Civilizatia minoică

Locație:
Insula Creta este situată în extremitatea sudică a Mării Egee, mare împânzită de insule și
situată între Grecia și Asia Mică. Insula are un sol relativ fertil, mai ales în câmpia Mesarei,
posedă zăcăminte de cupru, un element indispensabil civilizațiilor din epoca bronzului și este
larg deschisă spre Mediterană, Grecia, Insulele Egeene, Orientul Mijlociu și Egipt.

Este posibil ca civilizația minoică să fi fost rezultatul unei dezvoltări interne, dar este foarte
probabil ca ea să fi fost stimulată de legăturile comerciale și culturale cu Asia Mică și, în
măsură mai mică, cu Egiptul.

Potrivit lui Homer, în Creta existau 90 de orașe. Cele mai importante erau: Cnossos, care
controla partea de nord a insulei, Faistos, care controla partea de sud a insulei, Malia, care
controla partea central-estică, Kato Zacros, care controla extremitatea de est și Chania, care
controla partea de vest a insulei.
Structuria sociala matriarhale:
Creta avea în jurul anului 1950 î.Hr. palate splendide, orașe mari și prospere, acestea fiind
probabil rezultatul atât al producției pe scară mare a uleiului de măsline și a vinurilor, cât și ca
urmare a comerțului practicat intens în zona de răsărit a Mării Mediterane.
Civilizatia minoică este singurul succes notabil al structurii sociale matriarhale. Caracteristicile
acestei civilizatii au permis crearea unei arte unice, care intruchipează feminitatea şi frumuseţea.
Savanţii nu au putut nici până acum stabili ce motiv a stat la baza întemeierii şi dezvoltării unui
sistem de administrare atât de neobişnuit, cum a putut fi menţinut acesta şi de ce a dispărut.
Cercetătorii insulei Creta, unde, în mileniul al III-lea î.Hr., a luat nastere cultura minoică, sunt
convinşi că aici femeile aveau un statut deosebit, privilegiat. Drept argument principal pentru
această teorie servesc frescele din palate. Pe ele, femeile sunt reprezentate nu într-un spaţiu
închis al vreunui harem (precum se întâmplă în arta veche orientală), ci în stradă, în mijlocul
mulţimii, în timpul sărbătorilor, în dansurile ritualice sau la competiţii sportive.
Chiar şi figurile de femei sunt desenate mai deosebit şi într-un plan mai mare. Pe când bărbaţii
sunt redaţi în mişcare, femeile sunt parcă. înmărmurite în poze monumentale.
Se pare că bărbaţii sunt redaţi în fresce doar pentru a se menţiona existenţa lor, iar modul în care
sunt redate femeile subliniază că ele ar fi cele mai importante. Acest fenomen i-a pus pe gânduri
pe savanţi încă de când încercau să demonstreze că epoca matriarhatului nu a existat.

Minotaurul si labirindul lui Cnossos:

Legenda Minotaurului închis în Labirintul lui Cnossos a încetat să fie imaginară. Construit în
Creta în jurul anului 1700 î.e.n., palatul regelui Cnossos conţine numeroase săli şi coridoare
întortocheate şi se aseamănă cu faimosul Labirint mitic.
Descoperirea acestui palat se datorează arheologului sir Arthur Evans, care a făcut săpături între
1894-1900, degajând de sub straturile de vestigii greceşti şi romane civilizaţia minoică cu o
vechime de peste 4 milenii, care avea o economie prosperă fondată pe comerţ şi utiliza o scriere
pictografică. Pe lângă alte vestigii, au fost scoase la lumina zilei numeroase fresce şi sculpturi
reprezentând tauri.
Minotaurul, monstru cu corp uman şi cap de taur, era fiul lui Pasiphae, soţia regelui Minos, şi a
unui taur trimis de zeul Poseidon. Minos, fiul lui Zeus şi al Europei, construieşte un edificiu
pentru a-l întemniţa pe Minotaur. Presupusul arhitect al Labirintului este atenianul Dedal,
refugiat în Creta după omorul nepotului său. în fiecare an, Minotaurului i se aduc drept hrană
oameni, până în ziua în care el este ucis de eroul legendar Teseu, ieşit apoi din Labirint cu
ajutorul firului Ariadnei, fiica regelui Minos. în Labirint au fost aruncaţi Dedal şi fiul său lcar,
care au evadat fabricânduşi aripi din ceară. Icar a căzut în mare, deoarece i s-au topit aripile, iar
Dedal a ajuns la regele din Sicilia.

Cercetătorii au stabilit că edificiul nu putea servi drept palat de locuit: este situat într-un loc greu
de apărat, în jur sunt puţine surse de apă, sălile seamănă a subsoluri şi nu au geamuri! Nu au
fost găsite nici bucătării, nici grajduri. Să fi fost Labirintul un sanctuar, o închisoare, un cimitir?
Oalele înalte din palat puteau astfel servi nu ca recipiente pentru grâne şi ulei, ci ca urne cu
miere în care se conservau cadavrele. Atunci de ce nu s-a descoperit nici un schelet? Poate că se
practica incinerarea?
Palatul lui Cnossos a fost distrus de câteva ori: înjurul anilor 1750, 1570, 1450 î.e.n. Dacă în
primele două cazuri este vorba de cataclisme naturale (cutremur, erupţia vulcanului Santorin),
ultima dată este legată de invaziile Grecilor, după care civilizaţia minoică a dispărut în mod
brutal.

Arhitectură:
Principalele patru palate ramase din vremea minoicilor erau situate la Knossos, Phaistos, Malia si
Zakros. Asezari minoice, morminte si cimitire au fost deasemenea descoperite in Creta. In fiecare
sit din cele patru au fost descoperite palate largi, complexe cu doua sau trei etaje acoperind sute
de metri patrati, folosind probabil ca sedii administrative, comerciale, religioase sau chiar centre
politice. Relatiile dintre palate si structura puterii ca intreg nu ne este foarte clara din cauza lipsei
dovezilor arheologice sau a evidentelor literare. Este clar totusi ca fiecare palat exercita un
control local, in special in recoltarea anumitor produse esentiale: vin, ulei, grane, metale
pretioase si ceramica. Absenta fortificatiilor sugereaza o coexistenta relativ pasnica intre aceste
comunitati. Totusi, prezenta anumitor arme precum sabii, pumnale, varfuri de sageti, armuri si
coifuri sugereaza ca pacea nu era tot timpul pastrata.
Palatele acopera doua perioade: in prima acestea au fost construite in jurul anilor 2000 i.e.n si au
fost distruse de cutremure si incendii, apoi reconstruite in anii 1700 i.e.n. Palatele din cea de-a
doua perioada au supravietuit pana la distrugerea lor finala intre anii 1500 si 1450 i.e.n cand au
fost distruse probabil de cutremure, incendii sau posibile invazii (ori o combinatie intre acestea).
Palatele au fost reconstruite cu mult mai mult fast, structuri monumentale cu largi curti deschise,
colonade, scari imense, cripte religioase, fantani, sisteme complexe de aerisire si drenaj, magazii
extinse pentru grane si chiar un “teatru” deschis pentru spectacole publice. Destinatiile unor
incaperi pot fi doar presupuse. Complexitatea acestor palate, dimensiunile lor, sportul sariturilor
peste taur, adorarea taurilor asa cum este ea indicata de prezenta coarnelor de taur sacre si a
securilor duble (labrys) in piatra sau reprezentate in frescele murale, toate acestea au dat nastere
legendei lui Tezeu din mitologia greaca.