Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mă soară 324 m înă lțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai ră spândit
cumpă rat brevetul. Turnul, care poartă numele să u, este una dintre
milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28
noiembrie 2002.
monument care să fie construit în centrul Parisului. Au fost trimise peste 100 de proiecte de
arhitectură , iar comisia l-a ales pe cel propus de inginerul Gustave Eiffel, împreună cu inginerii
Maurice Koechlin şi Emile Nouguier şi arhitectul Stephen Sauvestre. Proiectul prevedea un turn
de fier, de peste 300 de metri înă lţime, cu o bază pă trată cu diagonala de 125 de metri. Acesta
urma să fie construit în zona Champ-de-Mars, în vecină tatea Gră dinilor Trocadero, şi să fie
La acel moment compania lui Eiffel stă pânea la perfecţiune construcţia de suporţi pentru
poduri, iar proiectul turnului avea la baza aceleaşi princiipii. În final, proiectul a fost simplificat,
însă anumite elemente, precum marile arce de la bază , au fost pă strate, oferindu-i înfăţişarea
caracteristică . Curba descrisă de coloane a fost determinată matematic, pentru a oferi cea mai
Construcţia turnului a început la 26 ianuarie 1887 şi a durat doi ani, două luni şi cinci
zile – în ciuda „valului” de critici care a însoţit această idee, critici din partea intelectualilor
francezi, care considerau că această construcţie este total nepotrivită arhitecturii pariziene. Se
pare, însă , că multe voci denigratoare aparţineau colegilor de breaslă ai lui Gustave Eiffel şi erau
conduse, în mare parte, de invidie.
Deja pe 7 decembrie 1887 erau finalizate elementele ce uneau principalele grinzi până la nivelul I.
Piesele au fost ridicate cu ajutorul unei macarale cu aburi.
După mii de schiţe şi o muncă titanică depusă de 50 de ingineri, 150 de lucră tori de la fabrica
Levallois-Perret şi circa 300 de muncitori pe şantier, a fost înă lţat „monstrul”, construit cu
7.300 de tone de oţel, peste 18.000 de subansamble metalice, circa 2.500.000 de nituri şi 60
de tone de vopsea. Construcţia iniţială avea 5 lifturi, care funcţionau cu propulsie hidraulică .
Turnul a fost conceput pe trei nivele: la primul (57 de metri) şi al doilea nivel (115 metri) se
poate ajunge atât pe scă ri cât şi cu liftul, iar la ultimul nivel (276 de metri) se poate ajunge, în
prezent, doar cu liftul. Dacă este senin, din vârf se poate vedea până la Versailles, pe o distanţă
de 80 de kilometri.
Din anul 2000, turnul are 352 de lumini care, pe timp de noapte, stră lucesc în fiecare
oră (între orele 22 şi 1, timp de 10 minute), datorită celor 20.000 de becuri şi 800 de lumini
de să rbă toare. Această instalaţie de iluminat a fost realizată pentru a celebra trecerea în noul
mileniu, dar datorită efectului avut asupra locuitorilor Parisului, instalaţia a ră mas în funcţiune
pentru a lumina turnul în continuare. Luminile, în mod normal alb-galben, îşi schimbă culoarea în
funcţie de evenimente sau diverse comemoră ri – la fiecare eveniment important, aspectul turnului
se poate schimba, cu ajutorul luminiţelor colorate. De exemplu, pe 1 ianuarie 2001, turnul a fost
împodobit cu mii de beculeţe în culoarea safirului pentru a să rbă tori Anul Nou. Apoi, Franţa a
marcat începutul mandatului să u la preşedinţia UE, în 2008, prin iluminarea Turnului Eiffel în
culoarea albastră , cu două sprezece stele aurii, simbol al Uniunii Europene.
Inaugurarea
Turnul Eiffel a fost inaugurat la 31 martie 1889, la ora 13:30, când constructorul să u,
care i-a dat şi numele, a urcat cele 1710 trepte care duceau la cel de-al treilea etaj şi a
desfă şurat drapelul francez, care a fost salutat de 21 de salve de tun. Gustave Eiffel a fost
decorat chiar pe îngusta platformă din vârful turnului, cu Legiunea de Onoare.
Publicul a putut să viziteze monumentul din 6 mai în acelaşi an, iar succesul a fost
imens: până la închiderea, la 6 noiembrie 1889, a Expoziţiei Universale, turnul a fost vizitat de
peste 32 de milioane de persoane, inclusiv personalităţi (familia regală britanică , fizicianul Thomas
Edison sau Buffalo Bill).
Turnul Eiffel ar fi trebuit să ră mână în picioare, conform planului iniţial, doar 20 de ani.
Gustave Eiffel a reuşit, însă , să convingă autorită ţile de importanţa construcţiei, susţinând că , pe
lângă atracţia turistică , poate avea un rol important în telecomunicaţii.
La 5 noiembrie 1898 de aici s-a fă cut prima transmie radio în Franţa, semnalul emis din
turn fiind recepţionat la Panthéon, la 4 km distanţă , iar în anul 1903
aici a fost amplasat un post de radio militar. Tot în anul 1925, de aici
s-a fă cut prima transmisiune a postului public de radio francez, iar în
anul 1935 aici s-a instalat un studio de televiziune, iar mai apoi o
antenă .
poetului Vasile Alecsandri. Acesta chiar i-a oferit un loc de muncă inginerului român în firma sa,
Pă nculescu remarcându-se ca unul dintre cei mai buni specialişti, el având cunoştinţe solide cu
privire la rezistenţa materialelor şi se descurca foarte bine la calcule. La momentul angajă rii,
românul era proaspă t absolvent al Facultăţii de Politehnică din Zurich. Când a revenit în România,
Pă nculescu a fost angajat pentru a construi un drum feroviar care să lege Predeal de Ploieşti. El
a conceput o tehnică nouă de construire a că ii ferate, tehnică ce i-a atras atenţia lui Gustave
Eiffel. Metoda implica montarea şinelor pe traverse în afara zonei de cale ferată şi a permis
finalizarea proiectului în doar un an de zile, deşi timpul alocat a fost de cinci ani. Gheorghe
Pă nculescu a devenit inspector general al CFR SA, operatorul că ilor ferate române. În anul 1879,
inginerul francez a venit în România, la Vă lenii de Munte, unde Pă nculescu lucra şi i-a povestit
acestuia despre ideea lui de a construi un turn ieşit din comun, pentru Expoziţia Universală din
1889. Gheorghe Pă nculescu i-a ară tat lui Eiffel modul să u inovator de îmbinare a grinzilor de
metal, după care cei doi au stabilit cum această tehnică ar putea fi adaptată la construirea
Turnului Eiffel. Dovada că un român a fost în spatele construcţiei turnului Eiffel este o lucrare
numită „Communication sur les travaux de la tour de 300m”, scrisă de Gustave Eiffel, în care
fost fă cut în România. La acea vreme, Franţa nu avea siderurgie şi de aceea materialele pentru
turn au fost importate. Se spune că pe fiecare piesă în parte ar scrie „Made în Reşiţa –
România”.
vizitezi mă car o dată în viață . Eu când aud Turnul Eiffel mă gândesc la iubire, datorită
faptului că este situat în Paris care este considerat orașul iubirii. Sper ca pe viitor să am
ocazia să vizitez acest simbol uimitor al Franței sau dacă nu reușesc merg la cel din Slobozia
BIBLIOGRAFIE:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel
https://www.historia.ro/
https://transilvaniareporter.ro/
https://adevarul.ro/
GOOGLE (poze)