Evul Mediu

Cuprins

1. Evul Mediu - perioadă, idei generale 6. Evul Mediu în sculptura lumii

2. Evul mediu în Europa 7. Evul Mediu în sculptura Europeană
3. Evul Mediu în Țările Românești 8. Filme cu tematica Evului Mediu
4. Evul mediu în pictura Europeană 9. Vestimentația din Evul mediu
5. Evul Mediu în pictura românească

2
1. Evul Mediu - perioadă, idei
generale
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Anastasia
 Evul mediu este perioada din istoria omenirii cuprinsă între
Antichitate și Epoca Modernă.
El poate fi împărțit în trei subdiviziuni:

1000 d. Hr - 1250 d. Hr

(Antichitate) Evul Mediu Timpuriu Evul Mediu clasic Evul Mediu Târziu (Epoca Modernă)

500 d. Hr – 1000 d. Hr 1250 d. Hr - 1500 d. Hr

4
 Această perioadă a început odată cu decăderea Imperiului Roman de Apus. Deși mișcările popoarelor din această
perioadă sunt de obicei descrise drept „invazii”, ele n-au fost doar expediții militare, ci migrații ale unor popoare întregi în
imperiu. Asemenea mișcări au fost ajutate de refuzul elitelor romane de a susține armata sau a plăti taxele care ar permite
armatei să reprime migrația.

Căsătoriile dintre noii regi și elitele romane erau obișnuite.

Aceasta a dus la o fuziune a culturii romane cu obiceiurile
triburilor invadatoare, care includeau adunări populare care
permiteau membrilor bărbați liberi ai tribului să se exprime mai
mult în chestiuni politice decât era obișnuit în statul roman.

O mare parte din cultura cărturărească și scrisă a noilor regate era de

asemenea bazată pe tradițiile intelectuale romane.
Sclavia a intrat în declin, iar societatea a devenit mai rurală.

5
 În Evul Mediu existau mai multe moduri de procurare a hranei: cules, vânat și
pescuit; cultivarea plantelor și creșterea animalelor și schimbul comercial.
Barbarii, ce locuiau în aglomerări rurale, au transplantat aceste structuri în zonele
unde s-au stabilit. Biserica a contribuit la fixarea populației rurale, fiind unitatea
administrativ religioasă
Religia cunoaște o dezvoltare considerabilă, religia cea mai extinsă fiind Catolicismul,
alături de Creștinism, însă totodată se dezvoltă și noi religii precum Islamismul și Budismul.

6
2. Evul mediu în Europa
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Ecaterina
 În Europa, declinul Imperiului Roman, dezurbanizarea și depopularea,
precum și scăderea nivelului de trai a dus la conceptul de "Epoca
întunecată".

Populația Europei a crescut semnificativ în secolele XII-XIII odată cu

dezvoltarea unor zone urbane.

8
X 10

9
Cupola Domului din Florenţa – un magnific proiect al Renaşterii

10
3. Evul Mediu în Țările Românești
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Ștefania
 Istoria statelor medievale românești

Odată cu secolul XIII, documentele istorice oferă din ce în ce mai multe informații despre începuturile principatelor
Moldovei și Țării Românești. Simultan, în Transilvania, intrată în sfera de influență a catolicismului, reprezentat prin Regatul
Ungariei și prin Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași ortodocși sunt constrânși să treacă dincolo de Carpați
, pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei.
Viața locuitorilor din cele două Principate Dunărene medievale nu era una ușoară, aceștia se confruntau în mod
special cu epidemii, sărăcie, atacuri ale tătarilor sau ale otomanilor.
În 1526 după dezastrul armatelor Regatului Ungariei la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din
Ungaria sunt pașalâcuri ale Imperiului Otoman, dar Transilvania (cu voievozi maghiari), Moldova și Țara Românească (cu
voievozi români) rămân Principate autonome, cu propriile lor Sfaturi, suverani, legi, armate, flote dunărene, logofeți
(ambasadori) și cu religia oficială creștină: ele plătesc tribut Sultanului turc dar nu fac parte din Imperiul acestuia.
Oamenii în Evul Mediu se ocupau cu agricultura, pescuitul, comerțul, meșteșugăritul, etc.

12
4. Evul Mediu în pictura europeană
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Bianca Mihalcea
 Cimabue și Duccio, sunt recunoscuți drept fondatori ai realismului vizual în
pictură. Altarele pictate de cei doi care s-au păstrat și care au devenit
faimoase, o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria alături de Pruncul Sfânt.

Cimabue și Duccio au fost repede depășiți de un artist care era cu doar

câțiva ani mai tânăr ca ei. Pictorul Giotto di Bondone (1267-1337) a devenit
faimos chiar în timpul vieții sale și a avut o carieră strălucită. Personajele
create de el sunt robuste și par a fi perfect ancorate în fundalul pe care sunt
pictate. Cu toate acestea, ele par capabile să se miște și chiar să existe. Acest
talent a reprezentat marea lui abilitate, abilitate care a făcut din Giotto un
mare pictor dramatic.

“Maestà di Santa Trinita”

14
 Giotto: Plângerea la mormânt (Scene din
viața lui Iisus), 1304-1306 - Capela
Scrovegni, Padova

15
5. Evul Mediu în pictura românească
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul acestui
capitol: Adelina
 Pictura

Până spre sfârşitul secolului al XVII-lea artele plastice în Ţările Române urmau două tradiţii distincte:
• cea bizantină;
• cea occidentală.

Cunoscute sunt Cele patru evanghelii realizate de Gavriil Uric în 1429, primul pictor român renumit, care este acum în Biblioteca
Bodleiana din Oxford. De asemenea și frescele din Valahia (secolului al XVI-lea), dar mai ales excepţionalele picturi exterioare care
decorează pereţii mănăstirilor din Bucovina, Moldova de nord (Voroneţ – 1547; Moldoviţa – 1532-1537; Suceviţa – 1582-1598), prin
compoziţia lor armonioasă și bine echilibrată reprezintă ultima epocă înfloritoare în istoria picturii bizantine după căderea
Bizanţului.

Fresca „Judecata de Apoi” de pe Biserica Mănăstirii Voroneț, Suceava, România

17
6. Evul Mediu în sculptura lumii
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Bianca Petrariu
 Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane,
India, China, America de Sud, Africa.

Respingerea conceptului de venerare a unui "chip cioplit" ("vițelul de aur") din perioada lui
Moise reprezintă un moment crucial în istoria sculpturii. Interdicția venerării imaginilor a fost
preluată și de alte religii ca: iudaismul, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de
asemenea, islamul, religii care restricționează sau chiar interzic utilizarea reprezentărilor
antropomorfe.

19
20
Peșterile Elephanta, India

21
 Sculpturile în piatră de la Dazu, China

22
Arsameia, Muntele Nemrut, Turcia

23
Leshan Buddha, China

24
7. Evul Mediu în sculptura europeană
Informații aduse de către Delia, citite de
Diana
 Ca și celelalte arte, sculptura, întruchipare materială a experinței umane, a cunoscut o multitudine de
transformări, atât formale cât și de conținut, în multe cazuri fiind implicate religia și politicul ce se manifestau în acel
spațiu geografic și în acea perioadă istorică.

Sculptura romanică
Stilul romanic a evoluat între secolele al IX-lea și al XII-lea. La începutul celui de-al doilea mileniu are loc o
renaștere a producției de opere de artă în întreaga Europă. Majoritatea bisericilor (atât cele mici, cât și marile
catedrale) au fost ornamentate cu sculpturi, mai ales în piatră. Predominau scenele biblice care aveau un scop
educativ.

26
8. Filme cu tematica Evului Mediu
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Ioana
 Evul Mediu a reprezentat o epocă fascinantă nu doar pentru autorii de cărţi, ci şi pentru
regizori.

Pe perioada Evului Mediu (în care se dispută autenticitatea evenimentelor aflate între adevăr şi mit în
absenţa multor surse scrise în Europa de după colapsul Imperiului Roman de Apus), s-au produs filme pe
teme mitice ce tratau personaje ca Regele Arthur (cel mai bun film fiind “Excalibur”), Beowulf, Hamlet sau
Tristan şi Isolda. S-au produs şi filme de inspiraţie istorică, bazate pe fapte reale.

28
29
30
9. Vestimentația din Evul mediu
Prezentatorul dumneavoastră pe parcursul
acestui capitol: Andreea
 Vestimentaţia din apusul Europei a impus elementele din vestimentaţia
galilor şi a romanilor

În Evul Mediu un om obişnuit se îmbrăca cu pantaloni din pânză

groasă, ciorapi groşi de lână, bluză, manta şi pălărie. Femeile purtau
rochii lungi, confecţionate din materiale groase.
Nobilii şi oamenii bogaţi purtau haine ţesute din materiale mai
fine: pânze subţiri, stofe, mătase, în picioare purtau cizme. Femeile îşi
ascundeau întotdeauna părul sub o bonetă. Cu vremea au aparut
pieptănăturile sofisticate, care dădeau un aer de eleganţă şi
rafinament

32
Sfârșit.
Mulțumim!

33