Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Efectul Mozart
Efectul Mozart a apărut în urma unei idei care a dat naștere unui studiu1 în 1993, demarat de
doctoral Frances Rauscher, în care grupul de participanți, formați din studenți, a trebuit să
asculte o sonată la pian a lui Mozart, după care au fost rugați să completeze un test de
raționament spațial.
Ulterior, cercetătorii au comparat rezultatele testului cu cele obținute de către alt grup de
subiecți care au ascultat, timp de 10 minute, muzică de relaxare sau nu au ascultat nimic, iar
rezultatele au arătat că grupul care a fost expus la muzica lui Mozart a obținut un scor mai
mare, deși aceste îmbunătățiri cognitive au durat, în medie, 10-15 minute. Concluziile acestui
studiu restrâns au generat un adevărat tumult în rândul academicienilor, dar și al părinților de
pretutindeni, ceea ce a dus la percepția că bebelușii expuși la muzică clasică pot deveni mai
inteligenți.
De la studiul din 1993 s-au efectuat mai multe cercetări, pentru a se putea valida, sau nu, idea
conform căreia muzica clasică poate avea efecte asupra copilului. Rezultatele nu au fost
promițătoare și nu s-a descoperit niciun temei care să ateste efectul Mozart. Cu toate acestea,
relația dintre muzică și procesul de învățare este mai complexă decât efectul Mozart. Deși nu
s-a stabilit o legătură directă între muzica clasică și inteligența propriu-zisă a copilului,
cercetătorii sugerează că există numeroase beneficii pentru copiii care ascultă în mod activ
muzică sau chiar învață să cânte la un instrument muzical de mici.
Promovarea unui simț al disciplinei, mai ales dacă cel mic învață să cânte la un
instrument muzical (gândește-te la pregătirea pentru ora de muzică, procesul de învățare
și repetițiile care consolidează simțul responsabilității în cel mic)
Îmbogățirea vocabularului
La copiii mici, muzica pare să joace un rol deosebit de important în ceea ce privește învățarea
limbajului vorbit și îmbogățirea vocabularului. Specialiștii susțin că muzica are capacitatea de
a consolida abilitatea naturală a copilului de a decoda sunete și cuvinte. Un alt beneficiu adus
de expunerea la muzică a celui mic, mai ales prin învățarea unui instrument muzical, este o
procesare mai bună și mai rapidă a limbajului în sine, ceea ce înseamnă că cel mic va învăța
să scrie și să citească mai repede.
Potrivit cercetătoarei Nina Kraus, profesor în neurobiologie și director al Auditory
Neuroscience Lab de la Northwestern University din Statele Unite, capacitatea copilului de a
procesa părți dintr-un sunet (ton, timbru și tempo) poate fi un predictor bun pentru cât de bine
se va descurca cel mic la capitolul citit. Legătura dintre muzică și procesul de învățare este,
așadar, clară, iar abilitatea de a face distincție între sunete similare, cum ar fi “pungă” și
“dungă”, este foarte importantă în dezvoltarea limbajului celui mic. De asemenea, abilitatea
de a ține ritmul este corelată cu cea a cititului, printre altele.
Kraus notează și faptul că procesarea sunetului, la nivel cerebral, este o modalitate de
evaluare a sănătății creierului. Incapacitatea de a procesa sunete - de exemplu, să distingi și să
auzi vocea unei persoane cunoscute într-un restaurant zgomotos – poate indica o problemă de
fond, cum ar fi autismul sau anumite deficiențe cognitive de atenție și/sau învățare.