Soldatul de Plumb

Rezumat

Au fost odata doauzeci de soldati de plumb, tantosi si cu armele pe umar, cu uniforma din doua culori, rosie si albastra, care se socoteau frati gemeni. Un baietas i-a primit de ziua lui iar primele cuvinte pe care le-au auzit soldatii au fost Soldati de plumb!". Dintre toti soldatii doar unul avea un picior beteag, dar se sprijinea destul de bine pe un picior. Din desfasurarea actiunii aflam ca soldatii au fost asezati pe o masa unde se aflau si alte jucarii. Cea mai atragatoare dintre ele parea sa fie un minunat castel de hartie. Dar ceea ce parea sa-ti atraga si mai mult luarea-aminte era o fata din hartie ce purta o rochie transparenta impodobita cu panglici, iar la mijloc avea prins un trandafir batut in paiete. Soldatul s-a gandit ca ea ar fi o nevasta buna pentru el, dar ea nu-l va lua in seama. El s-a intins pe dosul unei cutii de tutun de unde putea sa o priveasca in voie. O data cu inserarea ceilalti soldatii au fost inchisi in cutia lor, in vreme ce ai casei s-au culcat. Toate jucariile au inceput sa petreaca si au facut un taraboi incat se trezi si sluga care a inceput sa sporovaiasca si ea. Cand ceasurile au batut ora doisprezece un spiridus negru sari din cutia de tutun si intreba soldatul pentru ce se amesteca acolo unde nu-i fierbe oala. Dar soldatul s-a prefacut ca nu-l aude. Spiridusul i-a spus soldatului sa astepte pana maine si atunci vor mai vedea. A doua zi, cand copii s-au sculat spiridusul a fost pe marginea ferestrei si a cazut. Servitoarea si unul dintre copii au iesit afara sa-l caute dar nu l-au gasit. Alti doi copii au luat soldatul si l-au pus intr-o corabie de hartie, iar bietul soldat vasli direct in canal. Corabia juca in loc manata de unde si in unele clipe pornea in goana incat soldatul nu stia ce sa mai faca. In cele din urma corabia ajunse sub un pod. Soldatul s-a intrebat pe ce meleaguri o fi ajuns si s-a gandit ca daca ar fi alaturi de el buna lui vacina nu i-ar fi frica. Un guzgan il intreba pe spiridus daca are foaie de libera trecere, dar acesta nu-l raspunse. Corabia merse inainte iar guzganul dupa ea strigand sa puna mana pe el. Soldatul ajunse la capatul celalalt al podului, iar suvoiul pe care a plutit corabia s-a varsat intr-un canal mult mai mare. Pentru ostean era o adevarata primejdie si nu facea nici o miscare. Corabia s-a umplut de apa, iar soldatului i-a ajuns apa pana mai sus de grumaz. Corabia s-a dezlipit in mai ulte locuri si pana la urma suvoiul a trecut peste capul soldatului. In acea clipa gandul lui ii zbura tot la frumoasa dansatoare. Soldatul a ajuns pe fundul apei si a fost inghitit de un peste mare. El s-a gandit ca tot mai bine a fost in canal. Pestele a fost prins, dus la targ, vandut si adus acasa. Bucatareasa l-a spintecat cu cutitul, iar soldatul il duse in camera copiilor. Copii il asezara pe masa unde ii era locul. Punctul culminant ne arata ca bietul soldat se pomeni in aceiasi odaie unde si-a petrecut vremea odinioara. Pe masa erau acelasi jucarii iar in jurul ei zburdau aceiasi copii. Inima soldatului se stranse de duiosie cand a vazut-o din nou pe dragalasa dansatoare. Amandoi s-au privit indelung dar nu si-au soptit nici un cuvant. Din situatia finala aflam ca unul din copii a luat soldatul si la aruncat in drept in spuza din camin. El s-a pomenit intr-un potop de lumina, dar nu putea sa spuna daca simtea calduri din pricina focului sau din pricina dragostei. Soldatul a ramas cu privirea atintita in ochii fetei. Deodata, fata a fost aruncata in flacari si cat ai bate din palme s-a prefacut in cenusa. Soldatul s-a topit cu desavarsire. A doua zi, cand slujnica a scos cenusa din soba, din soldat a mai ramas doar inima de plumb, iar din dansatoare a mai ramas doar trandafirul batut in paiete, si el facut scrum....