Arta Preistorică și Antică

ARTA PREISTORICĂ PE
TERITORIUL ROMÂNIEI

Realizat de: Cojocari-Goncear Anastasia

 Teritoriul României depozitează o
arta perpetuă in timp, cu o mulțime
de artefacte, datând cca. 10 mii de ani
in urma.
 Neoliticul se instalează pe teritoriul carpato-
danubeano-pontic in mileniul VI î.Hr. Arta din aceasta
perioada vine in contrast cu cea naturalista din alte arii de
cultură, fiind abstractă, geometrizată, cu semnifica ții
magico-religioase.
 Prima cultură neolitică -
Criș-Starcevo (mileniul VI
î.Hr), caracterizată prin
inventar bogat de piatră
șlefuită, obiecte ceramice
(vase), statuete de lut.
După Criș-Starcevo, au urmat culturile: Turda ș, Boian, V ădastra, Hamangia,
Gumelnița, Sălcuța, Cernovodă, cea mai evoluată fiind cultura Cucuteni.
Cultura Turdaș a acoperit
Transilvania, Banatul, nordul
Olteniei. Ea a excelat prin
statuete antropomorfe puternic
stilizate. Lucrările remarcante:
Statueta de la Rastu, Statueta-Idol
 Cultura Hamangia (mileniul IV î.Hr). Aici
apare o serie de exemplare exceptionale de
plastică mică reprezentând omul in forme si
atitudini ce au justificat, intr-unul din cazuri,
datoritã expresivității remarcabile dobândite de
artist in redarea vietii interioare, denumirea de
Gânditorul de la Cernavodă.
Este vorba despre o statuetă de bărbat cazut
pe gânduri, așezat pe un scaun, cu coatele pe
genunchi si cu capul sprijinit in palme, intr-o
poză ce sugereazã povara unor necazuri de care
omul pare coplesit.
In replică, perechea personajului, o statuetă
feminină. Sezand cu un picior intins si cu unul
indoit din genunchi, ea se tine cu amândouă
mâini de acesta, intr-o atitudine parcă de sfadă.
Modelajul figurinelor e simplu, schematizat,
însă reflectă o tensiune psihologică profundă.
 In neoliticul mijlociu se afirmă cultura
Boian, având o ceramica evoluată. Apar cupe
pe un picior. In faza Vidra, apar vase cu decor
colorat in mai multe registre cu motive
meandrice
(Ex: chiupul descoperit in stațiunea Glina,
București). Sa-u descoperit și statuete din lut,
os, folosite ca amulete.
 In Oltenia s-a răspândit o cultura
alternativa Vidrei - Vădastra, renumita
prin vasul antropomorf, cu decor
meandric, spiralic.
 Cultura Gumelnița (mileniul III) s-a răspândit in
Dobrogea, sudul Moldovei. Aici se introduce
masiv pictarea cu pastă albă, roșie si cu grafit.
Cultura Sălcuța se afirmă în Oltenia și Banat,
culturile Decea si Petrești în Transilvania.
 Treapta de perfectiune e atinsa la sfârșitul neoliticului, prin cultura Cucuteni.
Ca spațiu geografic cuprinde nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, o
mare parte din Moldova, ajungând până la Nipru. A cunoscut 3 faze, indicate ca:
A, AB, B. Meșterii cucutenieni au lărgit domeniul formei, dându-i elegant ă,
rafinament in decorul policrom. Obiectele realizate (recipiente, vase, rhytoane,
craterele (împrumutate de la greci), vasele ,,binoclu” cu 2 corpuri unite între ele)
sunt pline de fantezie, îndeplinite cu acuratețe si precizie. Ornamentele sunt de
tipul horror vacui, triskelion, tetraskelion. O piesă demnă de remarcat este Hora
de la Frumușica, ce reprezintă un vas-fructieră antropomorfizat, din 4 figuri
umane puternic stilizate.
 Cultura neolitică este urmată de cea a Bronzului,
caracterizata de statuetele cu ,,rochie-clopot” din
cultura Gârla Mare-Cârna. In arhitectura de apărare,
alături de bordei apar fortificațiile (Ex: Monterou).
Cultura Gârla Mare-Cârnă s-a remarcat prin urne de
incinerație bogat ornamentate. Ioszef Kostrzewski
spunea despre aceasta cultura ca are ,,cea mai frumoasa
ceramica preistorica din Europa”.
Figurile cu ,,rochie-clopot” nu au cap, rochiile
atârna pana la pământ, ornate prin incizie. Ele traduc o
bogata fantezie vestimnetară (coliere de tip torques,
centuri).
 Epoca de fier (sec. VIII-VII) î.Hr cuprinde culturile
Babadag, Basarabi, Ferigile. In această epoca se subliniaz ă
identitatea geto-dacilor, fiind menționați pentru prima data
de Herodot, ca ,,cei mai viteji și iscusiți dintre traci”.
Are loc colonizarea greaca pe țărmurile dobrogene ale
Pontului Euxin, dând naștere orașului Histria și Tomis,
cetății Callatis. Printre lucrari de arta se remarca: grupul
statuar de la Naeni, cu caracter apotropaic; podoabe, arme,
coifuri de la Silivaș și Ciumești; colecția de statuete in stil
naturalist de la Cârlomănești.
 Tezaurul de la Agighiol. Principala piesa a tezaurului este
coiful de argint parțial aurit, ornamentat in tehnica au
repousse. Mai conține paftale, cnemide, pocale de argint,
aplice. Toate au la baza un desen cu un duct liniar cursiv. La
Băiceni, Poroina etc. s-au descoperit tezaure cu bogat
inventar ceremonial (coiful de aur de la Poiana Cotofenesti).
Imaginile sunt stilizate, fiind preponderent reprezentate
vulturi, șerpi cu cap de pasare, țapi etc.

(Ex: rhytonul din argint aurit cu cap de taur).

 In fata geto-dacilor se arată un pericol crescând din partea romanilor, ce
duc o politică activă expansionistă. Acest fapt ii determina pe geto-daci sa se
unifice intr-n singur stat, sub regele Burebista. Statul dac s-a impus in
societatea antică ca o civilizație avansată, clădită pe baza vechilor tradiții
autohtone si influente din zonele limitrofe.
Cucerirea romană va marca o noua etapa in istoria Daciei, rezultând
sinteza daco-romană (proces ce va cauza etnogeneza poporului român). Dacia
capătă un aspect mai urbanistic (Ex: Ulpia Traiana Augusta Dacia
Sarmizegetusa, fondata pe Traian). Orașul se desfășura pe 2 axe
perpendiculare, in centru cu edificiile vieții publice. In afara zidurilor era
necropola, mormintele, așezări suburbane.
 Arhitectura daco-geților cuprinde următoarele tipuri de
construcții: construcgii militare (cetăți, turnuri de pază, fortificații
„oppida"), arhitecturi de cult (sanctuare, vetre altare) si arhitectura
civilă (locuințe, amenajări in legătura cu productia, depozite).
Dacii practicau constructia in piatra, scheletul din lemn (reg ăsit in
bordei). Vestigii de Cetăți fortificate au rămas in Costesti, Blidaru,
Piatra Rosie, Sarmizegetusa și Regia.
Castrul era o așezare specifica, cu elementele: incinta
patrulateră, 2 străzi întretăiere in unghi drept, pretoriul in mijloc,
magazii in lateral.
 Arhitectura civilă. Au rămas vestigii de palate,
teatre, bazilici, locuințe particulare.
Ex: Palatul augustalilor și ale amfiteatrului din
Sarmizegetusa, bazilica de la Adamclisi
Amfiteatrul a fost construit in sec. II d.Hr., din
piatra, cu ziduri de 3-4 m și capacitate de 8 mii de
locuri.
Termeli. Termele se găseau la Băile Herculane și
Histria. Izvoarele de sulfuroase de la Băile
Herculare, erau vindecătoare de dureri. Sălile erau
decorate cu marmura, reliefuri in ronde-bosse.
Termele de la Histria erau decorate cu mozaic,
marmura, ancadramente de calcar, având un
proeminent caracter luxos.
 Arhitectura edilitara.
Podul de la Turnu Severin traversa Dunărea,
fiind construit de Apolodor din Damasc in a. 101
pentru razboaiele cu Traian.
Arhitectura omagiala
Traian a construit Tropaeum Traiani la
Adamclisi, după războiul din 101.

Arhitectura sacra: Ulpia Traiana de la

Sarmizegetusa, sanctuarul din Palatul augustalilor
și din Templul Zeiței Nemesis.
Sculptura din epoca romană
Are 2 orientări: creație cu caracter aulic de import și caracter local. Caracterul
aulic de import apare in copiile statuilor imperiale de la Roma, divinităților inafarm
cultului de stat, portretele lucrătorilor cu merite. Ele erau convenționale, rigide,
reprezentarea lor rareori depășind banalul.
Sculptura religioasă. Un exemplul este Șarpele Glykon, găsit in Tomis. Șarpele
este un simbol al reîncarnarii lui Asclepios. Opera prezintă un amestec de elemente
antropomorfe și zoomorfe, având un caracter păgân, misterios al obiectelor
predestinate practicilor magice. Sculptura Fortuna și Pontus ilustrează continuitatea
artei grecești sub ocupația romană.
Mozaicul. Amintește de cel din Sicilia. Au fost găsite fragmente somptuoase in
edificiile de la Tomis.
In sec. IV, creștinismul este declarat religie oficială pe teritoriul Imperiului,
fenomenul reflectându-se și in arta (atât in forma și decorarea obiectelor, cât și in
monumentele timpului).