REZUMAT DUMBRAVA MINUNATĂ DE MIHAIL

SADOVEANU
Daniel Nicolae 10:34  Rezumate povestiri, Toate rezumatele la carti

Rezumat la povestea "Dumbrava minunată" scrisă de autorul român Mihail Sadoveanu și publicată
de acesta în anul 1926. Rezumat lung de două pagini jumătate la cartea "Dumbrava minunată" care
descrie peripețiile prin care trece fetița Lizuca și câinele Patrocle pe drumul care duce către bunica
ei. Lizuca fusese crescută de bunicii ei, dar după ce tatăl ei s-a recăsătorit, a fost luată acasă și nu i s-
a mai dat voie să-i vadă, deoarece mama vitregă spunea că fost prost crescută.

Mihail Sadoveanu - Dumbrava minunata - rezumat

“Dumbrava minunata” este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetita Lizuca si cainele ei
Patrocle pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa fetitei pana la casa bunicilor fetitei.
Dupa moartea mamei Lizucai, tatal acesteia, domnul Vasilian s-a recasatorit cu o doamna pe care o
chema Maria Papazoglu, si care nu o agrea deloc pe fetita. Lizuca fusese crescuta de bunicii ei din
partea mamei, insa dupa casatorie tatal sau a luat-o acasa si nu i-a mai dat voie sa-si vada bunicii,
deoarece mama vitrega spunea ca a fost prost crescuta de bunici si nu a primit o educatie
corespunzatoare cu pozitia lor sociala. Intr-o zi in timp ce tatal fetitei era plecat la Bucuresti, mama
vitrega a primit vizita a doua doamne si mai tarziu a unui domn locotenent Micus. Lizuca in timpul
acestor vizite a intrat in salon si si-a bagat degetul in chiseaua cu dulceata. A fost certata de mama
vitrega si apoi batuta foarte rau de servitoare pentru acest gest. Pentru ca nu era prima oara cand
manca bataie, ci acest lucru se intampala in fiacre zi, Lizuca a considerat ca este de ajuns tot ce a
patimit de la moartea mamei ei si a rugat cainele sa o insoteasca la bunicii ei.

S-au furisat din casa si au plecat in marea aventura care consta in traversarea dumbravei
Buciumenei.
Fetita stia din povestile pe care i le spunea bunica ca trebuie sa lasi un semn pe unde treci, asa ca si-
a umplut buzunarul cu cenusa pe care a lasat-o sa curga pana s-a terminat. De aici inainte tot ce se
intampla in povestire pare ireal deoarece, ca intr-o poveste, florile vorbesc, animalele vorbesc si tot
ce se intampla in dumbrava pare a fi dintr-o poveste. In drumul lor pana sa ajunga in Dumbrava
intalnesc o floare mare pe care Lizuca din povestile pe care i le spunea bunica, a numit-o Sora-
Soarelui si pe care a intrebat-o ce mai face, si i-a spus unde merge ea si Patrocle. Floarea i-a raspuns
ca face foarte bine si le-a spus ca drumul pe unde au luat-o spre casa bunicii este bun. Au coborat
printre livezi unde au intalnit multe ganganii marunte si rosii, punctate cu negru pe care Lizuca le-a
numit vacile Domnului.

Au ajuns in Dumbrava unde au intalnit o batrana. Si despre aceasta batrana Lizuca i-a spus lui
Patrocle ca este Sfanta Miercuri, si au vorbit cu ea. In dumbrava si-au continuat drumul vorbind cu
toate pasarelele pana s-a intunecat si nu au mai vazut drumul. Lizuca a considerat ca este mai bine
sa-si caute un adapost pana se face ziua si l-a rugat pe Patrocle sa caute un loc unde sa doarma.
Patrocle a gasit o scorbura intr-o rachita, iar Lizuca a cerut gazduire rachitei. In timpul noptii au
aparut stelele, iar Lizuca a crezut ca in cer Dumnezeu a aprins lumanarile. Pana sa adoarma in
scorbura, Lizuca i-a spus lui Patrocle ca singurul de care se teme in padure este bursucul, deoarece
ea stie din povestile bunicii ca este foarte rau. Chiar in clipa aceea in fata scorburii a aparut o umbra
neagra de care Lizuca s-a speriat, insa Patrocle i-a spus sa nu se teama deoarece rezolva el si a
inceput sa fugareasca umbra. Cand s-a intors la scorbura, i-a spus Lizucai ca nu era decat un iepure
care se speriase si el de ei. In lumina lunii Lizuca a vazut cum apar dintr-o scorbura niste omusori
mititei sapte la numar. In fruntea lor se afla un batranel si o batranica, iar Lizuca le-a spus ca-i
recunoaste deoarece i-a vazut la bunica intr-o carte.

Omusorii i-au spus ca stiau ca o sa vina la ei deoarece au pus la panda la marginea padurii pe tancul
pamantului care le-a dat de stire cand au intrat cei doi in padure. Ei au povestit Lizucai ca ei ies de
multe ori noaptea si petrec cu vietatile care fug de om. Domnita prichindeilor a invitat toate
vietatile sa petreaca cu ei. I-au povestit fetitei ca traiau si ei demult in lumina zilei, dar cand au
inceput oamenii sa se inmulteasca un batran al lor a vrut sa traiasca cu ei in pace. El avea o moara si
cand oamenii veneau sa macine il necajeau pe batranel care se numea Statu-Palma si de atunci lui
nu i-au mai fost dragi oamenii si a fugit departe de ei. Deasemenea i-a mai povestit domnita si
despre zmeii din povesti si despre Stramba-Lemne, Sfarma-Piatra si alti uriasi din stravechi timpuri.
I-a mai spus domnita lui Lizuca ca desi viata lor e lunga si isi numara anii cu miile, o sa le vina si lor
sfarsitul. Toate acestea se intampla, i-a spus domnita, pentru ca oamenii iubesc tot mai putin
povestile si-si uita usor prietenii. Batranelul i-a mai spus fetitei ca in primavara trecuta dumbrava lor
a fost in primejdie deoarece tatal ei a venit la bunic indemnat de mama vitrega si a cerut sa vanda
dumbrava, pentru ca avea nevoie de bani.

Bunicul s-a opus pentru ca padurea a spus el, este a Lizucai. Batranelul a spus ca ei au in aceasta
padure pesteri tainice in care se inchid cand incep sa cada frunzele pana trece iarna. Si domnita le-a
spus o poveste petrecuta demult in aceasta dumbrava. Cu multi ani in urma, s-a zvonit ca in padure
se afla o zana frumoasa cu parul de aur si auzind lumea despre ea, multi feciori de crai au cautat-o
insa nici unul nu a gasit-o, nici pe ea, nici palatul. S-a gasit totusi un Fat-Frumos care a auzit de zana
si care credea in existenta ei. In fata lui, pentru ca el credea in ea, zana i s-a aratat si l-a invitat pe
Fat-Frumos sa vina si a doua seara. El a venit in mai multe seri, insa curtenii si vracii l-au urmarit, dar
ei nu vedeau nimic in afara de Fat-Frumos langa un izvor. Ca sa il creada, ei i-au cerut acestuia sa
aduca inelul zanei. A cerut baiatul inelul zanei, dar ea i-a spus ca inelul este un lucru pamantesc si ea
nu porta podoabe desarte. Venind cu acest raspuns, vracii i-au dat o foarfeca si i-au cerut lui Fat-
Frumos sa le aduca o suvita din parul ei de aur.
Flacaul i-a taiat zanei o suvita de par pe care a bagat-o in san, insa cand a vrut sa o scoata pentru a o
arata, in san nu mai era nimic. Atunci toti vracii, curtenii si carturarii l-au convins pe Fat-Frumos ca
zana nu exista cu adevarat, ci era numai o inchipuire. Flacaul s-a intors la imparatia lui si a fost
mahnit multa vreme murind cu sufletul uscat si batran.

Batranica care era cu domnita, a inceput sa planga pentru ca povestea a fost foarte frumoasa si ea o
uitase. Duduia Lizuca s-a intors catre batranel si l-a intrebat de ce omusorii mici si barbosi nu spun
nici o poveste, insa acesta i-a raspuns ca ei nu au timp sa se gandeasca la povesti, deoarece sunt
mesteri fauri si ei lucreaza si ziua si noaptea. Batranica si-a adus aminte ca si ea stie o poveste. Ea le
povesteste ca langa dumbrava este o casuta de razesi pe care o vizita foarte des, iar intr-o zi a vazut
o femeie tanara si frumoasa care mangaia o fetita. Ea  ii spunea ca tatal ei o uitase si ca nu mai are
mult de trait, insa cand ea o sa moara, fetita sa nu planga si sa nu-si uite jocurile, iar atunci cand va
dori sa o vada, fetita sa fie singura si sa se gandeasca la ea si ea o sa fie doar o umbra, dar va veni si
o va mangaia si imbratisa. Lizuca a adormit gandindu-se ca ea era acea fetita, iar cea care ii vorbea
era mama ei.

Batranelul dupa ce copila a adormit, se intreba ce sa faca cu ea pentru ca nu o pot lasa in padure,
dar nu o pot duce nici la ei in pestera. Batranica a propus sa o duca la casuta de langa dumbrava, iar
domnita a fost de acord. Cand Lizuca s-a trezit a descoperit ca se afla in patutul ei din casa bunicilor
si langa ea, pe jos, dormea Patrocle, catelul ei. De afara se auzeau glasuri si fetita a inteles ca era
mama vitrega care venise sa o i-a inapoi. Mama vitrega il certa pe bunicul lui Lizuca pentru ca seara
cand au cautat-o batranul a spus ca nu era acolo si dimineata a gasit-o acolo. Bunicul i-a spus ca a
cautat-o si a gasit-o in padure si fetita nu o sa mai plece de la ei chiar de ar fi sa ajunga la judecata.
Vorbind cu bunicul fetitei,