Genul dramatic

Def. Genul dramatic este acel mod de construcție literară care include operele literare menite
a fi reprezentate scenic, modalitatea de expunere dominantă fiind dialogul, creatorul
delegându-și, astfel, drept mesageri ai ideilor sale personajele – eroi dramatici.
Rema (compoziția) operei dramatice

 Titlul operei + subtitlul

 Inventarul personajelor;
 Titlurile/indiciile rematice (delimitează actele/tablourile/cânturile + scenele);
 Act = principala diviziune a operei dramatice
= alcătuit din mai multe scene
 Scriptul operei dramatice = alcătuit din →discursul actorilor (discursul propriu-zis =
replicile personajelor);
→discursul autorului/didascalic;
 Didascaliile sau indicațiile scenice, sunt indicațiile autorului destinate fie actorilor sau
regizorului în vederea realizării spectacolului, fie cititorului pentru o imagine mai
amplă asupra aspectelor legate de acțiune, personaje, decor.
-Anne Ubersfeld: Tot ceea ce în textul de teatru nu este rostit de actor;
-se pot referi la: 1.elemente de comunicare paraverbală – intonație;
– ton;

– accent;

– modulațiile vocii;

– debit verbal;

2. elemente de comunicare nonverbală – gestică;

– mimică;

– machiaj;

– vestimentație;

– mișcarea scenică;

3. elemente de circumscriere ambientală – decor;

– efecte de lumini și sunet;

Didascaliile care au rol în caracterizarea personajelor se numesc didascalii portretistice.

Modalități de expunere
-dialogul și monologul- raportate la personaj;
-didascalii-aparțin creatorului/dramaturgului/regizorului textual/autor;

Genul dramatic
Genul dramatic este acel mod de construcție literară care include operele literare
menite a fi reprezentate scenic, modalitatea de expunere dominantă fiind dialogul, creatorul
delegându-și, astfel, drept mesageri ai ideilor sale personajele – eroi dramatici.
Textul „X” de Y aparține genului dramatic, întrucât respectă, atât la nivelul formei, cât
și al conținutului, convențiile specifice acestui tip de text: organizarea textuală specifică,
prezența indiciilor rematice și a didascaliilor, utilizarea dialogului ca mod de expunere
predominant.
În primul rând, se remarcă organizarea textuală specifică. Ca orice text dramatic, scriptul
operei literare „X” de Y este alcătuit din discursul propriu-zis ( replicile
actorilor/personajelor) și discursul didascalic ( indicațiile autorului). Din replicile personajelor
se încheagă subiectul dramatic, care urmează aceeași succesiune ca în genul epic. Astfel,
textul surprinde...+ rezumat + comentariu. De asemenea, se observă prezența indiciilor
rematice: „Actul X”, „Scena Y”, care delimitează scriptul în acte, respectiv scene. Un alt
element important al textului dramatic este constituit de didascalii, prin care creatorul oferă
indicații actorilor, regizorului în vederea realizării spectacolului sau cititorului pentru o
imagine mai amplă asupra aspectelor legate de acțiune, personaje, decor. În textul suport,
didascaliile se referă la....+ exemple.
În al doilea rând, utilizarea dialogului ca mod de expunere confirmă apartenența operei
la genul dramatic. Dialogul este modalitatea specifică de structurare a textului și un mijloc de
narare mascată. Subiectul fragmentului se constituie din replicile personajelor X și Y. În plus,
dialogul este un mijloc de caracterizare a eroilor dramatici. Astfel, X...+ caracterizarea. Y... ...
+.
În concluzie, organizarea textuală specifică, prezența indiciilor rematice și a
didascaliilor, utilizarea dialogului ca mod de expunere predominant demonstrează apartenența
operei „X” de Y la genul dramatic.