Invitatie in Carpati 2008 Septembrie

www.alpinet.
org
Descarcai gratuit i accesai arhiva
revistei Invitaie n Carpai n format
pdf de pe situl www.iic.ro
Foto Copert: Emi Cristea
Toamna lui 2008
Reproducerea oricrui material din revist este interzis
fr acordul individual al autorilor.
Invitaie in Carpai - www.iic.ro
Ediia a III-a Anul IX Numrul 93 Septembrie 2008
Revist lunar gratuit de drumeie,
munte i natur; distribuit electronic de
Asociaia de Turism Montan "Alpinet".
Orice persoan care dorete s aib o
contribuie la ceea ce nseamn
"Invitaie in Carpai" este invitat s ni
se alture.
Scrie-ne un e-mail la redactie@iic.ro
Redactori:
Colaboratori:
Identitate grafic:
Contact:
Publicitate:
Emi Cristea (redactor coordonator)
Dinu Boghez
Dan Loghin
Daniela Ursu
Lucian Petru Goja
Iuliana Bucurescu
Alexandru Hrju
Cornelia Florea
Matei Laudoniu
Laureniu Barz
Alexandru Axon
redactie@iic.ro
publicitate@iic.ro
www.iic.ro
Nr. 93, septembrie 2008
www.iic.ro
Cuprins
ITINERARII TURISTICE
Turism recapitulativ n Munii Rodnei . . . . . . . . . . . . . . . 2

(de L.P. Goja)
Frumoasa Vale a Vitioarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

(de Dinu Boghez)
Curmtura Rcorele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12

(de Dinu Boghez)
Drumuri la nlime. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

(de Ctlin Olteanu)
EDITORIAL
CAMPIONATUL F.R.T.S.
50

(de Alexandra oglu)
Trofeul Ursul Carpatin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
DINCOLO DE GRANIE
Pizol (Hohe Spitze) - 2844 m . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

(de Emi Cristea)
Kenya Yetu : Hakuna Matata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(de Cornelia Florea)
40

GHID MONTAN
Vrfurile Carpailor, de peste 2500 metri . . . . . . . . . . . 22

(de Dan Loghin, Daniela Ursu)
Cine zicea c la munte nu e var? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

(de Iuliana Bucurescu)
FAUN
Vulpea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

(de Alexandru Hrju)
MOUNTAINBIKE
Pedalnd spre sezonul alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

(de Laureniu Barz)
Mlinul i schi-biciclismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

(de Matei Laudoniu)
Editorial
Drumuri la nlime (Ctlin Olteanu)
www.iic.ro Nr. 93, Septembrie 2008
Drumuri la nlime
Editorial
Text: Ctlin Olteanu (Seatle, U.S.A.); catalin@alpinet.org
Primele mele amintiri cu
Transfgranul sunt de la mijlocul
anilor 80. Dacia prinilor urca cu
greu muntele, pentru a ne arta nou,
copii pe vremea aia, colurile rii. tiu
i acum ct de mirat am fost s trecem
de la soare, n sud, la cea deas, n
Cldarea Blei, n doar cteva minute.
Contextul pentru urmtoarele
drumuri la Vidraru a fost complet
diferit: zona barajului era una dintre
locaiile favorite ale generaiei pentru
festivitile de primire n rndul pion-
erilor.
La nceputul anilor 90, un profe-
sor inimos a tras o var ntreag de un
grup de elevi pentru a ne pregti de
dou sptmni la Clun, n cort. Ruc-
saci cu cadru, corturi bivuac, carne n
untur i mult pine au fost baza pen-
tru zile lungi de explorare a cldrilor
din zona Negoiului. Un autocar ne-a
urcat pn la Blea, trafcul auto era
nc rarefat. De la Cabana Negoiu am
mers pe jos pn in gara din Porumb-
acu, pe vremea aia nu existau soluii
alternative.
Ani de zile dup aceea am continuat
s urc Transfgraanul de cteva ori
pe sezon. In octombrie, pentru uimi-
toarele culori ale toamnei, n zona lacu-
lui Vidraru. i apoi sus pe creast, pen-
tru primele contacte cu zpada. Vara,
n weekend-uri scurte. Iarna, lsnd
maina la Piscul Negru sau Capra i
lund n piept Mueteica sau Lespezi.
Transfgranul era mereu o
supriz, o lume aparte. Asfaltul era mai
bun decat cel de pe restul drumurilor
nc nu ncepuser investiiile masive
n asfaltri naionale. mi amintesc de
o tur n care am ajuns la baraj spre
seara. Simeam c drumul este al meu,
rar ntlneam alte maini.
Acum cteva sptmni, la sfritul
lui august, am urcat din nou la Blea,
de data asta dup o pauz de mai muli
ani. Noi surprize, o nou lume. La bara-
jul Vidraru se poate acum sri n gol,
sau se poate face escalad pe unul din-
tre pereii de beton. Zecile de tarabe i
sutele de maini mi aduc mai degrab
aminte de aglomeraia urban, nu de
locul magic de pe vremuri. Trafcul era
dirijat de doi poliisti.
Piscu Negru este deja o mic lo-
calitate, iar la Cabana Capra n-am mai
vzut construcia veche, cochet n
care tovaru se odihnea n timpul
partidelor de vntoare ci una nou,
mai mare i n ton cu vremurile.
La Blea Lac aglomeraia rivaliza
cu cea din centrul Bucuretiului. A du-
rat 15 minute pn am reuit s ies din
parcare, probabil i pentru c trafcul
era dirijat de un singur poliist.
Cucerirea Transfgranului sau
un picnic scurt pe marginea oselei
au intrat n cotidian. n fond, sta este
scopul oricrui drum s faciliteze ac-
cesul. Mi-e dor ins de vremurile n
care oamenii nu urcau n cldarea Blii
doar pentru a bifa o reuit rutier, ci
pentru a vedea i tri muntele.
Despre autor: Ctlin este unul dintre
fondatorii Alpinet.org. Pasionat de natur
i drumeie, Ctlin a parcurs numeroase
trasee marcate i nemarcate din Carpai, iar
n prezent locuiete n nord-vestul Statelor
Unite ale Americii i strbate potecile din
North Cascades.
O zi obinuit la Blea-Lac (Foto: Iulian Rusu, www.alpinet.org)
Transfgraanul (Foto: Camil Ptracu, www.alpinet.org)
Itnerarii turistce
Turism recapitulatv n Munii Rodnei (Lucian Petru Goja)
www.iic.ro 2 Nr. 93, Septembrie 2008
Turism recapiTulaTiv n munii roDnei
Munii Rodnei
Text i fotografi: Lucian Petru Goja (Baia Mare)
Tura din 7 06 2008 cu Papa,
Maria & Atlla Kelemen, Brena &
eu.
Luna iunie se pare c e cea mai
capricioas, din punct de vedere me-
teo, fapt confrmat de abia trecutul
week end ploios ct i de prognoza
alarmant pentru aceast sptmn.
S tergiversezi ns o tur la nforitul
bujorului de munte, cu riscul de-a rata
explozia vegetal alpin, ni se prea ab-
erant, cu att mai mult cu ct, n curnd
(de Snziene, pe 24 iun.), Papa trebuia
aniversat la 86 de ani conform tradiiei,
cum altfel dect ntr-un traseu alpin
din M-ii Rodnei-abruptul nordic.
Am accesat cteva site-uri me-
teo, am ascultat comunicate meteo pe
canalele mass media, unele contradic-
torii, am lansat invitaia ortacilor i,
din fericire, acetia au marat prompt.
La 6 dim. plecam din Baia Mare spre
Bora via Cavnic Vleni Brsana -
Moisei, admirnd rsritul, clencerii,
cpiele, jirezile i chiar noile cli de
fn, scrutnd cerul, ncerccea de-a
doua parte a zilei.
Piramida verde-terasat a
Scelului, bulbucii de munte din dreapta
oselei suind spre Dl. Moisei, impresio-
nantele nebuloase ce obturau cretetul
Pietrosului Rodnei i vf. Buhiescu
Mare & Mic, mai apoi fnaele albite
de miile de margarete, salcmii cu
fori roz, perspectivele tentante ctre
Toroioaga i Cearcnu i-n fne, cele
spre Znoaga Mare i Znoaga Iezeru-
lui, Piatra Alb, Vf. Feei i Puzdre i
a Grglului ne induser treptat mor-
bul turistic i avntul rvnit.
La ora 8,40 dim. parcam
pe malul V. Fntna, n apropierea
confuenei acesteia cu v.Znoaga i
lundu-ne rucsacii de tur porneam
(marcaj turistic excelent, triunghi rou)
spre primul nostru obiectiv-Cascada
Cailor. Nespus de cristalin apa v.
Znoaga, tumultoase uvoaiele de ap
izbucnite din cele dou vltori, frumoa-
se casele noi/pensiunile ateptndu-i
oaspeii, cu multe fori n grdini dar
i nirate pe prispe. Nebulozitate
translant-variabil dinspre Paltinu-
Cimpoi spre Podul Cailor i aua tiol.
Superb, ca mereu, fnaa nclinat din
malul geografc drept al Znoagei i-n
curnd se ivir i bulbucii de munte
printre orhidee, cimbrior, portocalii
ranunculi ori zdrenuit-roze fori ale
cucului. Nici molidiul dinspre prtia
de ski-telescaun nu mai arta la fel de
sinistru, dovad c natura-i crpea n-
In Edenul neguros al Muntelui Cailor
Geniana Verna (Stelua Domnului)
Itnerarii turistce
cet i armonios plgile.
nchis cariera de marmur, n vale,
pe bolovani calcaros-marmoreeni,
ptratul alb-rou al limitei nordice a
PNM Rodnei i a triunghiului turistic
rou.
Ceva mai sus de carier, dincolo de
instalaiile de stocare-sortare a aroca-
mentului, urmele ncrcrii / transpor-
tului a cteva sute tone de grohote. Blo-
cat cu barier drumul ce suie-n partea
superioar a carierei, nici un utilaj de
excavare/ncrcare n zon. Semn bun,
de normalitate pentru un parc naional.
Iat c se poate!
Trecem prin vad v.Znoaga, nespus
de pur, lsnd n stnga izvorul ex-
celent, odinioar amenajat cu ciurgu,
suind pieptul abrupt de deal (spurcat
dup 1989 de o suit de variante de
drumuri de TAF, ulterior afundate de
averse i torente dar i prin tractarea
butenilor), admirnd realmente capac-
itatea de regenerare a naturii/pdurii,
spontan dar i consecutiv plantrii
versanilor cu puiei de molid i brad
(unii cu talii de la 0,7 la 3 m acum).
E rcoare, ca norocul, totui panta &
efortul ne scot sudoarea repejor, nainte
de-a ajunge-n culme pentru a continua
lejer pe poteca larg ce acompaniaz
spre platoul dinaintea Cascadei Cailor
malul drept (geografc) al v.Znoaga,
mai abundent acum dup stranicele
ploi. Norii i negurile diminueaz dras-
tic fotogenicitatea stncriilor calcaroa-
se, n plus, la un moment dat simim
cznd stropii rzlei ai ploii. Ritmul
deplasrii e impresionant i ntr-un
ceas de la debut avem prima rsplat.
Cascada Cailor i prezint dezlnatele
fuioare alb-nspumate de ap nsoite
de impresionantul vuiet (n mod nor-
mal Cascada Cailor poate f atins din
Bora Fntna n 11/2-11/4 ore).
Locuri de popas amenajate de rang-
erii APNMR cu mas i scaune din
buteni de molid, alturi de ele catar-
gul informativ-PNMRodnei. Doi saci
galbeni, din polietilen, las vederii
gunoaiele menajere revrsate iar n ju-
rul vetrelor i locurilor de popas atrag
atenia binetiutele mizerii abandonate
de necivilizaii turiti-picnicari. Pcat!
Nesperat, o bre se ivete-n stratul
de nori lsnd soarele s baleieze,
scurt vreme, feeric cascada. M uit la
cursul vii, remarcnd aceiai poluani
ca odinioar: mizerii, ambalaje, zdrene
antrenate de la stna din Znoaga
Cailor, li se adaug resturi de trunchiu-
ri i ramuri de arbori.
Suim prin faa cascadei la stn-
ga, pe vechiul culoar de avalan ce
debuteaz-n aua tiol. Miroase a re-
cent trecut turm de oi i capre iar izul
acela intens, i-ntr-un fel histrionic, m
trimite la atmosfera macedonean din
inubliabilul roman Hristos rstignit a
doua oar a lui N. Kazantzakis. Picur
rzle dar negurile reci alterneaz cu
nsorite pasaje ce ne fac optimiti. Tur-
ma de mioare e undeva-nspre Runcu
tiolului, acolo unde furtuna a distrus
n urm cu mai bine de un deceniu o
mare suprafa de molidi lsnd n
Grota
Cascada Cailor
Itnerarii turistce
urm vraitea i cioatele ca un fantastic
i imens osuar.
Deviem dreapta, prin grohotiul
calcaros-alunecos din pricina ploii
i apoi prin ienupriul intercalat cu
molidi scund, iarn de iarn biciuit de
avalane, suind spre grota din dreapta.
ntre timp nu ne sturm s admirm,
n detaliu, bogata varietate foral din
pajite sau de pe stncrii. Apar prime-
le stelue ale Domnului (Gentiana ver-
na) alturi de scufile albastre pal ale
unei varieti de curpen ce spnzur
pe stncrii.
Din grot, dup edina foto, rehid-
ratare i dedulcirea cu batoane de mus-
li cu miere i curmale, revenin la jghea-
bul de avalan prin care suim lsnd
n dreapta Lanurile iar La Gvan cotim
dreapta pentru a traversa pragurile
calcaroase i iei la stna de deasupra
cascadei. n urm, tot mai departe,
putem admira Bora Complex i Fnt-
na apoi Cearcnu i Podu Cearcnului
din PNM-ii Maramureului. Dm
peste prima tuf de rododendron,
cam trecut, dar forile sale ciclamen,
suav parfumate, constituie trofeul
oricrui montaniard aplecat s le in-
spire emoionat. Oare a cta oar face
Papa acest gest dup o via de turism
angajat ? E emoionat cu siguran.
l admirm abordnd muntele, sa-
vurnd pasajele stncoase i alunecoa-
se, difcile, mnuindu-i abil toiagul
ciobnesc zdravn, din lemn de corn i
cu pi de oel. Iniial credem c stna
din Znoaga Cailor a fost dezafectat
printr-o decizie a APNMR dar ... nu.
Se aud glasuri i n curnd avem imag-
inea cuprinztoare a poluantului me-
najer & biologic amplasament-csoaia
stnei, saivanul vechi, cel nou, staulele,
cotee pentru porci...dar au disprut, in
fne, urmele nesbuitei tentative a lui
Gavril Grec, primarul Borei n 2002,
de-a zgzui apele Izvorului Cailor
deasupra cascadei pentru a realiza un
lac de agrement. Suim spre piciorul NE
al Muscetei, la consistentele tufe de ro-
dodendron...trecut, apoi auzim rgetul
buhailor Brun de Maramure scoi la
pscut, reverberat de ecoul propagat
dinspre Podul i Muntele Cailor.
Se nnoreaz alarmant, bate vntul i
se face tot mai rece iar o furtun i avers
stranice par iminente. Continum
totui, pe curb de nivel i hrtopos-
ritmica potec mocirloas de vite, ctre
fundul strjuit de spectaculoi perei al
Znoagei Cailor, decii ca n cazul n
care furtuna izbucnete s ne retragem
repede spre aua tiol i de acolo, pe
marcajul turistic band albastr, s o-
ntindem ctre captul telescaunului -
refugiul Salvamont din Runcu tiolului
iar apoi, n josul prtiei de ski, pn n
Bora Complex.
Nu ne vine s renunm ns, i
bine facem, deoarece ne stimuleaz
tot mai frecventele geniene stelare,
tufele proaspete de bujori de munte,
degetruii violacei (Soldanella hun-
garica), eteraii ienuperi i jnepeni, tot
mai apropiatele pete de nea, izvoarele
mustind din grohotele abia fxate veg-
etal ale abruptului NV al Muscetei.
Drept compromis propun s atacm
Stna de deasupra Cascadei Cailo (n fundal Cearcnu)
Primula minor/ Ochiul gainii
Itnerarii turistce
vf. Musceta prin afniul exuberant
i n plin nforire, prin care apar ici,
colo, Gentiana punctata mbobocite
alturi de tot mai numeroii clopoei
scunzi i proi (Campanula siberica)
i apoi, n funcie de condiiile meteo,
s continum spre Muntele Cailor, la
cuvetele nivale cu nea i ochiuri de
turi, feful cupelor (Gentiana cochi-
ana), oielor (Pulsatila granda) i ochiu-
lui ginii (Pulsatila minor).
Trupa e de acord, urcuul abrupt
solicitant, nebuloasele se revars
nfricotoare peste Muntele Cailor spre
vrful i culmea Musceta i Znoaga
Cailor dar, uneori, putem vedea n
deprtare Podu Cailor i Paltinu iar
spre E-NE Cearcnu, Podu Cearcnului
iar la N piramidele paralele ale Caprei
i Toroioagi.
Ieim dup 4 1/2 ore de la debut
pe Vf. Musceta, n timp ce un imbecil
cu SUV verde-metalizat o taie pe dru-
mul ilegal amenajat n aria naturala
protejat, de la Tul tiol spre aua
tiol, la limita nordic a PN M Rod-
nei. Imediat vedem Grglul aducnd
a vulcan n plin erupie din cauza
norilor bezmetici, la poalele lui nor-
dice Tul tiol (redesenat n 2002 cu
buldozerul) iar sub noi, ctre obria
v.Bistria Aurie, auzim talngile me-
lodioase ale unei numeroase cirezi
de vite. S-a fcut ora 13, mioarele din
stna tiol sunt n staulul circular, la
mulsul de-amiazzi, Piciorul Oncului
se degaj treptat iar n urma lui, spre
SE, vedem n plin splendoare culmea
i vf.Tomnatec II (1943 m). Pe Musceta
dm, incredibil, de un ordean la vreo
30 de ani, nsoit de doi prunci, de cca
12-14 ani, cu toii inadecvat echipai,
vinei i tremurnd de frig, protejai
doar de nite prezervative-pelerine din
plastic. Ne cer relaii findc habar n-au
de zon, repere, ci de acces, marcaje,
nu au nicio hart. Le spun c se anun
furtun i le sugerez s-o ia spre Znoaga
Cailor repejor i apoi, pe la stn, aua
tiol-Cascada Cailor-Complexul Turis-
Primula Granda (Oie)
Paradisul de la Znoaga Cailor
Grglul dup prnz
Itnerarii turistce
tic Bora. Mulumesc i la nceput par
a da ascultare recomandrii apoi por-
nesc total aiurea spre Muntele Cailor.
Bafta lor a fost c ... vremea se ndrept
treptat, apru soarele printre nori i fu
din ce n ce mai cald.
Ne mncm merindea n timp ce
nu ne mai sturm s admirm im-
presionanta alergtur a nebuloa-
selor peste Grglu (2159 m) i trep-
tat, constatnd c am avea niscaiva
anse, reuesc s determin echipa s
nu coborm precipitat spre Tul tiol
ci s continum pe culmea ce duce
n urcu facil spre Muntele Cailor. n
stnga sus apare parul marcajului tu-
ristic din aua Grglu iar sub noi,
spre abruptul nordic al Grglului,
verde-tonica pajite umed cu marea
de jnepeni iar petele de nea nlnuite
sporesc pitorescul de ansamblu. Pen-
tru maxim efect i deosebit surpriz, o
marmot santinel ip aproape de noi,
dintr-o limb de grohote. Niciodat nu
auzisem marmote aici dar vzusem
cocoi de munte, cerbi i capre negre...
demult.
La ora 14 dau plecarea spre Mun-
tele Cailor, cu gndul la tura din iunie
2007 cu Iancsi Moldovan i Ionic Pop,
cnd ne despriserm, pierzndu-l
pe Iancsi, cutndu-l 3 ceasuri printre
jnepeni, nivaii, stnci, find surprini
de o teribil grindin ce ne plezni ne-
milos pn ne-am refugiat la stn. n
curnd bujorul de munte acompaniaz
ca nite prelungi jerbe ciclamen po-
teca pastoral, apar apoi cupele, oiele,
ochiul ginii... Soarele lumineaz-n
deprtri vf.Laptelui i Puzdre dar
imediat nebuloasele npustite turbat
acoper orizontul. Grglul e nghiit
de nori iar Corongiul pare a nici nu
exista, printr-un culoar nsorit scrutm
n avalul v. Anie spre mealegurile
nsudene i-n fundal apare vf. Heniu,
destul de voalat.
De acum ncolo admirm ochiurile
ntunecate ale numeroaselor tuoare
din cuvetele nivale gros podite cu nea
tasat i care sugereaz inedite culoare
de ski pentru colegi. Ne vine s lenevim,
furai de peisaj i evoluia vremii, ns
brutele ntunecri i rafalele de vnt
ngheate ne amintesc c avem nc mult
de mers ctre Bulevardul Rodnei, pn
la marcajul de creast principal, band
roie, i-n continuare spre Curmtura
Galaului, apoi n jos, pe v.Cimpoiasa,
pn n Bora Fntna. Traversm lim-
bile de neatasat, continum pe culmea
principal admirnd abia nforitele
brndue, retrind adic,a cta oar
anul acesta, primvara, descoperind
galerii recente de marmote n extremi-
tatea NV a Muntelui Cailor, protejate
de petele mari de jnepeni i ajungem
la Curmtura Galaului de unde pan-
orama se lrgete teribil.n dreapta
e Muntele Cailor i Rpa Piatra Rea,
mai jos alb-argintiile stncrii ale Pi-
etrei Rea iar n fundal, peste nevzuta
v.Vieu i DN 18 Bora-Prislop-Iaco-
beni, Cearcnu i Podu Cearcnului,
mult mai aproape e puzzle-ul policrom
al caselor de vacan i vilelor din zona
Complexului Tursitic Bora. Parc i
munii Capra & Toroioaga s-au mai
luminat. Versantul E-SE al Putredului
Galaului e invadat de afni i bujor
de munte iar albele corole ale oielor
puncteaz minunat totul. Pe cer apar
tot mai des bree azurii, e i mai cald.
n fundul Vii Rea, habitatul urilor,
odinioar i-al caprelor negre afate n
tranzit dinspre Puzdre spre Grglu,
abia mai sunt ctevalala pete de nea.
Continum pe marcajul turistic tri-
unghi albastru ce conduce spre Turile
Cimpoiesei - Cldarea Puzdre - V. Ne-
goiescu admirnd numeroasele cam-
panule scunde i proase apoi violetele
incredibil de mari i intens colorate,
mai apoi coloniile albastre cerneal de
stelue ale Domnului...
Apar micuele, dar pitoretile,
Turile Cimpoiesei i ruinele fostelor
picioare ale funicularului care trans-
portase n debutul sec. XX (1927) pirita
din Anie la Bora dar, ceea ce sporete
aspectul alpin grandios, e nlnuirea
cldrilor i piscurilor, de la Putredu
Galaului spre vf. Laptelui i trapezoi-
dala piramid uria a Puzdrelor. E
atta acalmie i nemrginire impresio-
nant nct, vorba lui Attila K. parc
aici linitea doare. Reveria ine pn ce
naintea noastr, la stnga culmii lungi
ce coboar spre Vf. Cimpoie, apare
artura teribil consecutiv trecerii a
Calmul i parfumul dup amiezii, cu Puzdrele n fa
Piatra Rea - vedere din Curmtura Galaului- Fundu Vaii Rea
Itnerarii turistce
cel puin unui SUV care patinase n
zonele numeroase cu izvoare.
Nemernicul autoturist extrem su-
ise cu certitudine din Bora Poiana pe
v.Repedea i-n continuare pe drumul
realizat de ctre IPEG Maramure (cel
care construise frumoasa i excelent
dotata caban din Cldarea Puzdre
i care fusese becisnic incendiat n
1991). Ni se pare revolttor i inad-
misibil ce distrugere teribil poate face
ntr-o arie naturala protejat superb,
un bou uman dotat cu un performant
autotursim de teren i asta fr nici
cel mai mic risc de-a f pus la punct i
sancionat conf. legii de ctre cei legal
abilitai i remunerai pentru asta. Fo-
losise cretinul, o vreme, vechiul drum
n serpentine, de mult vreme nierbat,
ce suie dinspre vechea caban Puzdre
spre Curmtura Galaului dar fusese
obligat s renune odat ajuns la den-
sul jnepeni (nu-i exclus ca n viitor s
revin cu drujba i astfel s ajung-n
B-dul Rodnei de unde s coboare aven-
turistic la Tul tiol-Pasul Prislop).
De la Turile Cimpoiesei o lum n
avalul v.Cimpoiasa, iniial pe malul
ei drept, apoi pe cel stng, admirnd
repeziurile, mai apoi cascadele, lineare
sau n fuioare, strecurate pe sub bald-
achinul jnepenilor exuberani sau prin-
tre megaliii istos-cristalini ce aduc a
uriae foietaje. Trebuia s coborm la
fosta stn superioar a Cimpoieului
pe malul drept al vii.Constatm asta
intrnd n fostul perimetru al staulelor
n care brusturetul, tevia i urzicile au
peste 1 m nlime iar pantalonii nu ne
scutesc de teribilele urzicturi. Peste
toate acestea apare inconvenientul bo-
lovanilor nevzui i riscul unor entorse
sau, mai ru, luxaii, fracturi. E a doua
oar azi cnd dau peste nite splendide
exemplare de Digitalis purpurea, scot
aparatul foto, m apropiu i...cad n
gol de pe un prag mascat de blrii.
Papa, rmas n urm, se rostogolete
i el, nevznd alunecosul bolovan,
sau vreo ascuns cioat putrezind. n
rest...valea sun n dreapta iar dincolo
de ea e coliba-n ruin a fostei stne n
care, n urm cu muli ani, pe furtun,
noptasem excelent (cu izolir, saci de
dormit i priciul acoperit cu iarb i
cetin proaspt).
Scpai de calvar ajungem la malul
stng al Cimpoiesei, depim un prag
stncos abrupt i dup ce traversm
zona unei fostre limbri recente de
avalan, care a dislocat i rvit totul,
ajungem la potecua-n serpetine ce ne
va scoate la stna inferioar, fost pen-
tru vite pn n 2006, a Cimpoieului. n
dreapta i-n urm vuiete spectaculoas
cascada Cimpoiasa iar mai jos, spre
E, apare-n toat mreia sa Piatra
Piatra Rea - vedere din Curmtura Galaului- Fundu Vaii Rea
Digitalis Purpuraea Gentiana punctata
Itnerarii turistce
Rea scldat-n soarele dupamiezei.
Depim cu mult precauie versantul
abrupt i accidentat, cu bolovani i cio-
ate an de an spulberate de avalane,
apoi conul de defecie din malul stng
al v.Cimpoiasa, intrnd n perimetrul
fostei stne, similar invadat de tevie,
brusturet i urzici mai nalte de 1 m dar
aici poteca e larg.
Doar trei cai pasc la lizier, spre
Paltinu, n rest muntele-i pustiu.
Csoaia stnei de aici e i ea-n curs
de distrugere (ce refugiu turistic ex-
celent ar putea deveni!). De acum n-
colo avem de cobort un abrupt, i
intens splat de torente, fost drum de
TAF, pentru a ajunge la valea Fntna
(rezultat prin confuena v.Cimpoiasa
cu Valea Rea). Apoi avem de parcurs
o poriune bolovnos-accidentat de
drum de TAF splat de viituri, prin
stnga v.Fntna.Aici Papa renun
s mai suie La Pcur, fntna cu bor-
viz excelent, lund-o direct la vale.
Ceilali, srim un gard, admirm o
zon mocirloas acaparat de sute de
orhidee violet - viinii pistruiate, apoi
n urm, panorama larg de la Piatra
Rea la Cimpoie i Paltinu, la stnga
rmne un fnar, traversm un huci n-
gust i ajungem la borcut. Pajitea din
jur exubereaz de fori i miresme par-
fumate, borvizul clocotete impresion-
ant din pricina gazelor abundente, apa
e rece, carbogazoas, uor mineralizat,
limpede, izul de sulf nederanjant. Ne
rehidratm pe cinste i findc e tr-
ziu, o lum repejor la vale, traversnd
o zon umed cu bumbcri (barba
moului) unduind n soarele amurgului
de vis i cu orhidee, ieind la nite foste
holde cu cartof, azi, parial ocupate de
o privat pepinier, n dreapta, disimu-
lat n huceag, rmne amplasamentul
unui gater i cu stivele de cherestea
gata de ncrcat dar i o mare ramp
de rumegu dnd spre malul stng
al v.Fntna, nu departe, pe stnga,
rmne o i mai uria, dar veche i n
curs de eutrofzare i nierbare, hald
de rumegu i grmezi putrezinde de
margini.
Dup 9 ore (din care cel mult 1
de pauz) i cca 18-20 km tlpuii,
ne nchidem circuitul turistic alpin
pornind spre Baia Mare pe acolo pe
unde veniserm. Aversa apare abia pe
cnd coborm din Pasul Neteda spre
Cavnic i toarn de la Dneti spre
Baia Sprie. Igniul pare nnecat de norii
negri, impresionani, dar deasupra
Morgului i Iricului (pe la ora 21) se
ivete o magic irizaie roie-portocalie
a sfritului de amurg.
n nici 2 ceasuri, la Campionatul
European de Fotbal, portocalii batavi
aveau s ne bat i scoat din minte
ifosele balcano-mioritice ale fotbalului
(nou ne prea psndu-ne de asta, mai ales
dup ce o zi-ntreag levitaserm transpui
n veritabilul paradis foral al M-ilor Rod-
nei, realizndu-ne anualul traseu, ntr-un
fel recapitulativ).
Clip de relache in torsul Vii Cimpoiesei
Cascada Cimpoiesei
Itnerarii turistce
Frumoasa Vale a Vitoarei (Dinu Boghez)
Frumoasa vale a viTioarei
Munii Fgra
Text: Dinu Boghez (Rmnicu Vlcea); Foto: Floriana Boghez
Moto:
Izbete amnarul de asprele cremeni,
S vezi cum nete i foc i lumin ...
Oelul voinei clete-i asemeni.
Vasile Voiculescu
Doream de mult s merg pe me-
leagurile Vitioarei. Le privisem de
sus, din muchia Drguului, din cea
a Znoagei, sau din strunga crestei
munilor, acolo unde ntr-o frumoas zi
de toamn, avusesem o tainic-ntlnire
cu un ap de capr neagr. Pe urmele
lui mi ajunseser privirile ctre oglin-
da lacului ascuns n grohotiul cldrii
glaciare. Apoi privirile se pierduser n
ulucul vii, pardosit cu grohoti, pn
n adncul pdurii de brazi. Erau parc
locuri misterioase, ale cror enigme le
vroiam cercetate.
Aadar, n sfritul unei sptmni
cu prognoz ct de ct acceptabil, ne-
am afat la nceputul periplului dorit.
Mai nti ctre oraul Victoria. O scurt
ateptare pn cnd unul din trectorii
auto aveau s ne duc pn n faa com-
binatului chimic. Un noroc, ne-a scos
n cale alt trector auto, care ne-a dus
pn la captul drumului de pe valea
Vitei. Mai departe, cei mai puin de 2
km, i-am parcurs de voie, ncntai de
iragul noroacelor din acea diminea,
care ne-au scos la Gura Vitioarei,
doar la ora 9 i ceva.
Am privit cteva clipe indicatorul
cu sgeat care ne spunea c pn la lac
aveam de mers 4 - 5 ore. Apoi am
purces la drum. Doar cteva minute am
mers singuri pe drumul forestier i n
fa ne-au aprut un grup de tineri care
coborau din munte. Am afat de la ei,
c reveneau dup cteva zile petrecute
la remarcarea potecii. Aadar aveam
n fa un marcaj proaspt. Ne-au spus
i pe ce poriune l modifcaser pe
cel iniial, dar pentru noi, afai prima
oar pe aici, vorbele lor nu ne spuneau
mare lucru. Urcm repede pe drumul
forestier, constatnd cu surprindere c
valea nu avea deloc aspectul celorlalte
fgrene cu care eram obonuii. At-
ta lrgime i poian n lungul drumului
i apei, de cnd strbteam vile nor-
dice fgrene, nu mai vzusem. Pe
aici creteau ca din ap case de odihn,
ba chiar unele din ele, parc alctuiau
ulia unei aezri bine tocmite. Pna la
Valea Vitioarei
Itnerarii turistce
urm valea s-a strns n jurul apei i
ne-am afat n peisajul normal, cu care
eram att de obinuii.
Cnd am traversat apa, ne-am oprit
s mncm, apoi am urmat serpentinele
drumului i curnd am ajuns la captul
lui. De la gura vii cred c fcusem mai
bine de 4 km. Drumul, la captul lui,
prea blocat de o imens ngrmdire
de buteni, aruncai de-a valma. Aici,
pe unul dintre ei, stteau doi oameni de
vorb. Unul, deabia urcase cu o Dacie.
Prea mai tnr, mai oran. Cellalt,
cu apc slinoas pe cap i o barb
haotic, neagr, cu dini rari i nu toi
la locul lor, aducea mai mult a apa. I-
am ntrebat cum pot trece de grmada
de lemne i pn a-mi da un rspuns
de felul ,, ncearc i vezi dumneata ,
m-au mbiat la o gur de trie dintr-o
sticl pe care o aveau la ndemn. Mi-
am ars buzele cu o pictur din licoa-
rea de foc i am plecat mai departe.
Valea se strngea n jurul nostru
vznd cu ochii. Pdurea era nirat
pe pantele repezi de parc sttea s
se nruie peste noi. Ba chiar ntr-un
loc, panta muntelui se mai prvlise i
nainte s trecem noi pe acolo i pe po-
teca nsilat la repezeal, deabia gseai
loc s-i pui piciorul.Numai vreo ploaie
torenial s nu te apuce pe aici.!. Doar
cerul mai strlucea n deschiztura
ngust a vii. Dar i acesta era adesori
strbtut de norii din ce n ce mai dei.
Curnd omul cu barb neagr,
nsoit de cei trei mgrui ai si, cu
ceva samare pe ei, ne-au ajuns din
urm. n drumul nirat n lungul vii,
am traversat trei puni i nc odat
prin vadul pe care erau aruncate cte-
va pietre, ct s nu te afunzi cu totul n
cristalinul zbuciumat al Vitioarei.
ncepeau s se zreasc creste
ndeprtate i curnd am ieit din
pdure i golul muntelui ne sttea n
fa. Am trecut pe lng o stnc uria,
nclinat pe-o parte, ct s lase loc unei
folii atrnate, ntruchipnd un adpost.
Scria pe ea ,, CASINOU i nici ciobanii
nu-l foloseau. Poate doar culegtorii de
afne, atrnai pe coasta muntelui s-l
f folosit. Ceva mai ncolo am ntlnit
o turm de oi, afat la siesta amiezii,
ntovrit de un alt brbos, mai sur,
cu ochi albatri i vorb molcom.
Haiduc, negroteiul canin de alturi,
sttea lungit lng o tuf de jneapn.
Nu mria, dar colii tot i avea la iveal.
Am schimbat cteva vorbe cu omul
muntelui, afanisit de atta sihstrie. S-a
artat sceptic, cnd i-am spus c vrem
s ajungem n seara asta la cabana din
Valea Smbetei, dar n schimb ne-a
Flori de pe vale
Ciobani din buca Vitioarei
Poftii la mas
Itnerarii turistce
ludat bordeiul pe care-l avea ceva mai
sus, ,,dup stnca aia mare.
Am plecat mai departe. Am ajuns
aproape de bordeiul de care ne pov-
estise i din care ieea cellalt brbos,
ntlnit mai jos. tia de-acum unde
vrem s mergem i ne-a aruncat din
mers invitaia de a inopta la ei, ,,dac
ne-om rzgndi . I-am mulumit i am
plecat mai departe. Treapta glaciar
era nc departe i pn n cldarea cu
lacul Vitioara, mai era cale lung. i
nici vremea nu prea s in cu noi.
Se nvolburau crestele i valurile de
cea erau din ce n ce mai statornice.
tia ciobanul ce tia !. Urcam din greu.
Am traversat prul Iazului, am ur-
cat serpentinele multe ale potecii ce
se ncolcea pe faa muntelui i pn
la urm am ajuns pe malul lacului.
Tocmai cnd ceaa a pus stpnire
pe munte. Doar faa apei linitite, bo-
lovanul din mijlocul lacului i indica-
torul cu sgei de pe mal, mai puteau
f vzute. Pn aici fcusem aproape 6
ore. Mai aveam de urcat n Curmtura
Rcorelelor i apoi de parcurs drumul
spre caban. Era nainte de ora 4pm,
am f avut trimp. Dar marcajul cel nou
i bun se sfrise aici i cellalt, mai
vechi, era greu de gsit pe ceaa deas.
Ctva vreme am cutat semnele i
chiar pe primele 4-5 le-am gsit. Apoi
au aprut primii stropi de ploaie i
cu greu, am hotrt s ne ntoarcem
n vale, la bordeiul ciobnesc pe care-
l lsasem n urm. Chiar sub buza
cldrii am ntlnit un grup care urca.
Tatl i cele dou fete ale sale. Aveau la
ei i cort, aa c ploaia nu-i prea speria.
Cteva vorbe schimbate n fug, alte
cteva reciproce despre vrsta celor
doi tai i iat-ne gonind, cu ploaia pe
urmele noastre, ctre bordeiul salva-
tor. Am intrat n el pe ploaie i nu l-am
gsit pe ceaa deas, dect cu strigtele
ciobanilor, care ne-au cluzit. Am
intrat repede n ,, buca lor, aa-i
spuneau bordeiului cu ghizduri de
piatr i acoperi gros de polietilen,
cu ploaia n spate, care i apucase s ne
moaie un pic. Era fum mult nuntru
i Floriana, care nu mai petrecuse vreo
noapte n stn, cam strmba din nas,
mai ales c bujgiala asta neccioas,
din crcue de helimoac ramurile
de ienupr, m limbajul locului -, cam
ustura la ochi. Mai apoi ospitalitatea
celor doi brboi a inut loc de ,, palat
i vorba sftoas a celor doi, bucuroi
de oaspei, ne-a inut i de cald. Cele
cteva trznete cumplite care au ur-
mat, aproape c au trecut neobservate,
n toiul vorbei i a mesei ntinse, cu
urd i brnz proaspt i o mmlig
aurie rsturnat pe masa cu tergar
curat. Noaptea ciobanii s-au dus ntre
oi i rmai singuri, strni n sacii de
dormit i cojoacele lor, am dormit dui.
A doua zi cerul prea senin i Floriana
a tras o fug pn la lac, s-l mai vad
odat i pe cer senin. Grupul care in-
optase pe malul lacului tocmai pleca,
urmnd s urce n creast pe Hornul
Rsucit. A mai apucat doar s-i vad
urcnd. A cobort, ne-am luat rmas
bun de la amftrioni i ne-am ndrep-
tat spre vale, cu gndul s mai revenim
odat prin locurile astea minunate.
Seninul dimineii nu a durat o venicie
i cnd am ajuns n drumul forestier,
crestele erau din nou negurate i parc
nu ne-a mai prut aa de ru c nu ne-
am dus la sfri tura propus.
Cldarea Vitioarei
Hornul Rsucit
Itnerarii turistce
Curmtura Rcorelelor (Dinu Boghez)
curmTura rcorelelor
Munii Fgra
Text: Dinu Boghez (Rmnicu Vlcea); Foto: Floriana Boghez, Ion Lera
Moto:
Mai avem aripi pentru un zbor,
Mai avem puin arom-n ulcior,
Numai puin arom ...
Zaharia Stancu
Doream de mult s mai urc odat
la cabana din Valea Smbetei. S stau
n poiana din faa cabanei i s privesc
mreia Colului Blceni i toboganul
nlimilor sfrite n Fereastra Mare.
Am nceput tura noastr din
Smbta de Jos, acolo unde un autobuz
ne-a lsat n gura vii. Nesperat de re-
pede o alt main ne-a dus pe oseaua
lung ctre mnstire i mai departe
pe valea pe care o ateptam frmntat
n urma viiturilor din toamna trecut.
Am cobort acolo unde marcajul punc-
tului rou indica traseul ce ar f trebuit
s ne conduc la casa de vntoare
din muchia Drguului. Am pornit pe
vechiul drum de exploatare, vrstat
ici-colo cu marcajul ce ar f trebuit s
ne scoat la liman. S-a pierdut repede
i drumul era din ce n ce mai ni-
erbat. Am socotit c mai prudent ar f
s ne ntoarcem i s o lum pe frul
vechii poteci de pe vale. Era aceasta
oarecum refcut, dar urmele viiturii
npraznice tot se vedeau. Poriuni de
potec splat pn la stnca goal,
ngrmdiri haotice de trunchiuri de
copaci tri de apele furioase, mai
stteau martore ruperii npraznice de
nori. Ce s-o ntmpla cu barajele astea
de copaci de pe frul apei la alt viitur,
om mai vedea. Aa, pe nesimite am
ajuns la caban. Prea animat i cel
ce oarecum o gospodrea, amabil. Dar
cabana vdea lipsa de ngrijire i parc
i grbea sfritul. Ctre creste ceaa
stpnea nlimile i semne de cer sen-
in nu prea erau, dar nici noi nu aveam
nevoie de aa ceva n ziua asta.
A sosit o alt zi. tiam c nu o
s ne bucurm de timp prea bun, dar
aa cum era ne-a fost de ajuns s urcm
n Fereastra Mare. Btea vntul, sttea
s plou i ceaa bntuia creasta. Pe ici
pe colo, dup ce am trecut de prima
treapt glaciar, ne-am bucurat de mi-
nunile nlimilor. Izbucneau strigte
de marmote, iar peste crestele din-
spre Cheia Bndei, cteva capre negre
pteau linitite. Din tufele rododen-
dromului se iviser fori roz, semn c
toamna asta va f lung. Doar cnd am
ajuns n creast, acolo unde vntul i
fcea de cap, ceaa nu ne-a dat nicuin
pic de rgaz. Ba pe deasupra, picuri
mruni venii dinspre vi, s-au trans-
format ntr-o zbiceal rece, care pn la
urm ne-a gonit repede spre vale.
n drum spre caban, am trecut pe
la ,,salvamont , acolo unde unul dintre
cei afai acolo, ne-a atenionat despre
greutile pe care le vom ntmpina la
coborrea pe valea Vitiloarei, traseul
nostru pentru ultima zi. Fusese aceasta,
ca i cea a Smbetei, tvlit de viitura
din toamna trecut. ,,O s trecei, dar
greu, mergnd cnd pe sub copacii
dobori, cnd pe deasupra lor . Era
o ncunotinare sumbr, pe care am
mprtit-o i ficei mele, deabia sosit
la caban, cu cea de a doua parte a gru-
pului. Mai temtor i dimineaa naintea
plecrii matinale, am reamintit nc
odat ce greuti aveam de nfruntat.
Mai curajoas, Floriana mi-a replicat:
eu pentru Curmtura Rcorelelor i
coborarea pe Vitioara am venit !
Aa c am pornit la drum. Pe vale
soarele era nc departe s rzbat i
conturul nc ntunecat al crestei, sub
cerul senin, era prevestitor al unei zile
minunate. Era frig i mai aveam nc
mult pn s ajungem pe creste nso-
rite. Am ajuns repede la bifurcaia de
drumuri de pe vale. Erau acolo dru-
murile ctre Fereastra Mare i cea Mic,
dar i marcajul punctului albastru ctre
Curmtura Rcorelelor, prima noastr
int din dimineaa aceea. Nu era cine
tie ce potec prin locurile prin care
ncepeam s mergem, dar marcajul
fusese refcut de curnd i att de des,
ct s nu ne putem rtci. Anul trecut,
urcnd pe valea Vitioarei, ne ntln-
Cldarea Rcorelelor (Foto: Floriana Boghez)
Itnerarii turistce
isem cu echipa de marcatori ce se ntor-
cea din aciunea refacerii marcajelor pe
tot traseul pe care tocmai l abordam.
Merit tot respectul munca lor. Care
numai uoar nu fusese.
Ctva vreme am mers de-a lun-
gul vii. De la rscrucea marcajelor,
ne-am abtut la dreapta. Apoi am n-
ceput s urcm. Strbteam ariniul
compact, cu ochiuri scurte de lumini
i parc sub picioarele noastre se
nsila un fel de potec, poate chiar
strbtut de pai omeneti. Marcajul
des i bine aplicat, nu ne lsa nicicum
s ne ndeprtm de drumul nostru.
Ctva vreme am urcat din greu, pn
a ajunge pe prima muchie. Era att de
friguroas dimineaa aceea, mai ales c
pe ierburile potecii sttea prima brum
czut n anul acesta, nct a trebuit s
ne scoatem din rucsac mnuile. Dup
mai puin de 1 or, am pit pe prima
muchie ntlnit n cale. A venit aici,
odat cu noi i soarele, rzbtnd peste
creste.
De aici ncolo mcar de razele
lui ne-am bucurat, pentruc urcuul
nici de aici ncolo nu era mai uor.
Doar vegetaia arborescent prin
care ne strecurasem pn atunci
dispruse. Acum strbteam tufe de
afni i merior i tare bune mai erau
bobiele colorate. Eram pe muchia
care mrginea de mal drept-geografc-
prul Ferstrul, cel care face la perio-
ade de umiditate normal, o frumoas
i prelung cascad, venit tocmai din
naltul Drguului.
Au aprut i stncriile, din ce n ce
mai dese. Ba ntr-un loc, marcajul ne-a
purtat ctre un horn, scurt, dar care ne-a
mai amintit c pe munte mai trebuie s
te i caetri. ntr-un anume ghid citisem
c ntr-un loc vom gsi un cablu. Nu
era aici, dar judecnd ntregul traseu
pn n creast, poate aici se gndise
autorul c ar trebui pus. Am continuat
urcuul. n faa ochilor cldrile glaci-
are ctre care ne ndreptam i descop-
ereau, una cte una, frumuseile. Crest-
Vf. Glbenele (2456 m); Foto: Floriana Boghez
Vf. Glbenele (2456 m); Foto: Ion Lera
Muchia Znoagei (2387 m); Foto: Floriana Boghez
Itnerarii turistce
ele Glescului Mare i a celui Mic, i
aruncau ctre noi abrupturi impresion-
ate i urcuul ctre acestea parc de-
venise mai uor, de cnd ochii aveau
cu ce s se desfete.
Am atins cldarea Rcorelelor i
am ntlnit i marcajul punctului rou,
care parc care cobora din muchia
Drguului. Am trecut pe lng dou
funduri de lacuri secate de seceta anu-
lui sta, dar i pe lng oglinda Topilei
Baronesei, att de rar atins de turiti.
Il vzusem prima oar de mult, atunci
cnd strbtusem muchia Drguului.
Atunci mi se prea deprtat, acum l
priveam aevea.
Curmtura Rcorelelor se vedea
bine, dar ctre ea mai aveam drum
lung. Marcajul ne conducea ctre stn-
ga, de unde pe o postat de verdea,
ne-am ndreptat spre cota 2298m, cea
a Curmturii Rcorelelor. nsfrit am
ajuns n Curmtur. N-am fcut chiar
3 ore ct spunea n ghid, ci cu vreo
or mai mult. Fusese un urcu dur i
aici ne propusesm s facem un popas
mai lung.
De jur mprejurul nostru munii
minunai cu creste alpine multe, cu
hornuri adncite n pereii acestora, cu
Glescu Mare cobort pn lng noi i
cu imaginea lacului Vitioarei cuibrit
n marea grohotiului aruncat de muni
tocmai n preajma lui. Aveam ce ve-
dea i parc nu ne-am mai f desprins
privirile de pe minunaiile munilor.
Muchia Drguului, cobortoare, parc
nu era att de spectaculoas. Cea a
Znoagei, din faa noastr, cu marele
horn al Iazului ce cobora din creasta sa,
bordul stncos al drumului de creast
care ascundea pe versant nordic attea
minunii i peste toate astea adnca
vale a Vitioarei ce avea s ne aduc
attea necunoscute. Pn aici marcajul
fusese mprosptat de curnd, dar pe
coborul repede, a trebuit s ne ajutm
tot de cel vechi. Dar poate degeaba ar f
gndit cineva, s alegem un traseu de
coborre linitit. Versantul muntelui
era mai aproape de vertical dect ori-
unde. Printre stncrii, alegnd locuri
nierbate, pe brne mai la ndemn i
uneori locuri cu stncrii i grohoti in-
stabil, fr s tim, am ajuns pe malul
lacului.
Apa linitit a lacului, deabia
ncreit de briza nlimilor, limpede
i stnca cea mare din mijlocul lui, ne-
au mai fermecat nc odat. Am cobort
repede din cldarea glaciar, printre
stncrii, urmrind punctul albastru,
mai degrab de ct rostul vreunei po-
teci. La bordeiul de mioare n care
altdat noptasem era linite i nimic
nu trda c anul acesta ar f fost oa-
meni. Mai departe am cobort la stnca
acoperit cu prelata ,, cazinoului i
mai departe am ajuns la pdure i am
intrat printre stncrii dezgolite brutal
Hornul Iazului (Foto: Floriana Boghez)
Itnerarii turistce
de viiturile npraznice, ale cror efecte
a trebuit s le facem fa de aici nainte.
Ne spuseser salvamontitii c valea
fusese dobort de viitura din toamn,
dar nu-mi nchipuisem c dezastrul va
f fost att de total. Am coborit o scurt
poriune de pdure i cnd am ajuns la
frul apei pe care altfel ar f trebuit s o
traversm prin vad, ne-a ntmpinat o
mas diform de brazi doborti din n-
altul muntelui, cu aluviuni multe arun-
cate de-a valma tocmai de sus.
O nclcitur imens de trunchiuri
aruncate care ncotro. Tocmai din vr-
ful muntelui rana produs de viitura
toamnei trecute, lsase urme adnci,
n care persista un miros de putrezici-
une. Am gndit noi, poate a animalelor
smulse din culcusurile lor de torentul
revrsat din cer. Ne-am strecurat cum
am putut, cnd pe sub trunchiurile de
brazi, cnd pe dedesuptul lor. Cutam
urma potecii i pe alocuri am mai gsit
proasptul punct albastru, pus doar
anul trecut.
Crmpeie de potec rmseser
neatinse. Speram c ce gsisem la primul
vlcel ntlnit s nu se mai repete prea
curnd. Da de unde !. De aici ncolo,
toate vlcele, alt dat fermectoare, cu
pdure deas deasupra i fricele deco-
rative de ap ce ajungeau pn la pote-
ca din vale, totul era distrus. nclceala
brazilor, stncile mari prvlite pe al-
bia ngust, fcuser din poteca deabia
strecurat pe malurile vii nguste, un
haos de nedescris.
Pe ici pe colo, prin prundiul
i nisipul albiei mai zream urme
aproape proaspete de bocanci, semn c
mai fuseser i alii care vroiser s-i
ncerce puterile pe valea devenit att
de greu accesibil. Le-am urmat ct
de ct, bucurndu-ne cnd ne scotea
la vreun crmpei de potec cu semne
vrstate pe copacii nc n picioare,
sau la vreun trunchi de copac aruncat
peste torentul vii. Mai erau urme de
oameni i speram mereu c i noi vom
ajunge la captul dezastrului. Pn jos
la captul vechiului drum forestier, nu-
mai ntr-o nclceal de copaci dobori
am inut-o.
Dar i aici, viitura afectase drumul
i podul din acul serpentinei, nu mai
exista i chiar i drumului i dispruse
Vf. Znoaga - 2387 m (Foto: Floriana Boghez)
Cldarea Vitioarei (Foto: Floriana Boghez)
Lacul Vitioara (Foto: Floriana Boghez)
Itnerarii turistce
o bun bucat.
Cnd am ajuns la poiana de pe malul
Vitioarei, trecuser mai bine de trei
ore de mers prin nclceala i dezastrul
a ceeace fusese nu de mult fermecata
vale a Viioarei. Dac n-am f avut de
ntmpinat attea greutai, n-am f fcut
mai mult de o or. Pe malul apei, cnd
am ieit din valea ngust, aproape
epuizai, ne-am odihnit ct ne permitea
timpul ce-l mai aveam la dispoziie.
n urma noastr, cealalt jumtate a
grupului, oarecum ntrziat, se mai
chinuia nc s nfrng cerbicia mun-
telui. Au ajuns i ei pn la urm. Dar
drumul pn la gara din Ucea era nc
lung i trenurile care trebuiau s ne
duc spre case, unul cte unul i ve-
dea de orarul su. Chiar dac niscaiva
ocazii, ne-au luat din picioare kilometri
buni, pn la gara din Ucea, nu ne-au
mai rmas dect trenurile de noapte.
i cnd nsfrit ne-am mprtiat din
gara stingher, am tiut c noaptea
care urma, o s-o facem prin slile de
ateptare, prinznd legturile care ne
mai rmser.
Peste toate acestea ne-a rmas
frumuseea nlmilor i poate chiar
farmecul unei aventuri nebnuite, cu
noianul amintirilor de peste timp.
Valea Vitioarei (Foto: Ion Lera)
Valea Vitioarei (Foto: Ion Lera)
Itnerarii turistce
Cine zicea c la munte nu e var? (Iuliana Bucurescu)
Cine zicea c la munTe nu e var?
Munii Bucegi
Text i fotografe: Iuliana Bucurescu
Valea Cerbului
Plecam sambata de diminea-
ta foarte convinsi sa facem valea
Priponului in conditii de vara (adi-
ca cu saritorile neacoperite de zapa-
da), sa vedem si noi cum arata valea
asta fara tonele de avalanse scurse
pe ea, ca fara zapada e alta mancare
de peste ... cica e 1A si descrierea
zice de o poteca ce merge pe fetele
de iarba, suna bine si promitator,
subtire, de vara. Ajunsi insa la fata
locului, ne uitam cu jind la ceata
amenintatoare de sus din munte.
Inainte de urcarea spre poiana
Costilei, ne uitam cu interes zi-
cand: Acolo sus trebe sa ajungem
noi?!
Ca urmare batem in cuie planul
B, care spunea ca urcam pe Cerb si
duminica, daca avem vizibilitate,
incercam Priponul. Zis si facut, ur-
cam aproape pe nesimtite in poiana
Costilei, apoi tot amanam pauza pt.
a o face in fnal in poiana La Piatra
Parlita (asa vad ca o denumeste in
carte). La baza saritorii de la intra-
rea in valea Priponului luam inte-
leapta decizie de a nu orbecai prin
caldarile ei superioare, caci sus se
vede clar ca este ceata la peste 2000
m si mie mai nou nu-mi mai func-
tioneza nici GPS-ul, asa ca o dam
frumusel in sus spre locul numit
La numaratoarea oilor.
In poza de mai sus, Cezar si Adi
in pasajul numit La Numaratoa-
rea Oilor, din cate stiu eu denumit
astfel, pt. ca in momentul in care
se urca sau se cobora cu oile de
la stana afata un pic mai sus pe
Pripon, locul find foarte ingust, nu
se putea trece decat oaie dupa oaie,
neincapand doua oi in acelasi timp
prin acest loc, si atunci ciobanii pu-
teau sa-si numere oile (sa vada cate
le-a mai mancat ursul sau lupul azi-
noapte!
Dupa ce trecem de Numaratoa-
rea Oilor dam si de granita dintre
doua anotimpuri si incepem ascen-
siunea pe marile zapezi, pe masura
ce ne apropiem de vf. Omu stratul
de zapada crescand evident !
Nu trece mult si vedem cum se
apropie amenintator si plafonul
de ceata, urcam spre el, mi se pare
interminabil aceast preg glaciar de
urcat, parca nu mai ajungem nicio-
data in caldarea superioara.
Dar uite ca intram in ceata si
vad aievea prin ochelarii albastrui
si stana de pe fundul vaii Cerbu-
lui. Incepem sa urcam in dreapta
pe serpentinele interminabile, mai
vedem din cand in cand si cate un
semn, nu spun ca-s cel putin 3-4 po-
teci prin zapada, poteca originala
oricum e acoperita de zapada si nu-
mai pe alocuri o putem identifca, si
tot urcam si urcam, plictiseala mare
pe ceata asta ca nu vezi nimic, dar
ajungem in sfarsit la Omu pe o cea-
ta de iti vine sa faci plaja afara!
Valea Cerbului
Numrtoarea Oilor
Itnerarii turistce
Vrful Omu
Seara se desfasoara in mod nor-
mal, adica: mancam, luam o pauza
marcata de un ceai la Statia Meteo
(multumim Radu), ne reintoarcem
si iar mancam.
A doua zi de dimineata e tot
ceata, numai ca ceata este mai lumi-
noasa, adica o sa se raspandeasca la
un moment dat, dar nu stim cand
si noi nu putem sta la asteptam la
infnit.
Asa ca luam si de data aceas-
ta inteleapta decizie de a amana
Priponul, pt. simplul motiv ca nu
stiu daca ii nimeresc intrarea si nu
stiu daca reusesc sa ma orientez
prin caldarea-i superioara intermi-
Dana i Iuliana, la Cabana Omu
Cabana Omu (2507 m),
ntr-o zi de septembrie
Staia Meteorologic Vf. Omu
(2507 metri altitudine)
Indicatoare spre Saua Hornurilor
(directia este clara nu ?!)
Itnerarii turistce
nabila. Evitam si Morarul, pt. ca
cica are trecerea de la pragul glaciar
cu gheata peste care s-a asezat za-
pada si nu toata lumea are coltari,
iar cordelina lunga am lasat-o fx
acasa !
Alegem sa coboram prin Hornul
Mare din Malaiesti si sa speram ca
din marcaj in marcaj vom dibui si
cabana omonima pe ceata.
Hornul Mare Mliet
La intrarea in Hornul Mare eu
ma echipez hotarata de iarna, nu ca
nu ar f mers si fara coltari, dar daca
tot i-am carat, macar sa ma stiu eu
safe si sa ii scot la pascut, pardon,
la papat zapada ! Asadar, coborarea
pe Hornul Mare din Malaiesti.
Facem regruparea la iesirea din
Hornul Mare, scoatem coltarii (eu
cel putin) si purcedem spre vale.
Padina Crucii, vzut din Hornul Mare Hornul Mare
Hornul Mare Mlieti
Itnerarii turistce
Urmeaza coborarea spre cabana
Malaiesti, din fericire fara ceata,
cabana unde tocmai am mai fost
saptamana trecuta, si pe urma ne
asteapta din nou Tache, e drept, in
sens opus, teribila variatie :D Cobo-
rand pragul glaciar vedem cum pe
nesimtite zapada care ne-a bucurat
pana acuma dispare pe masura ce
noi coboram.
La granita dintre caldari, suntem
in in drum spre alte anotimpuri.
Ajunem la cabana Poiana Iz-
voarelor, cea noua refacuta dupa
incendiu, ne asezam la masa, iar
motanul cabanei nu poate sa man-
ance decat la Dana in brate.
Norocul lui ca a scapat fara sa
i se puna miere in blana, pt. ca o
iubea atat de mult pe Dana pt. ca i-
a dat friptura, incat nici cand manca
miere nu se dezlipea de ea si mierea
curgea ... pe unde apuca.
Grania dintre anotimpuri (Valea Mlieti) Motanul de la Izvoare
Ghid montan
Vrfurile Carpailor Romnet, de peste 2500 m. O prere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)
Vrfurile Carpailor, de peste 2500 metri
Munii Carpai
Text: Dan Loghin i Daniela Ursu
Acest articol este o simpl prere.
Aa cum i cel mai nensemnat loc pe
care mprejurrile vieii de toate zilele
l pun n situaia de a-l face cunoscut
trebuie s primeasc un nume, aa
cum fecare ridictur de pmnt, ap,
pune, plc, groap au un toponim
care nlesnete identifcarea locului,
la fel i stabilirea corect a unui Vrf
l poate individualiza i trebuie s-l
deosebeasc de altele asemenea, fr a
mai f nevoie ca aceast distincie s fe
fcut numai cu ajutorul, toponimului,
deci al numelui su.
Muntele este studiat din diverse
puncte de vedere, dup preocuprile
celui ce l cerceteaz. Tot felul de
momente din viaa unei colectiviti
umane, istorice, militare, sociale,
economice, i-au gsit ecoul, adesea
foarte prelungit, uneori permanent i
defnitiv n Munte. Rolul pe care acesta
l joac n viaa unui popor intereseaz
astfel deopotriv pe geograf, pe
istoric, pe etnolog, pe lingvist, pe
matematician. De-a lungul discuiilor
noastre despre munte, ntrebuinm
termeni tehnici, denumiri scurte i cifre
concrete dar pregnante, fr de care el,
muntele, nu se poate dispensa, pentru
c fr ele prezentarea i cercetarea lui
nu este posibil.
Cu trecerea vremii, i-a fcut tot mai
mult loc convingerea impus de fapte
c altitudinile nu mai pot f utilizare
ca argument suprem i irefutabil n
sprijinul sau mpotriva materialelor
deja studiate, i nsuite de noi, prin care
aceste cote ne-au fost fcute cunoscute
de ali autori i cercettori.
Indiferent de originea lor
prestabilit, ndeprtat n timp i n
spaiu i, prin urmare greu, adesea
cu neputin de lmurit, fr ovire,
recunoatem existena unor vrfuri
cu mai multe altitudini cunoscute i
posibile i numai dup ce aceste valori
le-au fost ntrebuinate, li s-au extins
uzul i au ajuns s fe acceptate, folosite,
transmise i prezentate ca atare.
Dar, nu ntotdeauna un vrf montan
poate f identifcat cu precizie. Uneori,
unele vrfuri sunt alctuite din multiple
vrfuri dispuse pe aceeai curb de
nivel, formnd o creast denivelat
continuu, dar afat la o altitudine
relativ constant. Alteori, zona de
altitudine maxim a unui munte este o
platform de eroziune alpin.
Prin vrf de munte sau vrf montan
sau, uneori, vrf muntos sau sinonimul
folosit adesea, pisc, am individualizat
punctul cel mai nalt, din punct de
vedere topografc, al unui munte sau
al unui lan montan. Din punct de
vedere matematic, un vrf montan este
un punct de maxim local, iar vrful de
maxim altitudine al unui munte sau
lan muntos este un punct de maximum
maximorum
Stabilirea concret a unei liste cu
vrfurile Carpailor Romnete de
peste 2500 m, chiar dac a fost puin
sau mai mult studiat, a presupus sau
nu ntotdeauna o munca asidu n
funcie de interesul cercettorului, a
suferit mereu modifcri, adugiri ori a
fost mbuntit considerabil - avnd
ca baz studii interesante i bine fcute.
Din pcate i cu rare excepii, cei ce au
luat-o n considerare nu aveau nici pe
departe pregtirea trebuincioas pentru
a trata un domeniu ct de ct difcil ca
acesta, i-au exteriorizat atitudinile
ndoielnice, au strnit polemici sau i-
au nsuit merite mari sau au struit
c sunt afrmaii ndrznee ori intuiii
juste i care se impun de la prima
vedere.
Pornind de la lista actual a
vrfurilor de peste 2.500 m. altitudine
din Carpaii Romneti cele de mai jos
ncearc s releve i un alt fel defniie
pentru noiunea de vrf.
Tocmai de aceea, n materialul de
fa sunt artate trei tipuri de aprecieri
cu coninut variat privind modul
n care se poate determina dac o
culminaie poate f considerat drept
vrf. Sau doar vrfule, umr sau altele
sau niciuna dintre acestea.
Citite ele, fe i cu mare ateie,
toate defniiile de vrf oferite
de Dicionarul Explicativ al Limbii
Romne, nu reuesc s ne atrag atenia
asupra nici unei deosebiri ntre ceea ce
vedem, numim i urcm noi vrf al
unui munte. Afrmaia devine pe loc un
truism n ochii oricui i-a familiarizat
privirea cu conturul cel mai de sus al
unei forme de relief. Dar cnd e vorba i
se atribuie i o alt defniie noiunii de
vrf, afrmaia trebuie luat ca atare n
mod strict.
Astfel, n funcie de metodele
exemplifcate mai jos, putem avea i
alte liste ale vrfurilor de peste 2.500
metri altitudine.
Vrfurile Peleaga i Ppua I i II (Foto: Alin Ciul, www.alpinet.org)
Ghid montan
Partea I. Vrfurile cu alttudinea de peste 2.500 m din Carpaii Romnet. O recapitulare.
Denumire Alte nume
Alttu-
dinea
(metri)
Nume mai vechi
(uitat sau numele iniial cuno-
scut)
Alte alttudini cunoscute
(metri)
MoLDoVEAnU Vrful Moldovanului 2.544,0
Piscul de din Sus de Pichetul
Rou
Piscul (de pe punea)
Moldovanului.
Piscul Muntelui Moldov(e)anului.
2.543,83
2.545
2.535
nEgoIU negoi 2.535,2
Piatra Tunsului
Piatra din susul/captul culmii
Tunsului.
2.544 (la 1910)
2.545
VITEA MARE Colul Vitei Mari 2527
Colul Vitei
Vrful de la captul (vii) Vitea
Mari.
Colanul din fundul vii mari a
Vitii
2.526
2.526,5
LESPEzI
Lespezi (versantul sudic)
Clun (versantul nordic)
Clunul
2.522,0
Vrful Lespezilor
Vrful Clunului
2.526
2.517
Altitudine n discuie.
Valoarea de 2.522 a fost
preluat din hri de dup
2004.
PARngUL
MARE
Mndra 2.518.8
Vrful Mndrei
Vrful Mndrii
Vrful l Mare al Parngului
2.528
2.529
CoRnU
CLUnULUI
2510
Clun
(prin confuzie)
2.505
Altitudine n discuie.
Valoarea de 2.510 a fost
preluat din hri de dup
2004.
PELEAgA Vrful Piscului Pelegii 2509
Vrful cel Peleag
Pilugu (neconfrmat)
2.511
PPUA I Vrful Ppuii 2508
2.509
2.502
2.506
VnToAREA
LUI BUTEAnU
2.506,9
Vntarea lui Buteanu
Vntrile Buteanului
2.508
HRToPU Vrful Hrtopu Darei 2.506
Hrtopul Darei
Vrful Muetescului din Sus
(neconfrmat)
2.508
2.507
oMU La om 2.504,9
Vrful omului
La omu
Piatra ca om (nume generic pentru
vrfurile de acest fel).
2.506 (1910) 2.507
2.509
2.511
2.513
2.514
2.515
BUCURA Bucura Dumbrav 2.503 Vrful ocolit 2.502,7
PPUA II Vrful La Piscu Ppuii 2502
2.500
2.501
VRfUL CAPUL
MoRARULUI
2.500,5
Vrful de la captul (vestic) culmii
Morarului
2.501
DARA Vrful Izvorului Darei 2.499,6 Vrful de la Izvorul Darei
Vrful din sus al Stnii Darei
(confundat cu Dara II, 2.456 m
alt)
Ghid montan
Semnifcaii ale denumirilor
Nr. Vrful Toponimie Not
1 Moldoveanu nume precum cel de Moldoveanu apar cu ocazia distribuirilor
de puni din munte. Cum zona vrfului este destul de arid
deci mai puin important pastoral, un anume Moldoveanu a
primit muntele (faa muntelui) din sud-vestul i vestul vrfului
ca urmare a importanei persoanei i a turmelor sale.
Prin moldovean se nelege persoana care, la caz concret,
nu avea (re)cunoscut originea i neamul su, drepturile n
cadrul obtilor i se specifca faptul c originea persoanei este
prin mam deci neprecizabil - din prile ... Moldovei,
deci de pe ali muni/venit de departe-din afara comunitii
respective.
Ca atare drepturile sale de a f privilegiat la alesul punilor
puteau s fe neluate n seam sau nu mai avea nsemntate
ct de mari erau turmele sale sau dup msuri criteriu
principal de atribuire a punilor.
La concret, punea a fost revendicat de oieri moldoveni
unde nu are nimenea puni.
Anterior, au existat relativ dese conficte de frontier anume,
punarea oilor din Transilvania peste muni.
Primele astfel de conficte apar la nceputurile secolului XIII
(fr s fe vorba de vreo frontier) un astfel de confict deja
tipic este semnalat de Mioria iar primele reglementri de
hotar apar n cadrul dreptului implicit de uzufruct al voievozilor
munteni n urma legmintelor de vasalitate.
Vrful Rou afat la Sud-est de
Vrful Moldoveanu se numea
Vrful (Pichetului) Rou -
Pichetul Rou find postul
de observaie pentru grania
care trecea prin zon. Vrful
Moldoveanului era vrful de
din sus de vrful Rou.
2 negoiu numele de negoiu este de fapt numele dat feei sudice a
muntelui care are punctul somital n (actualul) Vrf negoiu.
numele de Tunsu era un nume generic pentru toat culmea de
la nord de Vrful negoiul Mic. Se mai pstreaz numele pentru
un vrf de pe aceast culme situat la captul nordic al acesteia.
Denumirea de Tunsu se refer generic la acele persoane care
au trecut la portul evropinesc i de multe ori prin extensie
i confuzie la cei care au prsit credina ortodox dei, dup
svrirea Tainei Sfntului lor Botez, au fost tuni prin tierea
cruci a ctorva uvie de pr, tradiie spiritual valabil i n
cazul tunderii n monahism.
Denumirea negoiu s-a impus n fnal n contextul aciunilor de
modernizare a denumirilor din Munii fgra ncepute de
Clubul Alpin Romn.
Denumirea n sine aduce aminte de prenumele neagoe (cu
accentul pe a), des folosit n secolele XIII XVI, ct i de neagu,
prenume nsui hipocoristic de la negomir, cunoscut i n
istoria veche a Romniei.
3 Vitea Mare nelesul cuvntului este cumva apropiat de sensul de loc
inutil (neconfmat).
Denumirea n sine aduce aminte de prenumele Via (att
masculin ct i feminin) care a fost folosit n secolele
anterioare.
Sensul mai concret era de fundtura de/din munte fr prea
mare folos la punat.
4 Lespezi Acest vrf are numele corect de Lespezi ca punct somital
al culmii Lespezi/feei muntelui Lespezi dar i, simultan,
de Clun ca punct somital al zonei Clun de pe versantul
nordic.
Actualmente este mai folosit denumirea de vrf Lespezi,
probabil din motive tipografce.
Lespezile , ca i loc geografc este denumirea generic a
formaiunii stncoase denumit pretenios i turistic Spinarea/
colii balaurului/dragonului - afat cumva la sud de vrf
chiar pe culme.
Exist mai multe vrfuri Lespezi n Munii fgraului.
Valoarea altitudinal de
2.517 m este folosit de mai
bunii cunosctori ai Munilor
fgra.
Ghid montan
5 Parngul Mare numele n sine parng conform etimologiei populare
i a circulaiei cuvntului n regiunea respectiv, duce la
menionarea ca acel munte are i locuri de puni mai bune
cu mei (slbatic).
Mai exact, un munte care are puni bune cu prng. Denumirea
mai are o semnifcaie, poate mai profund (neconfrmat):
muntele celor care (mnnc) mei: dacii i, prin extensie,
locuitorilor de la poalele muntelui care se considerau trgndu-
se direct din daci.
numele a fost folosit cel mai mult pentru a desemna vrful
principal. Prin excepie, pentru c distana dintre Vrful Mare
i Mic (Parngul mare i cel Mic) este considerabil.
n acest moment Vrful Mndra este dat unei proeminene
afat la sud de Vrful Parngul Mare poate f nejustifcat n
raport cu aria local denumit Mndra.
Un amnunt vrednic de a f relevat este i lacul Mndra.
Mndra este de asemeni, un nume care a fost folosit i ca nume
propriu, avnd semnifcaie personal la origine, precum i
valoare similar masculin.
6 Cornu
Clunului
Clun este un prenume masculin similar celui feminin de
Cluna.
Cea mai vestit Cluna apare pe timpul lui tefan cel Mare,
numele ei find consemnat n corespondena domnitorului
cu boierii brileni, la 1481. Mai spre nord, o cetate la hotarul
Vrancei a purtat numele acesta un scurt moment, numele acelei
cetati find de fapt Crciuna i supranumit cetatea fr ap.
Contextul istoric se refer la repetatele intervenii ale lui tefan
cel Mare n Muntenia pentru impunerea unor domni utili
politicii sale. o astfel de intervenie, probabil ultima, a avut loc
n 1481 pentru impunerea unui anume Mircea. Acesta trebuia
s aib antecedente domneti, iar nu ful acelei Clune....
deci a fost util folosirea numelui de Cluna ca o recunoatere.
odat cu ncheierea domniei lui Mircea utilizarea numelui
acelei Cluna a ncetat. Aceasta i n contextul istoric al ocuprii
Vrancei de ctre tefan cel Mare n detrimentul Munteniei -
subiect numai bun pentru o legend precum Vrncioaia.
Denumirea de Corn este uzual pentru vrfurile de acest fel
ascuite, spre deosebire de vrfurile denumite Cuc, sau find
vorba de umeri sau cocoae sau alte asemenea.
Valoarea altitudinal de 2.505
metri este folosit de mai
bunii cunosctori ai Munilor
fgra.
7 Peleaga Denumirea n sine nseamn vrful cel chel/lipsit de vegetaie
i, n plus, zdrenros (form neregulat).
nu era un vrf principal (n sens de util pentru demarcaie
de zone pastorale precum ppuile) dar era considerat un
reper important, deci de luat n seam.
Ca atare, Vrful Peleaga este un punct somital distinct i bine
precizat n teren dei are cteva mici cocoae alturate.
8 Ppua I Vrfurile Ppuii se refer la denumirea generic uneori folosit
pentru aceste vrfuri.
De obicei sunt luate n considerare sau avute n vedere Vrful
Ppua I i Ppua II anume extremele/extremitile coamei/
culmii nalte a (Piscului) Ppuii.
9 Vntoarea lui
Buteanu
Denumirea ca atare are semnifcaia de captul punii
Buteanului acolo unde ies vntri i/sau pietre vinete.
Panoram a munilor Fgra. Imagine luat de pe Vf. Capra. (Foto: Dan Mrcineanu, www.alpinet.org)
Ghid montan
10 Hrtopu Ambele denumiri de vrfuri (Dara i Hrtopu Darei) trimit la
noiunea de scobitur n teren, vizuin, grot.
Totui, mai multe vrfuri din Carpaii Romneti au drept vrf
complementar un hrtop. Cuvntul n sine are semnifcaia
pastoral de vrf mai rsrit dect culmea pe care se af i
n care culmea se termin respectiv pentru o culme care
este sau formeaz un hotar. Un fel de de la... pn la... unde
pn la este un hrtop.
11
omu Problema vrfului omu are numeroase nuane. Discuiile au
fost i probabil vor mai f numeroase.
Ca atare semnifcaia de om dat multor vrfuri din Carpaii
Romneti are diverse interpretri.
Aspectele discutate s-au concentrat asupra:
- Altitudinii vrfului din Bucegi. Mai ales cu sau fr stnca
de pe vrf. La concret vrful fr stnc are 2.505 m altitudine,
iar mpreun cu stnca respectiv crete la 2.514 m altitudine.
Chestiunea dac se ia sau nu n considerare stnca de pe vrf
nu a fost soluionat. Prin defniie, un vrf este o culminaie
deci ar trebui luat n considerare i stnca. Aceasta pentru c
stnca face parte, geologic, din vrful propriu-zis.
Problema este considerat subtil ca i rezolvare
considerndu-se stnca de pe vrf ca o adugire artifcial
i ca atare de neluat n seam. De aici trimiterile sunt ctre
legende, mituri, civilizaii de la cele pre-dacice pn la cele
mai mult sau mai puin terestre. La concret, este vorba de o
presupus dltuire a unei stnci locale n chip omenesc,
deci o intervenia a omului.
- Denumirii. De cele mai multe ori numele de omu date
anumitor vrfuri din Carpai se consider a f datorate
asemnrii cu un chip uman. Denumirea cea mai apropiat
i cu semnifcaia cea mai complet este de : Vrful Piatra ca
om.
Cu excepia cu totul notabil a Vrfului din fgra care are
o transcriere greit corect n acel caz este onu, iar nu omu
- Vrfurile numite (ale) omu(lui) au n vedere tocmai aceast
asemnare.
n particular ns, Vrfurile de tip omu sunt uneori Vrfuri
considerate a f fost amenajate de om, respectiv pot avea
nsemne anume fcute (i care se vd de departe), construcii
simple, momi (de form uman ntreag, iar nu ppui
ca cele tradiionale utilizate la descntece). Termenul de
momie este folosit att pentru movilele de piatr, ct i
pentru stlpii verticali menhire.
Realizarea acestor amenajri are la baz, n unele cazuri, i o
motivaie religioas, avnd n vedere credina arhaic conform
creia n jurul pietrelor mari se adun spiritele morilor. ntruct
aceste denumiri - momie, strigoi - sunt forme lingvistice vechi,
e posibil ca ele s desemneze o stare de interior (sufet, spirit,
umbr), stare ce a fost imaginat n magia tracilor sub forma
unor ppui umanoide.
- Semnifcaiei. Vrfurile de tip omu au semnifcaie de
punct de reper etalon. Aceste vrfuri sunt luate n considerare
drept cele de la care le ii minte pe celelalte.
Altitudinea vrfului este legat
de luarea n considerare a
stncii amplasate pe vrf.
12
Bucura Denumirea n sine este tot o contribuie Touring Clubului
Romn i/sau acceptat de denumire de ctre Clubul Alpin
Romn n deceniul 4 al secolului trecut la sugestia iniial a lui
Mihai Haret.
Motivele care l-au determinat pe Mihai Haret s propun o
astfel de denumire sunt de natur mai curnd sentimental.
13
Ppua II Vrful Ppua II este considerat vrf n ideea c find o
extremitate, el nu poate f dect un punct somital, un reper
geografc important i, n plus, distinctiv.
Ghid montan
14
Vrful Capu
Morarului
Este prima confrmare a re-defnirii noiunii de vrf ca punct
somital al unei culmi iar nu partea cea mai de sus a unui
munte respectiv a unei fee de munte.
15
Dara Denumirea poate proveni din dara : ppu (de gen) masculin
construcie mai nalt din pietre similar cu loc i semn de
reprezentare a unui strmo sau a unui fapt sau ntmplare
de inut minte i datorat acelui strmo i cu sensul mai de
curnd de: acolo unde se opresc ochii din privit, marcaj de
nceput.
o alt interpretare, poate mai credibil este denumirea
provenit de la (pre)numele Dara, la origine prenume masculin
cu semnifcaia de cel mai.
Alte vrfuri
Nr Vrful Toponimie Not
1 Vrful Spintecturii nord Vrful din Sus al Spintecturii Moldoveanului 2.508?
2 Vrful Spintecturii Sud Vrful din Jos al Spintecturii Moldoveanului 2.515?
3 Vrful Cotila 2.561? mpreun cu releul construit.
Luarea sau nu n considerare a
amenajrilor de pe unele vrfuri,
amenajri efectuate din diverse motive,
este cu totul discutabil.
Motivaia pro este faptul c
altitudinea Vrfului omu este dubl:
cu sau fr stnca de pe vrf. Motivaia
mai adnc este faptul c, devreme
ce denumirea de omu este dat sau
folosit ca reper pentru culminaiile
antropice importante (deci care au
suferit intervenii umane) atunci i
construciile sau amenajrile de pe
astfel de vrfuri ar putea f luate n
considerare.
Un argument exotic este
supranlarea voluntar a unui vrf de
3.996 m altitudine din Elveia la 4.000
metri altitudine din motive turistice.
Totui o astfel de abordare poate
conduce la tot felul de aciuni de
supranlare voite sau din cine tie
ce interese.
Mai mult, se pot modifca altitudinile
vrfurilor actuale prin tot felul de
supranlri. i aa este problematic
dac nsui Vrful Moldoveanu mai
are altitudinea de 2.544 m msurat la
baza crucii principale de pe vrf sau la
vrful crucii.
n plus asta ndeamn la amplasarea
de tot felul de catarge sau alte
asemenea.
Vf. Moldoveanu i cele dou vrfuri ale Spintecturii (Foto: Emi Cristea)
Vf. Omu din Bucegi (Foto: Ionela Pop, www.alpinet.org)
Ghid montan
Partea II. Opiuni teoretce.
Accepiunea general pentru
noiunea de vrf este de punct de
cea mai mare altitudine pentru o
suprafa/arie/zon dat de obicei
un munte. Mai exact ns, un vrf este
un punct de maximum local pentru o
zon geografc dat.
Problema cea mai important
aici este sau devine: care zon, care
suprafa? Ct de mare sau de mic este
acea suprafa? Ct de semnifcativ
geografc trebuie s fe pentru a defni
un punct somital care s fe vrf?
Asta a fost ceva mai greu de defnit.
Totui s-a procedat prin reducere:
Prima regul:
Un bolovan n apropierea unui
vrf nu este vrf. Asta nseamn c
punem n discuie faptul c trebuie s:
-defnim de la nceput un vrf care s
nu poat f contestat ca find vrf;
- stabilim cu precizie apropierea
fa de un vrf adic la ce deprtare
minim de un maximum local putem
avea un alt maximum local;
- determinm proeminena acelui
vrf numai fa de zona pentru care
este considerat vrf, de exemplu o
culme natural din care face parte.
n plus:
- defnirea unui vrf oarecare
inclusiv dac este sau nu este vrf
pornete de la o culminaie considerat
punct somital indiscutabil;
- elementele care se deplaseaz,
care pot f deplasate sau elementele
provizorii n termeni geologici precum
i adugirile antropice nu sunt vrfuri
sau nu pot contribui la altitudinea
unor vrfuri. Altfel spus, avem de-a
face cu vrful ca proeminen de relief
natural.
A doua regul:
Se defnete proeminena topo-
grafc ca find diferena dintre un vrf
i cea mai adnc a (deci cu altitudinea
cea mai mic fa de nivelul mrii)
fa de vrful cu altitudinea imediat
superioar.
Cu alte cuvinte, dac vrem s tim
cu certitudine c o culminaie este
sau poate f vrf atunci trebuie s
lum drept reper un alt vrf n mod
hotrt considerat ca atare i s lum
n vedere aua cu altitudinea cea mai
mic de pe traseul direct de legtur
dintre cele dou vrfuri: cel considerat
reper i cel n chestiune.
Ca exemplu: proeminena Vrful
Vitea Mare (2.527 m. alt.) n raport cu
Vrful Moldoveanu este 2.527 2.495
(altitudinea minim a eii dintre cele
dou vrfuri) = 32 metri.
Reciproca este interesant i ea ne
poate conduce ctre recunoaterea unui
vrf din punct de vedere topografc.
Un punct de altitudine dat poate f
considerat vrf dac:
- exist un punct somital la care
se poate raporta pentru regiunea n
discuie;
- exist una sau mai multe ei -
puncte de minim altitudine - pe cel
puin un traseu direct de legtur
dintre punctul somital i punctul n
discuie;
- punctul poate f o proeminen.
Dou chestiuni au devenit extrem
de importante apoi:
- care este altitudinea minim a eii
de pe traseul de legtur dintre cele
dou proeminene;
- care este distana minim dintre
culminaia ce urmeaz a f considerat
drept vrf - i punctul somital imediat
superior ca i altitudine considerat
vrf de referin sau reper.
Vf. Vntoarea lui Buteanu (Foto: Emi Cristea, www.alpinet.org)
Ghid montan
Criteriul 1.
Aceast adncime minim a eii
a fost subiect i obiect de disput.
Valoarea minim recunoscut (John
and Anne nuttalls - The Mountains
of England and Wales) este de 15
metri. Astfel, numai culminaiile locale
care se detaeaz de zona imediat
nconjurtoare cu cel puin 15 m poate
f luate n considerare ca find vrf.
Mai exist vehiculate valori de 61
metri, 90 metri sau 150 metri. Ultimele
valori sunt pentru defnirea de
proeminene majore.
Criteriul 2.
Distana minim dintre culminaia
n chestiune i vrful reper nu are o
valoare anume defnit.
nu exist de asemenea o valoare
uzual, dar o regul de bun sim spune
c o crevas nu poate avea dou
culmi i deci 2 vrfuri. Astfel, distana
minim poate f apreciat la aceiai 15
metri.
Criteriul 3.
Se poate calcula o valoare sintetic,
anume produsul ntre adncimea
minim a eii i distana minim i
care permite s fe acceptat sau un/o
proeminen local drept vrf sau nu.
Valoarea minim a acestui produs este
cu totul discutabil:
- minim 200 pentru umeri vr-
fulee, vrfuri secundare;
- minim 225 pentru vrfulee
semnifcative local;
- minim 1.000 pentru vrfuri
semnifcativ determinate;
La concret, avem de-a face cu
problema dac o proeminen este
sau nu recunoscut drept vrf. Pentru
aceasta se ia n considerare i se
defnete ad-hoc un etalon local sau
reper.
- De exemplu, Vrful Capra (2.494
m. altitudine) nU este vrf n raport
cu Vrful Vntoarea lui Buteanu dac
aua de minim altitudine dintre cele
dou vrfuri are altitudinea mai mare
dect 2.494 15 = 2.479 m. altitudine
sau, n alte accepiuni, de 61 m sau alte
valori.
- Acelai Vrf Capra este vrf n
raport cu Vrful Vntoarea lui Buteanu
pentru c distana dintre cele dou este
sufcient de mare peste 15 m.
- Acelai Vrf Capra este vrf n
raport cu Vrful Vntoarea lui Buteanu
pentru c valoarea sintetic dintre cele
dou este mai mare de 225 m.
Prerea mea este c valoarea
sintetic minim care poate f luat n
considerare pentru Romnia poate f
astfel calculat:
- se iau n considerare perechi de
vrfuri proxime unul altuia vrfuri
recunoscute ca atare fr dubiu;
- se determin valoarea minim a
produsului dintre adncimea eii care
separ cele dou vrfuri (care defnete
Vf. Dara (2500 m; Foto: Mihaela Alina-Radu
Vf. Hrtopu (2506 m) i cel mai sus lad din Carpai; Foto: Mihaela Alina-Radu
Ghid montan
proeminena) i distana dintre ele
(care permite atribuirea caracteristicii
de vrf independent).
Dup calculele mele fcute pe baza
datelor, fr s fe deloc exhaustive,
am determinat astfel valoare sintetic
minim:
- am luat n considerare dou vrfuri
considerate ca atare de mai mult de 2
autori;
- am determinat valoarea minim a
unei astfel de valori sintetice.
Rezultatul:
- Vrfurile luate n considerare sunt:
Vrful lui Toader (2.262 m. altitudine)
i Vrful Portiei (2.240 m. altitudine)
separate de eua Portiei din Muchie
(2.237 m. altitudine). Ambele vrfuri
se af pe muchia Albotei din Munii
fgra.
- Valoarea sintetic minim gsit
este: 3 m adncimea relativ a euei
fa de Vrfului Portiei i distana
dintre cele dou vrfuri 70 m (?).
Valoarea minim propus ca valoare
de referin este de 210.
Dac se respect aceast valoare
sintetic, lista vrfurilor peste 2.500 m.
altitudine se poate completa cu :
- Vrful nordic al Spintecturii
Moldoveanului 2.513 m altitudine (?)
n raport cu Vitea Mare;
- Vrful sudic al Spintecturii
Moldoveanului 2.508 metri altitudine
(?)
Dar cocoaa dintre cele dou nu
poate f considerat vrf.
Alte valori sintetice etalon.
Dac se accept valoarea sintetic
de 1.000 (pentru vrfuri de sine
stttoare), pentru Carpaii Romneti
avem urmtoarele concluzii:
- Vrful Dara poate f considerat
drept vrf de sine stttor doar dac:
- aua dintre Vrful Dara i Vrful
Hrtopul Darei are altitudinea mai
mic dect 2.485 m;
- Distana dintre cele dou culminaii
este mai mare de 60 metri.
- Vrful Capu Morarului poate f
considerat Vrful de sine stttor dac:
- aua dintre Vrful omu i
culminaia Capu Morarului ar trebui
s aib altitudinea mai mic dect 2.486
m;
- Distana dintre cele dou culminaii
ar trebui s fe mai mare de 60 metri
ceea ce este adevrat.
Putem avea n vedere ns prerea
c, indiferent de valoarea sintetic,
adncimea eii fa de culminaia care
urmeaz s fe declarat drept vrf
trebuie s fe de minim 15 m.
Lund n considerare valoarea
sintetic de 1000:
- vrfuleele Spintecturii Moldo-
veanului pot f vrfuri/vrfulee dac:
- aua dintre unul dintre ele i Vrful
Vitea Mare (cel imediat superior ca i
altitudine) este mai adnc cu cel puin
15 m. fa de Vrful Spintecturii.
Acest lucru nU se ntmpl, diferena
find de doar cam 1,5 m. Al doilea vrf,
cel nordic poate f la limit considerat
vrf.
- Valoarea sintetic este mai mare
de 225. Distana vrfului cel mai
apropiat de Vrful Vitea Mare este
de cam 200 m. Valoarea sintetic este
acum 1,5 x 200 = 300, sufcient pentru
a putea f declarat drept vrfule
nesemnifcativ.
mi permit s propun:
Utilizarea pentru defnirea unui
vrf valoarea sintetic de minim 210.
n acest caz vom putea diferenia
vrfuleele (ntre 210 i 1.000),
vrfurile (semnifcative (ntre 1.000 i
2.000) i vrfurile majore (peste 2.000).
Utilizarea drept etalon a Muchiei
Albotei, foarte bine documentat.
Criteriul 1
Lista de vrfuri care respect
valoarea minim a proeminenei
(adncimea minim a eii de 15 m)
1 Moldoveanu
2 negoiu
3 Vitea Mare
4 Lespezi
5 Parngul Mare
6 Peleaga
7 Ppua I
Criteriul 1
Lista de vrfuri care respect
valoarea minim a proeminenei
(adncimea minim a eii de 15 m)
8 Vntoarea lui Buteanu
9 Hrtopu Darei
10 omu
11 Bucura Dumbrav (?)
Criteriul 2
List de vrfuri pentru un minim
de 61 m a proeminenei limit
pentru a f considerat drept vrf
semnifcativ
1 Moldoveanu
2 negoiu
3 Lespezi-Clun
4 Parngul Mare
5 Peleaga
6 Ppua I
8 Hrtopu Darei
9 omu

Criteriul 3 - Valoarea sintetc
Lista pentru valoarea sintetic
minim de 200
1 Moldoveanu
2 negoiu
3 Vitea Mare
4 Lespezi
5 Parngul Mare
6 Cornul Clunului
7 Peleaga
8 Ppua I
10 Hrtopu
11 omu
12 Bucura
13 Ppua II
14 Vrful Capu Morarului
15 Dara
A Vrful Spintecturii nord
B Vrful Spintecturii Sud
Ghid montan
Concluzie.
Vrfurile montane au exercitat
ntotdeauna o atracie freasc,
cucerirea acestora, n toate timpurile
i n toate culturile, find sinonim
cu o realizare deosebit, de maxim
importan pe plan fzic, ideatic,
spiritual. nu ntmpltor, find
adesea nvluite n nori i deci deseori
inaccesibile vederii libere, vrfurile
cele mai nalte ale unui lan montan au
fost considerate misterioase locauri
ale unor fine supranaturale, zeiti
sau zei.
Determinarea celui mai nalt vrf
montan local, al unui lan montan sau
al unei regiuni, a constituit mereu unul
din subiectele majore de discuie ale
iubitorilor muntelui. n mod frecvent,
altitudinile au fost prezentate ca i cifre
obinuite i rapid au reuit s strneasc
interes. Aducnd mereu n aprarea lor
argumente citate din articole reunite ale
altor cercettori, altitudinile vrfurilor
mai mici i mai puin cunoscute i
urcate capt astfel o relativ stabilitate,
menite s le fereasc, cel puin parial,
de modifcrile la care sunt supuse n
mod mai obinuit vrfurile de peste
2500 de metri.
Cnd este vorba de toponimice
stricte, de altitudini stricte i de vrfuri
stricte, interesul tiinifc crete enorm.
n funcie de unul sau altul dintre
criteriile considerate, diferite piscuri
pot aspira n mod legitim la onorantul
titlu de vrf de peste 2.500 m.
oricare ar f punctul de vedere al
cercettorului se impune din capul
locului stabilirea caracterelor generale,
necesare i eseniale pe care trebuie s
le ntruneasc partea superioar a unei
forme de relief pentru a f numit Vrf.
Cred c fecare abordare a acestui
subiect poate f util. De fecare dat
apar elemente noi. De exemplu,
problema altitudinii poate cpta o
soluionare defnitiv. Asta dei
nsui relieful local evolueaz.
Continuarea unei astfel de articol
ar putea defnitiva lista vrfurilor de
peste 2.400 m. altitudine din Carpaii
Romneti. Mai departe, o Enciclopedie
(ilustrat) a vrfurilor Carpailor
Romneti ni se pare o lucrare util. nu
numai din punct de vedere turistic.
Vrfurile Moldoveanu i Vitea Mare, vzute dinspre Est (Foto: Emi Cristea)
Parngu Mare (2519 m)
(Foto: Petru uchi, www.alpinet.org)
Dincolo de granie
Pizol - Hohe Spitze - 28 m (Emi Cristea)
Pizol (HoHe spiTze) - 2844 m
Dincolo de granie
Text i fotografe: Emi Cristea (Braov); emi@alpinet.org
Cel mai greu este s ai o int. i
asta pentru c Elveia, dei mic, are
multe inte turistice i niciodat nu
poi ti din prima dac ai ales-o pe cea
mai potrivit pentru ceea ce i doreti.
Am studiat, cumva, harta general, am
vzut cam pe unde ar f, dar habar nu
aveam ce putem gsi acolo. Este greu
s descoperi slbticii, ntr-o ar care
i scoate fecare franc din fecare cen-
timetru ptrat de munte.
Pizol! Este un nume, pe ct de sim-
plu, pe att de incitant. Nu am cutat
prea mult semnifcaia lui, dar am ob-
servat c n zona locuit de raetoroma-
ni, culmile stncoase poart denumirea
de Piz iar spre zona italian primesc
denumirea mai accentuat de Pizzo.
Pizol (sau Alta Pinto) este de fapt de-
numirea romanch pentru munte n-
alt, munte care iese n mare eviden,
fa de adnca vale a Rinului, ce curge
pe la poale.
Dup o or de mers pe autostra-
da Zurich Chur, tim c n dreptul
orelului Sargans trebuie s ieim de
pe marea osea, pentru a cuta o posi-
bilitate de acces spre muntele dorit. n
Alpi ascensiunile sunt mult diferite fa
de Carpai. Datorit diferenelor mari
de nivel, o tur de o zi trebuie gndit
altfel dect ascensionarea muntelui la
picior, de la poale pn la vrf, aa c
trebuie s gsim neaprat un punct
de informare, la care s afm cum, pe
unde i pn unde.
Suntem n mijlocul Sargansului.
Frumos orel. Chiar m-a impresionat
peste msur, deschiznd parc n mine
pofta de emigrare, doar pentru a avea
n fecare diminea, la fereastr, im-
aginea aceluiai munte care se prvale
peste noi. Este vorba de Gonzen, un
munte cu doar 1830 metri, dar cu
perei impresionani, din care pornete
celebra creast Churfrsten, de care ne-a
tot povestit Coo. Ehh ... n urmtoarele
vacane!
Aproape de Sargan curge Rinul.
Este al treilea fuviu al Europei, dup
Volga i Dunre. Aici, face un mare cot
spre NE, delimitnd Elveia de Liech-
tenstein. Habar nu aveam c munii
ia, nali, de peste vale, sunt ai altei
ri i c la maxim zece kilometri, mai
la nord-est, este Vaduz, mica reedin
de stat.
n Sargans indicatoarele turistice
mpnzesc tot centrul micii localiti
ctre diferite trasee de trekking din m-
prejurimi. Toate sunt marcate cu band
roie, semn c sunt la ndemna oricui
are minim de nclinare spre turismul
montan.
Da! Este intersant ierarhizarea po-
tecilor, n Elveia. Nu ai s ntlneti tot
felul de semne, diferit colorate, care s
paleteze o hart. Exist banda roie i
exista banda albastr. Cea roie spune
c traseul este uor-mediu, ar cea
albastr spune c traseul este mai dif-
cil, c este obligatoriu s ai bocanci i c
pot exista i pasaje mai expuse. Creasta
munilor Fgra ar intra cu siguran
la categoria benzii albastre. Cu toate c
au doar aceste semne, nu exist risc de
rtcire, pentru c indicatoarele turis-
tice sunt la tot pasul, bine marcate, bine
orientate i n-ai s le gseti murdare,
strmbe, ruginite, ndreptate aiurea
sau drmate. Poate f vorba i de ati-
tudinea celor ce chiar vnd turism, ca
s zic aa.
N-am tiut pe unde s ne uitm. M
tot atemtam s vd un I mare, ca n
Romnia, care s-mi spun c acolo e
un punct de informare. N-a fost s fe.
Am gsit o mic librrie, cu tot felul de
hri topografce (scare 1:25.000), pe
unde cu siguran a f gsit s cumpr
una cu zona Pizol (la un pre de 25
CHF, care nseamn aproximativ 55-60
lei de-ai notri; mult? Puin?). Dar, nu
cred c mi-a f permis ca pentru fe-
care tur s achiziionez cte una, aa
Oraul Sargans i muntele Gonzen (1830 m)
Dincolo de granie
c am preferat s cutm un punct cu
brouri sau pliante, gratuite, aa cum
ne obinuisem n primele zile.
Elveienii stau ru cu engleza. Cu
toate astea, n faa supermarketului
Coop, am ntrerupt dou doamne, pen-
tru a afa ceea ce doream. Ce simplu
era! Peste drum! i zice Reiseburo i
un nene foarte amabil i care stpnete
bine engleza, mi explic pn unde
putem ajunge cu maina, pe unde ne
ndreptm spre baza muntelui i mi
ofer i un mic pliant cu harta zonei
Pizol (la nivel de reprezentare grafc,
3D, a muntelui, aa cum te obinuieti
cu pliantele din ara asta).
Trecem napoi peste autostrad i ne
ndreptm spre Wangs, o mic locali-
tate situat la altitudinea de 509 metri.
De aici i pn la 2844 ar f ceva ... prea
mult pentru o zi. La ofciul turistic ne
informase c pn la cabana Maienberg
(945 m) poi ajunge cu maina, i avea
dreptate. Era cam ngust drumul, dar
bine ntreinut. Dac ar f cobort cine-
va, n acelai timp, trebuia s se retrag
pe margine, s-i cedeze prioritate. Iar
elveienii chiar sunt coreci n trafc.
Am ajuns mai sus de Maienberg, pen-
tru c un drum asfaltat nc i fcea loc
spre munte. Pe cel spre Furt era mare
semnul c nu ai voie cu maina, dar pe
cel din dreapta nu era nici un semn de
interzicere, doar unul cu Atenie la
trotinete (e mare sport la tia, s urce
cu telecabina sus i s-i dea drumul cu
trotineta pe piste amenajate).
Dup hart, pot zice c am nceput
traseul de la Muggssssli. Eram pe
o vale destul de adnc, lng o cas
izolat pe lng care nu se vedea nicio
micare. De aici ncepeau dou poteci
turistice. Una la dreapta, spre Frggli
(o creast foarte frumoas i destul de
slbatic) i una la stnga, care ducea
la staia de telescaun Furt (1522 m),
primul nostru punct. Aici suntem la
1295 metri altitudine.
Marea poian n care ne afm ne m-
bie privirile spre locurile de unde ven-
im. Se vede micul Sargans, n frumoasa
depresiune dintre Bergmassiv (de care
ine i Pizol), Churfrsten i munii din
Liechtenstein. Primul semn de marcaj
ma ndreapt spre frul de vale amena-
jat cu o captare mic de ap (probabil
pentru casa de lng). Valea asta pe
care am venit se numete Grossbach,
iar pe aici i formeaz cursul principal
din cele dou praie care vin dinspre
munte. Aprovizionm aici cu ap rece
i proaspt. Cine tie mai sus ce-o mai
f. Panta este destul de hotrt, i cu
soarele amiezii n ceaf nu e prea sim-
plu s urci. Cteva serpentine scurte,
ne ndeprteaz de un mic adpost de
lemn ndreptndu-ne spre rcoarea
pdurii de molid. Este plin de fori,
iarb nalt i verde, un verde cum nu
am vzut pe la noi dect n lunile mai-
iunie. E prea verde ara asta.
Un gard de rui de lemn, i srm
prin care circul curent electric, ne
separ de zona mpdurit. Este ntl-
nit peste tot n zona montan a Elveiei.
Animalele sunt lsate s pasc libere n
zonele de pune, dar sunt protejate
de aceste garduri electrice, pentru a
nu prsi zona lor. Acolo unde poteca
trece peste aceste garduri, sunt fcute
mici portie, cu un sector de cablu de
doar un metru, prins la capt cu un
crlig, de ruul din dreapta. nc nu
m-am obinuit cu ideea de a vedea aa
ceva ...
n pdure e mai umbr. Cnd am in-
trat, am trecut pe o porti asemntoare
cu cele de la metrou, n Bucureti. In-
teresant era c find foarte ngust
trecere, m gndeam c de fapt era
pentru limitarea acessului persoanelor
care depesc un anumit gabarit. Hihi.
Altfel, poteca este frumoas, rcoroas,
iar n spate, printre plcurile de molizi,
tot vezi Churfrsten-ul, creasta aia care
a nceput s m frmnte i pe mine.
Boala asta se transmite de la unul la al-
tul.
N-am fcut mai mult de trei sfer-
turi de ceas de la plecare. Ieim ntr-o
poieni frumoas, dar abrupt, pe
care soarele de deasupra scoate untul
din noi. Serpentinele sunt destul de
adunate, aa c nu ne putem desfura
dup plac. n captul de sus, mar-
cajul ne bag iar n pdure, undeva
n dreapta, traversm o mic vlcea
pietroas, dup care, scond nasul
la lumin, dm peste o construcie
frumoas, care nu e altceva dect staia
Gonzen, Churfrsten i oraul Sargans
Dincolo de granie
de telescaun de la Furt. Pn aici am
fost noi voinici i am fcut micare, dar
acum trebuie s inem cont c nu avem
prea multe ore la dispoziie, aa c ne
ndreptm spre ghieul staiei.
Ne-am lmurit cu uurin c trebuie
s dm 26 Chf pentru dou bilete dus-
ntors, de aici i pn la Pizolhtte.
Hehe, aa mai da. Prea ne episem n
prima zi cu preurile din zona Engel-
berg. Deh, acolo e un loc superturistic,
cu zeci de kilometri de prtii de schi
pentru iarn. Aici, dei sunt instalaii
pe cablu, zona pare mult mai simpl i
linitit. Nenea de la ghieu, un neam
veritabil, cu pr alb-blond, nalt i
sportiv, dei n vrst, este tare amabil.
mi explic cum trebuie s schimb tel-
escaunul mai sus, la Gaffa, c nu mi
trebuiesc alte bilete. Cel mai simpatic a
fost cnd a citit destul de corect pe tri-
coul meu, Floare de Col. S-a prins c
reprezint vreo asociaie montan i i-
am explicat c este denumirea n limba
romn a celebrei Edelweiss.
Dup ce au ajuns i colegii notri,
am srit n cte un telescaun, cu grij s
nu pierd din accesorii. Eram pit de
acum civa ani, de prin Straja. Sub noi,
pdurea ncepe s dispar, lsnd trep-
tat loc golului alpin. Zeci i zeci de vaci,
pas linitite prin iarb i culmea ... nu-s
mov ca-n reclamele cu Milka. Interesant
e c nu au coarne. Cred c doar una sau
dou le-am vzut s arate clasic, aa
cum ne obinuiam de acas. Nu tiu de
ce le-a tiat stpnul mpungtoarele
... i nici nu am afat pn acum. Dar se
pare c e la mod ...
La 1753 metri trecem peste hotelul
Gaffa, impresionant ca i construcie,
dar destul de bine aezat n peisat,
pentru c este fcut din piatr (cel
puin exteriorul). Staia de telescaun
e mai sus, la 1861 metri. Te dai jos i
traversezi vreo dou sute de metri,
mai la vale, pn la urmtorul punct
de mbarcare, de la Bden, de unde
continum drumul spre Pizolhtte.
Sub noi, erpuind pe sub telescaun,
urc un drum alpin de pmnt, destul
de bine ntreinut, dar folosit doar pen-
tru intervenii. Elveienii ncearc pas
cu pas s in cumva poluarea ct mai
jos, cobornd-o din zonele nalte. Dru-
murile, cndva publice, au fost nchise
cu bariere, la cabanele de mai jos, iar
pe acolo nu exist prostul obicei de a
ridica bariera, oricine dorete. De altfel
nici nu cred c ar avea cum ...
Am ajuns la Pizolhtte. Suntem la
2223 metri altitudine iar de aici n sus
rmnem doar cu muntele. Ieind de la
telescaun, nimerim ntr-un platou situ-
at pe o culme lat, lng terasa caba-
nei. Un stlp indicator ncrucieaz
multe sgei care arat ce trasee sunt
i n ce direcii se duc. Multe nene! Cu
greu identifc care este cel dorit de noi.
Comparnd cu schia primit la biroul
turistic, gsesc c trebuie s mergem
spre vest, spre Wildseeluggen, aua
de acces la marea cldare de sub Pizol.
Doar o or i 10 minute scrie. i cam
aa se ntmpl. Aveam s afu ct de
precii sunt elveienii la timpii turistici
afai pe indicatoare. Pe lng toate
paletele galbene, cu vrful indicat cu
o band roie, este i una mai rtcit,
colorat toat n albastru. Pizolsattel
scrie pe ea, Gigerwald i Wattis. N-am
tiut ce este sattel, dar cum vrf sigur
nu nseamn (ar f fost spitze) nu pot
dect s bnuiesc c este vorba de aua
de sub Pizol. Dou ore i zece minute
ar f pn acolo. Iar mai departe, la
Wattis, nc vreo patru. Ahh ce mi-ar
place o traversare din asta. O s o in
minte.
C tot era indicatorul cu albas-
tru, exist i nite note mai jos n care
explic faptul c traseul pe Pizol este
de tip challange, adic destul de di-
fcil.
Am pornit la drum, nu prea
entuziati. Asta din cauza timpului
limit pe care l aveam. Ultimul teles-
Hotel Gaffa (1753 m altitudine)
Pizolhutte (2227 m)
Dincolo de granie
caun pleac la ora 16.45 de la Pizolhtte,
iar de-l ratm o s avem o coborre de
1000 de metri diferen de nivel.
Ieim din perimetrul cabanei pe
aceeai porti de cablu, fcut n gar-
dul electric. ncepusem s ne obinuim
cu ideea. La nceput parc te simi n
Bucegi, pe platou. Asta dac nu ridici
privirile. Pod larg de munte, potec lat
i bine bttorit, dar doar pn te ap-
ropii de perei. Ne intersectm cu muli
turiti, adunai pe aici i de vremea
bun, turiti echipai ba de trekking ba
de climbing. N-am vzut aa numita
clas de japonezi. Nu-i nici muntele
pe primele pagini ale cataloagelor.
Trecui de Twarchamm (cumpna
de ape dintre Grossbach i Valplona)
ne trezim dintr-odat sub Schwarze
Horner, o creast de turnuri de piatr
ce seamn mult cu zona de la Negoiu,
din Fgraul nostru. Vrfurile ce se
niruie ncepnd de deasupra noastr
i pn la Wildseeluggen, au toate
peste 2500 metri, culminnd la 2645
metri. Chiar lng potec, un perete
de piatr destul de nalt a fost luat cu
asalt de crtori. Cred c cei mai tin-
erei nu aveau mai mult de 5-6 ani. Aa
ceva mai vzusem doar la Tamina, la
un concurs de escalad. Toi prichin-
deii sunt echipai cu ham, cu casc, i
rnd pe rnd se car ca pienjenii pe
peretele nsorit.
Lng ei am fcut un mic popas. Mi-
era cam sete. Soarele a trecut uor de
prnz iar acum bate direct pe cretet.
Trec la plrie, ct mai e timp. Fetele
rmn uor n urm. Nu este cea mai
bun zi a lor, iar Dora chiar mi zis-
ese c de vreau s fac vrful s m
duc nainte, c m ateapt la lac. Ce-i
drept, era cam strmt timpul.
Pornesc din nou la drum. Poteca
nc este foarte lat i merge orizontal
pe sub perei, ndreptndu-m spre
un mare bolovan afat pe fundul unei
covei. Aici e un fel de trectoare, din
micua covat spre fundul vii Val-
plona. Pare a f un bun loc de tabr,
cu fundul plat, adpostit de linia mai
nalt a Twarchamm-ului. Tot aici se
aprea nc o potec de la Pizolhtte,
una nemarcat, pe care o vzusem de
la nceput, dar nu tiam unde duce.
Aa c o lsasem n plata ei.
Am ajuns din urm un grup ciudat.
Vreo patru hndrli, parc-i car casa
pe munte. Rucsacii sunt pe msura lor i
semn c tot nu le-au ncput toate, mai
crau vreo doi la mn, doi cte doi.
Unde merei vere? Vrei s traversai
toi Alpii? Aparenele nelau ... aveam
s afu mai sus.
ncep un traverseu stncos, pe
sub perei, printr-o zon numit Bl-
li, ducndu-m spre o mic linie de
creast, uor vizibil n masa de pi-
etre. Am trecut cumpna, printr-un
loc pietros, la captul cruia se gsete
un puternic izvor de ap. Am arun-
cat tot ce adunasem mai jos i mi-am
mprosptat proviziile. Doi litri ... s nu
sufr. De aici, poteca urc urc ... fr
s mai dea semne c s-ar liniti.
De aici se vede foarte bine aua la
Harta traseului spre Pizol (sursa: www.mapplus.ch)
Dincolo de granie
care doream s ajung. Ca s ajung sus
trebuie s urc multe serpentine largi.
Nu prea au obiceiul s taie potec pe
linia de cea mai mare pant. Ct se
poate, serpentinele trebuie s fe ct
mai largi. Cte o oprire mi ofer rgaz
s arunc priviri n jur. Dincolo de valea
pe care urc, mi opresc privirile pe o
creast la fel de slbatic, o continu-
are a Wildseehrner, terminndu-se n
vrful Girenspitz, o piramid de 2347
metri, afat undeva mai jos de privir-
ile noastre. Dincolo, n urma noastr,
o adnc vale curge spre Rin, n care
confueaz la orelul Bad Ragaz. O s
rdei: numele ei este Tamina. Dincolo
de adncurile ei, o creast ce seamn
mult cu pereii de la Jgheabul lui Vod,
mi fur privirile: Zweienchopf. Nu are
mai mult de 1850 metri, dar ai s vezi
perei frumoi de calcar, ntrerupi n
cte un loc de brne nguste, pline de
molizi.
Ctig din altitudine fr s simt.
Mai am cteva minute, i ajung n nalta
a ce m desparte de Wildsee (Wildseel-
uggen, 2493 m). Ehh, am intrat n alt
lume. O mare oglind albastr a ocupat
cea mai mare parte a cuvetei glaciare
de sub mine. Este vorba de Wildsee,
lacul albastru afat la o altitudine de
2438 metri. N-am afat ce suprafa are,
dar sincer s fu pare cam ct Bucura al
nostru. n spatele lui se ridica frumoasa
creast crenelat, numit Lavtinahrn-
er, pornit din piramida Hochwart
(2670 m) i ducndu-se tocmai pn pe
Pizol (2844 m) care se vede n fundul
cldrilor glaciare.
n aua nalt, strns ntre
Schwarzehrner i Wildseehrner, este
loc numai bun de odihn. Cam nguste
sunt locurile, dar soarele cldu al verii
te ndeamn la popas. Iarb cam puin,
n schimb mult stnc. De jus mpre-
jur vd oameni interesani. i sociabili.
Toi vorbesc ntre ei, chiar de nu se cu-
nosc. Clar nu-s din aceeai ar. Unii-s
americani, alii italieni, eu romn ... dar
cu semne i cu englez stlcit ajungem
la un numitor comun. Majoritatea sunt
curioi de ceasul meu mare de pe
rucsac. Sic! Sracul GPS. S fe el n aa
hal desconsiderat ...
Privind la Wildsee, eram fascinat
mai ales de emisarul su, care strbtea
un ngust canion de piatr n pragul
glaciar pentru a debua n urmtoarea
cldare spre lacul Schottensee. De aici,
chiar se desprinde o potec marcat,
ce duce la renumitele lacuri din zon
(Schottensee, Schwarzsee i Baschalva-
Wildseeluggen (2493 m)
Lacul Wildsee (2438 m) i creasta Lavtinasattel, culminnd n Vf. Pizol (2844 m)
Dincolo de granie
see), spre cabana Gaffa, pe deasupra
creia trecusem. Mi-ar plcea i acel
circuit, dar n vacana asta cu siguran
c nu l voi face.
Apa albastr a lui Wildsee, pare
a f i un pic lptoas i asta se trage
cu siguran de la zpezile topice ale
ghearului Pizol, care alimenteaz
lacul. Pizolgletcher, se vede n fundul
cldrii, sub vrful cel mai nalt din
zon, dar nu pare att de impresionant
pe ct numele. Ghearul se af de ceva
ani n retragere continu, i dac acum
cteva decenii ocupa aproape toat
cldarea pn la Wildsee, n prezent
a mai rmas doar n fundul ultimului
circ glaciar, pe o suprfa de 0,21 kmp.
Martor al retragerii recente este i ma-
rea moren rmas, peste care iarba se
va instala doar peste ceva zeci de ani.
Am plecat de la Wildsee grbit tare
s ating inta de astzi. Scrie c am de
urcat o or pn n aua Pizolsattel
(2789 m altitudine), iar de acolo trebuie
s mai fe ceva i pn pe vrf. Traver-
sez lespezi de piatr, simindu-m ca
prin Retezat, ntr-un larg ocol al lacu-
lui glaciar. Sunt i poriuni mai expuse,
pe unde calci la marginea prpastiei,
dar traseul este foarte sigur i marca-
jul bine lsat pe pietre. E zon bun de
ntins pasul, dar este destul de obositor
printre pietre. Plus atenia sporit. Chi-
ar nu a avea chef s afu dac asigura-
rea mea medical include i sporturile
montane sau doar tranzitatul Elveiei.
Trecnd de 2500 metri ncepi s
ntlneti n potec petice de zpad,
pe la colurile mai umbrite, iar de la
captul lacului, pn la care am pier-
dut un pic din altitudine, urmeaz s
urcm continuu spre cldrile superio-
are.
Un indicator mai arat c spre
dreapta, pe lng lac, poi urca spare
Lavtinasattel o a afat la 2587 m alti-
tudine, de unde pe diferite poteci poi
ajunge pn n Valea Seez (afuent al
cunoscutului lac Walensee). Pe Valea
Seez se poate urca tot din Sargans,
spre zona nalt a Pizol, i ce este de
remarcat c orelul pomenit se af n
mica depresiune intramontan format
de cumpna de ape dintre Rin si Seez
(Walensee).
Poteca continu spre fundul vii,
urcnd vechea moren frontal a lui
Pizolgletcher (datnd de acum 11000
de ani, de la fnalul ultimei glaciaiuni).
Dup treapta glaciar format de
moren, ating cteva mici ochiuri de
ap, unele nc n mare parte acoperite
de zpad (la o altitudine de aproxima-
tiv 2570 metri). Sunt martorii retragerii
recente a ghearului, apa provenind de
Cldarea glaciar a lui Wildsee
Dincolo de granie
la fostele mase imense de ghea.
Nu mi-am luat cu mine n Elveia
parazpezi. Oricum nu am avut de la
nceput n plan s fac trasee pe ghear.
Acum mi-ar f prins bine, dar nu-mi
rmne de fcut dect s njur i s urc
mai departe. Am traversat o fundtur
cu zpad i mi-a intrat bine de tot
treaba aia alb i rece, la picioare. Parc
a clca pe ace. i nc nici nu am atins
ghearul ...
Pe Drago l-am pierdut pe la more-
na de deasupra Wildsee. Eu continui
singur, i tot mai grbit. La 2600 metri
m apropii tot mai mult de panta
fnal. Dac pn aici am mai avut vreo
speran c poteca urc doar pe piatr,
spre creasta din stnga (Wildseehrn-
er), evitnd ghearul, acum realizez c
n-am nicio scpare. n faa mea, dou
siluete se vd deja traversnd pe curb
de nivel poriunea fnal de sub Pizol-
sattel. Pe urmele lor m nscriu i eu pe
panta alb.
Iniial poteca urc pe lng o
muchie de piatr, pe linia de cea mai
mare pant. Aa arat multele urme
lsate n zpad. Greu de spus c sunt
pe un ghear. Este doar o zpad udat
bine de soarele amiezii, cu aspect de frn
pe alocuri. Mai pe centrul ghearului se
vd i zone ce lucesc n soare. Da! Pe
acolo trebuie s fe i gheaa. Oricum
senzaia este c totul se topete n jurul
tu. Nici nu m-ar mira ca n vreo 10-
20 de ani s dispar cu totul i doar pe
hrile nvechite s mai vezi denumirea
de Pizolgletcher. Se pare c n doar n
2007 ghearul s-a retras cu 6,5 metri. n
2007 el avea 600 metri lungime i 360 m
lime, cu un volum de ghea de 0,05
kmc. Marele ghear cobora odinioar
pn nspre valea Seez, n al crui bazin
de recepie se af i vrful cel mare al
Pizolului. i cnd m gndesc c este
primul ghear pe care calc ...
Am trecut de altitudinea de 2700,
iar acum ncep lunga traversare pe
curb de nivel, pe sub creast de piatr
ce culmineaz deasupra eii, n cota
2813. Nu e nimic periculos, cci nu calc
pe ghea adevarat ci doar pe o potec
bine conturat n frn. i de-a f alune-
cat, pn la pietrele ce-s trte la vale de
limba de ghea mai este timp sufcient
s m opresc, innd cont c nu este
pant mare. Dac tot n-am avut prob-
leme cu aderena, am avut n schimb
cu lipsa parazpezilor. Parc simi c-i
paralizeaz picioarele. Am desconsid-
erat eu micul ghear, dar zpada ce mi-
a intrat n bocanci e mult mai rece dect
oricare frn ntlnit pn acum.
Chiar sub a, ating partea de sus a
ghearului, dup care o urcare puternic
pe poteca de piatr m scoate n Pizol-
sattel, la o altitudine de 2789 metri.
Clar! Loc numai bun s-mi trag su-
fetul i s casc ochii n jur. Mcar i
curiozitatea de a vedea ce e dincolo,
m-a adus pn aici sus. Sunt prins ntr-
o strung ngust, strmtat ntre cele
dou vrfuri de peste 2800 metri. Din
cel amintit nainte (Cota 2813) pornete
creasta Wildseehrner, care aa cum i
sun, arat ca nite turnuri de piatr
agate deasupra lacului Wildsee. Din-
colo de a este Tersolbach, o vale la
obriile creia se poate observa c a
existat un ghear pn nu de mult. Tot
fundul cldrii este plin de grohotiuri
mrunte, dislocate i tocate de vechiul
ghear. Sunt cele rmase pe fundul
cldrii dup ce toat gheaa a disprut,
altele find duse de mult la vale de lim-
ba de ghea i depozitate pe morene
frontale, martori ai etapelor de via
ale ghearului. Vor mai trece ceva ani,
zeci chiar, pn cnd pe aceste locuri
ctigate de pmnt, n dauna gheii,
va crete iarb i totul va nverzi.
Sub noi coboar poteca turistic
spre Gigerwald, mai nti prin cldarea
steril a vii Tersol, apoi atingnd lacul
de baraj Gigerwaldsee, afat pe valea
Tamina, nainte amintit. De acolo i
pn la Vattis n-ar mai f mult. E drept
c-am s revin aici!
Cum ziceam, se ntinde o mare
slbticie spre sud, dincolo de obriile
vii Tamina. Vd vrfuri nalte, printre
care disting Piz Barghis (3247 m) situat
deasupra lacului de baraj, iar mai la
dreapta, n fundul vii Tamina, Piz Seg-
nas (3099 m) i Piz Sardona (3056 m),
mai mici dar renumite pentru ghearul
Sardona, situat pe expunere estic, unul
dintre cele mai mari din zona asta. Din
acest ghear i formeaz cursul de ap,
valea Taminei, cea care se vars n Rin,
tocmai la Bad Ragaz.
N-am crezut c poi gsi i astfel
de pustieti. ntre Sargans i Elm,
sau mai bine zis ntre valea Rinului,
Pizolgletcher i cele dou lacuri glaciare imediat sub el (semiacoperite)
Dincolo de granie
lacul Walensee i valea Linthului, este
o ntreag zon montan, cu vrfuri
slbatice, mai puin clcate de turiti.
Doar s tii pe unde s le abordezi.
I-am ajuns pe cei doi. Sunt nemi;
unul mai tnr, altul mai n vrst. i
sociabili. Cel puin am companie pn
pe vrf. Ciudat! Din cele puine nelese
din conversaie, am reinut c au venit
doar pn n a. Plec singur!
Se pare c marcajul albastru era
doar pentru poriunea asta fnal. De
fapt o f i pentru faptul c acum ceva
vreme ghearul era mai extins. Oricum,
partea tehnic ncepe de aici spre vrf.
Cota maxim este cocoat deasupra
unei ngrmdiri haotice de lespezi
pe care, la nceput, se poate distinge o
potec, pentru ca mai apoi s dispar
i s rmi doar cu stnca. Nici bine nu
treci de 2800 i ncep cablurile de oel,
de care s te asiguri pn pe vrf. Din
cauza crestei nguste i accidentate,
marcajul s-a dat s ocoleasc prin spa-
tele muntelui, cu privirile pierdute n
prpstiile Lavtinei, agat peste pragu-
ri nalte de lespezi. Te simi ca i cum ai
urca Negoiul, prin Strunga Dracului.
Doar c aici te simi strin ... i muntele
parc i-e strin i dumnos.
M ncurc beele. Le las ntr-o
crptur de stnc. Le-oi lua cnd m-
oi da jos. A f vrut s m ntorc. Am
o senzaie stranie, singur. Din urm
vin nemii. Ia uite-i c s-au rzgndit.
Prind curaj, i reiau. Cablurile in
bine, i mi d mai mult siguran pe
poriunile de brn ngust, unde pi-
atra s-a frmiat sub bocanci. M uit
la altimetru. S-au terminat cablurile.
Civa metri mai puin nclinai i ...
vrful. Pizol 2844 metri.
Este ora 14.30.A fost mai repede
dect m-a f gndit. Nu mai rmne
dect retragerea spre punctul de ple-
care. Cobor cu grij brna de piatr,
culeg beele telescopice, iar n aua
Pizolsattel mi fac singur o fotografe.
S am amintire. Dinspre Tersol civa
turiti urc nclinata potec de piatr.
Ah ce m-a mai duce i pe acolo. Dar
nu pot!
Am cobort ghearul aproape ca pe
schiuri. Binenelesc, c nu pe poriunea
central, acolo unde vzusem gheaa
lucind n soare i pietrele tronnd
deasupra ca nite capcane. Am folosit
aceeai rut ca la urcare. Am prins i
dou capcane, n care s-a rupt podul
Pizolgletcher, vzut din Pizolsattel (2789 m)
Pizolsattel (2789 m)
Dincolo de granie
de zpad sub mine, i mi-a scpat
piciorul. Dar nu-s crevase nene. N-are
dect civa metri grosime gheaa, iar
aici, pe sub creasta de piatr, e doar frn
pn la stnc. Cnd ating piatra simt
o uurare. Pot s m descal s scap de
zpda intrat la piele ... i dureroas.
Dar pn la Wildsee mai prind cteva
limbi, n zone mai umbrite.
Unii dorm pe pietrele de pe moren.
Fain loc! Acum neleg de ce ies
oprlele la soare, pe pietre. C e bine!
Hehe! Ce surpriz. Lng lac sunt
tipii ia cu casa n spate. Sracii. n rit-
mul sta fac tabr pe la ghear. Din
fericire pentru ei, la lac li se gat dru-
mul. Nu-s montaniarzi nene. Ci doar
pescari venii la dat la pete. i-au gsit
i unde...
Mi-a luat jumtate de ceas s co-
bor cei 350 metri diferen de nivel. La
Wildseeluggen o gsesc pe Dora ntins
la soare. Trsese i un pui de somn. la
ce-i lipsise noaptea trecut.
- Azi mi-a fost bine! Mi-am fcut
pofta de un vrf. E frumos acolo sus!
Am mai moit un pic, m-am mai
ntins la soare, mi-am tot lipit privir-
ile de muntele ce-l coborsem. Hai s
prindem i telescaunul. De odihnit,
abia acas mi-e gndul. Am strigat
dup cei doi colegi ai notri, i dup
cteva minute s-au auzit de sus. Ne ve-
dem mai jos.
Odat cu noi, coboar mult lume de
pe munte. Se vede dependena de trans-
portul de cablu. E drept, difereneele
de nivel sunt prea mari pentru ture de
o zi. Am urmat acelai traseu, doar c
poriunea fnal am fcut-o pe poteca
nemarcat de deasupra Valplonei. E
drept, este cam agat, se ntrerupe n
zone cu rupturi, pe unde trebuie s ai
atenie, dar d o perspectiv mult mai
frumoas asupra crestei Zweienchopf.
La patru i un sfert am ajuns la
Pizolhtte. N-am mai avut emoiile
ultimului telescaun. De la Frt pn
la main a fost o relaxare. Mi-am tot
pierdut privirile peste vale, la Chr-
frsten. Iar ca i desert ... n-au afat d-le
elveienii c frguele i murele de pe
marginea drumului sunt extraordinar
de gustoase. Las c mncm noi mai
multe.
Pizolhutte cu Valea Valplona (jos)
Zveienchopf (1853 m)
Dincolo de granie
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)
Kenya yeTu: HaKuna maTaTa
Dincolo de granie
Text: Cornelia Florea (Bucuret)
Kenya a venit ca o provocare, pe
nepusa masa! Nu facea parte din pla-
nurile mele de calatorie pe anul asta,
dar nu am putut refuza sansa ce mi
se oferea de ajunge acolo, in mijlocul
salbaticiei sale! Am avut la dispozitie
doar doua saptamani si pentru viza si
pentru vaccinuri si pentru a lua prima
doza de chinina prevenind malaria si
pentru bagaj, cea mai grea parte dintr-
o calatorie pentru mine!
Plecam intr-o luni dimineata in-
ceput de saptamana si de aventura.
Zborul este cu British pana la Londra.
In Londra avem o surpriza: zborul Ken-
ya Airways pentru Nairobi nu are nici
20 de pasageri, asa ca suntem mutati pe
cursa Virgin Atlantic. Nu zburam cu
balonul ca Sir Richard Branson, ci cu un
Boeing imens, iar la bord putem alege
sa ne racorim cu Virgin Cola, bautura
rezultata ca ambitie de a concura cel-
ebra bautura neagra americana.
In aeroport, in orele de asteptare
a decolarii, ne reamintim de numer-
oasele desene animate intamplate pe
teritoriu african si zambim cu gandul
la The Jungle book (desi actiunea sa
e in India, cu ursi cu tot), la Horton sau
la Lion King.
Verifcam daca avem toti la noi
doza saptamanala de chinina (se ia o
doza de chinina saptamanal, timp de
opt saptamani, inclusiv dupa ce te in-
torci din Kenya) si afu cum ca in ur-
matoarele sase luni nu e rost sa devin
mamica. Chinina iti interzice acest lu-
cru, asa ca aveti grija cum va planifcati
plecarea in raport cu viata personala.
Inainte de plecare mai este recomandat
sa faceti vaccinul contra hepatitei si a
febrei galbene. E bine sa le aveti, mai
ales daca frea voastra aventuriera va
va mai purta prin destinatii din acestea
in urmatorii zece ani, atat cat e valabil
unul dintre ele sau trei ani, cat e vala-
bil celalalt (habar nu am sa va zic acum
care e unul si care celalalt). Eu personal
mi-am programat numai destinatii du-
bioase pentru urmatorii doi ani cel pu-
tin (poate data viitoare va scriu despre
Pakistan sau Nepal).
Vaccinurile eu le-am facut la Centrul
de Vaccinare pentru Calatorii Interna-
tionale (langa Cismigiu, pe Cobalces-
cu), acolo unde am platit aproximativ
250 lei pentru ambele si in plus de asta
nu a trebuit sa ma programez decat cu
o zi inainte si nicidecum cu vreo luna
asa cum se intampla la policlinicile par-
ticulare, timp in care ele si trebuie sa
fac rost de vaccinuri ca nu le au. unde
mai pui ca medicul respectiv este cel
mai in masura sa it idea sfaturi, avand
in vedere ca pe acest domeniu isi duce
activitatea de zeci de ani. Atmosfera
africana m-a intampinat inca din cabi-
netul sau, de parca eram deja in Kenya.
Statuietele de abanos mi-au atras aten-
tia de la intepatura piscatoare a acului
seringii. In plus, de aici vi se da si un
carnetel de vaccinari international care
atesta vaccinurile si pe care e posibil ca
in anumite tari sa vi-l ceara la intrare in
acelasi timp cu pasaportul.
Mesajul de bun venit la bord ni-l
da insusi Sir Richars Branson, sub as-
pect digital. O prima maimuta avem
ocazia de a intalni inca din avion.
O zgatie de fetita a reusit prin tipetele
sale ascutite sa ne tina trezi cele opt ore
de zbor spre emisfera sudica, fara ca
parintii ei sa faca vreun efort spre a o
linisti.
Cel mai portocaliu rasarit il vad din
avion, inainte de a ateriza in Nairobi.
Ajungem la ora 6 a.m. (ora Kenyei este
aceeasi cu ora de acasa).
In aeroport se uita doamna granicer
ca viza noastra este luata de la Amba-
sada Marii Britanii si nu direct de la ei,
guvernul Kenyan. Deh, fecare cu ce
poate!
Ajunsi in aeropoprt, ne intampina
soferii si masinutele care ne vor purta
Drumul de la Nairobi
Dincolo de granie
in mijlocul savanei, in mijlocul fare-
lor salbatice, dar nu foarte salbatice.
Soferii sunt insa simpatici, asa cum s-
au dovedit toti bartinasii pe parcursul
sederii noartre in Kenya, bucurosi de
oaspeti. Ne intampina cu un calduros
Karibu! (Bine ati venit!) si Hakuna
matata! (un fel de Do not worry!).
Noi raspundem politicos: Asante
sana! (Multumim frumos).
E prima oara cand urc intr-o masina
cu volanul pe partea dreapta si cand
merg pe stanga sensului de mers. Sof-
erul nostru este Said, un ghid profe-
sionist. Afu ca in Kenya ghizii sunt
catalogati cu gold sau silver, categorii
pe care le primesc in functie de cate
limbi cunosc, dar si de cate rase de ani-
male si specii de pasari despre care pot
da informatii.
Soarele si palmierii ma bucura de
la prima vedere. E multa vreme de
cand m-am indragostit de ei la prima
vedere, tot pe meleaguri africane. Im-
aginea acaciilor ca niste umbrele larg
deschise ma fascineaza inca din aero-
port. Adesea, acesti copacei vor insoti
pletele palmierilor.
Inca de la primele cuvinte ni se face
complimentul ca avem o limba foarte
romantica (asta probabil comparativ cu
swahilli).
Prin praful drumului - si aici nu
spun asta ca o metafora, ci ca pe un
fapt real caci era praf... garla reusesc
sa stau cu ochii mari si sa admir inca de
pe drumul spre Amboseli (acolo unde
aveam sa innoptam doua nopti) primii
masai cu sulite si vestminte rosii peste
pielea neagra-abanos. Un panou pub-
licitar, prafuit si el, ne ureaza Welcome
to Kenya the home of migration.
Drumul de la Nairobi spre
Amboseli este ca o ulita de tara, unele
portiuni find direct pe aratura pen-
tru a fenta trafcul. Imi vine sa rad din
orice! Totul ma amuza sau ma bucura!
Sunt 45 de ore africane:) de la Nairobi
la Mombasa pe autostrada. Drumul
pe care mergem noi este cu o singura
banda pe sens si, desi adesea ti se pare
ingust, toti au loc in harmalaia perma-
nenta, de la camioane pana la roabe im-
ense trase si impinse de omuleti agili si
iuti.
Nairobi este un oras cosmo-
polit. Vocile din jurul meu spun ca nu e
safe nici macar pentru un barbat. De ce
oare nu ma sperie aceasta cand ii vad
pe localnici cat de sincer zambesc? Sa
fe oare numai teama europenilor sti-
lizati? Printre alte informatii despre
aceasta tara extraordinara ca mediu si
oameni afu stirea trista cum ca de aici
a plecat SIDA. Nu prea cred asta sau
cel putin nu vreau sa cred ca se gaseste
pe toate drumurile, mai ales ca la un
moment dat chiar m-am ranit si...
In Kenya sunt aproximativ 42
de triburi, iar Nairobi are cam 3 mil.
locuitori. Observ ca principalul mijloc
de transport al navetistilor este mersul
pe jos. Micuti si slabi, de aici pleaca cei
mai rapizi si rezistenti atleti ai lumii pe
care ii admiram la olimpiada.
Printre principalele relatii in-
ternationale ale Kenyei se numara la
loc de frunte comertul cu orez, po-
rumb, legume, in special spre vecina
Uganda.
Trecem prin zona industriala a
Nairobi. Praful si ceata de fapt o pa-
cla groasa se depun peste tot. Multe
tufe de nalbe (altfel) albe sustin parful
acesta. Sa nu ma acuzati de rasism daca
m-am minunat un pic vazand peisajul
cu oameni negri de ciocolata si egrete
albe ca zapada, in timp ce la noi ciorile
Leoaica i Kilimanjaro
Dincolo de granie
negre ne insotesc pe noi, albii. Se pare
ca peste tot nuantele se completeaza.
Nairobi este mai mult un centru de
business - cei are lucreaza acolo, lo-
cuiesc in alte localitati din apropiere.
Daca vrei un taxi si te grabesti tare,
iti recomand sa incaleci pe saua unei
motociclete si bikerul te va duce la des-
tinatie. Nu stiu sa spun daca e si casca
inclusa. Foarte multe biserici am intal-
nit in drum, biserici cu numele de gos-
pel church si mi-i imaginam pe ei cum
canta acapella.
Praful se depune pe fetele noatre, pe
haine, inclusiv in aparatul foto. Benzi-
nariile sunt cam ca in Maroc, cu benzi-
na sau motorina la bidoane sub forma
de gramezi pe marginea drumului.
Apa plata este aceeasi, numai eti-
cheta difera, in functie de cine o ofera.
Aceasi apa o gasim si in camerele de
hotel sau lodge si in masinuta, toate
personalizate. Apa minerala (carboga-
zoasa) nu exista, asa cum nu prea ex-
ista in toata Africa.
Pe langa praf, umezeala este si ea
prezenta in aer in proportie uriasa.
Precipitatiile anuale sunt n medie ntre
1,500 - 4,000 mm si temperatura medie
este ntre 25 - 35 C. Noi am ajuns in
sezonul ploios si in fecare dimineata
stropi imensi de ploaie calda spala
peisajul.
O data ce intru in savana mi se pare
ca am pasit direct la Teleenciclopedia.
Totul este fabulos: liniste si verde!
Ne minunam cu ochi de copii vazand
primele girafe si zebre care peste cateva
zile vor deveni la fel de comune ca oile
de pe marginea drumurilor noastre.
Kilimanjaro muntele din Tan-
zania, are the best view in Kenya, iar
kenienii sunt foarte mandrii de asta. Pe
parcursul sederii in Amboselii, incerc
sa surprind in obiectiv:
- elefantul si Kilimanjaro,
- leul si Kilimanjaro,
- zebrele si Kilimanjaro, -
- girafele si Kilimanjaro,
- masaii si Kilimanjaro,
- masaii, eu si Kilimanjaro...
Statia sta la baza comunicarii in
Kenya. O folosesc in special soferii
si rangerii pentru a se anunta intre ei
unde sunt animalele: Am vazut simba
(leul) la punctul 19A!, Elefantul isi
ridica trompa la 14B!, Cheetta vanea-
za antilope la 12C!. Si noi ne minunam
ca prostii vai, cum ne-am nimerit toc-
mai aici?:)
Imaginati-va cum in drumul nostru
pe o partea pasteau vacile si pe ceala-
lta gazelele suave. Musuroaie imense
de termite sunt ridicate in pamanturile
rosiatice. Peste toate, Kilimanjaro cu
zapezile lui strajuieste linistit.
Primele cadouri le negociem de la
Paradise Gallery. Unul din sfaturile
primite de la oceanicii specializati pe
Africa a fost ca daca in Egipt sau Maroc
negociezi si ajungi la jumatate de pret
sau la o treime, aici pretul anuntat este
de 100 de ori mai mare decat cel real.
Suvenirurile de abanos, fldes, margele
Cntec de bun venit
Biblioteca de la lodge
Dincolo de granie
sau soap stone isi fac loc in bagajele
noastre.
La Namanga aruncam o privire
peste gard la granita cu Tanzania.
Granita dintre state mi s-a parut ca o
granitajudeteana de la noi.
Ajungem dupa vreo 3 ore in Parcul
National Amboseli, din 2005 cu statut
de rezervatie nationala, putand astfel f
vizitat de turisti cu un acces mai facil
decat inainte. Numele ii vine de la nu-
meroase mici tornade cotidiene. Si noi
am fost martori la cateva dezlantuiri de
acest fel care maturau praful in aprop-
ierea elefantilor.
Animalutele si animaloaiele sunt
cam rare in timpul zilei. De aceea the
game incursiunile in savana - se
faceau de 3 ori pe zi: la 6.30 a.m, dupa
micul dejun si la 16.00 p.m.
La intrarea in lodge ma loveste si pe
mine sclipirea de geniu ca sunt in emis-
fera sudica. Ma supar pe mine pentru
uitarea acestui micamanunt si de
abia atunci ma felicit pentru primii
pasi in emisfera sudica. Camerele sunt
mari si stam fecare in cate una. Fiecare
pat oriunde in Kenya pentru turisti
are de jur imprejur o plasa fna contra
tantarilor. Dotarile sunt de 5**** si chiar
nu ai nevoiue de mai mult. in camera ai
chiar si o lanterna in caz ca vrei sa iesi
noaptea din camera - pe riscul tau - si
spray de tantari, tantari care m-au cam
ciuruit pe mine, cum mi se intampla de
obicei. Daca totusi nu te poti rupe de
tot de civilizatie, e bine sa stii ca aici
in inima savanei ai pana si acces la in-
ternet, asa ca afacerile tale vor putea f
bine supravegheate.
Cel mai mult mi-a placut ca nu ex-
ista radio sau televizor in camera. In
schimb poti privi pe geam sau chiar
pasi deoarece camera este la nivelul
solului in mijloul maimutelor. Greierii
si sunetele salbatice ale naturii pe care
incerci sa le ghicesti cu teama in miez
de nopapte sunt fascinante. La alte
lodgeuri poti privi cum vin zebrele sa
bea apa sau cu elefantii patruleaza pes-
Kilimanjaro
Savana i munii
Antilope n Amboseli
Dincolo de granie
te gard. Incredibil, dar chiar asa e!
Maimutele sunt mai numeroase si
mai obraznice decat pisicile de la noi.
Prima incursiune in savana o facem
chiar marti dupa-amiaza. Girafele,
aceste animale foarte curioase si gin-
gase de care m-am indragostit in prima
clipa, afu ca rezista fara apa pana la 3
luni.
O scena ne surprinde si pe noi, dar
si pe sofer: este martor a patra oara la o
vanatoare in cinci ani de cand are me-
seria asta. Un gheepard (cheetah) alear-
ga o antilopa pe post de cina. E seara!
Intunericul aproape invinge lumina!
Palmierii isi atarna frunzele neutrii la
ceea ce urmeaza. O antilopa zglobie ii
starneste pofta carnivorului. Ghepar-
dul merge tip-til, cand pe branci,
cand mai face doi pasi. Masinutele cu
bipezi curiosi inarmati cu aparatele
foto la ochi il urmaresc pas cu pas. Nici
nu se sinchiseste sa renunte la cina sa
pentru a ne mustra pe noi. Mai face doi
pasi. Masinutele la fel. Apoiintr-un
mars alert porneste spre prada. Prada
riposteaza printr-o viteza si mai mare!
Nu il prinde! Azi cheetah va ramane
nemancat.
In drumul spre lodge, hienele si ele-
fantii isi au si ei traseul lor.
In prima seara unul dintre turistii
straini isi serbeaza ziua de nastere. Tot
alaiul lodgelui face trenuletul cu tortul
pe post de locomotiva si i se ureaza un
sincer Hakuna Matata! Imaginati-va
cum s-au mobilizat cu bucatar, bucat-
areasa, cratiti si tigai, bell boy si ce mai
erau ei si cum sincer au cantat cu foc. A
canta este una dintre cele mai incarcate
de talent activitati pe care le pot face cu
placere. A, da: si sa danseze!

Jambo! Jambo bwana!
Habari gani? Mzuri sana!
Wageni mwakaribishwa
Kenya yetu. Hakuna matata.
Kenya nchi nzuri.
Hakuna matata
Nchi yakupendeza
Hakun amatata
(Hello! How are you?
OK, thank you!
Welcome visitors
In Kenya our land
There is no problem.)
Urmeaza prima dimineata de sa-
vana. Trezirea este foarte matinala pe
la 6 dupa care iti bei relaxat ceaiul
sau cafeaua, dupa preferinta, si apoi
te imbarci in masinuta cu acoperisul
ridicat. Ne pregatim cu speranta sa ii
vedem pe cei The big fve: elefantul,
leul, hipopotamul, buffalo si leopardul.
Am avut noroc doar de trei dintre ei in
Kenya.
Ochii mici si ageri ai lui Said sunt
precum un radarul, gata oricand sa ne
dea de veste daca a vazut ceva inter-
esant.
Massai i Kilimanjaro
Masai din parcul Amboseli
Dincolo de granie
La urcare in masina trebuie sa ai
grija sa nu te lovesti la cap. Mama sa-
fari, mind your head! aude de cele mai
mutle ori. Iata ca m-am mai pricopsit
cu o porecla.
On y va! Si cu totii suntem gata iara
de safari. Richard francezul care ne-
a invitat in Kenya, tara pe care o stie
mult mai bine decat Franta, este un tip
mititel si plin de energie. Camasile sale
se potrivesc perfect cu imaginea din sa-
vana.
Gardul ce delimiteaza lodgeul de
savana este electric. Asadar, animalele
nu pot intra si ataca turistii...decat daca
sar gardul. Peisajul este plin de cranii
uscate si sunt sigura ca nu au fost pre-
sarate ca sa ne inforeze pe noi, ci chiar
au respirat candva, pana au sfarsit in
gura unei lighioane.
Apusul in savana este un alt spec-
tacol cu acelasi soare. Surpriza a fost
sa mergem pe un deal de unde aveam
o larga si superba panorama asupra
campiei savanei, totul cu o cupa de
sampanie, nu ca mi-as f dorit in mod
special. Pe langa astea, si niste gustari
servite direct de pe masa si nu de pe
ceva improvizat ne-au stat alaturi.
Ceva nou pentru mine sunt chipsurle
din banane. Nu va mai spun cat sunt
de bune...langa o bere kenyana.
Privelistrea Kilimanjaro in apus si
a celor doi masai cu mult rosu parca
special asezati acolo, cu greu poate f
uitata. Pe de cealalta parte, lacul hipo-
potamilor isi etala si el pictogramele in
apus.
In a doua seara de savana avem
surpriza unui barbeque cu masai. Nu,
masaii nu sunt la gratar, ci danseaza
in jurul nostru. Zic danseaza? Pai de
fapt dansul lor este in felul urmator:
ei, barbatii, sar drepti cat mai sus, mai
sus decat un jucator de baschet, iar ele,
femeile, stau cu mana in san si isi rid-
ica umerii, in felul acesta etalandu-si...
feminitatea.
Cina romantica cuprinde somon afu-
Parcul Naional West Tsavo
Dincolo de granie
mat, supa, ciuperci in foietaj, salate var-
iante, pentru toate gusturile si poftele,
fripturi aduse direct pe tepuse de miel,
pui, vita si chiar si porc, legume, iar ca
desert niste clatite fambate pe viu, sub
ochii nostri, insotite de un cosulet de
fructe exotice. Incercam si vinul ken-
yan, de provenienta in Africa de Sud.;)
Daca ai gusturi seci, asteapta-te la un
gust dulceag, asa e vinul pe la ei, desi
eticheta spune altceva.
Plasa de deasupra noastra este mo-
tivata de kenyan ca ar f pentru frunze.
Care frunze ca eu nu stiu sa fe frunze
cazatoare pe aici?!? Probabil este pen-
tru aceeasi maimuta hoata care mi-a
furat mie fursecul.
Supa de morcovi pe care am gustat-
o in savana este cea mai buna supa de
morcovi pe care am testat-o vreodata.
Morcovii pasati pluteau in farfuria
aburinda.
Un alt lodge care mi-a placut la neb-
unie este Oltukai unde dacatu vrei stai
in jacuzii si te uiti fx pe culmile Kili-
manjaro pline de zapada.
Maimutele astea obraznice se tem
numai de oamenii negri, nu si de cei
albi. Cei albi se tem de ele. Dimineata
servesti un ceai sau o cafea si un fursec.
Fursecul il mananci ori tu ori mainuta,
iar in cazul meu nu eu eram maimuta.
Intr-o dimineata pe cand imi asezam
ceasca cu cafea pe masuta pe la ora 6
a.m. cum am mai spus vine o aratare
spre mine (initial nu mi-am dat eama
ce este) si se arunca pe masa dupa care
fuge repade de tot. Trag un tipat, apoi
incep sa rad. O maimuta imi furase fur-
secul de pe farfurie, fara sa rastoarne
ceasca, cu o precizie incredibila.
Soferii trebuiau sa nu uite acoperi-
sul masinutelor ridicat caci fara pic de
timiditate maimuticile intrau in masi-
na si surtrageau orice. Pentru cateva
minute bune, angajatii lodgeului au
fost mobilizati sa ii gaseasca lui Said
permisul auto si taxele de parc pe care
o maimuta i le-a furat.
Minute in sir mi s-a parut ca tot
fotografam un crocodil si cand colo
crocodilul s-a dovedit a f hipopotam.
El scotea cand si cand nasul afara si a
fost foarte simplu sa il confund. Nu
e nimic, in urmatoarea zi am vazut si
crocodilul.
Un alt popas important in savana
este izvorul Mzima. Doar aici am putu
vedea crocodilii, parsivi, care toata ziua
stateau cu gura cascata sa le pice ceva
in ea. Potecuta ingusta era marginita
de malurile apei pe care o imparteau
crocodilii si hipopotamii. Un cocor im-
perial sau motat se plimba regal prin
iarba inalta. Un batalion de elefanti
fuge tropotind pamantul. Un hipotam
este pus si el pe fuga. De ce orare?
Erupe Kilimanjaro si ele simt?
Dupa ora 19 este interzis sa fi
prezent in afara lodgeului. Rangerii
patruleaza in cautare de braconieri si
nu vrei sa fi confundat cu ei.
Avertisment pe rul Mzima
Dincolo de granie
Mai omniprezente decat insusi oa-
menii sunt soparlele. Pe stanci la soare,
sub pietre, pe perdeaua din camera
mea, in chiuveta, pe pat... peste tot. Nu
trebuie sa te sperii de ele caci se sperie
ele de tine.
Tsavo West este o alta experienta
de savana, pe langa Amboseli. Cu o su-
prafata de vreo 10 ori mai mare decat
primul, parcul are mult mai multe ani-
male, dar mult mai imprastiate. Daca
Amboseli are cam 370 km patrati, Tsa-
vo, impartit in Tsavo West cu 9000 km
patrati si Tsavo Est cu 1100 km patrati
este urias.
Cel mai dragalas animal din savana
mi s-a parut antilopa dik-dik, cea mai
mica din lume. Ea are dimensiunile
unui iedut cand este la maturitate.
Printre speciile noi pe care le vedem
in Tsavo o intalnim si pe maimuta Vel-
vet.
Pranzul in una dintre zile il luam la
Kilaguna, lodgeul unde stai la masa si
privesti zebrele, nu pe pereti, ci pe viu.
Sidi ne explica cum in Kenya 1+1
nu fac 2, ci de cele mai multe ori fac
11, aceasta cand la bariera de intrare
in parc unul dintre paznici a trebuit sa
vina pe jos, foarte incet sa ridice bari-
era, apoi sa se intoarca de unde a plecat
pentru ca bariera nu putea f pusa in
dreptul lui sau mai bine zis el sa stea la
bariera. Veifca permisele de intrare in
parc si ne da acordul sa patrundem in
salbaticie.
Un elefant nervos se stropeste cu
rompa cu pamat rosu. E acum un ele-
fant rosu.
In svana cu cat vrei mai multa
aventura cu atat te costa mai mult.
Daca doresti cazare in cort cu riscul sa
iti bata leul la usa, atunci platesti mai
mult. Daca in Amboseli animalele sunt
obisnuite cu oamenii, aici in Tsavo ele
sunt mai salbatice.
Noaptea de joi o petrecem la un
sanctuar cu camerele cocotate pe stalpi.
Am putea spune ca m dormit in copac.
Sanctuarul este pe o proprietate priva-
Fort Jesus n Mombasa
Mombasa
Manufacturier n Mombasa
Dincolo de granie
ta. Vantul bate foarte tare, iar eu stau la
al doilea nivel. Stau singura si am im-
presia ca oricand o lighioana imi pote
intra in camera. Nu trebuie decat sa ai
incredere ca nimic rau nu ti se poate
intmpla. Iar la intrarea in cort ai o son-
erie pe care o poti folosi pe post de alar-
ma in caz de pericol (pana anul trecut
era folosit un fuier cu care il chemai pe
masaul cu sulita sa vina la tine.
Intr-o dimineata ni s-a propus sa
mergem la cel mai mare sat de masai
din Amboseli. Cand zic sat ma refer
la o igramadire de casute din pamant
cele din chirpici de la noi sunt de lux
de inaltimea unui stat de om.
M-am minunat si de opincile ma-
sailor, facute din anvelope auto.
In gradina lodge-ului isi fac plimba-
rea zilnica massaii, dispusi oricand sa
fac fotografi cu tine si sa iti povesteasca
din obiceiurile lor. Asa ca facem si noi
o foto session cu mult rosu. Urechile
taiate le au cei care nu merg la scoala.
Daca merg la scoala, atunci renunta la
acest uratobicei. Podoabe cu multe
margelute foarte mici si foarte colorate
le stau pe trup: pe gat, pe cap, in urechi,
pe maini, pe picioare.
Masaiul sef, unul din multii copii ai
alui batran ne face o demonstratie de
aprindere a focului. Se ia un somoiog
e iarba si de baklega de maacr si lan-
ga ele se freaca un bat de accacie pe o
scandura de cedru...sau invers...
Apoi sufa in balega pana se arinde
focul. Femeile nu sunt puse sa faca
aceasta cazna. Numai barbatii aprind
focul si sufape rand in somoiog. Tribul
are 83 de barbati si 92 de femei, deci
proportia celor doua sexe este oarecum
egala. Cu toate astea, fecare are mai
multe femei. Mie nu prea imi iese so-
coteala sta.
Vraciul ne tine si un mic curs de
medicina comunala, cu ce stie sa faca
unele buruieni De prin savana.
Vacile masailor au coarne foarte
lungi, iar oile sunt...fara lana (ori au
fost tunse ori...nu au).

Africa the blood continent devine
altceva in momentul in care parasesti
savana. Richard ne spune sa inchidem
ochii si sa uitam topt ce am vazut si trait
aici. La mombasa, pe malul Oceanu-
lui Indian, peiasjul este cu tptul altfel,
viata e cu totul alta, aparent fara nicio
legatura cu experientele de aici.
Prin secolul XIX englezii au inceput
constructia caii ferate de la Mombasa
spre interiorul tarii. Ca munca de lu-
cru s-au folosit indienii, multi si ieftini
(cam ca si acum). Aceasta a fost ocazia
ca leii si celelalte carniovore sa prinda
gustul carnii de om, cand isi mai poti-
oleau foamea cu ate un omulet fugit de
la locul de muna.
Locuitori din Mombasa
Manfactur n Mombasa
Dincolo de granie
Cat esti in safari nu ai voie sa cobori
din masina. Este pe teritoriul animalel-
or si iti este permis de catre ele sa faci
acest sacrilegiu. Daca ai coborat, esti
mancat. Este celebru cazul unui turist
care acum cativa ani a coborat si s-a
apropiat de elefant mai sa il ia in brate
pentru fotografe. Elefantul nu a fost de
acord si l-a strivit fara ezitare.
Pe drumul catre Mombasa avem
parte de o surpriza, deloc neplacuta
cum ar f trebuit sa fe. Suspensiile
masinii au fost mult solicitate incat
au cedat. Cat Said trateaza cu localn-
icii repararea lor, noi ne cinstim cu o
bere la localul din sat si ii admiram pe
cei aproape zece priceputi care repara
masinuta. Parca erau la Formula 1, la
pitt stop.
La o benzinarie ma amuza simtul
de markeing asl comerciantilor de ba-
nane. Insistand sa cumparam, o negus-
toreasa ne spune ca: Ill buy it for you!
Why? To promote me! ca sa vezi
pana unde merg cu insistenta!
Kenienii au un stil personal e a de-
numi lucrurile noi pentru lumea lor:
masina = ford, ochelarii = rayban. Sadi
ne spune ca putem sa ne punem rayba-
nii pe ochi cand e soare a ne anunta el
cand e ceva interesant de vazut.
Mergand spre Mombasa, observ
multi negustori care merg cu roabele
imense si incarcate care cu te miri ce in
acelasi rand cu masinile, de parca si ei
ar f masini.
Mombasa este cel mai mare port de
pe coasta Africii de est. Orasul in sine
este dezvoltat pe o insula. Zilnic de mai
multe ori bacul ajuta la traversarea de
pe continent pe insula ceasta. Sute de
masini si mii de omuleti nergi isi fac loc
ingramaditi pe bac.
Orasul este plin de reclame, numer-
oase branduri europene ajungand pana
aici sa fe etalate si comercializate. Cu
toate astea, si palmierii mai rezista in
peisaj, mai ales ca acum in sezonul
ploios, ploile ii uda zilnic. Am observat
multe bare pe trotuare cu pelerine
puse pe ele, mai bine zis niste plastice
agatate sub care se adunat cate 5-6 pana
se potolea rafala ploii, dupa care um-
blau prin ploaie ca lebedele prin apa.:)
Nialy este una din zonele comer-
ciale ale orasului. Plimbarea noastra se
abate si pe la manufactura unde lucrea-
za foarte multi mestesugari care din
pacate nu primec nici 10% din rodul
muncii lor.
Ultimile momente kenyene le
petrecem la malul Oceanului Indian,
ocean unde am mai afat inca o data
ce inseamna diferenta intre fux si re-
fux (peste 10 metri). Sa nu te sperii dac
adesea vei vedea cupluri bicolore - el
alb si ea o splendida negresa, el peste
50 de ani si ea de abia pasind in viata.
Prostitutia este in foare. E de ajuns sa
te plimbi singura pe malul marii si sa
fi agatata cu interes.
Dimineata la refux, mii de crabi
aveau drum pe mal si mii de gauri in
nisip erau sapate. Sunt inofensivi si
speriati cand te vad.
Plecam dupa-amiaza cu un zbor
local Mombasa-Nairobi, dupa care ne
asteapta iara drumul de 8 ore pana la
Londra. De acolo pana acasa nu mai e
decat o aruncatura de bat.;)
Hakuna matata!
Lux n Mombasa
Campionatul F.R.T.S.
Trofeul Ursul Carpatn (Alexandra oglu)
TroFeul ursul carpaTin
Text: Alexandra oglu (Braov)
Vara se duce lasand amintiri
daca ma uit bine in calendar suntem
deja in luna septembrie, asta inseamna
ca mai am exact o saptamana de vacan-
ta, apoi incepe greul. Am asteptat ceva
timp concursul asta si iata ca a venit si
vremea lui. Imi fac rucsacul, imi iau bo-
cancii in picioare si am plecat la drum.
Sosirea
Vorbisem cu Andrei si urma ca For-
dul lui gigantic sa ne duca pana in
Poiana Tapului. Asa ca vineri ne-am
adunat toata trupa de fete( Carmen,
Alina, Alexandra si Claudea) si ne-am
urcat in masina. Normal ca fecare isi
umpluse rucsacul cu noroc asa ca i-am
tinut in brate pana la destinatie. A fost
o placere sa mergem bara la bara si sa
facem aproximativ 3 ore din Brasov
pana in tabara. Am fost intampinati
cum se cuvine, cu palinca si cozonac.
Ne-am montat corturile si am intrat
incet, incet in atmosfera concursului,
reintalnindu-ne cu prietenii nostri de
la alte cluburi montane. Am avut o
clipa libera si mi-am ridicat ochii catre
crucea de pe Caraiman. Pentru cateva
momente mi-am adus aminte de clipe-
le petrecute acum doi ani in Poiana Ta-
pului, cand am iesit pentru prima data
la un concurs cu Floare de Colt. Atunci
am vazut ce inseamna competitie, pri-
etenie, curaj, incredere si vointa. Acum
timpul a trecut si imi vin in minte niste
versuri : Eram copil si nu stiam acele
doruri multe/Copil eram cand am va-
zut intaia oara-un munte !!!
Concursul
A inceput si sedinta tehnica unde
s-au discutat cateva probleme despre
traseul ce-l aveam de parcurs sambata.
Personal mi-a fost teama de traseu, asta
pentru ca toata lumea vorbea despre
difcultatea lui. Se parea ca urma o zi
grea, asa ca ne-am adunat cu totii langa
foc iar chitarele au inceput sa ne in-
cante sufetele de muntomani. Am can-
tat, ne-am intins la povesti si am ras pe
seama intamplarilor din ultima vreme
si uite asa timpul a trecut pe nesimtite,
afara se crapase de ziua. M-am uitat la
ceas si am fost surprinsa...era ora 06 :00.
La ora 07 :30 incepeau testele teoretice
; de odihnit nu mai aveam cum sa ma
odihnesc asa ca am mai aruncat o pri-
vire asupra Bucegilor. Da, muntele ma
asteapta si am sa revin, ca sa-mi simta
Echipa Floare de Colt Brasov (Claudia, Alexandra, Alina, Alex si Olimpiu)
Valea Seaca a Caraimanului Doua generatii ...
pasii ...
Ne-am adunat intregul echipaj 1:
Oli, Clau, Alina, Alex Paun si Alex-
andra. Am intrat in teste si apoi ne-
am pregatit pentru traseu (Poiana
Tapului-Hotel Silva Partia de schi
Kalinderu-Valea Seaca a Caraimanu-
lui-Brana Portitei-Valea Jepilor-Poiana
Tapului). Rucsacii ii aveam in spate,
la fel si voia buna. Ma cam indoiam
de rezistenta mea pe traseu si nu eram
singura care se indoia de asta, dar nu
am vrut sa arat asta, ci am vrut sa arat
speranta din mine pentru ca aveam un
spectaculos traseu de urcat si vroiam
sa vad si eu cat de greu poate f. Daca
intr-adevar am de ce sa ma tem. Nu
am avut de ce, asa ca am continuat sa
urc sub incurajarile coechipierilor mei.
Cele mai multe batai de cap mi le-au
creat jnepenisurile. A fost o intreaga
aventura sa te strecori printre ei si sa
urci prin noroi. Cataratul a fost punctul
forte al traseului pana in ultimul post,
iar Duracell sau 10 secunde a fost in
elementul lui, iar atunci cand dadeam
de portiuni mai grele, sfatuindu-ne si
pe noi,. In ultimul post am luat o scurta
pauza iar apoi am inceput coborarea.
Am avut parte de senzatii tari, neast-
eptate. Brana Portitei a facut deliciul
traseului si asta a meritat tot efortul de-
pus pana atunci. Am ajuns la concluzia
ca omul are o putere extrem de mica in
fata naturii, dar ea ne aseamana de cele
mai multe ori si tot ea ne aduna in jurul
ei. Usor, usor am ajuns si pe Valea Je-
pilor, aducandu-mi aminte din nou de
peripetiile de acum doi ani, cand Cap-
rioara le-a spus celorlalti participanti in
felul urmator : cine trece de Alexan-
dra, da o bere in tabara ! asa ca nici eu
nu am mai ramas ultima si nici ei nu
au mai mers rasfrati vremea nefind de
partea noastra.
Am ajuns cu bine in ultimul post,
gloriosi si multumiti de ceea ce am va-
zut acolo sus ! Mereu imi place sa-mi
ridic privirea si zic, uite! pe acolo am
fost...
Tabara
Ne-am oprit la un pahar de vorba
cu prietenii nostrii de la Carpatia care
savurau niste prajituri pe terasa unei
cofetarii din Busteni. Bineinteles ca nu
ne-am putut abtine sa nu ne indulcim
si noi sufetele.
Intr-un tarziu am ajuns in tabara,
dupa 9 ore de petrecut in natura, ceea
ce ne-a inspirat pentru pregatirea cul-
turalului.
Soarele a apus iar chitarele au rasu-
nat din nou, pana cand a doua zi si-a
facut aparitia, o zi buna pentru noi !
Premierea
Si cum...cine se scoala de dimineata
... la cross ajunge, asa am facut si eu
impreuna cu Coco si Amalia ... ne-a
inviorat putin. Dar cine se trezeste mai
tarziu, nu prinde cross`ul si este mai
bine informat. Asa ca pana am ajuns
eu la corturi sa le povestesc FDC`istilor
ce am facut la cross, am afat ca si anul
acesta am luat Trofeul Ursul Carpa-
tin ca si acum doi ani. Da, ne-am afat
pe locul 1 in clasamentul concursului.
Alex a fost pe cea mai inalta treapta a
Proba de escalada
Coltul Picaturii
podiumului lunad locul 1 la alpinism,
Alina a fost si ea la intaltime obtinand
locul 1 la testul sanitar, si la regularitate
am excelat cu un frumos loc 1 samd.
Iata ca am reusit sa fm inaltimile, si
vorba aceea din cultural : de ce scrie
2 pe spatele tricoului? Ehhh ca sa stie
cei din spatele meu pe ce loc termina !!!
)..da....., La ti ni-i greu!!..dar nu asta
conteazaconteaza ca am fost alaturi
de cei dragi, am parcurs un nou traseu,
am mai acumulat o experienta de viata,
am mai prins incredere in fortele noas-
tre, dar tot ceea ce conteaza este faptul
ca ... noi credem in prietenie... !!!
Sa ne vedem cu bine la urmatorul
concurs ce va avea loc in Muntii Macin.
Au mai ramas cateva etape si din acest
campionat ...
Noi credem in prietenie ...
Podiumul Ursului Carpatin
Mountainbike
Pedalnd spre sezonul alb (Laureniu Barz)
peDalnD spre sezonul alb
Mountainbike
Text i fotografi: Laureniu Barz (Braov)
Sambata, 20 septembrie 2008, am
participat la Semimaratonul Piatra
Mare cu bikeul, cursa ce s-a desfasurat
de la Danbul Morii pana la Cabana Pi-
atra Mare. Scopul a fost de a face poze
concurentilor, dar vremea foarte urata
a impiedicat o participare mai numer-
oasa.
Doar cei foarte hotarati au venit
sa concureze la zero grade. Astfel am
avut placerea sa intalnesc cunoscuti pe
care de obicei ii vad primavara, cand
coboram vaile pe skiuri sau placa.
Asadar iata-ma impreuna cu Bubu-
lu, Horatiu sau Luca band un ceai la
cabana si planuid continuarea turei:
urcarea pa varf unde sezonul alb deja
s-a instalat si coborarea pe la Tamina
(eu si Luca) iar Bubulu are o continu-
are mai alambicata: urcarea la Susai,
apoi Predeal, apoi 3 Brazi, apoi Ras-
noave etc... Eu in schimb ma grabeam
la deschiderea noii sali de escalada din
Brasov...
Prin urmare iata fotografile mai jos,
intr-un decor si cu temperaturi hiver-
nale; cata dreptate aveam jos la Dambu
Morii cand l-am intrebat pe Bubulu
unde ii sunt skiurile? Dar el era ho-
tarat sa recupereze a doua zi, undeva
in Bucegi...
Despre autor: Laureniu Barz este
un tnr braovean pasionat de fotografe,
mountaineering, mountainbiking, snow-
boarding, canioning i escalad. Face parte
din Clubul de Turism Floare de Col din
acelai ora.
Site web: http://lbarza.blogspot.com
Spre Cabana Piatra Mare, prin pdure i prin platou
Mountainbike
Mountainbike
Mountainbike
Mountainbike
Vf. Piatra Mare (1844 m). Sursa imagini: http://lbarza.blogspot.com
Schi alpin
Mlinul i schi-biciclismul (Bubulu i Matei Laudoniu)
mlinul i scHi-biciclismul
Munii Bucegi
Text: Bubulu i Matei; Foto: Matei Laudoniu
Fotografa de mai sus este facuta
in capul Vaii Malinului, si refecta re-
alitatea, nu e un colaj. Mai precis ieri
pe la pranz se afau in capul vaii doua
biciclete, doua perechi de schiuri, si doi
indivizi obscuri: Bubulu si cu mine
Cand mi-a zis Bubulu alaltaieri ca
ar mai cobora o data pe Malin, dar ca ii
e lene sa mai care schiurile prin sarito-
rile din ultima parte a vaii, am zis:
Ok, asta e, gata sezonul...
Dar nu trece mult si imi aud ure-
chile cea mai traznita propunere de
tura posibila:
Mergem cu schiurile si cu bicicletele
pana la releu, coboram Malinul, il urcam
la coltari, si apoi coboram cu schiurile in
spate pe biciclete pana in Sinaia
Am zis c-o f vreo gluma, dar de
fapt nea Bubulu vorbea serios. Asadar,
am luat-o ca pe o provocare interesanta
si am dat curs invitatiei, chit ca habar
nu aveam daca pot sa cobor pe bicicleta
cu rucsacul de peste 20 de kg in spate,
si cu schiurile pe el ... am costatat ca pot
sa si urc intr-o masura considerabila.
Poate credeti ca e o traznaie si atat
toata povestea, o exagerare care nu
prea are legatura cu schiul. Fratilor,
nu e chiar asa...am coborat ieri, 3 iulie,
pe zapada continua, de la 2400m pana
ceva mai jos de 2000 (masurat cu gps-
ul), adica cam cat de la cota 2000 din
Sinaia pana aproape de cota 1500, la
Valea cu Brazi, si asta in IULIE.
Nu va mai plictisesc ... mai jos puteti
citi povestea lui Bubulu, si fti pe faza
ca pun si flmul cat pot de repede.
n capul Vii Mlinului (cu schiurile i bicicletele)
Sus: Primele viraje din Mlin; Jos: Urcarea la colari
Schi alpin
Valea Mlinului
Schi alpin
Povestea lui Bubulu
Malin, 03 iulie 2008, episod (poate
ultimul, poate nu) din seria Mai e iarna
bre , cu consideratii tactice si strate-
gice (vorba lui Clausewitz) privitoare
la schi-biciclism.
De ce schi-biciclism ? Pai daca vrei sa
mergi pe Malin sau alta vale din Buce-
gi dupa ce se ia zapada pe platou am
ajuns la concluzia ca e mult mai ok sa
urci cu bicicleta, sa cobori valea, sa o
urci inapoi apoi foarte comod si relax-
ant, sa cobori prin Sinaia sau pe Dichiu,
pe bicicleta cu schiurile in spate.
1. Urcatul de la Babele la Releul
Costila mi s-a parut mult mai usor, si
sigur mai ok pentru musculatura, liga-
mente, pe bicicleta decat cu schiurile in
spate, pe picioare.
2. Urcatul vaii inapoi la coltari si
piolet e mult mai ok decat descataratul
saritorilor (si ca timp, si ca risc, si ca
solicitare pentru ligamente si muscu-
latura).
3. Coborarea pe bicicleta pana in Si-
naia, mi s-a parut foarte ok, practic am
simtit mult mai putina oboseala decat
mersul cu schiurile in spate prin padure
din poiana Costilei pana in Busteni.
Acum iata frul povestii: urc cu
Matei cu cabina, apoi cu rucsaci de 25
kg in spate pe bicicleta, ajungem cam
intr-o ora la releu, in capul Malinului.
Daca te incordezi un pic sau ai niste
schiuri mai usoare, cred ca ajungi in
40 min. Coboram valea, zapada mai
putina, mai valurita si mai cu bolovani
decat duminica, dar, na...e totusi Iulie.
Se coboara bine pana pe la 2000m.
Urcarea la coltari si bete de schi du-
reaza maxim 1 ora, noi am facut vreo
1h si 40 minute ca am cam stat de pov-
esti, privind dopingul la catarat :)
Coborarea pana in Sinaia pe Dichiu
nu poate dura mai mult de 2 ore, iar pe
la 1400 pe Drumul de Vara nu poate
dura mai mult de 3 ore. Acum punand
echipatul, dezechipatul, ascunsul bici-
cletelor etc, 1 ora si 30 minute , rezulta
ca teoretic ca in cam 6 ore poti f inapoi
in Busteni, socotind timpul de la Ba-
bele. Noi am facut cam 8 ore, ca am
coborat de la 2000-1400-Sinaia, practic
noaptea (la ora 23 am ajuns in Sinaia).
Concluzia ar f ca mai dau SIGUR o
tura in stilul schi-biciclism pana pe 15
iulie ... sa fe Tiganestiul? nu stiu, voi
vedea :)
PS: Dupa ce am ragusit pe drum ur-
land sa nu dam de domnul urs, si dupa
ce l-am auzit undeva in vale rupand craci
sub drum, odata ajunsi in Sinaia (centru),
ne intalnim iara cu un domn Urs care se
plimba bine mersi pe bulevard.
Capul Vii Mlinului
Pe platoul Bucegilor
Faun
Vulpea (Alexandru Hrju)
Vulpea
Faun
Text i fotografe: Alexandru Hrju (Braov)
Rspndire
La noi vulpea este intilnita din golul
alpin pina la malul marii , in padurile
din toate zonele tarii, in tufsuri, in stu-
farisuri Delta si Lunca Dunarii, si
chiar cimp deschis, find cel mai des
intalnit carnivor de la noi din tara.
Aceiasi arie de raspandire o gasim
si la nivel global, unde vulpea are cea
mai larga arie de raspandire dintre
toate carnivorele de pe pamant : din
Alaska si Canada apoi in cea mai mare
parte a SUA in toata Europa in aprope
toata Asia incluzand si Japonia in cat-
eva zone din Africa de nord iar din
secolul al XIX lea o gasim si in sudul
Australiei.
Caracteristci.
In conditiile tarii noastre, avem o
singura specie de vulpe ( Vulpes vul-
pes L.), iar variatia de culore a blanii
este determinate de anotimp si de con-
ditiile de mediu
Parul vulpii este in general roscat
prezentand insa si cateva variatii in-
dividuale, cele mai des intalnite find
: vulpea rosie cu spatele si coada
rosu viu, cu obraji, pieptul, abdomenul
si partea inferioara a picioarelor alb-
galbui, varful cozii find alb ; vulpea
carabuneasa - cu pieptul, gtul, abdo-
menul i vrful cozii cenuii sau negru-
cenuiu i picioarele aproape negre
; vulpea cu cruce - care are o dung
inchisa pe spinare, care se ncrucieaz
cu cea de pe membrele anterioare, for-
mand o cruce. Ca si la alte specii de
vanat cu par se pot intalnii si la vulpe
cazuri de albinism si melanism; intre
cele trei tipuri de culori mentionate ex-
ista desigur si forme de tranzitie.
Puii cand sunt mici, au o blana
bogata cu par lung, de culoare brun-in-
chis pana la cenusiu si cu varful cozii
alb.
Naparlirea la vulpi se produce de
la inceputul lunii aprilie, cele din zona
montana putin mai tarziu, refacandu-si
blana catre sfarsitul toamnei. Astfel in
balana de iarna pare mult mai impuna-
toare si este mai artoasa decat vara.
De aceia si sezonul de vanatoare la
vulpi corespunde acestei perioade, mai
precis intre 15 septembrie si 31 martie.
Vulpea, vulpes vulpes- latina, sau
red fox - engleza, este cea mai mare
specie din neamul vulpilor, dar cu var-
iatii de la o regiune la alta.
Astfel la vulpile de la noi din tara,
lungimea corpului cu tot cu capul var-
iaza intre 70-90 cm. , coada intre 30-50
cm. , si inaltimea la greaban intre 35-45
cm. Greutatea se incadreaza in general
intre 6-10 kg. si depinde de la o zona la
alta si de sursele de hrana.
Lungimea cozii ii confera balans in
salturi si miscarile complexe pe care le
face pentru a reusi sa-si prinda prada.
Distribuia vulpei n lume (www.wikipedia.org)
Faun
Picioarele scurte dar puternice ii
permit sa atinga viteze in jur de 50 km/
h, ceia ce reprezinta un mare avantaj in
capturarea prazii si ii da posibilitatea
sa evite alti pradatori. Nu are gheare
retractile, ca pisica, ceea ce face ca aces-
tea sa se imprime clar, pe cand la pisica
nu apar. Si totusi urmele vulpii se mai
confunda uneori cu cele ale pisicii sal-
batice sau in jurul localitatilor si cu a
cainilor de talie mai mica.
Longevitatea la vulpi este in jur de
10-12 ani in captivitate, find mult mai
scurta in salbaticie 3-5 ani si depinde
de conditile de viata, de bolile, si de
abundenta hranei.
Glasul este un latrat scurt, ragusit,
cu modulatii speciale atunci cand este
in pericol sau cand doi vulpoi se anga-
jeaza in disputa in timpul imperecher-
ii.
De asemenea comunica folosind
limbajul trupuli si prin marcaje olfac-
tive.
Simturile cele mai dezvoltate la vul-
pe sunt mirosul si auzul.
Ochii la vulpe sunt auri spre galben
si au pupile cu linii verticale distinctive
similare cu ale pisicii domestice, cu
toate acestea vazul este slab.
Teritoriul unei vulpi este de aprox-
imativ 50 kmp, pe aceasta are mai
multe vizuini, una mai mare pe care o
foloseste iarna si cand isi creste puii si
o serie de vizuini mai mici pe care le
foloseste in caz de urgenta si pentru a
depozita surplusul de hrana.
Sunt foarte raspandite vizuinele cu
galeriile facute printre radacinile ar-
borilor, prefera terenul impadurit, in
lipsa acestuia, un teren acoperit cu tu-
fsuri, dar s-au gasit vizuine si in teren
deschis (povarnisuri, dealuri, camp).
Majoritatea vizuinelor au mai multe
galeri, uneori si etajate si cel putin 3 - 4
iesiri. Uneori vulpea ocupa vizuini de
viezure, parasite de acestea, dar s-au
intalnit si cazuri cand in aceiasi vizuina
un cotlon sa fe ocupat de vulpe si unul
de viezure.
Ii plac terenurile cu expozitii sudice
sau S-E, pentru a-si amplasa vizuina,
astfel incat primele raze de soare sa in-
calzeasca locul.
Este un animal fdel locului de trai
si pastreaza cu regularitate trecatorile.
Vulpea ajunge la maturitate sexu-
ala in intre 10 luni si un an.
In fecare iarna se formeaza perechi
care var contribui impreuna la crest-
erea puilor, cu toate acestea sunt cuno-
scute si cazuri de poligamie (un mascul
se imperecheaza cu mai multe femele
si vice versa).
In perioada imperecherii au loc si
batai intre masculi.
Imperecherea se produce in perio-
ada ianuarie martie, mai repede la
cele din sudul tarii si zonele de campie
si mai tarziu la populatiile din zonele
montane.Actul de imperechere are loc
in vizuina sau in jurul acesteia si este
foarte scurt. Durata sarcinii este cu-
prinsa intre 50-52 de zile dupa care
femela naste, in aprilie-mai, in medie 4
sau 5 pui dar uneori pot f si 8 12 pui
in vizuine bine ascunse.
Pui au la nastere in jur de 150 de
grame, sunt orbi timp de aproxima-
tiv doua saptamani si sunt alaptati de
mama circa o luna de zile dupa care ur-
meaza o perioada de aprox. 3-4 luni de
hranire mixta.
Vulpea este o mama foarte devotata,
in primele zile dupa fatre nu paraseste
deloc vizuina. In aceasta perioada mas-
culul asigura hrana necesara femelei.
Dupa ce puii se mai maresc parintii
le aduc la vizuina diferite mamifere
mici, pasari si insecte.
Daca sesizeaza vre-un pericol par-
intii vor muta puii la o vizuina mai
sigura.
In toamna aceluiasi an puii devin
independenti si isi cauta propiul terito-
riu pe care vor trai si vana .
In primul an supravietuiesc in jur de
40% din pui; acest procent find infu-
entat de boli si de abundenta hranei.
Bolile de care sufera in mod frecvent
vulpile sunt raia si turbarea, in cazul
turbarii devine agresiva.
Cel mai mare dusman al vulpii
(dupa om ) este lupul ; in zonele unde
sunt frecventi lupii vulpile sunt foarte
putine si invers, in zonele in care aces-
tia au disparut vulpile prospere.
Se mai intampla ca vulpile sa cada
prada rasilor dar aceasta se intampla
rar si mai mult la sfarsitul iernii.
Hrana
Harna la vulpi este extrem de diver-
sifcata si depinde de zona unde aceasta
traieste, astfel poate consuma: soareci
(ceia ce par a f baza), melci, soparle,
Faun
lacuste, larve de insecte, omizi, rame,
broaste, pesti (cei ce din diferite motive
ajung morti pe malurile raurilor, nu-i
vaneaza ea), arici, iepuri, iezi de cap-
rioare, marmote (s-a observat la cele
din Retezat si M-tii Fagaras), consuma
oua din cuiburile pasarilor si cam tot
ce inseamna pasaret pana la marimea
unei rate sau gaini, cocosi de munte
in timpul rotitului pe sol, consuma
si cuiburi de albine (miere), prinde si
purcei de mistret abia fatati. De asema-
nea se hraneste si cu animale moarte,
sau daca are ocazia fura din prada altor
animale.
In hrana vulpii intra cu difeite ocazii
si componente de natura vegetala :
afne, struguri, mere, prune, zmeura,
pere.
Vulpea vaneaza singura si in gener-
al noaptea, exceptie facand iarna cand
datorita imputinarii surselor de hrana
vaneaza si ziua.
In Romania, vulpile se claseaza pe
locul doi dupa iepure in randul mamif-
erelor recoltate de pe fondurile de
vanatoare.
Metodele cele mai practicate pentru
vanatoare la noi sunt : goana, panda
la nada in padurile de munte, vana-
toarea la vizuina cu caini dresati din
rasa foxterier sau basset, vanatoarea
prin chematoare - cu un fuier ce imita
glasul iepurelui sau al soarecelui.
De asemenea multe vulpi cad prada
braconierilor (imultirea armelor,
capcane, otrvire)
Astfel paznicii de vanatoare si cei
care administraza terenurile de vana-
toare si padurile de la noi vorbesc in ul-
timul timp de o scadere semnifcativa a
efectivelor.
Trofeul la vulpe este reprezentat de
craniu, blana este folosita ca bun per-
sonal sau comercializata catre centre
de prelucrare .
Vulpea din imaginile de mai sus am
suprins-o in ultima zi din decembrie a
anului 2007 in M-tii Postavaru in ap-
ropiere de Muntele Tampa.
Clasifcare tinifc
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Subincrengatura Vertebrata
Clasa Mammalia
Ordin Carnivora
Familie Canidae
Gen Vulpes
Specie V. vulpes
Nume binominal:
Vulpes vulpes (Carl Linne 1758)
Surse:
Padurea Vanatoare si Turismul Ste-
fan Ivanescu.
Revista vanatorul si pescarul sportiv.
Wikipedia enciclopedia libera.

Invitatie in Carpati 2008 Septembrie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Invitatie in Carpati 2008 Septembrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.alpinet.

S-ar putea să vă placă și