Reclamă: Diversitatea Franței.

Informații generale: 
Dintre marile state europene,
Franța este cel mai vechi stat
constituit în jurul unui domeniu
regal, inițial organizat în jurul
regiuniiÎle-de-France a cărei
capitală este Parisul. Limba
oficială este franceza iar moneda
este euro. Deviza națională este „
Libertate, egalitate, fraternitate”,
iar drapelul Franței este format
din trei benzi verticale colorate,
respectiv în albastru, alb, roșu.
Imnul național este 
La Marseillaise.
Cultura Franței:
Cultura franceză este bogată, diversificată și veche, și reflectă culturile sale regionale și influența numeroaselor valuri de
imigrație de-a lungul timpului. Parisul, capitala sa, numit și Orașul Luminilor, a fost de-a lungul timpului un important
centru cultural, găzduind artiști de diverse origini, fiind actualmente orașul care adună cel mai mare număr de situri cu un
caracter cultural din lume (muzee, palate, clădiri și altele). În plus, aceste situri sunt consacrate unei mari varietăți de teme.
Locul de naștere al cartezianismului și al Secolului Luminilor, cultura franceză a lăsat moștenire lumii limba diplomaților, o
anumită concepție universală asupra omului (uneori considerată franco-centristă), numeroase realizări tehnice și medicale
și o artă de a trăi ancestrală. Locul de naștere al cinematografiei și un susținător fervent al excepției culturale, Franța a
dezvoltat o industrie cinematografică de calitate, una dintre puținele industrii cinematografice europene ce pot rezista
mașinii hollywoodiene.
Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizației Internaționale a Francofoniei care reunește diversele
țări care au afinități culturale și care au fost puternic influențate, de-a lungul timpului, de cultura franceză.
Cultura franceză este reprezentată de:
 sculptură
 pictură
 arhitectură
 muzică
 literatură
 cinema
 bucătărie
Multă lume alege să viziteze aceste meleaguri tocmai
datorită culturii înfloritoare care a avut un impact
puternic asupra întregii lumi. În primul
rând, Iluminismul a fost poate una dintre cele mai
importante perioade, Franța fiind țara matcă dacă ar
fi să vorbim de ideile inovatoare legate de filosofie,
artă, știință sau chiar religie. Există o mulțime de
concepte și idei care au pornit din ținutul francez,
idei pe care nu multă lume le cunoaște. Câteva
exemple relevante sunt: blugii, uscătorul de păr, 
taxiul, laptele pasteurizat, bicicleta, balonul cu aer
cald și nu în ultimul rând bateria. Mai mult de atât,
un alt concept care provine din Franța este jocul de
ruletă. Matematicienii și oamenii de știință și-au pus
amprenta asupra multor domenii, creând astfel o
sumedenie de lucruri pe care le folosim și în prezent.
Când spui Franța, te gândești imediat la
nenumăratele feluri de mâncare delicioase
preparate de bucătari pricepuți. Gurmanzii pot
alege atât produse sărate, cât și dulciuri unice în
lume. Deși pare un fel de mâncare aparent
simplu, cassoulet-ul toulousian (preparat din
fasole cu cârnați și câteva alte tipuri de carne) este
o mâncare savuroasă pe care trebuie să o încerce
orice turist. Câteva alte preparate reprezentative
includ: foie gras, quiche, couscous sau raclette (un
tip special de brânză). Cât despre deserturi, este
imposibil să nu amintim croissantul, tarta cu
lămâie, crème brulée, macarons,
eclerul sau profiterolul. Nu în ultimul rând, fiecare
fel de mâncare poate fi însoțit de un pahar de vin,
căci francezii sunt foarte pricepuți la acest capitol.
• clădirilor este un aspect peste care nu se
poate trece ușor cu vederea. Cei ce își
doresc o vacanță cu aer francez dar nu își
permit să cheltuiască o sumă mare de bani
se pot bucura de dibăcia arhitecților chiar și
din afara clădirilor. Stilul gotic, baroc și
cel Renascentist se găsesc la tot pasul și
așteaptă să fie fotografiate de iubitorii de
frumos. Chiar și satele mai puțin frecventate
de turiști au un aer frumos care te îmbie să
admiri priceperea celor care și-au pus
amprenta asupra acelor locuri. Cei mai
importanți arhitecți francezi de-ai lungul
timpului au fost: Gustave Eiffel, Ange-
Jacques Gabriel, Louis Le Vau, François
Mansart, etc.
Religia în Franța:
• Din punct de vedere constituțional, Franța este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare
reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu
recunoaște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez interzice
recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituții
neoficiale.
• Conform unui sondaj CSA[1] :
• 51 % din francezi se declară catolici (față de 67 % în 1994), dar doar jumătate dintre ei cred în mod ferm în
existența lui Dumnezeu;
• 31 % din francezi se declară fără religie;
• 4 % musulmani;
• 3 % protestanți;
• 1 % evrei;
• 10 % nu se pronunță.
• Dintre cei care au declarat o religie majoritatea nu sunt însă practicanți.
• În ciuda acestei scăderi a credincioșilor și în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă
în Franța și își păstrează o influență importantă, în special în zonele predominant rurale ale țării. Chiar dacă
statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători
religioase catolice iar 90% din școlile private din Franța sunt școli catolice.
Limba Franceză
Limba franceză este o limbă endoeuropeană din familia limbilor romanice, anume
din ramura de vest a acestora. Franceza este vorbită în total de aproximativ 220 de
milioane de oameni fie ca limbă maternă, ca limbă secundă sau ca limbă străină.  În
clasamentul numărului de vorbitori ai diferitelor limbi, franceza este pe locul al VI-lea
în lume și pe locul al II-lea în Europa[4]. Franceza este limbă oficială în 29 de țări,
ocupând în această privință locul al II-lea după limba engleză. Franceza a evoluat din 
limba latină populară vorbită în Antichitate în jumătatea de nord a Galiei, devenind,
în urma unui proces istoric îndelungat, dominantă pe tot teritoriul Franței actuale și
în regiuni limitrofe ale unor țări vecine. Începând cu secolul al XVII-lea, Franța și-a
extins limba peste mări, în zone existente pe toate continentele, datorită expansiunii
sale coloniale. Tot din secolul al XVII-lea și până la începutul celui de-al XX-lea, grație
ponderii economice și culturii Franței, limba acesteia a fost principala limbă de
comunicare internațională. Deși după Primul război mondial engleza a ocupat treptat
locul I, franceza are în continuare un rol important în comunicarea la nivel mondial.