Sunteți pe pagina 1din 55

Istoria României

Preistorie si Antichitate
Preistoria în spațiul românesc - trăsături definitorii,
Preistoria este perioada cuprinsa intre momentul in care omul faureste in mod
constient primele unelte si pana la aparitia izvoarelor scrise. In aceasta perioada progresul are
loc in mod lent, iar progresele dobandite sunt evidentiate cu ajutorul sapaturilor arheologice.
In acest sens sunt descoperite adevarate culturi arheologice, ce reprezinta un ansamblu de
vestigii materiale (ruine, vase) si spirituale provenite dintr-o anumita epoca si o anumita
zona,avand caracteristici comune. culturi neolitice
Cultura Cris-Starcevo
Se remarcă ca fiind cea mai veche cultură neolitică din spațiul carpato-danubian.
Original din Asia, s-a extins pe teritoriul actual al României, exceptând Dobrogea și estul
Munteniei Majoritatea așezărilor erau dispuse în vecinătatea cursurilor de apă, în peșteri că
cea de la Climente sau Veterani. Purtători culturii au adus cu ei cea mai veche ceramică
pictată înainte de ardere, predominând motivele geometrice, de culoare maro, alb sau negru,
pe fond roșu.
Cultura ceramicii liniare
Originală din Europa Centrală, s-a extins spre vest, până în valea Rinului și bazinul
Parisului, și spre est, spre Ucraina și bazinul Bugului. Denumirea provine de la decorul
ceramicii, ce este incizat în benzi de linii paralele cu motive spiralice și unghiulare. Din
mileniul V i.en., s-a extins în Transilvania, Moldova și nord-estul Munteniei.
Cultura Hamangia
De origine est-mediteraneană, s-a extins în Dobrogea și sud-estul Munteniei. Și-a lăsat
amprenta prin varietatea de forme ceramice și prin plastică excepțional de bogată și originală,
că Gânditorul și Femeia șezând, descoperite în 1956 într-o necropola de la Cernavodă.
Cultura Vinca-Turdas. Prezența în Banat, în vestul și sud-vestul Olteniei, pe valea Mureșului
și în Transilvania, purtătorii ei au impus primele vase antropomorfe și zoomorfe realiste.
Cultura Boian
Prezența în Câmpia Română, s-a extins pe un spațiu larg, cuprins între Munții Carpați
și Balcani. Se caracterizează prin răspândirea toporului cu gaură pentru coadă, utilizarea
frecvența a aramei pentru producerea podoabelor și uneltelor și pictură cu grafit.
Cultura Cucuteni
Apărută în mileniul IV i.en., a fost prezența în sud-estul Transilvaniei și sud-vestul
Moldovei. S-a extins către est, până la Nipru. Impresionează prin ceramică, decorată cu forme

1
Istoria României

geometrice, în care predomină motivul spiralei. Vasele erau realizate dintr-un material fin și
frământat, cu diversitate de forme. Au fost descoperite la Cucuteni, pe Dealul Cetățuiei.
Cultura Gumelnita
S-a extins din sud-estul Europei, fiind prezența în sud-estul Moldovei și în Dobrogea,
fiind perioada de apogeu a tehnicii de cioplire a pietrei-renașterea prelucrării silexului.
Ceramică era neagră, variat decorată, cu ornamente în alb și roșu, statuetele erau din lut și
marmură că și vasele cu caracter zoomorf sau antropomorf. Locuitorii din aria culturii
creșteau cornute mari, cai, oi, capre și porci. În așezarea de la Căscioarele, a fost descoperit și
un model de sanctuar din lut ars, un soclu lung și cu înălțime de 22,5 cm, peste care s-a ridicat
patru tipuri de locuințe și vasele modelate pentru a imită diverse animale, precum cele
descoperite la Frumușica-Neamț, Berești-Galați, Ruseștii Noi din Lăpușna. Piesă Hora de la
Frumușica este un vas format din șase siluete feminine, în vâltoarea unui dans popular. Sunt
bine reprezentate și cuptoarele din lut ars.
Cultura bugo-nistreană
Prezența la est de Prut, atestată după descoperirile de la Seliște de pe răul Răuț, Orhei,
Zahareuca sau valea Botnei.
Cultura Cernavodă
Apar unelte din aramă și de bronz, iar purtătorii culturii răspândesc calul domestic în
spațiul carpato-danubian și central-european.
Cultura Cotofeni
Prezența în Transilvania, Banat, Oltenia, vestul Munteniei.
epoca bronzului Începutul Epocii bronzului în România poate fi plasat la mijlocul mileniului
al III-lea î.Hr. Cele mai importante culturi sunt: Cultura Coțofeni, Cultura Horodiștea, Cultura
Schneckenberg, Cultura Glina, Cultura Monteor, Cultura Periam-Pecica.
Procesul de indoeuropenizare.
Procesul de indo-europenizare, s-a desfasurat pe parcursul unui mileniu (cca. 3500 -
2500 i.Hr.). Din stepele nord-pontice si din Asia Centrala, au migrat spre Europa si Asia, in
mai multe valuri, triburi de pastori indo-europeni care, prin asimilarea populatiilor stravechi
neolitice si geneza etnica, au format noi popoare. Ei sunt creatorii civilizatiei bronzului.
- tracii: s-au asezat in Peninsula Balcanica si la Nord de Dunare, ocupand un spatiu intins. In
epoca bronzului s-au impartit in doua ramuri:
- geto-dacii, ce ocupau teritoriul de la nord si sud de Dunare;
- tracii propriu-zisi (sudici): odrizii, bessii, moesii;

2
Istoria României

Geții si dacii - structuri economice si social-politice.


➢ erau conduse de şefi militari (basilei);
➢ aveau centrul în cetăţi fortificate de tip “dava” (Argedava, Buridava, Piroboridava etc.).
➢ Burebista (82-44 î.H.) – a fost conducătorul get care a unit pentru prima dată toate triburile
daco-geţilor sub o singură autoritate politică, punând astfel bazele statului dac.
Condiţiile care au favorizat întemeierea statului în secolul I î.H.au fost:
➢ unitatea etnică, lingvistică şi religioasă a daco-geţilor;
➢dezvoltarea organizării sociale şi apariţia aristocraţiei tribale (tarabostes, pilleati);
➢ Geto-dacii din Dobrogea de astăzi au intrat sub stăpânirea romană din anul 46 d. Hr.,
făcând parte din provincia Moesia.
➢ Decebal (87-106) – conducător dac ce a purtat iniţial numele de Diurpaneus, şi care a
reuşit să refacă unitatea statului dac, în condiţiile agravării ameninţării romane.
➢ Noul stat dac era mai redus teritorial decât în secolul I î.H. dar mai
dezvoltat în plan economic şi mai bine organizat militar, capitala sa
fiind la Sarmizegetusa, în Munţii Şureanu (sud-vestul Transilvaniei).
Pacea dintre Decebal şi Domiţian. Având caracterul unui compromis, aceasta
prevedea:
➢ transformarea Daciei într-un stat clientelar Romei;
➢ acordarea de subsidii băneşti şi asistenţă din partea romanilor, utilizate pentru întărirea
capacităţii militare a statului dac.
Conflictele daco-romane se reiau odată cu urcarea pe tronul Romei a lui Traian (98-
117). În anul 101 izbucneşte primul război daco-roman (101- 102). Decebal este înfrânt la
Tapae. În iarna 101/102 luptă împotriva romanilor în Moesia, alături de aliaţii săi, burii şi
sarmaţii, dar este nevoit să încheie pace. Tratatul din 102, defavorabil dacilor, prevedea :
➢ dărâmarea zidurilor cetăţilor dacice;
➢ cedarea Banatului, Olteniei şi Munteniei către romani;
➢ anularea politicii externe a lui Decebal.
Între anii 105 şi 106 se desfăşoară cel de-al doilea război daco-roman.
Întreaga Dacie este cucerită, rezistenţa dacilor este înfrântă.
Decebal se sinucide (106). Dacia devine provincie romană.

3
Istoria României

Dacia în epoca romană - romanizarea spațiului daco – moesic


Principalul rezultat al romanizării a fost formarea unui nou popor –daco-roman.Atunci
când împăratul Aurelian a decis retragerea armatei şi administraţiei din provincia imperială
Dacia,din raţiuni strategice, în anul 271 d.Hr.,majoritatea populaţiei nu a părăsit acest teritoriu
şi a continuat să trăiască la nord de Dunăre.
În urma procesului de romanizare, s-a format populaţia daco-romană romanitate si
crestinism, administrația romană în provincia Dacia.
– armata romană adusă în provincia Dacia şi cantonată în castre;
– veteranii (soldaţi romani lăsaţi la vatră, stabiliţi în Dacia);
– administraţia şi justiţia romană;
– coloniştii latinofoni, aduşi masiv, din toate provinciile imperiului şi prezenţi în toate
domeniile vieţii social-economice a provinciei;
– învăţământul în limba latină;
– religia romană.
Au fost onoraţi în special zeii romani Jupiter, Junona, Minerva. S-au manifestat
următoarele fenomene religioase: sincretismul (amestecul atributelor unor zei diferiţi,inclusiv
ale celor locali, într-un singur cult) şi interpretatio romana (adorarea unor zeităţi dacice sub
nume romane). Deoarece la nord de Dunăre a continuat să trăiască o numeroasă populaţie
daco-romană, vorbitoare de limbă latină, statul roman nu a întrerupt legăturile cu locuitorii de
pe acest teritoriu.
Creştinismul a avut, la rândul său, o contribuţie importantă în procesul de romanizare
a autohtonilor, noua credinţă fiind răspândită în limba latină de misionarii veniţi din imperiu.
Dobrogea de astăzi a făcut parte din Imperiul Roman de Răsărit până în
anul 602.
Etnogeneza - apariția popoarelor romanice si a limbilor romanice pe plan european,
cazul românesc;
Etnogeneza românească a fost un proces complex, desfăşurat de-a lungul mai multor
secole, al cărui rezultat a fost apariţia unui popor neolatin (înrudit, prin aceasta cu italienii,
spaniolii, francezii, portughezii), singurul moştenitor al romanităţii orientale.
Limba română. Face parte din familia limbilor neolatine, cu care este asemănătoare în
privinţa stratului fundamental latin şi a etapelor de formare, corespunzătoare etnogenezei
româneşti. Se formează până în secolul al VIII-lea, când se poate vorbi de o limbă proto- sau
străromânească. Astfel, limba română prezintă o structură compusă din:
– substratul traco-dacic (circa 10% din fondul lexical de bază);

4
Istoria României

– stratul fundamental latin (60 % din vocabularular);


- adstratul slav (în jur de 20% din fondul lexical, reprezentând cuvinte pătrunse în limba
română începând cu secolul al IX-lea, când procesul etnogenezei era deja încheiat).
Originile si continuitatea românilor din perspectiva istoriografiei românesti.
Principalele etape ale formării poporului român au fost
- perioada stăpânirii romane (sec. II-III), când asupra dacilor şi-au exercitat influenţa
romanizatoare armata, coloniştii, veteranii, administraţia romană, constituindu-se astfel
poporul dacoroman;
- perioada migraţiilor, ulterioară retragerii aureliene, când
fenomenul romanizării s-a extins şi asupra dacilor liberi.
Totodată, a continuat să existe o populaţie daco-romană şi la sudul Dunării, urmaşă a
daco-geţilor şi moesilor din provincia romană Moesia. Aceştia, cunoscuţi cu numele de vlahi,
vor fi vorbitorii dialectelor limbii române: aromân, megleno-român, istro-român. Până la
sfârşitul secolului al VIII-lea, în timpul desfăşurării invaziei migratorilor, populaţia daco-
romană se transformă în populaţie românească, asimilând influenţe din
partea migratorilor germanici şi mai ales a slavilor.
În secolul al XIX-lea, Robert Roesler, a dezvoltat teoria imigraţionistă, în lucrarea
intitulată Studii româneşti (Viena, 1871). De aceea, teoria imigraţionistă se mai numeşte şi
teorie roesleriană.
Faţă de teoria roesleriană au luat poziţie, între alţii, istoricii B. P. Hasdeu şi A. D.
Xenopol, în secolul al XIX-lea, conturându-se, pe baze ştiinţifice, teoria continuităţii
românilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
În secolul al XX-lea, ca şi în cele precedente, au fost elaborate lucrări ştiinţifice, care
au demonstrat vechimea şi continuitatea românilor pe teritoriul de la nord şi de la sud de
Dunăre.
Dintre acestea, se remarcă lucrarea istoricului Gheorghe I. Brătianu, O enigmă şi un
miracol istoric: poporul român
Evul mediu
Geneza si organizarea statelor medievale românesti: structuri politice în secolele IX-XIII;
Geografia armeana pomeneste despre tara Balah. Anonimus vorbeste despre existenta in
Transilvania a trei formatiuni statale:
- formatiunea lui Menumorut din Crisana cu centrul la Biharea; Menumorut s-a luptat cu
ungurii si spune ca el nu asculta decat de Bizant, dar este infrant;
- formatiunea lui Gelu “qididas blochus” = „duce roman”; pe Somes cu centrul la Dabaca;

5
Istoria României

- formatiunea lui Glad asezat in Banat cu centrul la Cuvin.


Pentru secolul XI legenda sfantului Gerrard ne aminteste despre formatiunea Ahtum
care cuprindea vechea formatiune a lui Glad, dar era mai intinsa. Si despre o formatiune
condusa de Gyla, o tara intinsa si prospera in centrul Transilvaniei.
Pentru Dobrogea este mentionat Jupan Dimitrie (943).
Ana Comnena, fiica lui Alexi Comnenul, imparat bizantin ne vorbeste de formatiunile lui
Tatos, Setslav si Szata.
Diploma cavalerilor ioaniti din 1247 aminteste urmatoarele formatiuni prestatale:
1. Tara Severinului;
2. Voievodatul lui Litovoi asezat pe Jiu care contine si Tara Hategului;
3. Voievodatul lui Seneslau pe Arges si Muscel care contine si Tara Fagarasului;
4. Cnezatele lui Ioan si Farcas.
Pentru Moldova amintim de formatiunile mentionate de Dimitrie Cantemir, Tara
Vrancei, Campulungului, Tigheci. Mai existau si Tara Brodnicilor, Berladnicilor, Codrii
Orheiului, Codrii Cosminului, Campul lui Dragos si Tara Sipemitului.
Tari: Maramures, Amlas, Fagaras, Hateg, Lapus, Vrancea, Campulung.
Din tara Maramuresului va avea loc descalecatul lui Dragos, in Moldova.
Din tara Fagarasului va avea loc descalecatul lui Negru-Voda in Tara Romaneasca.
Constituirea statelor medievale;
Intemeierea statelor medievale
Conditiile intemeierii:
Intemeierea statelor medievale este stimulata de factori interni (dezvoltarea sociala,
economica, politica) si factori externi (decaderea puterii tatarilor si luptele interne din
Ungaria.
Se remarca contributia romanilor din Transilvania care intrand in conflict cu
regalitatea maghiara trec muntii peste Carpati si contribuie la intemeierea celor doua state
medievale.
Organizarea in voievodate cu structuri asemanatoare reflecta unitatea civilizatiei de pe
intreg teritoriul romanesc.
Intemeierea Tarii Romanesti:
La sud de Carpati exista o dezvoltare economica sociala si politica. Astfel Diploma
cavalerilor ioaniti din 1247 ne arata existenta Banatului de Severin a cnezatelor lui Ioan si
Farcas, a voievodatelor lui Litovoi si Seneslau.

6
Istoria României

Existau de asemenea fanete, pasuni si se pescuia in Dunare. Exista o stratificare sociala,


astfel, se vorbeste despre mai marii pamantului.
Prima incercare de intemeiere a Tarii Romanesti porneste din dreapta Oltului cand
Litovoi sau altul cu acelasi nume in 1272-1275, refuza sa plateasca tribut regalitatii maghiare
iar in 1277 se ajunge la razboi si Litovoi moare in lupta, iar fratele sau, Barbat, este luat
prizonier si se rascumpara cu o mare suma de bani.
Potrivit cronicilor secolului XVII bazate pe traditii orale in 1291 a avut loc
Descalecatul lui Negru-Voda din Fagaras, care a intemeiat un stat in regiunea Campulung si
care mai apoi s-a extins catre Vest in Oltenia si spre est avand capitala la Curtea de Arges.
Prin descoperiri arheologice se arata ca atat la Campulung cat si la Arges, erau asezari
infloritoare.
Desavarsirea unificarii statului s-a realizat in timpul lui Basarab I (? – 1352).
In 1324 Basarab recunoaste suzeranitatea maghiara in schimbul recunoasterii unitatii statului.
Basarab apare in documente ca a luptat pentru eliberarea sudului Moldovei de sub tatari. Este
mentionat in documente ca voievod si domn.
In 1330 intra in conflict cu Carol Robert de Anjou pentru Banatul de Severin si iese
victorios in lupta de la Posada (9 – 12 noiembrie 1330). Aceasta victorie insemnand
independenta.
Nicolae Alexandru (1352-1364) isi ia numele de “singur stapanitor” si pune bazele
mitropoliei ortodoxe.
Vladislau Vlaicu (1364 – 1377), bate moneda, acorda privilegii comerciale
brasovenilor si in 1368 recunoaste suzeranitatea maghiara primind Banatul de Severin si
Fagarasul.
Intemeierea Moldovei:
Si aici se cunoaste o dezvoltare economica sociala si politica astfel in 1277 sunt
mentionati romanii in conflict cu rusii. Documentele germane mentioneaza o tara numita
Wlacheland, iar in secolul XIV se vorbeste despre Baia ca cetate a Moldovei.
Privind dezvoltarea economica remarcam rolul drumului comercial care venea de la Marea
Baltica, trecea prin Moldova la Dunare. Din punct de vedere social in 1322 documentele
vorbesc despre puternicii locurilor.
In 1352-1353 are loc descalecatul lui Dragos care trece muntii din Maramures cu o
armata maghiara si infiinteaza la Baia o marca (un mic stat cu rol de aparare impotriva
expansiunii tatarilor).

7
Istoria României

In 1363-1364 Bogdan tot din Maramures care-i inlatura pe urmasii lui Dragos si sunt
respinse armatele maghiare ce incearca sa redobandeasca stapanirea.
Se obtine astfel independenta iar statul se dezvolta si devine o domnie (Ioan de Tarnave spune
acest lucru).
Urmeaza Latscu care se apropie de papalitate si apoi Petru Musat (1375-1391), care
pune bazele mitropoliei, bate moneda si incheie cu polonezii un tratat.
Urmeaza Roman Musat (1391-1394) care-si ia numele de mare si singur stapanitor de la
munti pana la tarmul marii.
Intemeierea Dobrogei:
Tara Carvunei la sud de Mangalia, era stapanita de Balka (1346-1354). Acesta se
amesteca in luptele interne din imperiul Bizantin. Urmeaza Dobrotici care devine despot si
stapaneste toata Dobrogea. Ivanca ce moare intr-o lupta cu turcii in 1388-1389 ii lasa tara lui
Mircea cel Batran.
Organizarea voievodatului Transilvania:
In fruntea Transilvaniei se afla un voievod, comandant militar, ajutat de un voievod.
Pe masura ce maghiarii cuceresc Transilvania ei organizeaza comitate. (exemple: Bihor,
Crasma, Dabaca, Cluj, Satu Mare) Sasii se organizeaza in scaune ca si secuii, iar apoi mai
multe scaune vor forma o universitatea romaneasca. Teritoriile cu specific romanesc sunt
organizate in districte. (exemple: Fagaras, Maramures, Hateg etc.)
Instituțiile statului medieval -Domnia, Biserica, organizarea militară,
Adunările de stări.
1. Domnia reprezenta principala institutie a statului medieval, domnitorul
avand autoritate absoluta in stat. Era ereditara si electiva (alegerea domnitorului de
catre Adunarea Tarii, indiferent ca este fiu legitim sau nelegitim, obligativitatea era
doar sa fie “os domnesc”). Principalele familii domnitoare erau basarabii in Tara
Romaneasca si musatinii in Moldova. Domnia era considerata de caracter divin, fapt exprimat
si in titulatura domnitorilor: “Io, mare voievod si domn”, particula “io” reprezentand
prescurtarea cuvantului grecesc “ioannes” care insemna “cel ales de Dumnezeu”.
In Moldova si in Tara Romaneasca, conducatorul statului isi atribuia titlul
de Voievod si Domn. Domn provine din latinescul dominus, “singur stapanitor”, iar
termenul voievod inseamna conducator suprem al armatei.
In Transilvania se folosea doar termenul de voievod pentru a desemna
conducatorul statului, deoarece acest teritoriu era vasal Ungariei.

8
Istoria României

Daca domnitorii din T.Ro si Mold. sunt alesi de Adunarea Tarii, voievodul
Transilvaniei este numit de regele Ungariei si supus acestuia. Exista situatii in care
voievozii din Transilvania, precum Ladislau Kan si Roland Borsa, nu s-au subordonat
pe deplin regelui maghiar.
2. Sfatul domnesc – in Moldova si in Tara Romaneasca acesta era alcatuit
din 12 mari boieri cu dregatorii. Cele mai importante dregatorii erau cele de Portar
al Sucevei (Moldova) si de Ban al Olteniei (Tara Romaneasca).
In Sfatul Domnesc existau atributii ca:
- logofatul, raspundea de Cancelaria Domneasca, acte;
- vistiernicul, raspundea de visteria statului;
- spatarul, purta spada domnitorului;
- postelnicul, avea grija de casa si de camasi;
- comisul, avea grija de grajduri;
- paharnicul, verifica bauturile.
Sfatul Domnesc avea doar rol consultativ, deciziile finale apartinandu-i
domnitorului. Din secolul XIX il gasim si sub denumirea de Divan.
3. Adunarea tarii – reprezenta populatia din Tarile Romane convocata de
domnitor in cazul luarii unei decizii importante.
4. Organizarea administrativa - in Moldova teritoriul era organizat in
tinuturi, iar in Tara Romaneasca in judete. In Transilvania ungurii erau organizati in
comitate, secuii in scaune si sasii in districte.
In 1437 maghiarii, sasii si secuii se vor organiza intr-o uniune privilegiata,
Unio Trium Nationum, care-i va exclude pe romani.
5. Legislatia - in Moldova si Tara Romaneasca a predominat dreptul
cutumiar (obiceiul pamantului), peste care s-au suprapus principii de drept bizantin.
Domnitorul reprezenta instanta judecatoreasca suprema.
In 1517, in Transilvani, juristul Stefan Werboczi a redactat un cod de legi in
3 parti,“Tripartitul lui Werboczi”, prin care taranii romani erau legati de glie
definitiv.
6. Armata - a reprezentat o institutie esentiala in mentinerea fiintei statale.
In perioada sec XIV-XVI era organizata din oastea cea mare, alcatuita din tarani
liberi (proprietari de pamant), si oastea cea mica formata din boierimea mare si
mijlocie.

9
Istoria României

7. Biserica - a reprezentat, alaturi de domnie, o institutie centrala a statelor


feudale. In Moldova si in Tara Romaneasca mitropolitul era cel care recunostea
domnitorul, “il ungea”. Domnul era aparator al bisericii si colabora din punct de
vedere religios cu ierarhia ecleziastica. Cu toate acestea, mitropolitul putea fi
inlaturat de catre domnitor daca era banuit de tradare. Mitropoliile celor doua tari
extracarpatice au avut un rol important in consolidarea autoritatii domnesti si a
structurilor statale.
Țările Române în context internațional (secolele XIV-XVI): voievozii români în
cruciada târzie.
Politica de cruciada a Tarilor Romane (sec. XIV-XVI)
In aceasta perioada, expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a
determinat implicarea Tarilor Romane in ceea ce s-a numit “Cruciada tarzie” (lupta
statelor crestine de la nord de Dunare impotriva musulmanilor)(expeditie cu scop
religios).
Conflictul romano-otoman a fost considerat asimetric din cauza inegalitatii
de forte dintre cele 2 armate. Tactica folosita de domnitorii romani a fost cea a
“pamantului parjolit”, avand ca scop slabirea fortelor inamicului. Consecinta acestor
conflicte a fost pastrarea independentei sau plata unui tribut catre Imperiul Otoman,
ca pret al pacii.
Mircea cel Batran (1386-1418) - a fost domn al Tarii Romanesti si s-a
remarcat de la inceputul domniei prin politica antiotomana. In acest scop, a incheiat
un tratat de alianta cu Polonia la Radom in 1389. In martie 1395, Mircea incheie o
alianta la Brasov cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Prin acest tratat cei
doi conducatori isi promiteau sprijin militar in cazul unui atac otoman.
In 17 mai 1395 s-a desfasurat batalia de la Rovine, unde Mircea s-a opus
unui atac turcesc asupra Tarii Romanesti. El obtine victoria pe campul de lupta, dar
o parte din marea boierime foloseste aceste imprejurari pentru a-l inlocui cu un
pretendent la tron, Vlad Uzurpatorul.
Mircea se retrage la aliatul sau in Transilvania, iar in 1396 participa, alaturi
de Sigismund de Luxemburg, la Cruciada de la Nicopole. Cruciatii crestini sunt
invinsi, dar acest context politic ii permite lui Mircea sa-si recapete tronul Tarii Ro.
In 1402, in urma bataliei de la Ankara, sultanul otoman Baiazid este invins
si luat prizonier de catre capetenia tataro-mongola Timur Lenk. Baiazid moare, iar
intre fiii sai incepe lupta pentru tron. Mircea intervine si il sustine pe Musa, dar, in

10
Istoria României

final, Mahomed e cel care obtine tronul. Asadar, domnitorul roman e nevoit sa
plateasca tribut Imperiului Otoman pentru mentinerea pacii.
In 1417, Dobrogea e anexata de turci, iar in 1418 Mircea moare si e
inmormantat la Manastirea Cozia.
Alexandru cel Bun (1400-1432) – a fost domn al Moldovei si a incheiat un
sistem de aliante cu Polonia in scopul apararii hotarelor de turci. L-a sprijinit pe
regele polonez in luptele acestuia impotriva Cavalerilor Teutoni la Grunwald (1410)
si la Marienburg (1422). In 1420 turcii au atacat Chilia si Cetatea Alba, dar
Alexandru a reusit sa le apere.
Iancu de Hunedoara (1441-1456) – voievod al Transilvaniei. In politica
externa s-a orientat catre aliante si campanii antiotomane.
In 1441 invinge o armata otomana la Alba Iulia.
In 1442 invinge turcii pe raul Ialomita.
In 1443 organizeaza o campanie militara cu care ajunge pana la Adrianopol.
Scopul acesteia era de a determina armata otomana sa renunte la asediul orasului
Constantinopol. In acelasi an, Imperiul Otoman incheie un tratat de pace la Seghedin
(Ungaria) cu Iancu de Hunedoara pe o perioada care ar fi trebuit sa dureze 10 ani.
Prevederile tratatului sunt incalcate in anul urmator (1444), cand, la
initiativa papei, se organizeaza Cruciada de la Varna. Cruciatii crestini sunt invinsi
de turci, iar regele Ungariei e ucis in lupta. Deoarece urmasul lui Vladislav era prea
tanar, la tronul ungar a venit Iancu de Hunedoara, in calitate de Guvernator, pe o
perioada de 6 ani.
Iancu de Hunedoara s-a preocupat si de mentinerea unor relatii diplomatice
cu Moldova si cu Tara Romaneasca.
In 1456, in lupta de la Belgrad impotriva turcilor (Mahomed al II-lea), Iancu
obtine o victorie remarcabila si impiedica astfel inaintarea turcilor catre Europa
centrala. Dupa aceasta victorie, el moare de ciuma in acelasi an.
Vlad Tepes (1456-1462; 1476 - o luna jumatate) – a fost domnitor al Tarii
Romanesti si s-a orientat catre o politica antiotomana, refuzand plata tributului.
A organizat expeditii pe malul drept al Dunarii impotriva garnizoanelor
otomane. Avand in vedere faptele, sultanul Mahomed al II-lea a trimis o expeditie
condusa de Hamza Pasa cu scopul de a-l captura si de a-l aduce la curtea otomana pe
Tepes. Domnitorul roman a intuit complotul; i-a capturat si i-a tras in teapa pe
atacatori.

11
Istoria României

In 1462, sultanul Mahomed al II-lea intra in Tara Romaneasca, in fruntea


unei armate numeroase, cu scopul de a-l inlatura pe Tepes si de a-l impune la tron pe
fratele acestuia, Radu cel Frumos.
In lupta de la Targoviste din noaptea 16-17 iunie 1462, Tepes obtine
victoria, dar e tradat de marea boierime care prefera sa se inchide lui Radu cel
Frumos. Tepes se retrage in Transilvania, dar e arestat din ordinul regelui ungar
Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Dupa 14 ani de prizonierat, Vlad revine
la tron pentru o luna jumatate, iar apoi este omorat.
Stefan cel Mare (1457-1504) – o prima etapa in politica externa a lui Stefan
a fost eliberarea Moldovei de sub tendinta de suzeranitate a Ungariei.
In 1465, Stefan cucereste cetatea Chilia care se afla sub control politic
ungar. Regele Ungariei Matei Corvin vine cu armata in Moldova, dar e invins in
lupta de la Baia din 1467. Prin aceasta batalie se obtine independenta Moldovei fata
de Ungaria.
Politica antiotomana a lui Stefan s-a concretizat prin inlaturarea din Tara
Romaneasca a domnitorului Radu cel Frumos, deoarece era supus turcilor.
In 10 ianuarie 1475, Stefan invinge o numeroasa armata otomana in lupta de
la Podul Inalt, actualul Vaslui. Dupa aceasta confruntare, Stefan a trimis o scrisoare
capetelor incoronate crestine din Europa pentru a cere sprijin impotriva dusmanilor
crestinatatii, insa a primit doar scrisori de incurajare, nu si sprijin concret.
Domnitorul exprima clar conceptia despre Moldova ca “poarta a
crestinatatii”: “daca aceasta poarta a crestinatatii va fi pierduta, atunci toata
crestinatatea va fi in mare primejdie” (fragment din scrisoarea trimisa de Stefan).
Neprimind niciun raspuns din partea principilor crestini, in iulie 1475,
Stefan cel Mare ii fagaduieste “credinta vesnica” regelui Matei Corvin, sperand ca,
in virtutea relatiilor de suzeranitate-vasalitate, o sa beneficieze de ajutorul sau in
cazul unei campanii otomane impotriva Moldovei. In 1480 ungurii incheie pace cu
Imperiul Otoman si, prin urmare, tratatul lui Stefan isi pierde valoarea.
In 1476 este atacat simultan de o armata tatara si una turceasca. Stefan se
confrunta cu armata otomana la Razboieni, dar este invins. Cu toate acestea,
Mahomed al II-lea nu reuseste sa cucereasca si sa supuna Moldova.
In 1484 turcii cuceresc Chilia si Cetatea Alba.
In 1485, incercand sa recapete cetatile pierdute, Stefan cel Mare depune
juramant de vasalitate fata de regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, la Colomeea.

12
Istoria României

In 1486/1487, domnul Moldovei se regaseste din nou singur in fata


otomanilor, ceea ce-l sileste sa incheie pace si sa accepte plata tributului in schimbul
conservarii autonomiei tarii.
Marea expeditie polona, al carei tel proclamat era recuperarea Chiliei si a
Cetatii Albe, dar de fapt urmarea instalarea unui print polonez pe tronul Moldovei,
s-a soldat cu un esec. Stefan a invins armata regelui polonez Ioan Albert in lupta de
la Codrii Cosminului din 1497. Asadar, conditiile subordonarii au fost anulate in
1499, prin tratatul de la Harlau in care se recunostea egalitatea politica intre Pol. si
Mold. La moartea sa, Stefan a lasat o tara bine consolidata politic si economic.
*Conflictul multisecular cu Imperiul Otoman nu s-a soldat cu supunerea totala a
romanilor. Tarile Romane n-au fost transformate in pasalacuri, ceea ce a permis, in
plan intern, conservarea fiintei statale si a confesiunii religioase. Pe plan extern,
lupta capata o dimensiune europeana. Expansiunea otomana in aceasta parte a
Europei a fost oprita pe linia Dunarii, iar fortele turcilor au fost uzate in lupte nu
intotdeauna de mare amploare, dar care surveneau la intervale destul de stranse, ceea
ce-i impiedica sa se concentreze in alte directii. Rezistenta romanilor, alianta cu
statele crestine (Polonia, Ungaria), precum si faptul ca nu se aflau in principala cale
de inaintare a turcilor spre Europa Centrala sunt tot atatia factori care au contribuit la
mentinerea autonomiei Tarilor Romane. Pentru turci devenise mai rentabil un regim
indirect de dominatie prin intermediul administratiei romanesti. Asadar, in sec. XV
Moldova si Tara Romaneasca au fost silite sa accepte plata tributului si să se
resemneze cu pierderea cetăților dunarene si pontice (Turnu, Giurgiu, Chilia si
Cetatea Alba) (Transilvania plateste abia din secolul XVI). Totodata, ele asigurau
provizii pentru armata si imperiu. In schimbul acestor renuntari, Imperiul Otoman a
promis si a recunoscut autonomia celor doua tari, statut inscris in conventii numite
Capitulatii.
Mihai Viteazul (1593-1601) – Conform obiceiului din epoca, Mihai, fost
ban al Craiovei, isi cumpara domnia in 1593, dar acest semn de fidelitate fata de
turci este superficial. A avut inca de la inceputul domniei o politica antiotomana si a
aderat de bunavoie la Liga Sfanta antiotomana, creata din initiativa papei.
Lupta antiotomana e declansata de Mihai in 1594, prin uciderea creditorilor
si masacrarea garnizoanei turcesti din Bucuresti. Dupa aceea, el invinge o armata
otomana la Stanesti si una tatara la Putinei.

13
Istoria României

Deoarece anticipeaza un atac otoman, a incercat sa obtina alianta statelor vecine.


Asadar, a trimis o delegatie de boieri munteni la principele Transilvaniei, Sigismund Bathory,
pentru a incheia un tratat cu acesta. Incalcand indicatiile date de domnitor, boierii au incheiat,
in 20 mai 1595 la Alba Iulia, un tratat prin care Mihai devenea subordonat principelui. Prin
urmare, domnitorul roman devenea loctiitor al lui Sigismund Bathory, dar se recunostea
suprematia Mitropoliei Ordodoxe a Tarii Romanesti asupra Bisericii Ortodoxe din
Transilvania. Mihai accepta tratatul si organizeaza armata de mercenari pentru viitoarea
confruntare militara. Reactia Portii se produce in vara anului 1595. O puternica armata
condusa de vizirul Sinan Pasa ataca Tara Romaneasca. In 23 august la Calugareni, Mihai
zdrobeste avangarda turca, dar apropierea marii armate otomane il obliga sa se retraga in
munti, in asteptarea ajutorului transilvan. Intre timp Sinan Pasa ocupa Bucurestiul, asediaza
Targovistea si incepe organizarea tarii in pasalac, prin numirea reprezentantilor otomani in
administratie. O luna mai tarziu, beneficiind de ajutorul lui Sigismund Bathory si Stefan
Razvan, domnul Moldovei, Mihai trece in ofensiva, eliberand tara de turci.
In 1597 incheie o pace avantajoasa cu Imperiul Otoman, pe toata durata domniei sale,
prin care se diminua considerabil tributul datorat Portii. In 1598 incheie alianta cu imparatul
Austriei, Rudolf al II-lea, la Manastirea Dealu.
Intre timp, Sigismund Bathory renunta la tron in favoarea varului sau, cardinalul
Andrei Bathory. Acesta s-a declarat ostil lui Mihai si i-a cerut sa paraseasca tronul. In aceste
conditii, Mihai isi organizeaza armata si il invinge pe acesta in lupta de la Selimbar din 28
octombrie 1599.
La 1 noiembrie 1599, Mihai intra triumfal in Alba Iulia, marcand astfel, prin acest
gest, unirea politica a Tarii Romanesti cu Transilvania. In dieta/forul legislativ al
Transilvaniei, Mihai a luat masuri in limba romana si a adoptat legi in favoarea preotilor
romani.
In primavara anului 1600, el intra cu armata in Moldova. Dupa ce Ieremia Movilă se
refugiaza in Polonia si cetatile Moldovei se predau fara lupta, Mihai redacteaza la Iasi, in 27
mai 1600, primul document al unirii celor 3 tari.
In absenta lui, in Transilvania se rascoala nobilimea maghiara si il proclama
conducator militar pe generalul Gheorghe Basta. Mihai se lupta cu armata acestuia la
Mireslău in septembrie 1600, dar este invins pierzand Transilvania. In Moldova revine
Ieremia Movilă, iar in Tara Romaneasca se pregatea inscaunarea lui Simion Movilă. In aceste
conditii, Mihai pleaca la Viena pentru a primi sprijin din partea lui Rudolf al II-lea. Acesta
revine in Transilvania si o recastiga in urma luptei de la Guruslău din august 1601, ca aliat al

14
Istoria României

lui Gheorghe Basta. La cateva zile dupa victorie, insa, Mihai e asasinat pe Campia Turzii din
ordinul lui Gheorghe Basta. (Rudolf s-a folosit de el ca sa castige Transilvania). Unirea se
destrama dupa moartea sa, dar va ramane un ideal pentru epoca moderna.
Cultură si spiritualitate în Țările Române ( sec. XVI-XVII): Reforma religioasă si
Ortodoxia;
În timpul Reformei Bisericii din sec.XVI au apărut trei biserici sau denominaţii/culte
protestante. Acestea sunt: Biserica Evanghelică Lutherană, Biserica Reformată şi Biserica
Anabaptistă (care are mai multe ramuri).
Spre deosebire de saşi care erau adepţi ai ideilor lui Luther, maghiarii în marea lor
majoritate au devenit adepţi ai lui Jean Calvin. Cu timpul au apărut tensiuni între ramurile
lutherane şi calviniste ale Bisericii Protestante din Transilvania care au dus în 1564 la
despărţirea lor în timpul Sinodului de la Aiud. Astfel a apărut Episcopia Reformată a
Ardealului care cuprindea membrii de etnie maghiară adepţi ai teologiei lui Jean Calvin. O
mică parte din maghiari însă a decis să rămână lutherani. Atât lutheranii cât şi reformaţii au
încercat să îi atragă pe români la protestantism şi în acest sens au tradus cărţi şi catehisme în
limba română, au numit preoţi şi episcopi din rândurile lor.
Reforma a reuşit să pătrundă şi în Moldova în timpul domniei lui Despot Vodă (Ioan
Iacob Heraclid) între 1561 şi 1563, acesta fiind singurul domnitor al unei ţări româneşti de
confesiune reformată. Despot Vodă, originar din Creta sau Samos (insulă din Grecia), a fost
fiul adoptiv al unui nobil grec. În perioada cât a stat în Germania Despot Vodă a devenit adept
al protestantismului, pe care a încercat să îl promoveze apoi şi în Moldova. Din nefericire
pentru el moldovenii nu au fost prea interesaţi să devină protestanţi, ci au rămas fideli
Bisericii Ortodoxe. Deşi nu a reuşit să răspândească principiile Reformei în Moldova, Despot
Vodă a avut un rol important în dezvoltarea culturii şi educaţiei în Moldova întemeind Şcoala
latină de la Cotnari, prima universitate românească.
În Transilvania au existat nu doar biserici reformate sau lutherane ci şi anabaptiste.
Anabaptiştii (care înseamnă rebotezătorii, nume dat de adversarii lor datorită faptului că
nerecunoscând validitatea botezului”aplicat” lor la naştere au început să se autoboteze sau să
se lase botezaţi ca adulţi), reprezintă ramura radicală a Reformei care pe lângă principiile
introduse de Luther şi Calvin au reintrodus şi botezul adulţilor, au eliminat botezul nou
născuţilor, au promovat nonviolenţa şi libertatea religioasă. Persecutarea anabaptiştilor în sec.
XVIII a fost singurul caz de persecuţie pe motive religioase din Transilvania, această regiune
a Europei fiind foarte tolerantă din punct de vedere religios.

15
Istoria României

Renasterea si Umanismul.
Umanismul românesc
Umanismul românesc valorifică tradiţia culturală a Antichităţii în scopul demonstrării
originii romane a poporului nostru şi a originii latine a limbii române. În spaţiul autohton de
civilizaţie, umanismul a avut o dezvoltare specială, legată de redescoperirea romanităţii
noastre şi de comunitatea surselor de limbă şi de cultură cu multe ţări europene. Legăturile
celor mai de seamă voievozi ai noştri din secolele al XV-lea şi al XVI-lea cu papii şi principii
umanişti s-au datorat, întâi, necesităţilor istorice, observându-se o incipientă comuniune de
spirit europeană pentru apărarea valorilor creştine şi spiritual-laice ale bătrânului continent,
aflat deja faţă în faţă cu agresiunea turcească şi a mahomedanismului ( a păgânismului ).
Primii reprezentanti de seama ai Umanismului romanesc sunt: domnitorul Negoe
Basarab,( care prin Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie realizeaza o
sinteza romaneasca de intelepciune medievala) si carturarul Udriste Nasturel; in Transilvania,
in acelasi timp se afirma Nicolaus Olahus.
Umanismul românesc este preponderent legat de istoriografia în limba română, care s
a născut odată cu ridicarea noii boierimi la confluenţa veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea, ca
o consecinţă a renunţării la uzul limbii slavone în actele de cancelarie şi a tendinţei marilor
feudali de a subordona puterea domnească. Un rol însemnat în dezvoltarea istoriografiei, mai
ales a celei moldoveneşti, l-a jucat umanismul târziu al şcolilor iezuite din Polonia, cunoscut
de viitorii cronicari în mod direct.
Umanismul tardiv a afectat concepţia cronicarilor în privinţa rolului educativ al
istoriei, a importanţei personalităţilor în devenirea unui popor, a concepţiei despre război şi
glorie în sensul sporirii renumelui individual al monarhilor şi principilor Europei. Ideea
apartenenţei poporului român şi a limbii sale la ginta latină, aceea a originii comune şi a
legăturilor de neam şi limbă între toţi românii, a integrării idiomului nostru în familia
lingvistică romanică, alături de îndemnul la studiul limbii latine şi al autorilor clasici trebuie
puse, de asemenea, pe seama influenţei umanismului.
Acelaşi curent cultural şi literar a influenţat stilul cronicarilor, oferindu-le modele de
întocmire şi redactare savantă a letopiseţelor. Fraza lui Miron Costin, influenţată de
construcţia latină, se distinge prin claritate, precizie şi naturaleţe.
Scrisul cronicăresc s-a născut dintr-o necesitate stringentă: provinciile româneşti
parcurseseră veacuri de istorie, care riscau să fie înecate în uitare. Prima intenţie a istoricilor –
cronicari a fost să recupereze trecutul: „ca să nu să înece a toate ţările anii trecuţi şi să nu să
ştie ce s-au lucrat…” ( Gr. Ureche ); „ca să nu să uite lucrurile şi cursul ţării…” ( Miron

16
Istoria României

Costin ). În viziunea umaniştilor noştri, un popor fără istorie, care îşi ignoră trecutul, nu va şti
să-şi construiască prezentul şi nici să-şi imagineze viitorul. Un astfel de popor nu are
conştiinţă, nici forţă vizionară, asemănându-se „fiarelor şi dobitoacelor celor mute şi fără
minte” ( Gr. Ureche ). Aşadar, istoria unui neam este purtătoarea unor valori educative şi
scrierea ei devine o responsabilitate integral asumată: „Eu voi da samă de ale mele, câte
scriu”( Miron Costin )
În celebra Predoslovie la opera cu cel mai pronunţat caracter umanist pe care a
redactat-o, De neamul moldovenilor, Miron Costin critică vehement activitatea copiştilor
iresponsabili care modificaseră cronica originală a lui Grigore Ureche, afirmând că
moldovenii ar fi provenit din tâlharii Romei exilaţi pe teritoriul Daciei, făcând, în acest mod,
„neamul de ocară”. Miron Costin e convins că „a scrie ocară vecinică unui neam” înseamnă a-
i leza mândria devenirii istorice.
Ideile, atitudinile, sentimentele – evidenţiate atât în Predoslovie, cât şi în opera
propriu-zisă despre etnogeneza românilor – nu sunt doar ale lui Miron Costin, ci aparţin
tuturor cronicarilor: patriotismul discret, dar clar exprimat, preocuparea faţă de originea
noastră romanică, dar şi convingerea de sorginte umanistă că românii trebuie să iasă din
întunericul neştiinţei, conştiinţa că scrisul lor este dator să slujească adevărul ( devenind un
act de responsabilitate istorică ), sentimentul unei continuităţi ( prin contribuţia fiecăruia ) a
efortului de „a scoate la ştirea tuturor” istoria poporului român.
Ion Neculce îmbină relatarea istorică şi ficţiunea pilduitoare ( în cele 42 de legende
aşezate înaintea cronicii propriu-zise, sub titlul O samă de cuvinte ), devenind un evocator
autentic al trecutului şi, când povesteşte întâmplări la care el însuşi a luat parte, găsind accente
elegiace sau dramatice ale unui memorialist neîntrecut. Ironia este calitatea principală a
expunerilor lui Ion Neculce, cronicar moralist, ca şi Miron Costin, dar cu o vădită
predispoziţie spre jovialitate.
Cronicarii munteni ( anonimi sau cunoscuţi ) sunt mai puţin individualizaţi decât cei
moldoveni, dar au o pronunţată fizionomia colectivă, toţi fiind vehement polemici, pamfletari,
împingând riposta până la invectivă. S-a afirmat că, din punct de vedere documentar, se
cuvine maximă precauţie în judecarea cronicilor muntene, părtinitoare faţă de anumiţi
voievozi. Din punct de vedere literar, însă, tocmai subiectivitatea, tendinţa spre satiră şi şarjă
caricaturală fac din autorii acestora veritabili scriitori. Cel mai vehement dintre istoriografii
munteni este Radu Popescu, cronicarul oficial al domnitorului Nicolae Mavrocordat, ale cărui
pamflete vor fi valorificate, apoi, în literatura română, de Ion Heliade – Rădulescu, N. D.
Cocea sau Tudor Arghezi.

17
Istoria României

O figură aparte printre cronicarii munteni o reprezintă stolnicul Constantin


Cantacuzino, care a studiat la Pavia, însuşindu-şi ideile umaniste. În Istoria Ţării Româneşti,
discutând despre cucerirea romană în Dacia, stolnicul – cărturar insistă, dintr-o perspectivă
umanistă, asupra rolului civilizaţiei aduse de coloniştii care „prea mari oameni au fost şi atâta
întru viteji au fost ispitiţi, educaţi şi aleşi, şi atât întru înţelepciunea lumească de iscusiţi, cât
nice un neam, nice o limbă pe lume, niciodată ca ei n-au stătut”. În opinia intelectualului
instruit şi rafinat, conceptul de civilizaţie are un sens pur umanist: civilizat – în accepţia lui
Constantin Cantacuzino – este omul „supus şi cuprins” în „legi şi dreptăţi”, omul care trăieşte
după anumite norme ale societăţii ( numită de el „soţiire” ), nu acela care dă frâu liber
instinctelor ca „varvarul” ( Barbarul ).
Tot un umanist a fost şi Nicolae Milescu, traducător în limba română al Bibliei ( al
cărui manuscris a fost ulterior folosit de fraţii Şerban şi Radu Greceanu, traducătorii Bibliei de
la Bucureşti, în 1688 ) şi autor al unui faimos Jurnal de călătorie, scris în limba slavonă şi
intitulat Descrierea Chinei.
Cu opera lui Nicolae Milescu apare alta direcţie de dezvoltare a literaturii române
vechi, consecinţă firească a orientării religioase şi istoriografice precedente: direcţia
superioară estetic a literaturii de concepţie şi de imaginaţie. Ea s-a concretizat artistic în două
specii noi, eseul şi romanul, ambele reprezentate de un singur autor, voievodul Moldovei, mai
târziu consilier intim al ţarului petru cel Mare, Dimitrie Cantemir. Eseul lui Cantemir,
Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul, a fost redactat în
limbile elină ( greaca veche ) şi română, apărând la Iaşi în 1698. Volumul este un mic tratat de
etică, realizat după tehnica dialogurilor platoniciene, pe tema fortuna labilis ( soarta
schimbătoare ), citând chiar şi versuri din poemul Viaţa lumii, de Miron Costin.
Romanul Istoria ieroglifică, al lui Cantemir, scris la Constantinopol, în 1705, este o
fabulă alegorică, personajele aparţinând lumii animale, sub ale căror măşti se ascund
protagoniştii certurilor dintre casa domnitoare a Ţării Româneşti, în frunte cu Brâncoveanu (
„Corbul” ) şi aceea a Moldovei, conduse de Cantemir însuşi ( „Inorogul” ). Umanismul şi
renaşterea ne-au redat sentimentul comunităţii de civilizaţie, limbă şi cultură cu ţările Europei
Apusene, conştiinţa unităţii teritoriale a provinciilor româneşti, idealuri din care ne-am tras
învăţămintele duratei noastre ca neam, permanenţă spirituală şi ca misiune istorică.

18
Istoria României

Epoca modernă
Țările Române în secolul al XVIII-lea si în prima jumătate a secolului al XIX-lea:
Problema Orientală;
Chestiunea Orientală a apărut odată ce puterea Imperiului Otoman a intrat în declin
după 1683, când forțele sale au fost înfrânte în bătălia de la Viena de către forțele aliate
austriece și polono-lituaniene conduse de Ioan Sobieski. Prin tratatul de la Karlowitz semnat
în 1699, Imperiul Otoman a fost obligat să cedeze o serie de posesiuni europene, printre care
și Ungaria. Expansiunea otomană spre vestul Europei a încetat, iar turcii au încetat să mai fie
o amenințare pentru Austria, care a devenit în schimb puterea dominantă în sud-estul Europei.
Chestiunea Orientală a devenit cu adevărat evidentă doar în timpul războaielor ruso-
turce din secolul al XVIII-lea. Primul dintre aceste războaie din 1768 – 1774 s-a încheiat cu
semnarea tratatului de la Kuciuk-Kainargi. Acest tratat a permis țarului să devină „protector”
al creștinilor ortodocși aflați sub suzeranitatea sultanului și a asigurat Imperiului Rus statutul
de putere navală la Marea Neagră. Un nou conflict ruso-turc a izbucnit în 1787. Împărăteasa
Ecaterina a II-a semnat o alianță cu împăratul Iosif al II-lea. Cei doi au căzut de acord asupra
împărțirii Imperiului Otoman, alarmând prin această alianță o serie de puteri europene –
Regatul Unit, Franța și Prusia. Austria a fost forțată să se retragă din război în 1791. Tratatul
de la Iași din 1792 a dus la creșterea dominației ruse în zona Mării Negre.
Poziția marilor puteri europene față de Imperiul Otoman a devenit clară la începutul
secolului al XIX-lea. Rusia era cea mai interesată în Chestiunea Orientală. Imperiul Rus dorea
să dețină controlul în Marea Neagră și să obțină accesul la Marea Mediterană (în principal
prin ocuparea Constantinopolului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele). Rusia dorea cu
ardoare să își asigure drepturi de navigație liberă în regiune pentru vasele comerciale și
militare, negând însă aceste drepturi altor puteri europene. Rusia se arăta interesată și de
apărarea intereselor creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman, dat fiind faptul că era cea mai
mare putere ortodoxă. Faptul că cea mai importantă patriarhie ortodoxă, cea a
Constantinopolului era sub stăpânirea otomană, oferea rușilor un motiv în plus pentru
acțiunile lor militare și politice împotriva otomanilor.
Austria era puterea care se opunea cel mai puternic intereselor rușilor în Imperiul
Otoman. În ciuda faptului că habsburgii fuseseră cei mai mari inamici ai otomanilor în trecut,
Austria considera că amenințarea turcilor la Dunăre era mai puțin importantă decât cea a
rușilor. Austria se temea de asemenea că dezintegrarea Imperiului Otoman ar fi dus la crearea
mai multor state naționale, ceea ce ar fi dus la creșterea naționalismului în rândul etniilor din

19
Istoria României

imperiu. Din toate aceste motive, Austria și-a făcut un țel principal din menținerea unității
Imperiului Otoman.
Pe de altă parte, Regatul Unit considera că limitarea puterii Imperiului Rus este vitală
pentru asigurarea securității posesiunilor coloniale din India. De asemenea, britanicii
considerau că în cazul în care Rusia ar deține controlul asupra strâmtorilor Bosfor și
Dardanele, aceasta ar putea afecta dominația Londrei în estul Mediteranei și ar pune în pericol
importanta rută navală prin Canalul Suez. Regatul Unit considera de asemenea că echilibrul
puterilor ar fi fost grav afectat în cazul prăbușirii Imperiului Otoman.
transformări economice si social-politice;
Pe parcursul secolelor XVII-XVIII, istoria Tarilor Romane s-a derulat intr-un context
extern dominat de conflictul de interese dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, si Imperiul
Habsburgic, Polonia si mai tarziu Rusia, pe de alta parte. Domnitorii romani renunta in
aceasta perioada la confruntarea deschisa cu Poarta, acceptandu-i pretentiile si inclinand tot
mai mult sa promoveze actiuni diplomatice orientate catre una sau alta din partile aflate in
conflict.
In plan intern, ordinea feudala romaneasca este alterata de sistemul de cumparare al
domniei, prezent inca din secolul al XVI-lea (vezi Mihai Viteazul).Oameni cu spirit
intreprinzator (greci, albanezi) incep sa se aseze in Tarile Romane si primesc pozitii
importante in Stat / Sfatul Domnesc. La inceputul sec. XVII se sting dinastiile domnitoare:
cea a basarabilor (T.Ro.) si cea a musatinilor (Mold.).
Pentru inceput, victorioasa iese boierimea pamanteana, care reuseste sa stavileasca
accesul strainilor si sa-si impuna pe tron lideri proprii (e situatia lui Matei Basarab in T.Ro. si
a lui Vasile Lupu in Mold.).
Ctitor a mai multor monumente de arhitectura, Vasile Lupu a introdus tiparul in
Moldova si a intemeiat Academia Vasiliana. Domnia sa a fost o epoca de prosperitate, de
buna organizare a institutiilor si de stralucire culturala. Bisericile si manastirile ridicate in
Moldova sunt o dovada in acest sens.
Chiar daca nu mai putem vorbi despre o politica externa de amploare ca in secolele
precedente, in plan intern, in secolele XVII-XVIII, domnia si-a pastrat toate atributiile
traditionale: dreptul de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, de a face boieri ori de a scoate
din boierime, de a pune dari si chiar de a face episcopi. Ambele state medievale romanesti si-
au pastrat institutiile proprii, in ciuda agravarii dominatiei otomane, inclusiv in timpul
domniilor fanariote din sec. XVIII.

20
Istoria României

Controlul politic al Portii devine tot mai evident, prin numirea / inlaturarea de la tron a
unor domnitori, si se observa crestere substantiala a tributului.
Infrangerea turcilor sub zidurile Vienei din 1683 a marcat inceputul decaderii
Imperiului Otoman. Slabirea puterii otomane i-a determinat pe ultimii domnitori autohtoni,
Constantin Brancoveanu (T.Ro) si Dimitrie Cantemir (Mold), sa promoveze o politica de
emancipare de sub suzeranitatea Portii. Brancoveanu s-a remarcat prin politica antiotomana si
alianta cu statele crestine vecine. Cantemir, incercand o apropiere cu Rusia, a incheiat o
alianta cu tarul Rusiei, Petru cel Mare (prin Tratatul de la Luțk din 1711), si a participat la o
campanie antiotomana. In urma luptei de la Stanilesti, Imperiul Otoman invinge, iar
Dimitrie Cantemir se retrage la curtea lui Petru cel Mare.
Reformismul - fanarioții si iosefinismul;
Dupa inlaturarea lui Constantin Brancoveanu (1714), a lui Stefan Cantacuzino (T.Ro. -
1716) si a lui Dimitrie Cantemir (Mold - 1711), Imperiul Otoman a decis instituirea unui nou
sistem politic pentru principatele romane: fanariotismul.
Acest sistem consta in numirea (cumpararea) la tron a unor greci din cartierul Fanar al
orasului Istambul. Grecii plateau sume enorme pentru a obtine tronul pe o perioada scurta.
Fanariotismul a reprezentat un sistem economic, politic si cultural care a caracterizat
Moldova (din 1711) si Tara Romaneasca (din 1716) pana in 1821.
Contextul extern in care s-a instaurat acest sistem a fost determinat dendeclansarea
“Problemei Orientale” (criza orientala). Aceasta a constat in izbucnirea unui sir de razboaie
ruso-turce si ruso-austro-turce pentru preluarea teritoriilor ce apartineau Imperiului Otoman,
care intrase intr-o perioada de declin, fiind supranumit “Omul bolnav al Europei”.
Sistemul fanariot a insemnat pentru Tarile Romane instabilitate politica, determinata
de desele schimbari la tron. Din punct de vedere economic, a crescut tributul datorat Portii
(numit haraci). La acesta se adauga sumele pentru confirmarea si reconfirmarea domniei,
daruri de mucarer si de bairam.
Practica unui despot luminat. In ultimii ani ai domniei Mariei Terezia se afirma in
scena politica austriaca personalitatea lui Iosif al II-lea. Pe la mijlocul deceniului opt el
controleaza cateva departamente importante, astfel ca anunta prin initiativele sale un
preiosefinism in care se pot des¬cifra mai vechile sale propuneri. Din 1780 cand isi incepe
domnia si pana in 1790 printr-o serie de edicte infaptuieste o seama de reforme, potrivit unui
program schitat inca din 1765. Formata in ambianta ideilor secolului luminilor practica lui
reformista a fost inraurita de ideile Aufklarungului catolic, dar si de reformismul de traditie
austriaca care coboara in timp in vremea lui Iosif I. in formatia lui eclectica poate fi distinsa

21
Istoria României

practica politica a lui Frederic al II-lea, influenta stiintelor camerale si mostenirea lui Iosif I in
legatura cu relatiile cu Curia papala. Prin seria reformelor el a continuat masurile tereziene,
dar a asociat reformelor pe care le-a practicat inca din epoca coregentei nota sa personala,
alimentata de ideologia des-potismului luminat. Reformele iosefine au nazuit sa confere
statului prin centralism unitatea care ii lipsea, prin actiuni menite sa fie aplicate pe tot intinsul
imperiului.
Reformele debuteaza printr-o ordonanta asupra presei (1781), scotand cenzura de sub
controlul bisericii, instituind o comisie destinata revizuirii cartilor. Hotarat sa centralizeze
puterea, el inlatura dependenta ordinelor calugaresti fata de autoritatea papala, desfiinteaza o
seama de manastiri, le secularizeaza bunurile. in general a tintit la un control asupra bisericii
pe care o subordoneaza statului. Emite Edictul de toleranta (1781) ce asigura liberul exercitiu
religiilor necatolice, fara ca sa prejudicieze insa primatul catolicismului.
Politica de centralizare a avut in vedere institutiile statului, astfel a unit Cancelaria
aulica ungara si transilvaneana, a reorganizat administratia provinciala, a instituit un control
asupra comitatelor prin functionari nu¬miti, lovind astfel in autonomia nobilimii, separand
totodata administratia de justitie. in general a avut in vedere suprimarea autonomiilor locale,
ale natiunilor politice, decretand concivilitatea locuitorilor de pe Pamantul regesc, iar prin
Norma Regia a accentuat rolul invatamantului elementar. insa reforma care a influentat
ordinea sociala feudala a fost desfiintarea servi¬tutii prin Patenta din 22 august 1785 care
suprima dependenta personala.
La sfarsitul domniei, in urma izbucnirii Revolutiei franceze, nobilimea impune o
restitutio in integrum care a insemnat anularea reformelor, cu exceptia Patentei de desfiintare
a iobagiei.
Iluminismul;
In tarile romane iluminismul se manifesta cu intarziere datorita dominatiei straine si
feudalismului autohton. E de provenienta franceza.
Se manifesta original in urmatoarele aspecte:
1) Are caracter militant, social si national, fiind atasat de valorile nationale si chiar locale
2) Nu este reformist, are caracter moderat
3) Culturalizarea este foarte puternica
Se manifesta mai puternic in Transilvania intre 1750-1850, deoarece burghezia era mai
dezvoltata in Transilvania si era legata de interesele nationale. Burghezia era nemultumita de
lipsa de drepturi sociale si politice ale poporului roman,aspect care duce din 1437, cand se

22
Istoria României

semnase „ unio trium notionum", act care excludea participarea romanilor de la viata social
politica.
Si-a gasit expresia cea mai fidela in Scoala Ardeleana care a reprezentat prima scoala
de patriotism exemplar a romanilor din Transilvania.Numele de scoala face referire la sensul
de organizare.
Programul politic al Scolii Ardelene e prezentat in memoriul din 1791 intitulat
„Suplex Libellus Valachhorum Transilvanie" trimis imparatului Leopod al II-lea prin care se
cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte. Deci,
in primul rand Scoala Ardeleana a fost o miscare de eliberare sociala si nationala.
A fost si o miscare culturala care a stimulat:
1) Studiul istoriei si al limbii romane
2) Dezvoltarea stiintelor naturale si a invatamantului
Reprezentantii Scolii Ardelene au actionat in doua directii:
1) Cu un pronuntat caracter iluminist,asa numita directie obsteasca care urmarea emanciparea
maselor populare prin cultura,mai ales a taranilor. In acest sens s-au infiintat aproximativ 300
de scoli in limba romana, Gheorghe Sincai fiind initiator si director. s-au scris abecedare,
aritmetica, calendare satesti, manuale de economie practica.
2) Directia erudita a constat in publicarea de lucrari de istorie si filologie
Regulamentele Organice si reformele domnilor regulamentari.
Revolutia de la 1821 din Tarile Romane
La 30 ianuarie 1821 moare ultimul domn fanariot Alexandru Șuțu.
La 31 ianuarie 1821 Tudor Vladimirescu, fost ofiter in armata rusa si capitan de panduri,
lanseaza la Padis “Proclamatia” prin care cheama la lupta, impotriva “Tagmei jefuitorilor”, pe
toti locuitorii Tarii Romanesti.
Tudor a colaborat in declansarea acestei miscari cu societatea secreta greceasca
“Eteria” condusa de Alexandru Ipsilanti. Scopul acestei societati era eliberarea grecilor din
Balcani de sub dominatia otomana.
Tudor Vladimirescu si-a organizat armata si a pornit catre Bucuresti. Aici marea
boierime formase “Comitetul de Oblăduire” si a incredintat conducerea Tarii Romanesti lui
Tudor.
Acesta a stat in Bucuresti aproximativ 2 luni, timp in care a facut cunoscut programul
revolutiei intitulat “Cererile Norodului Romanesc”. Aici Tudor revendica inlaturarea
domniilor fanariote, numirea in functie sa se faca pe merit, infiintarea armatei nationale si
desfiintarea vamilor interne intre Moldova si Tara Romaneasca.

23
Istoria României

Concomitent cu actiunea lui Tudor in Tara Romaneasca, in Moldova intra armata


eterista condusa de Ipsilanti. Ipsilanti a anuntat la Iasi ca actiunea sa e sprijinita de tarul
Rusiei, dar acesta a negat orice implicare, fapt ce a permis Imperiului Otoman sa intervina cu
armata in Tara Romaneasca.
Intre timp, Tudor e acuzat de tradare de catre Ipsilanti si apoi e ucis din ordinul
acestuia. Armata lui se va destrama, iar Tara Romaneasca va fi ocupata cateva luni de armata
otomana.
Desi miscarea a fost infranta, principala sa urmare a fost restaurarea in 1822 a
domniilor pamantene prin Ionita Sandu Sturdza in Moldova si Grigore Dimitrie Ghica in Tara
Romaneasca.
Tratatul de pace de la Adrianopol 1829 Tratatul de pace de la Adrianopol (numit si
Tratatul de la Edirne) a fost semnat la incheierea razboiului ruso-turc din 1828-1829. Prin
acest tratat puterea Portii asupra Tarilor Romane scadea in favoarea Imperiului Rus.
Regulamentele organice
Reprezinta un cod de legi cu valoare de constitutie ce au fost aplicate la 1 iulie 1831 in
Tara Romaneasca si la 1 ianuarie 1832 in Moldova. Aceste legi au fost elaborate de o comisie
formata din boieri munteni si moldoveni sub coordonarea generalului rus Pavel Kiseleff.
Regulamentele precizau fixarea domniei pe toata durata vietii domnitorului. Acesta era
ales din randul boierimii pamantene (române) si era confirmat de Imperiul Otoman.
Acestea prevedeau principiul separarii puterilor in stat. Puterea executiva era detinuta
de catre domnitor, iar puterea legislativa apartinea Adunarii obstesti, care prezenta
domnitorului rapoarte numite anaforale. Puterea judecatoreasca era detinuta de instante de
judecata, modernizate prin aparitia corpului de avocati si a procuraturii. De asemenea, se
desfiintau vamile interne intre Moldova si Tara.Ro.
Regulamentele prevedeau stabilirea unui impozit unic (capitația), iar burghezia platea
un impozit pe venit numit patentă. De asemenea, se stabilea norma de lucru pentu tarani
(numita nart) si se organiza invatamantul in limba romană. Parte negativa: se mentineau
privilegiile boierimii.
Primii domnitori regulamentari au fost din 1834: Mihail Sturdza in Moldova si
Alexandru Dimitrie Ghica in Tara Romaneasca.
Constituirea României moderne:
Revoluția română de la 1848;
Revolutia Europeana a fost ocazia si nu cauza Revolutiei Romane. In contextul politic
al anului 1848 s-a declansat revolutia si in Tarile Romane, obiectivele fiind nationale (unirea

24
Istoria României

Moldovei cu Muntenia si independenta lor), politice (regim de guvernare republican,


reformarea societatii) si sociale (improprietarirea taranilor cu pamant).
Moldova – 27 martie 1848 – o adunare formata din boierimea Moldovei, intrunita la
hotel Petersburg, a redactat si a prezentat domnitorului Mihail Sturdza “Petitia Proclamatie”
din 35 de articole. Continutul acestora era moderat si se preciza “Sfanta Pazirea a
Regulamentelor Organice”, adica mentinerea de fapt a situatiei existente si pana atunci. In
privinta problemei taranesti se preciza doar relativa imbunatatire a situatiei taranilor.
Domnitorul Mihail Sturdza a respins acest document si a cerut arestarea sau chiar
exilarea autorilor. O parte din revolutionari s-au refugiat la Brasov (exilatii), unde, in mai
1848, au redactat un document cu caracter secret numit “Principiile noastre pentru reformarea
patriei”, in care se revendica unirea Moldovei cu Muntenia, independenta acestora si
improprietarirea taranilor fara despagubire.
Transilvania – in acest teritoriu problemele politice si sociale s-au impletit cu cele
nationale, deoarece obiectivul revolutiei maghiare era cel de anexarea Transilvaniei la
Ungaria. Reactia de protest a revolutionarilor romani transilvaneni a fost organizarea la 3-5
mai 1848 a Marii Adunari Nationale de la Blaj, pe Campia Libertatii. In cadrul acestei adunari
s-a adoptat documentul “Petitia Nationala” cu 16 articole. Cele mai importante revendicari au
fost improprietarirea taranilor fara despagubire si infiintarea garzilor nationale romanesti.
Pentru a provoca conflicte in randul revolutionarilor romani si maghiari, imparatul
Austriei a fost de acord cu anexarea Transilvaniei la Ungaria. Acest fapt a determinat un
conflict deschis intre revolutionarii romani si cei maghiari in perioada septembrie 1848 - iulie
1849.
Nicolae Balcescu a intervenit in Transilvania pentru a media conflictul cu ungurii,
rezultatul tratativelor fiind “Proiectul de pacificare” de la Seghedin, din iulie 1849. Acesta nu
a mai avut nicio valoare practica, deoarece in august 1849 armatele habsburgice si tariste au
intervenit in Transilvania si au infrant revolutia.
Tara Romaneasca – revolutia s-a declansat la 9 iunie 1848, in urma “Proclamatiei” de
la Islaz. Sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu s-a retras la Brasov, iar la
conducerea Tarii Romanesti s-a impus un guvern provizoriu format din membrii revolutiei:
Nicolae Balcescu, fratii Golescu si Gheorghe Magheru.
Continutul proclamatiei cuprindea principii ca:
- independenta administrativa si legislativa;
- egalitate politica si libertatea tiparului;
- alegerea domnitorului din 5 in 5 ani;

25
Istoria României

- improprietarirea taranilor prin despagubire;


- desfiintarea pedepsei cu bataia si celei cu moartea.
Guvernul s-a confruntat cu 2 incercari de inlaturare din partea contrarevolutiei, dar
ambele au fost esuate. In perioada celor 2 luni si jumatate, membrii guvernului provizoriu au
incercat sa puna in aplicare prevederile “Proclamatiei” de la Islaz. Totodata, s-a intrunit o
comisie a proprietatii care a dezbatut problema Reformei Agrare.
In aceasta perioada apare drapelul tricolor, devenit oficial abia la A.I.Cuza. Imperiul
Otoman nu a acceptat aceasta situatie politica in Tara Romaneasca si l-a trimis pe Suleiman
Pasa pentru a restabili ordinea. Acesta a ajuns la un compromis cu membrii guvernului
provizoriu, care a fost inlocuit de o locotenenta domneasca formata tot din fostul guvern
provizoriu (aceiasi membri).
Rusii si turcii nu au acceptat aceasta situatie. De data asta sultanul l-a trimis pe Fuad
Pasa, care a intrat cu armata in Bucuresti si, dupa o incercare de rezistenta a Companiei de
Pompieri condusa de Pavel Zaganescu, a ocupat Tara Romaneasca.
Regimul de ocupatie militara otomana a durat pana in 1849, cand, prin Conventia de la
Balta Liman, s-a inlaturat regimul de ocupatie militara si s-a revenit la regimul regulamentar.
Constituirea si organizarea statului național (problema românească - si Europa
1848-1858; Unirea din 1859;)
Hotararea marilor puteri cu privire la unire s-a concretizat in Conventia de la Paris din
1858. Conform acesteia, noul stat creat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei
si Valahiei (care ramaneau sub suzeranitatea “Majestatii Sale Sultanul”). Statul se organiza pe
baza principiului separatiei puterii in stat si trebuia sa aiba 2 domnitori (alesi pe viata, prin vot
cenzitar), 2 guverne, 2 capitale, 2 adunari, iar comune sa fie Inalta Curte de Justitie si de
Casatie, si Comisia Centrala de la Focsani. Se desfiintau privilegiile boieresti.
Aceste decizii au fost considerate “un amestc de unire si despartire”. Vasile Boerescu
a afirmat ca “Europa ne-a ajutat destul, ramane sa ne ajutam noi insine.”
In 5 ianuarie 1859 e ales (cu unanimitate) la Iasi, ca domn al Moldovei, Alexandru
Ioan Cuza. In Tara Romaneasca lucrarile adunarii elective s-au desfasurat la data de 24
ianuarie 1859. Aici Alexandru Ioan Cuza a fost ales cu majoritate de voturi. Prin urmare, s-a
realizat dubla alegere a lui Al. I. Cuza, unirea politica a Moldovei cu Tara Romaneasca si,
implicit, crearea statului roman modern. Marile Puteri au fost puse in fata faptului implinit, iar
incalcarea textului Conventiei de la Paris a fost motivata prin faptul ca nu se preciza ca cei doi
domnitori sa fie persoane diferite.

26
Istoria României

Reformele lui Al. I. Cuza;


Poarta si Austria au considerat dubla alegere ca fiind nefavorabila si cer convocarea
unei Conferinte. Aceasta Conferinta este convocata la Constantinopol si in aprilie 1859
Franta, Prusia, Anglia si Rusia recunosc dubla alegere a lui Cuza si abia in 1859 Austria si
Turcia recunosc dubla alegere. Unirea reala a celor doua state este recunoscuta in urma unor
tratative duse de Costaghe Negri. Astfel, in decembrie 1861, Cuza a putut sa uneasca cele
doua Adunari Legislative, care s-au intrunit intr-o singura Adunare la 24 ianuarie 1862.
In viata politica s-au distins doua grupari: cea radicala, in frunte cu C. A. Rosetti, care dorea
reforma imediata, si cea conservatoare, care era pentru reforme lente, ca sa-si pastreze pozitia
dominanta.
Alexandru Ioan Cuza avea o pozitie moderata si era sprijinit de Mihail Kogalniceanu.
Alexandru Ioan Cuza ia mai intai masuri pentru:
- unificarea administratiei, a armatei si a vamii;
- stabileste un curs monetar unic si stema tarii;
- 24 ianuarie devine zi nationala;
- capitala se stabileste la Bucuresti si tara ia numele de Romania;
- in 1863 are loc secularizarea averilor manastiresti, adica mai mult de un sfert din suprafata
arabila a tarii care apartine manastirilor este trecuta in proprietatea statului.
Lovitura de la 2 mai
Cuza si Kogalniceanu pregatesc un proiect de reforma agrara, dar in Adunarea
Obsteasca erau majoritatea conservatori care se opuneau. In aceste conditii, Cuza dizolva
Adunarea si la 2 mai 1864 da o noua lege electorala si o noua Constitutie care va purta
numele de „Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris”, prin care se inaugureaza un regim
autoritar si se infiinteaza senatul. Noua Constitutie este adoptata printr-un plebiscit (votul
intregii tari). Cu noul Parlament domul adopta reforma agrara (1 august 1964), prin care sunt
improprietarite, in functie de numarul de vite, 463000 de familii, cu 1800000 de ha. Se
desfiinteaza claca.
Reforma invatamantului din 1864
In 1860 se infiinteaza Universitatea de la Iasi si in 1864 se infiinteaza Universitatea de
la Bucuresti. Tot in 1864 se adopta legea instructiunii publice, prin care invatamantul primar
devine obligatoriu si gratuit.
In ultimii trei ani de domnie, Cuza a promulgat Codul Civil si Penal (camerele de
comert).

27
Istoria României

Adversari domnului, conservatorii si liberalii, au alcatuit o „monstruasa coalitie”, si in


noaptea de 10 – 11 februarie 1866 l-au detronat pe domn si l-au inlocuit cu o locotenenta
domneasca. Cuza moare in 1873 in Germania. Unirea si reformele lui Cuza au pus bazele
Romaniei moderne.
Constituția din 1866; cucerirea Independenței de Stat.
Este promulgata la 1 iulie 1866, fiind prima Constitutie interna romaneasca dupa
modelul constitutiei belgiene din 1866. Are un caracter democratic si umanist. Ea consacra in
mod oficial numele de Romania, care devine ca forma de stat monarhie constitutionala.
Cuprinde 8 titluri, impartite pe capitole si sectiuni care se refera la teritoriul romanesc,
drepturile cetatenesti, organizarea puterii in stat, prerogativele domnului si ministrilor.
Succesiunea la tron e reglementata prin principul ereditar in familia lui Carol I, pe linie
barbateasca, iar mostenitorii urmau sa fie crescuti in religie ortodoxa.
Contine prevederi privind separarea puterilor in stat:
- puterea executiva o aveau domnul si guvernul;
- puterea legislativa o avea Adunarea Legislativa (Parlamentul bicameral);
- puterea judecatoreasca o aveau organele judecatoresti.
Nici un act nu era valabil daca nu era contrasemnat de un ministru. Constitutia mai
cuprindea drepturile si libertatile cetatenilor: egalitate in fata legilor, libertatea constiintei, a
presei, a intrunirilor, dreptul de azil politic. Proprietatea era considerata sacra si inviolabila.
Se mentinea sistemul electoral cenzitar si numai barbatii crestini aveau drepturi politice
(negativ).
Domnul avea largi prerogative:
- sanctiona si promulga legi;
- numea si revoca ministri;
- era seful armatei;
- conferea decoratii si grade militare;
- batea moneda;
- incheia conventii cu alte state, cu acordul prealabil al Parlamentului;
- avea drept de veto (negativ).
Semnificatia Constitutiei: Constitutia a oferit cadrul pentru evolutia statului roman pe
bazele moderne. Ea a avut o existenta indelungata si sta la baza Constitutiei din 1923.
Au fost aduse unele modificari:
- in 1879 se acorda drept de vot si persoanelor care erau crestine;
- in 1884 se reduce numarul colegiilor electorale;

28
Istoria României

- in 1917 nevoia de a infaptui reforma agrara a dus la anularea articolului ce declara


proprietatea sacra si inviolabila.
Razboiul de independenta (1877 – 1878)
Dupa realizarea unirii din 1859, principalul obiectiv al politicii externe era reprezentat
de obtinerea independentei, deoarece Romania era inca o provincie a Imperiului Otoman.
In 1875 se declanseaza o noua etapa a crizei orientale, concretizata prin rascoalele
antiotomane ale popoarelor din Balcani (Bosnia - Hertegovina in 1875, Bulgaria in 1876,
precum si atacarea turcilor de catre Serbia si Muntenegru in 1876). In aceasta situatie,
Imperiul Tarist si-a anuntat intentia de a interveni in Balcani impotriva Imperiului Otoman,
sub pretextul sprijinirii popoarelor ortodoxe aflate sub dominatie otomana.
Pentru a se evita situatiile precedente, cand, in cazul razboaielor ruso-turce, teritoriul
romanesc devenea loc de confruntari militare, o delegatie a Guvernului roman s-a deplasat in
Rusia, in septembrie 1876, pentru a discuta conditiile traversarii teritoriului romanesc de catre
armata rusa. Negocierile nu au dus la incheierea unei intelegeri privind independenta si
semnarea unei conventii de colaborare.
Acest lucru se va intampla anul urmator, la 4 aprilie 1877, cand se incheie o conventie
militara romano-rusa, care stabilea traseul trupelor tariste pe teritoriul Romaniei, precum si
obligatia Guvernului rus de a-si intretine trupele si de a respecta integritatea teritoriala a
Romaniei.
La 12 aprilie 1877 se declanseaza razboiul ruso-turc. Romania nu a participat imediat
la razboi, deoarece, initial, guvernul rus a refuzat colaborarea cu armata romana. Dupa
declansarea razboiului, in Romania s-a decretat mobilizare generala si la 9 mai 1877 Mihail
Kogalniceanu declara independenta de stat in Parlamentul Romaniei.
Ofensiva armatei turcesti pe frontul din Balcani a determinat ca Marele duce Nicolae,
comandantul armatei ruse, sa solicite lui Carol I, printr-o telegrama, interventia armatei
romane. Primele divizii romanesti trec Dunarea si participa alaturi de armata rusa la cucerirea
redutelor: Grivita, Rahova, Smardan (punct militar fortificat / cetate pe frontul din Balcani in
timpul razboiului ruso - turc).
Contributia armatei romane la obtinerea victoriei a fost esentiala. Rusii au esuat in fata
Plevnei, dar, dupa un lung asediu de 2 luni, Plevna capituleaza in fata armatei romane la 28
noiembrie 1877, dupa care Osaman Pasa se preda armatei romane. Luptele au continual pana
in februarie 1878, cand Imperiul Otoman recunoaste victoria Rusiei.
Tratatul de pace de la San Stefano din 19 februarie 1878 Romania nu a fost acceptata
la tratativele de pace dintre Rusia si Turcia. Tratatul de la San Stefano a recunoscut

29
Istoria României

independenta Romaniei, dar a decis si un schimb de teritorii: Rusia cedeaza Dobrogea si


Insula Serpilor in favoarea Romaniei, iar aceasta cedeaza sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad,
Ismail) in favoarea Rusiei. In sudul Muntilor Balcani se crea un mare principat, care
reprezenta in realitate un loc de stationare al armatelor tariste. Se recunoaste autonomia
Bosniei si a Hertegovinei.
Tratatul de pace de la Berlin din 1 iulie 1878 Tratatul de pace incheiat la Berlin a avut
drept cauza nemultumirea marilor puteri fata de cresterea influentei ruse in Balcani. Se
recunoaste independenta Romaniei, dar in mod conditionat, impunandu-se modificarea
articolului 7 din Constitutie, care prevedea acordarea cetateniei pe criterii religioase. De
asemenea, se accepta schimbul teritorial facut de Rusia, iar Bosnia si Hertegovina sunt date
spre administrare Austro-Ungariei.
Alte precizari separate de tratat:
- In toamna anului 1878 Carol I primeste titlul de “Alteta Regala”.
- In 14 martie 1881 Parlamentul a votat transformarea Romaniei in regat.
- Ia 10 mai 1881 Carol I si Elisabeta au fost incoronati.
Aceste acte politice au consacrat progresul statului si au contribuit la cresterea
prestigiului international al Romaniei, care in 1881 avea relatii diplomatice cu 18 state.
Stat, societate si cultură în România modernă (1866-1914): Monarhia;
Parlamentul; formarea si evoluția partidelor politice; activitatea guvernamentală; românii
din afara granițelor (Transilvania, Banat, Peninsula Balcanică, Dobrogea, Basarabia,
Bucovina);
Situația internațională si politica externă a României la sfârsitul secolului al XIX-
lea si începutul secolului al XX-lea; curente de idei privind formarea civilizației române
moderne; viața economică si transformările sociale (geneza si evoluția
grupurilor burgheze, țărănimea, clasa muncitoare), formarea elitelor politice moderne;
instituțiile de cultură; cultura si viața cotidiană.1. A. Tendinţe şi politici în cultura
europeană a secolului al XIX-lea.
– Progresul înregistrat prin cercetarea ştiinţifică şi inovaţiile tehnice din secolul al
XIX-lea;
- Promovarea ideilor liberale şi naţionale în plan politic; s-au reflectat în mediile
culturale prin diversificarea curentelor intelectuale şi artistice, ca şi prin accentuarea rolului
social al culturii, respectiv a interesului public pentru stimularea creaţiei sau a politicilor
culturale. Dacă artiştii şi scriitorii au început să se adreseze unui public tot mai larg, ei

30
Istoria României

dovedeau, în acelaşi timp, preocupări şi convingeri politice, pe care le făceau cunoscute prin
operele lor.
Această evoluţie a fost favorizată de dezvoltarea presei, de creşterea tirajelor
publicaţiilor şi ale cărţilor, a interesului general pentru lectură şi instruire.
În domeniile literaturii şi artei, secolul al XIX-lea a debutat prin afirmarea (cu
deosebire după 1815) a romantismului.
Exprimarea liberă a sentimentelor şi trăirilor, căutarea modelelor eroice în istorie,
valorizarea idealurilor naţionale şi democratice au reprezentat trăsături definitorii ale operelor
artistice şi literare romantice.
La mijlocul secolului al XIX-lea, realismul, aducea o viziune nouă în creaţia artistică.
Preocupaţi de descrierea realităţii sociale aşa cum se prezenta aceasta, fără alte artificii, a
omului ca produs al mediului social al vremii sale, reprezentanţii realismului urmăreau
observarea cu obiectivitate a lumii reale, prezentarea şi explicarea ei cu precizie şi cu
minuţiozitate.
Naturalismul, inspirat de fiziologia experimentală dezvoltată de Claude Bernard, a
accentuat interesul pentru influenţa mediului, dar şi a fiziologicului sau a eredităţii, asupra
evoluţiei omului şi a societăţii. La cumpăna secolelor al XIX-lea – al XX-lea, simbolismul şi
parnasianismul, exprimau dorinţa de desprindere de realitatea imediată şi de căutare a unor
noi valori culturale
.În artele plastice, ultimele decenii ale secolului al XIX-lea au fost marcate de
impresionism, exprimare a căutărilor pentru redarea unor nuanţe şi fenomene subtile ale
luminii şi ale mişcării.
Cultura a fost asumată în secolul al XIX-lea ca o problemă de stat, fiind adoptate
măsuri politice pentru susţinerea ei.
Trăsături fundamentale ale epocii au fost:
- perfecţionarea învăţământului;
- eforturile pentru reducerea analfabetismului;
- constituirea de asociaţii culturale, academii naţionale, manifestările expoziţionale.
Preocuparea pentru urbanism a permis avântul arhitecturii, construirea unor
edificii impresionante (gări, biblioteci, monumente, clădiri guvernamentale) şi
utilizarea unor materiale noi, precum betonul armat, oţelul şi sticla.
Preocupări culturale în spaţiul românesc, până la Primul Război
Mondial.

31
Istoria României

Dezvoltarea literaturii şi artei a fost caracterizată, pe de o parte, de racordarea mediului


cultural românesc la cel occidental şi pe de altă parte de cultivarea specificului naţional, prin
alegerea temelor de inspiraţie din creaţia folclorică sau din trecutul istoric.
Începuturile afirmării culturale au fost puse în perioada prepaşoptistă, odată cu
dezvoltarea gustului pentru lectură şi apariţia primelor publicaţii în limba română (Curierul
românesc, Albina românească - 1829; România, primul cotidian românesc – 1837, Gazeta de
Transilvania - 1838).
Un rol deosebit în promovarea culturii naţionale a revenit societăţilor literare, artistice
şi ştiinţifice, ca de pildă, Societatea Academică Română (Bucureşti, 1867), devenită, din
1879, Academia Română, instituţie de prestigiu care îşi desfăşura activitatea în trei secţii:
literară, istorică şi ştiinţifică.
Medii şi politici culturale europene în secolul al XX-lea.
Cultura europeană a secolului al XX-lea a fost influenţată de schimbările în modul de
viaţă şi mentalitatea oamenilor, produse de Primul Război Mondial.
Trăsăturile culturii interbelice au fost:
- Protestul faţă de război, faţă de uniformizare şi tehnicizare;
- căutarea unor noi forme artistice;
- apariţia culturii de masă;
- a dus la decăderea culturii tradiţionale;
- încurajarea consumului de masă;
- standardizarea gusturilor publicului;
- la impunerea unor modele comportamentale noi.
În ţările cu regimuri politice totalitare, cultura de masă a reprezentat un instrument de
propagandă, în slujba puterii politice.
În literatură, arte plastice, muzică şi filosofie au apărut noi curente, ca:
- expresionismul;
- dadaismul;
- suprarealismul;
- abstracţionismul.
Filosofia europeană interbelică a fost dezvoltată de gânditori şi scriitori ca Jean
Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus.
După al Doilea Război Mondial, progresele în plan tehnic şi social, mai ales în statele
occidentale, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare în masă, au produs anumite

32
Istoria României

modificări ale practicilor culturale, in favoarea cinematografiei, a televiziunii şi a noilor


tehnologii informatice.
În arhitectură s-a impus concepţia funcţională, modernă, cu noi forme şi materiale
(aluminiu, beton, sticlă). Cel mai important curent a fost Şcoala de arhitectură şi arte plastice
Bauhaus, întemeiată în 1919, la Weimar, de W. Gropius.
În perioada postbelică, modelele arhitecturale au accentuat caracterul funcţional şi
social al edificiilor, printre arhitecţii epocii numărându-se Le Corbusier, A. Aalto, M. Breuer,
R. Bofil.
Tendinţe în cultura românească a secolului al XX-lea.
Constituirea statului naţional unitar şi afirmarea României în rândul statelor europene
moderne s-a reflectat în plan cultural printr-o amplă efervescenţă a formelor şi modalităţilor
de expresie, ca şi prin deschiderea spre cultura europeană, fără a nega valoarea specificului
naţional.
Scriitori din perioada interbelică precum Ion Barbu, Hortensia Papadat- Bengescu,
Camil Petrescu, George Bacovia, Tristan Tzara şi Saşa Pană (ultimii doi fiind fondatorii
dadaismului), Mircea Eliade, Lucian Blaga şi Al. Phillipide au ilustrat curentele culturale ale
vremii.
În dramaturgie, Eugen Ionescu a devenit celebru ca un reprezentant de seamă al
teatrului absurdului.
În artă, Constantin Brâncuşi s-a dovedit, prin operele sale Poarta sărutului, Coloana
fără sfârşit, Pasărea măiastră, Masa Tăcerii, un precursor al artei abstracte.
În perioada postbelică, legăturile culturale dintre România şi restul Europei au fost
limitate de regimul comunist. Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, dirijorul Sergiu
Celibidache, muzicianul Constantin Brăiloiu, aflaţi în exil, au continuat să reprezinte cultura
românească.
După înlăturarea regimului comunist, deschiderea politică a României spre spaţiul
euro-atlantic a fost însoţită de dorinţa de a reveni în marea familie culturală europeană.
1.C. Identităţi naţionale şi identitate europeană
Identităţi naţionale în spaţiul european.
Expresie a evoluţiei politice şi istorice de la sfârşitul secolului al XVIIIlea şi începutul
secolului al XIX-lea, constituirea naţiunilor, comunităţi umane coerent structurate, cu o
identitate etnică, lingvistică şi istorică proprie, a reprezentat totodată rezultatul impunerii
burgheziei în plan social şi politic.

33
Istoria României

Acest proces a marcat cu deosebire perioada dintre anii 1815 şi 1914 (“Secolul
naţionalităţilor”).
Astfel, pe continentul european, în această perioadă, şi-au îndeplinit treptat năzuinţele
de independenţă şi unitate naţională belgienii, românii, italienii, germanii, norvegienii, în timp
ce imperiile multinaţionale, austro-ungar, rus sau otoman, s-au confruntat cu revendicările şi
revoltele popoarelor supuse.
La asigurarea coeziunii statelor naţionale europene au contribuit politicile de stat,
manifestate prin impunerea învăţământului obligatoriu, a limbii oficiale, a votului universal şi
a recrutării obligatorii în sistemul militar.
În acelaşi timp, naţionalismul excesiv a reprezentat sursa a numeroase conflicte care
au afectat continentul european în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.
Epoca contemporană
Unirea din 1918: etapele Unirii; recunoasterea internațională a Unirii.
Dupa declansarea Primului Razboi Mondial s-a organizat Consiliul devCoroana de la
Sinaia, 21 iulie 1914, in cadrul caruia s-a dezbatut problema intrarii Romaniei in razboi. In
cadrul consiliului s-au conturat 3 orientari:
1. Orientarea progermana, sustinuta de regele Carol I, dorea intrarea Romaniei in
razboi de partea Puterilor Centrale, pentru ca Romania aderase in 1883 la Tripla Alianta, iar
Austro-Ungaria ii ceruse statului roman sa respecte tratatul. Regele a intampinat o opozitie
crancena din partea partidului si se spune ca aceasta i-ar fi provocat moartea subita pe 27
septembrie 1914, cu toate ca avea 75 de ani. A doua zi, Ferdinand I depune juramantul solemn
si devine rege.
2. Orientarea proantanta sustinea intrarea imediata in razboi.
3. Orientarea neutra sustinea neutralitatea necesara pregatirii militare si a
tratatelor diplomatice.
In urma dezbaterilor s-a impus solutia neutralitatii. La 18 septembrie 1914, printr-un
acord secret, Rusia se angaja sa apere integritatea teritoriala a Romaniei si ii recunostea
drepturile asupra teritoriilor din Austro-Ungaria in schimbul unei neutralitati binevoitoare.
Timp de 2 ani, prim-ministrul Ion I.C. Bratianu a dus tratative cu statele
antante pentru a obtine din partea acestora recunoasterea drepturilor Romaniei asupra
teritoriilor locuite de romani din cadrul monarhiei Austro-Ungare. Puterile Centrale sperau, in
cel mai fericit caz, in neutralitatea Romaniei, iar Franta si Rusia, nemultumite de
tergiversarile lui Bratianu, puneau Guvernul de la Bucuresti, in vara anului 1916, in fata
alternativei: “acum ori niciodata”. Neutralitatea excludea insa infaptuirea idealului national,

34
Istoria României

asa ca Romania incheie la 4 august 1916 o conventie politica si militara cu Antanta.


Prevederi:
- Se recunoasteau drepturile Romaniei in Transilvania si Bucovina.
- Romania era sprijinita militar in cazul in care intra in razboi.
La 14 august armata romana a pornit ofensiva in Transilvania. Dezastrul de la Dunare
si contraofensiva Puterilor Centrale in Transilvania au condus la ocuparea de catre inamic a
2/3 din teritoriul tarii. Armata, guvernul si o parte a populatiei s-au refugiat in Moldova, Iasiul
devenind pentru o perioada capitala tarii.
In iarna anilor 1916-1917, armata romana s-a pregatit sub conducerea unei misiuni
militare franceze. In iulie-august 1917, armata romana a oprit ofensiva germana pe frontul de
vest, in luptele de la Marasti, Oituz si Marasesti, evitand astfel ocuparea Moldovei.
Aceste victorii nu au putut fi valorificate, deoarece Rusia, principalul aliat al Romaniei
pe frontul de est, iese din razboi si incheie pace separata cu Germania. Aceasta decizie a fost
adoptata de catre Lenin dupa ce a preluat puterea in stat, ca urmare a Revolutiei Bolsevice
(comuniste).
Din cauza faptului ca armata romana nu mai putea continua rezistenta,
guvernul condus de Alexandru Marghiloman incheie un tratat de pace cu Puterile
Centrale la Bucuresti, in 24 aprilie 1918. Documentul impunea tarii conditii grele:
- erau cedate Dobrogea si culmile Carpatilor;
- economia era subordonata Germaniei;
- armata era demobilizata.
Regele Ferdinand I nu a recunoscut tratatul. Asadar, victoriile Antantei au determinat
reinceperea ofensivei in octombrie de catre armata romana, astfel incat sfarsitul razboiului a
gasit Romania in tabara invingatorilor. Participarea la razboi a insemnat aproape 800.000 de
morti, raniti si disparuti, dar si distrugeri enorme si pierderi materiale.
Marea Unire de la 1918
Primul Razboi Mondial a determinat o transformare radicala pe harta geopolitica a
Europei. Imperiile multinationale s-au destramat, permitand reforma unitatii nationale si
afirmarea unor noi state independente.
1. Basarabia - primul teritoriu care s-a unit cu Romania la 27 martie 1918, ca urmare a
deciziei adoptate de Sfatul Tarii.
2. Bucovina a fost provincie a Austro-Ungariei. Dupa destramarea acesteia, Ucraina a
manifestat pretentia de a o anexa. In acest context, in cadrul Adunarii Nationale de la

35
Istoria României

Cernauti, s-a decis unirea Bucovinei cu Romania, iar la 15 noiembrie 1918 Congresul General
al Bucovinei a votat in unanimitate “unirea neconditionata si pentru vecie”.
3. Transilvania - in cadrul fostei monarhii Austro-Ungare existau opinii referitoare la
refacerea imperiului in forma unei federatii. Pentru a afirma interesele nationale, membrii
Consiliului National Roman Central (CNRC) au convocat Marea Adunare Nationala de la
Alba Iulia la 1 decembrie 1918. In cadrul acestei adunari, Vasile Goldis a citit “Rezolutia
Unirii” cu Romania. Ungaria recunoaste unirea abia in 1920, prin tratatul de la Trianon.
Denumirea de Romania Mare este valabila incepand cu 1 decembrie 1918.
In plan international, noua configuratie teritoriala a tarii a fost recunoscuta prin
tratatele semnate in cadrul Conferintei de Pace de la Paris din anii 1919-1920.
Pacea realizata la Paris n-a fost durabila deoarece:
- statele mici din tabara invingatoare au fost discriminate;
- Rusia Sovietica n-a fost invitata la conferinta;
- statele invinse nu au fost admise la tratative;
- statele invinse au fost considerate responsabile de declansarea razboiului;
- desi s-a constituit Societatea Natiunilor (sau Liga Natiunilor), care avea drept obiectiv
mentinerea pacii in lume, aceasta nu avea mijloacele necesare pentru a o impune.
La 15 octombrie 1922 a avut loc la Alba Iulia incoronarea regelui Ferdinand I (1914-
1927), numit si “Intregitorul” si a reginei Maria, ca suverani ai Romaniei Mari. La festivitati
vor fi prezenti reprezentanti din 13 state ale lumii, aceasta fiind o noua dovada a recunoasterii
Marii Uniri pe plan international.
Schimbarea calendarului. In 1919 Romania Mare trece de la calendarul iulian la cel
gregorian.
Pentru obtinerea noii date se procedeaza astfel:
- se adauga 12 zile in perioada 1 martie 1800 – 28 februarie 1900
- se adauga 13 zile in perioada 1 martie 1900 – 1 octombrie 1924
- se adauga 14 zile din 1924
*Pana acum am incercat sa folosesc date vechi in sinteza
România interbelică: integrarea provinciilor românesti; Constituția din 1923; sistemul
politic (Parlamentul, Monarhia, partidele, guvernele); statutul minorităților;
Constitutia din martie 1923
In 1921, printr-un decret , este desfiintata marea proprietate si mosieria boiereasca,
pamantul fiind impartit taranilor (avand prioritate cei care au participat la razboi, invalizii si
vaduvele). Regele Ferdinand si-a indeplinit astfel promisiunile facute pe frontul din Moldova,

36
Istoria României

in primavara anului 1917. Ca urmare a desfiintarii marii proprietati, mosierimea dispare ca si


clona politica, iar de pe scena politica dispare Partidul Conservator.
Noua lege relua, in cea mai mare parte, continutul Constitutiei din 1866, fiind o
sinteza intre aceasta si proiectele constitutionale votate in 1917.
Noutati:
- Constitutia din 1866 accentua caracterul indivizibil al statului, pe cand cea din 1923 insista
si asupra caracterului national;
- in Constitutia din 1923 dreptul la proprietate nu mai este unul absolut, ci este nuantat, prin
referire la utilitatea sociala;
- este prevazut votul universal, prezent inca din 1918 (doar pentru barbati, de la 21 de ani), in
urma revizuirii din 1917 a Constitutiei din 1866; disparand votul cenzitar, se desfiinteaza
colegiile din Camera Deputatilor si Senat;
- drepturile cetatenesti, ca si drepturile minoritatilor, sunt “fara deosebire de origine etnica, de
limba si de religie”;
- se introduce controlul preventiv al constitutionalitatii legilor; se creeaza un Consiliu
Legislativ care trebuie sa avizeze legile, dar al carui rol este consultativ.
In concluzie, Constitutia din 1923 a pastrat spiritul liberal al celei din 1866, a
perfectionat sistemul de control al respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti, si a
consacrat in plan juridic unirea din 1918.
Romania dupa Marea Unire
Dupa infaptuirea Unirii din 1918, guvernele care au condus Romania au trebuit sa
depaseasca criza economico-sociala creata de razboi, sa dezvolte in continuare tara si sa
integreze provinciile care s-au unit in 1918.
Integrarea provinciilor romane si statutul minoritatilor
Dupa ce a avut loc unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania in urma
unor adunari democratice desfasurate la Chisinau, Cernauti, Alba Iulia si dupa ce aceasta
Unire a fost recunoscuta in anii 1919-1920 prin pacea de la Paris, Romania trebuia sa asigure
integrarea politico-administrativa a noilor provincii.
Primul Parlament al Romaniei intregite s-a deschis la 29 decembrie 1919 sub presedintia lui
Nicolae Iorga.
Acest Parlament a ratificat documentele Unirii. Cu acest prilej Vasile Goldis sublinia
ca Unirea a fost un act al dreptatii istorice si o pretentie a civilizatiei umane, iar Nicolae Iorga
spunea ca Romania unita o avem, si o vom pastra.

37
Istoria României

Pentru ca provinciile unite aveau propriile lor legi si institutii, s-a trecut la adoptarea
unor reforme pentru a asigura evolutia unitara a intregului teritoriu. Au fost preluate
sectoarele economice, mijloacele de transport si vamile de catre administratia romaneasca.
- in 1918 a fost data legea electorala, prin care votul era egal, direct si secret si pe care il
aveau barbatii de peste 21 ani, indiferent de avere;
- in 1920 sunt dizolvate comitetele politice locale din Bucovina, Basarabia si Transilvania;
- in 1921 are loc reforma agrara;
- in 1923 se da o noua Constitutie;
- in 1924 invatamantul devine obligatoriu si gratuit si este extins la intreg teritoriul;
- in 14 iunie 1925 se face o noua impartire administrativ-teritoriala. Tara va fi impartita in
judete, plaji, comune si sate.
Marea Unire din 1918 a creat un nou cadru teritorial, economic si etnografic. Suprafata
tarii s-a marit la 295000 km2, fata de 137000 km2, inainte de 1916, iar populatia a ajuns la 18
milioane, conform recensamantului din 1930, fata de 7250000 locuitori in anul 1918. Din
acestia 71,9% romani, 28,1% minoritati, din care: 7,2% unguri, 4,1% germani, 4% evrei,
3,8% ucraineni etc. S-a dublat suprafata arabila fata de 1913, a crescut aproape de 3 ori
suprafata padurilor. Lungimea cailor ferate a crescut de la 4300 km2 la 11000 km2.
Atitudinea minoritatilor fata de Unire a fost diferita de la provincie la provincie. Astfel, in
Bucovina si Basarabia reprezentantii minoritatilor au fost prezenti la luarea deciziilor si au
fost prezenti in organele provizorii de conducere.
In Transilvania reprezentantii germanilor, evreilor si tiganilor si-au exprimat
adeziunea la rezolutia de unire a Transilvaniei cu Romania. De asemenea, reprezentanti ai
maghiarilor au inteles actul de la 1 decembrie 1918.
Statul roman a acordat egalitate cetatenilor in fata legii, indiferent de etnie, limba sau
religie si de asemenea a acordat fonduri cutelor religioase si scolilor apartinand minoritatilor.
In 1934 apareau 492 de titluri de ziare si reviste. In aceste conditii, minoritatile s-au
integrat in viata politica romana cat si in cea culturala. Exemple: s-au format partide ca:
Uniunea Evreilor Pamanteni (1900), Partidul Maghiar (1921), Partidul German (1921). Se
remarca activitatea minoritatilor etnice in literatura, stiinta, arta etc. Exemple: in literatura
Tristan Tzara si Nagy Istvan; in medicina Iosif Reiner; in sculptura Francisc Storck.
Au existat si unele diferende intre statul roman si reprezentantii minoritatilor. In acest
sens se remarca reprezentantii revizionismului maghiar si bulgar si a expansionismului
sovietic, fapt care a dus la evenimentele tragice din 1940.
Evolutia economica intre 1918-1939

38
Istoria României

In evolutia economica din aceasta perioada exista mai multe etape:


- perioada de refacere economica, proces incheiat in linii mari in 1923;
- perioada de ascensiune economica 1924 – 1928;
- perioada de criza economica 1929;
- perioada de cea mai mare dezvoltare economica, intre cele doua razboaie mondiale 1934 -
1939, cand are loc relansarea industrializarii.
Agricultura: Tara noastra are o economie predominant agrara.
Reforma agrara
Inca din 1917, cand guvernul era refugiat la Iasi, regele Ferdinand promite soldatilor
ca dupa terminarea razboiului vor primi pamant. In decembrie 1918 se da un decret de lege
care prevedea exproprierea proprietatilor funciare din vechiul regat. In 1919 decrete
asemanatoare sunt adoptate pentru Basarabia, Transilvania si Bucovina.
Reforma a fost definitivata in 1921, cand au fost expropriate 6 milioane de hectare de
teren si au fost improprietariti 2 milioane de locuitori.
Masura a imbunatatit situatia taranilor, dar faramitarea proprietatilor si inapoierea
tehnica au diminuat efectele initiale ale reformei.
Industria - Industria tarii a fost afectata de razboi. Astfel, in 1919 ea a realizat 25% din
productia anului 1913.
Dupa refacerea sa, industria va cunoaste o perioada de avant, in timpul guvernarilor
liberale din 1922 – 1928, 1934 – 1937. Liberalii, folosind deviza “prin noi insine” au incurajat
capitalul autohton. In schimb, national-taranistii veniti la putere in 1928 au incurajat
investitiile straine folosind deviza “porti deschise pentru capitalul strain”.
Criza economica din anii 1929 – 1933 a oprit temporar procesul de industrializare (se
inchid fabrici, scade productia, se inchid bancile, sunt 300000 de someri).
In 1934 – 1938 industria se relanseaza si Romania produce alimente, textile, produse chimice,
locomotive, avioane, echipament militar, motoare electrice, cauciuc sintetic.
Industria energetica: rafinarii care prelucreaza 95% din titei.
Are loc un proces de concentrare si centralizare a industriei.
- trustul metalurgic Titan-Nadrag-Calan;
- concernul aurifer Mica;
- sindicatul petrolier Distributia;
- magnati industriali: Malaxa, Mociornita, Gigurtu, G.G. Mironescu;

39
Istoria României

In 1938, Romania detinea locul I in Europa si VII in lume privind productia petroliera.
Aur si gaze naturale: locul II in Europa. Productia de grau: locul IV in Europa. Privind
dezvoltarea comertului aveam relatii comerciale cu Franta, Anglia si Germania (1933).
Intelectualii au un rol tot mai important in viata culturala si politica.
Existenta unor mari contraste sociale a determinat o serie de nemultumiri. Ca urmare se
organizeaza sindicate si au loc masuri de protest.
Criza economiei scade nivelul de trai, ceea ce determina somaj si tensiuni sociale. Ca
urmare, are loc greva generala din 1920, apoi greva minerilor de la Lupeni, apoi grevele de la
Bucuresti si Valea Prahovei din 1932 – 1933, cand are loc folosirea fortei armatei si cad
victime.
Transporturile
Romania a contractat mari imprumuturi. Instaurarea controlului strain asupra
finantelor (exemple: planul de la Geneva 1933, Mulat 1934). Structuri si probleme sociale in
perioada interbelica: Reformele si industrializarea au produs schimbari pe plan social.
Burghezia isi consolida pozitia. Ea detinea industria, bancile si viata politica.
Clasa marilor proprietari funciari s-a dezintegrat in urma reformei agrare, pentru ca nu
puteau sa aiba mosii mai mari de 100000 hectare. Taranimea este majoritara, 78,9% din
locuitori locuind la sate. Creste numarul muncitorilor in urma industrializarii. Intelectualii vor
avea un rol din ce in ce mai important in viata cultural-politica.
Existenta unor mari contraste sociale determina izbucnirea unor framantari sociale. In
aceste conditii se organizeaza miscarea sindicala si au loc proteste mai ales in timpul crizei
economice din 1929 – 1933, cand a crescut somajul.
Proteste: greva generala din 1920; greva de la Lupeni din 1929 si grevele de la
Bucuresti si Valea Prahovei din 1932 – 1933, cand s-a folosit forta armata.
Monarhia din Romania
Sistemul politic din Romania este dat de schimbarile produse dupa razboi.
Institutia monarhica: un element cheie in relatiile politice, are rolul de mediator al regelui,
asigurand echilibrul politic in tara.
Carol I (1866 – 1914): va domni ca principe constitutional, iar din 1884 ca rege
constitutional. Carol I se implica in momentele cele mai importante ale tarii: alcatuirea
regimului constitutional si independent.
Ferdinand I (1914 – 1927): se implica in construirea statului national roman unitar si la
15 martie 1922 regele Ferdinand si regina Maria sunt incoronati ca suverani ai tuturor

40
Istoria României

romanilor, iar Ferdinand poarta numele de „Intregitorul”. Ferdinand nu si-a depasit atributiile,
dar a fost acuzat ca s-a lasat dominat de Ionel I.C. Bratianu.
In 1925 se declanseaza criza dinastica, cand printul Carol al II-lea revine la tron si face
totul ca sa compromita regimul constitutional si partidele politice. Ca urmare, se instaureaza
dictatura regala din 1938.
Partidele politice din Romania
Dupa 1918 creste numarul partidelor politice, dar unele dispar. Dispare Partidul
Conservator ca urmare a legii electorale si legii agrare.
Partidul Liberal, creat in 1875 il avea in frunte pe I.C. Bratianu, I. Gh. Duca, si
Gheorghe Tatarascu. Guverneaza intre anii 1918 – 1919, 1922 – 1926, 1927 – 1928 si 1933 –
1937. El alcatuieste Constitutia din 1923 si legea administrativa, legea electorala (aici da
legea primei guvernamentale).
Legea pentru invatamantul primar, legea pentru unitatea teritoriala si legea Mavescu,
prin care Partidul Comunist este scos in afara legii.
Partidul National Taranesc, creat in 1926 din Partidul National Taranesc al lui Ion
Mihalache si Partidul National Roman, are in frunte pe Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Vaida
Voievod. Guverneaza intre anii 1928 – 1933. Da legea minelor, legea pentru organizarea
administratiei locale si legea pentru conversiunea datoriilor agricole. Toate acestea il readuc
pe Carol al II-lea la conducerea tarii.
Partidul Nationalist Democratic este creat de Nicolae Iorga in 1909.
Partidul Poporului este creat de Alexandru Averescu la 1 aprilie 1919. Guverneaza intre 1920
– 1921 si 1926 – 1927. Da reforma agrara si face unificarea monetara.
Partidul Social Democrat, creat in 1927, il are in frunte pe Constantin Titel Petrescu.
Partide extremiste:
Partidul extremist de stanga: Partidul Comunist creat in 1921 in frunte cu Gheorghe
Cristescu, considera ca Romania este un stat multinational.
Partidul extremist de dreapta: Legiunea arhanghelului Mihail este creata de A. C.
Cuza in 1923. In 1927 aceasta devine Garda de fier, iar din 1930 este condusa de Corneliu
Zelea Codreanu. In 1933 Garda de fier este scoasa in afara legii, drept urmare seful partidului
liberal I. G. Duca este ucis.
Reapare in 1933 sub numele de “Totul pentru tara” si in 1937 obtine 15% din voturi.
Legionarii au ucis pe: Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Victor Iamandi si Armand Calinescu.

41
Istoria României

Constitutia din 1923 este constitutia unificarii si exprima transformarile petrecute in


Romania dupa Marea Unire din 1918. Constitutia este aprobata de Camera Deputatilor pe 26
martie si de Senat pe 27 martie. Ea apare in Monitorul Oficial pe 28 martie.
Cuprinde 8 titluri si 138 de articole. Primele articole arata ca Romania este un stat
national unitar indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Stat national inseamna ca, desi erau unele
minoritati, ele nu au schimbat caracterul national al statului nostru.
Constitutia arata ca forma de stat este monarhia parlamentara, bazata pe separarea
puterilor in stat. Astfel:
- puterea executiva apartine regelui si guvernului. Regele numea si revoca ministrii, dizolva
Parlamentul, sanctiona si promulga legile, era seful armatei, batea moneda si conferea
decoratii. Ministrii contrasemnau orice act al regelui, de care raspundeau;
- puterea legislativa o aveau regele si Reprezentanta Nationala (Parlamentul format din doua
camere: Senat si Camera Deputatilor); atat regele cat si Parlamentul puteau sa aiba initiativa
legilor;
- puterea judecatoreasca apartinea Curtii de Casatie si Justitie (Instanta Suprema), care apoi
organiza activitatea judecatoreasca.
Constitutia mai cuprindea drepturi si libertati democratice, dreptul la vot, egalitatea in
fata legii, libertatea presei, a cuvantului si drepturi egale pentru nationalitati.
Importanta Constitutiei: este una din cele mai democratice constitutii din acea perioada.
Optiuni politice privind evolutia societatii romane interbelice
Democratia interbelica si problemele ei:
Dupa 1918 democratia Romaniei s-a maturizat. Tara avea vot universal, partide
politice, constitutie care prevedea separarea puterilor in stat si presa libera. Cu toate acestea,
functionarea mecanismului democratic a fost foarte anevoios. Insasi legea fundamentala
(constitutia) a suferit atacurilor opozitiei ( PNL si PT), acesteia neaducandu-i-se nici o
modificare dupa venirea la putere a PNT.
O problema a mecanismului democratic o constituiau alegerile care se remarcau prin
violenta, frauda, coruptie si intimidare. La toate acestea se adaugau coruptia si afacerile
scandaloase.
Afacerile Skoda au implicat oameni politici si generali. In Romania, perioadele de
stabilitate au alternat cu cele de instabilitate politica.
In perioada 1918 – 1938 au fost 24 de guverne. Perioadele de stabilitate au fost in
vremea guvernelor PNL (1922 – 1926, 1933 – 1937) si corespund cu o relansare a vietii
economice.

42
Istoria României

PNT a guvernat intre 1929 – 1933, dar nu a reusit sa creeze statul taranesc asa cum
dorea. Ca urmare, Carol al II-lea a instaurat un regim de autoritate.
Diversitatea optiunilor politice privind evolutia societatii romanesti: Dupa Marea
Unire din 1918, clasa politica era preocupata de cursul viitor al dezvoltarii intregite. Astfel, s
au format diferite curente de gandire, si anume:
- Europenismul considera ca Romania trebuie sa parcurga aceeasi cale ca si tarile dezvoltate
ale Europei si sa cunoasca urbanizarea si industrializarea;
- Traditionalismul critica formele de imprumut ale civilizatiei europene si considera ca
Romania, tara agrara, cu o populatie rurala majoritara trebuie sa-si conserve valorile
traditionale.
Pe de alta parte, viata politica interbelica era marcata de o confruntare dintre
democratie si tendintele autoritariste. Tendintele democratice sunt prezentate de liberalism si
taranism.
- Liberalismul e reprezentat de PNL, care considera ca Romania trebuie sa-si formeze o
economie capitalista prospera, bazata pe industrie si sa se emancipeze fata de capitalismul
strain. Dezvoltarea Romaniei trebuie sa fie realizata “prin noi insine”, adica prin stimularea
capitalului autohton.
Stefan Zeletin, unul din reprezentantii acestui curent, considera ca in deceniul al II-lea
al secolului XX burghezia a cunoscut de la faza de tinerete a liberalismului, a carei
caracteristica este productia industriala, la neoliberalism, a carei caracteristica era marea
finanta, adica sistemul bancar.
Nasterea neoliberalismului a avut loc odata cu Constitutia din 1923. Esenta
neoliberalismului era interventia statului asupra vietii sociale pentru a indruma chiar si
economic asa cum cer interesele sale (ale statului). Reprezentantii curentului au fost Stefan
Zeletin, Vintila Bratianu si Mihail Manolescu.
- Taranismul sustine ideea statului taranesc, in care taranimea este emancipata economic, prin
reforma agrara si politica. Reforma electorala urma sa aiba rolul principal. Ramura principala
era agricultura, iar industria urma sa asigure numai materii prime pentru agricultura.
Doctrina politica era politica portilor deschise, pentru a atrage capitalul strain.
PNT (1928 – 1930, 1932 – 1933) a facut imprumuturi pentru a reduce efectele crizei
economice. Reprezentantii curentului taranesc au fost: Virgil Madgearu, Constantin Stere si
Gheorghe Zane.

43
Istoria României

Miscarea sociala e reprezentata de Partidul Social Democrat (PSD) care lupta pentru
preluarea puterii de catre miscarea muncitoreasca, fenomen care trebuie sa aiba loc in cadrul
democratiei parlamentare, dar miscarea a avut o influenta redusa.
România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: de la regimul democratic la
regimul autoritar si de dictatură; participarea la războiul antisovietic; răsturnarea
regimului Antonescu; participarea României la război alături de Națiunile Unite.
Dictatura militara a lui Antonescu
La 4 septembrie 1940 regele numeste in fruntea guvernului pe Antonescu. Acesta cere
puteri diplomatice. Cere apoi abdicarea lui Carol, in favoarea fiului sau Mihai. La inceput,
Antonescu formeaza un guvern in care majoritatea sunt legionari si se numeste Statul National
Legionar (14 septembrie 1940). Ei introduc romanizarea intreprinderilor, indeparteaza evreii,
iar in noaptea din 26 – 27 septembrie, ucid 60 de fosti demnitari.
Sperand la sprijinul lui Hitler, Horia Sima, seful legionarilor, organizeaza rebeliunea
legionara din 21 – 23 ianuarie 1941, pentru a-l indeparta pe Antonescu de la putere.
Antonescu, cu ajutorul lui Hitler ii infrange pe legionari. Aresteaza 8000 de legionari, dar
Sima si alti conducatori fug la Hitler.
Antonescu instaureaza dictatura militara (din 23 de membri ai guvernului, 15 erau
militari). Sunt interzise adunarile publice. Antonescu modifica legile vechi si initiaza altele
noi. Controleaza administratia locala cu ajutorul militarilor. De asemenea, economia se afla
sub controlul armatei. La 23 noiembrie 1940 adera la Pactul Tripartit.
Romania in al II-lea razboi mondial
Ca beneficiar al tratatelor de la Paris, cand se realizeaza unitatea nationala, Romania
privea cu ingrijorare la evolutia politica internationala si continua linia traditionala de
apropiere de Franta si Anglia, dar acestea si-au dovedit incapacitatea de a se opune politicii
expansioniste a Germaniei, care a anexat Austria in 1938 si a dezmembrat Cehoslovacia intre
1938 si 1939.
Prin pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1930) Germania si Rusia isi imparteau
zonele de influenta.
Dupa invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, se trece la punerea in aplicare a
pactului. Romania a adoptat o pozitie binevoitoare fata de Polonia si statele occidentale, dar
dupa caderea Frantei cu acordul Germaniei, Romaniei i se impun cedari teritoriale.
Cedarea Basarabiei (28 iunie 1940)
La 26 iunie, printr-un ultimatum, i se cere Romaniei cedarea Basarabiei si nordul
Bucovinei. Partea romana a incercat sa negocieze si in acelasi timp sa obtina sprijinul

44
Istoria României

Germaniei, insa Hitler a conditionat orice colaborare cu Romania de pretentiile teritoriale ale
statelor revizioniste.
URSS trimite un nou ultimatum la 28 iunie 1940. In aceste conditii are loc un Consiliu
de Coroana. Din 26 de participanti, 6 au votat pentru rezistenta armata: Nicolae Iorga, Victor
Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Stefan Ciobanu si E. Urdareanu. Sovieticii au ocupat
abuziv si tinutul Herta, care nu fusese pomenit in notele ultimatumului. Astfel, cedam
Basarabia cu un teritoriu de 44500 km2 si cu o populatie de 3,2 milioane de locuitori si nordul
Bucovinei si teritoriul Herta cu 6000 km2 si cu o populatie de 500000 de locuitori.
Pierderea nord-vestului Transilvaniei (Dictatul de la Viena din 30 august 1940)
La 15 iulie Hitler a trimis o scrisoare lui Carol al II-lea, in care il sfatuieste sa accepte
revendicarile teritoriale ale Ungariei si Bulgariei, si apoi Romania va fi incadrata in politica
de protectie a Germaniei.
La Drobeta Turnu Severin au avut loc negocieri ungaro-romane. Pretentiile exagerate
ale Ungariei au dus la esuarea acestor tratative. Pentru a rezolva aceasta situatie, Hitler avand
interes sa nu extinda razboiul in est si sa protejeze petrolul roman, il cheama pe Mihail
Manolescu la Viena sa semneze cedarea NV Transilvaniei catre Ungaria. In conditiile in care
la granitele romane erau masate trupe ungare, si sub amenintarea ca daca nu accepta, Romania
va fi stearsa de pe harta Europei, guvernul roman accepta situatia propusa (impusa) de Hitler
si cedeaza un teritoriu de 42493 km2 cu o populatie de 1,6 milioane de locuitori, din care 50%
erau romani. Acest dictat nemultumea si Romania si Ungaria. Hitler a realizat acest act cu
scopul mentinerii celor doua state in “Axa” (Berlin-Roma-Tokyo).
In septembrie, in urma discutiilor de la Craiova cu Bulgaria, Romania a cedat
Cadrilaterul, ce avea 6000 km2 si o populatie de 400000 de locuitori.
Participarea Romaniei la cel de-al II-lea razboi mondial
La 23 noiembrie 1940 guvernul a aderat la Pactul Tripartit (Italia, Germania, Japonia).
La 22 iunie 1941 Romania intra in razboi impotriva URSS-ului, alaturi de Germania, Finlanda
si Ungaria. La razboi au participat 47000 de soldati. Pana la sfarsitul lunii iulie sunt eliberate
Basarabia si Bucovina. Evreii din Basarabia si Bucovina au fost deportati. Deportarile au
incetat in 1943. Regimul lui Antonescu nu a adoptat solutii de a-i masacra pe evrei in masa.
Romanii au suferit mari pierderi. Exemplu: in luptele de la Odesa au murit 17729 de oameni.
In aceste conditii, multi oameni politici au actionat in secret pentru a incheia pace cu aliatii
(Anglia, SUA, URSS).

45
Istoria României

In acest timp, Antonescu si colaboratorii lui au initiat in septembrie tratative cu aliatii,


dar SUA, Anglia si URSS hotarasc ca nici una dintre ele sa nu incheie pace separata.
Discutiile s-au prelungit pana in vara anului 1944.
Actul de la 23 august 1944
In aceste conditii, Romania risca sa fie ocupata de armata sovietica, intrucat aceasta
ajunsese la 20 august pe linia Fagaras, Neamt, Chisinau, Cluj. Si Anglia a incercat sa
organizeze rezistenta pe linia Focsani-Galati.
Fortati de imprejurari, se trece la aplicarea unui plan organizat din timp de
reprezentantii Blocului National Democrat, format din PNC, PNT, PCR si PSD.
In ziua de 23 august, Antonescu cere o audienta la rege, regele ii propune sa incheie
pace cu aliatii SUA, URSS si Anglia, Antonescu refuza si regele il aresteaza. In aceeasi zi
sunt arestati si alti reprezentanti si sustinatori ai guvernului Antonescu. Regele formeaza un
nou guvern, in frunte cu generalul Sanatescu, si da o proclamatie catre tara la radio.
La 23 august, Romania intra sub influenta URSS. Schimbarea politica din Romania a
insemnat o grea incercare pentru Germania, pentru ca pierdea petrolul romanesc si se
prabuseste institutia strategica si militara din Balcani. Romania a contribuit la scurtarea
razboiului cu cateva luni.
Trupele germane din Bucuresti au incercat sa reziste, dar romanii au ripostat cu putere
si la 30 august, cand armata sovietica intra in Bucuresti, acesta fusese deja eliberat.
O delegatie romana, in frunte cu comunistul Lucretiu Patrascanu merge la Moscova sa incheie
un armistitiu cu URSS. Acesta se incheie in noaptea din 12 – 13 septembrie 1944 si prevedea
urmatoarele:
- Romania ceda Basarabia;
- Romania platea 300 de miliarde de lei despagubire in grau si petrol.
Prevederile dictatului de la Viena erau anulate. Romania trebuia sa participe la razboi
cu 12 divizii, dar a participat cu 19 si apoi cu 16. Razboiul se desfasoara si in vest, pentru
eliberarea Transilvaniei. Se remarca luptele de pe Mures.
La 25 octombrie 1944 se elibereaza orasele Carei si Sf. Maria.
Romania a contribuit si la eliberarea oraselor Budapesta, Banska-Bystrica, precum si a
Muntilor Tatra. In acest razboi Romania a pierdut 170000 de militari, iar efortul economic a
costat Romania 1 miliard 200 de milioane de lei.
In al II-lea razboi mondial Romania a pierdut 1 milion de oameni, din care 800000 pe
front.

46
Istoria României

România sub regimul comunist: impunerea modelului sovietic (1945-1958);


"naționalizarea" comunismului si destinderea internă (1959-1970); regimul Ceausescu, viața
intelectuală, ideologie si politici culturale.
Inceputul dominatiei sovietice
In urma intelegerilor dintre aliati, Romania a fost abandonata sovieticilor. Astfel, la
conferinta de la Moscova, din noiembrie 1944 Stalin si Churchil si-au impartit zonele de
influenta. Astfel, Romania avea 90% influenta sovietica si 10% influenta englezeasca. In
aceste conditii, in Romania se aplica modelul Sovietic, bazat pe partidul comunist roman, care
la 23 august 1944 avea 1000 de membrii, „revolutia mare de profesie”, cum se intitulau. O
parte din ei formau aripa nationala: Gheorghe Ghiorghiu Dej, Lucretiu Patrascanu si Nicolae
Ceausecu, iar cealalta parte aripa moscovita, din care faceau parte comunisti formati in URSS
– Ana Paucar, Vasile Luca.
Comunistii sustineau principiul luptei de clasa si doreau sa instaureze dictatura
proletariatului. Pentru a santaja fortele romane politice in favoarea comunistilor, URSS-ul a
instituit controlul asupra NV-ului Transilvaniei si la 25 octombrie 1944, justificand aceasta
masura prin dorinta de a asigura controlul in spatele frontului. De asemenea, sub acoperirea
lozincii „totul pentru front, totul pentru victorie”, sovieticii au cautat sa ia masuri pentru
slabirea armatei si politicii romanesti.
Lupta comunistilor pentru putere
Pentru ca dupa inlaturarea lui Antonescu, PNT, condus de Iuliu Maniu, refuza sa
formeze guvernul regelui, formeaza un guvern din militari si tehnicieni in frunte cu Sanatescu.
Urmeaza al doilea guvern Sanatescu, dupa care, comunistii, sperand instalarea politica, impun
demiterea lui Sanatescu si se formeaza un guvern in frunte cu generalul Radescu.
Incepand lupta pentru putere, PCR a iesit din Blocul National Democrat (PCR, PCD, PNT) si
a constituit FND (Frontul National Democrat) din PCR, PSD si gruparile desprinse din
partidele istorice (PNT, al lui Anton Alexandru si cel PNL, al lui Gheorghe Tatarascu). La
mijlocul lui ianuarie 1945 Dej si Ana Paucar au facut o vizita la Moscova, unde li se cere
cucerirea intregii puteri politice. Tot acum s-a hotarat ca liderul comunist sa fie Dej.
La 24 februarie 1945 se organizeaza la Bucuresi o demonstratie in care se cere
demiterea lui Radescu, considerat dusman al poporului. Cad morti si raniti. La 28 februarie a
sosit la Bucuresti Vusinski, care cere formarea unui guvern in frunte cu Petru Groza, care era
liderul Frontului Plugarilor, apropiat de comunisti.

47
Istoria României

La 6 martie 1945 s-a format un guvern FND condus de Patru Groza. Dupa trei zile se
reintroduce administratia romana in NV-ul Transilvaniei. La 23 martie 1945 are lor reforma
agrara si sunt luate mosiile mai mari de 50 de hectare de la 900 de mosieri.
In aprilie 1945, prin interpretarea abuziva a legii pentru sanctionarea criminalilor de
razboi au fost confiscate bunurile unui mare numar de persoane care isi pierd libertatea.
Incurajat de americani, regele intra in greva regala (refuza sa mai contrasemneze acte).
In decembrie 1945 are loc Conferinta de la Moscova a celor trei mari puteri si s-a propus ca in
guvernul lui Groza sa intre cate un reprezentant al partidelor istorice: Emanoil Hatieganul in
PNT si Mihail Romniceanu in PNL. In aceste conditii, Guvernul lui Groza este recunoscut de
occidentali si regele inceteaza greva regala.
La 19 noiembrie 1946 au loc alegeri parlamentare care sunt falsificate de comunisti.
La 10 februarie 1947 semnam pacea de la Paris prin care:
- Romani plateste despagubiri de razboi;
- ne revine NV-ul Transilvaniei;
- Basarabia si N Bucovinei raman la URSS;
- trupe sovietice raman in Romania.
La 14 iulie 1947 are loc inscenarea de la satul Tamadau. In felul acesta s-a creat
pretextul interzicerii partidelor istorice si lichidarea opozitiei.
Proclamarea RPR (Republica Populara Romana)
Regele face o vizita in Anglia la 22 decembrie, cu ocazia nuntii reginei Elisabeta si se
asteapta sa primeasca ajutor de la occidentali, dar nu primeste. Dupa ce regele se intoarce in
tara, in ziua de 30 decembrie Dej si Petru Groza se prezinta in fata acestuia si ii cer sa abdice.
Regele accepta sa abdice si tara devine Stat Democrat Popular.
Impunerea deplina a stalinismului
Prima etapa a regimului comunist (1948 - 1965): Liderul comunist din aceasta
perioada este Gheorghe Gheorghiu Dej. In aceasta perioada s-au pus la punct instrumentele
statului totalitar. Astfel, in februarie 1948 are loc unirea Partidului Comunist Roman cu
Partidul Social Democrat Roman si se formeaza Partidul Muncitoresc Roman. Liderii PSD
care nu au fost de acord au fost de acord au fost inchisi.
In 21 – 23 februarie 1948 are loc primul congres al Partidului muncitoresc roman si
este ales Gheorghe Gheorghiu Dej. Apoi, in ordinea importantei urmeaza Ana Paucar si
Vasile Luca, care fusesera adusi din URSS. La acest congres nu a fost adoptata o viziune
proprie asupra dezvoltarii tarii si s-a copiat modelul sovietic. In aprilie 1948 s-a adoptat
constitutia Republicii Populare Romane, dupa modelul constitutiei din URSS. Din 1956

48
Istoria României

organul suprem legislativ era Marea Adunare Nationala compusa din muncitori si tarani dar si
intelectuali precum Sadoveanu.
Controlul statului supra economiei si culturii
La 11 iunie 1948 are lor nationalizarea mijloacelor de productie dupa care se trece la
planificarea centralizata a economiei pe baza de planuri cincinale.
In 1955 are loc confiscarea proprietatilor de pana la 50 de hectare prin care este
desfiintata chiaburimea (taranii instariti). Cei care au refuzat au fost inchisi si stramutati pe
alte locuri. In perioada 1949 – 1962 are loc colectivizarea agriculturii. S-au format mai intai
gospodarii agricole colective si apoi cooperative agricole de productie.
Reforma culturala: pe plan cultural s-a adoptat modelul sovietic (proleculturismul). In
august 1948 se da Legea invatamantului, prin care este eliminata religia din invatamant si
inlocuita cu istoria partidului comunist URSS si geografia URSS. Se preda ideologia marxist-
leninista si se introduce obligativitatea invatari limbii ruse. Profesorii care nu s-au adaptau, au
fost eliminati. Se introduce cenzura presei. In 1948 se da Legea cultelor religioase prin care
religia greco-catolica este desfiintata si greco-catolicii urmeaza sa se uneasca cu ortodocsii.
Represiuni si rezistente
Impotriva regimului comunist a fost organizata rezistenta fortelor democratice. Astfel,
s-au organizat grupuri armate in munti din care faceau parte medici, studenti, tarani si
muncitori. Acestia sperau sa primeasca ajutor de al americani.
Impotriva acestora s-a organizat un aparat represiv care se numea Securitate (in 1948) si care
reprezinta de fapt politia politica. Aceasta urmarea, aresta, executa si ucidea pe detinutii
politici. Are loc deportarea taranilor care se impotriveau colectivizarii. Au fost infiintate
inchisori ale mortii la Pitesti, Adjud, Gherla si Sighet. Au fost organizate lagare de munca
fortata, unde au murit mii de oameni. Exemplu: canalul Dunare – Marea Neagra. Intre 1949 si
1952 s-a realizat experimentul de „reeducare” de la Pitesti, cand prin aplicare unor torturi
fizice insotite de presiuni ideologice individul devenea complicele calailor.
Relatiile externe din timpul regimului lui Dej:
In ianuarie 1949 Romania este membra fondatoare a Consiliului de Ajutor Economic
Reciproc (CAER), care cuprinde toate statele comuniste din Europa plus Cuba si Mongolia.
In 1953 moare Stalin si se produce o destindere in timpul urmasului sau, Hrusciov,
care ataca puternic cultul personalitatii lui Stalin.
In 1955 Romania este membra fondatoare a tratatului militar de la Varsovia, care urma
sa se opuna pactului militar NATO.

49
Istoria României

In 1956 trupele sovietice intervin impotriva Ungariei, unde se incearca reformarea


regimului Comunist. Actiunea este sustinuta si de regimul lui Dej.
In 1958 trupele sovietice au fost retrase din Romania si comertul roman se indreapta
spre occident.
In 1961 sovieticii incearca sa puna in aplicare planul Valev, dupa numele autorului
sau. Prin acest plan urma sa se creeze o zona economica internationala, formata din URSS,
Romania si Bulgaria. Romania refuza acest lucru si prin urmare se indeparteaza de Uniunea
Sovietica.
In martie 1965 a intervenit pe neasteptate moartea lui Dej. Astfel se incheie o scruta
perioada a reformismului dejist, dar acesta nu a insemnat o abandonare a principiilor
comuniste.
Regimul nationalist comunist
Dupa moarte lui Dej la conducerea partidului vine Nicolae Ceausescu. Acesta a fost
adoptat din 1952 in secretariatul partidului. Dupa ce merge la Moscova „sa fie educat”, este
numit in mai multe functii:
- sef al tineretului comunist;
- general locotenent;
- sef al directiei politice a armatei;
- secretar al comitetului central al Partidului Muncitoresc Roman;
- membru al biroului politic.
Dupa moartea lui Dej, la propunerea lui Ion Gheorghe Maured, Ceausescu a venit in fruntea
tarii.
Prima etapa a regimului ceausist (1965 - 1971):
Ajuns la conducere, Ceausescu s-a proclamat ca deschizator al unei noi politici, desi politica
de destindere incepuse din vremea lui Dej. El a atacat in primul rand pe fostul conducator,
acuzandu-l de abuzuri. Pe plan intern incepe o politica de liberalizare:
- da o noua constitutie in 1965;
- schimba denumirea tarii in RSR (Republica Socialista Romania);
- schimba denumirea partidului in PCR (Partidul Comunist Roman);
- reabiliteaza victimele din perioada lui Dej (Lucretiu Patrascanu);
- invatamantul este organizat pe principii nationale (limba rusa este aproape eliminata din
scoala);
- se introduc limbile occidentale;
- literatura este mai putin cenzurata si cunoaste un avant remarcabil;

50
Istoria României

- se sprijina initiativa particulara in comert;


- se construiesc locuinte, proprietati particulare.
Pe plan extern se duce o politica independenta fata de Moscova, cultivand sentimentul
de antipatie fata de mari vecini.
In 1967 Romania a reluat relatiile diplomatice cu Republica Federala Germana. De
asemenea, Romania mentine relatiile cu Israelul in timpul razboiului celor 6 zile din 1967.
In 1968 Bucurestiul refuza sa participe la invazia din Cehoslovacia. Ceausescu critica
violent URSS-ul.
In urma acestor masuri Ceausescu se bucura de marea prestigiu si urmeaza vizitele in:
Franta, Anglia, Germania si SUA.
A doua etapa a regimului ceausist (1971 - 1980):
In urma vizitelor facute de Ceausescu in China si Coreea (1971), acesta a lansat
„tezele din iulie” si se indreapta spre un regim bazat pe cultul personalitatii (se revine la
metodele staliniste). Revolutia culturala inaugurata in 1971, dupa modelul chinezesc, pune la
baza culturii ideile comuniste. In acelasi timp, elimina posibilii rivali prin rotirea cadrelor. In
1973 incepe sa puna membrii familiei in posturi de conducere. In 1974 Elena Ceausescu este
promovata in Comitetul Executiv al PCR.
In 1974 Ceausescu devine presedintele RSR.
Perioada 1980 – 1987:
Regimul lui Ceausescu a intensificat la maximum politica de industrializare. Marile
proiecte precum Casa Poporul, Canalul Bucuresti-Dunare-Marea Neagra au secatuit resursele
economice. Prin urmare sunt contractate mari imprumuturi externe. Pentru achitarea
datoriilor, Ceausescu a extins exporturile si a redus importul. Incepand din 1981 s-au introdus
ratii la alimente. De asemenea, s-a trecut la economisirea energiei, caldurii si a apei calde. Se
sistematizeaza satele (unele sunt desfiintate).
Sfarsitul dictaturii (1987 – 1989):
In 1985 in frunte URSS-ului vine Mihail Gorbaciov. Acesta in cearca sa modernizeze
comunismul dar Ceausescu refuza. In aceste conditii, la noi se contureaza opozitia si miscarea
de rezistenta. Intelectuali ca Paul Goma, parintele Gheorghe Calciu, Ana Blandiana, Mircea
Dinesc si Aurel Dragos Munteanu au criticat regimul lui Ceausescu. Se remarca de asemenea
celor sase, in 1977 a avut loc o mare greva pe Valea Jiului. In 1987, la 15 noiembrie, la
Brasov, au atacat sediul Partidului. In 1989 s-a accentuat criza regimurilor comuniste si astfel
acestea cad din Ungaria, Polonia, Cahoslovacia si Bulgaria. Dar la doi in noiembrie 1989 are

51
Istoria României

loc Congresul al 14-lea al PCR care l-a reales pe Ceausescu presedinte. Insa peste o luna avea
sa cada si in Romania regimul Comunist.
Transformări politice, economice si sociale în România după 1989.
Decembrie 1989
Contextul intern si extern:
Pe plan intern se accentueaza nemultumirile ca urmare a:
- esecului economic;
- urbanizarii necontrolate;
- rationalizarii alimentelor;
- suprimarii libertatii de gandire;
- cultului familiei Ceausescu;
- daramarii bisericilor;
- incalcarii drepturilor omului;
- formalismului Constitutiei.
Nici contextul international nu mai era favorabil dictatorului:
- sefii de stat occidentali nu mai viziteaza Romania;
- Romania se orienteaza spre tarile slab dezvoltate;
- Romania intra in conflict cu URSS pentru ca Ceausescu a refuzat reformismul lui Gorbaciov
si la Congresul al 14-lea a declarat ca se impune revizuirea patului Ribentrob-Monotov;
- in Polonia, Ungaria, RDG, Bulgaria si Cehoslovacia sunt rasturnate regimurile comuniste.
Caderea regimului lui Ceausescu a fost sustinuta de statele occidentale si de URSS prin
actiuni ale serviciilor secrete.
Timisoara (16 decembrie 1989):
Conflictul incepe de la incercarea de evacuare a episcopului Laslo Tökes. Au loc
ciocniri intre popor si militie. A doua zi aceste ciocniri se transforma in manifestatii
anticomuniste. Ceausescu vorbeste la televiziune despre huligani si agenturi straine.
In 17 decembrie 1989 are loc sedinta Consiliului politic executiv, unde s-au cerut
masuri aspre pana la folosirea armelor de foc. Ceausescu pleaca apoi in Iran. La Timisoara are
loc un adevarat masacru: 40 de cadavre sunt transportate la Bucuresti si treptat evenimentele
se transforma in revolutie.
Bucuresti (21 – 22 decembrie 1989):
La 21 decembrie are loc un miting la Bucuresti, Ceausescu este huiduit. Armata,
militia si securitatea sunt aduse in strada. Se formeaza baricade. Noaptea se trage asupra
multimii. Cad zeci de victime.

52
Istoria României

In dimineata de 22 decembrie zeci de mii de oameni se indreapta spre Piata Palatului.


La ora 12 cuplul prezidential pleaca cu un elicopter. Manifestantii ocupa televiziunea
si radioul. Astfel, revolutia este televizata in direct.
Noua structura a puterii:
Vidul de putere este repede ocupat. La Comitetul Central (CC) se formeaza Frontul
Salvarii Nationale (FSN). Programul acestuia este dat publicitatii si este citit de Ion Iliescu. In
acesta se precizeaza:
- abandonarea rolului conducator al PCR-ului;
- alegeri libere;
- separarea puterilor in stat;
- restructurarea economiei;
- reorganizarea invatamantului;
- respectarea drepturilor si libertatilor minoritatilor;
- politica externa de integrare in Europa Unita;
- respectarea drepturilor si libertatilor omului.
In primele zile dupa Revolutie au fost eliberati detinutii politici. S-a redus pretul la gaz
si electricitate. S-au inlaturat ratiile alimentare. Dupa un proces sumar Ceausestii au fost
impuscati la 25 decembrie.
Consecintele interne si externe:
Pe plan intern se creeaza conditii pentru trecerea la democratie, la pluralism si la
economia descentralizata.
Pe plan extern capatam un imens capital.
Revenirea la democratie
Programul Frontului Salvarii Nationale, prezentat natiunii la 28 decembrie 1989
anunta reaparitia pluralismului politic. Ca urmare, au reaparut partidele politice istorice: PNL,
PNT precum si alte noi partide, cum ar fii: Consiliul Frontului Salvarii Nationale care a
preluat puterea la 22 decembrie 1989 si a devenit FSN (Frontul Salvarii Nationale). Din acesta
se vor desprinde PD si PDSR. In anul 1990 isi fac aparitia sindicatele, care se vor organiza in
federatii si confederatii pentru a avea o mai mare putere in dialogul cu Guvernul.
In martie 1990 are loc un moment tensionat, determinat de unele probleme din judetele
cu populatie maghiara. Invrajbirea etnica a fost determinata de radicalismul unora dintre
maghiari si refuzul oricaror concesii de catre nationalistii romani. Presa a avut si ea un rol
negativ, atat cea interna cat si cea externa, prin prezentarea deformata a realitatilor.

53
Istoria României

La 20 mai 1990 au loc alegeri parlamentare. FSN-ul are 66% si Ion Iliescu 87%.
Manifestarile anticomuniste dau nastere la fenomenul din Piata Unirii. La 13 iunie politia
intervine in forta. Manifestantii riposteaza violent, sunt incendiate masini ale politiei, sediu
acesteia, SRI-ul si televiziunea. La 14 iunie intervin minerii care isi atribuie rolul de forte de
ordine. La 28 iunie 1990 Parlamentul aproba noul Guvern, condus de Petre Roman. Acesta
intra in conflict cu Parlamentul privind reformele.
In septembrie 1991 Guvernul lui Petre Roman este inlaturat printr-o noua mineriada.
Noul Guvern, in frunte cu Teodor Stolojan, fost ministru de finante cuprinde si personalitati
din PNL. La 21 noiembrie 1991 se da noua constitutie.
Constitutia din 1991:
Este adoptata la 21 noiembrie 1991 prin vot nominal. Are 7 titluri impartite in capitole,
sectiuni si capitole. Se bazeaza pe urmatoarele principii:
- suveranitatea nationala;
- separarea puterilor in stat;
- suprematia legii;
- ocrotirea persoanei;
- descentralizarea administratiei locale;
- forma de stat este republica semiprezidentiala, deoarece presedintele este ales direct, prin
votul natiunii dar parlamentul este cel care voteaza membrii guvernului si legile.
Statul este national, suveran, independent, unitar, iar teritoriul este indivizibil si
inalienabil. Puterile in stat sunt separate:
- puterea legislativa o are Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul);
- puterea executiva o are Guvernul (realizeaza politica interna si externa);
- presedintele este ales pe 4 ani, cel mult doua legislaturi, el are functia de mediere intre
puterile statului sau intre stat si societate.
Drepturi si indatoriri:
Se acorda drepturi la: viata, cetatenie, libera circulatie, constiinta de exprimare,
munca, vot, asociere de proprietate si libertate individuala. Nimeni nu este mai presus de lege.
Indatoriri: fidelitate fata de tara, de constitutie, de legi, contributie financiara si
contributie la apararea tarii.
Constitutia mai precizeaza pluralismul politic, activitatea partidelor politice, rolul
sindicatelor, relatiile internationale. Se mai arata simbolurile nationale: drapelul, imnul, ziua
nationala si limba.

54
Istoria României

Semnificatie: legea suprema in stat pune bazele unui stat democratic, respecta
principiile declaratiei universale a drepturilor.
Guvernarea PDSR (1992 – 1996):
In 1992 are loc scindarea FSN in PD si in FDSN, acesta din urma devenind PDSR. La
27 martie 1992 au loc noi alegeri. Victoria este a FDSN-ului, dar aceasta nu a mai fost
categorica. Opozitia, formata din Conventia Democratica obtine victoria in marile orase,
inclusiv in Bucuresti. Se formeaza un nou Guvern, in frunte cu Nicolae Vacaroiu, din PDSR
plus PNL plus PSN plus PDAR. Ca presedinte este ales Ion Iliescu.
Noul Guvern adopta strategia reformelor graduale, incetinindu-le. Ca urmare, scade
nivelul de trai, apar miliardarii de carton si urmele coruptiei. In octombrie 1993 se semneaza
acordul de asociere la Uniunea Europeana si se semneaza parteneriatul pentru pace, o
anticamera a NATO.

55