NOTIUNI

.! DE TEORIE LITERARA.

Genuri !ji spec;; literare

Genulliterar « lat. genus - neam, rasa, fel, mod) este 0 grupare de

:'pere literare, bazata teoretic atat pe forma externa (metro sau structura
specifica), cat ~i pe forma interna (atitudinea, tonul, scopul in general,
subiectul ~i publicul carora operele se adreseaza).
Genulliterar presupune 0 suma de procedee estetice pe care traditia
.:'terara Ie pune la dispozitia autorului ~i eare sunt inteligibile pentru eititor.
"Je aceea marii creatori nu sunt creatori de genuri, ci i~i insu~ese proeedeele
:stetiee proprii unui gen sau altuia.
Genurile raspund unor cerinte de ordin estetic ~i psihologic ~i sunt
.
:""Jarutedintr-o Indelungata
~, traditie.
Teoria genurilor se constituie in epoca Rena~terii.
Teoria clasica a genurilor are caracter normativ. Boileau este expo-
:-.entul unei foarte rigide teorii a genurilor, care implica ideile de puritate,
::':xitate~i ierarhie. Aceasta teorie face ~i diferentierea sociala a acestora.
Teoria modema a genurilor este descriptiva. Ea se constituie in
secolul al XIX-lea 0 data cu ~coala romantica ~i se pronunta pentru inter-
:"erente intre genuri, nu limiteaza numarul genurilor ~i nu pretinde scriito-
:-:lorrespectarea anumitor norme. Seoala rOlmmtica legifereaza aparitia unei
:-.oispecii literare - drama.
Actuala etapa in dezvoltarea literaturii se caracterizeaza prin aparitia
::e forme noi, cum ar fi teatrul epic contemporan ~i poemulliric.

Genu/Uric «fr. lyrique, derivat din fro lyre, lat. lyra - lira) cuprinde
:)ate creatiile literare, in care poetul, vorbind in numele sau, exprima vizi-
.:nile, sentimentele ~i aspiratiile cele mai intime.
Genulliric este definit ca fiind totalitatea operelor literare care se
:onstituie pe baza categoriei estetice de Uric, categorie prin care eul
:reator f~i exprima fn opera de arta fn chip nemijlocit reac/ia fa/ii de feno-
"ienele !umii exterioare # farii de propriile metamorfoze interioare.14
In general, genulliric se leaga de creatia literara numita poezie.

" Diclionar de termeni literari, Bucure~ti, Editura Academiei, 1976, p. 239

 Poezia «fr. poesie, lat poesis, gr. poiesis crea{ie) este 0 arta a
limbajului care exprima 0 emotie, un sentiment, 0 idee, prin ritm, armonie ~i
imagine. .... ..
Pana In secolul al XVIII-lea a dominat conceptulpoeziei ca mimesis
(principiu estetic potrivit caruia opera de arta este 0 imitatie a realului), iar
distinctia dintre poezie ~i proza este aceea ca poezia este expresia subiecti-
vitatii supuse regulilor ritmice, metrice, muzicale.
Incepand cu preromantismul; romantismul ~i culminand cu simbo-
lismul se formuleaza, opus ideii de mimesis, un concept de poezie ca expre-
sie a individualitatii creatoare.
Romanticii au indus In poezie sentimentul, emotia, ca elemente defi-
nitorii, iar simboli~tii i-au adaugat muzicalitatea.
In perioada modema, aceasta arta a limbajului care se exprima prin
simboluri, comparatii sau metafore, nu mai trebuie sa respecte reguli for-
male ritmice, metrice sau muzicale.
Poezia are un continut afectiv sau reflexiv, transfigurat Intr-o viziune
poetica originala, printr-un limbaj artistic inedit. Ea poate fi lirica (aduce In
prim-plan trairile eului) ~i epica (cultivata cu precadere In balada, epopee ~i
poem eroic).
S-a spus ca In poezie, poetul se comunica pe sine, exprimand senti-
mente, diferite stari suflete~ti, afective, emotii, impresii etc., comunicarea
sentimentelor se face direct, la persoana I, eul poetic fiind predominant, iar
subiectivitatea este trasatura esentiala.
Genul epic «gr. epikos - cuvdnt, zicere, discurs), cuprinde totali-
tatea productiilor literare care exprima cu ajutorul naratiunii fapte, Intam-
plari, evenimente, idei, precum ~i sentimentele personajelor aflate In
actiune.
in versuri ~i In proza, cu Intamplari reale sau imaginare, Intr-o
maniera relativ obiectiva, productiile literare prezintii evenimente direct sau
indirect, la persoana a III-a, sau la persoana 1.
Proza «fr. prose, lat. prosa - discurs care inainteaza in linie
dreapta) este denumita ca oforma a discursului oral sau scris, ca un mod
de expresie ee nu este supus regulilor de versifiea{ie sau categoriilor expre-
siei poetice.15 De obicei termenul proza este sinonim cu epic. Se disting mai
multe feluri de proza: literara, filozofica, poetica, istorica, oratorica, golitica
ek ~

15 Dictionar de termeni literari, Bucure~ti, Editura Academiei, 1976, p. 351.

14
 Proza literara (narativa) apartine artei ~i folose~te ca mijloace de
exprimare: naratiunea, descrierea, monologul, dialogul, explicatia, demon-
5cratia,analiza, portretul etc.
Obiectivitatea este 0 trasatura caracteristica a epicii, prin utilizarea
:recventa a persoanei a III-a.
In proza modema, naratorul este ~i personaj, prin acest aspect, proza
:aracterizandu-se prin subiectivitate, autenticitate, verosimilitate, veridi-
::tate etc.
Timpul ~i spatiul actiunii sunt nelimitate. Astfel actiunea se poate
:erula de-a lungul mai multor ani sau, dimpotriva, in cateva ore, timpul
;utand fi diluat sau comprimat, in timp ce personajele strabat spatiul de la
; amant la luna, sau pot ramane intr-un spatiu inchis.
In operele epice se intalnesc doua planuri: planul exterior, acela al
:omportarii exterioare a personajelor ~i planul interior, acela al starilor
~:terioare. In proza modema se observa 0 tendinta de disociere a celor doua
::.anun.
1 •

Pentru incadrarea unei opere literare intr-o specie a genului epic -

~:hita, nuvela, povestire, roman - yom avea in vedere eel putin amploarea
.=.qiunii, numarul de personaje, specificul intrigii sau structura compo-
zi!ionala.
De-a lungul timpului, curentele literare au imprimat prozei particula-
~ita!istili stice, compozitionale ~i tematice, diferite.
Proza clasica se caraeterizeaza prin eoncizie, eehilibru, sobrietate,
_:mpezime $i eleganta a limbajului, iar personajele, construite pe 0 singura
:~asatura de earacter, sunt rasplatite sau pedepsite la sfar~it, in functie de
.=.qiunile lor. Naratorul este omniprezent, obieetiv, in timp ce naratiunea se
=acela persoana a III-a.
Proza romantica a impus utilizarea simbolurilor ~i a pitorescului.
?ersonajele romantice sunt construite in antiteza, cu un comportament
:""eprevazut,speetaculos, eu vietorii $i prabu~iri grandioase.
In proza romantica apare fantasticul, misterul, ealatoria in tinuturi
exotice, visul, demonicul.
Proza realista, prin roman in special, pune accent pe analiza $i
:ibservatie, pe descrierea fidela a realitatii cu implicatii sociale, psihologice,
etiee. Se observa obiectivitatea, luciditatea, ca ~i 0 atitudine critica fata de
50eietate.
Proza modema, la persoana I, aduce tehnici noi ca memoria involun-
:ara, fluxul eon$tiintei, anularea omniscientei, intr-o proza numita psiholo-
gica, in care subcon$tientul, precum ~i gandurile, cerceteaza senzatiile,
:;erceptiile, care sunt specifice psihicului uman. Actiunea nu se mai

15
:-::::"0': ::-:";;.~::-~::,:)logic,in text fiind introduse scrisori, jurnale, documente
:'-~,'=~~=.
Genul dramatic cuprinde operele literare, in versuri sau in proza,
destinate a fi reprezentate pe scena.
Operele dramatice cuprind in structura lor atat elemente epice, cat ~i
elemente lirice.
Particularitatile artistice ale acestui gen impun anumite conditii de
prezentare a continutului: concentrarea conflictului dramatic, prezenta dialo-
gului ~i a monologului, limitarea des:fa~urarii actiunii in timp ~i spatiu,
numar redus de personaje, elemente caracterizante in limbajul acestora,
precum ~i spontaneitatea reactiilor lor la evenimentele din piesa.
Ideea de spectacol, prezenta vie a personajelor care evolueaza in fata
spectatorilor dau conflictului dramatic 0 mare intensitate ~i 0 mare concizie.

Specii liter are

Basmul define~te 0 specie a epicii populare (de regula [n proza) ~i

culfe, cu raspdndire mondiala, [n care se nareaza [ntdmplari Jantastice ale
unor personaje imaginare (fefi-fi'umo~i, zane, animale nazdravane etc.),
aflate fn lupta cu Jorfe neJaste ale naturii sau ale societafii, simbolizate trin
balauri, zmei, vrajitoare etc., pe care ajung a Ie birui [n cele din ur711a.1
Numele speciei, provenind din vechiul slav basni, cu sensul de scor-
nire, nascocire, ii subliniaza caracterul de fictiune, basmul fiind 0 oglindire
fn orice caz a viefii fn moduriJabuloase.17
De~i basmul are 0 mare vechime in literatura lumii, datand inca din
Antichitate, specia a fost redescoperita ~i intens cultivata incepand eu epoea
romantica, atunei realizandu-se primele culegeri sistematice de basme
populare.
Termenii basm ~i poveste sunt considerati, in general, sinonimi, eel
de-al doilea fiind mai frecvent in limbajul popular. De asemenea numero~i
autori de basme Ie numesc pove~ti. De exemplu, Ion Creanga ~i-a intitulat
basmul Povestea lui Harap-Alb.
Totu~i unii cercetatori disting basmul de poveste, considerand ca
aeeasta din urma este 0 naratiune mai libera de cli~ee tipice basmului, eu
adaptari locale mai pregnante ~i cu mai putine elemente fantastice.

16 AI. Siindulescu (coordonator), Diclionar de termeni literari, Bucure~ti, Editura Acade-

miei R.S.R. 1976, p. 49 .
l7 G. Ciilinescu, Estetica basmului, Bucure~ti, Editura pentru Literatura, 1965, p. 5

16
 Basmul este delimitat $1 de legenda, care unnare~te explicarea unor
fenomene naturale sau istorice, ~i de snoava, care este 0 scurta naratiune
anecdotica.
Pornind de la realitate ~i trecand In supranatural, Intr-o aha lume, care
functioneaza Insa dupa reguli apropiate de cele omene~ti,basmul se
caracterizeaza prin fabulatie senina, rara mare tensiune ~i adancime, prin
finalu! nuptial sau glorificator al vitejiei ~i a binelui.
In functie de personaje, de organ~zarea ~i desfa~urarea actiunii ~i de
caracteristicele naratiunii, basmele pot fi fantastice, dominate de elementul
miraculos, nuvelistice, mai apropiate de elementele realitatii, ~i animaliere,
dezvoltate din vechile legende totemice.
Basmul e un gen vast, depa.Jind cu mult romanul, fUnd mitologie,
etica, ~tiin{a, observa{ie, morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt
numai oameni, ci .Ji anumite fiinfe himerice, animale.ls Aceste animale au
comportament omenesc, iar fiintele fantastice precum zane, capcauni, pitici,
obiecte Insufletite poarta valori simbolice. Acestea pot fi binele ~i raul In
diversele lor ipostaze: frumosul ~i uratul, putemicul ~i slabul, harnicul ~i
Iene$ul, istetul ~i prostul.
Basmul se incheie, de obicei, cu victoria fortelor pozitive asupra celor
negative.
Asupra genezei basmului s-au emis mai muite teorii.
Teoria mitologica propune pentru basm 0 origine mitica comuna, ~i
aceasta divizandu-se, circula apoi de Ia pop or la popor.
Teoria originii indiene a basmelor are ~i un adept roman, ill persoana
Iui Moses Gaster.
Teoria antropologica a genezei basmului argumenteaza ca identitatea
generala ~i chiar generativa a spiritualitatii omene~ti a putut produce, Intr-o
epoca indepartata, in Iocuri diferite, creatii asemanatoare, care In timp au
cunoscut 0 anume circulatie.
La noi, B.P. Hasdeu, de~i inclina spre teoria originii orientale a basmu-
Iui, a avansat teoria originii onirice, in sensul ea omul a putut inventa In
chip similar ~i chiar prelua din lumea visului 0 serie de mijloace $i 0 tehnica
paralela acestuia, pe care le-a adaptat $i imbogatit pentru a Ie putea folosi in
producerea basmelor.
TeoriiIe mai noi ineearca 0 sintetizare eritiea a veehilor teodi, lncer-
cand ~i 0 punere a lor de aeord eu rezultatele eereetarilor recente din dome-
niul psihologiei, sociologiei ~i al artei populare in ansambiul ei.

18 G. Calinescu, op. cit., p. 9

17
 Transmise pe cale oral a secole de-a randul, basmele au inceput sa
constituie un obiect de interes literar prin consemnarea lor in scris, incepand
cu secolul al XVII-lea, mai precis in 1697, !storisiri $i pove$ti ale vremu-
rilor de demult de Ch. Perrault.
De 0 larga popularitate s-au bucurat ~i traducerile europene ale pove~-
tilor din 0 mie $i una de nopti.
Un interes deosebit fata de basm se manifesta in perioada romantic a,
odata cu aparitia colectiilor de pove~ti ale fratilor Grimm (1812) ~i ale lui
H.C. Andersen (1835 -1872).
Cea dintai eoleetie de basme, din tara no astra, a fost publieata abia in
1860, la Timi~oara, Pove$ti eulese $i eorese de E. B. Stanescu - Aradanul,
urmata de antologia lui Petre Ispireseu din 1872, Legendele $i basmele
romanilor.
Basmele eulte din literatura romana preluereaza teme mitologice,
Fat-Frumos eel eu noroe la vanat de AI. Odobeseu, folcloriee, Fiit-Frumos
din laerima de Mihai Emineseu etc.
In ceea ce prive~te structura, in basm se intalnesc: formule initiale, al
caror scop este desprinderea de logica realului, realizate in proza ritmata eu
nurneroase elemente de umor, formule mediane care subliniaza principalele
rnornente ale actiunii ~i care reprezinta 0 rnodalitate de control a relatiei
dintre narator ~i public ~i formule jinale, care reamintese necesitatea
intoarcerii la realitate, din lumea prezentata alegoric.
Din Struetura poetiea a basmului de Gh. Vrabie,19 amintirn patru
coordonate ale basrnului: atemporalitatea, exprimata de forrnule intro-
ductive sau initialeca: A fost odata ca niciodata ... pe eand erau mU$tele cat
galu$tele / $i Ie prindeau vanatorii eu pU$tile ~i altele; spatiul, de~i precizat,
ramane totu~i nedeterrninat: taramul eelalalt, de dineolo, lara $erpilor etc.
In acela~i tirnp, spatiul prezent in basrne ~i parcurs de Fat-Frurnos este
terestru, acvatic sau aerian; visul eonstituie unul dintre rnijloacele de reali-
zare a dorintei eroului, alaturi de elernentul fantastic ~i de cel rniraculos;
metamorfozarea este una dintre multiplele posibilitati de intruchipari
succesive: mancand jar, calul slab ~i rapciugos se transforma in armasar, un
fecior de irnparat, se transforrna ziua in pore etc.
Subiectul basrnului se organizeaza gradat cu ajutorul repetitiei. Astfel
J:ncercarile la care este supus personajul principal sunt de obicei trei, ~apte,
noua etc., fiecare de 0 dificultate sporita ~i evidentiindu-i 0 noua trasatura.

19 Gh. Vrabie, Structura poetica a basmului, Bucure~ti, Editura Academiei, 1975.

18
 Cercetatorul rus V.I. Propp20 porne~te de la ideea ca basmele au 0
structura monotipica, stereotipa, bazata pe 0 reteta universal a ~i repetabila In
fiecare text. Conceptul de baza al teoriei lui este cel de June/ie, adica 0 Japta
slivdroJita de un personaj oJibine definita din punetul de vedere al sernni-
ficatiei ei pentru desfiioJurarea ae/iunii. Functiile personajului, spune auto-
rul, constituie elemente fixe, stabile, ale basmului, independent de cine ~i In
ce mod Ie Indepline~te. Ele sunt partile componente fundamentale ale
basmului. Numarul funetiilor este lirnitat, iar succesiunea lor este aceea~i.
V.I. Propp identifica 31 de asemenea situatii care se succed dupa situa/ia
ini/iala, eu care Incepe basmul. De ex.emplu, prima functie este aceea ca
unul dintre membrii familiei pleaca de acasa; a doua, 0 interdictie este
specificata autorului; a treia, interdictia este Incalcata etc.
Nurneroase cercetari au relevat existenta urmatoarelor elemente speci-
fice basmului: formula initiala ~i finala; secventa prin care se exprima
nedeterminarea spatiala ~i temporala a cadrului pove~tii; calatoria, drumul;
fortele care se confrunta; ajutoarele; cifrele simbolice; personajele cu puteri
supranaturale; cele doua tanlmuri; probele prin care trece protagonistul;
sernnifieatia finalului.
Motivele speeifice basmului sunt: Imparatul rara urma~i, superioritatea
fiului eel mic, probele, calatoria, drumul ell obstacole, ajutorul primit de la
divinitate, lupta, apa vie ~i apa moarta, ealul nazdravan, vicle~ugul, demas-
carea, nunta, etc.
Personajele din basme sunt pozitive ~i negative. Cele pozitive In frunte
eu Fat-Frumos ~i Ileana Cosanzeana sunt Inzestrate cu frumusete fiziea ~i
moral a, iar insu~irile lor, idealizate, au devenit modele de viata: ei sunt
curajo~i, buni, inteligenti, hamici, au noblete sufleteasca, ehiar daea sunt fii
de imparati sau fii de tarani. Ei sunt ajutati adeseori de obiecte magice, de
t1inte supranaturale, de animale fabuloase sau de fonnule magice.
Personajele negative sunt de obieei fratii sau surorile mai man, mama
vitrega, zmeul, spanul, balaurul, Baba Cloanta, Muma Padurii etc., ~i simbo-
lizeaza manifestarile he1ntelese ~i Inspaimantatoare ale naturii sau ele-
mentele negative din viata sociala. Despre balaur G. Calinescu noteaza:
Caracterologic el reprezinta pe vraoJma$uleroului, piedica in drumul sau,
oprelioJteala punte, spaima ce te Jace sa ezifi $i sa te fntorci din drum.21
Comedia «fr. comedie, lat. comaedia, gr. kamas, procesiune vesela
care fncheia serbarile dionosiace + oda cdntec) este specia genului dra-
::natie, in versuri sau In proza, a carei aetiune stame~te rasul, satirizand

:0 V.I. Propp, Mar/alogia basmului, Bucure~ti, Editura Univers, 1970.

:1 G. Calinescu, op. cit., p. 49

19
realitati sociale ~i sUibiciuni omene~ti, avand un· deznodamant fericit. A
aparut in antichitate, cu sensul de cantec de sarbatoare in procesiunile
dionisiace, cand participantii schimbau glume ~i replici cu caracter satiric.
Reprezentant al vechii comedii grece~ti este Aristofan (Broa:jtele,
Pasarile etc.)
In secolul al XVI-lea, in halia se dezvolta commedia dell 'arte, din
textul popular italian, cu personaj e tip ice ca Pantalone, Arlechino, Pulcinela
etc. Personajele, reduse numai la functionalitatea comica construite pe baza
unor dominante caracterologice, intruchipeaza tipuri umane ca, servitorul
istet in slujba batranului bogat ~i indragostit, fata naiva etc.
In comedie domina neprevazutul ~i hazardul.
Specific comediei, comicul este rezultatul contradictiei dintre esenta
~i aparenta, dintre ceea ce vrea sa para ~i ceea ce este in realitate personajul
comic, avand ca mijloace de realizare, moravurile, caracterele, situa{iile in
care sunt puse personajele, limbajul acestora, onomastica.22
Categoria estetica a comicului se remarca printr-o serie de nuante
sau varietati: comicul buf (rezulta din mi~carile dezarticulate ale bufonilor,
mascaricilor, arlechinilor etc.), comicul grotesc (folosit in farse), comicul
umoristic (in!elegator cu defectele omene~ti), comicul sarcastic (necrutator,
incisiv), tragicomicul (esenta tragica, aspect comic) etc.
Comicul poate fi: de caracter (demagogul Ca!avencu, ramolitul ~iret
Trahanache etc.), de moravuri (0 scrisoare pierduta de 1. L. Caragiale), de
situalii (0 noapte furtunoasa de 1. L. Caragiale), de nume (Agamemnon
Dandanache ).
Comicul se asociaza cu diferite forme estetice: ironia, vorba, jraza,
expresie, ajirmafie care confine 0 u:joara batjocura la adresa cuiva sau a
ceva, folosind de obicei semnificafii opuse sensului lor obi:jnuit; zejlemea,
persiflare (DEX); umorul, categorie estetica ce consta in sublinierea incom-
patibilitalii :ji absurditalii laturilor unor situafii in general jire:jti (DEX).
Umorul poate fi vesel, placut sau amar, negru, cand gravitate a faptelor
depa~e~te limita acceptabilului. Comicul se asociaza cu satira, categorie
estetica din sfera comicului, care critica cu violenfa :ji caricatural pe cine va
sau ceva (DEX). Satira critica defectele morale ale oamenilor sau aspectele
negative ale societatii, cu intentii moralizatoare.
Reprezentanti ai comediei in literatura romana: V. Alecsandri, LL.
Caragiale, V.I. Popa, Tudor Mu~atescu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion'
Baie~u etc.

22 C. Fierascu, Gh. Ghitl'i, Mic dicfionar indrumiitor ili termino/agia literara, Bucure~ti,
Editura Ion Creanga, 1979.

20
 Drama «fr. drame, gr. drama - ac{iune) este specia genu1uidrama-
tic, in versuri sau in proza, cu un continutgrav, profund, cu e1ementetragice
uneori, dar tara a avea, totu~i, un sf'ar~ittragic.
Drama are 1egatura directa cu hunea rea1a, cu societatea ~i reflecta
aspecte sociale, istorice, psihologice, morale. Conflictu1 important, bine
sustinut, contureaza persona1itatilepersonaje1or.
Originea ei indepartata aminte~te de inceputuri1e teatru1ui in anti-
ehitate ~i de 0 specie hibrida, care prejigureaza drama modern a fn{eleasa
ca fmpletire fntre tragic $i comic.23 Aceasta era cunoscuta sub nume1e de
drama satirica ~i avea menirea de a destinde spectatorul. In evu1 mediu,
traditia este continuata de drama 1iturgica, care imp1ete~te e1emente reli-
gioase cu verva populara.
Dupa ce dispare tragicomedia, specie intermediara, ca imperativ
::1ecesarde separare a speciilor urmeaza drama burgheza, drama romantica
~i drama istorica. Din literatura romana citam cateva exemple: drama isto-
ica (Razvan ~i Vidra de B.P. Hasdeu, Despot-Voda de Vasile Alecsandri,
:rilogia Apus de so are de B.$t. Delavrancea), drama de idei (Jocul ielelor,
5uflete tari de Camil Petrescu), drama de inspiratie mitologica (Zamolxe,
;Je~terul i\1anole de L. Blaga), drama sodaIa (Paul Everac, Aurel Baranga)
: arab01 a cu accente dramatice (piesele lui Marin Sorescu).
Elegia «fr. elegie, lat. elegia, gr. elegeia dmtec de doliu) este specie
poeziei lirice, in care se exprima un sentiment de tristete, de regret, de
.~oara melaneolie sau de durere. Aparuta in literatura antichitatii greco-
~:'mane, scrisa in distih, elegia revine, 0 data cu Rena~terea, la formele
~Jetice dezvoltate in antichitate. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea
~ste prezenta in creatia unor poe!i ca Young, Gray, Andre Chenier,
:'Jopstock, Goethe, Schiller etc. in timp ce romantismul eu poezia sa de
:=nfesiunesentimentala, de contemplatie meditativa, ~i de reverie nostalgidi
:ne sa dea elegiei, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, 0 poten!are
::::axima,exprimand singuratatea, moartea etc. Incepand, insa, cu ultimele
=~ceniiale secolului al XIX-lea, nu se mai poate vorbi de elegii propriu-
=se, ei de versuri cu accente elegiace.
In literatura romana, elegii au scris Gh. Asachi, V. Carlova,
~:-.Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu (0 lata tanara pe patul mor{ii)
Alecsandri, M. Eminescu (Melancolie, Despar{ire, 0, mama, S-a dus
; "';orul,Mai am un singur dol') etc.

: 2mB Boldan (coordonator), Diclionar de terminologie literara, Bucure~ti, Editura

-:"'l.lifica, 1970, p. 11 O.

21
 Sunt ani la mijloc §i-nca multi vor trece
Din ceasul sfant in care ne-ntalniram,
Dar tot mereu gandesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari §i mana rece.
0, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se pIece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
$i canturi noua smulge tu din lira-mi.
Tu nici nu §tii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adanc 0 lini§te§te,
Ca rasarirea stelei in taeere;
Jar cand te vad zambind eopilare§te,
Se stinge-atunei 0 viata de durere,
Privirea-mi arde, sujletul f§i cre§te.
(M. Eminescu, Sunt ani la mijloe)

Epigrama «fr. epigramme, lat. lit. epigramma, gr. epigramrna in-

scriptie) denumea, la vechii greci, inscriptiile ~i dedicatiile de pe pietrele
funerare, de pe soclurile statuilor ~i ale monumentelor sau de pe alte opere
de arta.
Pentru ca, de multe ori, inscriptiile sau chiar dedicatiile deveneau
satirice, ironizfu1d diverse vicii sau apucaturi, epigrama capata un alt eonti-
nut ce 0 consacra definitiv.
In cultura latina este bine reprezentata de Martial. In eultura mo-
dema ea este cunoscuta ca 0 forma a poeziei liriee, de dimensiunea unui
eatren ~i care satirizeaza trasaturile negative ale unei persoane, ale unei
categorii sociale sau profesionale, Incheindu-se mai totdeauna printr-o
poanta.
Suceesul epigramei consta In finetea ironiei, In asoeiatiile nea~-
teptate ~i In Intorsatura surprinzatoare a finalului.
In literatura romana, epigrama apare odata eu poetii Vacare~ti, apoi
Anton Pann, Gr. Alexandrescu, Iacob Negruzzi, 1.1. Caragiale ~i a1tii, atin-
gand apogeul eu Cincinat Pavelescu, G. Toparceanu sau Al.O. Teodoreanu.

Poemul asta, Fidentine,

il recunose, e seris de mine.
Dar fl eite§ti atat de rau,
C-a fneeput safie-al tau
(Martial, Unui plagiator~

22
 Giisesc cii prea se-ngamfii el
Cu piiru-i arhiabundent.
Alecsandri era mai chel
Si... parcii avea mai mult talent.
(Cineinat Paveleseu, Unui poet netalentat, dar joarte pletos)

Gazelul «fr. ghaze1, arab ghazal poezie erotica), specie a geniului

lirie, eu forma fixa, este alcatuit dintr-un numar variabil de distihuri ~i
fieeare al doilea vers al distihului are aeeea~i rima eu eele doua versuri ale
distihului initial.
Gazelul, avand un continut erotic sau filozofic, a fost cultivat ~i
ilustrat cu precadere de poetii persani, fiind introdus In Europa la inceputul
secolului al XIX-lea.
In literatura romana, M. Eminescu ~i G. Co~bue Ii gasesc loc in
creatia lor, de~i la G. Co~buc continutul gazelului are un pronuntat earacter
etic:

Mergi incet # las's-alerge

AI!ii, cat vor, in galop.
Fii stejar, sii cre~ti in liituri,
Nu inalt ~i slab, un plop.
Nu uita triiind, de corbul
Si de vulpea lui Esop.
Dacii e~ti cinstit, n-ai teamii
De du~man, de-ar fi Ciclop.
Fa cdt pori ~i las'sa radii
Cei ce sar via{a-n hop.
Jar de n-are scop via{a,
Fa sa aibii clipa scop.
(G. Co~buc, Gaze/)

Glossa «gr. glossa limba; lat. glossa cuvdnt), poezie cu forma fixa,
este alcatuita din tot atatea strofe, cate versuri are strofa initiala sau
strofa-tema, plus prima strom inversata.
In strofele urmatoare se dezvolta ideea din fiecare vers al strofei
initiale, vers care ~i incheie strofa finaIa, care reia, inversate, versurile
primei strofe.
Fondul glossei este in general sententios, avand un caracter filozofic.
La noi se cunosc doua feluri de glossa: cea de tip francez a lui
Boniface Hetrat, aldltuita din ~ase strofe ~i cea de tip german, a lui
M. Eminescu, avand zece strofe.

23
 In Glossa de M. Eminescu, dupa strofa-tema unneaza opt strofe a
cate opt versuri comentate, iar strofa finala este strofa-tema inversata.
Poezia se incheie cu primul vers:

Vreme trece, vreme vine

Toate-s vechi ~i nouli toate;
Ce e rau ~i ce e bine
Tu te-ntreaba # socoate;
Nu spera $i nu ai teama,
Ce e val, ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Idila «fr. idylle, gr. eidyllion mic tablou) este 0 specie a liricii
peisagistice, avand ca obiect zugravirea vietH ~i obiceiurilor campestre naiv
sentimentale, cultivand frecvent motivul erotic ~i cunoscuta ~i sub numele
de bucolica sau egloga.
Ea apare in antichitatea greaca, iar creatorul ei este socotit Teocrit,
creatorul poeziei pastorale in general, caruia i se datore~te ~i denumirea de
idUa, ca ~i aceea de bucolicii. La romani, idila este cultivata de Vergiliu care
folose~te pentru acest gen de poezie denumirea de eglogii. Mult mai putin
cultivata de poetii modemi, idila ramfu1e 0 nostalgica evocare a vietii simple
de la tara, contrastfuld cu viata zbuciumata a or~ului.
In idila se impletesc adesea elemente lirice ~i elemente epice, ea
prezentfuld unele trasaturi care 0 apropie de pastel; dar pe cata vreme in
pastel accentul eade pe descrierea naturii, omul aparand numai ca 0 prezenta
integrata in peisaj, inidila accentul cade insa pe viata campestra, natura
slujind ca decor.
In poezia romana, ea a fost ilustrata de V. Alecsandri (Rodica),
Dimitrie Bolintineanu (San-Marino) ~i mai ales de G. Co~buc (Pastorita, Pe
Zanga boi, Spinul).

Umbre mari riisar pe cale,

Ziua moare dupa culmi;
De pe coaste, pe sub ulmi,
Se coboarii miei-n vale,
Obosit ~i bland popor.
Si cantiind p~e$te-agale
o copilii-n urma lor.
(G. Co~buc, Pas tori/a)

24
 Imnul «fr. hymne, lat. hymnusm gr. hymnos ci'intec de leagan),
specie a geniului liric, este consacrat in general unui eveniment sau unei
personalitati, unor eroi de importanta nationala ~i ale carui versuri sunt puse
de obicei pe note.
In antichitate, imnul era un poem inchinat eroilor legendari, zeilor, 0
invocatie mistica adresata unei divinitati, fiind inta.lnit in toate literaturile
antice.
In poezia greaca, imnurile erau mistice, ca acelea ale lui Orfeu,
populare, ca acelea ale lui Pindar, erotice, ca ale lui Sappho, filozofice, ca
eele ale lui Proclus.
In literatura modema, imnul capata sensul unei meditatii solemne, in
care invocatia initialS. este numai un pretext: Imnuri catre noapte de
~ovalis.
Cand continutul imnului evocs. patriotismul sau mari evenimente din
:storia unei tan, ele devin imnuri nationale, revolutionare:

De~teapta-te romane, din somnul eel de moarte,

In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croie~te-fi alta soarte
La care sa se-nchine ~i cruzii tai du~mani.
(Andrei Mure~anu, Un rasunet)

Madrigalul «fr. madrigal; it. madrigale; lat. matriale cantec matern)

~ste specie a genului liric, de mici proportii, la inceput avand un continut
:jilic sau galant, apoi unul didactic sau satiric.
La inceput, in castilianS., madrigalul desemna cantecul pe care iubitul
J canta dimineata, sub fereastra iubitei, apoi, 0 poezie cuprinzand 0 idee
~21genioass.,un compliment. Cu vremea, el a ramas un gen special de poezie,
iin madrigalul poetic, caracterizat prin sentimentalism u~or, generand mai
:arziu madrigalul muzical.
In literatura romana, poezia de trubadur sentimental a lui Cincinat
?avelescu ia, nu 0 data, intorsaturi de madrigal:

Ca sa-{i cant dintr-o chitara,

Sub jereastra {i-am venit.
Era vara!
Liliacul fnjlorit
$i cu razele semele
Risipeau printre alei
Unfior de tinere!e,

25
 Jar fn parul tau eel blond,
Caldulsoarevagabond,
Raza vrand sa-§i poleiasea,
S-a-neureat fn adevar.
(C. Pavelescu, Serenada)

Medita(ia «lat. meditatio cugetare, reflecfie) este 0 specie a poeziei

lirice filozofice, in care lirismul se imbina cu ref1ectia filozofica asupra
existentei umane. Filozof ~i poet in acela~i timp, autorul este preocupat de
problemele esentiale ale existentei: divinitatea, moartea, iubirea, timpul,
istoria etc.
Romantismul favorizeaza cultivarea acestei specii, al carei nume va
constitui in 1820, titlul unei celebre culegeri de versuri a lui Lamartine
Meditations poitiques.
In literatura romana, citam ca autori de meditatii pe Gr. Alexan-
dreseu, M. Emineseu, AI, Macedonski, Panait Cerna ~i altii.

De pe tavane-ntuneeate,
Tacute laGl-imicad mereu,
$i parca tot sporesc din greu,
Din mari izvoare departate.
$uvi{e tainice de apa
Spre pe§teri drum de ani strabat -
Intruna se preling §i sapa
Tavanul §ubred §i-nnoptat
Dar dupa ani de pieurare
S-au fnchegat coloane pline:
Eterna bolfii llicramare,
In loe s-o surpe, - 0 sus{ine.
(Panait Cerna, In pe§tera)

Nuvela «fr. nouvelle, it. novella noutate, nuvela) este 0 naratiune in

proza, de obieei cu un singur fir epic ~i cu un conflict unie; personajele nu
sunt numeroase fiind caracterizate suceint, in functie de contributia lor la
inchegarea actiunii.
Daca la origine, nuvela se confunda cu povestirea,din secolul al
XVII-lea, cele doua specii pot fi mai sigur delimitate. In literatura franceza,
nouvelle va desemna nuvela ~i conte, povestirea. In literatura engleza,
nuvela este cuprinsa in acela~i term en de short sfory (povestire scurta).

26
 Incepand cu secolul al XVIII-lea ~i apoi in romantism, deosebirea e
destul de clara. In nuvela naratorul poate lipsi, in povestire acesta este
implicat direct; in nuvela, marcile oralitatii ~i subiectivitatii sunt reduse sau
absente, pentru ca ea e mai obiectiva; in nuvela predomina realismul, isto-
ricul, biograficul, in povestire, elementele mitice sunt mai numeroase.
Personajul principal are un caracter puternic, este caracterizat
complex, din mai multe perspective ~i prin numeroase modalitati, naratorul
vrand sa creeze iluzia autenticitatii ~i a deta~arii de evenimente.
In literatura romana, nuvela a cunoscut forme diferite de exprimare,
in functie de curentul literar ~i de epoca in care a fost creata; istorica
(Alexandru Lapu.;neanul de C. Negruzzi), romantica (Sarmanul Dionisos de
M. Eminescu), realista ~i psihologica (Moara eu noroe de 1. Slavici),
fantasti~a (La ligand de M. Eliade) etc. .
In nuvela istorica, majoritatea faptelor prezentate se caracterizeaza
prin veridicitate, fiind atestate de documentele vremii evocate. Scriitorul se
inspira din cronici, letopisete, documente de epoca, pe langa acestea, pun and
~i amanunte inventate de el, personaje noi, conflicte, relatii. In felul acesta,
faptul istoric este invaIuit intr-o atmosfera credibila, autentica ~i atractiva
pentru cititor.
Nuvela fantastic a cunoa~te 0 dezvoltare maxima 1n epoca moderna a
literaturii secolului al XX-lea. Faptele din nuvela se des:ta~oara in locuri ~i
1impuri diferite, aqiunea nu are logica obi~nuita, naratiunea este subiecti-
vizata, la persoana I, iar naratorul poate fi ~i personaj. Evenimentele nu mai
sunt verosimile ~i autentice, textul provoaca imaginatia ~i gandirea citito-
rului, are doua planuri: unul real ~i celalalt fantastic ~i poate fi interpretat 1n
mai multe feluri. Se remarca finalul ambiguu, deschis.
Nuvela psihologica analizeaza realitatea fizidi ~i sufleteasca a
personajelor 1n amanunt, accentul fiind pe analiza sHirilor emotionale a unor
personaje, dilematice, cu 0 viata interioara nelini~tita. Subiectul este mai
sarae 1n fapte, care nu mai sunt hotaratoare 1n construirea personajului.
Scriitorul pastreaza un ton reee, impersonaL
Oda «fr. ode, gr. ode edntee) este specie a geniului liric in care sunt
exprimate sentimente de admiratie pentru 0 idee, 0 persoana, fata de patrie
sau de un eveniment. Fiind dupa natura eontinutului ode sacre, eroice,
patriotiee, erotiee etc., oda are un earaeter elevat ~i solemn.
Daca la origini, in literatura greaea din antiehitate, e eultivata sub
forma unor cantece de banchet inehinate vinului ~i amorului, la apogeu se
define~te 1n poezia lui Pindar, glorificand pe invingatorii marilor competitii
sportive.

27
 Ea este alc'atuita din strom, antistrom ~i epoda, ~i daca la Inceput era
cantata sau declamata In acompaniament muzical, mai tar-ziu ea nu mai este
legata de muzica.
Oda se caracterizeaza prin invocatia retorica de la Inceput, pnn
motivarea concentrata a sentimentului de preamarire ~i admiratie, prin
comparatii uimitoare, ritm amplu ~i plin de avant.
In poezia romana, printre autorii de ode se numara Gh. Asachi,
Gr. Alexandrescu (Umbra lui Mircea la Cozia), V. Alecsandri (De$teptarea
romaniei, Oda osta$ilor romani) M. Eminescu (Oda in met1·uantic) etc.

Alcatuire de cuvinte romane$ti,

iti vad prin veacuri inedita bogatie ...
intinerind, pe zi ce-mbatrane$ti,
0, grai din viitor, marire tie!
Din aurora magica te-arata ...
Ai preschimbat bordeiele-n palate.
Te wld cum gloriosul drum ti-l tai
in falduri de sonoritati cati/elate.
(V. Eftimiu, Oda limbii romane)

.~ Pastelul «fr. pastel, it. pastello procedeu de pictura bazat pe efec-

tele de culoare ale unor creioane moi) este specie a geniului liric, utilizaHi
numai In cadrul literaturii romane ~i Inmti~eaza un tab Iou din natura, un
peisaj, avand ca element predominant descrierea naturii.
Caracteristic picturii, termenul apare in domeniul poeziei pentru
prima oara la V. Alecsandri, In ciclul de poezii publicat in 1868-1869,
Pasteluri, in care apare descris peisajul de la Mirce~ti sub rotatia anotim-
purilor.
Alaturi de V. Alecsandri, considerat adevaratul creator al pastelului
In poezia noastra, au mai scris pasteluri ~i D. Zamfirescu, St.O. Iosif,
G. CO$buc, Ion Pill at $1altii.

Cu jirea ei cea arzatoare

Sosit-a vara inapoi;
Tori pomii sunt in sarbatoare,
in teiu stajloare langajloare ...
E dulce vara pe la noif
(D. Zamfirescu, Vara)

28
 Povestirea are in limba romana, doua acceptiuni: ca modalitate de
existenta a genului epic, ca semn distinctiv al acestuia ~i in acest caz se
confunda cu naratiunea (a nara = a povesti); ca specie literara a genului epic,
o naratiune subiectivizata (0 relatare a povestitorului, implicat ca martor sau
personaj al intamplarii), care nareaza un singur fapt epic. Povestirea are in
cele mai multe cazuri; un singur fir epic, iar interesul nu se concentreaza, ca
in nuvela, asupra personajului, ci asupra situatiilor povestite, avand un
caracter etic, exemplar.
Povestitorul face, de regula, apel la ascultatori virtuali, ca ~i cum ar
fi de fata. De aici apanlnd 0 anumita insistenta, 0 implicare, 0 participare
intensa a naratorului, care simte nevoia de a relata. '
In alte literaturi, povestirea nu este considerata 0 specie aparte,
confundandu-se eu nuvela. In limba engleza nu exista distinctie termino-
logica intreaceste specii, formula short story incluzand..:o ~i pe eea de
povestire.
Din punct de vedere al structurii, povestireapoate exista ca 0 unitate
epica autonoma, sau in ramil, dind se introduce una sau mai multe nara-
tiuni, legate intr-un ciclu (0 mie ~i una de nop{i, Hanul Ancu{ei de
M. Sadoveanu).
Ceea ce determina organizarea discursului este relatia narator-recep-
tor.
Particularitatile povestirii sunt unnatoarele: oralitatea, motivata prin
faptul ca naratorul trebuie sa intretina treaza curiozitatea ~i atentia asculta-
torului; ceremonialul, prin care dialogul este sustinut de un sistem de
conventii, echivalent cu insa~i arta de a povesti (intrarea in scena a
povestitoruJui, motivarea imprejurarilor care declan~eaza actiunea, pauzele
narative, ie~irea din scena a povestitorului); atmo!>fera, prin care povesti-
torul creeaza 0 stare de a~teptare, de tensiune, de vraja, cultivand 0 tactica
care urmare~te asigurarea interesului ascuWitorului.
Timpul evocat este unul trecut, indepmat ~i uneori, nedeterminat; de
aceea, povestitorul prezinta intamplarile intr-un mod viu, colorat, pentru a
facilita reprezentarea acestora de catre ascultatori; aspectul atemporal, mitic,
specific povestirii of era un caracter generalintamplarii, facand, de multe ori,
dintr-o situatie individual a 0 experienta a cunoa~terii de sine.
In povestire apare fascinatia altei experiente, a altei lumi, devine
interesanta, prin chiar necunoa~terea sa.
Spatiul are valoare simbolica, este un spatiuce apaqine anistoriei, in
care povestitorul ~i ascultatorul se simt ocrotiti.
Tonul povestirii este, de fiecare data, nostalgic, reflexiv.

29
 vi Romanul «fr. roman) este 0 constructie epidi in proza, de marl
dimensiuni, cu actiune complexa care se poate des:fa~ura pe mai multe
planuri, grupate in jurul unui nucleu, cu numeroase personaje individua-
lizate, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale ~i a
analizei psihologice.
Daca pana in secolul al XVIII-lea, romanului nu i se acorda 0
valoare artistica, fiind considerat 0 opera lipsita de importanta, din secolul al
XIX-lea, devine principala forma epica ce domina literatura.
Romanul surprinde medii sociale diverse, .se remarca printr-o
arhitectura narativa elaborata, reflecta existent a in toata complexitatea ~i sub
toate aspectele sale, de la nivelul social al problematicii universale pana la
cel al individului, analizat psihologic, afectiv, relational, familial etc.
Criteriile foarte diverse, nu reu~esc sa acopere posibilitatile speciei.
Dupa criteriul temporal exista romane istorice, contemporane, de
anticipa{ie; dupa cadrul social investigat exista romane urbane, rurale sau
regionale; dupa formula epica, romanul este epistolar, jurnal, cronica, eseu,
document. In functie de problematica abordata se cunosc romane psiho-
logice, eavalere$ti, de aventuri, istorice, de razboi, de spionaj, de dragoste
etc. Dupa amploarea epica, se remarca romanul-ciclu, romanul-fluviu,
romanul-fresca. Avand in vedere procedeul narativ pe care se axeaza textul,
distingem romane de analiza psihologica, experimentale, parabola, ale-
gorie, lirie, fantastic etc.
In Area lui Noe, Nicolae Manolescu propune trei modele de exis-
tenta a romanului romanesc: dorie, ionie ~i corintie. A~a cum arca lui Noe
reproduce lumea la seara midi $i 0 sistematizeaza, 0 salveaza de la fnee, tot
a~a ~i romanul e$antion de umanitate, seleeteaza din reaUtate ni§tefiinle pe
eare Ie fmbarea pe 0 eorabie imaginara.
In viziunea lui Nicolae Manolescu romanul este 0 reconstruire a
universului, nu 0 restituire a lui ~i ea Area a lui Noe, contine lumea $i este
fn aeela§i timp simbolul ei.24
Doricul cuprinde romanul-fresca, romanul-cronica ~i romanul
istoric (Cioeoii vechi §i noi, Nicolae Filimon; Ciclul Comane§tilor, Duiliu
Zamfirescu; Mara, 1. Slavici; Raseoala, Ion, L. Rebreanu; Fra{ii Jderi,
M. Sadoveanu; Moromelii, M. Preda).
Lumea acestor ramane este omogena, coerenta, plina de sens. Perso-
najele sunt energice, au dorinta ascensiunii sociale, a parvenirii, sunt ambi-
lioase ~i realiste, construite pe 0 trasatura de caracter dominanta. Se remarca
evolutia cronologidi a faptelor. Naratiunea este la persoana a III-a, naratorul
este omniscient.

24 NicoJae Manolescu, Area lui Noe, Bucure~ti, Editura 100+ 1 Gramar, 2003, p. 51.

30
 Ionicul cuprinde 0 lume care ~i-a pierdut omogenitatea, in locul
bptei apar spiritul de analiza, contemplatia, dramele personale, spiritul
:-eflexiv, problematica filozofica ~i psihologica. In compozitia romanului
::.parscrisori, articole de ziar, fragmente de jumal. Domina monologul,
:illalul este deschis, naratorul este ~i personaj. Naratiunea este la persoana
=: Sa nu descriu dedit ceea ce vild, ceea ce· aud, ceea ce fnregistreaza
::mfurile mele, ceea ce gandesc eu... (Camil Petrescu)
Dintre caracteristici amintim: dizolvarea ideii de tip in favoarea ideii
:'e individualitate, memoria involuntara, fluxul con~tiintei,. unitatea de
; erspectiva, autenticitatea, subiectivitatea, fluxul amintirilor.
Exemple: Patullui Procust, Ultima noapte dedragoste, fntaia noapte
.:e razboi, C. Petrescu; Concert de muzica de Bach, Hortensia Papadat-
3engescu; intoarcerea din rai, Maitreyi, M. Eliade.
Corinticul infati~eaza 0 lume neomogena, incoerenta, derutanta.
:::::-oii
sunt in cautarea sinelui ~i traiesc experiente tragice. Romanul corintic
:-steesenfialmente un roman parodic25 ~i cultiva ludicul, alegoria, simbolul,
.mcatura, masca. Corinticului ii apaqin romanul parabola, romanul mitic,
=.etaromanul: Craii de Curtea - Veche, Mateiu Caragiale; Animale bolnave,
~.Breban.
Roman(a «fr. romance, it. romanza, germ. Romanze) este specie a
;eniului liric, scurta ~i simpla, sentimental-erotica, ce poate fi u~or pusa pe
- :,te. Scrisa in scopul executiei muzicale, ceea ce 1i spore~te expresivitatea,
-::nanta se caracterizeaza prin muzicalitate.
Echivalente traditionale ale romantei intalnite la alte popoare ca:
>:?d-ul german, pesnia ruseasca, song-ul englez etc. sunt folosite tarziu in
.:eratura, abia in secolul al XIX-lea.
In romanta inta.lnim chemari, exclamatii, suspine, indemnuri,
.~;rete, ca ~i stan emotionale: Pe langa plopii flira sot / Adesea am trecut /
~j cunO$teau vecinii tofi - / Tu nu mai cunoscut (M. Eminescu, Pe langa
: .JjJiiflira sot).
In literatura Evului Mediu, romantele erau poeme epice care
.~lebraufaptele unui erou, intamplari istorice.
In literatura romana au scris romante poeti ca: M. Eminescu (De ce
..-mi vii?, Pe langa plopii flira sot) Cincinat Pavelescu (iti mai aduci amin-
: Doamna?), G. Toparceanu (Romante), M.R. Paraschivescu (RomanIa),
\1inulescu, care folose~te termenul de romanta ~i ca titlu al unor creatii
: : etice foarte variate ca tematica Romante pentru mai tarziu .

•. c'- icolae Manolescu, op. cit., p. 47

31
 RondelaI «fr. rondel, it. rondello), specie a gemului line, ell forma
fixa, este alcatuit din treisprezece-paisprezece versuri, grupate in trei catrene
~iun vers independent. Primele doua versuricare sintetizeaza motivullirie
sunt reluate ca refren, mai illtai la mijloeul ~i apoi la sfar~itul poemului:

E vremea rozelor ce mor,

Mor in gradini §i mor §i-n mine
$-au fost atat de via/a pline,
$i azi se sting a§a u§or.
in tot se simte un fior,
ojale e in ori§cine:
E vremea roze/or ce mor.
1I10rfn griidini §i mor §i-n mine.
Pe sub amurgul-ntristator,
Curg valma~aguri de suspine,
$i-n marea noapte care vine
Duioase-§i pleaeafruntea lor...
E vremea rozelor ce mor
(AI. Macedonski, Rondelul rozelor ce mor)

Prezent indeosebi in literatura medievala franeeza, redeseoperit ~i

reluat in poezia modema, rondelul este cultivat ~i in literafura romana de
AI. Maeedonski in Poema Rondelurilor.

Satira «fr. satire, lat. satira) este 0 specie liriea in care sunt ridicu-
lizate moravuri, caraetere, aspeete negative, individuale sau sociale. E culti-
vata mai ales de romani, cunoscand 0 mare dezvoltare in poezia latina,
ilustrata in special de Horaliu, iar mai tarziu in liriea modema.
Satira apare ea 0 antiteza intre coruptia societatii ~i idealurile de
viata ale poetului, in ideea general a de ridiculizare. Ea poate fi direeta, cand
poetul vizeaza direct moravurile, caracterele etc. (Scrisorile lui M. Emi-
nescu); indireeta, cand poetul, ironizandu-se pe sine, ridiculizeaza in fond
moravurile societalii (Satira. Duhului meu de Gr. Alexandrescu); personala,
cand obiectul satirei este 0 persoana (Cantecul ursului de I.H. Radulescu);
generala sau colectiva, cand ironizeaza 0 categorie social a (Scrisoarea I de
M. Eminescu).
Dupa natura defectelor ridiculizate, satira poate fi socialii, moralii,
politiea sau literara.
Prin extindere, termenul satira este felosit pentru orice opera cu
caracter critic, ironic, demascator, indiferent de gen sau specie.

32
 Dupa gl'adul de intensitate al iromei. satirele sunt a:mabile, eu 0
il'ome fina ~i mai putin usturatoare (0 proftsiune de credin{a, Satin !i.
Duhului meu de Gr. Alexandl'escu) ~ivehemente cand batjocura este extrem
de putemica (Scrisoarea III de M. Eminescu).

- Nebun cine te-o crede; vrei sa te rugam poate;

Astazi chiar §i copiii §tiujocurile toate,
Veacul fnainteaza; Car6; vezi ca ti-e randul;
Dar ce fticu§i acolo! unde ffi este gandul?
Cand eu am dat pe riga, bati cu alta mai mare?
Astfel de ne§tiinta e luau de mirare!

A§a-mi zicea deunazi, cu totul suparata,

o dama ce lajocuri efoarte fnvatata,
A§a fn loc sa critici gre§alele streine,
in loc sa razi de altii, mai bine razi de tine;
invafa dansul, vist~l §i multe d-alde alea;
Jar de vrei safaci versuri, ia pilda de la Pralea.
(Gr. Alexandrescu, Satira. Duhului meu)

Sonetul «fr. sonnet, it. sonetto sunet, lat. sonare a suna) este specie
~=-icafixa alcatuita din 14 versuri, doua catrene cu rima Imbrati~ata ~i doua
-:-I1ine cu rima libera. Ultimul vel'S al sonetului cuprinde, de regula, 0
: ~;ncluzie.
Masura versurilol' este de 11 silabe (endecasilab) In sonetul italian,
-:manesc, de 12 silabe (alexandl'in) In sonetul francez, de 10 silabe (deca-
_:ab)In eel englez.
Aparut In secolul al XIII-lea, la curtea l'egelui Siciliei, precum ~i In
: :ezia trubadurilor francezi, sonetul a fost cultivat de poe!ii Rena~terii
:::.jene Dante, Petrarca, de poetii francezi Musset, Ronsard, Baudelaire,
::.lerysau de Cervantes In Spania.
In Anglia, sonetul este reprezentat de Shakespeare, avand 0 structura
-_-:ersa, trei catrene cu 0 rima Incruci~ata ~i un distih.
In literatura l'omana au scris sonete M. Eminescu (Venetia, Ai no§tri
:2ri, Trecut-au anU), V. Voiculescu (vol. Ultimele s.onete fnchipuite ale lui
- .~::kespeare) 1. Pillat, G. Baeovia, AI. Macedonski, I. Barbu, L. Blaga etc.

in sticla nu-i, fn ceasul cu nisip

Ce curge /in §i sec aceea§i ora.

33
 Nu-i in apus §i nici in aurora,
$i urma-i pe pamant nu are chip.
Dar fl auzi tarziu, lafoc de soba,
Cum pasu-i apasat l§iface drum
Venind din tara umbrelor §i cum
in inima-mi bate ca-ntr-o toba.
Recheama tot ce-a fost §i 0 sa fie,'
Tofi anU mei cu clipa lor fnvie
Din totdeauna, jQra ieri §i azi.
Simt mana-i cum m-atinge ca 0 moarte,
$f fn oglinda sta un alt obraz.
ingalbenind cafila dintr-o carte.
(Ion Pillat, Timpul)

Tragedia «fr. tragedie, lat. tragedia, gr. tragodia, tragos - fap + ode
cantec - cantecul fapului), avea sensu! unui cantec intonat de corurile antice
ai diror membri purtau ma.;;ti de tapi sau se aflau In jurul unui tap jertfit
zeilor. Dialogul unuia dintre cori~ti cu corul a constituit forma elementara a
tragediei. In antichitate, subiectele tragediei erau luate din mitologia ~i
legendele populare ~i nationale.
Specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, tragedia se carac-
terizeaza prin aqiune grava ~i deznodamant tragic.
Personajele puternice lupta eu forte superioare - zeii, eonflictul este
impresionant, iar confruntarea eroilor cu forrele opuse denota mareria §i
patetismul trairilor urnane.
Tragedia antica are drept conflict lupta omului cu fatalitatea, cu
destinul potrivnic (Moira, cum era numit de greci) ~i care stapanea toate
lucrurile, chiar $i pe zei, eu ordinea existenta, sau eu propriile sentimente.
Omul simte teroare In fata destinului, dar in acela~i timp trebuie sa-~i
traiasea suferinta cu demnitate, eroii au idei marete $i caracter inflexibil,
sfar~ind tragic in nurnele unor idealuri sau valori. .
In viziunea greeilor, omul este vinovat in raport eu zeii $i gre$eala se
nurne~te hamartia, cat $i fata de semenii sai, fiind vorba de hybris - trufia
nemasurata.
Tragediei renascentiste, din care retinem Regele Lear, Othello,
Hamlet, Romeo §i Julieta de Shakespeare, ii urmeaza tragedia clasica fran-
eeza care cunoa~te 0 epoca de mare inflorire, prin creatia dramatica a lui
P. Comeille $i 1. Racine. Aceasta reflecta legea celor trei unitati: de loc, de
timp ~i de actiune, precum ~i spiritul clasicismului care impunea puritatea
genurilor avand drept conflict lupta dintre pasiline ~i ratiune.

34
 Categorie estetica ce constituie esenta tragediei, tragicul rezulta din
intamplari dureroase, nenorociri care starnesc sentimente puternice, ca
mila ~i groaza, fata de soarta eroilor.
Eroii, cu aspiratii general umane, au dimensiuni suflete~ti
deosebite, iar sfar~itul lor tragic infrico~eaza, dar ~i 'inalta, deoarece eroii
mor 'in numele unui ideal, caruia i-au consacrat viata lor.
Eroul tragic triumfa prin moarte, supravietuind prin idealul sau ~i,
din aceasta actiune a sa, rezulta un sentiment iniHtator,sublimul sentiment
trait de spectator in fata unei tragedii.
Romantismul va inlocui tragedia, ca specie literara, cu drama.

'"

35