CETATEA HISTRIA

În prezent, ruinele orașului se află pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în

județul Constanța. Histria a fost întemeiată de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657
î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea)
sau 630 î.Hr. (după Skymnos), ca port la
Marea Neagră și distrusă prin secolul al
VII-lea d.Hr. de invaziile avaro-slave.

Histria a jucat un rol important prin

participarea la revolta orașelor pontice
împotriva regelui macedonean Lisimah. În
jurul anului 260 i.Hr., Histria s-a aliat cu
cetatea Callatis pentru a smulge orașului
Byzantion controlul asupra portului Tomis.

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu
perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă, orașul era format din
două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model întâlnit în orașele antice
grecești, structură care a fost menținută până la abandonarea orașului în secolul VII. Unul din
motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era
amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razim-Sinoe.

În Histria au fost bătute

primele monede de pe
actualul teritoriu al României.
Este vorba despre monede de
argint turnate care au pe avers
simbolul orașului, repezentat
de un vultur pe un delfin.

Cetatea
Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar
cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în
prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție
intitulată Horothesia, care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian.
Săpăturile au fost continuate sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil Condurachi și
Dionisie M. Pippidi. Cercetarea continuă și în prezent, finanțată de Ministerul Culturii și
Cultelor, sub conducerea lui Alexandru Suceveanu.

Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum
era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare
(numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți , era alimentată cu apă
prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca
romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion)
cât și cultural-artistice (museion).

Se poate vizita Muzeul de Arheologie „Histria” unde se găsesc o mulțime de

basoreliefuri, precum şi o colecție
impresionantă de amfore și altare
vechi de peste 2000 de ani, chiar și o
parte din fațada de marmură a
templului închinat “Marelui Zeu”,
zidul de apărare al cetații, prevăzut
cu turnuri și bastioane, ruinele
templelor grecești foarte bine
conservate, câteva străzi pavate,
locuințe, mai multe bazilici creștine
datând din secolul VI d.Hr., templul Afroditei, templul lui Zeus, forumul, piața, rețeaua
stradală şi chiar câteva conducte de canalizare.