Rolul indicaţiilor scenice

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol,

sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează
succint detalii privind decorul (ex.de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului,
gestica, mimica, mersul-exemple pentru fiecare.
Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la
manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala,
oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile,
ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru
prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci
şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol,

sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic.

Exemplu 1

În textul fragmentar prezentat selectat din opera ,,Iorgu de la Sadagura’’, acestea au rol
descriptiv, surprinzând mișcările agitate ale personajelor, care stârnesc comicul de situație (,,intră
și se aruncă în brațele moșului său’’, ,,căutând cu lornionul la Gângu’’).Totodată, acestea
surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor
emoţii, ale unor stări de spirit: (,,plângând’’, ,,îl sărută’’).

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Iorgu de la Sadagura’’ este semnificativ
pentru prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul
scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi
personajele, precum și relațiile dintre acestea în context dramatic.

Exemplul II

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol,

sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică aparte a genului dramatic.
 În textul fragmentar prezentat selectat din opera ,,Danton’’, acestea au rolul/notează
succint detalii privind elemente nonverbale, precum: expresia feței și limbajul trupului (,,a rămas
cu fața nemișcată, o privește simplu’’, ,,îl strânge cu mâinile ei mici și albe’’), gestica (,,își trece
mâna prin păr ca sufocat, uriaș, slut, se frânge hidos, cu capul în piept’’). Totodată, acestea
surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor
emoţii (,, îl privește cu emoție’’), ale unor stări de spirit: râsul (,,surâzând pe gândite’’ ,,surâde
mereu, calm, cald’’).

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Danton’’ este semnificativ pentru
prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci
şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.