TURNUL EIFFEL

Turnul Eiffel este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce

mă soară 324 m înă lțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai ră spândit

la nivel mondial. A fost conceput de că tre Émile Nouguier, Maurice

Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial

reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susțină tor al să u și a

cumpă rat brevetul. Turnul, care poartă numele să u, este una dintre

principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5

milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28

noiembrie 2002.

 Proiectul lui Gustave Eiffel

Francezii se pregă teau să celebreze, în 1889, un secol de la Revoluţie. Guvernul Franţei a

organizat cu acea ocazie o expoziţie internaţională şi a lansat un concurs de proiecte, pentru un

monument care să fie construit în centrul Parisului. Au fost trimise peste 100 de proiecte de

arhitectură , iar comisia l-a ales pe cel propus de inginerul Gustave Eiffel, împreună cu inginerii

Maurice Koechlin şi Emile Nouguier şi arhitectul Stephen Sauvestre. Proiectul prevedea un turn

de fier, de peste 300 de metri înă lţime, cu o bază pă trată cu diagonala de 125 de metri. Acesta

urma să fie construit în zona Champ-de-Mars, în vecină tatea Gră dinilor Trocadero, şi să fie

poartă de intrare la expoziţia mondială .

La acel moment compania lui Eiffel stă pânea la perfecţiune construcţia de suporţi pentru

poduri, iar proiectul turnului avea la baza aceleaşi princiipii. În final, proiectul a fost simplificat,

însă anumite elemente, precum marile arce de la bază , au fost pă strate, oferindu-i înfăţişarea
caracteristică . Curba descrisă de coloane a fost determinată matematic, pentru a oferi cea mai

eficientă rezistenţă la vânt.

Alexandre Gustave Eiffel (1832-1923)

 Construit în doi ani

Construcţia turnului a început la 26 ianuarie 1887 şi a durat doi ani, două luni şi cinci
zile – în ciuda „valului” de critici care a însoţit această idee, critici din partea intelectualilor
francezi, care considerau că această construcţie este total nepotrivită arhitecturii pariziene. Se
pare, însă , că multe voci denigratoare aparţineau colegilor de breaslă ai lui Gustave Eiffel şi erau
conduse, în mare parte, de invidie.

Deja pe 7 decembrie 1887 erau finalizate elementele ce uneau principalele grinzi până la nivelul I.
Piesele au fost ridicate cu ajutorul unei macarale cu aburi.
După mii de schiţe şi o muncă titanică depusă de 50 de ingineri, 150 de lucră tori de la fabrica
Levallois-Perret şi circa 300 de muncitori pe şantier, a fost înă lţat „monstrul”, construit cu 
7.300 de tone de oţel, peste 18.000 de subansamble metalice, circa 2.500.000 de nituri şi 60
de tone de vopsea. Construcţia iniţială avea 5 lifturi, care funcţionau cu propulsie hidraulică .
Turnul a fost conceput pe trei nivele: la primul (57 de metri) şi al doilea nivel (115 metri) se
poate ajunge atât pe scă ri cât şi cu liftul, iar la ultimul nivel (276 de metri) se poate ajunge, în
prezent, doar cu liftul. Dacă este senin, din vârf se poate vedea până la Versailles, pe o distanţă
de 80 de kilometri.

Primul etaj are o platformă largă ca dimensiuni, unde se poate vizita

celebrul restaurant “Jules Verne”, un mic muzeu al Turnul Eiffel, o mini-
poştă şi chiar şi o sală de cinema, în care rulează filme documentare ce
prezintă istoria turnului. Al doilea etaj este locul de unde poţi obţine
fotografiile perfecte cu Parisul, fiind „dotat” cu balconete special amenajate.
De asemenea, pentru a admira mai uşor împrejurimile, sunt amplasate lunete
de jur împrejurul etajului. La ultimul etaj se află biroul (reconstituit) al lui
Gustave Eiffel.

 Mesaje prin beculeţe

Un element deosebit de important al Turnului Eiffel este modul în care este iluminat. În
seara inaugură rii sale, era iluminat cu ajutorul a 10.000 de becuri cu gaz, iar în anul 1900
iluminatul a devenit electric. În 1925, turnul a fost iluminat pe cele patru laturi de un imens
spaţiu publicitar luminos cu numele “Citroën”, vizibil pe o distanţă de până la 40 de kilometri.

Din anul 2000, turnul are 352 de lumini care, pe timp de noapte, stră lucesc în fiecare
oră (între orele 22 şi 1, timp de 10 minute), datorită celor 20.000 de becuri şi 800 de lumini
de să rbă toare. Această instalaţie de iluminat a fost realizată pentru a celebra trecerea în noul
mileniu, dar datorită efectului avut asupra locuitorilor Parisului, instalaţia a ră mas în funcţiune
pentru a lumina turnul în continuare. Luminile, în mod normal alb-galben, îşi schimbă culoarea în
funcţie de evenimente sau diverse comemoră ri – la fiecare eveniment important, aspectul turnului
se poate schimba, cu ajutorul luminiţelor colorate. De exemplu, pe 1 ianuarie 2001, turnul a fost
împodobit cu mii de beculeţe în culoarea safirului pentru a să rbă tori Anul Nou. Apoi, Franţa a
marcat începutul mandatului să u la preşedinţia UE, în 2008, prin iluminarea Turnului Eiffel în
culoarea albastră , cu două sprezece stele aurii, simbol al Uniunii Europene.

 Inaugurarea
Turnul Eiffel a fost inaugurat la 31 martie 1889, la ora 13:30, când constructorul să u,
care i-a dat şi numele, a urcat cele 1710 trepte care duceau la cel de-al treilea etaj şi a
desfă şurat drapelul francez, care a fost salutat de 21 de salve de tun. Gustave Eiffel a fost
decorat chiar pe îngusta platformă din vârful turnului, cu Legiunea de Onoare.

Publicul a putut să viziteze monumentul din 6 mai în acelaşi an, iar succesul a fost
imens: până la închiderea, la 6 noiembrie 1889, a Expoziţiei Universale, turnul a fost vizitat de
peste 32 de milioane de persoane, inclusiv personalităţi (familia regală britanică , fizicianul Thomas
Edison sau Buffalo Bill).

Turnul Eiffel ar fi trebuit să ră mână în picioare, conform planului iniţial, doar 20 de ani.
Gustave Eiffel a reuşit, însă , să convingă autorită ţile de importanţa construcţiei, susţinând că , pe
lângă atracţia turistică , poate avea un rol important în telecomunicaţii.

Pe 15 mai 1889, la nivelul 2 al turnului era instalată o redacţie a cotidianului Le Figaro,

iar cei care urcau până acolo primeau, pe lângă ziar, şi un certificat de ascensiune în turn.

La 5 noiembrie 1898 de aici s-a fă cut prima transmie radio în Franţa, semnalul emis din
turn fiind recepţionat la Panthéon, la 4 km distanţă , iar în anul 1903
aici a fost amplasat un post de radio militar. Tot în anul 1925, de aici
s-a fă cut prima transmisiune a postului public de radio francez, iar în
anul 1935 aici s-a instalat un studio de televiziune, iar mai apoi o
antenă .

În timpul Primului Ră zboi mondial turnul a fost închis, iar în anul

1921 aici s-a realizat prima emisiune radio din Franţa, în direct. În
perioada celui de-Al Doilea Ră zboi Mondial, lifturile au fost dezafectate
pentru nu putea fi folosite de trupele de ocupaţie, iar în august 1944,
Hitler a dispus ca turnul sa fie distrus. Se pare, însă , că generalul
însă rcinat cu această misiune nu a respectat dorinţa Fuhrerului, iar turnul
a ră mas în picioare.
 Turnul Eiffel a ră mas cea mai înaltă construcţie din lume până în anul 1930, când a fost
finalizată clă direa Chrysler din New York.

Chrysler din New York (319 m)

 Inginerul Gheorghe Pănculescu

Inginerul Gheorghe Pă nculescu s-a nă scut în anul 1844 în

localitatea Vă lenii de Munte din judeţul Prahova. Puţină lume

cunoaşte faptul că inginerul român a avut o contribuţie

importantă la construirea Turnului Eiffel din Paris, munca depusă

de Pă nculescu fiind mult mai apreciată în afara ţă rii decât în

România. Foarte puţini români şi francezi cunosc faptul că Gustave

Eiffel a împrumutat o idee de la inginerul român Gheorghe

Pă nculescu, care l-a ajutat să termine turnul în doar doi ani şi

patru luni de zile. Francezul a venit în România să -l cunoască pe Pă nculescu, la recomandarea

poetului Vasile Alecsandri. Acesta chiar i-a oferit un loc de muncă inginerului român în firma sa,

Pă nculescu remarcându-se ca unul dintre cei mai buni specialişti, el având cunoştinţe solide cu

privire la rezistenţa materialelor şi se descurca foarte bine la calcule. La momentul angajă rii,

românul era proaspă t absolvent al Facultăţii de Politehnică din Zurich. Când a revenit în România,

Pă nculescu a fost angajat pentru a construi un drum feroviar care să lege Predeal de Ploieşti. El

a conceput o tehnică nouă de construire a că ii ferate, tehnică ce i-a atras atenţia lui Gustave

Eiffel. Metoda implica montarea şinelor pe traverse în afara zonei de cale ferată şi a permis

finalizarea proiectului în doar un an de zile, deşi timpul alocat a fost de cinci ani. Gheorghe

Pă nculescu a devenit inspector general al CFR SA, operatorul că ilor ferate române. În anul 1879,

inginerul francez a venit în România, la Vă lenii de Munte, unde Pă nculescu lucra şi i-a povestit

acestuia despre ideea lui de a construi un turn ieşit din comun, pentru Expoziţia Universală din

1889. Gheorghe Pă nculescu i-a ară tat lui Eiffel modul să u inovator de îmbinare a grinzilor de

metal, după care cei doi au stabilit cum această tehnică ar putea fi adaptată la construirea

Turnului Eiffel. Dovada că un român a fost în spatele construcţiei turnului Eiffel este o lucrare

numită „Communication sur les travaux de la tour de 300m”, scrisă de Gustave Eiffel, în care

acesta îl menţionează pe Gheorghe Pă nculescu şi mă rturiseşte faptul că turnul a fost construit

după o tehnică inventată de acesta din urmă . Până şi oţelul folosit pentru ridicarea turnului a

fost fă cut în România. La acea vreme, Franţa nu avea siderurgie şi de aceea materialele pentru

turn au fost importate. Se spune că pe fiecare piesă în parte ar scrie „Made în Reşiţa –

România”.

În concluzie, Turnul Eiffel este o capodoperă arhitectuală , pe care mertită să o

vizitezi mă car o dată în viață . Eu când aud Turnul Eiffel mă gândesc la iubire, datorită

faptului că este situat în Paris care este considerat orașul iubirii. Sper ca pe viitor să am

ocazia să vizitez acest simbol uimitor al Franței sau dacă nu reușesc merg la cel din Slobozia

și îmi imaginez că sunt la Paris :).

BIBLIOGRAFIE:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel

https://www.historia.ro/

https://transilvaniareporter.ro/

https://adevarul.ro/

GOOGLE (poze)