Tema 9: Modele și tipuri de activități de educație muzicală pentru IET.

Modele și tipuri de activități de educație muzicală pentru preșcolari

Există o varietate de modele de activități muzicale potrivite pentru preșcolari, care pot fi
adaptate la nevoile și interesele specifice ale acestei grupe de vârstă.
Iată câteva exemple de modele de activități muzicale pentru preșcolari:
Cântec și dans:
Cântecul și dansul sunt activități muzicale de bază potrivite pentru preșcolari. Acestea îi ajută să-
și dezvolte abilitățile ritmice și să-și exprime creativitatea prin mișcare și voce.
Exemple: Cântece și jocuri cu mișcare precum …………
Jocuri ritmice:
Jocurile ritmice îi încurajează pe copii să exploreze și să înțeleagă conceptele ritmice de bază
prin intermediul jocului și al interacțiunii.
Exemple: Bătutul ritmurilor cu mâinile sau cu picioarele, jocuri de "Simț Ritmic" în care copiii
imită și răspund la modele ritmice date de un lider.
Explorarea instrumentelor muzicale:
Această activitate îi expune pe copii la diferite instrumente muzicale și îi încurajează să
experimenteze și să descopere sunetele și funcționarea acestora.
Exemple: Sesiuni de explorare a instrumentelor cu coarde (vioră, chitară ukulele), instrumente cu
suflare (flaut, trompetă) și instrumente cu percuție (tobe, xilofon).
Improvizare și compunere:
Copiii sunt încurajați să improvizeze și să compună propriile lor melodii și ritmuri, stimulând
astfel creativitatea și exprimarea personală.
Exemple: Sesiuni de improvizație vocală sau instrumentală, jocuri de compunere de cântece și
ritmuri simple.
Experiențe auditive și explorarea sunetului:
Această activitate îi ajută pe copii să-și dezvolte auzul muzical și să exploreze diferitele calități
ale sunetului.
Exemple: Ascultarea și identificarea diferitelor tipuri de sunete și instrumente muzicale,
experimentarea cu sunete create de obiecte din jur (ex. clopoței, tobe improvizate).
Interpretare și spectacole muzicale:
Preșcolarii au ocazia să participe la interpretări și spectacole muzicale în care își pot demonstra
abilitățile și pot experimenta bucuria performanței în fața unui public.
Exemple: Pregătirea și prezentarea unui mic spectacol de cântece și dansuri pentru părinți sau
pentru colegii de grădiniță.
Acestea sunt doar câteva exemple de modele de activități muzicale potrivite pentru preșcolari.
Este important ca activitățile să fie adaptate la nivelul de dezvoltare și la interesele specifice ale
copiilor, pentru a le oferi o experiență muzicală plăcută și captivantă.

1
Modele și tipuri de activități de educație muzicală pentru preșcolari
– contribuția savanților

Educația muzicală este o parte esențială a dezvoltării copiilor în primii ani de viață. Prin
intermediul activităților muzicale, copiii își pot dezvolta abilitățile cognitive, emoționale și
sociale într-un mod interactiv și captivant.
Vom explora diferitele modele și tipuri de activități de educație muzicală potrivite pentru
preșcolari.
1. Modelul Carl Orff (Germania)
Descriere: Modelul Orff se concentrează pe folosirea muzicii pentru a dezvolta creativitatea și
expresivitatea copiilor. Se utilizează instrumente muzicale simple, precum xilofonul, tobă și
flautul, și se încurajează improvisația și compunerea colectivă.
Activități specifice:
 Improvizație instrumentală cu instrumente Orff.
 Jocuri ritmice și de mișcare pe ritmuri simple.
 Învățarea cântecelor și a dansurilor tradiționale.
Modelul Orff, denumit și Orff-Schulwerk, este o metodă de educație muzicală dezvoltată de
către compozitorul și pedagogul german Carl Orff și colega sa, Gunild Keetman, în anii 1920 și
1930. Această metodă este concepută pentru a oferi copiilor o experiență muzicală holistică și
creativă, care îmbină muzica, mișcarea și exprimarea artistică.
Principiile de bază ale modelului Orff sunt:
 Experiența holistică: Metoda Orff abordează muzica într-un mod holistic, implicând nu
doar auzul, ci și simțurile kinestetice și vizuale. Copiii sunt încurajați să participe activ la
procesul muzical, folosind diferite instrumente și exprimându-se prin mișcare și ritm.
 Improvizare și creativitate: Orff-Schulwerk promovează improvizația și creativitatea în
muzică. Copiii sunt încurajați să improvizeze și să creeze propriile lor melodii, ritmuri și
armonii, folosind instrumentele și materialele muzicale disponibile.
 Utilizarea instrumentelor Orff: Metoda Orff implică folosirea unor instrumente muzicale
specifice, precum xylofoane, metalofone, glockenspiel-uri, dar și instrumente de percuție
precum tamburine, bongo-uri sau clape de mână. Aceste instrumente sunt concepute
pentru a fi accesibile și ușor de utilizat de către copii, permițându-le să exploreze sunetele
și ritmurile într-un mod plăcut și interactiv.
 Cântecele și jocurile muzicale: În cadrul Modelului Orff, cântecele și jocurile muzicale
ocupă un loc central. Acestea sunt folosite pentru a învăța și a exersa concepte muzicale
precum ritmul, melodia și armonia, dar și pentru a dezvolta abilități de colaborare și
comunicare în cadrul grupului.
 Exprimarea prin mișcare: Metoda Orff încurajează exprimarea artistică prin mișcare și
dans. Copiii sunt încurajați să se miște în ritmul muzicii și să își exprime creativitatea și
emoțiile prin intermediul corpului.

2
 Modelul Orff reprezintă o abordare educațională dinamică și creativă, care își propune să ofere
copiilor o experiență muzicală bogată și satisfăcătoare, contribuind la dezvoltarea lor integrală și
la îmbunătățirea abilităților muzicale și artistice.

2. Modelul Zoltan Kodály (Ungaria)

Descriere: Modelul Kodály se concentrează pe dezvoltarea auzului muzical și a abilităților
vocale ale copiilor. Se folosesc exerciții de cântare și jocuri ritmice pentru a învăța și a
internaliza conceptele muzicale de bază.
Activități specifice:
 Cântarea și recunoașterea diferitelor note muzicale.
 Folosirea gesturilor și a mișcărilor pentru a marca ritmurile și melodii.
 Jocuri de recunoaștere a sunetelor și a intervalurilor muzicale.
Modelul Kodály, cunoscut și sub numele de Metoda Kodály, este o abordare educațională în
domeniul muzicii dezvoltată de compozitorul și pedagogul maghiar Zoltán Kodály în prima
jumătate a secolului al XX-lea. Această metodă este concepută pentru a oferi o educație muzicală
accesibilă și de calitate pentru toți copiii, bazându-se pe folosirea cântecelor populare și a
jocurilor muzicale pentru a dezvolta abilitățile muzicale și auditiv-ritmice.
Principiile de bază ale modelului Kodály includ:
 Cântecele populare și folclorice: Metoda Kodály folosește cântecele populare și
folclorice din cultura locală ca material principal de învățare. Aceste cântece sunt
accesibile și relevante pentru copii și oferă oportunități pentru învățarea melodiilor,
ritmurilor și a altor elemente muzicale într-un mod natural și plăcut.
 Învățarea prin audiere: Metoda Kodály pune un accent deosebit pe învățarea melodiilor
și ritmurilor prin audiere. Copiii sunt expuși la cântecele și ritmurile în mod repetat și
gradual, permițându-le să le interiorizeze și să le reproducă în mod spontan și precis.
 Învățarea secvențială: Metoda Kodály urmează un plan de învățare secvențial, în care
abilitățile muzicale sunt dezvoltate treptat și sistematic, de la cele mai simple la cele mai
complexe. Copiii încep cu activități simple, cum ar fi cântatul și recitarea ritmurilor, și
avansează treptat către lucruri mai complexe, cum ar fi cititul și scrierea muzicală.
 Utilizarea solfegiului și a hand-signurilor: Metoda Kodály folosește solfegiul și hand-
signurile (mișcări ale mâinilor care reprezintă diferitele trepte muzicale) pentru a ajuta
copiii să înțeleagă și să interiorizeze conceptele muzicale. Aceste tehnici facilitează
învățarea și memorarea melodiilor și armoniilor și îi ajută pe copii să își dezvolte
abilitățile muzicale și auditive.
 Colaborare și participare activă: Metoda Kodály încurajează participarea activă a
copiilor în procesul muzical și promovează colaborarea și comunicarea în cadrul grupului.
Activitățile muzicale sunt concepute pentru a fi interactive și plăcute, oferind oportunități
pentru copii să se bucure de muzică și să își dezvolte abilitățile într-un mediu stimulant și
susținător.

3
 Modelul Kodály reprezintă o abordare educațională eficientă și holistică în domeniul muzicii,
care își propune să ofere copiilor o experiență muzicală bogată și să le dezvolte abilitățile
muzicale și auditive într-un mod plăcut și accesibil.

3. Modelul Emil Jaques-Dalcroze (Elveția)

Descriere: Modelul Dalcroze pune accent pe conexiunea între muzică și mișcare. Se folosesc
exerciții de improvizație și de coordonare pentru a învăța și a experimenta conceptele muzicale
prin intermediul corpului.
Activități specifice:
 Exerciții de mișcare și dans pe ritmuri și melodii variate.
 Improvizație corporală și vocală pentru a exprima diferite stări emoționale.
 Utilizarea jocurilor de coordonare pentru a înțelege structura muzicală.
Modelul Dalcroze, cunoscut și sub numele de Eurythmics, este o metodă de educație muzicală
dezvoltată de compozitorul și pedagogul elvețian Émile Jaques-Dalcroze la începutul secolului al
XX-lea. Această metodă pune accentul pe conexiunea dintre muzică, mișcare și exprimare
corporală, utilizând principii de ritm, solfegiu și improvizație pentru a ajuta elevii să înțeleagă și
să simtă muzica într-un mod profund și holistic.
Principiile de bază ale modelului Dalcroze includ:
 Exprimarea muzicală prin mișcare: Metoda Dalcroze folosește mișcarea corporală pentru
a exprima și a înțelege muzica. Elevii sunt încurajați să simtă ritmul și pulsul muzicii prin
mișcare, folosind diverse exerciții și jocuri de improvizație.
 Experiența corpului ca prim instrument: În cadrul Eurythmics, corpul uman este
considerat primul și cel mai important instrument muzical. Elevii învață să folosească
corpul pentru a reproduce ritmul, melodia și dinamica muzicii într-un mod expresiv și
precis.
 Improvizarea și creativitatea: Metoda Dalcroze încurajează improvizația și creativitatea
în muzică. Elevii sunt încurajați să improvizeze și să creeze propriile lor mișcări și
expresii în răspuns la muzică, oferindu-le oportunități pentru explorare și experimentare
liberă.
 Solfegiul și ritmica: Solfegiul și ritmica sunt două aspecte importante ale Metodei
Dalcroze. Elevii învață să recunoască și să interpreteze diferitele aspecte ale muzicii,
precum melodia, ritmul și armonia, folosind solfegiul și exerciții ritmice.
 Experiența sensorială și kinestezică: Metoda Dalcroze oferă elevilor o experiență
muzicală bogată și multisenzorială, implicând simțurile și corpul în învățarea și
exprimarea muzicii. Această abordare ajută la îmbunătățirea conștientizării corporale și a
coordonării în timp ce dezvoltă abilitățile muzicale.
Modelul Dalcroze reprezintă o abordare educațională inovatoare și holistică în domeniul
muzicii, care își propune să ofere elevilor o experiență muzicală bogată și să le dezvolte
abilitățile muzicale, ritmice și corporale într-un mod expresiv și stimulant.

4
4. Modelul Schinichi Suzuki (Japonia)
Descriere: Modelul Suzuki se concentrează pe învățarea muzicii prin imitație și repetiție. Se
începe cu o abordare auditivă, iar copiii învață să cânte prin imitarea sunetelor și a modelelor
prezentate de profesor.
Activități specifice:
 Învățarea melodiilor și a pieselor muzicale prin imitație auditivă.
 Exersarea tehnicilor de bază de cântat și de interpretare la un instrument muzical.
 Participarea la concerte și la interpretări colective pentru a încuraja spiritul de echipă și
performanța în fața publicului.
Modelul Suzuki, cunoscut oficial sub numele de Metoda Suzuki sau Metoda Talentului
Educativ Suzuki, este o metodă de educație muzicală dezvoltată de violonistul japonez Shinichi
Suzuki în anii 1940. Această metodă se concentrează pe ideea că toți copiii pot învăța muzică la
fel cum învață să vorbească, prin imitație, repetiție și susținere părintească. Principalul obiectiv
al Metodei Suzuki nu este doar dezvoltarea abilităților muzicale, ci și dezvoltarea caracterului și
personalității copilului.
Principiile de bază ale modelului Suzuki includ:
 Începutul timpuriu: Metoda Suzuki promovează începerea studiului muzicii la o vârstă
fragedă, de obicei în jurul vârstei de 3-4 ani. Suzuki a observat că copiii japonezi învață
să vorbească înainte de a citi și scrie și a aplicat aceeași abordare în educația muzicală.
 Învățarea prin imitație: Copiii învață muzică prin imitație, ascultând înregistrări și
repetând piesele muzicale. Repetarea este o componentă esențială a Metodei Suzuki, iar
copiii sunt încurajați să practice regulat și să își îmbunătățească continuu abilitățile.
 Implicarea părinților: Părinții sunt considerați parte integrantă a procesului de învățare și
sunt implicați activ în educația muzicală a copilului lor. Ei îi asistă pe copii în timpul
practicii acasă, îi ajută să asculte înregistrări și îi încurajează în procesul de învățare.
 Atmosfera de susținere: Metoda Suzuki promovează o atmosferă de susținere și
încurajare în cadrul lecțiilor și a practicii acasă. Profesorii Suzuki oferă feedback pozitiv
și încurajare constantă, iar efortul și progresul sunt apreciate mai mult decât rezultatele
perfecte.
 Repertoriu adecvat vârstei: Repertoriul în Metoda Suzuki este selectat în funcție de
vârsta și nivelul de dezvoltare al copilului, începând cu piese simple și progresând treptat
către lucrări mai complexe. Acest lucru permite copilului să se simtă încrezător și să își
dezvolte abilitățile într-un mod progresiv.
Modelul Suzuki reprezintă o abordare educațională profundă și holistică în domeniul muzicii,
care își propune să dezvolte nu doar abilitățile muzicale ale copiilor, ci și caracterul lor și relația
lor cu muzica și cu ceilalți.
Activitățile de educație muzicală pentru preșcolari pot fi diverse și captivante, adaptate la
nevoile și preferințele copiilor. Prin intermediul modelelor și tipurilor de activități menționate

5
mai sus, copiii pot să-și dezvolte abilitățile muzicale într-un mod interactiv și plăcut, pregătindu-i
pentru o viață plină de apreciere și bucurie în lumea muzicii.

Aportul lui Dmitri Kabalevski în promovarea activităților de

educație muzicală la preșcolari

Dmitri Kabalevski (1904-1987) a fost un compozitor și pedagog rus renumit pentru

contribuțiile sale semnificative în domeniul educației muzicale, în special în ceea ce privește
promovarea activităților muzicale pentru copiii preșcolari. Prin intermediul operelor sale
compozitoriale, precum și a lucrărilor sale pedagogice și a influenței sale asupra sistemului
educațional,
Kabalevski a adus un aport substanțial în dezvoltarea și popularizarea educației muzicale
pentru cei mici:
1. Compoziții muzicale adaptate pentru copiii preșcolari
Kabalevski a compus o serie de lucrări muzicale adaptate special pentru copiii preșcolari. Printre
cele mai cunoscute lucrări se numără "Album pentru copii", care cuprinde piese muzicale scurte
și accesibile pentru cei mici. Aceste compoziții sunt caracterizate de melodiile lor simple,
ritmurile vesele și povestirile muzicale captivante, care au fost concepute pentru a atrage și a
captiva atenția copiilor preșcolari.
2. Metode educaționale inovatoare
Kabalevski a dezvoltat și implementat metode educaționale inovatoare pentru a încuraja
implicarea copiilor preșcolari în activitățile muzicale. El a promovat o abordare interactivă și
creativă în educația muzicală, care să îi încurajeze pe cei mici să își dezvolte abilitățile muzicale
într-un mod distractiv și plăcut. Metodele sale au inclus utilizarea jocurilor muzicale, a dansului
și a improvisației pentru a stimula creativitatea și exprimarea artistică a copiilor.
3. Contribuția la sistemele de învățământ muzical
Kabalevski a avut un impact semnificativ și asupra sistemelor de învățământ muzical, atât în
Uniunea Sovietică, cât și în alte țări din întreaga lume. El a contribuit la dezvoltarea unor
programe educaționale muzicale speciale pentru copiii preșcolari, care să ofere acces la educație
muzicală de calitate încă de la o vârstă fragedă. Prin intermediul influenței sale și a operelor sale,
Kabalevski a ajutat la consolidarea educației muzicale ca parte integrantă a sistemelor de
învățământ.
Prin compozițiile sale muzicale, metodele educaționale inovatoare și contribuția la sistemele de
învățământ muzical, Dmitri Kabalevski a adus un aport semnificativ în promovarea activităților
de educație muzicală la preșcolari. Munca sa a contribuit la dezvoltarea unei abordări mai
accesibile, captivante și creative în educația muzicală, care să îi inspire și să îi încurajeze pe cei
mici să își descopere și să își dezvolte pasiunea pentru muzică încă de la o vârstă fragedă.

Metoda Montessori

6
 Maria Montessori a fost un medic și pedagog italian, născută pe 31 august 1870 în orașul
Chiaravalle, Italia, și decedată pe 6 mai 1952 în Olanda. Ea este recunoscută în întreaga lume
pentru dezvoltarea metodei de educație cunoscută sub numele de Metoda Montessori.
Maria Montessori a fost una dintre primele femei din Italia care a devenit medic și a fost
interesată de domeniul educației încă din timpul studenției sale. În timpul lucrului său într-un
spital pentru copii cu deficiențe mintale, ea a observat că acești copii puteau învăța și se
dezvoltau mai bine atunci când erau încurajați să lucreze cu materiale și activități care le
permiteau să-și folosească simțurile și să experimenteze în mod activ lumea din jurul lor.
Inspirată de aceste observații, Montessori a dezvoltat o abordare educațională bazată pe
principii precum respectul pentru individualitatea fiecărui copil, autonomia și explorarea liberă.
Metoda Montessori promovează un mediu pregătit special conceput pentru a încuraja auto-
descoperirea și învățarea independentă a copiilor, folosind materiale didactice specifice și
structurate.
În timp, Metoda Montessori a devenit tot mai populară în întreaga lume, fiind adoptată în
diverse țări și medii educaționale, de la grădinițe și școli primare până la licee și chiar
universități. Astăzi, pedagogia Montessori continuă să fie recunoscută și apreciată pentru
accentul său pe dezvoltarea integrală a copilului și pentru promovarea respectului, autonomiei și
învățării prin experiență.
Metoda Montessori pune un accent deosebit pe dezvoltarea integrală a copilului, inclusiv în
domeniul muzicii. În cadrul acestei metode, activitățile muzicale pentru preșcolari sunt concepute
pentru a încuraja exprimarea creativă, explorarea sunetului și dezvoltarea abilităților muzicale
într-un mod natural și plăcut.
Iată câteva modalități în care Montessori contribuie la promovarea activităților muzicale pentru
preșcolari:
Mediul pregătit: Într-o clasă Montessori, mediul este aranjat în mod special pentru a încuraja
explorarea și interacțiunea copiilor cu diferite materiale și instrumente muzicale. Acestea sunt
aranjate astfel încât copiii să aibă acces liber și să se simtă încurajați să exploreze sunetele și
ritmurile.
Instrumente muzicale Montessori: Metoda Montessori include utilizarea unor instrumente
muzicale specifice, precum cele din familia Orff (xylofoane, metalofone, glockenspiel), care sunt
adaptate pentru a fi accesibile și potrivite pentru mâinile mici ale preșcolarilor. Aceste
instrumente sunt folosite în diferite activități pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă concepte
precum tonurile muzicale, ritmul și armonia.
Experiențe tactile și auditive: Activitățile muzicale Montessori sunt concepute pentru a oferi
copiilor experiențe tactile și auditive variate și bogate. De exemplu, copiii pot explora diferite
texturi și materiale pentru a crea sunete, pot învăța să recunoască și să sorteze diferite
instrumente muzicale și pot participa la activități de ascultare și identificare a diferitelor sunete și
melodii.

7
 Colaborarea și respectul: Într-un mediu Montessori, se pune un accent deosebit pe colaborare
și respect reciproc. Activitățile muzicale sunt concepute pentru a încuraja cooperarea și
interacțiunea între copii, permițându-le să își împărtășească ideile și să lucreze împreună pentru a
crea muzică într-un mod plăcut și armonios.
În ansamblu, metoda Montessori oferă un cadru ideal pentru a promova activitățile muzicale
pentru preșcolari, încurajându-i să exploreze, să descopere și să se bucure de minunata lume a
muzicii într-un mod adaptat vârstei și nevoilor lor individuale.