Notatiile autorului

Notațiile autorului reprezintă singura intervenție a dramaturgului în text şi nu sunt menite rostirii pe
scenă.
Acestea sunt plasate la începutul sau la sfârşitul textului, pentru a indica personajele care intră sau ies
din scenă ori pentru a reda atmosfera și decorul. Notațiile autorului care sunt încadrate in replici apar
scrise între paranteze.
Indicaţiile scenice din textul “…” de … conțin informații despre decor, ca în secvența: “…”, despre
lumini, spre exemplu: “…”, despre sunet: “…” şi despre recuzită: “…”. Acestea au rol descriptiv, prin
înfăţişarea unei locuințe/birou/spaţiu exterior....de care?.... şi sugerează o atmosferă.......de care?...
Secvenţele citate conțin indicații destinate regizorului pentru a monta scenic piesa de teatru, conform
viziunii dramaturgului.
Didascalia “…” surprinde mimica/gestica personajului ...care?... .Didascaliile “…”, “…” redau
reacția/mişcarea scenică a personajelor, aşa încât le sunt utile actorilor, pentru a-şi interpreta mai bine
rolul. Rolul didascaliilor este de a caracteriza personajele dramatice, evidențiindu-le trăsăturile.
Semnificativ, în acest sens, este exemplul “…”, care dezvăluie ....ce trăsătură?... . (reacţii: råde, plânge,
se înfurie, ....; mişcări scenice deplasarea pe scenă)
În plus, indicaţiile scenice oferă informații prețioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-
zisă, deoarece îl ajută pe cititor să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Prin urmare, notațiile autorului din textul dramatic “…” de … sunt importante pentru punerea în scenă
a piesei de teatru, pentru interpretarea rolurilor şi pentru înțelegerea acestei opere dramatice de către
cititor.