Pr i n munf i

NI cAI Ent TURI STUL NU- Sr MERI TA mai bi ne numel e deci t

atunci cind urci pe drumuri de munte.
Este imensi deosebirea intre un drum la mare qi unul la munte. La mare esti
necontenit pasiv, lipsit de inigiativi. De la tarm au de pe bord privegti jindios
ta-
lazunle fdrd sd ai vreodati putinqa si calci liber unde vrei. Pe cind muntele cere
in adevir jertfe, dar i1i dA in schimb mullumiri firi seamin. Piscul cel mai pri-
mejdios cu pregitiri, cuindrdzneali se lasi biruit.
Toate instinctele de b;rb;1ie sint alilate in noi de muntele ce ne cheami,
a$1ate ca de orice ginti inalti care trebuie ajunsi. Pe lingi ci este unul dintre cele
mai reale sporturi, care dezvolti gi intiregte armonic tot corpul, membre,
plimini, inimi, ochi, sistemul nervos, turismul in munte este gi o lecqie psiholo-
gici de ribdare, de iniliativi, de rispundere care echivaleazi. cu o probi de grea
incercare personali. O lecgie de chibzuiali si socoteali. Voinqa trebuie inarma-
tA cu toate pregitirile experienqii. O prevedere a tot ocrotitoare trebuie si orga-
nizeze totul dupi un plan bine stabilit. Muntele nu primegte pe cei nedestoinici,
pe cei lagi, nu cruqi pe cei usurateci ! Bineingeles nu vorbim de mici plimb;ri. Ci
prin turism la munte inqelegem acea voiniceasci osteneala de citeva zile pe o po-
teci abia slomnita in cremenea unui munte, un efon adevaratgi fizic si moral de
zi si noapte, fitra alte risplati decit biruinqa asupra ta insugi, satisfaqia ci nu te-ai
dat inapoi de la greutigi
9i
primejdii.
Prin urmare mergem. Dar inainte de asta si ne alegem care si ciqi putem
merge ? Nu e jucirie un drum continuu de 10
Ei
chiar 12 ore, cu urcuquri qi co-
boriguri grele, pe lingi pripastia ameqitoare ! Sa stea deci pe loc togi bolnavii de
inimi, togi bolnavii de piept
9i
copiii prea mici. lncolo, ceilalli pot urca muntele,
788
Aooer uon
chiar
9i
fetele delicate, tinerii debili. Astfel ne alegem tovarasii pe care ii pregitim
si sufletegte pe lingi ci-i echipim cu tot ce trebuie unui turist
Pe
munte' Nu este
o tarasconaJl nicibequl cu fier in virf, nici bocancul cu
fnte,
nici apiritoarea de
soare. La munte nici un aminunt nu trebuie neglijat, nici un lucru uitat. Aici nu
stai pe o plaja, cala mare, privind cum vin depirtirile spre tine, aici mergi, sui, te
incordezi gi lupqi. O gheati defecti este o suferinln pinn la martiriu pentru tine
9i
o pricinl d.l.rsu"ces pentru intreaga tovarigie. Deci totul, de la ciorap
9i
bo-
canl pini la haine cilduroase pentru petrecut noaptea in pragul de munte,
mantale de ploaie, totul trebuie ales, pregitit' incercat...
Proviziiie de guri de asemenea trebuie si fie cu griji alese. Hrana sobri,
ugoara si concentrati sub volum mic, cafea
9i
ceaiuri in termosuri, ciocolati sti-
mulanta la drum. Zahir crulltor de osteneali, fructe, oui fierte, carne rece' Cit
mai puqine conserve si siraturi care pricinuiesc sete. Deloc coniac sau alte al-
cooluri tart.Ladrum lung si greu, nici chiar vin. Api insi din belgug, daci gtim
ci in drum nu se intilnes,c izvoare. De altfel munlii noqtri incep a fi semanali ici,
colo cu case de adapost gi cantine, incit etapele se pot alcirui asa ca micar la sfir-
gitul zilei si ne odihnim intr-un adipost omenesc.
Cine duce bagajele ? E foarte imponant ca turistul si fie cit mai neimpovirat,
cit mai liber. E destul de greu propriul nostru trup, dar inci un sac in spate. De
aceea, dacd.se poate, incircim bagajele pe un cal, sau luim ciqiva oameni cdlauzd,,
din satele de unde incepem urcugul'
$i
acum incotro pornim ? Facem masivul Negoiului ? cu lacul Bilan, lacul
collul, urcind pe la Porumbacu in Transilvania gi coborind pe la cumpana pe
valea Argegului ? Ne trebuiesc cel pulin 4 zile'
Sau facem valea
Jiului,
cu masil'ul Paringului, cu Petroqanii
9i
apoi cu ascen-
siunile pe Retezati ? Mai bine alegem un drum nu atit lesnicios, cit mai apro-
piat: faiem Bucegii, trecind peste Omul, pini la pegtera Ialomilii gi inapoi
oeste Caraiman.
Cale de 3 211e, care concent reazdin ea toate greutiqile si di toate incintirile
unui adevirat drum in munti.
Culcaqi-vi devreme, ci miine dimineaqi pornim, la orele 6,20 dtnGara de Nord.
La orele 10 1/2 sintem in Bucegi. Planul e si suim peste Diham, pe poteca
Take Ionescu, prin valea Mnliegtilor. Ajungi in Busteni, luim o masini de piagn
care cu2oo-3ob lei ne duce cit de mulgi pini la picioarele Dihamului, drum de
5-6 kilometri; astfel mai cigtigim din timp si scutim din osteneala. Despre ci-
lduzd,, nt e nevoie decit daci ginem si luim un cal pentru purtatul bagajelor.
Daci nu luim magini, ci mergem pe jos, un drum minunar, neted ca in palma,
duce din satul Bugteni, pe lingi hotel Palace, de-a lungul ciii cerbului, pini la
poalele Dihamului intr-o ori si jumitate. Apa Cerbului ne intimpini de la in-
"eput
9i
ne insogegte tot timpul, rece, limpede gi repede ca o solie a muntelui.
789
V. Vcl t r ut t . \ ( r J
Semne conventionale, o vargi rosie intre doui albe, ne ciliuzesc la tor pasul.
Dupi citeva sute de metri drumul coteEre urmind arcul de piatri al Bucegilor;i
panorama se schimbi.
Cogtila se arati in to ati mdretia ei fioroasi, un monsrru apocaliptic imbricat
intr-o piele groasi de piatri jupuiti
ce face cute
9i
schiaburi adinci. lntre cogtila
gi crestele cerbului se deschide valea cerbului, pe stinga, pe unde am purea ur-
ca sus la omul in 6 ceasuri, dar noi mergem inainte, cu imensul arc de piatr; al
Bucegilor in spate. Iati valea Mieilor, valea Milinului scobite in peretele
cogdlei, aproape impracticabile. Acei ce le-au urcat se numiri pe degere. Ajuns
la poalele Dihamului, nu-qi vine sa crezici e munre globul acesta verde, cu co-
coasa plini de piduri. Dar incepe si-l urci gi ai si-mi spui de sinitate. Noroc ci
mergem la adipostul pidurilor de fagi cu umbri ricoritoare gi ci intilnim 2 iz-
voare cu api ca gheaga. Dupi un drum de 1 ceas, adici pe la 2, iesim intr-o po-
iani de vis de unde priveligtea in stinga pe Bucegi s-a imbogiqit cu Dingii
Morarului care fieristruiesc cerul si cu spinarea Bucsoiului. De aici drumul e
mai oblu si ne scoate curind in poiana dintre Diham
9i
c;p;qina Porcului, la po-
teca Take Ionescu. E un loc firi seamin, o evocare din povesti. Daci ne mai os-
tenim puqin
9i
luim la dreapta, pe vechiul drum griniceresc, urcim tipganul
Dihamului in virf cu vechea piatri de hotar gi cu o priveliste grandioasi asupra
Transilvaniei. coborim inapoi in poreca ce o coresre la stinga
9i
pe un drum lin
pe sub stregini de pidure de-a lungul colanului urias al Bucegilor luim drumul
Miliestilor, pe la Stina Rosie, ciliuziqi necontenir de semne. Poreca, de curind
reparatd', urci nu prea greu, cote$te necontenit, intri in vii, se adinceste, iese iar
deasupra, cind prin piduri, cind prin goluri, tot timpul de-a lungul cotului de
piatri al muntilor de poalele cirora e apiratd.. Ne urmrresc fira intrerupere fan-
tasticele aratai: cind perete drept de piatri, al ciror cresret nu-l vezi, oricit ai ri-
dica ochii, alunecos ca sricla, de unde numele de seniniri, cind uriage rurnuri
crenelate, de stincirie cliditi in cerare, cind niruiri colosale de zidlrjeciclopeani
in dreapta. in acelagi timp, gesul Ardealului igi desfrsoari mitasea cimpurilor in-
virgate cu ape. Iati in fund, albastru posomoriqi munqii oltului. Aici aproape,
pe o colini ripoasi, cetateaRisnovului, s-o iei in palmi. Postivarul cu spinaiea
de mistret qine calea si nu se vadi Brasovul pitulat inapoia lui.
printre
el qi
muntele Pietricica privirile scapi inrr-un ses galben firi fund, zburind peste cele
7 sate. ln mijloc,
Jara
Birsei, cu toate oragele si satele ei, sclipeste ca un miraj,
prin tremurarea zarilor inceqate de pulverea luminii de amiazi,. Drept in inima
imensei viziuni, migura codlei inseamni un puncr de sprijin penrm ochiul
ametit de aceasti fantastici fugi de pimint. Ne aflim chiar sub Bucsoiul. De
aici, insemnata cu alte culori, o poteci se desparte spre stinga
9i
incepe si urce
spinarea Bucsoiului celui neprimitor si neprietenos. E un drum prea anevoios
pentru noi, desi duce de-a dreptul la Omul. Noi o luim inainte, mereu pe sub
790
At ) t ) t Nt ) n
streginile de piatri ale munqilor, incins peste briu de poteci, si cam spre seari
ajungem in Valea Miliegtilor, valelargL,piduroasl, cu vederi noi spre Transilva-
niade miazdzi, pini acum ascunsi. Citareaintri de-a binele spre stinga, in inima
viii pe care-o urci spre virf, o poteci mai domestici, bituti de copitele mirunte
gi despicate ale miilor de oi ce se perindi la piscut. Auzi hiisi de ciobani, asculgi
usurat sunete de t;lingi gi te simqi fdr; si vrei mai asigurat, degi nu-qi era nici o
fricl.Dar cunogti ci urci pe tirimuri mai omenegti, nu ca pini acum, pe tirimul
cellalt. Curind ajungem la Casa de adipost unde ne ospitim si minem peste
noapte. Mai riticim puqin pini innopteaza gi obosiqi de drum, uluiqi de priveliste,
amegiqi de aerul tare, adormim somn adinc pe salteaua tare calemnul.
A doua zi de dimineaqi pornim spre Omul. Cu cit urcim, cu atit miregia se
desfigoari pini la uitare de sine. Te simgi strivit. in sfirgit muntele igi dezviluie
taina. Sintem pe piscul socotit pini mai deunizi cel mai inalt din Carpaqii nostri,
la250O m. inilqime. Cu o singuri risucire in loc cuprinzi o imensi roati din faqa
pimintului.
De o parte Ardealul intreg pini in fundurile misterioase ale Mungilor Apu-
seni qi Tisa. De cealalti, cimpia Munteniei gi a Moldovei pini in apele Dunirii pe
care o ghicegti ascunsi in tulbureala zdrii. lntr-o laturi togi munqii cei mari ai
Argegului, cu masivul trupes al Negoiului, mergind lanq spre apus gi dindu-gi
mina cu munlii Olteniei pini ce se pierd dincolo de Serbia. Pe cealalti laturi
mungii Buzlului, Tigiile Giurgea spre Ceahhu gi Bucovina.
Ca dintr-un pivot cu o singuri invirtituri migti gi rulezi grandiosul film al
Rominiei Mari, aievea aqa cum a iesit din atelierele Creatorului. Toati suferinqa
fizrca a ostenelii este uitati. Risplata neasteptat de dumne2eiasci covirgeEte cu
mult prequl oboselilor. Lipsesc cuvintele gi imaginile spre a inchega impresiile
suprafiregti ce ai acolo sus.
Cerul nu este cerul nostru de jos, clopotul de azur, cortul albastnt cu care
ne-au obignuit poeqii.
Cerul e un han de un albastru silbatic, o alti pripastie necuprinsi, neinciput
in ochi.
Numai acolo unde o clidirie de nori, ca un alt gir de mungi, il escaladeazi
pogi snJ mirginegti gi si-l fixezi. Algi nori cilitoresc prin vizduh, insi jos, sub
mine, gi urmele lor negre aluneci peste
linuturi
ca niste pisiri gigantice.
Dar ce se lasi colo sub noi, pe muntele Pipuga ? E o furtuni pe care o privim
de sus. Bubuiturile ajung slabe, se urci la noi ca din o pesteri. Pe aripile vinete
ale norului lucesc uneori pene de fulgere. Pasirea cu trisnete in plisc se lasi tot
mai la vale gi ajunsi in cimpie se preface in ploaie mare, pe care o vezi cum cili-
toreqte - o trimbi suri, hagurind zarea.
$i
in curind totul s-a sters. Abia un scul
din lava norilor mai intirzie. Noi aici sintem deasupra furtunilor. mai presus de
nori, peste care cilcim uneori.
791,
V. Vot r t Jt t ' , ( r l
Ai ci put em r i mi ne ci t eva ceasur i . l , a ci suq: r cl i n vi r f ul
( ) r nul ui
gi i si r l
de-ale mincirii.
Stim
9i
sub ochii nostri odata cu clipa se schimbi
9i
lumina. Nuanqclc st.
perindeazd infinite. Mungii ca un ocean cu talazuri incremenite au ca gi marc:r
( )
viali pe care le-o di lumina ceas cu ceas. De unde erau sinilii, acum spre scar:r st'
catifeleaza cu violet episcopal, apoi cu brumiriu, trecind prin toata gama intirr'
si de la trandafiriu la negru. Departe, ei se topesc si se amesteca in verdele de api
al cerului.
Dar trebuie si pornim daci nu sint locuri de dormit in casi, de;i ar fi mi-
nunat si agteptim risiritul soarelui pe Omul. Coborim pe ciudatul Munte al
Obirgiei, ocolind pilnia uriagi a viii Cerbului, cliditi la guri in gigantic amfitea-
tru cu staluri de stinci, gi o luim in partea opusa Prahovei, dind in valea cea fru-
moasi a Ialomitei. inapoia noastri rimin numai niruiri de schele uriage,
incileciri de virfuri jupuite, turle sprijinite pe vint, stinci aninate parcl. de cer,
flnindu-se
acolo printr-o minune de echilibru. Ne insoqeste r,'uietul alergator al
apelor Ialomilei pe la obirgia cireia trecem. Privim astfel leaganul viu al munte-
lui siu gi odati cu noaptea sosim la hanul Drumeqilor din poiana Cocorii, unde
mincim gi ne odihnim ciolanele pe paturi bune si la adipost. A treia zi, cind des-
chidem ochii ne trezimpe o guri de rai ca in balade. De jur imprejur, creste de
munqi stincosi strijuiesc valea tdiatl, de api. Pestera e dincolo de piriu. Trecem
s-o vizitim. Aici alte minuni. O guri cu gitlej afund se deschide in malul pripis-
tios, parci e gitlejul pimintului, de unde ies l.uiete surde, odati cu apele
lisnite
din intuneric. Chiar inainte de ora 10 trebuie insi si plecim. Cine vrea se lasa in
jos spre cheile Titarului si Bolboci. Noi vom urca valea inapoi, de data asta
peste Babele, ca s; mergem la crucea Caraimanului. in citeva ceasuri sintem ia-
rasi sus pe gaua Bucegilor, vecini cu cerul. IJrcusul e greu gi in piept, dar
bitrinele babe sint vrednice de vizut. Pietre sure, cit casa, asezatein picioare, ta-
iate de vinturi gi fiquite de ploi in chip de mese colosale.
Pe toati intinderea asta dintre Babe, Caraiman gi Omul plutegte un suflu de
mare legendi. Aici se zice cd erau altarele cele mai sacre ale strimosilor nostri
traci. Aici urcau ei in mari alaiuri, la zilele sfinte, ca si aduci jertf d zeilor autoh-
toni, ale ciror simulacre s-ar gasi azi in stincele ciudate cu infigisiri de chipuri
colosale. Aici ar fi fost leaginul vechei religii dorice, implrilia bitrinului Zeu
Saturn, al cirui chip cioplit ar fi stinca de pe Omul, distrusa barbar de dinamiti.
Pe masa uriasi a Babelor a curs de multe ori singele omenesc al jertfelor ce tre-
buiau si. duci zeilor vegti de la piminteni.
De departe, roate aceste stinci au infelig;ri de idoli si par simulacrele marilor
divinitnqi ce au stipinit vremile pelasge si trace. Pini gi azi s-a pistrat obiceiul
acestor memorii ale pelerinarii. ln adevir, de Sf. Marie tot acest platou plin de
amintiri preistorice este plin de lume, oameni simpli din popor, veniti de peste
792
At JDt . NDA
tot, rlin valca Prahovci, din a Ialomigei, din a Moeciului, din a Birsei la Crucea
Caraimanului, purtati parci de vagi indemnuri ancestrale.
De pe platou coborim in valea Iepei gi de aici, cotind la stinga pe o cirare
scobiti in peretele de stinci al Caraimanului, iegim prin spirtura lui la Cruce.
Iat-o - e imensi, 42 metri inilgime gi de la ea priveligtea e unici. Bugteni,
Azuga, Sinaia, Predeal par jucirii zvirlite intr-o pripastie albastri. Dar trebuie si
iegim inapoi sus pe platou inainte de sfingitul luminii gi luim drumul indirit ie-
gind iarin cirarea ce duce jos la Bugteni pe valea Iepei.
Daci amvrea am cobori chiar de aici. Dar ne-am hotirit si vedem o noapte
cu luni pe Caraiman. De citre Zamora iese luna plini gi incet, incet plaiul mun-
telui se poleieste cu aur subqire de luni. Iar valea Prahovei scinteie de lumini
electrice. Dar noi aici sus umblim ca niste lunateci, pe acoperigul pimintului.
Alunecim pe schiaburiie de piatri ale munqilor. Ne migclm ticuqi intr-o haluci-
nanti atmosferi de dincolo de vremi si lume - in noaptea fantastici de vari, in-
viluiti de luni. Iarba tare gi groasi e inmuiati de roui, vizduhul inmuiat de
lumini potoliti rece
9i
umedi. Muntele tace cu mlreqie. Noi ne gtergem pe faga
pim?ntului, cu umbrele lungi tirindu-se dupi noi. E o poezie silbaticl;i ciudati,
ne mai simqiti. Ajungi la cisuqa
$il
ne lunm drumul pe platou, care duce la
Sinaia peste Piatra Arsi sau coborim pe ea drept in Bordei. Cu faclele aprinse,
dar cu paza si nu dim foc pidurilor, incepem coborigul pe zigzagal potecii stre-
juite de funicular gi cind pe sub pidure, cind prin luminiguri
9i
goluri, ajungem
dupi 4 ceasuri in sat. Lumea s-a culcat. Rari privighetori ne-au zirit inci de sus
qi ne-au urmarit cum ne lisim cu faclele, ca nigte luceferi coboritori pe plmint.
Dormim intr-unul din hoteluri gi a doua zi de dimineaqi sintem inapoi la Bucu-
regti dupi 3 zrle de turism in mungi.
(,Buletinul Societdgii Academice de Ta*m Rominiz",
iznuarie 1931, pp. t-12)