DESTINAȚII TURISTICE DIN

ROMÂNIA
Viscri, județul Brașov
Poți să mergi în Viscri și de un milion de ori în viața asta, tot nu
o să înceteze să te surprindă. Tot nu o să îți astâmperi mirarea
și, de oricâte ori te-ai duce acolo, tot n-o să-ți vină să crezi că
poate exista atâta liniște într-un loc populat de oameni (numai
vreo 500, ce-i drept). Ajungi în Viscri după un drum neasfaltat
de vreo 20 de minute cu mașina, în care n-o să poți să-ți iei
privirea de pe fereastră și să o mai ucizi, aruncând-o spre
display-ul telefonului. Nicio șansă! Dacă te prinde lăsatul
soarelui aici, vei vedea câteva cete de vaci ce se întorc agale
spre casă, oprindu-se însă la fântâna satului pentru a-și
astâmpăra setea.
Și n-o să-ți vină să crezi că nu e o poveste de-a lui Creangă, ci că
e vacanța ta. O să te surprinzi făcând involuntar cu mâna
localnicilor care stau la taifas pe băncuța din fața casei, care te
privesc curios și te salută. Și mare ne-ar fi mirarea să te poți
abține să nu schimbi două vorbe cu ei. Nu te va mai mira cu
nimic faptul că Prințul Charles s-a îndrăgostit până peste cap de
această așezare săsească, că și-a cumpărat o proprietate aici și
că nu a contenit cu laudele pentru acest sătuc transilvănean.

Cascada Cailor, Munții Rodnei
La o aruncătură de băț de stațiunea Borșa (iar când citești asta, în
minte ți se aciuează sigur Vârful Rodnei din apropiere și momentele
de strădanie infantilă când încercai să-i memorezi înălțimea), apele
pe care zăpada și ploile le adună cu sârguință într-un circ glaciar, se
răsfrâng cu tot elanul peste Podul Cailor. Ce reușește să facă apa în
vâltoarea ei? Reușește să dea naștere celei mai mari cascade de pe
întinsul României care, privită de jos către înaltul celor 90 de metri ai
săi, îți pare ca și cum cerul s-a deschis și aruncă de acolo șuvoaie
argintii peste Pâmântul fără de-apărare.
Iar zgomotul apei ce cade în trepte aduce cu el o liniște cerebrală. Ca
și cum gândurile nu s-ar mai auzi pentru că tu nu ai mai fi deloc
capabil să le legi firul și numai apa și-ar mai putea croi loc printre
cotloanele minții.
Arzi de nerăbdare și parc-ai vrea să te teleportezi degrabă într-acolo?
Ei bine, chiar dacă ai zbughit-o deja în mașină și te îndrepți spre
stațiunea Borșa, află că de-acolo poți, fie să iei telecabina, fie, dacă
bocancii promit să mai țină de-o urcare pe munte și pelerina de
ploaie nu te-a dezamăgit niciodată, să te încumeți la o drumeție de o
oră jumate care să te înalțe vreo 200 metri. Și știi cum o să-ți pară
drumul până acolo? Ca și cum imnuri folclorice românești ți-ar cânta
simpatice la ureche, iar munții românești, așa cum numai ei știu să o
facă, ți-ar înrobi simțurile.
 Fie că ai ajuns sau nu în deltă, imaginea pelicanilor care își duc
Delta Dunării nestingheriți traiul și a nuferilor plutind mândrii pe întinderea
apei îți răsfață cu siguranță imaginația. O plimbare de câteva
ore în leagănul valurilor de pe brațele Dunării este fix picătura
de apă care atinge nisipul deșertului unu suflet citadin, prea
adesea epuizat de privațiunile spirituale impuse de un oraș
sufocant. Dacă te gândești că traseul de 5 ore pe canalele
marelui fluviu este prea mult, îți promitem că la finalul acestuia
îți vei fi dorit să se termine abia o dată cu concediul. Să nu te
mire dacă te vei trezi întrebându-te cum de acel univers sălbatic
și clădirile de birouri pot aparține aceleiași lumi.
Crezi că după o oră de yoga și meditație budistă ești mai
eliberat de tensiune și mai încărcat spiritual? Te provocăm
atunci să ne spui cum îți simți sufletul după un traseu cu barca
în inima Deltei Dunării. Iar dacă la întoarcerea din plimbarea
lacustră vei fi îmbiat cu bucate specifice bucătăriei lipovenești
sau dacă vreun cu pește proaspăt cules din Dunăre și gătit pe
un pat de legume ți se va perinda pe sub nas, să nu te
împotrivești. Felul de a găti al lipovenilor este la fel de unic și
autentic ca și locul unde s-au născut.
Transfăgărășan

Curbele impresionante ale Transfăgărășeanului, idealul oricărui

șofer, i-au dus vestea acestui șerpuitor departe de granițele
românești. Poate datorită curajului său de a înfrunta fără teamă
înalții Munți ai Făgărașului și a uni Muntenia cu Transilvania.
Este un drum sălbatic, în ciuda cuceririi de către om, unde
forma muntoasă abruptă se îmbină armonios cu șoseaua, iar
valea propune peisaje de rămas în suflet. Muntele aleargă la
vale, însă tu te poți opri seren pe marginea drumului pentru a
admira plenitudinea. Și aerul dulce de munte.
Lacul Sfanta Ana și Tinovul Mohoș, județul Harghita

Nu zicem doar că, ajuns aici, te vei putea scălda în singurul lac
vulcanic din Europa Centrală, aflat la aproape 1000 de metri
altitudine, pentru că dacă știi despre ce vorbim, ne vei da
dreptate când spunem că o călătorie în Ținutul Secuiesc
echivalează cu o călătorie peste graniță.
Meditează la marginea apei, citește o carte, pune-o de un
picnic, sau lansează-te în inevitabile discuții despre „câte este
de frumoasă țara noastră”, dar ajungi cât mai curând la malul
Lacului Sfânta Ana. Vei găsi o organizare impecabilă, o natură
conservată, o suprafață lacustră pe care o poți străbate cu barca
sau înot, iar la câțiva kilometri te așteaptă pentru explorare,
contra sumei de 6 ron, Tinovul Mohoș. Ce-o mai însemnând și
asta?! E firesc să nu-ți sune extrem de familiar, până la urmă ne
aflăm în ținut secuiesc și s-ar putea să nu deslușești nici măcar
meniurile de la restaurant în întregime
Mănăstirea Voroneț, Gura Humorului, județul Suceava
Indiferent din ce zonă a țării vii (și nu spune nimeni că țara
noastră nu ar avea dimensiuni considerabile), Bucovinei îi
datorezi măcar o vizită la câțiva ani. Îi datorezi ei și îți datorezi
ție din când în când un refugiu în acest colț nordic de țară, unde
tradițiile și istoria sunt încă extrem de prezente și puternice, iar
oamenii par exact cei despre care vorbeau basmele când
descriau personaje „cu inimă curată, deschisă”.
Cum ne-am putea vreodată făli cu „Capela Sixtină a Estului” și
cu al ei „albastru de Voroneț” dacă nu ne permitem când și
când să ne retragem acolo și să-i citim poveștile biblice redate
cu măiestrie în picturi ce au văzut mai bine de jumătate de
mileniu. Da, poate că nu are nimic din opulența marilor biserici
catolice din vest, dar concurează cu ele fără tăgadă. Îmbrăcată
veșnic în misterul formulei cu care s-a obținut acel azur atât de
trainic, Mănăstirea Voroneț te-mbie la rugăciune, la reculegere
și la întoarcerea către tine, cel din interior; și o să te surprinzi
comportându-te întocmai, indiferent de cât de aspru te-ai arăta
în judecată față de credință sau oricât de departe-ai fi de ea în
viața de zi cu zi.
Cascada Bigăr, județul Caraș-Severin La terminarea celei de-a șasea zi, imediat după facerea lumii și
înainte de a se bucura de binemerită zi de odihnă, Creatorul și-
a amintit de săculețul lui cu minuni. L-a luat cu grijă de pe un
raft prăfuit, a scos dinăuntru un pumn și a presărat cu grijă
conținutul din loc în loc, pe toată suprafața lumii. Una dintre
acestea a nimerit la un pas de Paralela 45, în județul Caraș-
Severin, iar oamenii au numit-o Cascada Bigăr.
Se aude că, milioane de ani mai târziu, prin 2013, cascada ar fi
ajuns pe locul I într-un oarecare top internațional al cascadelor
unice în lume, dar ăsta este doar un zvon. Se mai spune că
albastrul izvorului te face să crezi că acolo a căzut cerul, iar
curgerea de apă peste stânca acoperită de mușchi pare un voal
de mireasă. Dar nu trebuie să iei nimic de-a bună fără să vezi cu
ochii tăi.