Apartenența unui text la genul epic (plan)

Opinia – Fragmentul citat face parte din opera literară „X” scrisă de Y. Este o
creație epică, deoarece autorul, în ipostaza de narator, își exprimă în mod indirect
ideile, gândurile și sentimentele, prin intermediul personajelor și al acțiunii.
AI – Modurile de expunere, ca în orice operă epică, sunt narațiunea și / sau dialogul,
imbinate cu scurte descrieri. Relatarea se face obiectiv (la persoana a III-a) /
subiectiv (la persoana I).
Narațiunea este fixată în timp (…) și spațiu (…). Acțiunea, în întreaga opera
este structurată pe momentele subiectului literar: expozițiunea, intriga, desfășurarea
acțiunii, punctul culminant, deznodământul. O parte a subiectului literar o
reprezintă fragmentul citat.
REZUMAT
Prezența unui conflict justifica faptul ca textul citat aparține genului epic.
(numai dacă în text exista un conflict !!!)
A2 – Ca în orice operă epica, în acest text există personajul …
Un loc special îl ocupă …
CARACTERIZĂM SUMAR PERSONAJUL (PERSONAJELE)
Concluzie – Din cele prezentate, rezultă că „X” de Y este o creație epică.
 Apartenența unui text la genul liric (plan)
Opinia – Poezia „X” este scrisă de Y, un mare scriitor român. Este o creație lirică,
deoarece autorul, în ipostaza eului liric, își exprimă în mod direct ideile, gândurile
și sentimentele.
AI – Tema + titlul.
O trăsătură importantă a operei lirice este prezența eului liric, manifestată prin
mărcile lexico-gramaticale specifice: EXEMPLE.
A2 – Ideea poetică este pusa în evidență și susținută de o serie de mijloace artistice,
specifice modului de expunere predominant – descrierea / monologul liric.
Figuri de stil + imagini artistice – comentate.
A3 – Alături de mijloacele de expresivitate artistică, elementele de prozodie: strofe
de câte … versuri, cu măsura de … silabe, rimă … și ritm … contribuie la
desăvârșirea acestei creații lirice, conferindu-I muzicalitate.
Concluzie – Fiind o operă literară în care autorul în ipostaza eului liric, își exprima
în mod direct ideile, gândurile și sentimentele, poezia „X” de Y aparține genului
liric.
 Caracterizarea personajului
Î. X este personajul principal / central al operei literare „X” de Z / al
fragmentului extras din opera literara „Y” de Z, deoarece apare în toate etapele
acțiunii / pe parcursul întregii acțiuni, intrând în relație cu toate celelalte personaje,
care gravitează în jurul său.
C. Protagonistul beneficiază de ambele tipuri de portret, fizic și moral, accentul
fiind plasat pe cel dintâi / cel d-de-al doilea.
Protagonistul beneficiaza doar de portretul fizic / moral.
Trăsăturile sunt puse în evidență prin intermediul celor două modalități de
caracterizare:
 CARACTERIZARE DIRECTĂ – este realizată de către:
 narator;
 celelalte personaje;
 personajul însuși (autocaracterizare)

 CARACTERIZARE INDIRECTĂ – trăsăturile rezultă din:

 fapte și comportament
 idei, gânduri, concepții / modul în care gândeste
 limbaj
 relația cu celelalte personaje
 vestimentație
 nume
 mediul de proveniență
Î. În concluzie personajul întruchipează tipul omului …
în opera literară „Y”, Z înfățisează un personaj complex /
interesant, care impresionează prin …
 Opinia despre mesajul textului liric
Din punctul meu de vedere, poezia „X” de Y surprinde ... (tema) prin
sensibilitatea eului liric.
 În primul rând, titlul poeziei reprezintă un indiciu asupra mesajului poetic.
Acesta este alcătuit din ... și semnifică ... .
 În al doilea rând, mesajul poetic este pus în evidență de țesătura de imagini
artistice și figuri de stil. În centrul discurului liric se află ... . Câmpul lexical
dominant este ... (de comentat doua imagini artistice și doua figuri de stil).
Textul propune / avansează o viziune personală originală asupra temei.
Subiectivitatea este pusă în evidență de mărcile lexico-gramaticale ale eului liric
(EXEMPLE).
În concluzie, poezia „X” de Y impresionează prin sensibilitatea sentimentelor,
limbajul expresiv / organizarea inedită / perspectiva inedita asupra ... .
 Descrierea
Descrierea este un mod de expunere (în versuri sau în proză) prin care se
prezintă detaliat un aspect din natură, un spațiu, sentimentele si trăirile unui
personaj.
Tipuri de descriere:
 subiectivă (literară);
 obiectivă (nonliterară) ;
 de tip portret;
 de tip tablou;

Recunoașterea descrierii se realizează în funcție de următoarele elemente:

a) la nivel morfologic: perechi de tip substantiv – adjectiv, folosite

cu rol estetic;
b) la nivel stilistic imagini artistice;
figuri de stil;

c) la nivel lexical câmpuri lexicale;

sensuri figurate.

Argumentare

 Definiția descrierii
În opinia mea, opera literară „X” de Y ilustrează trăsăturile unei
descrieri literare de tip ..., realizate în versuri / în proză.
În primul rând, rolul descrierii constă în surprinderea ..., așa cum se
desprinde din titlul poeziei / textului și din tema acesteia / acestuia.
Sentimentele transmise sunt de ... .
În al doilea rând, ... . Identificarea și exemplificarea elementelor
descriptive (la nivel morfologic, stilistic, lexical).
În concluzie, ... . Formularea unei concluzii legate de rolul descrierii în
exprimarea mesajului operei.
 Semnificația titlului
Titlul reprezintă o sinteză a conținutului, orientând lectura si creând un orizont
de așteptare.
Clasificare:
a. dupa structură: sintetic (alcătuit dintr-un singur cuvânt)
analitic (alcătuit din mai multe cuvinte)
b. după felul în care este transmis mesajul:
denotativ (sens propriu)
conotativ (sens figurat)

 Legătura titlului cu textul se realizeaza prin mai multe aspecte:

2.Figuri de stil 3.Câmp(uri)

și imagini lexicale
1.Tema artistice (comentate)
(comentate)

Concluzia
Titlul operei literare „X” de Y impresionează prin ...
 Fabula
Opinia - Opera literară „X” scrisă de Y este o fabulă, deoarece este o specie a
genului epic, în versuri / în proză, în care scriitorul critică, prin intermediul unor
animale / plante, moravuri, defecte omenești, cu intenția de a le îndrepta.
AI – Structura fabulei este cea specifică, fiind alcatuită din două părți: partea întâi,
povestirea propriu-zisă și partea a doua, morala (învățătura)- aceasta poate fi
exprimată direct sau trebuie dedusă.
Modul de expunere predominant este dialogul, care se îmbină cu narațiunea.
REZUMAT.
AII – Prin folosirea personificării, personajele din lumea animalelor / plantelor
vorbesc și se comportă ca oamenii.
Prin titlu, sunt anunțați protagoniștii fabulei ... . Rolul, rostul și poziția
fiecaruia le identificăm pe măsură ce parcurgem subiectul operei literare.
Manifestarea personajelor este specifică tipului uman pe care îl reprezintă.
Astfel, ... SCURTA CARACTERIZARE A PERSONAJELOR
AIII – Din toate acestea se desprinde – morala...
Concluzia – Fiind o operă epică în versuri / în proză, în care autorul, prin
intermediul unor personaje – animale / plante critică anumite trăsături morale,
defecte omenești și care are valoare educativa, „X” este o fabulă.
 Basmul
Basmul este specia genului epic, în proză sau, mai rar, în versuri, de mare întindere și
răspândire, în care se narează întamplări reale ce se împletesc cu cele fabuloase. La acțiune
participă personaje imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezintă binele și răul, iar
la final acesta din urmă este învins.
Trăsături
- basmele conțin forumule specifice: inițiale, mediane și finale;
- timpul și spațiul acțiunii sunt nedeterminate;
- acțiunea are la bază conflictul dintre forțele binelui și ale răului, dintre adevăr și minciună
(personaje pozitive și negative);
- acțiunea este simplă, lineară (un singur fir narativ) și este organizată pe momentele
subiectului (expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant, deznodământ),
iar deznodământul constă întotdeauna în triumful binelui asupra răului, al valorilor
pozitive asupra celor negative;
- personajele sunt reale și fabuloase, acestea din urmă având puteri supranaturale, putându-
se metarmorfoza în animale, plante etc., ori pot reînvia, dacă sunt omorâte;
- personajul principal trebuie să depășească probele și să învingă obstacolele puse în cale,
cu scopul de a-și demonstra virtuțile morale excepționale;
- există cifre magice: trei, șapte, nouă;
- există obiecte magice și obiecte de luptă specifice;
- limbajul se caracterizează prin simplitate, este presărat cu expresii ale limbii vorbite
(populare), ceea ce conferă oralitate stilului;
- cultivă înalte principii morale esențiale: adevărul, curajul, vitejia ...

Argumentare
În opinia mea, fragmentul extras din opera literară ... aparține unui basm
popular, deoarece prezintă toate trăsăturile caracteristice acestei specii. Definiția
basmului.
În primul rând, modurile de expunere specifice, precum narațiunea și
dialogul, sunt prezente și în textul citat. Acțiunea este fixată într-un timp trecut
nedeterminat (odată) și într-un spațiu vag (exemplu). Rezumat.
În al doilea rând, aceasta operă literară se încadrează în schema tradiționala a
basmului. Trăsăturile ilustrate.
În concluzie, formula inițială, obiectele fermecate, obiectele de luptă
specifice, cifra magică trei, precum și personajele supranaturale susțin încadrarea
textului în specia literară basm. Fiind cules din popor, necunoscându-i-se autorul,
este un basm popular.
Schiță

Schița este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni reduse, în care se

relatează un episod semnificativ din viața unuia sau a mai multor personaje.

Trăsături
- acțiunea este simplă, lineară (desfășurată pe un singur plan), plasată într-un
spațiu restrâns, limitat, cu durată redusă (de obicei, câtevă ore);
- personajele sunt în număr mic, surprinse într-un moment semnificativ din
viața lor, așadar se prezintă un singur episod;
- accentul este plasat în special pe acțiune, mai puțin pe caracterizarea
personajelor;
- narațiunea se îmbină cu dialogul și cu scurte descrieri, limitate la detalii
semnificative pentru acțiune sau pentru personaje.

Argumentare

Opinia: Definiția
A. I:
 Timpul și spațiul
 Narator + relatare
 Acțiune- rezumat
A. II:
 Succintă caracterizare personajelor
A.III:
 Modurile de expunere
Concluzia.
 Nuvela

Nuvela este o specie a genului epic, în proză, de dimensiune medie (situată ca

întindere, între schiță și roman), cu un fir narativ central și o construcție riguroasă a
subiectului, cu un conflict concentrat, care implică un număr relativ redus de
personaje.

Trăsături
- acțiunea are un singur fir narativ; structurându-se într-o succesiune de
episoade, desfășurată eventual pe mai multe planuri;
- timpul și spațiul sunt clar delimitate, fiind în comparație cu schița, mai extinse
(construcția epică are amploare);
- există un conflict principal care declanșează mai multe conflicte;
- naratorul intervine relativ puțin prin considerații personale, nu se implică în
subiect și se detașează de personaje
- personajele sunt mai complexe decat ale schiței și evoluează pe parcurs;
accentul nu cade în primul rând pe acțiune, ci asupra trăirilor personajelor,
puternic individualizate;
- narațiunea se îmbină cu dialogul și cu descrierea, această din urmă având un
rol important în prezentarea cadrului acțiunii în caracterizarea personajelor și
în crearea atmosferei; dialogul dinamizează ritmul acțiunii și creează impresia
de autenticitate.

Argumentare

Opinia: Definiția
A. I:
 Tema + conflictul
 Coordonatele spațio-temporale
 Modurile de expunere
 Narator + relatare + acțiune + rezumat
A. II:
 Prezentarea sumară a trăsăturilor personajelor
Concluzia.
 Balada populară
Balada este specia genului epic în versuri, în care este prezentată o întamplare
eroică, o legendă, un fapt istoric, o personalitate istorică sau legendară.
Balada populară prezintă trăsăturile unei creații folclorice: autor anonim și colectiv,
caracter oral, sincretic și tradițional.
Trăsături:
- are un subiect variat
- acțiunea este simplă și se desfașoară linear, pe un singur fir narativ, se
respecta momentele subiectului
- deznodământul are o încărcătură morală și filosofică
- personajele sunt puține ca număr, aflate în relație de antiteză
- protagonistul are însușiri excepționale, care sunt puse în valoare în momentul
confruntării cu un obstacol sau cu un personaj antagonist
- în funcție de temă, există balade: fantastice, legendare, păstorești, istorice etc
- simplitatea mijloacelor stilistice și prozodice
Argumentare
Definiția baladei populare
În opinia mea, opera literară X este o baladă populară, în care se regăsesc toate
trăsăturile reprezentative ale speciei.
În primul rând,
 trăsăturile creației populare
 tema
 prezentarea acțiunii pe momentele subiectului
 coordonate spațio-temporale (imprecise, vagi, cu excepția baladelor
istorice)
 moduri de expunere

În al doilea rând, prezentarea sumară a personaejlor, cu accent pe trăsăturile

personajului principal
În al treilea rând, elemente de prozodie și termeni populari, diminutive.
 În concluzie, opera literară X este o baladă populară reprezentativă pentru
spritualitatea românească deoarece prezintă ...

Apartenența unui text la genul dramatic (plan)

Definiția extinsă
Aparțin genului dramatic operele literare scrise cu scopul de a fi reprezentate
pe scenă. Textul este împărțit în acte și scene, modul de expunere care predomină
este dialogul, singurele intervenții ale autorului în text găsindu-se în indicațiile
șcenice, așezate între paranteze, prin care se fac precizări referitoare la decor sau la
jocul actorilor (marchează atitudinea, mimica, gesturile personajelor etc.). Deseori
indicațiile dintre paranteze reprezinta și un mijloc de caracterizare a personajelor.
Datorită faptului că este destinat reprezentării scenice, textul dramatic se
diferențiază de textul epic și de cel liric printr-o așezare în pagină specifică. Textul
dramatic este precedat de lista personajelro care apar în piesă, numele personajelor
sunt scrise atât la începutul fiecarei scene, cât și înaintea fiecărei replici. Fiind
destinată reprezentării scenice creația dramatică impune anumite limite temporale și
spațiale.
Argumentare
Definiția succint
Genul dramatic cuprinde operele literare în care autorul iși transmite în mod
indirect gândurile, ideile, sentimentele prin intermediul personajelor și al acțiunii,
modul principal de expunere fiind dialogul, prin care se dezvoltă conflictul
dramatic, textul fiind impărțit în acte și scene, apar indicațiile scenice care
contribuie la prezentarea cadrului acțiunii și la caracterizarea persnajelor.
În opinia mea, fragmentul extras din ... de ... aparține genului dramatic,
deoarece prezintă caracteristiciile specifice acestuia.
În primul rând, se remarcă structura și așezarea în pagină (acte, scene, replici,
numele personajelor, indicații scenice).
În al doilea rând, acțiunea se deduce din replicile personajelor, dialogul fiind
principalul mod de expunere. REZUMAT.
 În al treilea rând, trăsăturile personajelor se conturează, în fragmentul citat,
prin procedeul caracterizării indirecte fiind deduse din dialog, din fapte, atitudini,
din indicații scenice, din nume ... (caracterizare succintă)
În concluzie, fragmentul citat din piesa .... de ... aparține unei opere dramatice,
deoarece întrunește caracteristiciile acesteia. (textul este destinat reprezentării
scenice, este structurat în acte și scene, iar modul de expunere predominat este
dialogul, singurele intervenții ale autorului fiind cuprinse în indicațiile scenice.

Doina
Doina este o specie a liricii populare, specifică poporului nostru, în care sunt
exprimate în mod direct cele mai variate sentimente: dor, iubire, tristețe, înstrăinare,
ură împotriva asupritorilor, regret etc.
Clasificare: de dor, de dragoste, de jale, de înstrăinare, de haiducie, de ciobănie, de
cătănie
Trăsături:
a) exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații
b) se inspiră din viața poporului nostru, reflectă comuniunea omului cu natura,
atitudinea omului față de viață, de moarte, față de scurgerea timpului
c) au o tematică variată
d) au o prozodie specifică (rimă împerecheată, ritm trohaic, măsură de 8 silabe) –
imprimă cadența și muzicalitatea se caracterizează prin simplitatea formei
e) pot avea formule specifice „Frunzuliță ....”; „Foaie verde ... ”
f) mare bogăție expresivă
g) circulă în multe variante, pe o arie extinsă
Sugestii:
Această doină împletește într-o armonioasă alcătuire motivele populare care
accentuează sentimentele de ... Creșterea în intensitate a trăirilor sufletești se
realizează totodată prin utilizarea echilibrată a mijloacelor stilistice, a
personificării asociate cu epitete, enumerații și epitete.
Lirismul textului este marcat de profunzimea sentimentelor exprimate direct
de eul liric și de atmosfera de ... creată de sensibilitatea creatorului popular.