ABDICAREA FORTATA A REGELUI

MIHAI SI PRELUAREA PUTERII DE

CATRE COMUNISTI
 ANUL 1947

In dezbaterile politice de la noi din ultima

perioadă, s-a încercat să se acrediteze ideea
potrivit căreia abdicarea regelui Mihai din 1947
„ar fi fost un act de trădare al acestuia“.Insa, am
învăţat la şcoală că orice afirmaţie privind un
eveniment istoric trebuie să fie făcută pe baza
documentelor. Nu există nici un document de
arhivă care să ne facă să credem că, prin abdicarea
sa, regele „ar fi trădat“.
 Pasii decisivi catre momentul 30 decembrie 1947
au fost: recunoasterea internationala in ianuarie 1946
a guvernului Groza, falsificarea alegerilor din
noiembrie 1946, semnarea tratatului de pace de la
Paris din februarie 1947 care a abatut atentia aliatilor
de la situatia Romaniei. Inlaturarea regelui era o
chestiune doar de timp. Probabil ca decizia a fost
grabita de faptul ca, la intoarcerea de la casatoria
Principesei Elisabeta (Regina Marii Britanii) cu ducele
de Edinburgh, Regele Mihai a anuntat decizia de a se
casatori cu Principesa Ana de Bourbon–Parma.
Strategia inlaturarii, desfasurata in cel mai mare
secret, a insemnat asezarea populatiei in fata faptului
implinit.
 La sfîrşitul anului 1947, regele Mihai rămăsese
singura redută a democraţiei politice din
România şi ea trebuia înlăturată în drumul pe
care Partidul Comunist l-a parcurs începînd din
1945 şi care avea ca obiectiv final, impus de
Moscova, confiscarea totală a puterii.
Liderii comunişti, susţinuţi de Moscova, au
forţat abdicarea. În 29 decembrie 1947,
premierul Petru Groza i-a solicitat o audienţă
regelui pentru a doua zi, 30 decembrie, la prînz.
 Potrivit unui raport al Legaţiei americane la
Bucureşti, cu cîteva zile înainte de ziua abdicării,
toţi ofiţerii de rezervă au fost dezarmaţi, iar în
ziua abdicării garda obişnuită a Palatului la
Bucureşti şi Sinaia a fost înlocuită cu militari din
Divizia Tudor Vladimirescu. La 30 decembrie,
către orele 12, liderii comunişti Petru Groza şi
Gheorghiu-Dej s-au prezentat la Palat. O
mărturie clară a faptului că abdicarea regelui
Mihai a fost impusă de comunişti este declaraţia
lui Emil Bodnăraş făcută la şedinţa din 30 iulie
1959 care spunea :
 „Actul de abdicare a fost conceput de noi. Noi calculam o
eventuală rezistenţă şi atunci am luat măsuri pentru a
impune abdicarea cu forţa, desfăşurarea acţiunii la Palat şi,
în sfîrşit, pentru 30 decembrie, cum urma să se desfăşoare
acţiunea.“ Emil Bodnăraş îşi amintea o serie de amănunte
legate de actul de abdicare a regelui şi, la 31 decembrie
1961, în prezenţa liderilor Partidului Muncitoresc Român,
afirma: „Conducerea partidului nostru l-a delegat pe
Gheorghiu-Dej să rezolve acest moment cu monarhia.
Înarmat era el cu partea teoretică, iar pentru partea
practică i-am dat un pistol în mînă, i-am mai dat unul mai
mititel, să-l dea şi lui Petru Groza, care îl însoţea în această
misiune“.
 ComandorulArpad Gherghel (1900-1990) care “a fost pe
toata durata razboiului, pana in 1948, unul din aghiotantii
Regelui Mihai. Se afla la Palatul Regal la 30 decembrie 1947,
ziua abdicarii fortate a Regelui spunea: “Imi amintesc ca,
in ziua de 7 noiembrie 1947, in timp ce insoteam in calitate de
adjutant regal de serviciu, pe Majestatea Sa Regele Mihai la
receptia oferita de Ambasada Sovietica din Bucuresti, cu
ocazia comemorarii revolutiei din octombrie, Majestatea Sa,
care era foarte abatut, mi s-a destainuit cam in felul urmator:
Lucrurile merg din ce in ce mai greu; acum vor sa numeasca
pe doamna Pauker ministru al Afacerilor Externe si pe
Bodnaras, ministru al Armatei. Unii sunt de parere ca ar
trebui sa plec in strainatate, dar in ce conditii ramane pe urma
toata lumea din tara?.
 Eram din nou in saptamana de serviciu cand, in
ziua de 29 decembrie, seara, la Sinaia, primul
ministru Petre Groza a cerut ca Majestatile Lor
Regale Mihai si Regina Elena sa-l primeasca in
audienta, a doua zi, 30 decembrie, la Bucuresti,
pentru a se discuta o problema de familie, fara alte
preciziuni. S-a fixat audienta pentru ora 12.00. Cum
Majestatea Sa Regele ceruse anterior aprobarea
Guvernului pentru a se casatori, asa-numita
problema de familie ar fi putut insemna un raspuns
la aceasta cerere.
 Am insotit pe Majestatile Lor de la Sinaia la
Bucuresti, unde, putin dupa ora 12.00, am ajuns
la palatul de la sosea al Reginei Elisabeta.
Asteptau aici maresalul Curtii Regale, Dimitrie
Negel, si secretarul particular al Majestatii Sale
Regelui, Mircea Ioanitiu. Dupa ce domnul Negel
a prevenit pe domnul Groza ca Majestatile Lor au
sosit, telefonul a fost blocat, intrarea din exterior
in curtea palatului a fost interzisa, iar pe malul
lacului din spatele palatului circulau indivizi cu
aspect de securisti si militari din Divizia “Tudor
Vladimirescu”, constituita din fosti prizonieri in
Uniunea Sovietica.
 Dupa cateva minute a sosit Petru Groza, insotit
de Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al
Partidului Comunist. Vizita ultimului nu fusese
anuntata anterior. Groza a cerut ca ambii sa fie
primiti in audienta impreuna, primiti de catre
maresalul curtii, cei doi au fost condusi la salonul
de la etaj, unde erau asteptati de Majestatile Lor, cu
care au ramas singuri.Nimeni nu a participat la
audienta..
 Audienta a durat aproape trei ore. Dupa plecarea lui
Groza si Gheorghiu-Dej, masurile preventive luate
anterior au fost fie suprimate fie usurate. A urmat un
dejun foarte trist. Atitudinea agresiva si nerespectuoasa a
lui Gheorghiu-Dej mi-a reamintit de cea slugarnica a
aceluiasi cu circa trei ani in urma cand, in calitate de
ministru al Comunicatiilor in cel de-al doilea Guvern
Sanatescu era primit in audienta de lucru de catre
Majestatea Sa si acesta ii sarutase mana Regelui.
Dupa audienta lui Gheorghiu-Dej, Majestatea Sa,
cu o figura care exprima si surpriza si dezgust, mi-a
spus textual: “acesta mi-a sarutat mana”, gest
neobisnuit si nepretins. Intre timp, Gheorghe
Gheorghiu-Dej devenise un“om nou”, bineinteles.
 Actul abdicarii, redactat intr-un ton strain de
spiritul constitutional pe care Mihai I il simboliza
asa cum s-a putut constata, a fost semnat sub
amenintare. Mai mult, in conformitate cu dreptul
constitutional, actul de abdicare la tron privea doar
persoana regelui si nu destinul monarhiei .Cetatenii
Romaniei erau singurii in masura sa se pronunte
asupra acestui fapt, lucru care nu doar ca nu s-a
intamplat, insa este greu de vazut ca s-ar fi putut
realiza tinand cont de popularitatea regelui. In
completare, cetatenii romani Groza si Dej, supusi ai
monarhiei constitutionale, prin fortarea abdicarii,
teoretic, intrau sub incidenta legilor martiale.
 Fortandu-l pe rege sa-si semneze actul
abdicarii la tron, comunistii nu au inlaturat
monarhia, insa nu au instaurat nici republica.
Asadar, intreaga schimbare de regim s-a
desfasurat sub semnul ilegalitatii si a
anticonstitutionalismului, iar constructia statala
de dupa a fost realizata in lumina provizoratului
si a imperfectiunii. Există însă relatări contrare
asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit
acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza
l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că
urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi
dacă nu abdică.
 Se scria cum ca guvernul comunist ar fi ameninţat
cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda
ţara în sânge dacă Mihai nu abdică. Arhivele
Securităţii Române menţionează că abdicarea
regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu
guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri
în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit
de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală.
Concret este insa ca la 3 ianuarie 1948, Mihai a
fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o
săptămână, de principesele Elisabeta de România
şi Ileana de Habsburg.
 A plecat în exil stabilindu-se în final în Elveţia.
În 1997 i-a fost redată cetăţenia română. Prin
legăturile de rudenie pe care le are cu monarhiile
europene şi anvergura importanţei sale istorice,
a fost un ambasador neoficial în procesul
aderării României la Uniunea Europeană şi la
NATO.
 Mihai Iiu
Prin grația lui
Dumnezeu și voința
națională
Rege al României

La toți de față și viitori, sănătate

În viața Statului român s'au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și
sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.
Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental
— Constituția Țării — ele cerând o grabnică și fundamentală schimbare.
În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient
și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde
actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea
desvoltării
României.
În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,
ABDIC
pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate
prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.
Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.
MIHAI