RECAPITULARE TEZĂ

1. Modurile de expunere

Naratiunea
Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala,
fapte si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe. Naratiunea presupune un
narator, actiune, personaje. Naratorul e ipostaza literala a autoru-
lui real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele intam-
plate.Naratiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate ca
poate aparea si in operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a
intamplat in afara scenei. Mai poate fi intalnit si in poeziile lirice, in asa-nu-
mitele poezii lirice narative.

Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte.
Rolul descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele,de a exprima
in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa
isi imagineze cum arata locurile si oamenii. Ea se bazeaza pe
substantive, adjective si adverbe. Descrierea mod de expunere care sta la baza
operelor lirice, dar poate fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu
naratiunea si dialogul.

Dialogul
Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor.
Prin folosirea dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure,
prin modul lor de a vorbi.Dialogul sta la baza
operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales in schite, si
chiar in operele lirice, in asa-numitele poezii lirice dialogate.Se poate vorbi si
de un dialog interior, de replici pe care un personaj
le schimba cu el insusi.

Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.Este specific operelor lirice, in care ia forma
confesiunii (in poezia intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva –
pastel).Putem vorbi si de un monolog interior,
cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un personaj
vorbeste singur, pe scena, in fata spectatorilor.

2. Semnele De Punctuatie

Punctul - marcheaza pauza care se face in vorbire intre propozitii sau fraze in-
dependente ca inteles. El se pune de asemenea la sfarsitul unor fraze si propoz-
itii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivaleaza cu
propozitii independente si dupa care vorbirea nu mai continua.

Semnul intrebarii - este folosit in scriere pentru a marca intonatia propoziti-

ilor sau a frazelor interogative.

Semnul exclămarii - marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor ex-

clamative sau imperative
-se pune de asemenea dupa interjectiile si vocativele care exprima stari afective
si sunt considerate cuvinte(sau parti de fraza) independente
-cand interjectia are in acelasi timp sens exclamativ si interogativ,semnul excla-
marii este insotit de semnul intrebarii
-se foloseste dupa un substantiv in cazul vocativ
3. Argumentări și opere literare de argumentat

Nuvela
Nuvela este o specie a genului epic în proză, de dimensiuni medii, cuprinsă în-
tre schiță și roman, cu un singur fir narativ, care dezvoltă un conflict unic și în
care accentul este pus pe construcția personajului principal.

Trăsături ale nuvelei

- imdicii spațio-temporali sunt bine prezentați, oferind nuvelei verosimilitate.
- acțiunea este extinsă în timp și spațiu
- modul predominant de expunere este narațiunea, ce se împletește armonios
cu descrierea, dialogul și monologul.
- conflictul este exterior cât și interior.
- personajele sunt mai numeroase decât în schiță.

Balada

Balada este o specie a genului epic în care se relatează o întâmplare din trecutul
îndepărtat la care participă personaje construite în antiteză, aflați în plină acți-
une eroi cu statut legendar sau fabulos.

Trăsături ale baladei

- personajele sunt construite în antiteză
- acțiunea este simplă și lineară, organizată pe un singur plan și desfășurată pe
momentele subiectului
- spațiul și timpul sunt vag definite
- conflictul dintre personaje este de natură socială, dar și morală.
SEMNIFICATIA TITLULUI UNEI OPERE LIRICE

In opinia mea , /Din punctul meu de vedere , titlul operei literare …. de …..
– un element sugestiv si rezumativ , care orienteaza lectura cititorului – se afla in
stransa corelatia cu mesajul poetic, indicand tema poeziei si motivele centrale.

Un prim argument este / In primul rand, / Pe de o parte , titlul este sintetic

( alcatuit dintr-un cuvant ) / analitic ( alcatuit din mai multe cuvinte ) , fiind compus
din…. ( partile de vorbire ). La nivel stilistic formeaza o …. ( figura de stil ) , care
sugereaza faptul ca….. .

Al doilea argument este / In al doilea rand, / Pe de alta parte , titlul se afla in

perfecta concordanta cu mesajul poetic, indicand tema poeziei si motivele centrale ,
fapt vizibil prin folosirea mai multor termini din campul semantic al … ( tema in ju-
rul careia se invarte textul : iarna , primavara etc. ) , dar si prin reluarea titlului in
poezie ( daca e cazul ). Acestora li se adauga si procedeele artistice , astfel se re-
marca epitetele … si enumeratiile … . Metafora …. sugereza faptul ca… , iar person-
ificarea … ,creeaza…. . Acestea se compun in imagini artistice vizuale ( exemple din
text ) , auditive ( exemple ) si olfactive ( exemple ). In plus, elementele de versificatie
( rima … , masura de … si ritmul … )sporesc expresivitatea poeziei , creand muzical-
itate versurilor .

In concluzie,titlul operei literare citate este un element concentrat, care sinte-

tizeaza continutul poeziei, aflandu-se in perfecta concordanta cu acesta si consti-
tuind cheia spre descifrarea vibratiei lirice.

Titlul unei opere epice

În opinia mea, titlul .......... este deosebit de sugestiv şi aflat în strânsă legătură cu
ideile conţinute de textul operei, orientează lectura cititorului, creând un orizont de
aşteptare şi sugerează ideea ....... ( poate indica tema , personajele , ideea centrală a
operei ) .

În primul rând, titlul este sintetic/analitic şi este alcătuit din ... ( ce părţi de vorbire
alcătuiesc titlul + analiza ). Putem stabili legătura pe care acesta o are cu tema
abordată ….. (interpretarea legăturii dintre tema textului şi titlu / sentimente trans-
mise / ideea sau intenţia autorului / anticipare / un grup nominal care anticipează
caracterul descriptiv / prezenţa unor elemente fantastice trimite la basm / numele
unui personaj sugerează că acesta este protagonistul / o figură de stil care sug-
erează ... ) .

Semnele de punctuaţie folosite în unele titluri dobândesc rol stilistic ... .

Fragmentul propus aparţine genului epic , astfel că autorul transmite în mod
indirect sentimente de ... care reies din tema textului / ideea principală a
textului .......

Naratorul este ... şi relatează la persoana ... . Legătura dintre titlu şi conţinut se ob-
servă la nivelul unei construcţii ce conţin cuvinte din acelaşi câmp semantic .... .

În al doilea rând, la nivel stilistic, semnificaţiile evidenţiate încă din titlu sunt puse în
relaţie cu ideea textului şi sentimentele dominante prin intermediul imaginilor artis-
tice ... şi al figurilor de stil .... ( ex. + interpretare ) . Se poate realiza analiza person-
ajelor, legătura dintre ceea ce sunt sau ceea ce fac şi titlu , inclusiv portret fizic /
moral, conflicte, caracterizare directă / indirectă .

În concluzie, putem afirma că titlul fragmentului este deosebit de sugestiv şi trimite

la
ideea ... .

Caracterizarea personajului - model

.....este pers. principal/central/protagonistul operei literare fragmentului operei lit-
erare, deoarece participa activ la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje
graviteaza in jurul sau. El ilustreaza conceptia scriitorului conform careia literatura
poate fi o sursa de educatie impunand un model demn de urmat.

Acesta este caracterizat direct atat de catre narator, cat si de alte personaje, iar f
aptele, gesturile, limbajul si relatiile cu celelalte personaje constituie puncte de reper
in caracterizarea indirecta.

Inca din incipitul textului ......este caracterizat direct de catre narator, modalitate
prin
care se ofera informatii legate de statutul social si originea sa....Caracterizat de
celelalte personaje...personajul......apare....

Portretul moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele si felul sau
de a vorbi sunt dovada unui model/ sau nu...! alte trasaturi care reies". #rasaturile
sale de caracter sunt completate de atitudinea pe care o adopta cu celelalte person-
aje......

Caracterizarea prin nume constituie o alta metoda indirecta ...! mentionarea auto-
caracterizarii, daca apare".
In concluzie, $.protagonistul operei literere...../ fragmentului operei literare
de....reprezinta prototipul omului perseverent/constient/harnic/rasfatat/needucat ...,
care stie sa se impuna in fata celorlalti, oferindu-le un model ! sau nu" de compor-
tament demn de urmat.

4. Sensurile cuvintelor în contexte diferite

Cuvintele din limba romana au trei sensuri:

SENSUL PRINCIPAL (sensul propriu) – reprezinta sensul obisnuit, general

folosit in comunicarea cotidiana.

Ex:Deschid poarta curtii mele.

SENSUL SECUNDAR – reprezinta o variant a principalului sens care se pas-

treaza tot in sfera generala.

Ex: Opera simfonica este scrisa in cheia de Fa

Cheia franceza este o unelta foarte utila.

SENSUL FIGURAT – aceasta parte marturisesc ca este parte a fermecului

limbii romane si este rezultatul obtinut prin transformarea sensului principal
(de baza) intr-un sens nou capabil sa intrige sau sa emotioneze

Ex: Fata asta are cheia succesului.

Cheia inimii tale eu n-o am.

5. Categorii semantice
Polisemia (polisemantism) este însușirea unor cuvinte de
a avea mai multe sensuri. Cuvintele cu această însușire se
numesc cuvinte polisemantice.

Sinonimia este relația de echivalență între sensurile a

două sau mai multe cuvinte care au formă diferită. Cuvin-
tele a căror sensuri se află în acest tip de relație se
numesc sinonime.

Omonimia este relația de nonechivalență între sensurile a

două sau mai multe cuvinte care se pronunță în același fel.
Cuvintele care se află în această relație se numesc omon-
ime.

Antonimia este relația de opoziție între sensurile a două

cuvinte care aparțin aceleiași clase lexico-gramaticale și
care se referă la aspecte opuse din realitate. Cuvintele cu
acest tip de relație se numesc antonime.

Paronimia este relația între două cuvinte cu formă

aparent identică, dar cu sensuri diferite, motiv pentru care
acele cuvinte pot fi ușor confundate. Cuvintele care pot fi
confundate datorită formei cvasiidentice se numesc paron-
ime.