Cum ajungi la Vulcanii Noroioşi?

Iarăşi simplu:
Cu maşina – Din oraşul Buzău ieşiţi pe DN 10 (spre Întorsura Buzăului,
Braşov) şi mergeţi aprox. 17 -18 km., pânã în Sãtuc, unde faceţi la dreapta
spre Berca. Traversaţi râul Buzãu, şi la prima ramificaţie faceţi la stânga, si
apoi la dreapta dupã câteva sute de metri urmând indicatorul spre Chiliile (la
stãnga este drumul spre Mãnastirea Rãtesti). După aprox. 10 Km, la
urmãtoarea intersectie, faceţi la  dreapta. După doar cîţiva km ajungeţi la un
indicator nou care arată direcţia către vulcanii noroioşi de la Pâclele
Mari (drum la stânga, în coborâre) şi  vulcanii noroioşi de la Pâclele
Mici (drum înainte).

 
Drumul nu e perfect, are ceva denivelări, dar e acceptabil chiar şi pentru o
maşină joasă ca a mea cu condiţia să nu mergeţi tare.
Mai există de fapt încă două  formaţiuni mai mici de vulcani, una, La
Fierbători (denumire populară pentru vulcanii noroioşi) şi  a doua, Pâclele de
la Beciu, la aprox. 3-4 km la nord de Pâclele Mici unde eu n-am ajuns din
pacate din vina mea că nu m-am documentat suficient şi n-am ştiut de ei.
După câte am aflat, merită şi ei văzuţi. Se pare că drumul pt. maşină e cam
rău pt. cei din urmă dar se poate ajunge şi pe jos.
Se poate ajunge şi cu trenul pînă la Buzău de unde sunt vreo 4 trenuri(pe la
9, 14, 17 şi 19) până la Berca si se fac cam54 de min.  De-acolo pe jos
cam 2 ore până la Pâclelele Mari. Acolo exită acum şi o pensiune “La
Vulcanii Noroioşi” unde puteţi sta dacă nu vreţi să mai staţi prin zonă.
Există şi o terasă unde se poate mânca destul de bine şi ieftin. O ciorbă de
burtă sau de fasole, must şi gogoşi din partea casei.

Page 1 of 4
De la Buzău spre comuna Berca, şoseaua se întinde cu băgare de seamă printre sate şi dealuri,
hotărâtă să prindă repede aerul munţilor din curbura carpatină. Printre indicatoarele de localitate
s-a înfipt câte unul ce te îndrumă spre Vulcanii Noroioşi; îi observi uşor, asta dacă nu cumva eşti
atent mai mult la vocea prea calmă a GPS-ului. În Berca, înainte ca drumul să se joace cu o
curbă, trebuie să opreşti, căci Infopoint-ul răsărit pe margine îţi va fi de mare folos în orele ce vor
umple desaga ta de vacanţă. Într-un spaţiu generos, pliante, cărţi şi materiale turistice te îmbie să
alegi din ofertele regiunii buzoiene, mai bogate decât ai crede. Şi tot aici, tânărul angajat să
îndrume curiozitatea călătoare îţi va recomanda şi să ţii drumul din dreapta la ultima răscruce din
calea ta, pentru Pâclele Mici, apoi să te întorci pentru Pâclele Mari, unde şoseaua asfaltată te
duce mai departe spre stânga.
Douăzeci de minute îi vor lua maşinii să se legene în curbele de printre case, livezi şi frunţi înalte
de deal. Dar parcă mai frumos ar apărea peisajul acesta rural, dacă ar fi privit de pe o bicicletă,
într-un pedalat ritmic, numai bun să intre în rezonanţă cu timpul de călătorie...

Dincolo de ultimul sat, dealurile încep treptat să-şi apropie umerii şi să-şi ascută vârfurile. Câteva
pancarte mari şi o bifurcaţie îţi aduc aminte imediat de indicaţiile primite mai devreme, aşa că
drumul din dreapta te scoate, cât ai clipi, la intrarea pentru Pâclele Mici.

O parcare cu plată şi un chioş cu de toate stau pe laturile începutului de potecă. Pe coama din
fundal, o inscripţie albă uriaşă iese din ierburile arse de soare: „VULCANII NOROIOŞI”, ca după
un model hollywoodian. Poteca pavată trece mai întâi pe sub o poartă zveltă din lemn, de care
stau agăţate litere de-o şchioapă, apoi urcă panta lungă de 500 de metri până la Pâclele Mici. În
paşii mărunţi şi în adierile plăcute de vânt, efortul se uită. Iar când primele fâşii de pământ uscat şi
galben înlocuiesc covorul de iarbă şi flori, vei şti că ai ajuns.
ntre câteva culmi domoale şi întrerupând linia verde a peisajului, un platou larg s-a priponit
straşnic de bine. Din el răsar cocoaşe galbene şi conuri albe iar din când în când, platoşe argintii
se întind peste adânciturile solului arid, ca şi cum ar vrea să le acopere goliciunea. Privite de la
uşoară depărtare, ondulările acestea deschise la culoare seamănă, în timp de caniculă şi secetă,
cu nişte dune din deşert. Sau dau impresia unui peisaj selenar, cum spun majoritatea celor care
au trecut pe aici şi le-au studiat. Cu toate acestea, Pâclele Mici înşeală ochiul, fiindcă sub crusta
vremelnică, gâlgâiturile noroioase anunţă mlaştina neadormită. Pe timp de ploaie, solul se
înmoaie, iar smârcurile iau locul pământului uscat.
Te dumireşti, odată ce calci în inima Pâclelor Mici, ce sunt aceşti vulcanii noroioşi, mai rar întâlniţi
prin Europa. Ei nu sunt însă singurii de pe teritoriul României, dar suprafaţa mare pe care se
grupează (mai precis, între Berca şi Arbănaşi: Pâclele Mari- 15 ha, Pâclele Mici-10 ha- şi cele de
la Beciu) şi spectaculozitatea lor îi fac demni de o transformare într-un obiectiv turistic de prim
rang. În afară de vulcanii noroioşi din Subcarpaţii Buzăului, mai există, de exemplu, alte peste 60
de locaţii în Depresiunea Transilvaniei unde aceste fenomene se întâlnesc, adevărat, la scară
mult redusă.

Când cobori de la Pâclele Mici, gata impresionat de platoul cu vulcani noroioşi, priveşte cu atenţie
spre dealurile îndepărtate, ce se desfăşoară în faţa ta. O movilă pleşuvă şi galbenă se iveşte
printre cele înverzite de alături: acolo sunt Pâclele Mari, din zona comunei Scorţoasa. Ajungi cu
maşina la ele în câteva minute şi parchezi la câţiva zeci de metri de un hotel şi la câţiva metri de
platoul vulcanilor noroioşi. Aici nu se plăteşte odihna maşinii, ci biletul de intrare în rezervaţie – la
un preţ, ce-i drept, derizoriu. O pancartă mare cu note explicative, harta rezervaţiei, curăţenia,
Page 2 of 4
chioşcul cu suvenire şi amabilitatea cu care ţi se răspunde la întrebări te determină să te simţi un
turist respectat. Poţi răsfoi cărţile despre pâclele buzoiene, aflând astfel şi despre cele două plante
halofile (care cresc în mediu sărat), Nitraria Schoberi şi Obione Verrucifera, ce au adăugat
valoare biologică spaţiului ocupat de aceste formaţiuni geologice speciale.
Pâclele Mari, deşi nu te mai surprind prin spectaculos, te farmecă: conurile vulcanice sunt înalte,
pâraiele de noroi rece strălucesc în soare, culmile numeroase par topite şi prelinse ca ceara.
Urmărind artezienele de nămol şi de gâlgâiturile necontenite, turiştii numeroşi fotografiază întruna,
fiindcă ştiu că mâine vulcanii noroioşi vor fi puţin mai diferiţi decât ieri şi azi.

La finalul experienţei la Pâclele Mari şi Mici, o înflăcărare crescândă stă să răbufnească din
adâncul pieptului, trecând prin toate imaginile memorate cu plăcere de turist; în cele din urmă,
cuvinte de preţuire se vor rosti cu voce hotărâtă, captivând orice audienţă.

Cam în acelaşi fel, bolboroselile vulcanilor noroioşi miniaturali se prefac în stropi şi se preling pe
pământ, ornând Pâclele Mari şi Mici şi convingând călătorul că a meritat să descopere o parte
frumoasă din România turistică.

AI fost la ambele locatii? Exista Paclele Mari si Paclele Mici, la vreo 10 minute distanta intre ele.
Pozele vad ca sunt dintr-un singur loc. La cealalta locatie se ajunge tot cu masina + un pic pe jos.
Daca il intrebi pe nea paznicu, o sa iti zica sa nu iti lasi masina in parcarea semnalizata ci sa mai
mergi cateva minute si sa o lasi in camp, ca sa nu platesti taxa de 5 lei. Dincolo „vulcanii” nu sunt
asa inalti dar in schimb baltile sunt muuult mai mari , si bolborosesc mai des, mi se pare mai
palpitant.

In zona Buzaului, iar ai multe de facut. de la vulcanii noroiosi o iei spre valenii de munte. drumul este ft
misto si poti opri la Popasul Magura. se haleste excelent si poti sa faci si un mic detour spre tabara de
sculptura. Dupa ce treci de valeni spre ploiesti poti sa faci dreapta spre Salina Slanic. Mai faci si pe acolo o
poza ceva. Daca vrei drum pitoresc si acum in sezon mure cacalau, de la slanic pui gipiesu sa te scoata in
campina. Drumul este ft frumos si dupa mislea/bustenari, pe marginea drumului plin de tufe de mure.
O tura de stat Pensiunea La butoaie –din Pietroasele
Vin bun, gazde placute si primitoare
De vizitat statiunea viticola
Daca ajungi in judetul Buzau, poti sa iti rupi cateva ore pentru un ocol prin Berca, localitate in care se
gaseste unul dintre cele mai interesante peisaje naturale din intreaga lume. Vulcanii Noroiosi de aici sunt
singurii de acest gen din Europa, fiind unici prin dimensiunile lor reduse si prin modul in care au fost
formati.
Putini turisti sunt intersati de istoria lor, insa, majoritatea fiind atrasi de peisajul impresionant pe care il
ofera. Vom discuta, totusi, mai mult despre acesti vulcani de namol, in conditiile in care de-a lungul
timpului au generat o multime de legende interesante.
Cum ajungi la Vulcanii Noroiosi?
Spre surprinderea turistilor, vulcanii sunt usor accesibili, situandu-se la aproximativ 30 de km de Buzau.
Drumul este bun si exista destul de multe indicatoare care te indruma spre obiectivul turistic pe care orice
roman trebuie sa il vada macar o data in viata.

Page 3 of 4
Peisajul rural ce se contureaza in drumul catre obiectivul final sunt impresionante si sunt pictate cu case,
livezi, dealuri care brazdeaza armonios orizontul si oameni. Acesta parca face trecerea ceva mai lina de la
peisajul anost de oras, la cel impresionant, oferit de vulcani.
Odata ce ai ajuns in Berca, vei putea sa te informezi despre obiectivul pe care urmeaza sa il vizitezi,la fel ca
in occident. Infopointul de aici iti ofra pliante si carticele in care poti descoperi atat informatii despre
vulcani, cat si despre alte obiective turistice pe care le poti descoperi in Buzau. Dupa ce rasfoiesti
materialele vei realiza ca judetul este mult mai bogat decat ai crede.
Mai este un singur pas pana sa ajungi la Paclele Mici si Paclele Mari, niste platouri ascunse printre dealurile
verzi, care te vor face sa te simti ca un proaspat aterizat pe Marte. Pe o suprafata de 15 ha, respectiv 10 ha,
Paclele Mari si Mici dezvaluie mai multi vulcani care bolborosesc si scuipa noroi. Desi fenomenul este
intalnit in mai multe locatii din tara, aici este intins pe cea mai mare suprafata.
Ce sunt Vulcanii Noroiosi?
Sunt niste movile sub forma de con ce s-au format prin eruptia gazelor naturale venite de la adancimi de
peste 3000 de metri. In combinatie cu panza freatica si cu stratul de pamant foarte argilos, gazul a
transformat eruptiile in adevarate bai de namol pentru cele peste 25 de hectare de dealuri.
De-a lungul timpului, o parte din noroiul scos de maruntaiele pamantului s-a uscat, o alta parte curge sub
forma de paraiase iar o alta este gata sa isi faca simtita prezenta, bolborosind neincetat in micile cratere.

Peisajul este unul inedit si contureaza o flora si o fauna neintalnita altundeva in Romania. La marginea
zonelor cu noroi cresc doi arbusti interesanti si rari, declarati monumente naturale, iar pe platouri,
nestingherite, umbla vietati precum scorpionul si termitele. Cei doi arbusti sunt gardurarita si catina
tepoasa.
Istoria vulcanilor
Cu siguranta, formatiunile vulcanice sunt prezente in zona Buzaului de mii de ani. Atentia asupra lor a
inceput sa vina abia in 1867, atunci cand au fost descoperiti de un francez ce cauta petrol. Textele scrise de
Grigore Stefanescu, Grigore Cobalcescu sau Mircea Peaha descriu si ele ineditele formatiuni, iar asocierea
facuta de Alexandru Odobescu este una memorabila. Acesta concluzioneaza ca vulcanii sunt cazanele cu
smoala clocotita ale Necuratului.
Din 1924, Vulcanii Noroiosi sunt declarati rezervatie naturala si reprezinta un obiectiv cat se poate de
atractiv in circuitul turistic european.
De-a lungul timpului, craterele care scuipa noroi au facut loc unui numar foarte mare de legende, cea mai
interesanta fiind cea a balaurului care salasluieste in maruntaiele pamantului.

Page 4 of 4