Subiectul al II-lea, bacalaureat

Perspectiva narativă

Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă
perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a)/ subiectivă (persoana I), acţiunea/ întâmplările
fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a)/ subiectiv (persoana I), semnificativi fiind indicii
morfologici utilizaţi (verbe şi pronume la persoana I/ a III-a-exemple).

Naratorul în aceste perspective poate fi:

-omniscient, omniprezent, homodiegetic, subiectiv, intradiegetic, narator-personaj (persoana I);

-omniscient, obiectiv, neimplicat în acţiune, martor la evenimente, heterodiegetic, extradiegetic (persoana

a III-a).

Comentarea ideii poetice prin evidenţierea relaţiei cu textul şi mijloacele artistice

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(morţii, trecerii inexorabile a timpului, naturii, comuniunii

omului cu natura, iubirea, iubirea pierdută, arta poetică, condiţia poetului, creaţia), specifică unui poet,
care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă X (ce figură de stil?- metafora
,,muzică de toamnă’’sugestie a unei atmosfere sumbre, melancolice). În aceeaşi ordine de idei, Y (epitetul
,,note dulci’’evidenţiază speranţa eului liric, însă dispare orice posibilitate de salvare).

Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Z transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu elementele...

Rolul indicaţiilor scenice

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul
actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul fragmentar prezentat
selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii privind decorul (ex.de citate), elemente
nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată,
acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii,
ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele,
tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii
scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând
cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Încadrare în genul literar

Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine genului:

-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului liric, care îşi
face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a II-a- exemple).
Totodată, modul predominant de expunere este descrierea, care se îmbină cu monologul liric,
confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de 3-4 figuri de stil).

-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii naratorului,
principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici morfologici la persoana I,
pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a, fiind un narator obiectiv. De asemenea,
sunt prezente personajele (care sunt?), implicate, într-o acţiune (ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de
spaţiu şi de timp (ex.)

-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este o reprezentare scenică; textul
este selectat din actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic interior/exterior (care?). Numele
personajelor, înaintea replicilor, iar modul predominant de expunere este dialogul dramatic. Nu în ultimul
rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce rol au?)

Interpretarea valorii expresive a unor moduri şi timpuri verbal………………………………………..

Caracterizare de personaj

X este personajul principal/protagonistul textului fragmentar al operei literare Y de Z, deoarece participă

la evenimentele prezentate şi reprezintă instanţa naratorială prin intermediul căreia autorul textului
epic/dramatic îşi exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile.
X este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte.
Caracterizarea directă este realizată prin intermediul unui discurs descriptiv de tip portret; realizată de
către narator (discurs la persoană a III-a- AUTORUL OFERĂ INFORMAŢII DESPRE STATUTUL
SOCIAL, PORTRETUL FIZIC, VESTIMENTAŢIA -SE COMENTEAZĂ) ; realizată de către alte
personaje (discurs la persoana a II-a şi a III-a) ; autocaracterizarea (discurs subiectiv-monolog interior).
Portretul moral este dominant şi se realizează prin caracterizarea indirectă (discurs bazat pe
sugestie; confirmă sau infirmă caracterizarea directă) şi reiese din: comportamentul personajului
(fapte, idei, atitudini) ţipare cognitive ale personajului; acte de comunicare verbală, paraverbală;
raportul personaj-lume; mediul în care trăieşte, numele, prenumele, poreclă (cognomenul); limbajul
folosit de personaj (registru, particularităţi).
Trăsătură dominantă a personajului X este…(1/2 scene din care reiese această)

Încadrare în curent literar

Romantismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(conditia poetului, natura, timpul, iubirea imposibilă istoria.) O
primă trăsătură care încadrează discursul liric în romantism o constituie prezenţa antitezei (ex.
+comentat). Poetul apelează la vis/somn, care devin un factor al cunoaşterii de sine şi o formă de evadare
din real. Este prezent sentimentul naturii, poetul preferă nocturnul şi are atracţie către straniu, neobişnuit,
excepţional, ceea ce presupune mister şi fascinaţie (ex.) De asemenea, se manifestă interesul pentru
specificul naţional, iar poetul respinge imitarea modelelor antice apreciate de clasicism. Nu în ultimul
rând, stilul este bogat în tropi ca antiteza, comparaţia, metafora, hiperbola (ex+ comentare).

Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu elementele...

Simbolismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul citadin-târgurile de provincie, fie marile oraşe-,

singurătatea, moartea, condiţia poetului într-o lume meschină, descompunerea materiei, declinul). O
primă trăsătură care încadrează discursul liric în simbolism o constituie simbolul ...,care devine
laitmotivul poeziei, şi are drept corespondenţe o serie de stări sufleteşti, precum: spleenul, nevroza,
angoasa, sufocarea, neadaptarea. Sunt prezente o serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia, parcul,
cimitirul, marea, corabia, parfumul, culorile, florile, instrumentele muzicale. Totodată, textul se
caracterizează prin armonia şi prin muzicalitatea versurilor datorită folosirii unor figuri de stil ale
insistenţei: enumeraţia, repetiţia şi paralelismul sintactic. De asemenea, pune accent pe muzicalitate, pe
înnoirea orizontului tematic. Nu în ultimul rând, este prezent versul liber (ex.)

Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu stările interioare..

Realismul

Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei epoci, ale unui mediu-
care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia sau involuţia personajului-
care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru obiectivitate, care se manifestă la scriitorul
realist prin adoptarea unei viziuni omnisciente şi omnipotente, nararea faptelor făcându-se la persoana a
III-a (verbe si pronume la persoana a III-a). Naratorul este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la
observaţie şi la analiză, pentru descrierea fidelă a aspectelor de viaţă surprinse (care?) Totodată, se
creează tipologii de personaje (care?) Stilul operei este sobru, impersonal, tinzând către precizie şi
concizie, iar compoziţia este circulară, simetria operei. Nu în ultimul rând, scriitorul adoptă o atitudine
critică faţă de aspecte înfăţişate, faţă de personaje, fără idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin toate
aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
realismului.

Modernismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, contemplării, condiţiei poetului, arta poetică). Un

prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie cultivarea principiului unor trăiri
contradictorii (care?) De asemenea, ambiguitatea limbajului reiese din utilizarea unor metafore
surprinzătoare (care?+comentare) Totodată, poetul preferă versul liber care?), tehnica ingambamentului şi
metamorfoza (ex.) Nu în ultimul rând, se observă intelectualizarea emoţiei (ideea?) Întreaga creaţie
reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă de...care se află în
deplin acord cu stările interioare.

N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză psihologică şi al experienţei, al dramei de
conştiinţă şi de idei. Se pune accentul pe civilizaţia citadină, pe dezvoltarea analizei psihologice, pe
interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este ales un intelectual, frământat de numeroase probleme de
conştiinţă. Se foloseşte introspecţia, monologul interior, stilul indirect liber, tehnica fluxului de conştiinţă
involuntară, pentru a evidenţia bogăţia sufletească şi complexitatea personajelor. De asemenea, este
prezent personajul-narator, iar perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea întâmplărilor la persoana I
(ex.) Totodată, nu se respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre ficţional si nonficţional şi are un
caracter deschis.

Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru
perioada modernismului.

Tradiţionalismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria, folclorul, lumea rurală).
Un prim argument care justifică încadrarea textului în tradiţionalism îl constituie întoarcerea în timp prin
evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze prin frumuseţea lor (care?). De asemenea, se
promovează un text liric sensibil/interes şi pasiune pentru folclor/ promovează lumea satului, prezentat ca
spaţiu reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor străvechi. Nu în ultimul rând, poetul apelează la
formule stilistice (care sunt figurile de stil+ comentarea lor), care pun în evidenţă exuberanţa, frenezia,
dar şi dezlănţuirea eului liric.

Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada tradiţonalismului.

Neomodernismul sau Generaţia ’60

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(reinterpretarea miturilor, creatia, arta ca modalitate de

cunoastere, reacţia filosofică, problematica omului contemporan). Un prim argument care justifică
încadrarea textului în nemodernism îl constituie imaginile insolite într-un univers poetic original, cu un
imaginar poetic bogat şi inedit (ex.). Limbajul este presărat de o serie de metafore (care sunt +
commentate). Nu în ultimul rând, renunţarea la prozodia clasică şi adoptarea structurii astrofice, a măsurii
diferite de la vers la vers, a versului alb, a ingambamentului (ex.)

Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
neomodernismului.

Postmodernismul sau Generaţia ’80

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cotidianul, banalitatea, periferia). Un prim argument care

justifică încadrarea textului în postmodernism îl constituie extinderea narativităţii asupra poeziei, mai ales
sub forma scriiturii de tip jurnal/cultivarea efectelor exprimării directe (ex.). Totodată, se apelează la
citat, colaj, parodie, ironie, parafrază şi la alte forme de intertextualitate (ex.) Nu în ultimul rând, se
constată desolemnizarea discursului, valorificând prozaismul, refuzul stilului înalt, ermetic şi impersonal.
(ex.).

Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
postmodernismului.

Pasoptismul

Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme, precum (istoria, natura,
libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel, patriotismul). Apar o serie de motive literare...
(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.+comentarea).

Comentarea titlului

Titlul operei...de...se constituie ca o sinteză a întregului mesaj poetic, el funcţionează ca o cheie de

lectură intratextuală, oferind indicii cu privire la ideea operei:... (care este ideea?). Titlul este
sintetic/analitic şi este alcătuit din... (precizezi valoarea/valorile morfologice), poezia fiind o creaţie
închinată... (cui?). In plan real, titlul…semnifică…, iar în plan imaginar, acesta semnifică…(poate fi o
figură de stil pe care o vei comenta). (TITLUL) devine simbolul central al textului, întărind mesajul
acestuia, iar legătura cu creaţia propusă se face prin intermediul cămpului lexico-semantic (exemple), dar
şi cu ajutorul resurselor sugestive, având menirea de a spori expresivitatea ideilor poetice şi de a indica
percepţia subiectivă a eului liric asupra...accentuând sentimentele de....

Astfel, ( evidenţiezi figurile de stil şile comentezi). Asadar, sintetizez prin a sublinia că titlul
operei...de...reprezintă o chintesenţă a întregului mesaj poetic, punând în lumină o creatie lirică pe
tema..., de o surprinzătoare forţă expresivă.