O iarna ca-n povesti

A inceput de ieri sa cada cate un fulg mare de zapada, intai incet, cate
unul pe minut, apoi doi, trei…si intr-o jumatate de ora ningea ca in povesti
peste conacul din Devonshire. Jamie, pustiul de patru anisori al familiei
Cutter, proprietarii conacului Treebeard, isi astepta de mai bine de-o
jumatate de zi unchiul sa ajunga acasa pentru sarbatorile de iarna. Nu era un
copil obisnuit asa cum nici unchiul lui nu era unul obisnuit: unchiul lui Jamie
era celebrul burlac, scriitorul celui mai bun bestseller politist al anului la New
York, domnul-minune Tomas Cutter. Jamie era insa nerabdator sa soseasca
pentru ca trebuia sa plece cu Tomas intr-o excursie in Alpii elvetiei, era o
tabara de creatie pentru copii supra-dotati, asa ca Jamie.

La doi ani, copilul stia sa vorbeasca cursiv si sa scrie, asa ca cel care se
ocupase cel mai mult de el, atunci cand ai un tata miliardar si care isi petrece
zilele si noptile intre un apartament intr-un zagrie-nori in New York si Bursa,
iar mama detine peste o duzina de organizatii non-profit care ajuta copii
orfani din intreaga lume, este , desigur, unchiul burlac, cu o meserie care ii
permite cea mai mare flexibilitate in programul de lucru si care a fost si nasul
copilului la botez.

Pentru Tomas, Jamie era de fapt propriul sau fiu. Chiar daca viata lui
sociala se aglomerase in ultimul an, nu putea sa-si refuse practic fiul adoptiv.
Copilul tinea la unchi poate chiar mai mult decat la proprii parinti, si poate
din aceasta cauza, Tomas fusese trecut cap de lista intre invitatii de Craciun ai
nepotelului, iar apoi, firesc, primise insarcinarea de a petrece toata vacanta de
iarna cu Jamie in Alpi.

Vacanta aceasta picase pentru unchi ca o mana cereasca, tocmai se

despartise de un alt fotomodel newyorkez, gen blonda, cu studii superioare
dar care luasera cariera aceasta pentru ca le acorda o ascendenta mult mai
rapida si mai placuta in elita Americana, ultima fosta-cucerire se numea
Nadja, era “cica” rusoica, dar avea mai multe in comun cu zona
mediteraneeana a continentului European. Tomas se plictisea prea repede de
femeile care treceau, efemer, prin viata lui sociala. Era o poveste prea veche si
prea dureroasa pe care nu o spusese nimanui pana atunci, dar pentru el, asa
cum se intampla in toate romanele sale, nu exista decat o singura femeie, o
singura pereche, mai degraba spus un singur suflet-pereche, iar aceea nu o
puteai gasi prin cautare, ci viata ti-o aducea in cale, tu nu trebuia decat sa iti
dai seama la momentul si timpul potrivit ca ea este aceea pe care o asteptai.

Isi respecta intru-totul regula, avand in vedere ca schimba partenera

de petrecere mult mai repede decat lansa un roman, la care de altfel avea un
succes nebun! Era cel mai bun in bransa la ora aceea, stia ca oricand poate sa
apara un alt talent care sa ii fure gloria, dar pe el il interesa doar sa-si spuna
povestile cat mai real si mai elocvent cu putinta, iar daca cititorii sai il vor
cumpara in continuare atunci cu atat mai bine, personal déjà avea un cont
gras in banca si mai multe proprietati pe care i le administra fratele lui, cu
foarte multa eficienta de altfel daca se lua dupa extrasele anuale ale cotatiilor
portofoliului sau.

Ceea ce facea la ora actual era sa conduca un bolid de formula unu,

modificat de la Ferrari special pentru el, catre conacul de iarna al lui Eric,
fratele sau, si sa priveasca cum afara ningea linistit, cu fulgi pufosi ca niste
bucatele de vata de zahar si sa se gandeasca incantat la ce fata trebuia sa faca
nepotul lui asteptandu-l si uitandu-se lung pe fereastra de la camera sa. Cand
Jamie implinise un an, Tomas plecase o saptamana intreaga in toate galeriile
de arta si magazinele cu mobila pentru camerele de copii si stransese doua
camioane cu decoratiuni special pentru baietel, apoi alese din conac o camera
spatioasa pe care o modifica dupa propriile-i planuri si o decora pentru
Jamie, iar de atunci se parea ca din toate camerele in care copilul statuse,
inclusive in vila de la New York, camera decorate de unchi era preferata lui
Jamie. Ca si unchiul sau, nepotelul incepu sa-I calce pe urme devreme, si de
cum putu sa tina un stilou in mana, scria povesti pentru copii, intamplari din
viata de zi cu zi sau chiar jurnale de calatorie, era celebru de mai bine de un
an pentru cele patru romane de aventuri pe care parintii I le facuse cadou de
ziua lui, cand le primise in pachet ambalate de la editura care le publicase cu
o zi inainte si a carei conducere era incantata de celebritatea si vanzarea de
care se bucurau, planuind déjà cea de-a doua editie din cele cinci care urmau
sa fie publicate si lansate in mai putin de un an de la lansarea micului scriitor.
 Jamie era un copil supradotat, dar unchiul lui spunea ca e special, ca s-
a nascut sub o stea magica care lucea acolo sus pe cerul noptii doar pentru el,
iar atat cat avea sa creada in ea, o sa primeasca oricand ajutorul de care avea
nevoie. De fapt, pentru Tomas faptul ca Jamie era asa nu era o minune, toti
membrii din familial or erau mai speciali in ceea ce privea intelectul, iar
lucrul acesta fusese o povara atat pentru el cat si pentru Eric pana au ajuns in
facultate, erau intotdeauna mult mai receptive la cunostintele predate in
scoala, si fusesera considerate intotdeauna niste tocilari cu toate ca urau sa ia
note mari, iar cateodata raspundeau intentionat gresit ca sa nu ia cele mai
mari note din clasa. Apoi intrase la Drept dar urmase si cursuri de creatie
literara, teatru si mitologie, asa ca povestile lui incepusera sa prinda un
contur mult mai accesibil pentru prietenii lui, apoi ii fusese publicat primul
roman, o poveste mai mult siropoasa despre un detectiv care se inamorase de
suspecta si care reusise sa demonstreze ca totul era o inscenare pentru a o
deposeda pe aceasta de o avere fabuloasa de care nu avea habar ca avea s-o
mosteneasca. Asa incepuse povestea lui de success si faima cu cartile, iar apoi
venise pe lume Jamie si avea acum cui sa povesteasca fiecare roman, fiecare
idée, apoi cand copilul a inceput sa-I raspunda si a invatat la randul lui sa
inventeze raspunsuri la intrebarile unchiului, acesta isi gasise partenerul
perfect pentru cautarile sale permanente de public atent.

Urma o curba, apoi inca una, si in final, a treia, era la portile de fier
forjat ale conacului si Jim, portarul se grabi sa deschida. Bolidul scartai si
scoase putin fum de la roti cand Tomas ambala motorul. Si in mai putin de
doua minute oprea masina langa scarile de la intrare. Si de cum deschise usa,
Jamie era déjà langa el si il imbratisa de bun venit.

-Unchiul Tomas, ai ajuns in sfarsit! De cand te astept s-a asternut déjà

mai bine de zece centrimetri de zapada pe gazon.

-Imi pare rau ca am intarziat, si la New York ningea si avionul a

intarziat aproape sa nu mai decoleze, asa ca eu cred ca tu ti-ai pus o dorinta si
steaua ta ti-a indeplinit-o, asa ca am sosit, sunt gata intr-o jumatate de ora si
apoi plecam spre Elvetia, da?
 -Eu sunt gata de aseara, dar trebuie sa trecem si pe la Londra, am o
colega care nu are cu cine sa mearga, mama ei este directoarea taberei unde
mergem si ea trebuia sa mearga cu bona ei pana la Badden Badden, dar
aceasta este foarte bolnava, si mama ei a sunat aseara la mami si aceasta ia
promis ca mergem noi s-o luam de acasa.

-Oare de ce nu ma anunta sip e mine maica-ta cand face faze din astea,
daca nu eram cu Ferrari nu mai prindeam trecerea Canalului azi si sigur nu
ajungeam la timp, o data cu ceilalti.

-Nu, mami nu are nici o vina unchiule, eu am vorbit cu doamna

directoare aseara si i-am spus ca nu e nici o problema, stiam ca vii cu masina
aceea rapida si cum Sophia era gata de aseara ca si mine am zis ca nu e nici o
problema sa oprim cinci minute in Porto Bello si s-o luam cu noi, e o fata
foarte frumoasa!

-Mai, strengarule, nu cumva tu te-ai amorezat si pe mine nu m-ai

anuntat? Cum ne-a fost intelegerea? Cand ti se pune pata ma anunti si pe
mine, mi-o arati in prealabil si astepti acordul, da?

-Nu m-am indragostit, cum poti spune asa ceva despre un copil de
patru ani, imi place doar de ea pentru ca e, uneori, chiar mai desteapta decat
mine.

-Si atunci, care-I problema? Trebuie sa fie ceva la mijloc daca vrei tu
asa din bunatate s-o luam cu noi! Nu faci nimic niciodata fara interes , chiar
daca ai doar patru ani, esti de fapt un diavol impielitat, te cunosc prea bine,
doar eu te-am crescut pana la varsta asta.

-In principiu nu e nici un interes, dar mama ei e singura ca si tine, si

din cate mi-a povestit mie Sophie seaman mult cu tine, mai am cateva secrete
in maneca asa ca trebuie sa fii foarte atent cu mine in vacant aceasta, sis a stii
ca Sophie nu stie nimic, toate sunt doar ideile mele. Asta inseamna ca am o
noua carte de scris , de data asta vreau sa descriu peisajul de acolo sis a
inventez cateva legende noi despre iarna si personajele magice din tinuturile
albe.
 -E o idée minunata, s-ar putea sa-mi situez si eu urmatorul roman
politist intr-o tara plina de misterele unei organizatii secrete care isi
desfasoara ritualurile doar pe zapada, intr-o padure seculara de conifere. Ma
gandeam ca un detectiv mai singuratic cumpara o casa noua intr-un orasel
pierdut in muntii Alpi langa o mare statiune de schii si incepe sa investigheze
o crima petrecuta cu peste 50 de ani in urma.

- Da, cred ca intrevad un foarte palpitant fir al naratiunii, seamana cu

un alt roamn al tau, l-ai scris cred acum trei ani, ceva despre un castel din
Scotia si tot cu un detectiv care ancheta o crima dar acela semana mai mult cu
tine pentru ca era de fapt un scriitor care venise sa scrie o bibliografie a unei
familii nobile din zona si se indragostise de mostenitoarea actuala a contelui
McDouglas.

- Cred ca ai dreptate, trebuie sa mai variez nitel tema? Ce zici?

- Asa intentionam sa-ti sugerez si eu sa-ti zic. E mai bine sa mai

modifici putin tema, inca nu stiu ce sa schimbi dar daca am vreo idée poti sa
fii sigur ca iti spun.

-Mersi , chiar aveam nevoie de o discutie de genul asta cu tine, mi-ai

lipsit foarte mult cat am fost la New York!

-Si tu mie unchiule Thomas, acum haide sa ne gandim la aceasta

vacanta pe care abia o asteptam! Vezi ca Sophie ne asteapta la primul
anticariat din Porto Bello de pe partea dreapta, acela este magazinul mamei
ei, si ea locuieste la etaj, are tot blocul la dispozitia ei.

-Dar mama ei ce este, parca ai spus ca si tabara unde mergem este tot a
ei, ce femeie de afaceri, cred ca este una foarte scortoasa, la fel ca frate-miu,
saraca fetita, cred ca abia o vede!

-Nici chiar asa! Mama Sophiei o iubeste mult acum a ramas singura in
ultima saptamana insa sta cu bona ei, daca o luam noi cu masina nu o sa mai
mearga si doamna aceea care are grija ei, o sa se duca sa isi vada nepoteii in
Devonshire. Sophia cred ca seamana mult cu tine, este mai mult atrasa de
partea aceasta trista si ascunsa a povestilor, nu prea ii plac cele cu final fericit.
Apropo, vezi ca ea e putin mai trista din fire, nu ca nu ii place sa se joace cu
mine sau sa vorbeasca cu cineva, asa e ea, mai inchisa in ea, eu cred ca din
cauza ca nu stie cine e tatal ei.

-Dar ce s-a intamplat cu el, a fugit mancand pamantul cand a vazut ce

nevasta dominatoare are?

-Sa nu glumesti pe tema asta de fata cu ea, eu am intrebat-o o data la

gradinita si a inceput sa planga rau de tot, nu se mai oprea, cred ca ea zice ca
el e mort, dar doamna educatoare spune ca de fapt, a parasit-o pe mama
Sophiei fara sa stie ca este insarcinata si nu si-a cautat astfel copilul, iar
femeia nu stia cine este el. Nu prea am inteles eu tot, dar cred ca de fapt ca de
fapt tatal ei este in viata si nu stie de existenta ei sau de faptul ca mama ei este
atat de bogata!

-S-ar putea sa ai dreptate, nu cred ca un om care stie ca are un copil, si

inca unul atat de minunat sa nu doreasca sa fie in preajma ei. Uite, cred ca am
ajuns. Da-I un beep pe telefon sa coboare, déjà suntem in intarziere si nu
vreau sa mai stam o zi in Londra, atmosfera aceasta este prea deprimanta
pentru mine, prea multa ceata si umezeala!

-Imediat, unchiule Thomas, ma intorc in cinci minute, spuse micul

spiridus si disparu rapid din masina.

-Smecher nepot mai am, sper ca mama Sophiei sa fie o femeie mai
infipta ca altfel nu cred ca ar putea sa stapaneasca un grup de 10 diavoli ca
astia, chiar daca sunt supradotati , tot copii sunt si astia, mai ales nu stiu ce-I
aia autoritate. Vai de sufletul ei! O planse Thomas pe directoare.

In cinci minute Sophia state ape bancheta din spate alaturi de Jamie,
care incantat de colega lui de clasa sporovai cu ea mult din drumul pe care il
aveau de strabatut. Unchiul lui avu astfel ocazia sa observe fetita frumoasa ca
o papusa, avea ochii de culoarea violetelor de munte si un par negru ce batea
in albastru de stralucitor ce era. Era intr-adevar o fiinta din basme, cu o
umbra de tristete in ochii aceia adanci insa cand Thomas spuse o gluma pe
care o auzise la New York fata rase si in accel moment toata fiinta ei radia
bucurie in jur, Jamie cel putin, era fermecat de ea.
 Apoi ajunsera in Alpi si vaile glaciare de-a lungul carora ghetarii se
scurgeau lent acoperiti de zapezi seculare atrasera atentia copiilor care se
distrau spunandu-si unul altuia povesti. Thomas ii surprinse insa atunci cand
incepu sa le spuna o poveste “adevarata”, un mit din mitologia vechilor greci,
povestea lui Pshice si Cupidon, fiul zeitei Afrodita.

-Dar Cupidon nu era zeul dragostei si el? Intreba incet Sophia.

-Da, dar fiind fiu unei mame atat de geloase ca Afrodita trebuia sa se
multumeasca doar cu arcul si sagetile lui pentru a aprinde in sufletul
pamantenilor acea dragoste nebuna, care nu tine seama de nimic si duce de
cele mai multe ori numai la lucruri disperate si inutile, povestea mai departe
Thomas, déjà cei doi copii ii sorbeaua cuvintele de pe buze.

-Psiche, pe de alta parte, era promise Afroditei, inca de cand se

nascuse, pentru ca parintii ei se iubeau mult promisesera ca daca fata nu isi va
gasi si ea un sot pe care sa-l iubeasca sa aiba dreptul de a devein preoteasa a
zeitei, iar cum aceasta din urma nu putea suporta ca fiul ei sa se
indragosteasca de o pamanteanca ia pacalit pe amandoi si ia despartit, pe el la
trimis in tinuturi departate si pe ea a pacalit-o sa coboare in infern, dar
creaturile de aici s-au inchinat unei viitoare mame care isi iubea sotul atat de
mult incat era dispusa mearga pana in lumea subterana a sufletelor
condamnate ca sa-I duca mamei soacre ceea ce se spunea ca o sa-I mareasca
acesteia frumusetea, Zeus s-a indurate de suferintele celor doi si ia salvat,
transformand-o si pe Psiche in zeita, zeita sufletului indragostit si astfel
nimeni nu a mai putut sa le stearga iubirea asa cum incercase Afrodita, caci
dragostea adevarata invinge tot, chiar si in timp si spatiu. Iar caznele cele mai
multe ale lui Psiche se spune ca au fost indeplinite aici in Alpi, in tinuturile
acestea aspre si pline de zapada.

-E foarte frumoasa aceasta poveste, spuse Sophie, cu lacrimi in ochi.

-Nu trebuie sa fii trista, spuse Thomas, fiecare om are dreptul sa-si
caute in lume sufletul pereche, de fapt eu cred ca asta este destinul nostrum,
sa cautam pana il gasim si atunci o sa ne gasim in sfarsit fericirea si linistea.
 -Mama mea spune ca ea a gasit sufletul ei, era tata, dar oricat l-am
cautat si eu si ea acum nu il mai intanim!

-Dar ce s-a intamplat de nu stiti de el? Intreba Jamie.

-A plecat, mama nu l-a cunoscut decat intr-o singura noapte si nu si-au

spus pe nume, trebuiau sa se intalneasca a doua zi dar a murit intre timp
bunicul meu si mama nu s-a mai dus la intalnire si cum nu stia cine este si ce
cauta acolo in noaptea aceea nu a stiut pe cine sa caute asa caacum nu ma are
decat pe mine.

-Este foarte trist intr-adevar, sper sa-l gasiti intr-o zi! Spuse Thomas.

-Si eu as vrea, de fapt eu cred ca mama a aflat intre timp cine este, dar
nu vrea sa-mi spuna ca sa nu ma duc la el. Cred ca este un om foarte destept si
bun, dar ea nu vrea sa-l deranjez eu, crede ca nu ma va iubi , mai ales ca am
crescut atat de mult, dar inteleg de cele mai multe ori mult mai mult decat imi
spune ea!

-Da, de cele mai multe ori parintii incearca sa isi protejeze copii, mai
ales parintii singuri, eu nu am copii , doar unul, pe Jamie care imi este ca un
fiu si pe care il protejez de cand s-a nascut. Cred ca inteleg alegerea mamei
tale, daca intr-adevar a aflat cine este tatal tau, trebuie sa te protejeze de un
refuz din partea lui, poate ca el si-a facut o alta familie, are alti copii, nu prea
stiu sa te ajut eu. Dar ii dau dreptate in unele probleme.

- Si eu cred ca tine la mine, uneori chiar ma protejeaza prea mult,

uneori, ii facu cu ochiul Jamie.

Dupa o conversatie atat de serioasa, Thomas destinse atmosfera cu o

gluma si ambii copii rasera pana ii duru burtica, apoi ii lua somnul in timp ce
Thomas le povestea o alta poveste de-a lui, insa una mult mai romantata care
nu avea prea multa violenta in ea.

Se trezira la insistentele adultului cand era aproape intuneric si

umbrele cuprinsesera padurea de brazi si mica asezare catre care se
indreptau abia se zarea prin cetina ca de zahar a brazilor. Era ceva feeric, o
priveliste desprinsa din povesti in care te asteptai oricand sa apara o zana, sa
vezi un spiridus sau sa te intalnesti cu muma-padurii. Copii erau fascinati de
ce era afara si abia asteptau sa se opreasca masina, dar unchiul ramase si mai
surprins decat ei cand vazu ca toate casutele, cabanutele, toate cladirile
auxiliare erau de fapt niste ciuperci, pareau mici dealuri si mori de apa in
miniatura, tot oraselul parea sa fie o asezare de basm, numai pe gustul micilor
locuitori. Simtea ca se intorsese in copilarie la gura semineului, alaturi de
fratele lui langa bunicul lor din Irlanda care le spunea povesti cu zane si
banshee si spiridusi rai. Cladirea principala era o moara de apa cu multe
ciupercute crescute in jurul ei in care se ajungea prin tunele cu ferestre mici
ca ochii de broscuta acoperite acum de zapada. Totul era minunat si Thomas
abia astepta sa poata aprinde laptopul de langa el sa scrie, erau atatea imagini
pe care vroia sa le descrie in paginile romanului sau, atat de multa magie si
bucurie si lumina!

Copii erau déjà surescitati in spate si scoteau doar sunete de admiratie

pentru peisajul din jur si nici cand intrara nu se potolira, doar izbucnira in
noi strigate de uimire, totul era stralucitor, plin de luminite si de culori de
basm, contrastante dar parca se imbinau prea bine ca intr-un curcubeu. Si ca
si cum aceasta nu era de-ajuns, de undeva de la etaj se auzi deodata o
harmalaie de nedescris, mai multi caini venira in fuga catre copii si incepura
sa se gudure pe langa ei, erau si dobermani, un Dalmatian, un danez dar si
pechinezi, tot felul de rase, cam vreo 10 specimene din acestea ciudate de toate
marimile si culorile.

Thomas era coplesit dar cei mici erau incantati de primirea facuta de
caini.