Particularităţile stilului artistic:

1. limbajul conotativ
2. vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi jargon)
3. ambiguitate şi echivoc
4. structură gramaticală variată
5. se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii estetice
6. expresivitate foarte mare
7. caracter subiectiv
8. uneori apar abateri de la normele limbii literare
9. funcţia poetică şi expresivă (emotivă).

Particularităţile stilului ştiinţific:

1. obiectivitatea , claritatea, precizia
2. impersonalitatea, expresivitate zero
3. specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă
4. limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei)
5. limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti
6. sintaxă simplă
7. scop informativ
8. absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil
9. funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii, raţionamente, idei

Particularităţile stilului oficial:

1. absenţa oricărei nuanţe afective
2. caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate
3. vocabular sărac
4. limbaj denotativ
5. accesibilitate, precizie, claritate
6. formule stereotipe
7. exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală
8. absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului
9. coordonarea este preferată subordonării
10. respectă normele limbii literare
11. funcţia referenţială, conativă

Particularităţile stilului publicistic:

1. destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită sau cu diferite niveluri
de cultură
2. are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic,
politic pe înţelesul tuturor
3. vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee
4. varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii abordate
5. limbaj accesibil publicului variat
6. folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme)
7. structură gramaticală simplă

1
  utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian
 amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale
 pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante, imagini, ilustraţii
grafice, culoare
 funcţia referenţială, conativă, expresivă

Particularităţile stilului colocvial:

 folosit în relaţiile particulare, în viaţa cotidiană
 încărcătură afectivă
 foloseşte formule de adresare
 asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale
 nu respecta întotdeauna normele limbii literare (elipsa)
 foloseste expresii, termeni argotici
 foloseste diminutive, augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii
 caracter oral, expresiv
 se caracterizează prin degajare, simplitate.

Stilul epistolar

 Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura)

 Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită

Textele literare: Textele nonliterare:

• Textele literare sunt ficţiuni, chiar dacă • Textele nonliterare (nonficţionale) se

pleacă de la realitate, pe care o reflectă mai
mult sau mai puţin. Într-o asemenea
lucrare se emit, de fapt, ipoteze despre
realitate.
• Caracterul imaginar nu poate fi stabilit
decât prin raportarea la situaţia de
comunicare în care se plasează.
• Pentru ca un text să fie considerat literar
trebuie:
- să transmită o impresie individuală, subiectivă
asupra realităţii
- să producă idei general umane
- să emoţioneze receptorul
- să aibă o construcţie specifică (limbaj conotativ,
bogăţie lexicală, polisemantism, unicitate,
expresivitate)
raportează la anumite aspecte din realitate,
fiind instrucţiuni de folosire a unor aparate,
afişe, adeverinţe, legi, articole de ziare,
reclame, pagini de jurnal.
• Informaţiile transmise au un caracter
obiectiv şi nu urmăresc să emoţioneze
receptorul. Unele texte nonliterare, cum
sunt cele publicitare, urmăresc să
influenţeze receptorul, dar se raportează tot
la un produs real.
• Există texte nonliterare ce sunt formalizate
pentru că cererea, scrisoarea de intenţie,
procesul-verbal, adeverinţa au anumite
formule în structurarea lor.
• Limbajul acestor texte este denotativ şi se
caracterizează prin monosemantism. Se
observă, de asemenea, concentraţia
lexicală.
• Textul nonficţional are caracter colectiv.