Expeditie de-a arhitectura – traseu Pietonal Stefan cel Mare
P.1 Palatul Culturii - Biserica Sf. Nicolae Domnesc - Casa Dosoftei
Pe vremea domnitorului Mihail Sturza, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt făcea parte
din Ulița Mare alcătuită din Podul cel Verde (Copou) unit cu Ulița Sîrbească (str. Lăpușneanu)
și cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii).
În 1866, după ce s-au înființat primăriile, partea de sus a Uliței Mari primește numele regelui
Carol I iar a porțiunii din mijloc numele domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Partea de jos, in
1883 la inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare, I se dă numele bulevardului de astăzi.
În zilele noastre, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt începe de la intersecția cu Strada Palat
- Str. Anastasie Panu până la intersecția cu str. Arcu și str. Cuza Vodă.(Piata Unirii)
În anul 1827, în urma marelui incendiu care a devastat oraşul şi mai ales Uliţa Mare, familiile
boierești importante s-au retras de pe această stradă centrală, ceea ce a dus la accentuarea
caracterului comercial al zonei.
În jurul anului 1900, Primăria Iaşi a elaborat un proiect pentru a conferi vechii capitale
înfăţişarea unui oraş modern.
Între 1975 și 1985 are loc la Iași, cea de a doua mare campanie de sistematizare din timpul
primarului Ioan Manciuca, cu demolări intensive pentru a transforma istorica Uliță Mare într-
un falnic bulevard rectiliniu, uniform menit să unească vizual Piața Palatului și Piața Unirii.
În anul 2012, Primăria Iaşi demarează un proiect, prin transformarea acestuia în zonă pietonală
când în locul asfaltului, bulevardul a fost pavat cu piatră cubică.
Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită, în perioada 1906 - 1925, în
perimetrul fostei curți domnești medievale moldovenești, pe locul fostului palat domnesc.
Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice și din ansamblu mai fac parte și ruinele
curții domnești.
- Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația
clădirii a fost schimbată într-una culturală, devenind gazda unor instituții culturale din
Iași.
- Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce
cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei ), Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de
Artă, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, precum și Centrul de Conservare-
Restaurare a Patrimoniului Cultural. Până la începerea lucrărilor de renovare, în aripa
de nord-est a palatului se afla sediul Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi”.
Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași,
construită de Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492 și refăcută în anii 1884-1904 de arhitectul
francez André Lecomte du Noüy, prin demolare și reconstruire pe aceeași fundație și
aproximativ în forma sa inițială, înlăturându-se adaosurile ulterioare.
- Fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți domnești și pentru faptul ca aici au
fost unși aproape toți domnii Moldovei, de la Despot Vodă până la Grigore Alexandru
Ghica, bisericii i s-a spus „Sfântul Nicolae-Domnesc”, spre a o deosebi de alte
construcții cu același hram.[2]
Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade, este o clădire veche din municipiul Iași, construită
în secolul al XVIII-lea. Această casă a făcut parte inițial din incinta Bisericii „Sf. Neculai
Domnesc”, construită de Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492. Ea era inclusă în zidul de
incintă de pe latura nordică al acestui lăcaș de cult. Zidul de incintă se mai păstrează astăzi
doar pe porțiunea de sud-est (în fața Hotelului Moldova) și în peretele acestei clădiri. Casa
Dosoftei este cunoscută și sub numele de „casa cu arcade”, datorită porticului înalt, cu cinci
arcade.
În prezent, ea găzduiește secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași,
înființată în 1970.
P.2 Școala Trei Ierarhi - astăzi, școala primară Gheorghe Asachi - Bulevardul Ștefan cel Mare și
Sfânt nr. 64.
Pe terenul actual se dorise construirea unui sediul al primăriei dar este lăsata la 1895 Școlii
de băieți Trei Ierarhi numita mai târziu Școala Gheorghe Asachi.( prima instituție de
învățământ romanesc din Moldova).
În fața școlii se află statuia de marmură albă a lui Gheorghe Asachi realizată în 1890 de
sculptorul Ion Georgescu (1856-1898) în semn de apreciere pentru inițierea primelor școli în
limba română.
- Pe soclul monumentului se află inscripția: „Primului învăţător, Gheorghe Asachi, şcolile
româneşti recunoscătoare”.
- Pe laterale sunt amplasate două basoreliefuri: primul îl reprezintă pe Gheorghe Asachi
oferind coroniţe de flori elevilor premianţi de la Gimnaziul "Vasile Lupu", iar cel de-al doilea
îl înfăţişează pe Gheorghe Asachi ca arhitect, prezentând domnitorului Mihail Sturdza,
planurile de construcţie ale Academiei Mihăilene (1835).
- La baza soclului sunt aşezate, într-o casetă metalică, osemintele acestui remarcabil om
şi ale soţiei sale, Elena (născută la Viena cu numele de Eleonore Teyber).
Gheorghe Asachi (1788 - 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care timp de 40
de ani, a organizat și condus învățământul, fiind făuritorul mișcării de educație națională din
prima jumătate a sec. XIX.
P.3 Casa patrata – Prefectura si Consiliul Judetean – Casa Cartii - Farmacia
Proiectul Casa Pătrată a început în 1964. Pe locul clădirii se aflau un cinematograf (Scala), un
restaurant (Dunărea), demolate în timpul sistematizării anilor ‘60.
Aici a funcționat Comitetul Judeţean de partid, unde Secretarul General al PCR, Nicolae
Ceaușescu, își avea biroul în timpul vizitelor la Iași. Geamurile şi balconul biroului dădeau spre
Piaţa Palatului unde se adunau mulțimile pentru a asculta discursurile tovarășului.
La intersecția cu strada Costache Negri a existat imobilul cu Farmacia Lochman, o
clădire boltită, proprietatea lui Ioan Lochman, unul dintre fondatorii Societății de medici și
Farmacia a avut de-a lungul timpului denumiri ca Farmacia curții, La Curte sau La Hygea.
Clădirea farmaciei a funcționat alături de Casa Pătrată din 1969 până în 1977 când a fost
demolată.
P.4 Manastirea Sfintii Trei Ierarhi
Alături este Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi numită și Biserica Trisfetitelor. A fost ridicată de
către voievodul Vasile Lupu între anii 1637-1639 în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare,
Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur.
Mănăstirea a fost jefuită şi arsă de năvălitori la 1650 şi 1686, zguduită de cutremure în 1711,
1781, 1795, 1802, lucrări de restaurare au loc în anii 1882 până spre 1898, reasfințirea
locaşului făcându-se în 1904 sub domnia regelui Carol I.
Actuală înfăţişare este rezultatul lucrărilor de restaurare. În exterior, zidurile bisericii sunt
acoperite de o broderie realizată din blocuri de piatră sculptate în stiluri complet diferite, cu
peste 30 de brâuri sculptate în alt fel, care nu se repetă, acestea împodobind biserica de la
temelie şi până în vârful turlelor.
Aici sunt depuse osemintele familiei ctitorului Vasile Lupu și ale domnitorilor Dimitrie Cantemir
şi Alexandru Ioan Cuza,dar si osemintele Sf. Ierarh Vasile cel Mare.
Turnul clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi, a făcut parte din complexul arhitectonic al
Mănăstirii iar din 1640 și până la demolarea sa în 1886 a adăpostit primul orologiu cunoscut
din Țările Române.
În curtea Mănăstirii Trei Ierarhi exista Muzeul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi ce adăpostește
obiecte de patrimoniu istoric și bisericesc. În Sala gotică, cum mai este cunoscuta clădirea, au
avut loc mai multe evenimente importante dintre care: în anul 1640, Domnitorul Vasile Lupu a
pus bazele Colegiului de la Trei Ierarhi, prima instituție de învățământ romanesc din Moldova,
P.5 Biserica Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului
Sediul Arhiepiscopiei Catolice a Iașilor ce cuprinde Biserica Romano-Catolică Adormirea
Maicii Domnului numită și Catedrala veche construită între ani 1782-1789
Alături este Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină. (1990 - 2005)
Istoria bisericii începe prin 1753 când domnitorul Matei Ghica se justifică pentru privilegiul
acordat franciscanilor, care tocmai solicitaseră îngăduința ridicării unei biserici de piatră în Iaşi.
Cele trei altare ale bisericii au fost executate la Padova, din marmură adusa de la Veneția.
Pe perete exterior sudic, lângă uşa de la intrare, se află un ceasornic solar cu inscripția Anno
1813.
P.6 Ansamblul Mitropoliei - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 16
Mai departe pe bulevard, pe partea stângă este Ansamblul Mitropoliei cu Biserica Sf.
Gheorghe care a funcționat pentru 100 de ani drept Catedrală Mitropolitană. A fost construită
în perioada 1761-1769 de către mitropolitul Moldovei Gavriil Callimachi(1710-1786) și are
hramul Sf. Gheorghe și Sf. Teodora.
Catedrala Mitropolitană a fost ridicată în 1887 pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi:
Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). Sfințirea a
avut loc la 23 aprilie 1887 la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta.
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei
Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
În demisolul Catedralei Mitropolitane este Muzeul Mitropolitan, expoziție organizată tematic,
pe săli.
În fața Mitropoliei se găsește Fântâna lui Mihail de Hodocin, construită în 1851 în timpul
domniei lui Grigore Ghica Vodă care a început să realizeze sistemul modern de alimentare cu
apă a orașului.
P.7 Palatul Roznovanu - azi Primăria Iași - Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 11
Peste drum de Mitropolie este palatul Roset - Roznovanu, construit pe la 1810
- Până în 1891 când este vândută statului, clădirea este reședință a familiei Rosetti -
Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din arena politică moldavă a
urbei.
- Aici a locuit în 1858 și fostul domnitor Mihail Sturdza, încercând a reveni la putere, la
10 ani de la plecarea din țară.
- Între anii 1892 - 1892, Palatul Roznovanu va fi folosit ca reședință temporară a familiei
regale, o parte din spațiu fiind alocat autorităților locale.
- În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului, își avea biroul M.S. Regele
Ferdinand I, iar în actuala Sală de ședințe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918,
Consiliul de Război al României.
- Palatul din 1944 să devine sediul Comitetului Orășenesc de Partid și din 1970 sediul
Primăriei Iași.
Capsula Timpului - În parcul de lângă Primărie, în 2008, la marcarea a 600 de ani de atestare
documentara a orașului Iași, Primăria a creat o capsula a timpului ce a fost îngropată în pământ
si va fi scoasa la suprafață în 2058. Au fost stocate înregistrări video, o vioara dar și peste 600
de fotografii.
P.8 Parcul Teatrului Național
Aici se găsea și tipografia Goldner dar și vestita grădină Pomul Verde unde s-a jucat pentru
prima dată în lume o piesă de teatru în limba evreiască. Clădirile au fost dărâmate în aprilie
1971 când s-a amenajat parcul.
Actuala clădire a Teatrului Național Vasile Alecsandri a fost construită între anii 1894-1896 pe
locul vechii Primării propusă la demolare în 1892. A fost realizat după planurile celebrilor
arhitecți vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer care au proiectat construcții similare din
Viena, Praga, Odessa și Zurich.
În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul
ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 -
1890).