A iubi toamna - Adrian Păunesc

A iubi toamna, e-un biet pleonasm,

O poartă în cer se-nvârtește neunsă,
Cad, iată, imperii de tulbure frunză
Și totuși se-aude și ultimul basm.

A iubi toamna, e oglindă-n oglinzi,

Halouri ciudate pe lucruri dansează,
Insecte damnate fac cuiburi în rază,
Speranța renaște în cei suferinzi.

A iubi toamna, neant și refren,

Vin pluguri pământul spre cer să-l răstoarne
Și ultimul fulger, semnat ambigen,
E parcă-un altoi pentru sânge și carne.

Și țipă a pierdere tren după tren

Și mieii duc iarbă uscată pe coarne.