Dumbrava minunată

de Mihail Sadoveanu

Mia Vasilian este soția cu 15 ani mai tânără a renumitului avocat Jorj
Vasilian care a mai fost căsătorit o dată. Din prima căsătorie acesta are o fetiță de
6 ani, Lizuca pe care Mia nu o poate suferi.

Aceasta dă vina pe bunicii fetiței pentru comportamentul ei neadecvat, astfel,

Lizucăi i se interzice să-i mai vadă. În ziua în care doamna Vasilian primește
vizite, Lizuca apare în salon cu aspectul neîngrijit și își vâră degetele în După ce a
primit o corecție de la slujinică, Lizuca se hotărăște să plece de acasă, la bunicii ei.

Îl ia cu ea și pe cățelul ei Patrocle care a furat o bucată de pâine pentru drum.

Celalalt buzunar și-l umple cu cenușă. Auzise ea o poveste asemănătoare de bunica
ei care spunea că așa poți păstra semnele pe drum

După ce au mers cât au mers, cenușa s-a isprăvit. Deznădăjduită, Lizuca i se

adresează Sorei-Soarelui, îi povestește despre necazurile ei, dar și de dorul imens
pentru mama ei.

În acest timp, Patrocle își bagă capul într-un mușuroi, iar furnicile încep să-l
piște..șerbet spre disperarea mamei sale vitrege care o dă pe mâna slujinicii.

Patrocle și Lizuca pornesc prin livadă și se întâlnesc cu Sfânta Miercuri. După

ce aceasta îi dă binecuvântarea, pornesc din nou la drum și ajung în dumbravă,
unde îi așteptau păsărelele, fiind

Întrucât se lăsase întunericul, Lizuca și Patrocle înnoptează în scorbura unei

răchite bătrâne. La un moment dat, un iepuraș își face apariția, iar Patrocle se ia
după el. Când revine, Lizuca are marea surpriză de a vedea că din spatele unui
perete de stâncă s-a deschis o ușă către o peșteră.

Aici vede șapte prichindei. Aceia pe care îi știa dintr-o carte pe care o văzuse la
bunica ei acasă.întâmpinați de un mierloi. Prichindeii, alături de domnița care era
cu ei se apropie de Lizuca și-i spun că o așteptau și că iepurele pe care îl văzuse a
pornit să anunțe toate animalele din pădure să se prezinte de îndată.
 Lizuca descoperă că dumbrava Buciumenilor, care i-a rămas moștenire de la
mama ei și pe care mama vitregă vrea să o vândă, este fermecată.Prichindeii
povestesc cum au ajuns ei să trăiască în pădure.

Cu mult timp în urmă, Statu-Palmă, un prichindel morar trăia alături de oameni,

dar fiindcă era adesea luat peste picior de către oameni, a hotărât să se refugieze în
pădure, chemându-i cu el și pe alți semeni de-ai lui.

Prichindeii îi mai spun Lizucăi că se tem că vor dispărea cu timpul, mai ales că
oamenii iubesc tot mai puțin poveștile. Acum venise rândul domniței să spună o
poveste.

În urmă cu mulți ani, când dumbrava era mult mai mare și existau oameni care
credeau în tărâmul acesta minunat, exista o zâna cu părul de aur. Faima zânei se
dusese peste nouă mări și nouă țări, astfel, mulți au cutreierat pădurea pentru a o
vedea. Fără succes, însă.

Dar într-o zi un Făt-Frumos se așează lângă izvor și cântă un cântec dulce din
fluierul său din os. Numaidecât zâna își face apariția și îi declară iubirea, bucuroasă
că acesta a crezut în ea.

De câte ori se întâlneau, ceilalți curteni nu izbuteau să o vadă, astfel, i-au cerut
lui Făt Frumos un semn pentru a-i dovedi existența.Și cum zâna nu purta bijuterii,
i-a tăiat pe ascuns o șuviță de păr.

Doar că, atunci când a vrut să le-o arate oamenilor, a observat că la pieptul său,
acolo unde o ascunsese, nu se afla nimic.Atunci oamenii au concluzionat că zâna
nu există și că este o închipuire a lui Făt-Frumos.

L-au făcut și pe acesta să creadă astfel, rămânând trist până la sfârșitul vieții
sale. Doar “oamenii cei săraci și proști” au continuat să o vadă pe zână lângă
izvor.Când domnița și-a isprăvit povestea, Lizuca și-a aruncat privirea spre doi
prichindei mai bătrâni sperând că vor spune și ei o poveste.

Află însă că aceștia sunt meșteri fauri care bat aur și argint și fac scule. Caută
comori în pământ, iar de Sfântul Ion de vară împrăștie pulbere de aur, astfel,
sânzienele încep a înflori.
Așadar, o bătrânică se oferă să spună o poveste. În vale, nu departe de dumbravă se
află o casă cu răzăș pe care bătrânica avea obiceiul să o viziteze. Într-o seară a
văzut o “femeie tânără și albă” alături de o copilă căreia îi spunea că nu v-a mai
trăi mult, dar să nu plângă.

Atunci când va vrea să o vadă, să se gândească la ea și va veni de îndată, sub

forma unei umbre.Auzind acestea, Lizuca a recunoscut vorbele mamei sale și a
închis ochii pentru a-și potoli lacrimile.

Văzând-o, prichindeii au crezut că doarme și, știind că nu o pot lăsa în pădure,

se duc numaidecât în vale la casa despre care povestea bătrânica.Ca prin vis,
Lizuca îl aude pe Patrocle lătrând, apoi vede doi bătrânei care par să semene cu
Lizuca se trezește dimineață în patul bunicilor.

La un moment dat aude voci. Mama vitregă venise după ea și se certa cu

bunicul care nu-i dădea voie să o ia de acolo. Totul s-a sfârșit cu țipetele ascuțite
ale acesteia și a slujinicii cu care venise.

În acel moment pe ușă întră bunicuța, bucuroasă să o vadă pe Lizuca și îi spune că

cele două femei s-au apropiat prea tare de stupi și au fost înțepate de albine.bunicii
ei. Se simte purtată pe brațe și adoarme.

O ia pe Lizuca în brațe, iar aceasta își amintește numaidecât de noaptea petrecută

în împărăția minunilor.