personajelor.Viața protagoniștilor este una a echibrului perfect cu reguli. În această atmosferă de plăcută
toropeală apare un eveniment care tulbură ordinea firească și așezată a lucrurilor: venirea Anei, fiica lui Ianke,
și a lui Ionel, fiul lui Take, ambii studenși la Academia Comercială din București. Cei doi decid să se
căsătorească.; Take se teme de bucluc, de gura lumii, de efectul acestei căsătorii asupra comunității din mahala,
iar Ianke se teme de faliment. Cadâr regizează fuga celor doi tineri.
,,Lacul’’, de Mihai Eminescu (clasa a VII-a)
Temele: natura și iubirea, imposibilitatea împlinirii iubirii; descrierea unui peisaj feeric.
Valori culturale: eul liric, aflat în ipostaza de îndrăgostit, dar și de contemplator aspiră la împlinirea iubirii,
interesul pentru sentimentul iubirii; comuniunea omului cu natura;
Valori morale: sinceritatea, aspirațiile diferite ale celor doi îndrăgostiți.
Textul liric prezintă dorința arzătoare a îndrăgostitului de împlinire a iubirii ce rămâne doar un vis neîmplinit.
El își imaginează întâlnirea într-un cadru rustic, în care lacul este personificat și devine martorul idilei, care
asistă afectiv la trăirile/emoțiile acestuia, vibrând îmrepună, întrucât iubita pare să fie pentru el unică și ideală.
Eul liric se trezește în finalul poeziei la o realitate tristă și dureroasă, deoarece totul a fost în zadar. Poetul este
dezamăgit, trist și singur, rămânând în același decor, dar mai puțin dinamic și luxuriant.
,,Izvorul nopții’’, de Lucian Blaga (clasa a VIII-a)
Temele: iubirea, natura, cunoașterea
Valori culturale: eul liric, aflat în ipostaza de îndrăgostit își exprimă sentimentele de admirație față de ochii
iubitei, interesul pentru sentimentul iubirii;
Valori morale: sinceritatea, aspirațiile înălțătoare ale îndrăgostitului, amabilitatea, capacitatea de autodepășire.
Textul liric prezintă admirația poetului față de ființa dragă. El nu îi conturează un portret, ci îi schițează doar
o trăsătură: frumusețea ochilor ei negri, prin intermediul unor epitete și metafore. Negrul intens al ochilor
iubitei semnifică unul dintre marile mistere ale Universului, întrucât se identifică cu cadrul nocturn care
acoperă elementele naturii
Opere literare-Asemănări/Valori culturale/morale
Tema-prietenia;
Valori culturale-interesul pentru prietenie și pentru lectură;
,,Platanos’’, Doina Ruști
+Sisinel îl admiră pe Platanos pentru că îi vorbește despre lecturi și are un orizont mai larg și o roagă pe Cati
să îl mute lângă el.
+Platanos are interesul de a-și atrage noi prieteni în viața lui.
Tema-familia; relația părinți-copii
Valori culturale-interesul pentru toleranță; buna conviețuire între oameni de etnii diferite; interesul pentru
acceptarea aproapelui de familie.
,,Take, Ianke și Cadâr’’, Victor Ion Popa (text dramatic)
+trei negustori, un român, un evreu și un turc, trăiesc în bună vecinătate;
+fiul lui Take, Ionel, și fiica lui Ianke, Ana, doresc să se căsătorească, însă cei doi se izbesc de intoleranța
societății.
+cu ajutorul lui Cadâr, ei vor depăși aceste prejudecăți.
Tema- relația om-animal
Valori culturale-interesul pentru libertate și curajul de a înfrunta opiniile celorlalți; interesul de a preveni o
tragedie.
,,Cum e lumea’’, Veronica D. Niculescu
+ursulețul Bianca scapă de la Grădina Zoologică din Sibiu, iar Mara Dumitrescu, o tânără îi observă pe un
veterinar și pe un vânător că vor să împuște ursul, dar fata îl apără, spunând că este doar un pui.
Tema-școala/familia
Valori culturale-interesul părinților pentru a-și da copilul la școală; atașamentul pentru locurile natale; dorul
de casă, suferința despărțirii.
,,Amintiri din copilărie’’, Ion Creangă
+Nică este trimis de familie la Iași, la Socola, pentru a-și continua studiile, dar nu dorește să rămână acolo;
+el suferă, pentru că este atașat de Humulești.
Tema-model cultural/spiritual/familia/iubirea
Valori culturale-puterea exemplului, rezistența în fața încercărilor vieții, încrederea în propriile puteri, în
muncă, evoluția, perseverența.
,,Popa Tanda’’, Ioan Slavici
+Preotul Trandafir este mutat din Butucani în Sărăceni, din cauza felului său aspru;
+el încearcă să schimbe comunitatea dintr-una sărăcăcioasă într-una prosperă, apelând la batjocură și ocară,
însă va reuși să schimbe lumea din sat prin exemplul personal: își repară casa, cultivă pământul, se apucă de
negoț, iar după câțiva ani, satul Sărăceni devine înfloritor.
Tema-educația comportamentului/dreptatea
Valori culturale-interesul pentru buna purtare, curajul de a lua o atitudine;
,,Inocenții’’, Ioana Pârvulescu
+Bunica împreună cu patru nepoți formează o societate și le dă acestora un carnețel pentru a-și scrie anumite
valori;
+Ei află de o femeie rea, care chemase hingherii să ia un câine, Wolf, pe care copiii îl îndrăgeau, iar, în final,
acesta este salvat.
Tema-familia/școala
Valori culturale-interesul pentru îndreptarea unor defecte din familie.
,,D-l Goe’’, I.L.Caragiale/,,Vizită’’-I.L.Caragiale
+cei doi copii au parte de proasta educație dată în familie; sunt inculți și nepoliticoși, stârnind umor.
Tema-cunoașterea/educația/creativitatea
Valori culturale-interesul și importanța cunoașterii limbii, a universului cuvintelor, educația.
,,Exuvii’’, Simona Popescu
+o fetiță primește pe lista de lecturi obligatorii un dicționar ,,Dicționarul școlarului’’, ea îl cumpără și
descoperă lumea miraculoasă a cuvintelor.
,,Romanul adolescentului miop’’, Mircea Eliade
Valoare culturală-interesul pentru lectură/ documentare
+adolescentul vrea să scrie un roman pentru a câștiga respectul profesorilor, vrea să se cunoască pe sine pentru
succes, iar pentru asta are nevoie de un personaj feminin.
,,Mara’’, Ioan Slavici
+Mara, mamă a doi copii, rămasă văduvă, muncește din greu pentru a-și vedea copiii mari și realizați;
Tema-relația copii-părinți/frați
Valori culturale-interesul pentru educație/pentru iubire/pentru păstrarea relațiilor deosebite în familie
,,Inocenții’’, Ioana Pârvulescu
+relația personajului-narator cu tatăl ei, un model aparte, dezvoltându-i acesteia interesul și pasiunea pentru
lectură;
,,La Medeleni’’, Ionel Teodoreanu
+Dănuț, sora lui, Olguța și Monica, o fetiță orfană, crescută de familia Deleanu, petrec clipe fericite la moșia
părintească; cu toate poznele Olguței. Cei trei copii sunt legați unii de alții de sentimente puternice.
Tema-fantasticul/mituri/legende
Valori culturale-interesul pentru credință și pentru distrugerea răului
,,Moara lui Călifar’’, Gala Galaction
+Moara lui Călifar, un loc blestemat, iar moș Călifar își vânduse sufletul diavolului. Stoicea, un flăcău orfan
și sărac merge la moară pentru a-i cere lui Călifar să îl ,,procopsească’’. Acesta îi spune să se spele pe față cu
apă din lac; el visează că o salvează pe fiica unui boier. După visul lui se trezeste și este luat în râs de Călifar;
+el îi spune că de 300 de ani era blestemat să nu moară decât ucis; Stoicea îl lovește cu ciomagul și se aruncă
și el în lac.
Tema-iubirea și dorința de a face bine
Valoare morală-bunătatea; Valoare culturală-interesul pentru a face bine;
,,Bătrânul cel bun din Strada Speranței’’-Ileana Vulpescu
+domnul Manoilă crede că nu a lăsat nimic în viața lui și nu a făcut bine suficient, de aceea, începe să își ajute
vecinii și pe cei de pe stradă. ;
+este fascinat seara când se simte obosit și descoperă că a putut face bine.
Tema-lectura/cartea
Valori culturale-interesul și pasiunea pentru lectură
,,Fram, ursul polar’’, Cezar Petrescu
+Petruș, pasionat de lectură, nu are foarte multe cărți, însă prietenia acestuia cu fetița cu părul bălai are parte
de cărți de la profesor. El citește și le împrumută cu pasiune.
+Băiatul trăiește intens și cu emoție fiecare pagină lecturată.
,,Romanul adolescentului miop’’, Mircea Eliade
+bucuria băiatului de a citi enorm în mansardă.
,,Vrem să vă dăruim câte o fereastră’’, Matei Vișniec
+se evidențiază pasiunea și interesul copiilor pentru carte, dar și faptul că nimeni nu se pierde într-o bibliotecă,
iar acestea rămân ferestre deschise către cunoaștere.
Tema-prietenia cu sentimente puternice de generozitate
,,Prietenul meu’’, Ioana Pârvulescu
+La prima oră de istorie, cățelul lui Bogdan latră, iar doamna profesoară îl dă afară pe Adi, colegul de bancă
al acestuia. Bogdan recunoaște că el a adus câinele și își dă seama că Adi este cel mai bun prieten al său.
Tema-tradiție/fantezie/ puterea iubirii
,,Zâna Munților’’, de Petre Ispirescu
+Un fiu de împărat nu ucide turturica, ce se dovedește a fi Zâna Munților și se îndrăgostește de fiul împăratului.
Peste câteva zile, la curtea împăratului apare o femeie săracă, ce este făcută găinăreasă. La final, cu ajutorul
unui condur pe care îl pierde, se dovedește că aceasta este frumoasa fată cu care dansase prințul și ea trebuie
să renunțe la puterile ei pentru a se căsători cu el.
,,Cireșarii’’, Constantin Chiriță
+un grup de prieteni doresc să exploreze locuri aparte și dovedesc solidaritate în situațiile dificile.
+se împrietenesc cu moș Timofte.
,,Toate pânzele sus’’, de Radu Tudoran
+relația dintre Anton Lupan și Ieremeia, când cel dintâi îi propune lui Ieremia să plece într-o călătorie pe o
perioadă de câțiva ani și se asigură că acesta este desăvârșit în domeniul maritim.
Tema- copilăria/joaca
Valori culturale-interesul pentru copilărie și farmecul acestuia; relațiile dintre copii și interesul pentru
cunoașterea jocului.
Texte: ,,Amintiri din copilărie’’, de Ion Creangă
+relația lui Nică cu cei apropiați vârstei lui în Humulești.
,,Hronicul și cântecul vârstelor’’, de Lucian Blaga
+Lulu are cinci ani și zilnic este strigat la joacă de cei trei prieteni ai săi: Vasile, Roman și Adam. Joaca lor
preferată era să alerge pentru că aveau impresia că aleargă și cerul o dată cu ei.
,,Solenoid’’, Mircea Cărtărescu
+joaca și plimbarea băiețelului cu bicicleta prin parc până târziu, împreună cu mama lui.
,,Mendebilul’’, Mircea Cărtărescu
+jocurile pe care copiii le inițiau prin împrejurimile blocului, bucuria de a fi împreună.
Textul liric
,,Lacul’’, Mihai Eminescu
Valori culturale: admirația față de natură, aflată în rezonanță cu sufletul omenesc; lirică subiectivă-dragoste,
dor, fantezia creatoare.
+Eul liric este cuprins de farmecul naturii, al lacului încărcat de flori de nufăr; el își imaginează o întțlnire și
o plimbare cu barca sub razele lunii cu o iubită ideală, ce apare dintre trestii, la final, este dezamăgit că totul
a fost doar un vis.
,,Într-un lac’’, Tudor Arghezi
Valori culturale: descrierea dintr-o perspectivă poetică neașteptată a elementelor naturii; lirică obiectivă;
fantezia; luna-simbol al renașterii, al schimbării și al transformării.
+Descrierea inedită a unui peisaj hibernal, nocturn, în care luna e asemănată cu o farfurie de argint, care nu
mai poate să își spele fața în lacul înghețat.
,,Iarna’’, Vasile Alecsandri
Valori culturale: admirația față de natură, aflată în rezonanță cu sufletul omenesc.
+descrierea unui tablou de iarnă, a ninsorii, apoi, în ultima strofă, iese soarele care transformă peisajul mohorât
într-un strălucitor și optimist.
+lirică obiectivă, nu apar mărcile eului liric.
,,Izvorul nopții’’, Lucian Blaga
Valori culturale-iubirea, natura, cunoașterea
+vocea ficțională, aflată în ipostaza de îndrăgostit, își exprimă sentimentele de admirație față de frumusețea
ochilor negri ai iubitei, care semnifică unul dintre marile mistere ale Universului, întrucât se identifică cu
cadrul nocturn, care acoperă elementele naturii.
,,Controverse’’, Nina Cassian
Valori culturale-interesul poetului de a lăsa în urmă o creație și de a stabilio relație frumoasă și furtunoasă
între operă și artist.
+artista își îngăduie să se amuze, manevrând cuvintele simple într-un poem oblic ,,o caligramă’’, surprinzând
pe cei obișnuiți cu formele reale ale poeziei.
Apartenența la textul dramatic

Textul dramatic este acel mod de construcție literară, care include operele literare menite a fi
reprezentate scenic, modalitatea de expunere dominantă fiind dialogul, creatorul delegându-și astfel drept
mesageri ai ideilor sale, personajele-eroi dramatici.
Fragmentul /Decupajul X, de Y, își revendică apartenența la textul dramatic, întrucât respectă, pe
deplin, la nivel formal, toate trăsăturile acestui tip de text.
Structurarea specifică textului dramatic se realizează, în piesa de teatru, prin intermediul notațiilor autorului/
indicațiilor scenice structurante, cele care precizează subdiviziunile caracteristice doar acestui tipar literar (
act, scenă și tablou), acest tip de indicație scenică fiind numit bornă teatrală extremă.-dai exemplu!
Prezența indicațiilor scenice, ca formă de manifestare a eului dramatic, constituie o modalitate de transpunere
a textului în spectacol sprijinind jocul actorilor și ajutând, totodată, lectorul să-și reprezinte mental personajele
și evenimentele prezentate. Element esențial în structurarea textului dramatic, ele se definesc drept secvențe
de text care nu sunt reprezentate pe scenă sub formă vorbită și sunt destinate actorilor și regizorului.
Indicațiile scenice nominative ( cele care indică numele personajelor) /onomastice au ca funcție esențială
dezambiguizarea locutorului ( dai exemple), rolul lor fiind cel de inventariere a personajelor implicate în
scurtul conflict dramatic/diegeză dramatică. (detaliez tipul de conflict și natura lui/povestesc, pe scurt,
acțiunea fragmentului).
Indicațiile scenice inițiale (cele plasate la începutul piesei, actului, scenei etc.) sunt prezente pentru a
creiona mai ales elemente ale decorului, ilustrând aspecte legate de ținută, cu rol în caracterizarea
indirectă/directă a personajelor, fixând diegeza prin deictici spațio-temporali. Astfel, …( exemplific, pe rând).
Inserate în textul dramatic, prin intermediul parantezelor, indicațiile scenice
integrate/dependente/nestructurante ajută la individualizarea personajelor prin caracterizarea directă sau
indirectă a acestora. Bunăoară, / De pildă, …. ( exemplific rolul fiecăreia în parte).
Specific textului dramatic, decupajul X, de Y, propune lectorului ca tipar fundamental de expunere dialogul
dramatic, structurat ca schimb de replici între personajele A și B, jucând un rol deosebit de important în
conturarea relațiilor dintre personaje, în dinamizarea acțiunii și în asigurarea progresului acesteia, în
caracterizarea directă a personajelor sau indirectă prin intermediul limbajului și în creionarea conflictului
dramatic ( exemplific fiecare rol)….
Prin urmare, prin prezența indicațiilor scenice cu funcție de reprezentare , dar și cu cea de regie și de
control, a unor personaje antrenate într-un conflict redat prin intermediul conflictului dramatic, fragmentul X,
de Y, își revendică apartenența la textul dramatic.

Mesajul unui text dramatic

Mesajul unei opere literare dramatice reprezintă o sinteză a viziunii dramaturgului asupra vieții și a
lumii pe care o prezintă prin intermediul personajelor, al conflictului dramatic și al indicațiilor scenice,
îmbinând ideea textuală cu gesturile, mimica personajelor sau jocul scenic.
Fragmentul de text dramatic, selectat din opera X, de Y, transmite emoția (cui?, în ce moment?),
reieșind din secvența…(care?)
Mesajul se construiește pe baza temei…(care?), iar conflictul dramatic, redat prin discuțiile dintre
personaje (care?), valorifică emoțiile (cui și în ce moment?), așa cum sugerează secvența: (dai exemplu) și X
(personajul) își manifestă (bucuria/ tristețea/nervozitatea) în/la întâlnirea/discuția/revederea etc. cu (cu alt
personaj-specifici).
Mesajul textual este completat de indicațiile pe care autorul le oferă în indicațiile scenice cu scopul de
a orienta jocul actoricesc și de a oferi expresivitatea datorită fiecărei replici. Emoția lui X este redată prin
indicația/indicațiile scenic/e (exemplu), sugerând astfel …(ce anume?)
Așadar, textul fragmentar dramatic reușește să transmită un mesaj profund, folosind ideile prezente în
replici, cât și în indicațiile scenice, determinându-l pe cititor să reflecteze asupra unor aspecte importante
pentru el (care?).
Caracterizarea personajului dintr-un tipar dramatic

Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin intervențiile, prin dialogurile și prin
monologurile interpretate de actori, pe baza cărora se conturează conflictul care declanșează subiectul
dramatic. Caracterizarea acestuia se realizează gradat de-a lungul actelor și al scenelor, atât în mod direct, prin
indicațiile scenice sau din perspectiva altor personaje, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin
mimică, prin mișcarea scenică sau relația cu ceilalți actanți.
X este unul dintre personajele, care participă la acțiunea textului fragmentar ,,Y’’, el fiind... și este
surprins în momentul în care (care este momentul/la ce acțiune participă?)
Trăsătura dominantă a lui X o constituie... și reiese din...(secvența de unde reiese).
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior/interior, superficial și se declanșează în
momentul în care…(ce conflict există și între cine și cine), fiind și cauza opoziției, a confruntării de gânduri
și de idei.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare indirectă a personajului. X este,
în egală măsură, ironic/indiferent/superficial/puțin dispus la conflict… .
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a trăsăturilor elocvente pentru modul în
care dramaturgul a intenționat să creeze personajul, care prinde viață prin interpretarea actorului în fața
publicului. Acestuia îi este surprinsă vestimentația...(ex.) gestica…(ex.) sau mișcarea acestuia...(ex.) SAU
elemente paraverbale (râs/plâns).
Felul în care relaționează cu (alt personaj) este definitoriu pentru portretul moral al personajului
dramatic, deoarece intră într-un conflict (de care) (exemplu de unde reiese).
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului X, admir…( numesc o valoare
morală pe care o identific la personaj), valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o
consider esențială și în devenirea mea ca om. La rându-mi, ….( detaliez momentele în care și eu dau dovadă
de această valoare morală).
X este un personaj ale cărui trăsături fizice și morale sunt bine evidențiate în fragment, portretul său
fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de tipul omului ......

Rolul didascaliilor (indicații scenice)

I. Didascaliile (indicațiile scenice) sunt elemente specifice textului dramatic, menite să îndrume jocul
actorilor și să sprijine viziunea regizorală. Pentru cititor ele sunt importante, pentru că îl ajută să-și imagineze
acțiunea. Didascaliile vin în completarea replicilor personajelor, aducând informații despre cronotop (spațiul
și timpul întâmplărilor) și despre personaje (statutul, înfățișarea, acțiunile, gesturile, mimica, vocea etc.).
În fragmentul dat sunt ……(se precizează numărul lor și se dau ca exemplu) indicații scenice, care
acompaniază și completează replicile personajelor, aducând informații și sugestii importante pentru
înțelegerea textului.

II. Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind
jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul fragmentar prezentat,
acestea au rol descriptiv, surprinzând…………………..Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale,
care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit:………………………...
Textul dramatic fragmentar selectat este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă
informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să înțeleagă
evenimentele şi personajele.
Rolul dialogului în opera dramatică
Dialogul este modul de expunere care constă în succesiunea replicilor dintre două sau mai multe
personaje, prin care se comunică în mod direct idei, informații, opinii. Prin intermediul dialogului dramatic
personajele își rostesc replicile în fața cititorilor sau a spectatorilor.
Dialogul prezent în opera dramatică este o formă de redare a acțiunii și principala modalitate de
evidențiere a trăsăturilor personajelor dramatice. Cu ajutorul acestuia, personajele comunică între ele, pe scenă
și se transmit spectatorilor atitudini, gânduri, idei.
Compunerea descriptivă
Descrierea de tip tablou
Introducere (precizăm locul care va fi descris şi momentul din zi/anotimpul sau alt reper temporal. În plus, o
imagine ne poate introduce în atmosfera peisajului).
,,Răsăritul soarelui apăruse peste marea albastră, care se aşternea în faţa ochilor mei cu o lumină puternică,
iar ceața uşor-uşor se pregătea să plece. Ajuns la malul mării, am devenit dintr-o dată visător, privind către
întinderea nesfârşită a mării, unde fantasmele păreau că prind contur. ‘’
a) planul depărtat-perspectiva din care privim peisajul.
,,Vedeam cum în depărtare, o barcă, precum o jucărie abandonată, părea să stea în loc. Parcă nici marea nu se
mai vedea prea bine, iar apa începea să prindă diferite culori. ‘’
b) planul apropiat
,,Mirosul sărat al apei şi jocul valurilor parcă mă purtau în alte lumi, iar câteva scoici colorate, aruncate pe
mal, se jucau cu picioarele mele. Razele soarelui erau îndrăzneţe şi şi-au făcut loc pe bolta cerească,
străpungând-o. Pe plajă, insectele, pescăruşii sau păsările perindau bucuroase făcând zarvă, încât vocile
oamenilor abia se mai auzeau. Nisipul fin reuşea să mă impresioneze şi să mă poarte pe aripi de fericire. ‘’
Se reia o imagine/un detaliu care subliniază o anumită perspectivă, cea mai importantă în perceperea spaţiului
descris.
,,Parcă eram suspendat deasupra tuturor. Nisipul fin ca mătasea îmi gâdila tălpile, iar briza îmi şoptea ce va
urma: soarele avea să pună stăpânire încet-încet peste întreaga suflare. Observam cum frânturi de bucurii se
topeau şi se ascundeau în nisipul care înghiţea apa. ‘’
Încheiere
,,Marea mi-a dat impresia că natura respira, că totul era natural şi plin de magie, deoarece aceasta săruta
nestingherită cerul… ‘’
Descrierea toamnei
Anotimpul ruginiu, plin de culoare și de farmec a sosit. În drumul său, peste pământul încărcat de verdeață,
toamna, precum un pictor priceput, preschimbă culoarea peisajului în tonuri calde de galben-maroniu.
Atingerea toamnei a preschimbat peste noapte și frumosul parc din apropierea casei mele.
Rânduiți în linie dreaptă, de-a lungul și de-a latul aleilor din parc, stau de veghe zeci de trunchiuri de copaci,
care de care mai bătrâni și mai semeți. Frunzișul des al acestora, colorat în auriu, reflectă o culoare gălbuie
asemănătoare unor flăcări, astfel încât copacii par niște lumânări aprinse, care luminează aleile pustii ale
parcului.
Din trunchiurile puternice ale copacilor, cu scoarță verzuie, se ridică zeci de crengi groase, ca niște brațe de
uriaș. Pe acestea se odihnesc pentru o scurtă perioadă de timp frunzele uscate și îngălbenite de vremea rece a
toamnei. Coronamentul ruginiu este atât de des, încât razele soarelui, și așa timide, abia răzbesc prin el. La
fiecare adiere de vânt, brațele copacilor se mișcă și odată cu ele frunzele încep să cadă într-o ploaie
multicoloră. Spre deosebire de o ploaie normală, în care stropii de ploaie se îndreaptă direct spre pământ,
ploaia de frunze ruginii este haotică, iar fiecare pare a avea drumul său. Un drum sinuos, precum un dans
armonios, care pare fără sfârșit, mă impresionează.
Frunzele veștede urcă și coboară neîncetat, de parcă ar fi nehotărâte în care parte să o apuce. Într-un final se
așează pe solul zvântat și pe aleile deja îngălbenite ale parcului și încep să formeze covorul ofilit de toamnă.
Aleea asfaltată, tristă până mai ieri, acum este veselă și se mândrește cu straiele ruginii cu care este îmbrăcată.
Atunci când vântul suflă cu putere, covorul de frunze se unduiește precum un covor magic; se ridică de la sol,
se mișcă asemenea unei iluzii, iar apoi revine tăcut pe aleea adormită.
Nici țipenie de om nu se avântă prin aleile pustii ale parcului. Încremenirea este totală, semn că atmosfera de
aici nu este prielnică pentru o plimbare. Singurul mușteriu, care cutreieră nestingherit parcul amorțit, este
vântul rece de toamnă. Acesta își plimbă răsuflarea rece printre trunchiurile copacilor și împrăștie frunzele
care cad fără oprire. Atunci când vântul se oprește, natura împietrește, iar peisajul pare un tablou reușit de
toamnă, surprins excelent de pensula unui pictor îndrăgostit de anotimpul jocului de culoare, al luminilor și al
umbrelor, toamna.
Descrierea unei zile de iarnă
În dimineața cea mohorâtă, din cerul de decembrie care se întindea ca o țesătură cenușie de cărbuni peste
turlele bisericii și peste scheletele plopilor din vale, nu se abătea niciun fulg de nea. Era un ger uscat, iar sub
picioare, noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă.
Era o duminică dimineața atât de apăsătoare, încât nu aveam chef, nici măcar, să mă joc pe playstation. Stam
înfofolit la geam și priveam strada goală, încremenită. Nici mașini, nici oameni nu-i tulburau liniștea înghețată.
Respirația caldă forma aburi pe geamul degerat, care se lipeau, stricându-i transparența. Încercând să mă
înveselesc, am desenat o față zâmbitoare pe aburii de pe geam. Prin micuțul punct al ochiului de pe fața
zâmbitoare am zărit ceva micuț și alb, strălucitor, ca o bobiță de diamant. Era un fulgușor de nea, gingaș. Cu
o mișcare rapidă am îndepărtat urmele respirației de pe geam. Voiam să văd mai bine fulgul. Cadrul geamului,
dintr-o dată, se umplu de o mare de alb, cernută din cer. Ningea de-a binelea, iar eu priveam uluit jocul fulgilor
nemaivăzuți. Unii erau mari cât o portocală, alții, mai mici cât o minge de ping-pong. Sau cel puțin așa îi
vedeam eu. Printre acești coloși, alți fulgi mai mici, mărunți cât un nasture de sidef. În dansul lor pornit din
înălțimi, se zbenguiau în jurul turlelor bisericii, fugărindu-se greoi prin aer. Se așezau pentru o clipă pe creasta
zidurilor împrejmuitoare, iar apoi, unii cădeau neputincioși în șanț, iar alții se lipeau de poarta neagră, formând
o poleială strălucitoare.
Iarna este frumoasă dacă fulgii săi veseli sunt peste tot. Când apar, natura îmbracă haine de gală, iar copiii îi
admiră strălucirea și farmecele de cristal.
O compunere despre un început însorit de primăvară, în care este descrisă o zi însorită de primăvară.
Soarele blând de primăvară cuprinde natura adormită cu brațele sale luminoase. Dornic să împartă bucurie și
speranță, își plimbă strălucirea peste pământul zbicit. Cu atingerea-i vrăjită dezmiardă firișoarele de iarbă și
le anunță să se pregătească de răbufnirea verde. Subțiri și mlădioase, firișoarele scot căpșorul din pământ și se
îmbăiază în valul călduț de lumină al mândrului soare.
Păsărelele felurite prind de veste că soarele a dat tonul schimbărilor de primăvară. Zboară vesele din pom în
pom și se joacă cu mugurii proaspeți ai copacilor. Din când în când, gustă din nectarul lor, iar de plăcere înalță
triluri de bucurie și de mulțumire că primăvara fermecată s-a instalat pe pământ.
Nici gândăceii și nici insectele nu rămân nepăsătoare la semnalele din cer ale discului de aur. Gândăceii ies
din ascunzătorile în care s-au pitulat peste iarnă și-și expun corpurile microscopice razelor vrăjite ale soarelui.
Insectele își întind aripile diafane, iar soarele cu atingeri blânde le dezmorțește și le colorează în curcubeie de
culori. Când prind o pală de vânt, se lasă purtate spre înălțimi, de unde privesc cum natura începe să
întinerească și să îmbrace straiele verzi ale primăverii.
Când fiecare vietate de pe pământ este trezită la viață, soarele anunță că oaspeții primăverii vor sosi în curând.
De acolo de sus, din locul în care este țintuit, soarele vede cârduri de păsări călătoare îndreptându-se spre locul
pe care tocmai l-a înverzit. Când vor ajunge în locul pregătit, stolurile de păsări, obosite de lunga călătorie de
peste mări și țări, vor găsi o oază de liniște și de verdeață. Se vor instala și vor începe să cuibărească, iar
primăvara se va bucura când va auzi primele țipete ale păsărilor tocmai ieșite din ou.
Așa arată un început de primăvară, anotimpul în care natura se trezește la viață, iar vietățile se trezesc din
adormirea de peste iarnă. Toate cele de pe pământ iubesc primăvara și de ce nu ar face-o, când primăvara este
atât de bună cu ei?
O compunere în care este descrisă o zi de vară caniculară. O zi în care soarele arde puternic sus pe cer, iar
razele lui toride pârjolesc natura. Compunerea conține adjective la diferite grade de comparație.
Deși e dimineață, soarele arde sus pe cer, așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Se anunță o zi foarte
încinsă. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbinte și mai nemiloasă zi din acestă vară. Cerul
mai puțin albastru decât de obicei pare a fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de discul solar. Niciun nor,
oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător.
La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să-și arate chipul răcoros nici măcar o clipită. Încearcă
din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele atotputernic. Atunci când își face simțită
prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemenea respirației unui balaur, care scuipă flăcări pe nări.
La sol situația este și mai dramatică. Iarba este mai uscată ca niciodată și îngălbenită fără vreme. Acolo unde
copacii nu fac umbră, pământul este pârjolit ca după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă
copacii. Primind mai puțină apă decât de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos.
Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemenea unor bătrâni
apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul copacilor nu mai este la fel de mare ca astă-primăvară, iar culoarea
de un verde sănătos s-a transformat într-un verde-gălbui bolnăvicios.
Cele mai puțin supărate pe urgia vremii sunt câteva șopârle. Cu pielea multicoloră, strălucind în bătaie razelor
soarelui, se odihnesc sub cerul liber, chiar dacă afară temperaturile au devenit insuportabile. Piatra pe care
stau deja trebuie să fie încinsă la maximum, dar șopârlele nu par a băga de seamă. La fel de leneșe ca de obicei,
își întind mai bine corpul pentru a capta cât mai mult din căldura soarelui. Indecis, dacă să se bucure sau să se
întristeze de această zi toridă, este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele împrăștiind
în jur reflexe puternice și valuri de căldură. Mai puțin adânc decât de obicei și poate cel mai puțin întins de
când se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel
de capricios toată luna lui cuptor. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața
lacului raze usturătoare.
Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului, luna iulie, luna lui cuptor. Dintr-un prieten
al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie împrejur, acum, soarele se transformă într-un veritabil
dușman al acesteia.
Descrierea camerei mele preferate
O mare atenție acord camerei mele preferate în care îmi petrec cel mai mult timpul. Ajuns în fața camerei
mele, devin bucuros, deoarece privesc întinderea acesteia, unde toate obiectele care-i aparțin par să prindă
viață.
Se vede din holul casei mele o bibliotecă care vrea să-mi împărtășească tainele literaturii. Parcă nici mie nu-
mi vine să cred cât de fascinantă poate fi camera mea. Am fericirea să o îngrijesc și să nu o las în dezordine.
Hainele pe care le îmbrac sunt tot timpul frumos aranajate în dulapul gigantic, care îmbracă pe unul dintre
pereții dormitorului meu.
De asemenea, biroului din camera mea îi acord o atenţie specială. După ce îmi termin lecţiile, nu uit să fac
curăţenie pe acesta, iar pe sertarele lui încerc să le ţin cât pot de organizate, fiecărui dulap fiindu-i alocate
diferite obiecte. Astfel, dulapul de sus este plin cu cărţile din care învăţ la şcoală, cel din mijloc este umplut
cu caiete, iar cel de jos cu alte produse precum: creioane, pixuri, foi şi carneţele.
În apropierea biroului din camera mea există şi o bibliotecă. În mica bibliotecă, m-am îngrijit să aranjez toate
cărţile pe care le-am citit, dar şi pe cele pe care le voi citi. Aranjate în ordine alfabetică şi în funcţie de mărime,
pot consulta în orice moment cărţile pe care le doresc, fără a fi nevoit să răscolesc toată biblioteca.
Un alt element foarte important în camera mea este computerul. În faţa lui îmi petrec o mare parte din timpul
meu liber, jucând diferite jocuri sau stând la taclale cu prietenii pe hi5, pe twitter sau pe facebook. Până luna
trecută aveam pe birou un computer desktop cu monitor mare şi greu, care îmi făcea dificilă efectuarea
lecţiilor. Acum, pe biroul din camera mea tronează un laptop negru, care ocupă mai puţin de jumătate de birou,
partea neocupată de birou fiindu-mi în acest moment mai mult decât suficientă pentru a-mi desfăşura în bune
condiţii temele de casă.
Totodată, orga este un alt element esențial pentru camera mea, fiindcă în fața ei îmi petrec o mare parte din
timpul meu liber, lăsându-mă vrăjit de sunetul clapelor ei. O simbolistică aparte o constituie picture, de aceea,
în dormitorul meu se află un tablou-portret, alb-negru, cu membrii familiei mele.
Pereţii camerei mele sunt vopsiţi în alb. Atmosfera din camera mea este relaxantă, pentru că seara aprind
luminițele în formă de steluță, reușind să îmi ofere o stare de linişte şi de calm. Cu bucurie în suflet, confesez
că îmi place enorm mirobolanta mea cameră și nu voi dori să o schimb niciodată.
Descrierea școlii
O mare atenție acord școlii mele preferate, care a reușit să mă fascineze încă din primele clipe în care am
interacționat cu ea. Este o clădire gigantică ce emană energie pozitivă și dorință maximă de învățare. Este
locul care transformă viața fiecărui elev. Pe mine, Colegiul Național Grigore Moisil m-a făcut să descopăr o
lume aparte. Zidurile clădirii portocalii ascund poveștile foștilor elevi, care sunt triste sau vesele, iar
coridoarele școlii dau o notă caldă, dar și misterioasă, deoarece profesorii pășesc în viața acestuia cu dorința
de a dărui cunoaștere.
Arhitectura nouă bucură privirile tuturor elevilor sau a părinților, completată de un mobilier modern și foarte
bine îngrijit. Scările strălucitoare și curate așteaptă pașii fiecăruia dintre noi, iar albul pereților din interior
luminează clasele, care sunt decorate cu sârguință și cu dăruire. Școala este echipată cu laboratoare din fiecare
domeniu, întrucât ne ajută enorm să învățăm mai ușor cu ajutorul experimentelor diverse pe care le facem.
Am convingerea că nu voi uita niciodată fermecătorul colegiu și clasa în care am învățat atâția ani și sunt
bucuros, deoarece am explorat fiecare colțișor care ascundea povești, ce vor constitui ,,praf de amintire’’.
Descrierea de tip tablou-Înserarea
Apusul soarelui își făcuse simțită prezența pe meleagurile satului bunicilor mei și observam cum lacrimile
stinsului soare se prelingeau pe norii mohorâți. Cu cât aceștia se făceau mai negri, cu atât înserarea ne saluta
voioasă. Ajuns în mijlocul grădinii casei alor mei, am devenit visător, deoarece întinderea nesfârșită a acesteia
îmi încânta privirea, iar paleta culorilor pe care florile le aveau parcă ajungeau să se întristeze de venirea
acestui moment al zilei. Parcă nici grădina nu mai vedea bine, iar aerul începea să se împrietenească cu o
temperatură mult mai scăzută.
Mirosul din natură și înserarea parcă mă purtau în alte lumi. Conștientizam că mă aflam în mediul rustic, drag
mie, dar nu mă așteptam să am asemenea emoții puternice. Din când în când, auzeam glasul licuricilor și câte
un iepure alergând, care nu-și găsea liniștea.
Totul mă fascina, mă impresiona și mă purta pe aripi de fericire. Eram suspendat deasupra tuturor și observam
cum frânturi de emoții se topeau și se ascundeau în sânul înserării cu care abia mă împrietenisem.
Acel moment al întâlnirii mele cu mirobolanta seară mi-a dat impresia că totul prinde sens, că este clipa
perfectă pentru a putea medita și nu voi uita niciodată faptul că am fost îmbrățișat de surprinzătoarea înserare.

Toamna, aur blând

O frunză uscată se desprinde din copacul copilăriei de la poarta bunicilor, apoi încă una și încă una… Se aștern
obosite la pământ, de parcă acolo vor să ajungă, de parcă glia le aștepta demult, de parcă nu mai simt nici lipsa
ramului, de parcă s-au sacrificat. Se aștern și-și odihnesc rămășițele. E toamnă și se simte în jur...
Și frunzele cireșului din fața casei bunicilor mei se rotesc în aer, de dragul unor vremuri ce au apus, pare că
acesta le este destinul. Amintirile zboară pe sus, pe deasupra mea, prin lacrimile ploii și se bucură de toamnă.
Îmi vine miros de mere, de struguri, de hărnicie, de tradiție… frumoasă vreme! E miros de veșnicie.
Apoi, mai vin miresme care îmi pătrund direct în suflet, miresme desprinse din trecut, via bunicului, din
orizontul de fum, din cerul tot mai apăsător, din soarele tot mai rece ce pleacă încet spre alte lumi.
E o dulceață de gutui care are mult dor. Miroase a tăcere, care vine odată cu toamna. Nu știu cum poate, de
unde vine și cum mi-o aduce, dar anotimpul meu preferat mereu îmi aduce tăceri.
Un fir de lacrimă mi se prelinge pe obraz, adusă de vântul acestui sezon. De departe se aude glasul bunicii și
parcă revăd zâmbetul bunicului. Aseară priveam spre cer, era o noapte senină, stelele licăreau în tihnă, ba
chiar mi se părea că se mișcau, în ritm, toate formând un cerc și se învârteau ca într-un vârtej… jocul lor mă
purta cu lumina lor departe, tot mai departe…
Ce rămânea să văd? Toate locurile, poveştile şi oamenii ca pe o vrajă de care nu mă mai pot desprinde, care
mă fac mereu să fiu viu, care mă poartă înainte...
Toamna mea îmi aduce romantism și momente tainice. Iar eu am nevoie de ea, de liniştea ei blândă, de ceaţa
ei albastră, de culorile copilăriei, de la un galben palid de tot, prin ruginiuri de tot felul, până la stacojiul cel
mai înfocat, dar toate conţinând aur. Căci toamna e de aur şi are aură. Aur stins, nu strălucitor. Aur blând,
primitor şi odihnitor. Cu nesfârşite nuanţe, ţintindu-mi inima.

Compunerea narativă
Compunerea narativă are la bază narațiunea, tipar textual predominant, ce constă într-o succesiune de
întâmplări, fixate într-un anumit timp și într-un spațiu.
-întâmplările sunt legate cauzal și urmăresc momentele subiectului-expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii,
punctul culminant și deznodământul;
-prezența reperelor spațio-temporale;
-relatarea este făcută de un narator la persoana I sau a III-a;
-îți imaginezi un element declanșator al evenimentelor (un conflict, o intrigă);
-personajele participante la acțiune să fie adecvate contextului și nu le dai nume proprii decât dacă ți se
specifică acest lucru;
-creezi cel puțin un moment de suspans (un punct culminant) povestești apoi cum s-a soluționat conflictul (în
deznodământ);
-poți folosi interogații retorice (,,Ce se auzea în depărtare?, ,,Ce trebuia să facă?’’), semne punctuație cu rol
stilistic (punctele de suspensie, semnul exclamării), redarea unor elemente non-verbale (,,Zâmbetul lui forțat
trăda că ceva nu era în ordine…’’)
-finalul compunerii poate conține impresia despre întâmplarea povestită, un enunț moralizator (,,Acea
întâmplare m-a marcat profund și m-a ajutat să înțeleg…’’)
Compunerea narativă-Model
O întâmplare în vacanţa de vară
Din dulci amintiri, evoc o întâmplare care a reusit să mă fascineze şi care a contat enorm pentru mine, deoarece
am descoperit lucuri minunate şi am simtit că sunt iubit, iar suprizele vin când nu te astepti... Era o zi frumoasă
de vară din vacanţa mare. M-am trezit de dimineaţă, pe la ora şapte. Eram la bunici. După ce m-am dat jos din
pat, am înştiinţat-o pe bunica de faptul că vreau să fac o plimbare prin natură. Ea mi-a aprobat dorinţa şi mi-a
pregătit merinde.
Am plecat la drum mai devreme, pentru că soarele era pregătit să mă stropească cu lacrimile sale de foc. Cum
am urcat dealul din spatele casei, deodată, ceva mi-a atras atenția. Cum putea să fie posibil asa ceva?
Dintr-o dată, mi s-a părut că am intrat într-o altă lume. Totul mi se părea mai frumos. Regele soare îşi impusese
stăpânirea pe marele albastru, cerul. Roua rece a dimineţii era aşternută pe iarba verde şi pufoasă. Stoluri de
păsări zburau deasupra mea, împreună cu fluturi de diverse culori, care dansau în aer. Cerul senin, de un
albastru pur şi răcoarea dimineţii, care se făceau simţite prin hainele cu care eram îmbrăcat, mă îndemnau la
visare. Am mai stat un timp şi am admirat natura din picioare. Apoi m-am aşezat la umbra stăpânului pădurii
- un stejar înalt şi bătrân cât lumea, a cărei înălţime te ameţea doar când te uitai la el. M-am aşezat şi dintr-o
dată, din spate, am auzit un lătrat. M-am speriat de mama focului. Primul gând a fost să mă urc în copacul
copilăriei mele, stejarul cel bătrân. Dar am renunţat. Fiinţa care lătra şi-a arătat faţa. Era drăgălaşul meu câine,
Bobiţă. Sperietura a fost cumplită. Chiar şi după ce l-am luat în braţe pe Bobiţă, inima îmi bătea atât de tare,
de parcă ar fi vrut să-mi iasă din piept. Abia când Bobiţă a început să mă lingă vesel pe mână, m-am liniştit.
Dar, dintr-o dată, Bobiţă a început să alerge de colo-colo şi să latre voios. Parcă voia să-mi spună ceva. Ce ar
fi putut să îmi spună un câine? Am hotărât să îl urmez. Spre surprinderea mea, căţelul m-a condus către casă.
În curtea bunicilor, tocmai sosiseră părinţii mei. După ce m-au îmbrăţişat, mi-au comunicat că au o surpriză
pentru mine, un codou pe care mi-l doresc de ceva vreme. M-au dus la maşina cu care veniseră. În portbagaj
mă aştepta o bicicleta mare, roşie. Era exact ce-mi doream! Împreună cu această bicicletă am bântuit pe
colinele satului bunicilor pe parcursul întregii vacanţe.
A fost o vacanță grozavă la care am visat și pe care am petrecut-o la bunici, iar dintre toate cele pe care le-am
avut până acum, aceasta a reușit să mă impresioneze. Mi-am propus să mai merg la aceștia şi altă dată. Acum,
Bobiţă a crescut, cred că este un dulău pe cinste. Abia aştept să bat uliţele satului pe bicicletă cu Bobiţă lângă
mine. Apoi, împreună, să ne pierdem în natura fermecătoare, din împrejurimile satului bunicilor, care a reușit
să-mi fure sufletul.
O întâmplare reală/imaginară petrecută la munte
Cu bucurie în suflet/Din dulci amintiri relatez o întâmplare care a reuşit să-mi schimbe viziunea asupra lumii,
dar şi anumite impresii despre viaţă. Era o zi mirobolantă de toamnă, iar tata a decis să vizităm muntele
Ceahlău. Împreună cu dragii mei părinţi, am ajuns la poalele regatului muntos. Era un peisaj nemaipomenit
care urma să mă înghită sau care voia să mă ajute să-i descifrez misterele care se ascundeau pe acolo.
Deodată, părinţii mei se simţeau obosiţi, iar eu eram curios să văd dacă aş fi putut să mă împrietenesc cu natura
ce stăpânea acel tărâm, însă un lucru mi-a atras atenţia. Cum putea fi posibil aşa ceva?
Susurul apei ce străbătea un râu reuşise să mă atragă în mrejele sale, însă admiraţia pe care o aveam nu mă
putea opri din loc. Cu cât mă apropiam de rău, cu atât mă simţeam mai straniu şi vedeam cum mă îndepărtez
de cabana în care se aflau părinţii mei. O adiere a vântului mi-a mângâiat chipul zâmbitor şi m-a făcut să simt
un fior. Am început să alerg, nu mă puteam opri, abia respiram. Am fost oprit de către cineva. Capătul râului
despărţea muntele în două tărâmuri, nicidecum, nu-şi avea sfârşitul într-un lac, vărsându-se pe versantul
acestuia, aşa cum mi se scurgea mie pe obraz o lacrimă de emoţie. Privind mai atent la tărâmul din faţa mea,
mi-am observat părinţii care mă strigau şi care-mi făceau semne ca să traversez. Eram derutat, confuz, abia
auzeam câteva litere, iar imaginea lor era înceţoşată. Voiam să traversez, dar ceva mă ţinea în loc. Era
copilăria, cu farmecul ei aparte, care mă ruga să nu o părăsesc. Dincolo ,,domnea’’ adolescența, cu alte
perspective şi impunea într-un mod obligatoriu, maturizarea. Trebuia să iau o decizie cât mai repede posibil.
Nu ştiam ce să fac, nu voiam să-mi părăsesc lumea fascinantă a copilăriei, însă vremea nu putea să mă ţină în
loc.
Deodată, am auzit un strigăt, era mama care dorea să mă trezesc din visare şi să mă îndrept către cabană,
deoarece aveam de parcurs anumite itinerarii. Abia atunci mi-am dat seama că vântul a fost cel care m-a făcut
să visez, să contemplez şi care mi-a anticipat destinul, anunţându-mă, într-un mod discret că voi ieşi din lumea
copilăriei cât de curând.
A fost o zi minunată, petrecută la poalele munţilor, împreună cu minunata mea familie, o zi pe pe care nu o
voi uita şi care m-a ajutat să înţeleg că orice clipă merită trăită la maximum, dar cu mare grijă.
Aplicație
Redactează un text narativ de 150-300 de cuvinte în care să relatezi o experiență personală fericită. În
compunerea ta vei insera o secvență descriptivă, una explicativă și una dialogată.
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc și acum de una dintre cele mai fericite clipe din viața mea de până acum.
Nu am să uit niciodată de momentul în care am luat premiul I la un important concurs de desen, unul dintre
cele mai grele pe care le-am susținut vreodată.
Să explic ce înseamnă dificultatea unui concurs. Aceasta își face simțită prezența în clipa în care ești nevoit
să te implici enorm și să dai tot ce este mai bun pentru a reuși și ajunge la performanețele pe care ți le dorești.
Dificultate înseamnă și muncă continuă.
Eram la școală când ceva mi s-a întâmplat. Nu îmi imaginam că aș putea să devin fericit în urma unei vești pe
care am aflat-o. Cum era posibil așa ceva?
Știam că iubesc să desenez de când mă știu, dintotdeauna mi-a plăcut să îmi exprim gândurile și ideile sub
forma unor linii care, încetul cu încetul, capătă forme și culori. Întreaga clasă, de altfel, este plină cu desenele
mele, căci părinții mei le păstrează pe absolut toate. Participam din când în când la concursuri de desen, la
îndemnul doamnei profesoare de la școală, dar nu mă gândeam niciodată că voi fi pe primul loc.
-Cred că talentul te definește și ai creații excepționale, mi-a zis doamna profesor, de aceea, insist să participi
la acest concurs.
-Fără doar și poate, nu am să vă refuz și mă încred în spusele dumneavoastră.
A venit ziua cea mare, iar emoțiile nu păreau să dispară. M-am pregătit sufletește și am ajuns mai devreme cu
câteva minute.
Concursul era unul național de desen dedicat pictorului Nicolae Grigorescu. În comisie era o doamnă, care
mi-a atras atenția. Avea o rochie roșie ca macul, trupul zvelt, ochii albaștri precum cerul, iar părul blond ca
spicele grâului. Fizionomia dumneaei îi dădea un aer grațios și aparte.
Mă pregătisem pentru concurs cu maximă seriozitate și de fiecare dată îmi exersam calitățile. În fața comisiei,
am fost detașat și cu sufletul împăcat, mai ales că am avut o temă, care-mi plăcea mult. Am dat, astfel, tot ce
a fost mai bun, iar la sfârșit, chiar eram mulțumit de creația mea.
A fost prima dată când mă gândeam că, într-adevăr, lucrarea mea este bună și că, poate, voi lua o mențiune.
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat, după câteva ore, că numele meu a fost strigst ultimul, deoarece
luasem premiul I al concursului și îmi aducea și o excursie în Italia, în galeriile pictorilor celebri ai Renașterii.
M-am simțit extrem de fericit pentru reușita mea și asta mi-a dat încredere și curaj să merg mai departe cu
pasiunea pe care o am. A fost o zi aparte pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că munca cu
pasiune îți este răsplătită pe măsură.