JOCUL DIDACTIC MUZICAL

prof. drd. SAVIN CIPRIAN

Şcoala Gimnazială Nr. 39 „Nicolae Tonitza” din Constanţa,
jud. Constanța

Abstract
Accesibil copiilor înaintea cuvântului, cântecul formează în sufletele lor impresii
profunde pentru toată viața. Prin cântec se realizează educația intelectuală, morală și
estetică, se însușesc cunoștințe și se formează deprinderi. Jocul muzical prilejuiește
copiilor trăiri emoționale din cele mai puternice. El răspunde, în același timp, cerințelor
muzicale de bază precum: formarea și dezvoltarea auzului muzical, a vocii, a simțului
ritmic și generează dragoste și interes pentru muzică. În funcție de sarcinile didactice
cărora le răspund, jocurile muzicale axate pe cântec sau audiție, dezvoltă creativitatea
generală și muzicală a copilului.
Cuvinte cheie: muzică, joc, cântec, mișcare, auz muzical, audiție.

Dintre toate artele, cea mai apropiată de sufletul omenesc este muzica; ea îl
animă de-a lungul vieții, din fragedă pruncie și până la anii senectuții.
Încă de la vârsta preșcolară, muzica trezește în suflet stări emoționale puternice,
dezvoltă treptat sensibilitatea și receptivitatea artistică, contribuind la crearea premiselor
necesare dezvoltării reprezentărilor muzicale și sentimentelor estetice.
Atracția copiilor pentru muzică este un lucru evident, încă din primii ani ai
copilăriei, ea făcând parte integrantă din viața și preocupările noastre de zi cu zi.
Accesibil copiilor înaintea cuvântului, cântecul lasă în sufletele lor impresii ce rămân
profunde toată viața. Prin cântec se realizează educația morală, intelectuală și estetică a
copilului, se însușesc cunoștințe și se formează deprinderi.
În acest context, jocul muzical are o importanță covârșitoare, întrucât este o
activitate care produce satisfacții și plăcere, prilejuiește copiilor trăiri emoționale din cele
mai puternice.

1
 Ca urmare, potențialitățile educative sunt mai mari la jocurile muzicale, decât în
cazul celorlalte tipuri de jocuri pentru că acestea răspund și unor cerințe muzicale de
bază:
 dezvoltarea auzului muzical și a vocii;
 dezvoltarea dragostei și a interesului pentru muzică;
 dezvoltarea simțului ritmic.
Jocurile muzicale nu au o formă proprie fixă, ci se organizează ca o activitate vie,
având drept obiectiv anumite sarcini didactice și care apelează la materiale muzicale
diverse. În funcție de mijlocul muzical cu care se combină, jocurile se clasifică în : jocuri
muzicale axate pe: cântece, exerciții sau audiție.
În funcție de sarcina muzicală urmărită, acestea se clasifică în :
 jocuri muzicale melodice, ritmice, cu mișcări sugerate de textul cântecului;
 jocuri dans;
 jocuri muzicale pentru însușirea elementelor de expresie;
 jocuri muzicale pentru diferențierea timbrală a sunetelor;
 jocuri muzicale armonico-polifonice;
 jocuri muzicale pentru cultura vocală;
 jocuri muzicale de creație.
Liviu Comes consideră că jocul didactic muzical nu este decât un simplu cântec
ce poate fi interpretat în diferite variante: în grup, în dialog, cu gesturi și acompaniament
ritmic. Jocurile didactice muzicale ale compozitorului Liviu Comes rămân unice în
pedagogia muzicală ludică europeană.
Anei Motora-Ionescu îi aparține prima lucrare didactică românească în care
face distincția între „a audia” și „a asculta” muzică. Din acest punct de vedere, jocurile
didactice muzicale propuse în lucrarea sa sunt de o valoare incontestabilă.
Jocurile didactice muzicale, pot fi:
 melodice;
 ritmice;
 psiho-motorice - cu mișcări sugerate de textul cântecului, mișcări de dans pe
cântec sau audiție (jocuri-dans);
 pentru însușirea elementelor de expresie;

2
  pentru diferențierea timbrală;
 pentru formarea deprinderilor armonico-polifonice;
 de formare a deprinderii de audiere;
 de formare a deprinderii de a cânta în colectiv;
 jocuri de cultură vocală;
 de creație.

Jocul cu suport pe cântec

Jocul cu suport pe cântec presupune dinamizarea activității de cântare prin

îmbogățirea ei cu diferite mijloace și procedee de interpretare. Putem dinamiza
activitatea de cântare prin elemente ce pot fi:
a) stabilite prin indicații de desfășurare;
b) stabilite prin indicații de regie;
c) sugerate de melodie;
d) sugerate de ritm;
e) sugerate de textul cântecului.
Orice cântec poate deveni joc prin formularea unor sarcini, precum:
 interpretarea cu solist, pe roluri, în dialog, pe grupe de copii (vezi exemplul Cu
mingea);
 marcarea timpilor prin utilizarea de instrumente muzicale, bătăilor din palme sau
pașilor de dans (vezi exemplul Dacă vesel se trăiește);
 interpretarea cu acompaniament muzical;
 executarea unor mișcări sugerate de text sau de mersul liniei melodice (vezi
exemplul Dacă vesel se trăiește);
 alternarea execuției cu audiția interioară.
Georgeta Aldea stabilește o serie de condiții pentru ca un joc muzical să devină
joc didactic muzical:
 să vizeze un obiectiv al educației muzicale;
 să utilizeze un conținut muzical accesibil, atractiv și recreativ;
 să folosească reguli de joc cunoscute anticipat de către elevi.

3
 În însușirea jocului muzical cu suport pe cântec sunt necesare activități
specifice atât ale educatorului cât și ale copiilor. Educatorul dirijează reactualizarea
cântecului, anunță titlul jocului, stabilește împreună cu elevii mișcările adecvate textului,
pe care apoi le demonstrează și le explică. Ulterior, va executa aceste mișcări împreună
cu elevii urmărind corectitudinea lor. De partea cealaltă, copiii, execută cântecul,
conștientizează conținutul textului și, pe baza analizei cântecului, stabilesc împreună cu
profesorul mișcările care însoțesc jocul. În etapa superioară, ajutați de profesor, execută
jocul în colectiv. În final, copiii vor executa jocul însoțit de cântec în mod independent.

Aplicații
1. Dacă vesel se trăiește¹
- după auz -

Melodia are un ambitus de septimă mică (re1 – do2) și caracter anacruzic. Este
o construcție melodică simplă, care utilizează durate egale de optime, fiecărui sunet

4
corespunzându-i o silabă, ceea ce ușurează mășcările jocului și capacitează energia și
expresivitatea artistică a copilului.
Potrivit Anei-Motora Ionescu, jocul se desfășoară astfel: „copiii așezați în cerc,
cu mâinile desprinse, intonează voios cântecul Dacă vesel se trăiește, însoțit de diferite
gesturi sugerate de versurile cântecului, astfel:
- la cuvintele bate-așa, copiii bat din palme de două ori;
- la cuvintele bate-așa, copiii își bat pulpele picioarelor cu palmele, de două ori;
- la cuvintele calcă-așa, copiii bat cu piciorul drept în pământ, de două ori;
- la cuvintele bine e, copiii repetă toate cele patru gesturi, consecutiv, după care
strigă bine e.
Jocul se repetă de la început, de cîte ori doresc copiii”².

2. Cu mingea³
- după auz-

Ambitusul melodiei este de octavă perfectă (do1 - do2). Fiecărui sunet îi

corespunde o silabă, iar duratele sunt în raport de 1:2 (pătrime - optime). Melodia este
cruzică, alcătuită din două fraze muzicale simple, cu caracter motivic. Forma cântecului
este: f1 (m1, m2) - f2 (m3, m2).
Ana-Motora Ionescu descrie jocul astfel: „copiii sunt așezați față în față, pe
două rânduri, la distanță de un metru, cei din prima linie ținând, fiecare, câte o minge în
mână. Toți copiii cântă strofa I, mergând ritmic pe loc.

5
 La strofa a II-a se încetează mersul ritmic, iar copiii din prima linie aruncă
mingile la perechile din față, apoi perechile din față aruncă mingile înapoi la partenerii
lor, repetând acest joc în ritmul cântecului, până la sfârșitul strofei a II-a.
În continuare, toți copiii cântă strofa a III-a, mergând ritmic pe loc, după care
începe din nou aruncarea mingilor, pe strofa a IV-a, la fel ca pe strofa a II-a.
Jocul muzical poate fi repetat de mai multe ori”⁴.
Potrivit muzicologului și pedagogului Vasile Vasile, printre avantajele jocului
didactic muzical se numără: „contribuția la depășirea timidității, pentru formarea spiritului
de echipă și pentru omogenizarea afectivă și dinamizarea activităților specifice prin
diversificarea lor și prin implicarea unor elemente specifice vârstei copiilor”⁵.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

1. Ana Motora-Ionescu, Elena Sihota-Frățilă - Muzica, Manual pentru clasele a III-

a și a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p.60;
2. Idem;
3. Ibidem, p.84;
4. Idem.
5. Vasile Vasile, Metodica educației muzicale, Editura Muzicală, București, 2004,
p. 204.

BIBLIOGRAFIE:

1. Motora-Ionescu, Ana - Cîntece și jocuri muzicale pentru preșcolari, Editura

Didactică și Pedagogică, București, 1980;
2. Motora-Ionescu, Ana, Tudorie, Elena, Scornea, Anton - Metodica predării
muzicii în școala generală de opt ani, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965;
3. Motora-Ionescu, Ana, Sihota-Frățilă, Elena - Muzica, Manual pentru clasele
a III-a și a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.
4. Vasile Vasile, Metodica educației muzicale, Editura Muzicală, București, 2004.