ABORDĂRI MODERNE ALE

EDUCAȚIEI MUZICALE ÎN
GRĂDINIȚE
 Educația muzicală timpurie îi ajută pe copii să
,,

devină mai empatici și să dobândească o

conștiință socială puternică. Antrenați în
activități muzicale, ei își dezvoltă gândirea
abstractă, controlul corpului și perceperea
auditivă – competențe care le vor crește stima
de sine pe viitor. Muzicalitatea este o abilitate
înnăscută în toți copiii, iar ea poate fi cultivată
și îmbunătățită. Când sunt ghidați în mod
corespunzător, ei dobândesc competen țe care
le vor fi de folos pentru tot restul vie ții,,
(dr. Rut Helga, Universitatea din Islanda )
 În contextul în care metoda tradițională de predare
a educației muzicale nu constituie singura soluție,
abordările moderne ale educației muzicale vin cu o
perspectivă revigorantă oferindu-ne trei metode de
succes Kodaly, Dalcroze și Orff.

 Toate cele trei metode promovează bucuria de a

face muzică, de a reevalua rolul muzicii în procesul
de educație. Chiar dacă muzica figurează în
programa preșcolară și școlară, ea este în prezent
subestimată în comparație cu alte materii așa-
zise ,,de bază,,
 Astfel se ignoră faptul că muzica este mediul
excelent de dezvoltare a aptitudinilor necesare
tuturor celorlalte materii, în particular, dar și pentru
viață în general.

 Cu siguranță că o mare parte din aceste tehnici pot

fi folosite cu succes și de sistemul pedagogic
românesc, în măsura în care există flexibilitate și
deschidere, mai ales că oferă o alternativă viabilă
pentru captarea atenției copilului modern.
 Copilul zilelor noastre aparține unei generații care
excelează în a face multe lucruri simultan, genul de
activități concomitente sunt o realitate de zi cu zi,
concentrarea pe un singur lucru devenind mai
dificilă, dar abordarea noilor metode oferă ocazii
pentru mișcarea liberă, creativă fiind foarte
importantă în pedagogia adresată celor mici. De la
Delcroze, unde sunetul este subliniat de mișcarea
corpului, la Orff, care pune accent pe improvizația
instrumentală și până la Kodaly, promotorul cântului
vocal, toate cele trei metode urmăresc regăsirea
copilului interior, gata să se bucure cu sunetele.
 Metoda Kodaly a fost concepută de profesorul de
origine maghiară Zoltán Kodály (1882-1967), una
dintre cele mai marcante personalități ale secolului
XX. S-a preocupat în primul rând de calitatea
cântecelor şi exerciţiilor vocale, mergând prin şcoli
şi grădiniţe, convins de faptul că este foarte greu să
schimbi mentalităţi bine înrădăcinate şi trebuie
intervenit la vârste cât mai mici. De aici a început
drumul filozofiei lui Zoltán Kodály .
“Când am fost întrebat la ce vârstă ar trebui să înceapă
educaţia muzicală a unui copil, am răspuns 9 luni înainte de
naştere! Aş putea chiar spune că educaţia unui copil începe
odată cu naşterea mamei, pentru că ceea ce aude în primii 6
ani de viaţă, nu poate fi şters mai târziu.”
 Principiile pedagogiei Kodaly:
 Educaţia muzicală ar trebui să se bazeze pe cânt

vocal (şi abia apoi ar trebui început studiul unui

instrument muzical).
 Repertoriul ar trebui să se bazeze pe cântecele
tradiţionale.
 În orele de educaţie muzicală ar trebui să se
educe şi gustul pentru muzica de buna calitate
Educaţia muzicală ar trebui să se desfăşoare
secvenţial.
 Kodaly este o metodă bine structurată, spre
deosebire de Delacrouse unde poți improviza,
instrumentele pedagogiei îndrumându-ne să respectăm
anumite etape ale învățării –
 De la sunet către imagine, de la simplu la complex, de la concret către
abstract
 Învăţarea elementelor muzicale se produce trecând mai întâi prin faza
cunoaşterii inconştiente a elementelor muzicale: ascultare, cânt, joc
muzical, acompanierea cu mişcări corporale, folosirea instrumentelor de
percuţie.
 Urmează faza conştientizării elementelor muzicale. Profesorul pregăteşte
materialele, întrebările care vor ajuta copii să descopere conceptele
muzicale folosite (învăţarea denumirii noţiunilor şi a modului de reprezentare
grafică – etapa vizuală)
 Urmează etapa practicării elementelor învăţate, prin repetare şi folosirea de
jocuri muzicale diverse, folosind conştient elementele învăţate.
Folosirea semnelor spaţiale cu mâna pentru a arăta
înălţimea sunetelor
,,Silabe ritmice” pentru denumirea duratelor
muzicale:
,,Muzica bună înseamnă, pentru toată lumea,
bucurie, delectare și răsfăț, iar orele de
educația muzicală, care încep încă din
grădiniță, ar trebui să fie prilej de bucurie
pentru cei mici, ci nu motive de angoasă. Mai
ales că muzica are un rol important în
dezvoltarea personalității. De aceea, bucuria
de a cânta, care decurge și din satisfacția de
a înțelege muzica, este unul dintre principiile
care stau la baza metodei Kodály,,