AVANSARE manuală !

Pe malul lacului Sinoe, în partea nordică a actualei peninsule Istria, s-a ridicat în
urmă cu peste două mii şase sute de ani vestitul oraş Histria, întemeiat de navigatorii
şi negustorii greci, care s-au aşezat în ospitalierul golf de odinioară, cu scopul de a
face comerţ cu băştinaşii geto-daci. Uleiul de măsline, vinurile, obiectele de podoabă
greceşti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vită, peştele
sărat, faclele din răşina pinilor ce existau odată pe aici, oferite de triburile locale.
 Histria (Istria în limba greacă -
denumire luată de la fluviul Istros =
Dunărea) prosperă şi se dezvoltă
timp de opt secole. Aşezarea,
înconjurată de un puternic zid de
apărare, era alimentată cu apă prin
conducte lungi de peste 20 km;
străzile erau pavate cu piatră, iar
instituţiile de educaţie fizică
(gymnasion) şi cele cultural-artistice
(museion) cunoşteau forfota
obişnuită locurilor de acest fel.
 Histria a fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anului 657 î.e.n. (după
istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.e.n. (după Skymnos), ca port la Marea
Neagră. Prima atestare arată că "Oraşul Istros şi-a luat numele de la fluviul Istros
(...), pe vremea când armata scitilor barbari a trecut în Asia, urmărindu-i pe
cimmerienii care fugeau din Bosfor“ (către sfârşitul secolului al VII-lea î.e.n.) şi a
doua: “În anul 657 î.e.n. în timpul celei de-a 33-a olimpiade, a fost întemeiată
cetatea Istros din Pont".
 În perioada greacă (sec. VII – I  î.e.n.), oraşul era format din două unităţi distincte
(după un model urban cunoscut în lumea antică) – acropola şi aşezarea civilă, fiecare
înconjurate de căte un zid de incintă propriu, ce însumau o suprafaţă de aproape
35ha, fără să pretindă a fi însă un zid de apărare prea serios, cum probabil suntem
obişnuiţi să le vedem la cetăţile fortificate.
După o distrugere violentă, către sfârşitul sec. VI î.e.n., în plină perioadă clasică, un
nou zid de incintă reduce la jumătate suprafaţa oraşului. În această perioadă Histria
cunoaşte un regim democratic, aderarea la Liga Maritimă Ateniană, comerţ intens şi
chiar monedă proprie.
NOTĂ: Cele mai vechi produse ale atelierului histrian sunt monedele vârf de săgeată
("money but not coins"), turnate anume în tipare şi care nu au servit niciodată ca
arme. De asemenea, săgeţile de luptă scoase din uz, cu vârful rupt intenţionat şi
uneori cu manşonul umplut cu plumb, sunt uneori şi ele prezente în tezaure.
    Ideea mai veche că lingourile vârf de săgeată au fost create ca mijloc de schimb
premonetar, de sciţi, traci sau geţi, nu se mai poate susţine astăzi, întrucât ele nu
părăsesc decât foarte rar zona litorală.
 Ipotezei unui centru unic, care ar fi fost la Histria, i-a fost opusă mai de mult cea a
unui mijloc de schimb specific mai multor colonii milesiene. Recent, acest fel de a
vedea lucrurile pare să aibă un început de confirmare prin apariţia unor lingouri-
vârfuri de săgeţi, normal mai târzii decât primele, care au pe una dintre feţe roata ca
simbol solar, ori litera A, specifice respectiv Histriei şi Apolloniei Pontice. În ce
priveşte metrologia vârfurilor de săgeţi, s-au făcut până acum câteva constatări
interesante, de natură să dovedească faptul că greutatea lor era departe de a fi fost
lăsată la voia întâmplării. Această primă etapă, considerată monetară şi nu
premonetară, fiind vorba numai de o altă formă decât cea obişnuită, coboară până la
nivelul primelor monede propriu-zise ("coins") având pe ele litere, urmează la Histria
emisiunea de monede de bronz, tot turnate, cu roată şi cu legendă , tranziţia facând-
o aici vârfurile de săgeţi cu roată amintite mai sus. Pentru începutul monedelor
propriu-zise, s-au propus date cuprinse între ± 475 î.e.n. şi 449 î.e.n. Din punct de
vedere metrologic, ansamblul seriei pare să desfidă o clasificare coerentă, dar cum
emiterea lor s-a prelungit, se pare, până către 350 î.e.n., n-ar fi exclus să existe serii
succesive, eventual de două nominaluri diferite.
Încercarea primului val de sciţi de a se stabili în sudul Dunării, precum şi răzvrătirile
cetăţilor pontice împotriva lui Lysimach aduc Istriei o nouă distrugere, către sfârşitul
sec. IV î.e.n.
Secolele următoare aduc atât refacerea oraşului cât şi o nouă înflorire, dar mai ales
primele alianţe cu unele căpetenii ale geţilor (Zalmodegikos, Rhemaxos).
 Secolul I î.e.n. Vine cu noi frământări şi pericole externe astfel că regele Pontului,
Mithridates VI Eupator, trimite la Histria unul din strategii săi. Anul 72 î.e.n. aduce
primele armate romane care, sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot
coloniile vest-pontice de sub influenţa lui Mithridate, iar câţiva ani mai târziu, regele
geto-dac Burebista ia cetatea sub stăpânirea sa.
Odată cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stăpânire romană, încheindu-se
astfel perioada de autonomie. Sub stăpânirea romană cetatea cunoaşte o nouă
perioadă de înflorire.
Cetatea Histria, Cartier Rezidenţial.
În această perioadă, în oraş se construiesc temple închinate zeităţilor romane,
terme (băi publice), cartiere ale cetăţenilor bogaţi cu case frumoase.
Cetatea Histria, Termele Romane Vechi.
Dacă în perioada romană timpurie (sec. II – III e.n.) incinta închidea o suprafaţă
destul de mare, în urma violentelor atacuri carpo-gotice ce au dus la distrugerea
totală a oraşului, în  epoca romană târzie (sec. IV – VII e.n.) se recurge la o
restrangere a zonei urbane la doar 7ha, la adăpostul incintei vizibile astăzi.
Cetatea Histria, Termele Romane Noi,
Pavajul. Sec. II-III e.n.
Cetatea Histria, Termele Romane Vechi.
 Dar golful Halmyris, unde era aşezat
oraşul a început să se împotmolească,
nisipul închizând ieşirea la Marea
Neagră. Cu tot neajunsul creat de lipsa
posibilităţilor de a mai face lesnicios
negoţ pe mare, oraşul cetate şi-a mai
prelungit existenţa până în secolul al
VI-lea.
 Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de
metri lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la
lumină în anul 1969, de arheologul Alexandru Suceveanu. Bazilica episcopală
construită în centrul orașului vechi reprezintă cea mai importantă descoperire de la
Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V - VI, Histria a ajuns la
rangul de episcopie.
Cetatea Histria, Basilica. sec. VI - e.n.
Cumplita invazie a avarilor, care distrug aproape în întregime cetatea, obligă pe
locuitori s-o părăsească în căutarea unui loc mai ferit de primejdii.
Încet, încet, Histria, a cărei viaţă mai pîlpîie ca o firavă lumină se ruinează;
uitarea îi îngroapă şi numele şi locul.
 Ruinele cetăţii Histria au fost identificate, în 1868, de către
arheologul francez Ernest Desjardins.
(Paris, 26 iulie 1814 - 21 iulie 1886)
În 1914 Vasile Pârvan, execută prima campanie de cercetări arheologice.
Cu această ocazie acesta a descoperit o inscripţie intitulată Horothesia, care
evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian.

Cetatea Histria, Cartierul Rezidenţial.

CetateaHiIstria, Poarta Principală.
 Cetatea Histria, Termele Romane Vechi.

Săpăturile au fost continuate apoi sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil
Condurachi și Dionisie M. Pippidi.
Cetatea Histria, Zona Locuinţelor Civile.
Deceniile care i-au urmat acestei prime campanii - timp în care s-au efectuat cercetări
arheologice aproape fără întrerupere, ceea ce face ca Histria să poată fi considerată
cel mai longeviv şantier arheologic din România - au dus la descoperirea unui
ansamblu urbanistic denumit - pe bună dreptate - de Emil Condurachi, unul din
conducătorii de mai târziu al şantierului, "Pompeiul românesc".
Cetatea Histria, Cartier Rezidenţial.
Cetatea Histria, Via Principalis.
 În zona de sud a oraşului-cetate, actualele cercetări arheologice şi geologice au
pus în evidenţă o stâncă a fostului golf, loc de acostare a corăbiilor. Tot aici s-a
descoperit o inscripţie (sec. II-III e.n.), prin care este amintit cel care a contribuit la
refacerea unor instalaţii portuare. Din aceeaşi perioadă datează şi două monede
locale, înfăţişând farul portului.
portului
Cetatea Histria, Termele Romane Vechi.
Cetatea Histria, Cartier Rezidenţial.

Necropola, situată în afara

orașului antic, cuprinde numeroși
tumuli funerari și un număr mic
de morminte plane. Cel mai des
utilizat rit funerar în perioada
construcției tumulilor a fost
incinerația. Tumulii din necropola
de la Histria au în infrastructura
lor un șanț periferic, o platformă
funerară și o centură din pietre de
tipul șisturilor verzi aflorate la
limita estică a cetății. Unii tumuli
au patru-cinci metri înălțime, alții
sunt mai mici. În centrul movilei
sunt morminte unde, lângă mort,
sunt depuse vase, în special
amfore.
 Până acum suntem informaţi despre existenţa unei zone sacre, aflate în nordul
acropolei, în care au putut fi identificate sanctuarele lui Zeus, al Afroditei, eventual al
Herei, pe lângă alte monumente de cult. Dar poate fi considerată această zonă sacră
unică, câtă vreme din ea lipseşte templul divinităţii principale (eponime) a cetăţii,
Apollo Tămăduitorul (Ietros)?
 La începutul anilor '20 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la
Histria, fiind proiectat de arhitectul G. Simotta, în vremea directoratului lui Vasile
Pârvan. Din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat,
fiind ulterior demolată definitiv din ordinul directorului Muzeului Național de
Antichități, Vasile Pârvan.
Actualul muzeu a fost înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională
și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În Muzeul Arheologic Histria sunt
expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările
de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe,
podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice.
 Lucrărilor de consolidare dintre anii
1965 - 1977, care au avut ca obiectiv
incinta romană târzie şi, parţial, edificiul
denumit Terme I, i-au urmat, în euforia
post-decembristă, cele din anii
1991 - 1994, când s-a restaurat edificiul
Terme II (el urmează a fi doar finisat) şi
s-a degajat cortina de sud a incintei
romane târzii de pământul depus în
cursul vechilor săpături.
În peste nouă decenii de săpături la Histria au fost identificate 16 din cele 20 de
niveluri de locuire, în timpul a peste 1300 de ani de viaţă continuă, în perioadele:
arhaică (sec. VII-VI î.e.n.), clasică (sec. V-IV î.e.n.), elenistică (sec. IV-I î.e.n.),
romană timpurie (sec. I-III e.n.), romană târzie (sec. III-VII e.n.).
Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic
și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost
înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic
"Cetatea Histria" este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul CT-I-s-A-
02681, cu trei sub-coduri: CT-I-m-A-02681.01 Cetatea Histria; CT-I-m-A-02681.02
Așezarea civilă; CT-I-m-A-02681.03 Necropolă tumulară și plană.

În data de 13 Februarie
2007 Cetatea Histria a fost
înscrisă oficial pe Lista
Patrimoniului European
 Prin hotărârea nr. 248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea
aplicării Legii nr.82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării", la
punctul 2.14. a fost instituită Zona Istria-Sinoie, de 400 ha, amplasată în partea sud-
vestică a rezervației, în extremitatea nord-estică a grindului Saele, care cuprinde
promontoriul constituit din șisturile verzi pe care este situat ansamblul arheologic
Histria și o porțiune din grindul Saele, deoarece în zonă există o mare varietate de
specii de păsări, precum califarul alb (Tadorna tadorna), rațe, gâște etc.
 Şi pentru că suntem la noi în ţară trebuie, pe lângă alte anomalii care batjocoresc
patrimoniul naţional, să avem şi vandalizări ale sitului arheologic “cu acte în regulă” !
Astfel :<< În perimetrul anticei cetăţi se află o clădire ce a aparţinut Institutului
Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" (INCDM). După ce au
cedat-o pe o perioadă de zece ani în schimbul unei chirii derizorii, evaluarea
complexului fiind făcută mai mult decât în bătaie de joc, institutul nu a primit nici
măcar un leu din partea firmei câştigătoare, respectiv CMC Duty Free SA. În spatele
acestei afaceri se pare că se află nimeni altul decât omul de afaceri Corneliu Iacobov,
acuzat că ar fi spălat bani grei prin intermediul RAFO Oneşti. Suspiciunile asupra
achiziţionării de către CMC Duty Free SA a bazei de la Istria apar încă de la
semnarea contractului, încheiat la data de 30.03.2001. în acesta era stipulat faptul că
baza experimentală a fost dată în chirie pe o perioadă de 10 ani în schimbul unei chirii
anuale, platibilă în două tranşe, de 2.500 de dolari. (...) , baza de maricultură, alcatuită
din opt heleştee, diguri şi canale de alimentare-evacuare a fost evaluată la 2.691.565
lei vechi (...) Opt hectare în care sunt cuprinse cinci heleştee neamenajate sunt
estimate la 377.534 lei, iar în dreptul celor şapte hectare de teren limitrof heleşteelor
până la împrejmuire nu a fost trecută nici o sumă (...) La scurt timp de la intrarea în
vigoare a contractului, la Istria au început lucrările de amenajare a unui complex
turistic. Din acest moment apare în scenă şi SC Grup Media Sud SA. (...) Amenajările
întreprinse, se pare fără autorizaţie, au vandalizat mai multe situri arheologice. >>
Pentru citirea întregului articol din “România Liberă” accesaţi
http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/cetatea-histria-vandalizata-de-firmel
e-lui-iacobov-18469.html
 Ruinele cetăţii

Histria, vedere din satelit.

 Ruinele cetăţii

Histria, vedere din satelit.

 Ruinele cetăţii

Histria, vedere din satelit.

Histria, vedere din satelit.
Histria, vedere din satelit.
 23.11.2011

Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >>

Fotografii. Personale & Internet.
Coloana sonoră : Karunesh - Love Song.