Doina de Mihai Eminescu

De la Nistru pn' la Tissa

Tot Romnul plnsu-mi-s'a,
C nu mai poate strbate
De-atta strintate.
Din Hotin si pn' la Mare
Vin Muscalii de-a clare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strinul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au fcut dusmanii cale,
Din Stmar pn 'n Scele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Romn sracul!
Indrt tot d ca racul,
Nici i merge, nici se'ndeamn,
Nici i este toamna, toamn,
Nici e vara vara lui,
Si-i strin n tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii n puhoi
Si s'aseaz pe la noi;
Toate cntecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strintate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbrac tara snul,
Codrul - frate cu Romnul De secure se tot pleac
Si isvoarele i seac Srac n tar srac!
Cine-au ndrgit strinii,
Mnca-i'ar inima cinii,
Mnca-i'ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Stefane Mria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toat grija schitului,
Las grija Sfintilor
In seama printilor,
Clopotele s le trag
Ziua'ntreag, noaptea'ntreag,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca s 'ti mntui neamul tu!
Tu te 'nalt din mormnt,
S te-aud din corn sunnd
Si Moldova adunnd.
De-i suna din corn odat,
Ai s'aduni Moldova toat,

De-i suna de dou ori,

Iti vin codrii 'n ajutor,
Toti dusmanii or s piar
Din hotar n hotar Indrgi-i'ar ciorile
Si spnzurtorile!