Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Perspectiva narativă
Exemplu 1
Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o
trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă
( persoana a III-a)/ subiectivă (persoana I), acţiunea/ întâmplările fiind
relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a)/ subiectiv (persoana I),
semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi (verbe şi pronume la persoana
I/ a III-a-exemple).
Naratorul în aceste perspective poate fi:
Exemplul 2
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu
universul diegetic, viziunea lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...(subiectivă/obiectivă),
întrucât narațiunea este...(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la
persoana...(I/III-exemple de verbe și de pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe
mai mult decât personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv.
Prin urmare, în textul...naratorul este unul omniscient și omniprezent, textul
având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care
este și personaj și se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar
din acest motiv lumea prezentată cititorului se înfățișează dintr-un singur
unghi. Prin urmare, în textul...naratorul este subiectiv și uniscient, textul
având focalizare internă și viziune ,,cu’’.
3. Rolul indicaţiilor scenice
4. Caracterizare de personaj
X este personajul principal/protagonistul textului fragmentar al operei
literare Y de Z, deoarece participă la evenimentele prezentate şi reprezintă
instanţa naratorială prin intermediul căreia autorul textului epic/dramatic îşi
exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau
ideile.
X este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi
indirecte.
Caracterizarea directă este realizată prin intermediul unui discurs
descriptiv de tip portret; realizată de către narator (discurs la persoană a III-
a- AUTORUL OFERĂ INFORMAŢII DESPRE STATUTUL SOCIAL,
PORTRETUL FIZIC, VESTIMENTAŢIA -SE COMENTEAZĂ) ; realizată de
către alte personaje (discurs la persoana a II-a şi a III-a) ;
autocaracterizarea (discurs subiectiv-monolog interior).
Portretul moral este dominant şi se realizează prin caracterizarea
indirectă (discurs bazat pe sugestie; confirmă sau infirmă caracterizarea
directă) şi reiese din: comportamentul personajului (fapte, idei, atitudini)
tipare cognitive ale personajului; acte de comunicare verbală, paraverbală;
raportul personaj-lume; mediul în care trăieşte, numele, prenumele, poreclă
(cognomenul); limbajul folosit de personaj (registru, particularităţi).
Trăsătură dominantă a personajului X este…(1/2 scene din care reiese
această) .