Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Renaşterea
2. Renaşterea este denumirea curentului de înnoire socială şi culturală, care a apărut în
Europa, la sfârşitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizată prin
redescoperirea interesului pentru cultura şi arta Antichităţii clasice. Definitie
3. Caduceul - simbolul Medicinei Condiţii istorico-culturale În urma cercetărilor istorice din
ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate
culturală. Datorită aşa ziselor "scriptoria" din mănăstirile medievale, se păstraseră exemplare
în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel şi Thucydide, Virgiliu,
Seneca, Cicero şi Ovidiu. Sistemul de drept din societatea modernă îşi are originea în dreptul
civil şi canonic din secolele al XII-lea şi al XIII-lea. Gânditorii Renaşterii s-au ocupat mai
departe cu studiul gramaticii şi retoricii medievale. În domeniul teologiei au continuat tradiţiile
filozofiei scolastice, interpretarea filosofiei platoniciene şi aristoteliene şi-a păstrat mai departe
un rol decisiv. Şcolile din Salerno (Italia) şi Montpellier (Franţa) reprezentau centre vestite
pentru studiul medicinei Bustul lui Cicero
4. Origini Renaşterea a început în Italia şi s-a răspândit în Europa occidentală. În această
perioadă s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi
religioase, care au marcat tranziţia de la societatea medievală către societatea modernă.
Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura sa ierarhică rigidă, dominată de economia
agrară şi sub puternica influenţă a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul
Renaşterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură şi artiştii, înclinaţi spre clasicismul
greco-roman. Noţiunea de "Renaştere" (în franceză: Renaissance) a fost folosită pentru prima
data la începutul secolului al XIX-lea, mai întâi de către istoricul francez Jules Michelet, de la
care a fost preluată de istoricul elveţian Jacob Burckhardt, în lucrarea sa fundamentală "Die
Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renaşterii în Italia", 1860). Acesta din urmă a
definit Renaşterea (în italiană: Rinascimento), perioada cuprinsă între pictorii Giotto şi
Michelangelo. În acest timp, omul recapătă conştiinţa de sine ca individ, după o lungă
perioadă de anihilare filozofică a personalităţii.
5. Precursori ai Renaşterii Curente înnoitoare în viaţa culturală au existat şi înainte de
epoca propriu-zisă a Renaşterii, care, însă, cuprindeau doar un strat subţire al societăţii înalte,
de curte.