Subiectul al II-lea

Perspectiva narativă
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul
diegetic, viziunea lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...(subiectivă/obiectivă), întrucât narațiunea
este...(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la persoana...(I/III-exemple de verbe și de
pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât
personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în textul...naratorul
este unul omniscient și omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este și personaj și se
concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv lumea prezentată
cititorului se înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în textul...naratorul este subiectiv
și uniscient, textul având focalizare internă și viziune ,,cu’’.

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Poezia...scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei/sentimente de...în
legătură cu/generate de...Tema poeziei este...(natura/iubirea împlinită/neîmplinită, timpul,
trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din prezența motivelor.../elementelor
din câmpul lexical al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana I-
exemple)/adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple), obiectiv
(dacă nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric transmițând...Sentimentele care
se degajă din text sunt de...(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță, euforie,
admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului,
nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa cum reiese din
versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor
de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personificării/...(exemple) se
sugerează/se face trimitere la/este conturată...(fiecare figură de stil trebuie comentată). De
asemenea, imaginile artistice: auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima
încărcătură afectivă/... .
Rolul notațiilor autorului
Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații
scenice sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul
ca operă destinată reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă
informații suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele nonverbale,
ajutând la punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii
privind decorul ([Link] citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia,
mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale,
care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit:
tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea,
plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor
notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci
şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ
la toate momentele acțiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile,
limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie puncte de reper în caracterizarea
indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului) este caracterizat direct de
către narator, modalitate prin care se oferă informații legate de statutul social și originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o trăsătură dominantă). Portretul
moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și felul său de a vorbi sunt
dovada unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies). Trăsăturile sale de caracter sunt
completate de atitudinea pe care o adoptă cu celelalte personaje...Caracterizarea prin nume
constituie o altă metodă indirectă...(menționarea autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei literare.../fragmentul operei literare...de...reprezintă
prototipul omului perseverent/ conștient/harnic/ răsfățat/needucat...care știe să se impună în
fața celorlalți, oferindu-le un model (sau nu) de comportament demn de urmat.
Încadrare în genul literar
Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului
liric, care îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la
persoana I/a II-a- exemple). Totodată, modul predominant de expunere este descrierea, care
se îmbină cu monologul liric, confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de
3-4 figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii
naratorului, principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici
morfologici la persoana I, pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a,
fiind un narator obiectiv. De asemenea, sunt prezente personajele (care sunt?), implicate, într-
o acţiune (ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este o reprezentare
scenică; textul este selectat din actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic
interior/exterior (care?). Numele personajelor, înaintea replicilor, iar modul predominant de
expunere este dialogul dramatic. Nu în ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce
rol au?)

Ex

1. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

 „Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele
uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o
descifreze în lumina vânătă a crepusculului.
 Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc
scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această
așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe
genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă. Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul
în ferestre.
Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio
însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să
reconstituie, din slova dezordonată, firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit
comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.
                                                                                                                                       Cezar Petrescu,
Oraș patriarhal

  Perspectiva narativă reprezintă unghiul prin care este prezentată acțiunea.

   În fragmentul din opera„Oraș patriarhal” scris de Cezar Petrescu perspectiva narativă este
obiectivă.
  Relatarea acțiunii este realizată la persoana a III-a prin intermediul verbelor și pronumelor
la persoana a III-a de către un narator omniscient și omniprezent, precum „întinse”,
„fluturând-o”, „privea”, „nu avea”.
  Focalizarea este externă, întrucât naratorul este și imparțial, cunoscând mai puține lucruri
comparativ cu personajele sale.
 În concluzie, textul suport prezintă o perspectivă narativă obiectivă.
2. Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea
poetică și mijloacele artistice.
„ Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult,
   Poteca merge încă mult?

Și cine-ar fi croit-o prin mohor

 Pentru un singur călător?

Nici apele, nici vântul n-o-ntrerup.

E pas de sfânt, e pas de lup?

Se duce, doar se duce și nu vine,

Cărare-aleasă numai pentru mine.

De când o umblu, fără de răscruce,

Nu vreau să merg și ea mă duce.

M-aș odihni... Secundă cu secundă

Poteca înapoi mi se scufundă.”
                                                                     Tudor Arghezi, Nu mai zăresc...
 Ideea poetică reprezintă mesajul central expus de eul liric, iar mijloacele artistice sugerează
modul prin care aceast mesaj  este conturat.
  Poezia „Nu mai zăresc...” scrisă de Tudor Arghezi abordează tema trecerii ireversibile a
timpului prin  motivul literar al singurătății și prin utilizarea imaginilor artistice și a figurilor
de stil.
  Astfel, metaforele „Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult,
    Poteca merge încă mult?” sugerează sentimentul de regret al eului liric care este măcinat
de trecerea foarte rapidă a timpului; repetiția „Se duce, doar se duce și nu vine,
Cărare-aleasă numai pentru mine.” Accentuează sentimentul singurătății eului liric, care
realizează că timpul nu stă în loc.
  În concluzie, ideea poetică se îmbină armonios cu mijloacele artistice în poezia ” Nu mai
zăresc...” scrisă de Tudor Arghezi. 

3. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.

                                                        ACTUL AL DOILEA
Aceeași cameră, însă aranjată. Pe întâiul plan o masă de lucru – spre stânga, în dreapta, o
măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier. Pe pereți, tablouri făcute de-o mână de
diletant, un orologiu vechi cu lanțuri lungi etc. ... Spre seară. Lampa aprinsă.
                                                              SCENA 1
DARIA, GRIGORE, PRIETENA mică și foarte grasă, la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul
GRIGORE: Daria, înțeleg să spui toate acestea doamnei Procopiu (arată spre Prietena),
fiindcă ți-e bună prietenă și, desigur, niciun cuvânt n-are să fie auzit de urechea mare și
curioasă a orașului, dar...

                                                                 Lucian Blaga, Daria

    Notațiile autorului, denumite și didascalii sau indicații scenice sunt specifice genului dramatic
reprezentând singura intervenție a dramaturgului, având rol în oferirea unor informații legate de
decor, de spațiu, de timp, în caracterizarea personajelor și oferirea unui mic sprijin regizorilor și
actorilor privind punerea piesei în scenă.
   În fragmentul din opera „Daria” scris de Lucian Blaga didascaliile sunt ample, astfel acțiunea are loc
„în aceeași cameră, însă aranjată”, unde avem ca elemente de decor „o măsuță cu scaune și
canapea”, „pe pereți tablouri și un orologiu vechi cu lanțuri lungi”, toate acestea reprezentând
decorul spațiului destinat acțiunii piesei. Totodată mai este prezentat și timpul, acțiunea având loc
„seara”. „Mică și foarte grasă” este o modalitate de contur a portretului fizic al personajului
Prietena, somitate caracterizată în mod direct de către dramaturg.
  În concluzie, notațiile autorului prezente în textul suport au rol în oferirea detaliilor scenice despre
decor, timp și spațiu, precum și de caracterizare a personajului Prietena.
 Mijloace de caracterizare a personajelor
Personajele sunt caracterizate în 2 moduri:
        Caracterizare direct(care apare în text)           făcută de narator.
                                                                                        autocaracterizare.
                                                                                         făcută de alte
personaje
          Caracterizarea indirectă( reiese din fapte, comportament,
imagine, mediu)

Tipuri de personaje:
        Personaje rotunde( evoluează sau se schimbă pe parcursul
operei sau acțiunii).
        Personaje plate( nu evoluează sau se schimbă pe parcursul
operei sau acțiunii).
Structură:
În fragmentul.....scris de..... este prezentat personajul......Acesta
este un personaj de tip(rotund sau plat). Este caracterizat direct
prin...(scriem o secvență din care să reiasă modul de caracterizare
directă). Acest personaj mai este caracterizat și indirect prin....
(scriem o secvență din care să reiasă modul de caracterizare
indirectă).
În concluzie, personajul....din opera....scrisă de.... este un personaj
de tip(rotund sau plat) caracterizat în mod (direct sau indirect).
Aplicație:
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului,
identificate în fragmentul dat.
Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui
în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprâncenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și
mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori
te-ar întâlni, și te întâlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de
pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele
câteva magazii sau cutia de pălării rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin,
începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar
lua-o de nevastă, cu orice risc. Hacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l face
cu atât mai drag. Poartă pretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă
mare, cântându-și toate deznădejdile, ca să-ți fie, măcar pentru o clipă, frate. Ioana mi-a spus: „Când am fost
la Cavarna, în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam mai bine, căci îmi amintea de tine.” De
ce? Căci între mine și Hacik nu-i nicio asemănare. Poate că Hacik nu este decât eu, ușor caricaturizat sau
simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă ființa tragică și ireală a lui Hacik
orice deznădejde găsește un teren prielnic?                                             Anton Holban, Ioana

În fragmentul „Ioana” scris de Anton Holban este prezentat

personajul [Link] este un personaj de tip plat, care nu se
schimbă în decursul fragmentului. Hacik este caracterizat în mod
direct de către narator prin secvența„Un om ridicol:mic, subțire
păros , cu sprâncenile împreunate, fără vârstă” prin care naratorul îi
conturează portretul fizic. O altă modalitate de caracterizare utilizată
în fragment este constituită de caracterizarea indirectă.Hacik este
caracterizat în mod indirect ca fiind o persoană foarte deschisă sau
altruistă, gata oricând să își povestească experiențele așa cum reiese
din secvența „. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre
dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă.”.

În concluzie, personajul Hacik din fragmentul „Ioana” scris de Anton Holban, este un personaj plat, fiind
caracterizat atât în mod direct, cât și indirect.

Modurile de expunere
[Link]țiunea.
-modul de expunere principal în operele epice.
Caracteristici:
-există povestitor, personaje și acțiune.
-se relatează(povestesc) fapte și întâmplări.
-există un subiect( structurat pe momentele subiectului).
-acțiunea este plasată spațio-temporal.
- narațiunea se îmbină armonios cu descrierea și dialogul.
-relatarea se face la persoana I( narator subiectiv) sau la persoana a III-
a( narator obiectiv).
-există conflicte.
-predomină verbele( acțiune este redată de acestea).
[Link].
- este de două tipuri: - de tip tablou(descrie un anotimp, o furtună, un lac).
                                      - de tip portret( enumeră trăsături fizice și morale ale unei
persoane).
-este bogată în imagini artistice și figuri de stil.
- sunt prezentate trăsături caracteristice( ale unui obiect, ale naturii).
-există un cadru temporal și spațial( decor interior, peisaj).
- există un câmp lexical dominant.
-se îmbină armonios cu narațiunea, dialogul și monologul.
[Link].
-prezent atât în operele epice, cât și în cele dramatice.
-se realizează între minimum 2 persoane.
- există un subiect de discuție.
- are rolul de a dinamiza acțiunea sau narațiunea( o face mai „vie” și sugestivă).
- este și o sursă a comicului prin contrastul dintre aparență și esență(  ceea ce
declara și ceea ce gândește în realitate personajul).
- este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor.
[Link].
-este de 3 tipuri: liric, epic, dramatic.
-poate fi interior( când un personaj„vorbește în gând) sau teatral(când un
personaj vorbește singur pe scenă în fata spectatorilor.).
-nu are replici și destinatar.
-are un caracter personal(intim).
-are ca elemente specifice exclamațiile.
-poate lua 2 forme: confesiune sau povestire.
-relatarea se face la persoana I.
- este marcat formal prin ghilimele.

Perspectiva narativă
-reprezintă concepția autorului față de opera sa.
[Link] narativă subiectivă:
-relatarea la persoana I
-folosirea pronumelor personale si verbelor la
persoana I.

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Ideea poetică=o părere, o concepție ,o opinie , mesajul central expus

de eul liric
Mijloacele artistice= figuri de stil, imagini artistice(auditive, vizuale,
dinamice, olfactive, cromatice(expresii care determină o culoare)),
calea prin care mesajul este conturat.

Schema:
Ideea poetică reprezintă mesajul central expus de eul liric,iar
mijloacele artistice calea prin care mesajul este conturat.
În poezia....se abordează tema....prin intermediul motivelor
literare....
Această idee este susținută în text de prezența mijloacelor
artistice(figuri de stil, imagini artistice).
Apar astfel(exemple de figuri de stil și imagini artistice).
Comentarea unei strofe.
Concluzia.
Pașii de rezolvare:
Pas 1-Identificarea temei.
Pas 2-Identificarea ipostazei în care se află eul liric(de contemplator,
de îndrăgostit etc).
Pas 3- Figuri de stil sau imagini artistice.
Aplicație:
Comentează în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos
evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă.E în vânt.
Sau mai departe.

Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile.

Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și întrebă-te:
taina trăită unde s-a dus?

Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?

De la basmul sângelui spus
 întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.

Lucian Blaga-Încheiere
Ideea poetică reprezintă mesajul central expus de eul liric, iar
mijloacele artistice reprezintă modul prin care este conturat
mesajul poetic.
Poezia „Încheiere” de Lucian Blaga  abordează tema morții, eul liric
aflându-se în ipostaza contemplatorului.
Acestă idee este susținută în poezie de prezența figurilor de stil.
„Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte”  este un monolog liric
adresat, iar prin epitetul „învinsă” reiese faptul că viața are un
sfârșit tragic, asemenea unei cărți, fiind limitată.
Metafora „De la basmul sângelui apus/întoarce-ți sufletul către
perete/ și lacrima către apus” prezintă viața ca pe o poveste,
asemenea unui basm, accentuând ideea ca aceasta are un sfârșit.
În concluzie, ideea poetică se îmbină armonios(este în strânsă
legătură) cu mijloacele artistice în poezia „Încheiere” de Lucian
Blaga.

Rolul didascaliilor(indicațiile scenice, notațiilor

autorului)
-apar în specia genului dramatic.
Au rol:
-de a ghida jocul actorilor(pun în evidență
atitudinea, stările sufletești ale personajelor).
-de a da informații despre decor(la începutul
piesei de teatru sau la începutul unui act).
-de a fixa timpul și locul acțiunii.
- de a oferi informații despre statutul
personajelor.

Structură:
În fragmentul.....scris de.....rolul indicațiilor
scenice, singura interventitorului informații
despre decor,timp, spațiu, statutul personajelor,
cât și caracterizarea [Link](4-5 indicații
scenție a autorului, este de a oferi ciice
comentate în context, adică ceea ce vrea să spună
autorul prin utilizarea lor, ce modalități de
caracterizare folosește în context).
Aplicație:
Prezintă în minimum 50 de cuvinte, rolul
indicațiilor scenice în fragmentul următor:
SCENA II
(Coana Efimiţa se aşază pe o ureche şi adoarme şi ea. Unul după miezul
nopţii sună rar în vecinătate: patru  bătăi de sferturi, apoi o bătaie mai
gravă pentru ceas. [...] Câteva momente pauză, după care s-aud în
depărtare două – trei detunături de puşcă şi chiote surde; apoi, altele mai
multe şi strigăte mai distincte, şi încă o dată.)
EFIMIŢA (Se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă
şi întrebând cu neastâmpăr.): Cine e? (Pauză.) Cine e? (Pauză; sare din
pat, aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea,
la fereastră, şi se-ntoarce mai puţin intrigată să se aşeze iar la loc,
făcându-şi o cruce.) Cine ştie ce-oi fi visat!... (Se culcă şi aţipeşte iar; în
orchestră melodramă; pauză; o salvă de detunături şi strigăte înmulţite,
cocoana sare din pat cât colo.) Cine e?... (O pauză; merge tremurând la
masă, caută p-întunerec chibriturile şi aprinde lampa; foarte emoţionată,
încearcă încă o dată uşa, merge în vârful degetelor la dulapul de haine, îl
încuie repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi ascultă cu palpitaţie
ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin toate colţurile,
stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat.) Ce-o fi şi asta?
I. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea

În fragmentul„    Conu Leonida față cu reacțiunea”

scris de I.L. Caragiale, indicațiile scenice au rolul
de a oferi cititorului informații despre
decor,starea sufleteasca a personajului Efimița,
timpul și prezentarea statutului acestui
[Link],notația„se deșteaptă și se ridică-n
pat privind cu nedumerire către ușă și întrebând
cu neastâmpăr) sugereaza starea de frică a
personajului Efimița și decorul.
„Se culcă şi aţipeşte iar; în orchestră melodramă; pauză; o salvă de
detunături şi strigăte înmulţite, cocoana sare din pat cât colo. ”
sugerează coșmarul acesteia. „Pauză” sugerează starea sufletească a
acesteia, Efimița fiind speriată.„ O pauză; merge tremurând la masă,
caută p-întunerec chibriturile şi aprinde lampa; foarte emoţionată,
încearcă încă o dată uşa, merge în vârful degetelor la dulapul de haine,
îl încuie repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi ascultă cu
palpitaţie ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin toate
colţurile, stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat” sugerează decorul
camerei Efimiței, dar și neliniștea acesteia.

Structură text argumentativ:

[Link]ă(Ipoteză)=definiție.
[Link](punct de vedere).
[Link] argument(În primul rând)=o idee pro sau
contra asupra cerinței textului argumentativ+ o
secvență din text(exemplu).
[Link] doilea argument(în al doilea rând)=argument
pro sau contra asupra cerinței textului
argumentativ+un exemplu din experiența
personală/culturală.
[Link](În concluzie,Prin urmare,Așadar).=În
concluzie, scriem opinia.