Caracterizarea unui personaj

X de Y este o operă...în care autorul pune în lumină……..(tema, ideea

centrală a textului).
Z este personajul principal/protagonistul al acestei opere literare/al
acestui fragment, deoarece autorul evidențiază comportamentul acestuia în
raport cu celelalte personaje. Acesta este........(o frază despre rolul
personajului, meseria sa, starea civilă etc.).
Trăsăturile lui Z sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin
caracterizarea indirectă,ce reiese din limbaj, comportament, relațiile cu alte
personaje și întâmplările la care participă. Aici, Z este surprins în momentul
în care......(rezumatul fragmentului în 2-3 rânduri, insistând pe faptele
personajului).
Portretul fizic al personajului este realizat în mod direct de către
narator/de către celelalte personaje-cu exemple. (! Dacă portretul fizic
lipsește: Nu sunt precizate detalii de ordin fizic în ceea ce privește
personajul X, deoarece autorul a vrut să evidențieze trăsăturile sale
morale/, deoarece personajul reprezintă un tip uman, generalizând o
întreagă categorie socială.).Personajului i se conturează un portret moral
complex, (ex.)
Între procedeele de caracterizare indirectă un rol important îl ocupă și
numele personajului Z,care sugerează....
De asemenea, atitudinea naratorului față de personaj oferă o
perspectivă aparte asupra acestuia (care este!)
În concluzie, consider că în acest fragment, autorul Y vrea să
contureze un anumit tip de personaj/să ilustreze o anumită trăsătură
umană etc., portretizat (ă) în personajul Z.
 Încadrare în curentele literare
Romantismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema.........(conditia poetului, natura,

timpul, iubirea imposibilă istoria.) O primă trăsătură care încadrează
discursul liric în romantism o constituie prezenţa antitezei (ex. +comentat).
Poetul apelează la vis/somn, care devin un factor al cunoaşterii de sine şi o
formă de evadare din real. Este prezent sentimentul naturii, poetul
preferănocturnul şi are atracţie către straniu, neobişnuit, excepţional, ceea
ce presupune mister şi fascinaţie (ex.) De asemenea, se manifestă
interesul pentru specificul naţional, iar poetul respinge imitarea modelelor
antice apreciate de clasicism. Nu în ultimul rând, stilul este bogat în tropi
(figuri de stil) ca antiteza, comparaţia, metafora, hiperbola (ex+ comentare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y
transmite sentimente de.......faţă de.......care se află în deplin acord cu
elementele........

Simbolismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema........(universul citadin-târgurile

de provincie, fie marile oraşe-, singurătatea, moartea, condiţia poetului într-
o lume meschină, descompunerea materiei, declinul). O primă trăsătură
care încadrează discursul liric în simbolism o constituie simbolul ……..,care
devine laitmotivul poeziei, şi are drept corespondenţe o serie de stări
sufleteşti, precum: spleenul, nevroza, angoasa, sufocarea, neadaptarea.
Sunt prezente o serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia, parcul,
cimitirul, marea, corabia, parfumul, culorile, florile, instrumentele muzicale.
Totodată, textul se caracterizează prin armonia şi prin muzicalitatea
versurilor datorită folosirii unor figuri de stil ale insistenţei: enumeraţia,
repetiţia şiparalelismul sintactic. De asemenea, pune accent pe
muzicalitate, pe înnoirea orizontului tematic.Nu în ultimul rând, este prezent
versul liber (ex.)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y
transmite sentimente de........faţă de……..care se află în deplin acord cu
stările interioare.

Realismul

Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema……

(moravurile unei epoci, ale unui mediu (exemplificăm) care stabilesc
legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia sau
involuţia personajului.
O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru obiectivitate, care se
manifestă la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni omnisciente şi
omnipotente, nararea faptelor făcându-se la persoana a III-a (verbe si
pronume la persoana a III-a), narațiunea fiind heterodiegetică. Naratorul
este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la observaţie şi la analiză,
pentru descrierea fidelă a aspectelor de viaţă surprinse (care?) Totodată,
se creează tipologii de personaje (care?) Stilul operei este sobru,
impersonal, tinzând către precizie şi concizie, iar compoziţia este circulară,
simetria operei.
Nu în ultimul rând, scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de aspecte
înfăţişate, faţă de personaje, fără idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin
toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie
impresionantă pentru perioada realismului.

Modernismul
 Textul liric X de Y se centrează pe tema........(cunoaşterii,
contemplării, condiţiei poetului, arta poetică).
Un prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie
cultivarea principiului unor trăiri contradictorii (exemplu) De asemenea,
ambiguitatea limbajului reiese din utilizarea unor metafore surprinzătoare
(exemplu+comentare) Totodată, poetul preferă versul liber ( exemplu),
tehnica ingambamentului şi metamorfoza (ex.)
Nu în ultimul rând, se observă intelectualizarea emoţiei (idea- ex) Întreaga
creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite
sentimente de......faţă de......care se află în deplin acord cu stările
interioare.N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză
psihologică şi al experienţei, al dramei de conştiinţă şi de idei. Se pune
accentul pe civilizaţia citadină, pe dezvoltarea analizei psihologice, pe
interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este ales un intelectual,
frământat de numeroase probleme de conştiinţă. Se foloseşte introspecţia,
monologul interior, stilul indirect liber, tehnica fluxului de conştiinţă
involuntară, pentru a evidenţia bogăţia sufletească şi complexitatea
personajelor. De asemenea, este prezent personajul-narator, iar
perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea întâmplărilor la persoana
I (ex.) Totodată, nu se respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre
ficţional si nonficţional şi are un caracter deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o
creaţie impresionantă pentru perioada modernismului.

Tradiţionalismul

Textul liric X de Y se centrează pe tema.......(copilăria, trecerea

timpului, istoria, folclorul, lumea rurală). Un prim argument care justifică
încadrarea textului în tradiţionalism îl constituie întoarcerea în timp prin
evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze prin frumuseţea
lor(ex). De asemenea, se promovează un text liric sensibil/interes şi
pasiune pentru folclor/ promovează lumea satului, prezentat ca spaţiu
reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor străvechi. Nu în ultimul
rând, poetul apelează la formule stilistice (care sunt figurile de stil+
comentarea lor), care pun în evidenţă exuberanţa, frenezia, dar şi
dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară X, este o creaţie
impresionantă pentru perioada tradiţonalismului.

Pașoptismul

Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul

cultivă teme, precum (istoria, natura, libertatea de creaţie, aspiraţia spre
absolut, spiritul rebel, patriotismul). Apar o serie de motive literare...(ex.)
Principalul mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.+comentarea).

Neomodernismul sau Generaţia ’60

Textul liric X de Y se centrează pe tema…...(reinterpretarea miturilor,

creatia, arta ca modalitate de cunoastere, reacţia filosofică, problematica
omului contemporan). Un prim argument care justifică încadrarea textului în
nemodernism îl constituie imaginile insolite într-un univers poetic original,
cu un imaginar poetic bogat şi inedit (ex.). Limbajul este presărat de o serie
de metafore (care sunt + commentate). Nu în ultimul rând, renunţarea la
prozodia clasică şi adoptarea structurii astrofice, a măsurii diferite de la
vers la vers, a versului alb, a ingambamentului (ex.) Prin toate aceste
trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
neomodernismului.

Postmodernismul sau Generaţia ’80

 Textul liric X de Y se centrează pe tema…...(cotidianul, banalitatea,
periferia). Un prim argument care justifică încadrarea textului în
postmodernism îl constituie extinderea narativităţii asupra poeziei, mai ales
sub forma scriiturii de tip jurnal/cultivarea efectelor exprimării directe (ex.).
Totodată, se apelează la citat, colaj, parodie, ironie, parafrază şi la alte
forme de intertextualitate (ex.) Nu în ultimul rând, se constată
desolemnizarea discursului, valorificând prozaismul, refuzul stilului înalt,
ermetic şi impersonal. (ex.). Prin toate aceste trăsături, opera literară x,
este o creaţie impresionantă pentru perioada postmodernismului.

Comentarea titlului

Titlul operei…...de…...se constituie ca o sinteză a întregului mesaj

poetic, el funcţionează ca o cheie de lectură intratextuală, oferind indicii cu
privire la ideea operei:…... (care este ideea?). Titlul este sintetic/analitic şi
este alcătuit din….. (precizezi valoarea/valorile morfologice), poezia fiind o
creaţie închinată..... (cui?). In plan real, titlul…..semnifică….., iar în plan
imaginar, acesta semnifică…..(poate fi o figură de stil pe care o vei
comenta). (TITLUL) devine simbolul central al textului, întărind mesajul
acestuia, iar legătura cu creaţia propusă se face prin intermediul cămpului
lexico-semantic (exemple), dar şi cu ajutorul resurselor sugestive, având
menirea de a spori expresivitatea ideilor poetice şi de a indica percepţia
subiectivă a eului liric asupra...accentuând sentimentele de....Astfel,
( evidenţiezi figurile de stil şile comentezi). Asadar, sintetizez prin a sublinia
că titlul operei…….de…....reprezintă o chintesenţă a întregului mesaj
poetic, punând în lumină o creatie lirică pe tema…..., de o surprinzătoare
forţă expresivă.

Trăsături moderniste
- negarea valorilor poetice, refuzul capodoperelor şi al ideilor de frumos, de
perfecţiune, ruptura de trecut, revolta şi libertatea de exprimare,
originalitatea şi tendinţa de a şoca, starea de conflict între luciditate şi
spaimele necunoscutului, luciditatea, efortul prin care gândirea îşi
cucereşte adevărurile, problematica conştiinţei neliniştite, aspiraţia spre
regăsirea echilibrului originar.
• preocuparea pentru o poezie de cunoaştere, poezia devenind o
modalitate de contemplare a lumii;
• cultivarea speciilor "neobișnuite"
• se face apel la funcţia simbolică a limbajului;
• se cultivă principiul disonanţei*;
• apare fragmentarismul*;
• se impune estetica urâtului (trăsătură prezentă în poezia lui T.Arghezi)
• apar metafore surprinzatare,revelatorii*(-//-în poezia lui Blaga)
• se observa intelectualizarea emotiei (-//-în poezia lui Barbu)
• o caracteristică dominantă a limbajului ar fi ambiguitatea;
• se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionată;
• depersonalizarea*;
• dezumanizarea*;
• metamorfoza*;
• apare principiul fanteziei dictatoriale*;
• poeţii modernişti sunt indiferenţi la gustul publicului comun;
• noul limbaj se caracterizează prin: preferinţa pentru versul alb, tehnica
ingambamentului*;
• cultivarea creațiilor cu caracter de artă poetică.
• *principiul disonantei=eul liric este prins între trăiri contradictorii, între care
nu există nicio posibilitate de conciliere
*fragmentarismul=poemul modernist se constituie din secvenţe fără legături
evidente între ele
*metafora revelatorie= încearcă să scoată la iveală ceva ascuns despre
faptele pe care le revelează, prin intermediul mijloacelor concrete,
imaginare, metaforele revelatorii încearcă ,,revelarea unui mister"
*depersonalizarea=detaşarea artistului faţă de sentiment, pentru că acesta
reprezintă o ,,intoxicatie a inimii" astfel, poezia modernistă este
elaborată ,,la rece", iar eul poetic tinde să fie o prezență tot mai discrete
*dezumanizarea=reprezintă faza accentuată a depersonalizării
*metamorfoza=poetul modernist surprinde lucrurile, dar şi limbajul într-o
continuă metamorfoză,altfel spus , poetul goleşte cuvintele de toate
semnificaţiile lor, atribuindu-le serii noi şi infinite de sensuri
*principiul fanteziei dictatoriale=poetul nu mai redă/exprimă, ci creează
universuri posibile, carese supun doar propriei sale imaginaţii
*tehnica ingambamentului=continuarea unei idei în versurile următoare,
scrisă cu litera mică de la început de rând

Perspectiva narativă

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în

raport cu universul diegetic, viziunea lui asupra lumii.
În textul…..scris de.......perspectiva narativă este una
........(subiectivă/obiectivă), întrucât narațiunea
este……..(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la persoana...(I/III-
exemple de verbe și de pronume) (Se va prezenta ideea textului/rezumat,
2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care
știe mai mult decât personajele și redă evenimentele fără să se implice
afectiv. Prin urmare, în textul……..naratorul este unul omniscient și
omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
 Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv,
care este și personaj și seconcentrează asupra propriului univers sufletesc,
iar din acest motiv lumea prezentată cititorului se înfățișează dintr-un singur
unghi. Prin urmare, în textul........naratorul este subiectiv și uniscient, textul
având focalizare internă și viziune ,,cu’’.

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Poezia......scrisă de…...este un text liric în care se exprimă, în mod

direct, idei/sentimente de……..în legătură cu/generate de……..Tema
poeziei este……...(natura/iubirea împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul,
trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din
prezențamotivelor……../elementelor din câmpul lexical al........
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de
persoana I-exemple) /adresat (dacă identificăm verbe/pronume de
persoana a II-a-exemple), obiectiv (dacă nu apar mărcile anterioare,
persoana I/a II-a), eul liric transmițând……...Sentimentele care se degajă
din text sunt de……..(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță,
euforie, admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în
ipostaza ……...(meditativului, nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului,
observatorului, martorului) așa cum reiese din versurile....... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin
intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul
epitetului/personificării/…...(exemple) se sugerează/se face trimitere la/este
conturată........(fiecare figură de stil trebuie comentată). De asemenea,
imaginile artistice: auditive……./vizuale........indică/semnifică/exprimă…….
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a
exprima încărcătură afectivă/....... .

Rolul notațiilor autorului

 Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai
numesc indicații scenice sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea
reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând legătura între
literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată
reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele
nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au
rolul/notează succint detalii privind decorul (ex.de citate), elemente
nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-
exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele
paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii,
ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul,
mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile,
ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ
pentru prezentarea acestornotații pe care autorul le face, deoarece conferă
informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă,
ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Arta poetică

Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care

compun viziunea despre lume și viață a unui scriitor despre menirea
artistului în societate și despre misiunea artei sale, într-un limbaj care îl
particularizează.
Textul citat……..(titlul textului), scris de……..(numele autorului) este o
artă poetică, o creație lirică în care autorul își exprimă concepția despre
artă și despre rolul artistului în societate, întreg discursul liric focalizându-
se pe tema……..(condiției artistului într-o societate meschină, superficială,
incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției omului
de geniu/iubirii/destinului etc.)
 Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și
despre viață. Demersul poetic are ca punct de plecare tematica propriei
opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă) la nivel artistic prin intermediul
unei/unui……..(figură de stil).......care……..(rolul figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma
propriei imaginații și a sensibilității, bogăția expresivă a operei având
menirea de a impresiona, de a sensibiliza și de a educa cititorul, aspecte
ilustrate în versurile....../prin intermediul.......(figură de stil)…….care
esterolul acesteia……..
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi
sentimentul de patriotism, de a insufla respect față de valorile reale și față
de măreția trecutului istoric național, de a convinge că libertatea și unirea
ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența
cititorul în vederea evoluției spirituale și morale. Sunt versuri care dezvăluie
caracterul de poem esențial pentru întregul program estetico-literar al
autorului, care transferă cititorului concepția creatorului despre rolul său și
al artei sale în societate........Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii
întregi,care poate valorifica informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea
operei sale să se realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale
de persoana I…….... eul liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă,
tradiționalistă, neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își exprimă
în mod direct, subiectiv, concepția despre lume și viață, despre rolul
artistului și despre menirea artei sale prin intermediul unui limbaj expresiv,
care-l particularizează, insuflându-i cititorului stări sufletești menite să îl
sensibilizeze, să îl educe și să îl determine să se autodefinească în raport
cu lumea, cu creația și cu sine

Încadrare în genul literar

 Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine
genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin
intermediul vocii eului liric, care îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-
gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a II-a-exemple). Totodată, modul
predominant de expunere este descrierea, care se îmbină cu monologul
liric, confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de 3-4
figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin
intermediul vocii naratorului,principala instanţă a comunicării şi îşi face
simţită prezenţa prin indici morfologici la persoana I, pronume şi verbe, fiind
un narator subiectiv/la persoana a III-a, fiind un narator obiectiv. De
asemenea, sunt prezente personajele (care sunt?), implicate, într-o acţiune
(ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este
o reprezentare scenică; textul este selectat din actul/ scena (care?). Apare
conflictul dramatic interior/exterior (care?). Numele personajelor, înaintea
replicilor, iar modul predominant de expunere este dialogul dramatic. Nu în
ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce rol au?)

Interpretarea valorii expresive a unor moduri şi timpuri verbale

Modul indicativ (Vin, Dansez, Aleargă, Mergem)

Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de
verbe la modul indicativ, precum (ex.), care exprimă o acțiune pe care
emițătorul o consideră ca fiind reală și sigură, nu doar realizabilă, așa cum
se petrece în cazul altor moduri verbale. De asemenea, imprimă un
caracter obiectiv acţiunilor şi stărilor pe care le exprimă (care sunt?).
Totodată, exprimă certitudinea locutorului (narator, personaj, eu liric)
referitor la obiectul enunţării şi realizează distincţia dintre real şi ireal, dar şi
dintre cert şi posibil.
Modul imperativ (Vino!, Cântă!, Fii!, Nu fi!)
 Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de
verbe la modul imperativ, precum, (ex.). Acesta este unul dintre indicatorii
comunicării directe. El poate exprima: un ordin, un îndemn, un sfat, o
rugăminte sau o urare. În textul fragmentar X, acestea realizează o
comunicare directă şi exprimă voinţa emiţătorului de a determina o acţiune
sau de o împiedica. În textul dramatic fragmentar, acestea exprimă atitudini
şi stări subiective prin semnale verbale şi paraverbale (intonaţie, accente,
pauze în vorbire). Alături de substantive şi de adjective în cazul vocativ,
devine o formă de manifestare a oralităţii textului. În textul liric X, acestea
marchează discursul dialogic sau monologul liric adresat, uneori, cu
valoarea unei invocaţii retorice
Modul conjunctiv (Să cânt, să dansez, să merg, să ajung, să fi mers, să
ficântat)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de
verbe la modul conjunctiv, precum, (exemple). Acestea exprimă o acţiune
dorită, realizabilă şi pune în evidenţă stări sufleteşti sau atitudini
(incertitudinea, ezitarea, aproximaţia, dorinţa, protestul). În textul liric,
marchează un plan al imaginarului, trecând de la dimensiunea reală la cea
ideală (precizare cu raportare la text).
Modul condiţional-optativ (Aş merge, aş face, aş fi, aş tăcea, aş lăsa, aş
fi lăsat,aş fi mers)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de
verbe la modul condiţional-optativ, precum, (ex.). Acestea exprimă o
acţiune dorită, realizabilă sau nerealizabilă ori o acţiune care depinde de o
condiţie. La timpul perfect, acţiunea este ireală, iar în construcţii
interogative sau exclamative, exprimă uimirea, indignarea sau ia tonalitatea
blestemului. În textulliric, exprimă o situaţie ipotetică, o experienţă lirică
imaginară (precizare).Modul infinitv (a fi, a mânca, a desena, a alerga, a
veghea) În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la infintiv
(care sunt?) îndeplinesc funcțiastilistică de marcă a narativității prin
instituirea unei succesiuni temporale.
Modul gerunziu (mâncând, fugind, risipind, alergând)
 În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la gerunziu (care
sunt?) exprimă o acţiune în desfăşurare, concomitentă cu o altă acţiune
(precizare), poate susţine o valoare onomatopeică a verbului şi insistă
asupra unei stări (care?), dinamizează acţiunea şi marchează împrejurarea
în care se desfăşoară o altă acţiune (care?). În cazul genului liric, acesta
are rolul de a insista asupra unei stări, iar la sfârşitul versurilor, gerunziul
generează monorima.
Modul participiu (cules, mâncat, alergat, strecurat)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la participiu (care
sunt?) au rolul de a accentua o acţiune sau o stare atunci când apare în
inversiuni topice, (ex), în alcătuirea unor metafore sau epitete, sporesc
expresivitatea prin dubla lui valoare: verbală şi adjectivală. Pot exprima o
acţiune finită, încheiată şi conferă o notă de certitudine, de autenticitate, cu
diferite consecinţe.
Modul supin (de mâncat, pentru mâncat, la mâncat)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la supin (care sunt?)
au rolul de a exprima acțiunea, procesul sau starea văzută cu
potențialitate; Poate deveni epitet al verbului sau al substantivului, (ex.) ori
capătă valoare metaforică (ex); Se creează un ton impersonal, devenind un
indice textual al stilului oficial.

Timpurile verbale
Prezentul (sunt, vreau, cred, merg)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul prezent
(ex.) au rolul, dacă este naraţiune, de a reliefa rapiditatea şi dramatismul
acţiunii, de a imprima un ritm vioi acţiunii şi de a conferi un relief stilistic
deosebit situaţiei; De asemenea, dă impresia că acțiunea se desfășoară
sub ochii receptorului, creând autenticitate, exactitate și reînvie faptele
trăite de narator (care?); Dacă este text liric, acestea exprimă intensitatea
trăirii într-o durată scurtă, concentrată (care?)
Imperfectul (mergeam, vedeam, scoteam)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul imperfect
(ex.) au rolul de a înfățișa o succesiune de evenimente ale trecutului și
arată o acțiune neterminată în trecut, simultaneitatea și permanența,
deschide o perspectivă dinspre trecut spre viitor. De asemenea, fiind un
timp al istorisirii, impune o perspectivă subiectivă. În descrieri conferă
acestora un caracter dinamic în opoziție cu decupajul static determinat de
utilizarea prezentului.
Perfectul simplu (fui, fuşi, fu, furăm, furăţi, fură)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect
simplu (ex.) arată o acţiune trecută, de scurtă durată şi terminată de
curând, exprimând , în naraţiune, un moment de mare concentrare epică,
situat într-un trecut recent. De asemenea, marchează derularea rapidă a
evenimentelor, caracterelor punctual, momentan, al acţiunii sau al stării. În
descriere, situează o anumită secvenţă în prim-plan, prin contrast cu
celelalte secvenţe descriptive realizate prin verbe la imperfect. Totodată,
are o funcţie dinamică, oferind vivacitate imaginilor ale căror elemente sunt
prezentate într-o succesiune alertă.
Perfectul compus (am mers, am cântat, am dansat, am alergat)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect
compus (ex.) arată o acţiune trecută, terminată mai demult, fără a se şti
precis când şi fixează evenimentele într-o durată trecută, închisă, finită. De
asemenea, marchează un trecut ireversibil şi contribuie la nararea unor
evenimente în succesiunea lor cronologică, având şi rol de evocare,
marcată de o anumită notă de subiectivitate.
Viitorul (voi merge, voi cânta, oi cânta, o să cânt, voi fi cântat, voi fi
mers, voifi alergat, voi alerga)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul viitor (ex.)
arată o lume posibilă de tipul visului sau al viziunii, care reduce diferenţa
dintre real şi ireal. Totodată, creează o perspectivă vizionară, iar în plan
subiectiv prezintă o stare de visare, dorinţa sau anticiparea profetică. De
asemenea, sugerează aspriraţia spre un ideal (care?), speranţa sau
certitudinea şi lărgeşte orizontul în plan spaţial şi temporal (precizare).
Dacă există forme populare (ex.) reprezintă marcă a oralităţii şi a stilului
colocvial, accentuând o anumită intenţie de realizare a unei dorinţe (care?)