MOŞTENIRE Dumitru MATCOVSCHI - Poezii, versuri

Eu trecutul nu mi-l vînd,

Chiar să nu am de mîncare,
Eu cu el am fost şi sînt
Moldovean de la născare.
Moldovean şi patriot
Al acestui colţ de glie,
Cred în Ştefan Voievod,
Om de-naltă omenie.
In Ion Viteazul cred,
Poreclit Ion Cumplitul,
Cel cu inima de ied,
Nevîndutul, neturcitul.
Eu trecutul nu mi-l vînd,
Bani de aur nu doresc;
Orşiunde, orşicînd
Ştiu ca omul să muncesc.
E trecutul tot al meu,
E a mea Moldova-toată,
Chiar dacă şi sînt plebeu,
Şi nu viţă împărată.
Vin din secol în frămînt,
Vin din timpuri zbuciumate,
Doina plîng şi doina cînt,
Cine-a spus că nu se poate?
Nu i-o fi plăcînd cuiva
Limba noastra cea latină?
El să plece, de-i aşa,
Şi-napoi să nu mai vină.
Moştenesc acest trecut
Din părinţi, ca pe-o moşie.
Eu cu dînsul am crescut
Şi-am scris prima poezie.
Altceva ei n-au avut
Ce să-mi dee, bieţi ţărani,
Mi-au dat doar acest trecut,
Într-un car cu doi plavani.