(Roc( 2 jj,

C. HOGA$

PE DR19/Aillti DE MLINTE

IMmun biro din

V IATA

EA S CA"
Prelim' 15 Lei

www.dacoromanica.ro

C, HOGA$

PE DRUMURI DE MUNTE

AMR EH MANE
mob 0.4-6521....-..

1A1
ED1TURA V1ATA ROMINEASCA" S. A.

1921
D. 828

www.dacoromanica.ro

AMINTIRI DINTR'0 CAUTORIE

www.dacoromanica.ro

SPRE MiNASTIRI

Once cAlAtorie, afarA de cea pe jos, e

dupA mine o cAlAtorie pe picioare strAine :

a avea la Manila cupeaua unui tren,

roatele unei trAsuri sau picioarele unui

cal, insamnA a merge ezi.nd *i a vedea
numai ceiace ti se dA, nu InsA i tot ce
ai voi. latA pentruce eu i tInArul meu
tovar4 de cAlAtorie ne hotArIrAm a merge

pe \jos peste munti i In rAgaz, deja Piatra pArfla Dorna, lAsInd la o parte drumul mare.
In ziva de ase Iulie eram gata; Cu alte
euvinte, aveam toate trebuincioasele de

drum wzate In o boccea de forma unei

raniti soldAtesti, legate la spate ,prin ajutorul unor curele ce se Incruciau pe

pieptul nostru; la oldul sting cite un rewww.dacoromanica.ro

PE DRUMURI DE MUNTE

volver, in dreapta cite un baston sAnatos,

si la picioare opinci de piele rosie, legate

cu sferi negre de lind de capra, care ne

infasurau In spirala pulpa pana la genunchi peste un coltun negru de lIna
vristat Cu ros. 0 palarie neagra si mare
putea, la nevoe, sa ma apere si de ploae
si de soare. Tovardsul meu, in loc de
pdlarie, avea pe cap un chipitt de uniforma, lar drept straiu mai gros de lind
era imbrdcat cu o vengherca de doc alb.
In revdrsatui zorilor plecardm.
Deocamdatd trebuia sd mergem la Almas. Fiind Ind mai dinainte hotarit ti-

tre noi de a ne feri de drumul mare, nu

cunosteam o potecd sau un drum mai
scurt pentru tinta noastra. Ajunsesem la

barierd. Nici un suflet de om nu era Inca

destept; numai citiva cini, prea harnici
poate, isi faceau datoria batind la noi,
sau mai bine zis la neobisnuita noastra Imbracatninte de drum. Oricum insa,
eu gaseam de vind pe tovarasul meu, care

avuse ciudata idee de a manta straele

de sublocotenent Cu opincile, bastonul si

bocceaua din spate ; si md sileam a-1 face
sa priceapd cd numai pentru dinsul faceau- chili atila galagie. Apucaram la
stInga pe prundul Cuejdiului inspre Darwww.dacoromanica.ro

SPRB MiNASTIRI

mnesti, fr s tim dacd am apucat

bine sau rdu. Norocul Insa tine Cu drumetul ; la citiva pasi, pe prispa unei case
albe, gospodarul i gospodina dormeau
dusi subt o plapomd, lipiti unul de altul
pentru a putea sa Infrunte, dupd ocotinta mea, racoarea diminetii ; cdci, dei
In Iulie, dimineata din ziva de sase era
totusi destul de rece; ei dormeau dusi
se legnau, poate, In visuri fericite ; noi
Insa,

i mai cu sama eu, fait respect

pentru toate aceste nhnicuri si fr nici

o ceremonie, md apropiai de dInsii, ridi-

cai cu bdtul plapoma de pe nasul gos-

podarului, care dormea la margine, 11 I'mpinsei putin, 11 trezii , f Ara a-i da bunadimineata cel putin, 11 Intrebai scurt despre drumul la Almas. Foarte rar se in-

ttmpld cuiva sd vad o figurd mai elocyenta decIt acea a omului meu : un psiholog ar fi scris volume Intregi ; eu Ins
cred deajuns a spune cd e psihologide mare interes InfAticeste vorbind
sarea une figuri ce trece, dela adIuca liniste a unui somn fail de grijd, la izbitoarea Intipdrire a unei surprinderi. Ceia
ce s'a petrecut atunci in sufletul lui a
fost desigur mai iute decit fulgerul ; destul cd, cu niste ()chi de cloud ori mai
www.dacoromanica.ro

PE DRUMURI DE MUNTE

marl decIt cei ce poate-i avea de obiceiu, cu o fafd lungd si spdrietd si neputIndu-se lmuri de unde si cum rdsdrisem noi asa ca din pdmInt, se uita la
noi, masurIndu-ne cu privirea-i zApAcitd

de sus pdnd jos si Indesindu-se tot mai

tare spre pdrete, casi cum ar fi voit sl

scape de o vedenie supArdtoare. Biata

femee, strlintoratd astfel si buimacd de
somn, Incepu a se intoarce subt oghial si
a Ingdima vorbe neIntelese, care nu putean fi den niste puternice protestdri
conjugale... Pentru a sfirsi mai iute Cu
toate acestea, Il Intrebai Incd ()data pe
gospodar despre drumul la Almas.
Pe aici, ne rdspunse el In cele din
urmd, ardtIndu-ne spre deal; si spre acolo apucardm si noi.

DeSigur cd spdrietul nostru cicerone

ne va fi urmat multd vreme Cu privirea.
Noi, MO., nu ne mai ultardm Indardt, ci
, e urmardm drumul pe prundis, sdrind
ca niste capre peste bolovani, cursuri de
apd, bAlti si gloduri. Dimineata era mare* si ne vestea o adevdratd zi de luliu.
Niel un nor nu plutea subt albastrul cerului adtnc si limpede ca ochiul unei fecioare. Toate stelele se mistutserd si cel
mult dacd Indrazneata stea a ciobanului
www.dacoromanica.ro

SPRE MINASTIRI

mai Infrunta, din cind in end, valurile de

lumina trandafirie, cu care zorileinundau

rdsdritul departat. Nici un Olt nu mica

aerul ; i griul, In lanurile de aur, sttea
tot asa de neclintit casi firul de iarbd
din finetele Inflorite. Roua avea infAtisa-

rea unor mdrgdritare, ce nu asteptau de

et o razd de soare spre a se schunba In
strAlucitoare diamante. Umezeala si
coarea diminetii dadeau Intregii fin i o nespusd frAgezime. Totul Incepuse a se des-

tepta subt Intdile raze ale zilei, dar totul

era cuprins de o liniste, de o tdcere, de
un fel de Inmarmurire solemnd ; si firea
Intreagd pdrea cd se afld Intro religioasd asteptare. La rdsdrit se ivea geana

de aur si de purpura a unui ,soare tlndr,

care Intro clipd sterse Intro nemdsuratd
depdrtare umbra de pe fruntea muntilor
negurosi. Noi ne urmaram drumul, Cu su-

fletul sidpinit de mdretia privelistil, iar

rarii drumeti ce Intilneam, si pe care-i ld-

sarn In urmd, dupd ce ne doreau cale

bund, se uitau lung si mirati dupd noi.

Spre a merge la Almas pe drumul mare,

ar fi trebuit sd suim dealul Balaurului,

ce se ridicd dincolo de DArmanesti. Lucrul acesta, Insd, nestind In planul nostru,

dela o vreme cotirdm dela Darmanesti,
www.dacoromanica.ro

10

PE DRIJMURI DE MUNTE

la stInga spre Glicina, pentru a Idia peste

dealuri, pe drumul de picior. Drumul acesta ne duse spre Gtrcina pAnd la biserica din sat, de unde trebuia sd ne In-

dreptAm cAtrd Alma: In drum ne IntlnirAm Cu preotul locului, care mergea Cu

un taran la un ogor din apropiere, Pe

preot II cunosteam si-1 lntrebdi de drumul ce trebuia sd apucAm, ca sd esim la
Almas. Dupd ce cdpdtardm lAmuririletrebuincioase, plecardm inainte. In urtnd,
tocmai, am aflat cl tAranul ce Insotea pe
preot era ajutorul de primar al comunei

Gircina si cd, vdzindu-ne asa de neobisnuit ImbrAcati, tsi aduse aminte CA, In
cercul comunei lui, are si Indatoriri politienesti. Attfel, dupd ce ne depArtarAm
putin, se lntoarse catrd preot si-1 Intrebd

dacd ne cunoaste. Preotul, care intAlese

bAnuelile ajutorului de primar si care voia
sd glumeascd putin, ii rdspunse cd ha-

bar nu are

cine stntem si cd nici nu

ne-a mai vAzut vreodatd pe meleagurile
acelea. Ajutorul, de cuvInt si totdeauna
cu privighere pentru siguranta publicd,

cAutd sA Afle, tot dela preot, dacA aveam

pasapoarte In reguld. Acesta dete din umeri si-i rdspunse foarte serios si cam
Ingrijit :

www.dacoromanica.ro

SPRE IVIINASTIRI

II

Stiu eu ? Poate cl stilt niste scApati dela vreun arest ; ar fi bine sA cauti
a te incredinta si cu atit mai mult, Cu cIt
aveti, mi se pare, la primArie niste po-

runci In aceastA privintA.

CA bine zici, pArintel

Si nici una nici dou se Intoarse din

drum, apucind spre primArie, Cu gInd de

a trimete cltiva vAtAjei In urma noastrd,
ca sa ne prindd si sa ne ducA la comunA.
Preotul, vAzInd cA gluma se ingroasA, Il
lAsA sA meargA putini apoi Incepu a ride
Cu ,hohot si-1 chemA Inapoi, spunIndu-i
cine sintem.
SA mA batA Dumnezeu, pArinte,
zise ajutorul de primar, cd de nu-mi spuneai Sfintia-ta, sau de-i intilneam singur,
ii legam burduf si-i duceam la comund,
ca sA le cercetez pasapoartele. Cine dracu
i-a tndemnat sA se imbrace ca niste marchidani si sA cutreere satele ? VAzut-ai
pe cel mai tInAr ? Tuns, cu chipiu de uniformA, Cu

opinci

si cu bocceaua In

spate, parcA era un dezertor. La Gircina

i-ai scApat Sfintia-ta ;

da' nu stiu

are sA-i scape la alte comuni.

cine

Si tAranul avea dreptate : cel IntAiu nes-

pAlat avea tot dreptul sA ne Intrebe de

pasapoarte sau cel putin de biletele de
www.dacoromanica.ro

12

PE DRUMURI DE MUNTE

identitate. In timpul acesta noi ne urmam

drumul lin4titi, Mind dealungul GIrcina,
un sat i de munte i de cImp : de munte,
fiindca nu --se mai sfIqe0e; de cImp, fiind-

cl sint casete foarte dese. Strabaturam

deci satul acesta sau, mai bine zis, aceastd nesfIr0ta strada de case tArAneVi,
prin care cineva merge aproape doua
ceasuri cu credinta, dela o vreme, ca ce-

lalalt capat trebue sa fie pe lumea ceialalta. In adevdr, pana ce sa ajungem la

jl1aria0espre miazd-noapte, sudoarea ne
Inmuiase trupurile i ciuda ne cuprinsese
sufletele. Baltoagele verzii, miasmatice 1
adinci, care impanau drumul In lung i

in lat, ne sileau la sarituri gimnastice 0

de preciziune peste golurile destul de

mari dintre bolovanii pusi In rInd pe marginea acestor baltoage. Nenorocit piciorul
greoiu sau neghibaciu, care n'ar fi avut

In el ceva din firea caprelor I 0 bae de

glod, pana la genunchi, ar fi fost neIn'Murata. Noi Insa, din fericire, eram deprin0 Cu aceste punti de un alt soiu 0

le trecuram pe toate fara grq.

E0ti afara din sat, rasuflaram In snot.it i ne urmaram drumul spre Almas pe
poteca de picior, ce tae dealurile de-a
curmeziul intre rasarit i miaza-noapte.
www.dacoromanica.ro

SPRE MtNASTIRI

13

La dreapta se Intinde- un ir de coline Cu

povirnisuri dulci si acoperite Cu samanaturi, flute i ciritei; 14 stinga colinele
se schimba in dealuri i, mai departe,
?titre apus si miaza-noapte, dealurile devin munti, al caror lant umple Intregul
cerc al vederii din partea aceia. Dupa un
mers grabOic de doua ceasuri si mai bine,

esiram pe creasta unui deal lutos si sfarimat, care se ridica la o mica tnaltime

deasupra Almasului. Scobortram In* sat,

trecInd piraul cu acelasi nume si merseram la micul schit de calugarite, care se

afla din sus de curtea boereasca.
Starita schitului era ruda cu tovarasul
meu de drum si, prin urmare, dela sine
se intalege ca furam cu deosebita cinste
primiti. E foarte atingator lucru sa vezi cu
cita bunavointa si cu cite jertfe chiar se In-

deplinesc datoriile ospitalitatii, In aceste

schituri oculte de citeva femei sal-mane.
Poate a adevaratele Invataturi evanghelice au si ele cuvintul lor In aceste locuri,
cel putin. Furam deci cu mare dragoste ospatati si gazduiti pana adouazi.
Dela Almas, trebuia sa mergem la Horaita ; dar fiindca nu cunosteam drumul,
foram nevoiti a cere la starita schitului
pe cineva, care sa ne calauzeasca. Awww.dacoromanica.ro

14

PE DRUMURI DE MUNTE

cesta fu lucrul cel mai usor, de vreme

ce maica Filofteia se parea ca nu are In
mlnastire alta Insarcinare cleat pe acea
de calauza. Ne &ham si plecarAm. Calauza mergea Inainte si noi dupa ea. Si
acum mi se pare ca vad_ aevea pe maica
Filofteia : era o femee de o statura mijlocie, mireana la trup si numai la cap
calugarita. Poate ca acesta era portul ei
de drum ; noi ne dadurAm Insa cu socoteala, ca ea ar fi trebuit sa nu-si puna
niciodata alta Imbracaminte... Avea maica

Filofteia niste ochi caprii si marl, care te

Mau In suflet Cu ascutisul privirii lor si
care, dei trecuti In vIrsta, ardeau totusi
de focul unei tinereti mistuite de vapaia
unor patimi Inadusite. Gura ei cam mare
si buzele ei, desi vestejite, dar totusi

destul de carnoase, faceau sa te gindesti fara de voe la pacatoasa biblica,

care ar fi aruncat peste umerii desfriului

sail haina cuvioasa a mironositelor. Chiar
fata ei botita sporea Infatisarea atItatoare
a Intregului si te facea sa ti-o Inchipui
ca douazeci de ani In urma... De subt comanac, II esea pe tImple, In semicercuri,
parul ei carunt, dar asezat totusi si pieptanat cu multa Ingrijire. Ce pacat ca nu
era negru acest pail...

www.dacoromanica.ro

SPRE mINAsTIRT

15

Ea tAcutd, noi tAcuti ; ea. gIndindu-se

la cine stie ce, eu cu capul plin de socoteli lumesti,ne urmam drumul pe pIrAul Almasului la deal. CAldura miezului
de Iuliu era covIrsitoare, si ar fi fost cu

neputintd --de It*untat, dud umbra pddurilor n'ar fi stImpArat-o putin. Din chid

In cind, ne opream la umbra spre a ne

cAlAuza noastrd Insd ne gAsea
prea bicisnici, si avea dreptate : dacd cineva ar fi avut fantazia sA se uite la picioarele ei care, lard sA roseascd cltusi
odihni;

iveau, pAnd mai sus de

glezne, de subt fusta ei scurtA de cit si,
mai mult Incl., dacd s'ar fi urcat Cu inchipuirea ceva mai sus, ar fi gAsit, In
loe de picioare, niste fuse de otel care,
lipsite de rotunjimea plind a tineretii si
de putin, se

fArd caracter pdmIntesc, puteau sd se miste In mod mecanic fail sfirsit. AceastA

femee zbura, nu mergea. S'apoi maica

Filofteia avea credinta deplinA a darului

sAu,.. Pe drumul ce tineam noi, se II-1qmplase, Cu eteva zile mai Inainte, niste
prAdAciuni sau, mai bine zis, niste potlogArii. Luase de pileld un oarecine, I'mbrdcat Intr'un suman rupt, traista Cu fAind

din spatele unui gusat, V Muse cItiva

pumni si se mistuise In pAdure; sau Inwww.dacoromanica.ro

Pe DRumuRi DE MUNTE

16

tilnise un altul pe o proastd, ti luase legdtura Cu fasole i se fdcuse iar4i nevdzut. De aceste neajunsuri se temea
maica Filofteia A. nu ni se intimple i
noud, i se hotdri deci sd faca pentru
noi o rugdciune de drumi spre a ne ajuta Cel de sus, ca sd ajungem teferi i
neturburati de nime la tinta Oildtoriet
noastre. 4i scoase, prin urmare, mdtdniile
din sin i, ca i cum ar fi vorbit cu sine
igs4i, Incepu a opti o rugaciune, !usotind acest monolog intim cu niVe cruel
mari, Indesate i cu evlavie insAmnate pe
toate cele patru puncte cardinale ale persoanei sale. Din cind In end, facea i

cite o mdtanie spre rdsdrit, lipinduii cu

sfinteute fruntea de pdmint. In timpul acesta, noi ne urmam drumul sdrind peste
pirdele ce ne Miau mersul sau trecind
pe subt giganticii brazi rdsturnati de vijelie, ori de moarte uaturald, i care, rdzimati Cu virfurile lor pe indltimea brazilor dimpotrivd, alcdtuiau, pe deasupra capetelor noastre, nite uriee punti aeriene,
aruncate de insu0 Dumnezeu, pentru salbatecii i spArio0i locuitori ai pAdurilor
neumblate.

CAtrA asfintit sosirdm la Horaita, unde

furdm primiti cu oarecare rAceald de cd-

www.dacoromanica.ro

SPRE MtISTASTIRI

17

trA egumenul mIndstirii, care stA tea In

cerdac la aer curat.
Din Intrebdrile si rdspunsurile obisnuite
despre sAndtate, ne puturdm lAmuri cd
Sfintia-sa suferea de un gutunar si ca,
prin urmare, Intreaga sa veselie sufleteascd Inghetase subt aceastd rAceald din
pdrtile InaIte ale persoanei sale ; totusi
ni se poronci un bors Cu chitici *i un
puiu de mdmdligd nimicuri, care toate se
mistuir iute subt flAtrandele noastre linguri si furculiti... Ce voiti ? devenisem la
drum mai mincdciosi declt evanghelistul
Ion; atita numai, cd pArintele egumen nu
stia cd pofta de mIncare e o virtute cti
totul biblicd si cd, mai la urmd, e foarte
indoelnic lucrui sd se fi sdturat cinci mii
de oameni cu cinci pini si doi pesti, ba
Inca sd mai fi rdmas si doudsprezece cosuri de fArmAturi L.. Bine sau rdu, asttmpdrardm cIrceii de foame ai stomahului
nostru si merserdm apoi In bisericd, spre
a vedea mai deaproape aceasta zidire, pe

care o cunosteam numai din nume. Pe

dinafard, nu e cleat un masiv de piatrd

vdruit Cu galbdn, In care nu se vede nici

o idee arlutectonica : deasupra, o ceatd
de turnuri, ce nu se inteleg Intre ele, isi
dau brtnci si se indeasa unele In altele,
www.dacoromanica.ro

I-8

PE DRUNIURI DE MUNTE

spre a nu cddea pare-cd jos de pe masivul , de subt picioarele lor. Pe dinlduntru

zidurile Alt -stropite ca albastru i galbAn, lar pictura e putind i proastd ; toti
sfintii i toate sfintele, Cu lisus Hristos
In frunte, Ora qiti de subt penelul aceluiasi iconar rus, care a zugrAvit mai
toate vechile noastre biserici.
In aceste locuri, ori Incotro te In torci,
te Impresoard singurdtatea, la hotarele
cdreia viata se pare cd expirA. Omul Itnprumutd aici mutismul dela arborii In mij-

locul cdrora trdeste, aa IncIt cele mai

guralive fiinte din aceste locuri stilt numai Idstunii care zboard In stoluri negre,
Inainte de apusul soarelui, si se InvIrtesc
tipind, In jurul turnurilor albe i neclintite ale bisericii.

Nu departe de Horaita, pe un munte

despre miazd-zi se af Id Horaita-mica sau

Horaicioara ; schitul acesta e un adevdrat
cuib de vultur aninat In crApAtura unei

sand aeriene. El std mai totdeauna ascuns Intre nori si, numai cind actta se
desfac, schitul se zdrqte albind dintre
brddiul negru.
In zori, a douazi, apucardm drumul Vd-

raticului. CdIduzul nostru, un bdetan ca

de cincisprezece ani, nu tia cleat pe cel
www.dacoromanica.ro

SPRE MiNASTIRI

19

mai lung si mai rAu ; pe acela deci apucardm si noi, Clt merserdm prin umbrA,
drumul fu plAcut. Fagi si paltini eit lumea de bdtrtni, cu trunchiuri albe si goale,
Isi Impreunau sus de tot frunzisurile lor
si alcdtuiau deasupra capetelor noastre o
boltA de umbra si verdeatA. Singurul glas
al locurilor acestora e numai glasul yintului, care se tae, suspirand pare-cA dureros, In frunza ascutit a bradului ; si
glasul acesta are un farniec nespus...
Toti citi trecuserd pe aici, cAlAtori
poate casi mine, ti zgtriaserd numele
lor In scoarta netedd a fagilor. Cu drept
Sall fail drept, gAseam vinovati, In &dui meu, pe toti acesti sglrietori de copaci, care avuserd desertdciunea vrednicd
de rls, de a-si eterniza numele in pustiu
si cu atit mai mult li gAseam vinovati, Cu
clt mi se pdrea mie, cd urma omului In
aceste locuri rApea ceva din mAretia singurAtAtii si se amesteca j/gnitor in sublimul intregului.
Peste putin, scApdtarAin dela umbrA si

esirAin intr'un luminis de seminceri. Ne

aflam in parchetele de pe Cranul-negru.
Din depArtarep prin aerul sec, ajungea
pAnA la noi giasul omului si al toporului.

Din cInd In end o trAsniturd colosald

www.dacoromanica.ro

20

PE DRUMURI DE MUNTE

umplea vdile muntilor : erau fagii, palti-

nii sau brazil ametitor de Inalti care,

In

cAderea lor prApAstioasA, sfatImau si do-

borau tot in calea lor. Ziva era la amiaza

si un aer Inflaarat ne Inconjura din toate

pktile. Soarele, alb de fierbinte ce era,

ploua cu foc peste capetele noastre ; cu
toate acestea noi ne urmam drumul pe

hogasul sApat de butuci In coasta muntelui si, numai cIt In rastimpuri, eram siliti a ocoli, prin smiduri, bAltoagele glodoase si verzii ce ne taiau drumul. Eram
allt de grabiti sa poposim undeva la umbra, Inclt nici nu mai bagam in sama pe
un lntreg popor de broscoi cu ochii holbati si verzi, care eOti pe jumatate din
umedele si glodoasele lor locuintine salutau orAclind si apoi dispareau iute la
apropierea noastrA.

Dupace ne opridm putin la o coliba

parAsita, cumpaniram in valea Cracaului.

Ajunsi la acest pIrau limpede ca o pin-

tura de roua, ne sttmpararam setea

si

incepuram jai-4i a urca, de-a curtnezisul,

un sir de colme lutoase si sed, acoperite cu tufari de aluni, mesteacani si a-

rini. De pe cea din urma colina ce se

Malta deasupra Varaticului, o Intinsa privoliste se deschise ochilor nostri : subt

www.dacoromanica.ro

SPRE MiNAST1RI

21

noi, Vatea-saCA se rAsfAta Cu casele ei

albe i curate, lntre doud dealud acoperile Cu grAdini, fInete i sAmAndturi. Mai

departe, Intre rdsdrit 0 miazdzi, f3dltdtegii, cu mdretele-i grddini i wzdmintele sale de bdi, pdreau ca vor sd se ascunclA dup nesfIritele iruri de plopl
Inalti, de mesteacdni blonzi i de brazi
posomortti ; cu toate acestea o razd de
soare, cAzutd din cer peste acest cuib
de end pierdut Intre Indoiturile verzi ale
dealurilor, rAsfrIngea pAnd la noi lumina

strAlucitoare de pe piddle metalice, cu

care e ,acoperit. In fatd orizontul era inchis de cele din urmd ramuri ale- rIpo0lor munti de marnd cenuie ai Neamtului, care se Intindeau ca o f We de fum
plumburiu pe zarea cerului depArtat\ . La
picioarele lor, oravil alb ca 'Shaul i sAu
limpede senteia subt lumina soarelui. AlAturea, in umbra depArtArii, stAtea nemicatd i glnditoare, pare- 0, vestita ce-

tate a Neamtului, cetatea lui stefan, martord nepieritoare a gloriei noastre trecute.
StAturAm deci la umbra unui mesteacdn,

spre a ne odihni i a ne satura ochii i

sufletul de aceastd mdreatd privelite i,

clnd soarele aproape scdpdtase dupd
Ciungi, intrarAm In Vdratic.
www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA &ICU

Cine nu cunoate aceasta mInastire de
calugarite ;.,i care calator nu are de spus

un cuvInt pentru ea ?
Era pe timpul bailor, i In tot anul o
multime de oaspeti, din toate partile Moldovei mai cu sama, 10 petrec aice lunile
de yard ; prin urmare, nu ne miraram deloe, cind vazuram, pe drumul mInastirii,
IncruciOndu-se moda lumeasca cu uniforma bisericeasca : rochia Cu rasa, comanacul Cu palaria, mina goala Cu manua, mataniile Cu evantaliul, umilitul
papuc pe talpa cu Indraznetul calcaiu Louis

Quinze, negrul posomorIt Cu toate culorile din lume, gaitanul cu dantelele, smerenia Cu Indrazneala i, In urma tuturor,
ipocrizia Cu sufletul WA ascunsuri ! L. Si
multe Inca a0 mai fi vazut, daca foamea
nu mi-ar fi dat pinteni i nu m'ar fi silit
sa suiu scarile lustruite ale arhondaricu-

www.dacoromanica.ro

bELA VARATIC LA SACU

23

lui. 0 veche mironosit a lui Hristos stdtea jos_ la capdtul de sus at scdrilor si
Isi odihnea, dormitind, imensitatea greoae
a trupului sdu....
Cind furAtn, aproape de ea, isi ridicA
spre noi, Cu o lene aristocraticd, privirile-i spldcite si verzii...
Blagosloveste, mAicutd, zisei eu, Inchinindu-md dupd cuviint,
Domnul ! rdspunse ea a lene si trAgdnat, Intinzindu-mi spre sdrutare dosul

alb si grdsuliu al dreptei sale, Cu mAtdnii cu tot.

Sdrutai Cu o prefdcutd evlavie aceastd
dreaptd care, dacd nu mirosea tocmai a
smirnd si a tdmIe, apoi mirosea, cel pu -

tin, a un parfum obisnuit pe vremuri,

care-mi pdtrunse pAnd'n creen; totusi,

actul acesta de smerenie ne sluji drept
pasaport pentru arhondaric, unde ni se
dAdu casa si mas.
StaturAm dou zile In Vdratic. Cu aceastd imprejurare md putui incredinta,
cd oaspetii obisnuiti ai mindstirii aveau
cuvint sA petreacd aicea cite o lurid sau
cloud. In adevar, aerul, apa, preumbldrile,
societatea chiar, sInt atitea lucruri, care
Indeamnd pe multi a esi din virtejul oraselor mari si a cduta odihna sufleteascA

www.dacoromanica.ro

24

#2 DRUMM Dl IVIUNTE
r.

In aceste locuri fnsufletite de o viatit mai

dulce pi mai tihnita.

Toaca Cu glasul ski cicalitor pi sub

tire, clopotul cu vocea sa grava, rara pi
sonora, slut capii de familie ai acestui
furnicar de fiinte negre, care foesc repede In toate partile, fara zgomot cu papucii lor pe talpa i Cu mataniile In mini.
Dupa glasul lor se reguleaza toate
vzute pi nevazute ale comunitatii. E totupi foarte greu, pentru un
strain, sa patrunda In toate amanuntimile
vietii calugarepti. Un cdlator nu poate
vedea, mai Intotdeauna, decit numai coaja
monahismului. Astfel, daca ei dimineata

in medeanul din fata mInastirii, unde se

vinde pi se cumpard, daca strabati ziva
cararile i drumurile ce se Incrucipeaza
pi se tae In toate partile, daca mergi In
biserica cea mare la vecernie, utrenie sau
liturghie, daca te duci pe la cunoptinti
ziva sau sara, nu vei putea Intilni dectt
figuri paragrafisite, gheburi, sbircituri, ochelari, cataruri cronice, reumatismuri,
gingmi goale, dinti fali, guri Infundate,
barbi ascutite, peri albi pi... fatarnica zme-

renie. Cu toate acestea, daca te Intimpli

In launtrul mtnastirii, and se face slujoa
In paraclisul de 'MO arhondaric, pi daca

www.dacoromanica.ro

25

MLA VARATIC LA SACU

ti arunci ochii in sus spre negreata, ce

umple cerdacul din fatA, in tihnd si in
rAgaz poti revizui Cu privirea toate acele
chipuri femeesti, care In zAdar se 'par cd

cearcd a se ascunde subt negrele lor camelauce.

Un fel de mild si de durere te cuprinde

fdrd voe, ctnd vezi atIta tineretd, attta
vigoare si atIta frumusetd chiar, tumormilitate subt mohorlta, ImbrAcdminte sacramentald ; si tot atunci si tot WA voe,
IV pui singur o multime de tritrebdri, la
care ortodoxia monahald n'ar putea rdspunde, decit strIngInd din umere.
E oare Cu putintA, md intrebam eu, ca
noaptea, care lnfAsurd truoul acestor fiinte,
sd InfAsure si inima lor ? Acei 6chi, porunciti a privi totdeauna cerul, nu privesc ei oare, ctteodatd, si pdmIntul ? CuvIntul scris In carte e oare destul de
puternic, ca sd steargd cuvintul scris de
naturd In inima lor ? E cu putintd, ca raNull bisericii noastre sd fi putut porunci
singelui sd circule mai Meet, inirmi sd

batd mai rar si naturii sd ceard mai pufin? DecInd oare s'a ridicat la puterea
de dogma grosolana eroare, cd carnea
poate sd mute gura ce-o sfIsie ?... $'apoi, muntii Vdraticului slut asa de Inalti,
2

www.dacoromanica.ro

26

PE DRUMURI DE MUNTE

pAdurile ant de umbroase, vaile atit de

tdinuite i de adinci, riurile atIt de limpezi, fineteie atIt de dese, de Matte i de
Inflorite, aerul atit de Imb'd1sAmat, IncIt
sufletul cel mai zglobiu se simte Inmuet
de o dulce melancolie i ochiul cAlAtorului se oprete vis'Ator, cind pe o frunza
de mesteacan tremurdtoare, chid pe potirul rumAn al unei flori ce se leagand
molatic subt mIngIerea dulce a vIntului,

cind pe anda, care, veseld cd a izbutit

s'A se sue pe spetele unui bolovan greoiu,

trece de ceia parte,

Ii

spune o glumd

i-i urmeazd drumul Inainte, scAldIndu-se

In Taze de soare) Si, In sInul acestei na-

turi atil de prietrnoase, careli varsd In

suflet melancoha i visurile, i in inima

betia unui nesfIrit amor, ce vroiti sa facd

omul i mai cu sarnd femeia ? A cere acestei din urmd sd rAmIn logodnica venic credincioasd a unui mire, care de
cloud mii de ani s'a Indltat la cer, e de-

sigur o erezie vrednica de cel mai Indr eptAtit auto- da-fe.

Dealtmintrelea, Vdraticul nu infdt4eazd

nici o Insemndtate istoria i mai nici o

traditie nu se leagd de dinsul. Raposata
maicd Evghenia Negri a dat la lumina
istoritul acestei mindstiri, cuvint pentru
www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA sAcu

_

2/

care nu simtim de nevoe sa-1 mai facem

si noi.
In dimineata zilei a treia, ne Indrumaram catra Sihla, pe poteca Ciungilor, care
e cea mai scurtd si cea mai Indaminoasa.
Dascalul Alecu din Varatic era calauzul
nostru. Hildc trecem peste Ciungi, nu

e rau sa amintim cd micul podis, ce se

deschide pe vIrful lor, pune la Indamlna

locuitorilor din vale una din cele mai obisnuite si mai desftatoare plimbari. S'ar

zice cd natura a Intipdrit aicea o dulce

si primavdratica sarutare pe slnul muntilor ernatici si ca, subt aceasta sarutare
de nesfirsit amor, au rasarit ca prin farmec milioane de flori stralucitoare, ce
acopar intinderile ondulate si dulci ; cd

subt ea s'a nascut acea lira si racoroasa

adiere ce yes= suspind in acest loc si

ca pllcurile de mesteacani, cu rarnuri des-.

pietite si Cu trunchiuri de argint, nu sint

samanate ici si colea, declt spre a cherna

pe drumetul obosit sa guste, pe un asternut de flori, o 6p de visuri si de

negraita fericire. k 'apoi cine n'a auzit In

acest loc pe greerul suerator si pe cosasul ragusit, locuitoii nevazuti ai miristii
uscate, eintIndu-si eternul lor entec subt
miezul zilei Infldcarat, cine n'a ascultat
www.dacoromanica.ro

28

pE DRUMURI DE MUNtE

aicea pe gaita glIcevitoare certIndu-se Cu

alta pe creanga vre-unui fag, acela desigur n'a avut prilejul sd se Imbete de
cel mai dulce i mai dumnezeesc concert,
pe care cIntdretii naturii li executd pe
nite note necunoscute Ina In scara muzicii omenetil---Aici e, fdrd Indoiald, Paradisul pdmIntesc al vremurilor noastre
niel un !tiger Cu sable de foc nu
strdjuete la portile lui... Adam i Eva
pot intra i, dupd voe, pot ei fArd teamd
de strdnicia poroncilor dumnezeeti...
Cu cit inaintam pe drumul Sihlei, cu
atit natura devenea mai asprd. Ai fi zis

ca ea-i incruntd privirea i cd mustrd

pe drumetul prea cutezdtor, care IndrAznete sd calce peste hotarele pustiului i

sd tulbure, cti zgomotul pailor sau al

respirkii sale, adinca linite a singurdOW. Pe nesimtite, pajitea Infloritd fdcu
loc unui aternut de foi uscate, care trdsneau subt paii notri ; mesteacAnul ne
pardsise i bradul sau fagul, cu frunti

despoete de bdtrinetd sau de vtnturile,

care venic sufld In pArtile de sus ale

aerului, santecau vAzduhui i se zugrd-

veau fantastic i trist pe albastrul adInc

al cerului. Pe alocurea, poteca se strImta
aa de tare, IncIt de abia puteai strdbate
www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

29

Cu sufletul prin desiul intunecos al unei

sihle de carpen i tineri, care alcdtuia, de
o parte i de alta, doi pdreti nestrAbd-

tuti. Aici, imi ziceam eu, trebue sA

fi

aruncat feciorul de impdrat perla Sfintei

Vineri, din care, fArd indoiald, a rdsdrit
aceastd pdure, spre a tdia calea zmeoaicei care-1 urmdrea. Noi lqine, molipsindu-ne de asprimea locurilor ce strdbdteam,

devenisem tdcuti i ginditori. Cit despre

mine unul, gindul meu plecase pe un povirni fantastic : poate cd Aeneas, mer-

end pe calea Iadului, tot astfet de lo-

curl strAbdtuse. Citeodatd, chiar, md w

teptam s intilnesc in cale-mi vre-o mare
poart neagrA, p care s cetesc Cu MOO ochii mei celebrul :

Per me si va nella citta dolente.

Cu cttA pArere de rAu insA, nu md
trezii eu din aceastd fantazie clasicd, apropiindu-md de Sihla !... Si totqi, Cu
citd multumire nu salutardm noi intAia
razd de lumia, pe care o intllnirdm in
strimta ei poiand !
Niciodatd n'am gustat cu mai mare de-

liciu i mciodatd n'am cdutat sd sorb cu

mai multd Idcomie, prin toti poni flintei
mele, lumina i cAldura binefAcAtoare a
cerului.

www.dacoromanica.ro

30

PE DRUMURI DE MUNTE

Sosisem prin urmare la Sihla, adica

la acel loc pie rdut In creerii muntilor, in
care numai vulturul Cu zbor indraznet mai

strabate, din and In and, pe caile fara

de urma Ale aerului. Pana atunci, Sihla

era pentru mine o inchipuire, ce tinea
mai mult de domeniul povestilor. Cunosteam locul acesta numat din spusele unora si ale altora; si acele spuse atila
se incrucisau si mInau lucrul peste marginile firesti, inclt totdeauna, and ma
&dewy la Sihla, mi-o infatisam subt forme si proportii fantastice. Astfel, nu-mi
esea din mite acel schivnic batrin ca
brazii padurilor neprihanite, care, autocton
al acestor locuri, fusese poate zamislit

de vr'o ursoaica' In unire cu suflarea binecuvintata a vre-unui vint de primavara ;

'11 vedearn mergind si Incurcindu-se in

alba si lunga lui barba neatinsa Inca de

vr'un pieptene; II vedeam iarasi impartin-

du-si, cu buna invoiala, acelasi rug de

smeura Cu ursii sau dInd tapilor salbatici care-I luau, poate, drept stramos al
lbr, cti Insasi mina sa, cei intaiu muguri
care plesneau subt calda suflare a prima-

verii. Frumoasa Sfinta Teodora, legendara

anahoreta a locurilor acestora, se Infatisa

inchipuirii tnele ca o a doua Marie din

www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

31

Egipet, Cu viata bIntuitd -de ace leasi nenorociri ; tot casi aceia, Sfinta Teodora se
lepadase, poate, de placerile Imbdtdtoare
ale lumii acesteia, multumindu-se, in cele

din wind, cu erdpdtura umedd a unei

stInci In locul palatelor aurite unde luxul

si desfrIul domneau Cu rdsfatare ; casi ea,
SfInta Teodora isi scrisese, poate, pe nisip
tainele trecutei sale vieti si, tot casi dinsa,
lasase celui dintdiu vint grija de a spul-

bera si a duce departe amintirea unui

traiu svinturat. Apoi floarea, etern neves-

tejit si albastra ca seninul cerului, la

rddAcina cdreia domnea o vesnicd primvard, In timp ce muntii dimprejur criscau

subt ernatica suflare a crivdtului, era darul ceresc, darul de mInglere al Sfintei Teodora : femeia de lume, devenind sfIntd, inchinase cerului sufletul &du si nu-i ceruse
in schimb decit o floare... Pnd In cele
din urmd, Sfinta rdmAsese tot femee ! Ce-

rul o asetiltase si Meuse sd rdsard pe o

aschie de stilled, intr'un strop de tdrind,
nemuntoarea si minunata floare, care trebuia sd fie icoana virtuth statornice si
nepdtate a Sfintei Teodora. Apa pdmintului

nelegiuit Ii ardea mdruntaele si, prin ur-

mare, ea nu-si alina setea decit cu apa

edzuta din cer ; pentru aceia Isi sapase,
www.dacoromanica.ro

32

17B DRUMURI Dfl MUNTE

mai bine zis ti zgiriese ea tn o

stIncA, cu ins4 unghule sale, o mica cisternd pe care nourit vdzduhului erau porunciti s'o tind vesnic pima. Caprele sdlbatice nu stiau locul "acestei ftntini si, de
1-ar fi stiut chiar, n'ar fi putut ajunge
sau

Oat la el.

Am cdutat deci sa rup haina fantastica,

cu care Sihla era Imbrdcatd In inchipuirea mea, st pentru aceasta trebui sd fac
eu Insumi, cu evlavie, o cdldtorie la locurile sfinte...
Dacd Sthla nu pdseste dincolo de margintle firesti, apoi are ce! putin Insusirea
de a atinge, aproape, culmea de asprime,
singurdtate si sAlbAtdcie a celei mai puternice Inchipuiri. Astfel, cu greu asi putea hotdri soitil feluritelor Iptipdrin, ce-mi
ldsard In suflet aceste locuri. Credeam,

deocamiatd, cd am pAsit pe lumea cealaltd... atit de singurd si de pierdutd in

creerii muntilor e sAlbatica Sihld 1

De jur tmprejur, cast cum s'ar tinea

de mtnd, stau muntii cu piscuri Matte,
peste care brAdisul negru se ihtinde ca
o imen,d haind de doltu. Nici o pasdre
nu-si Indreaptd zborul sdu rdtdcitor peste
sAl'odtdcia si tdcerea de mornant a locurilor acestora, unde iarba stearpd e fAra

www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

33

de sAmintA i unde numai brusturul de

munte, cu floarea galbenA i lata cit po-

dul palmei, mai are curaiul sA se uite,

de pe creasta stincilor inalte, in prdpAstiile negre i fard fund ce se deschid ca
niste guri de iad subt picioarele lui.
Rareori numai, albastrul limpede al ce-

rului adinc se pAteazd de cite un punct

negru dar trecAtor : e un vultur prAdalnic
care ochete, poate, din inAltimile vazduhului, vre-o sprintenA veveritA ; glasul

vintului i stringe imma... attt e de tin-

galos i de IntristAtor I S'ar zice cA luliu

se schimbA aici in fratele mai finar al lui
Decembre : acei4 ochi, aceia0 privire
asprA, ace14 glas, aceleasi sprincene incruntate ! Numai cAruntera ii lipseVe spre
a se Indeplini asemAnarea.
Intorcind privirea spre apus, !ti vine
sA crezi cA un popor de uriasi a insufletit cindva aceste locuri i cA, precum o-

dinioarl s'a svIrlit munte peste munte

spre a se lua cerul Cu asalt, tot astfel
i aici s'au ingrAmAdit, una peste alta,
acele stinci enorme spre a-0 da, poate,
pdmintul mina cu cerul. Si sInt acele

stinci ata de imense, atit de goale i tAtate

de niste mini supranaturale, pe linii aa

de lungi i de caprittos unghiulate, incit
www.dacoromanica.ro

34

PE DRUNIURI DE MUNTE

Ili aduc ameteald In suflet, Iti curmA firul gIndirii, te apasd pe creen i i te lasd
InmArmurit

mut...

Pe o cardrue strimrd *i cotigitA, pe

subt pAretii de stincd surd, care se pierdeau In vdzduh deasupra capetelor noastre, suirdm la deal, cAlduziti de octogenarul i singuraticul alugdr al &Wei,
spre a vizita locurile mai insemnate din
imprejurime.

Merserdm deci la pqtera Sfintei Teodora.

Spre a ajunge Insd acolo, trebui sd ne

prefacem in acdtAtoare, sd ne virim pe

dedesubt sau sd sdrim, ca in zbor, pe

deasupra sttncilor, care decit care mai anev6ioase i mai grele de trecut.

Dupd un pdtrar de ord, se fAcu la

noastrd o despicAturd verticald in

pdretele zidului de stincd, ce ne insotise
stincrba
neintrerupt pAnd atunci. Printre pdretii
ei umezi, ne strecurardm Mum, OM In
fund. Aicea se face o scobiturd aproape.
rotundd, In mijlocul cdreia zace o sttncd
latd i putin Inaltd.
Din fundul negru al acestei scobituri,
strAbdtea o razd de lumina pdnd la noi,
sdpatd de
printr'un fel de rdsuflAtoare
--,4,
Ins4i mina naturii, pentru premenirea aerului, In nest beciu umed din pintecele
www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

35

muntelui: aceasta era pestera Sfintei Teodora. Dupd cum se zice, ea a trait 60

de ani In aceastd vizunie, pe care niel

ursii nu i-ar fi rivnit-o.
Piatra din rnijloc ii slujea drept vatrA,
pe care aprindea, din cind In chid, cite
putin foc, spre a-si frige citiva bureti,
sau pentru a-si desmorti trupul biciuit
de vinturile ernii; pAretii poartd, In adevdr. urmele negre ale unui fum InAdusit.
StAturdm alce vre-o zece minute, timp

in care cercai sd md potrivesc In gind

sfinteniei locului, pe care cdicam ; voiam

sd trimit, in altd lume, Sfintei Teodora,

din LIAO pAmInteasca ei locuintd, vre-o
simtire s'au vre-o cugetare cucernicd si
umihtd ; cum insd e usor sd fii virtuos
In tovArdsia ursilor necuvIntAtori si a co-

drilor fail de inimA, si cum virtutea nu

capdtd pret si strAlucire decIt atunci cInd

esd biruitoare din lupta fAtisd cu rdutatea .si stricdciunea omeneascd, apoi nu
putui Inchega In sufletul meu nici un soiu
de evlavioasd gindire sau mdcar de profand admiratiune pentru o viatd jertfitd,
fArd niel o 'Intl, lipsei, chinurilor si suferintilor trupesti, cu toatd rivna ce va
fi avut sufletul ei pentru cele sfinte i
dumnezee0.
www.dacoromanica.ro

36

pE DRUIVIURI DE MUNTE

Astfel eram supdrat pe mine Insumi,

cd nu puteam da un lustru cerestii mele
eroine din minutul acela. 5i esii deci amail din umedul sanctuar In care cA17
.casem.

Ne indreptardm spre fIntIna Sfintei Teo-

dora. Trebui s. suim pe o scard ca de

doi stInjeni Indltime si, numai tinIndu-ne

In cumpnd deasupra prApastiei si dind
mina cu rddAcina subredd a unui brad final., puturam sri deasupra. Aici se poate

vedea o mica scobiturd patratd si putin

adincd pe care, dupd cum spune legenda,
Sfinta Teodora si-a spat-o cu insesi un-

ghiile sale. Un strop de apd adunat din

pl6i sau din roua noptilor, zace vesnic
pe fundul acestei scobituri cptusite Cu
mdtreatd ; si Cu aceastd apd Sfinta isi
alina setea... Aceasta e fintina Sfintei Teodora !...

Pentru a merge la Stinca cdprioarelor,

furdm siliti sd ne intoarcem Inddrat. Astfel, pardsirdm fInttna Sfintei Teodora, unde

In zadar cAutardm minunata ei floare albastra... Cine stie ? poate cd sdminta rdtalcitd pe vinturi a vre-unul soiu de omag
sau de holburd cu floarea ca un pdhdrut
de azur, va fi incoltit si Infldrit clndva
pe locurile aceste subt caldura binefacd-

www.dacoromanica.ro

37

bELA VARAT1C LA SACU

dat
loe legendei amintite. Oricum, dar o floare

toare a vre-unei primAveri $i va

fi

e totdeauna o minune, un dar ceresc pe

stnul sterp al acestor regiuni.
Drumul ce trebuia sd tinem, se incovoia ca un $erpe pe dupd sfincile, care
ne Imprejmuiau mersul, $i

se pdrea cd

nu e batut cleat de urmele sAlbatice ale

fiarelor, din firea cdrora $i noi parcd imprumutasem ceva, atit ajunsestm de u$ori $i de indaminatici, atit de bine Invatase piciorul nostru a-$i mlddia talpa
pe unghiul ascutit al pietrelor $i a se intepeni temeinic acolo unde un alt picior
nedeprins ar fi tremurat $i n'ar fi ndzuit sd 1116 unte un lunecu$ priinejdios.

Astfel merserdm ca un pdtrar de ord,

$i, dupd ce sdrirdm In zbor peste crapdtura adincd dintre doud stInci enorme,
sosirdm la StInca cdprioarelor, numit
astfel, fiindcd, in timp de grele erni, cdprioarele 1$i dau intIlnire deasupra ei.
Cu toate cd duceam de citeva zile o
viata idilica, $i ni s'ar fi cuvenit prin
urmare sd gustdm un minut de odihnd
subt umbra stufoasa a vre-unui fag, totu$i ne multumirdm, deocamdatd, Cu um-

bra rard $i Ingustd a unui tIndr brad,

care nu inlesnea rdcoroasa-i ospitalitate
www.dacoromanica.ro

38

PE DRUMURI DE MUNTE

decIt capetelor noastre plrlite si InnerbIntate de arsita zilelor de Cuptor.

Dealtmintrelea, un 'Alt usor, ce se is-

case tocmai la timp, ne dadu racoarea

pe care lipsa umbrei ne-o refuza.
Cif de dulce-i odihna citeodatd ! S'apoi
de pe InAltimea pe care stdteam, ochiul
nostru Inota In vazduhul desert de subt
picioarele noastre, ImbratisInd nemArginitul cerc Inchis In departare de piscurile negre ale muntilor padurosi. Pe alocurea, muntii se desfac si lasd ochiului

visator o poartd de trecere catr adincurile fard de fund ale spatiului... Mai

Incolo azurul albastru, aceasta stavila etern a vederii omenesti, parea ca insemna, In nesfirsit, hotarele nestramutate
dintre Imparatia ochiului si a lnchipuirii.
Subt picioarele noastre, subt Insasi InAltimea pe care stteam se adposteste
mica si vechea bisericutd claditd de cel
intaiu anahoret al Sihlei. Altadata rugaciumle catra Dumnezeu se fdceau In ea ;
astazi ins nu se mai slujeste Intr'Insa ;
si numai ca un soiu de rAmOsitd religioasd se mai Ingrijeste de ba.trInul pusmc, care Infruntd pustietatea locurilor acestora.

Trebue 0, marturisesc, dealtrnintrelea,

www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

39

cd singuraticul cAlugAr al Silllei a rAmas

si pAnA astAzi

o enigma pentru

mine.

Astfel, se tInguia Sfintia-sa ca hotii 1-au

cAlcat si 1-au prAdat si de putinul ce mai
avea.

Apoi atunci cum si pentruce stai

Sfintia- ta In asemenea pustietate, IF Intrebai eu, dacd mai ales, dupA cum spui,
hotii te calcd si te pradA ?
Pentru ascultare si pentru Domnul,
fiule, imi rAspunse el pe o notA oarecare
din pisaltichie, pironindu-si ochii In pd.mInt si IncrucisIndu-si Cu evlavie minile
pe plept.
Si nu mA puteam sdtura, privind nepotrivirea izbitoare dintre aceastd smerit milogeal si fata lui plitTA si rosie,
ochii lui negri, mici si scinteetori, mlnile
lui osoase, care pAreau a fi deprinse cu
multe nevoi, si acea privire mai ales, care

se furia, din cind In chid, repede spre

noi si pe care niste gene lungi si des

n'o puteau 1ndestul ascunde.

DupA vorbA, se pArea a fi Rus de felul lui.
Si Cu ce trAesti Sfintia-ta pe locurile acestea, pdrintele, Il mai Intrebai eu.
Dumnezeu si oamenh cei buni nu
ne lasA sd pierim.
www.dacoromanica.ro

40

RE DRUMUR1 DE MUNTE

Cind e vorba de Dumnezeu, ma gindii

eu, nu zic ba: ciuperci si rAddcini va fi
samdnat cu Imbelsugare pdrintele ceresc
pe locurile acestea ; clnd insd e vorba

de oamenii buni, apoi acestia nu vor fi

dind pe aicea decit din an In an, timp
In care ar putea prea bine sd moard de
foame si schivnicia cea mai fan de stomac.

Si nu mersei mai departe Cu reflexiunile mele, desi oare cind inaintea judecdtii fu tras, ca pdrtas la mai multe hotii,
un sfint ermit si, daca nu Ind tqel, chiar
al Sihlei mi se pare.
Oricum insd, trebuia sd fim si noi oameni buni ; astfel scoaserdm rdmdsita de
pine, rachiu si merinde, ce mai aveam,
spre a potori acea hotomand de foame,

care tot drumul se tinuse grapd de noi.

Paharul de rachiu merse cerc Imprejur,
Incepind bine intdles dela Sfintia-sa care-1
kid cu multa evlavie, Il binecuvIntd, isi

fdcu cruce, il goli pand la fund, tsi sterse

gura cu mineca cafenie a rasei sale si-1
inapoi mai !nut de cum il luase...
Bis repetita deo placent; al doilea si
al treilea pahar furd golite cu acelasi ce-

remonial, si poate cd si al patrulea s'ar

fi bucurat de darul binecuvintdrii, dacd
dascalul Alecu, calduzul nostru, inspAiwww.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

41

mintat de seceta ce-1 ameninta, nu si-ar

fi incruntat sprinceana la timp.

la ta spre noi ! zise el tri termeni

destul de cunoscuti sltrjbasilor bisericii ;

si sticla cu rachiu trecu intreagd in mtnile lui.

MincarAm tot si bdurdm tot. Desagii

nostri rAmdseserd tot asa de usori casi
sacul lui Esop ; dar nddejdea ne era in
mIndstirile, pe unde aveam incA de trecut. SdhAstria, SAcul, Agapia erau

aft--

tea popasuri, unde credeam noi cd vom

gdsi cite ceva de-ale mincdrii. Ne luardm
deci rdmas bun dela Sihla si ne indrumardm spre Sandstria.
Inainte de a sui la SAIldstrie, trecurdm
peste un soiu de mic S'at-el-arab, alcdtuit din cele cloud ptrae vestite ale locurilor acelora, Pirdul-alb si Pirdul-negru ;
si apele unuia, Inteadevdr, sint albe si
ale celuilalt aproape negre, dupd felul,
pe cit se pare, al pdturilor de pdmint
peste care curg i cu a cdror pulbere
isi coloreazd apele lor.
Trebue sd fi existtnd vre-o legendd asupra acestor doud ptrae; Cu tot interesul insd ce am pus, n'am putut afla nimic in aceastd privintd.
Sdhastria, dupd cum aratA insusi nuwww.dacoromanica.ro

42

PE DRUMUR1 DE MUNTE

mele sAu, e un culb de oameni sau, mai

bine zis, de strAmosi ai omenirii, retrasi
In adincurile cele mai nepdtrunse ale singurdtAtii.

Aicea, desi natura nu e asa de asprA

si de mAreat ca la Sihla, totusi fiorit
pustiului Iti rdcesc inima si te fac, fdr
voe, sA doresti a te afta pe aripile vreunei pajuri din poveste, spre a te scoate
la lume. Mai mult Inca, ti se pare cd cele
nouA poloboace de ap si cele noul cuptoare de pine, IncArcate pe spatele acestei corAbd aeriene, n'au sA-ti fie de ajuns,
pana ce ti-ar fi dat sA vezi o fatA de om.
Ajunsi in poiana SAhAstriei, nu vAzurAm deocamdatA dectt patratul nemiscat

al vechilor chilii, care pareau cA se Indeas de frica unele In altele. Ruina si

putrejunea rinjeau spAimintatoare de pe
acopereminte si de pe pAreti ; zidurile iarAsi rinjeatt si, rinjmd, isi arAtau dintii
lor de cArAmidA rosie de subt buzele vinete de un var odatd alb. Burueni acatAtoare, cu cIrcei In loc de picioare, putin mai aveau pAnd ce sd-si dee mina cu
pasnicii si somnorosii bureti, crescuti fArA

samintd pe sindila putredd a coperisului.

lar peste tot si peste toate, se Indita

crucea veche, ruginitd si plecatd a bise-

www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

43

ricii, dar numai crucea... Pentru acest

mormint nu mai trebuia den atita ! Nu
tin minte sa fi simtit fricd vreodata

pustiul, !Lisa, in pustiu Intl strinse inima,

si nu frica, dar un fel de groazd ma cuprinse.

Eram hotArit a trece inainte, fArd a
Ind mal opri in acest loc, chid la o de-

pArtare ca de o zvIrliturd de bat, vazui

larba cldtinindu-se. MA InAltai pe virful

picioarelor, Infipsei privirea In locul cu

pricina si, spre marea mea nedumerire,

vzui o clae de Or miscindu-se cind la
dreapta, cind la stinga, chid inainte, clnd
inapoi, casicum cele patru vInturi s'ar fi
fost intales intre ele, ca sd se joace de-a
mingea in poiana Sdhdstriei. Era un om
sau era un urs ? iata ceiace, deocamdatd,
nu putui sti cu sigurant. Pentru mine,
care mi se parea cd simt in vinele mele
circulind un singe acru si sdlbatic, oapta
vinturilor, sdnidna acum Cu mormditul ursilor, iar florite strAlucitoare ale poenilor

imi sclipeau ca atitia ochi rosii ai duhurilor pustiului ; crezui deci, pentru moment, cd e vreun urs de prin apropiere,
chid WA de veste auzii, dela spate, pe
das-alul Alecu strigind cu glasul sdu rdguit, dar totusi destul de puternic :
www.dacoromanica.ro

44

PE DRUMURI DE MUNTE

Blagoslove$te, pdrinte l Bine-am gdsit ! ce mai faci ? coaptd-i sdcArica ?

Claia de par se intoarse greoiu imprejur ca o balama veche pe o titind rugimtd $1, c'un fel de adincd plecAciune,

mormdi ceva de subt ni$te mustdti Inacite la un loe cu o barbd neatinsd incd
de vre-un pieptene, care-L acoperea fata,
dind loc spre afard numai la doi ochi
albicio$i $i stin$i de bdtrinetd.
i Cu cit priveam mat mult $i mai

drept in fatd pe acest om sau, mai bine

zis, pe acest protopdrinte al omenirii, Cu
atit mi se pdrea cd barba, pdrul $i spancenele lui Sint rdsdrite, nu din piele orneneascd, ci dintr'o pdturd de mil negru $i
fecund, ce trebuia sd fi fost a$ternutd
din vremuri vechi peste intreaga lui fiintd... Prin rasa lui sclivisitd si lustruitd

de murddrie se vedeau stelele ; lar de

cameA nu mai putea fi vorbd, fiinda acea, in care 1$i primise darul, se topise
demult pe el ; $i $tiut este, cd un aluOr trebue sd trdiascd $i sd moat-A in

cdme$a, in care $i-a cdpdtat sfintul sdu cin.

Dealtfel, Sdhdstria numdra vre-o $ase

vietuitoare de soiul ardtat mai sus ; intImplarea Ms ne scosese, dintre toate,
pe tipul cel mai desdvir$it.

www.dacoromanica.ro

TELA VARATIC LA SACU

45

Apdar, spre a lua iardsi firul povesCrii, singuraticul calugar culegea sacArica
si, pe eft aflardm, facea i el o mica negustorie cu ea.

Eram obositi i flaminzi. Iarba Malta,

deasa i Inflorita ne punea la Indamind
un agernut moale i rdcoros ; pIrdul din

vale parea ca ne Intreaba daca nu ni-i

sete ; noi Insa am fi fost mult mai bucuro0 sd ne fi intrebat cineva daca nu
ni-i foame; i acest cineva nu putea fi,
pentru moment, den batrinul sihastru
dar fiindcd el nici nu se gIndea la ap

ceva, dascalul Alecu se hotart O. fie talmaciul nostru pe IMO cuvi4a sa.
Pand una alta, pdrinte, zise el, dacd
ai ceva, dd-ne sd mIncam. SIntem hamisiti de foame i cdzuti de osteneala.
Cam ap ceva trebue sd se fi petrecut
Intre Esav si lacov. Si dacd dascalul Alecu, In niinutul acela, ar fi avut de vinzare vre-un dretit de primogeniturd, 1-ar

fi dat foarte bucuros pentru o coajd de

pine *i o foae de ceapa.
D'apoi ce sd va dam, pdcfttle noastre, rdspunse Cu o smerita milogire bietul calugar ; noi smguri i n'avem ce
minca pe locurile aistea.
www.dacoromanica.ro

46

PE DRUMURI DE MUNTE

D'apoi Sfintia-ta nu mininci cind ti-i

foame? ce mininci Sfintia-ta da-ne si noua.
Ce sa mincam ! la, sclipuim si noi
cite un hrib, cite un burete, cum da Dum-

nezeu, si traim si noi de azi pe mini ; si,

da, Cu de-aistea dumneavoastra n'aveti
sa va impacati.
Da'ne Impacam si Cu dracu fript,
pArinte, numai sa nu ne rupem dintii In
el, zise dascalul nostru Cu un fel de des-

perare, care se parea ca porneste din

fundul constiintii stomacului sau.

Drept vorbind, calauzul nostru era din-

tre acele fete bisericesti, care la nevoe

aruncA cu barda si in Dumnezeu.
Scandalul fu la culme. 13AtrInul sihas-

tru scuipd de trei ori, se intoarse iute si,

facind-u-si cruce, disparu, prin scobitura
ce ducea In luntrul masivului rumat al
vechilor chilii. Dup citeva minute insas
se arata din nou cu ceva la subtioara si
In mina; era un smoc sau, mai bine zis,
o sarcina de ceapd verde si cloud mici
plonisoare rotunde si negre ca0 pAmIntul,
din care pAreau cd slut facute; puse

toate aceste dinaintea noastra si se trase

Inapoi; luai una din OM si voii s'o rup,
dar, neputind, o dadui dascdlului Alecu.
Tine, dascale, zisei eu ; parintele ti-a fd-

www.dacoromanica.ro

bELA VAkATIC LA SACU

47

cut pe plac; iatA, ti-a adus pe dracul cel

mai bdtrin schimbat, In pine ; cearcd-ti
dintii In el, i dacd-ti va mai rAmInea,
vre-unul teafdr, s'a-mi spui i mie.
Hei! d'apoi cucoane, se vede cd dumneata nu tii a dracu numai la foc,In fundu'
tartarului, It tare i cd la apd se moae?

Parca agheazma degeaba-i apd ? Ma-i,

parinte, a agheazma-i fdcut din apa ca
sd moae pe dracu ? i zicInd acestea, se
scoborI la pIrdu cu amIndoud pinile i

o cofitd ce-i ddduse alugrul.

Cu

Il cunosc demult, IndrAzni cAlugd-

rul sd zicd, dupd ce dascalul Alecu se

departd ; era mai bun de hoheriu deet de
&sal; numai cit spurcd cele sfinte ; Dumnezeu sa-1 erte ! i facin.du-0 cruce, Men.

Era i timpul, cad dascdlul Alecu se

i intoarse IMO noi cu cofita cu apd i
cu Wile muete in pIrdu.
Am botezat, parinte, pe draCu i
i-am pus numele Galaction poate c pe
cdlugdr I' cherna ap - 0 ian te uitd cum
s'o muet; i zicInd acestea, rupse una din
Ord in doud. Bietul calugar simtea Ara-

tic subt tdlpile lui i, de0-mi insufla mild,

imi placea totu0 pdgInismul fail as-

cunsuri al alduzului nostru.

Ne aezardm deci in mod antic pe

www.dacoromanica.ro

48

PE DRUMM D8 mtrrtrE

iarba moale

-.0

InfloritA i fncepurAm strd-

lucitul nostru ospAt. Dascdful Alecu era

mai mindru declt un rege . 1 md teptam sd-mi spund, cd Luculus era un calic i Labdacus un bucdtar prost ; se vede Insd cd in Arghir ori Tilu-Buhoghindd care, precum spunea el Ins4,
formase toatd educatia lui literard, nu se
zicea nimic despre aceste vestite fete ale

antichadtil. ileum insa, pima pAnd la

cea din urmd fdrimdturd i ceapa pandla

cea din urmd foae verde full desfiintate :
ospdtasem; i incd dagcAlul Alecu pretindea cd demult nuii aducea el aminte

sa fi mlncat cu aa de mare poftd. Cit

despre mine, miroseam a ceapd ca Intreg

Israilul, iar tovar4u1 meu sufla in vInt
i bea apd. Intremati i odihniti, apucarAm pe poteca ce duce spre SAcu.
Dupd cloud ceasuri de un mers grdbit
i fArd nici o intImplare, ewdm din
an-win-lea Intunecoasd a pAdurilor i poposirdm putin In valea still-tit& dar lumi-

noasd, prm care curge limpedele pirdu al

Sdcului. Lespezile de calcar late i albe,
pe care se rostogole0e el ca din treaptd
in treaptd, pAreau poleite subt razele de
aur ale soarelui, care strAbdteau prin apa
limpede pand la ele.
www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

49

TreeInd ptrAul si suind malul stIng, zdrirdm turnul Malt al mIndstirii si albul z d
Imprejmuitor, cu creasta lui de olane

Picioarele noastre cAlcau -deci tartna

unui pdmint stint si blestemat In acelasf
timp. In adevdr, Zavera, cu toate grozdviile ei, trecea ca un pirdu de singe pria
mintea mea.,..

De acolo, din acel turn restaurat acum,

Imi ziceam eu, Farmachi si capi an Iordache, cu mina lor de voinici, trebue

fi infruntat furia turbata a Turcilor. La

aceasta poartd, desigur, dragomanul U-

dricki a uneltit, poate, cindva miseleasca

amagire ; si tot atunci, fara nJoial, cd-

pitan Iordache, Cu Oliva din ai sal, murira intr'un chip Mil de vitejesc. Si din
toata aceastd dramd singeroasa, eroismul
n'a lipsit ; cind insa md gindeam, ca top
acesti fu ai Eladei nu-si varsau sIngele
lor, cleat spre a plamadi cu el robia tarii noastre, admiratia facea loc indignarii
si dispretului pentru toti eroii greci, dela
Achil si pandla cdpitan lordache.
_Sdcul e una din paginile vii ale istoriel nefericirilor noastre; si fiecare olan,
stramutat de vre-o furrund dela local sail,
lua In ochn mei proportia vreunei urme
de eroism al luptatorilor inversunati.
www.dacoromanica.ro

50

PE DRUMURI DE MUNCE

Dealmintrelea, Sacul e una din Minas-

tirile bine pastrate IncA, si InfAtisarea

launtrica a ei lti desteapta amintirea unor bogatii trecute. Cele doul rInduri
lungi de chilii, suprapuse In forma unui
larg patrat, vorbesc si astAzi Indestul de
lamurit despre furnicarul ce trebue sa fi
Insufletit altadata acest locas, a cAruia
tacere nu e Intrerupta acum declt de zgomotul cadentat si monoton, ce-1 fac prin
coridoare ciobotele greoae ale cItorva calugari batrIni si glrbovi ; cel mult, daca
de afara mai auzi cite-o tInjala cazInd

greu la pamint de pe gitul vreunui bou

obosit. Grajdurile mari si incapatoare, Cu

guri negre si pustii, bucatAriile imense,
cu paretii afumati si Cu vetrele reci si
fara cenusa, mi se pareau ca povestesc o

istorie veche, dar veche de tot : istoria

cornului de Imbelsugare din povestile
noastre. Si treceau prin mintea mea, pe
rInd, toate acele carete grele si Cu arcuri mladioase, trase de patru cai rotunzi,
cu hamuri late, carete largi cu perne mol,

In care statea rasturnat a lene un calugr gras si Invalit In matasuri scumpe si

blAnuri de mare pret... Astazi, cel mult

daca un cal costeliv, Cu pielea'n solduri,

se mai poate mica de ici pana colea,

www.dacoromanica.ro

DELA VARATIC LA SACU

61

Intre cele doua hlube albe ale unei cotiugi hodorogite. Unde mai stilt acele ci-

rezi de bol cu coarne mari, care altadata foiau albind prin verdeata paduri-

lor ? Hergheliile de cai, turmele de oi, argatimea cea multa, murdard si vesela,
care se mica In toate partite dupa treabd
Cu pasi greoi si largi... Toate acestea nu
mai sint ! Secularizarea a suflat ca un

vtnt de peire peste belsugul de altadatd

al cuiburilor acestora de Inchinatori In
pustiu si prezentul, zdrenturos si slab,
rtnjeste, cu o amar batae de joc, In fata
trecutului luxos si Ingtmfat.

www.dacoromanica.ro

LA AGAP1A
CAtrd patru ceasuri dupd amiazd, pArasirAm SAcul si ne IndreptarAm spre Agapia.

De astddatd, desi pe un alt drum, trebuia

totusi sA ne Intoarcem putin indArAt. In adevAr, VAraticul, Sihla, SahAstria, SAcul si A-

gapia alcdtuesc un mare arc de cerc intors

cu deschizAtura spre rdsdrit si miazdzi.

Poteca de picior, ce linean noi acum,

tAia de- acurmezisul cele mai vesele si
mai rIzatoare privelisti de munte. Ceiace
numesc oamenii de loe Arsiti" nu este
altceva decIt un neintrerupt lant de coline verzi si inflorite asezate fArd apdrare in bAtaia soarelui, avInd In acelasi
timp o trAgAnatd si adincd Inclinare spre
de miazAnoapte mor
departe de locul acesta In adIncimea nestrAbdtutd a pAdurilor, ce Imbracd muntii uriesi din acea parte. Numai miazdzi
si rdsdritul sInt mai deschise si lasa sloboda trecerea vInturilor sed si fierbinti
rAsArit. Vinturile

www.dacoromanica.ro

LA AGAPIA

5A

Care, in Iuliu mai ca sama, pArAsesc ste-

pele si deserturile lor si vin de-si rAcoresc arzAtoarea lor suflare in valle adinci
rAcoroase ale muntilor nostri.

Vintul cel rAu", care cite-odata arde

fafa imbelsugatelor cialpii ale tarii de jos,
nu e cunoscut nici in munti, nici in largile noastre vli din miazAnoapte; si chiar
dacA va fi _calcind cite-odatA peste hotarele crivatului, apoi desigur cA va fi lepAdind hlamida arAmie a pustiului si va
fi imbracind pe acea de coloarea cerului
senin a zefirului si, tot casi acesta, isi

va fi incununind fruntea ca flori si va fi

inhamind fluturi la carul sAu. In adevAr,
o suflare dulce si lina, ce vine din 'Arpe deschise ale locului, curge1 vesnic, ca
un rIu nevAzut, ce misa aerul cald
imbalsAmat.Olorile se pleacA la suflarea

vintului, casi cum s'ar teme de sftrutarea lui ; si, din acest joc nebunatic al

vintului ca florile, valuri adInci i strAlucitoare de colori si de luminA se sapl

In finetele Malle, pana dincolo de hotarele vederii; iar fluturii mid i albastri
ca niste fulgi de azur, spArieti de pasii
drumetilor, se ridica In stoluri sburAtoare
beti de mirezme si de lumina, se rAspindesc in aerul cad. Astfel, simpatica

www.dacoromanica.ro

54

PB DRUMITRI DE MONTE

naturd deschide si rdsfat5, In aceste locuri, cu atIta nevlgovatie sinul sdu si, cu
atIta putere, varsd un farmec neInteles In
sufletul caldtorului, Inclt ochiul cel mai
nestatornic devine visdtor si gIndul cel
mai sburdalnic Isi pleacl. Inaripatul ski
genunchiu Inaintea atotputernicei si subhmei naturi. Dealtmintrelea, drumul Agapiei, pe poteca Arsitilorc, se deosebeste cu totul de drumul posomorlt si
sAlbatic al &hiel si al SAhdstriei. Numai
pe alocurea, si mai cu sama deasupra
Agapiei vechi, poteca se Incretete In suisuri si scoborisuri grele de Invins.
Tot pe aicea, din coastele zipoase ale
muntilor, se nasc nenumdrate izvoare
mici care, ajungInd In cursul lor pe asezAturi, formeazd Inguste, dar totusi destul de adInci smIrcuri. Subt umbra pddu rilor inalte, devin aceste smIrcuri si mai
posomortte Incd; cu foate acestea, ele Isi
ascund fata lor lividd, subt tufe mari de
brusturi cu foi late si broticii.
Dupd doud ceasuri de un mers aproape
neIntrerupt,

esirAm

deasupra

Agapiei

vechi. De pe Indltimea pe care ne oprisem, schitul acesta de maici se zdrea al-

bind In fundul jgheabului de verdeatd, ce

se deschidea subt picioarele noastre. Cu

www.dacoromanica.ro

15

LA AOAPIA

treapta mai jos sta retrasa, tacuta si

visatoare, Agapia noua Cu albele sale chi-

ni si Cu Inaltele turnuri stralucitoare ale

biserIcilor sale. Era ata de rapitoare a-

ceastA priveliste, In& ai

fi

zis ea ai

inaintea ochilor o salba de margaritare pe

tava de smarald. Dupd ctteva minute

de odihna, cumpaniram In Agapia veche,
uncid nu staturam decit alte citeva minute; si acest timp fu mai mult decit Indestulator pentru a Imbratisa, cu o singura privire, mina de chilii vechi locuite

de citeva calugarite, tot asa de

vechi,

poate.

Biserica pustie din mipoc, incinsa cu

un briu de fier, spre a nu se desface, e
zidire proastd si lucratd, pe cIt se vede,

de un pietrar si mai prost inca. Schitul

acesta e intemeiet de Petrul Schiopul la
1585: asa, glasuesc cel putin inscriptiunile gasite la Agapia noua.
Casi Varaticul, Agapia veche Isi avea
In acel timp al anului oaspetii sal, caci
nu puturam socoti intr'altfel pe cele citeva cucoane si duduci, care tocmai In momentul sosirli noastre!i petreceau vremea culegind flori In m'cile si cochetele
gradini ale schitului.
Peste putin parasiram Agapia veche si

www.dacoromanica.ro

56

PE DRUMURI DE MUNTE

incepuram a scobol snre Agapia

nottA.

La jum6tatea drumului ne oprir6m, nu

an a de nevoe pe clt din obiceiu. In adevAr, alci se afla cunoscuta Platra a
lui Aron. Aceasta piatra rotunda $1 asezati pe un picior tot de piatra sluieste

de masa calkorilor,cuvint pentru care

a devenit lude si nici o urtna de inscriptie nu se vede pe ea, daca vre-o inscriptie va fi fost cIndva. Oricum insa, piatra
aceasta tsi are traditia ei. Asa, se zice
ca Von Aron si-ar fi petrecut ami copilariei in Agapia veche, care pe atunci
era schit de calugari, si anume pe lInga
un mo$ al salt, egumen al schitului pe acele vremuri. Si lara$i se zice a copilul
Aron, neimpacindu-se cu asprimea vietil
calugaresti, ar fi cercat sa fuga in lume
si ca chiar ar fi izbutit sa scape de subt
privegherea celor o suta de ocht ai batrinului ; ca ar fi plecat-o spre a esi la
largul OM,- dar ca tocmai pe cind se
credea mai slobod si la adapost, tocmai
atunci mosul sail 11 si calca din urma, 11
prinse si, cu clrja pe care si spriiinea batrtnetile $i in chiar locul unde puse mina
pe el, ti dete una din act le sfinte invata-

turi, pe care numai alugArii se pricep

sa le dea. Ajuns In scaunul domniei, A-

www.dacoromanica.ro

LA AGAPIA

57

ron voi sa rIdice si el un monument ne-

pieritor In amintirea celei mai de sand

fapte -sau irriprejurari din viata sa.,. Scur-

ma in trecut, dar nu gdsi nimic mai de

samg decit bAtaia mincatA dela sfintul

ski mos; si tu amintirea wail aceleia

aseza In chiar locul cu prima piatra
care si astAzi poard numelt lui. Asa sau
altmintrelea, traditia e clteodata mal
dreaptA cleat istoria.
ParasirAm piatra lui Aron si IncepurAm

a scobori cAtrA Agapia nouA care, ascunsa deocamdatA tri dosul pAdurilor ce
ne imprejmulau mersul, Incepu larAsi a se

ivi la o mica depArtare subt picioarele

noa stre.

Agapia noua se deosebeste In multe

privinti de Vara ic. Astfel, pe and aceasta din urma ii revarsA valurile sale
de case albe pe poalele colinelor, Cu care
se ispravesc muntii sal, cea intAiu pare a

se furia si a se ascunde in strimta,

umbroasa vale scaldata de limpedele pirau al Agapiei.

Spre deoseb re de Varatic, mlnastirea
aceasta adaposteste, subt mohorita hainA
a calugartei, pe cele mai mulre din scoboltoarele vechilor noastre familii boe-

reti

si

de unde vorbele de boer"

www.dacoromanica.ro

58

PE DRUMURI DE MUNTE

boeroaice stilt demult si de pret-utindeni desfiintate, in Agapia aceste numiri

stilt tinute inca la mare cinste.
Dealtfel, Cu toata InfAtisarea noastrA
de marchidani, furam destul de bine, ba
chiar cu dragoste primiti In vechiul si
sfintul locas al hatmanului Gavril, fratele
lui Vasile Lupu si al Doamnei Liliana,
sotia sa.
Pana in sala de sus a arhondaricului,
nu intilniram pe nimenea. Cel mult, dacd
vre-o maica rAzleata se uita din departare miratA la noi. Intrind insa In sala
cea mare din al doilea rind, o batrina calugdrita ne intimpina cu un mare maturoiu In mina. Se Intelege dela sine, cl
Cu putin mai inainte scuturase colbul sau
painjenii adApostiti prin ungherele inalte
si retrase ale pAretilor si, prin urmare,
intre noi si maturoiu nu putea fi nici o
legatura.
Blagosloveste, maicuta, si bine-am
gasit, ziseram noi, intrind si Inchinindu-ne

cu boccele cu tot.
Bine-ati venit, ne raspunse ea, suindu-se pe un scaun si ridicind mAturoiul spre bagdadie; si, casicum n'am
fi fost noi de fata, incepu a sttrni colbul
peste -capetele noastre.

www.dacoromanica.ro

LA AGAPIA

0 pAturd

de

59

colb mai mult, cuge-

tai eu, nu e mare treabd. $i, Mend bocceaua jos, pusei mil-tile la spate si incepui a urmAri Cu ochii legAndrile largi si
indeminatice ale colosalului mdturoiu. Pen-

tru mine aceasta era un soiu de plAcere,

pe care eu insumi mi-o IngAduiam. Cind
vAzui insd cd-si mutd scaunul in altd
parte si cd e gata sd inceapd din nou
aceiasi treabd, WA a se gindi sd ne deschidd vre-o odae sau sd cheme pe altcineva pentru aceasta, md hotArli sA deschid vorbd cu ea. Astfel, tot ca minile la
spate, si aproptindu-md putin :
Aveti multi painjeni in arhondaric ?
o intrebai eu foarte serios.
N'avem nici unul, imi rdspunse ea
cam miratd de astfel de intrebare. La noi
nu se tin painjeni; ia, cite-o leacd de
colb, dacd se stringe, 11 mai stirnim st
noi cu mdtura din vreme In vreme.
Tare rdu, mdicutd, tare rdu, zisei
eu : unde nu sint painjeni sint pdcate ;
cel putin asa o lAsat Maica Domnului;
Sfintia-ta trebue sA. stii cd, numai cui. ucide painjeni, i se iartd pdcatele ; ba chiar
cite sapte de fiecare painjen.
A fi si cum zici dumneata, imi rdswww.dacoromanica.ro

60

PE DRUMURI DE MUNTE

,MININNIM.11.

punse ea cam tntepat, dar noi n'avem nici

painieni, nici pdcate.
A fi *i cum zici dumneata, mdicutA
dragd, o Intrerupsei eu, dar nu vezi cd

chiar acum pdatue0 tinindu-ne oste-

niti de drum in picioare ? Ap dar, pAnd

una alta, deschtde-ne o odae ; lar cit
pentru lumea cealaltd, ne vom da ftecare
socoteald cum vom putea.
Maica noastrd intelese numaidecit, cd
se abdtuse putin dela datortile ospitalltAtii, pdzite dealtmintrelea Cu mare ,sfintenie In aceastd mlndstire. Astfel, ldsind
mdturoiul la o parte, ne deschise deocamdatd, o odae Cu un singur pat ; atrAgindu-i Insd luarea aminte cd noi sIntem

doi, ne deschise salonul cel mare al arhondariculut. Peste putin sosi *i maim
arhonddreasa.

Am pdatui, credem, impotriva amintirilor noastre de cAldtorie, dacd am trece

aa de qor peste aceasta figurd blindd

i binevoitoare,
Maica Evghenia, arhonddreasa, e una

din acele figuri, care-ti insufld respectul

i iubtrea in ace14 timp. Albeata i frdgezimea regulatului oval al fetei sale se
incadra a*a de plAcut i de armonic in
negrul posomorit, Cu care darul imbrdwww.dacoromanica.ro

61

LA AOAPIA

Case corpul slu, Inca Cu greu ai fi putut

gasi un termen de asemAnare. In adevdr,
fire-ar cineva In stare sd ne spunl cu
ce ochi priveste luna noptilor senine, virginal Impodobit cu negrul vd1 al umbrelor &Bum ? Cine stie, dacd nu pentru a-

ceasta e si asa de departe !

$i

maica

Evghenia era asa de aproape si, totusi,

asa de departe de noi !...
Isi poate deci Inchipui oricine cu ce
anumita evlavie si cu ce adincd si religioasd sfiald si plecAciune sarutai mina
albd si catifelatd, ce mi se Intinse. $1
daca In sufletul meu a rdsArit atunci vre-o

lumeascd si pAcAtoasa &dire, indelung

milostivul Dumnezeu ma va erta...
Dealtfel, autai numaidecit sa Incredintez pe maica arhonddreasa, cd noi nu eram debe marchidani si ca, prin urmare,
nu venisem la mIndstire spre a Amide
mdrgele si cercei trtstelor mirese ale lu
Hristos ; deaceia, cu oarecare tnIndrie,
ce nu se po rivea deloc cu bo_ceaua mea
din spate si cu opincile din picioare, li
Insirai, cu o limbutie curat spaniold, numeie si pronumele, locul nasterii, locuinta
mea actual, starea civild, - profesiunea,
tinta ce urmAream si un potop de alte
nimicuri, care aduse pe fata ei o cereasca
www.dacoromanica.ro

62

PE DRUMURI DE MUNTE

Inseninare $i un trandafiriu suds... Cu atin mai rau pentru cine n'a vazut un cer
de doua ori senin $i un trandafir de doua
ori Inflorit !

Furam deci foarte bine primiti, gazduiti

$i ospatati.

Sara fu mareata.

Di obosit de cale, somnul totu$i nu

ma prinse a$a de curind. Mai bine de un

ceas statui singur in cerdacul din fata

al arhondaricului, de unde putui Imbrati$a cu privirea intinsa $i fermecatoarea

priveli$te, ce infatipaza Agapia ochilor
In timpul noptilor Cu liana.

eit de frumoasa era luna $i cit de senina fu noaptea aceia ! Tacerea $i misterul ma incunjurau din toate partite.
Noaptea, retrasd in vai $i In desimea posomorita a brazilor, cernea muntii adormiti $i visatori, ale caror piscuri neguroase pareau ca formeaza hotarele Inalte
dintre parnint $i cer. 0 linie de umbra,
gratios ondulan, Insemna pana dincolo
de margimle vederii aceste hotare; $i aceasta linie se parea trasa pe fundul de
umbra $i lumina al spatiului adinc, de
o mina tainica, colosala si nevazuta.
Nici o mi$care pe panfint, $i In aer
niel o mi$care I Intreaga fire dormea $i
www.dacoromanica.ro

LA AGAPIA

63

visa. Eu nu fAceam nici una nici alta,

sau le fAceam poate pe amIndoud. MA
prefAcusetn in o stilled vie i, in lucremenirea ce md stdpInea, imi era cu neputintd sd-mi leg la un loe gindirile i
simtirile mete... $i pentruce ? Sublimul
ucide i omul e prea mic pentru sublim.
Femeia lui Lot a fost, desigur, victima
sublimului.

Noud, pigmeilor de astAzi, nu ne-a rd-

mas decit un singur lucru sublim, 0 acest lucru std In limba noastrA, ca0 In
limba nearticulatd a tuturor vietuitoarelor : strigdtul de durere, de urd, de bucurie, de dispret, de admiratie... Interjectia e, fail Indoiald, singurul tAlmaciu al
sublimului in limba omeneascd... $i nemArgenitei feerii

ce se desf4ura inain-

te-mi, nu-i rAspundea In sufletul meu,

declt o neinsemnatd... particuld gramaticald ! latA deci la ce se mArginea sdr-

mana mea fiinta In mare* noapte de 12

Me, anul 18... A repeta In gind un Intreg capitol de gramaticd Inaintea lurni
plme, care plutea visdtoare in adincimile
albastre ale spatiului ; a atIrna cite un
punct de exclamatie de fiecare stea tremurdtoare, a-ti lArgi ca o pasere de
noapte pupilele spre a 01 prm ele In-www.dacoromanica.ro

64

PE DRUMM DE MONTE

iregul univers In suflet si a nu te alege, mai

la urma, cleat Cu ce se alege o bufnita,

ata desigur starea cea mat de plins, in
care se poa e afla cineva.
Cu mine Lisa nu trebuia si nici nu
putea sa moara poezia si inspiratia orneneasca ; eu nu puteam fi vlastarul cel din
urma al muzelor pe pamInt...

Era sa ma cute, ctnd cevit neasteptat

ma pironi pe loc: din cer sau de pe pamint, din vai sau din ample, din munti
sau de pe ape, din noapte, din aer, din

luna, din stele nu stiu dar de undeva

desigur, ajunse pana la mine un glas

dumnezeesc... Nu avusem prevederea
lui Ulise si trebui deci sa ramin petrificat , imi recapatai fiinta mai ttrziu, dar Imi

paru asa de rani.. $i acel gas de femee sau

de Inger cinta, lunecind, ca o unda din

alta lume, pe una din acele melodii pe
care numai durerea si amorul le poate
smulge dintr'un suflet omenesc... Femeia
sau ingerul venise sa Intregeasca sarbatoarea feerica ce vi-o dadeau, in adincul
noptii, umbrele si lumina, luna si stelele,
muntii, valle, apele, cerul si pan-in-tul...
Si nu stiu pentruce chipul maicii Evghenia tmi rasari In minte...
Cintarea se sfirsi si nu mai retncepu ;
www.dacoromanica.ro

LA AOAPIA

65

revenii in sinemi cu farmecul in suflet;

ma retrasei.

Adouazi dupa prinz, sosi unul din a-

micii mei din lasi, care vizita mInAstirile,

Insotind pe niste doamne si domnisoare.
E obiceiu ca toti trecatorii sa-si lese
numele lor sapat In vre-un colt al sfintvlui

loca; de aici urmpaza ca toate scindurile balcoanelor stnt Increstaie cu nume

din toata lumea ; si daca toata lumea facea lucrul acesta, dece adica nu 1-am fi
facut si nol 1 Din tre toti eu aveam cutit
mai sAnAtos; si cu toate acestea nu m'as
fi gindit niciodata ca aceasta prevedere

de drumet sd-mi ad uca vre-un soiu de

1mi era scris

s'o pAtesc si o path. Astfel, una dintre
aomnisoare, foarte dragalase si zburdalnica, se adreseaza la mine ca cel mai
dulce glas din lume .11 ma roaga sa o

nenorocire ; dar In sfIrsit

fac_ nemuritcare, eternizindu-i numele pe

vre una din scindurile vechi ale balconu,
lui din launtrul minastirii. Aila apucai de
lucru. Cutitul meu sapase Intregul nume,
dar pronumele numai pe jumatate; hice-

pusem litera a patra, cinc' deodata auzii

spre stinga schtlind o usa ; 1ncetai lucrul
si intorsei capul... N'am vazut In zilele

www.dacoromanica.ro

66

PE DRUMURI DE MUNTE

mete fatA mai urItA de alugAritA Wild...

Din tot chipul MO. -de stafie al acelei,

cAlugdrite si astdzi mi-au rdmas, para.

Infipti In inimA, cei doi ochi ai ei negri,

mid si scInteetori; si astAzi pared 'IA
biciuesc peste suflet suvitile ei sure de
par, care-i atirnau de toate partite capului ca niste serpi impleticiti in o mie de
forme fantastice; si astAzi finjeste pared
Inchipuirii mete Ingrozite, acea raghild de
dinti galbeni, rari si ruginiti, prin ale cdror strungi ar fi putut intra si esi, in
goand, o turmd de oi... $i potoput

lui Noe n'a avut atita apd ca sA mece

sdrmana omenire, cit venin s'a revArsat

din vorbele-i hodorogite asupra nenorocitului meu cap... Si end te gindesti cd
tot pe acelasi drum mersese, poate, cu un
ceas mai Inainte, sublimii psalmi ai regelui profet L. Dar pe drumul bAtut, cine
ar mai fi In stare sa deosebeascd urma
cui a trecut ?...
Ce ti-i si cu boeroaicele aistea, md
gindii eu, punInd cutitut in buzunar.
Vizitardm dupd prInz interiorul bisericii.
Am atins altundeva istoricul ei pe scurt.

PrivitA din punctul de vedere al artei,

atit exteriorul, cIt si interiorul, nu prezintd mal nici unul din caracterele unui

www.dacoromanica.ro

LA A0131/

stil arhitectonic

67

definit. Se pare totusi

ca stilul amestecat, dar uniform, al bisericilor lui Stefan, indulcit pe ici pe colea
Cu rotundurile armeano-bizantine, a cAlAuzit pe ziditorul acestei biserici. Ceiace

ar alcatul, pentru cunoscAtori, un

pund de adevArata admiratiune, e WA
indoiall pictura. .
Se pare a cunoscutul nostru pictor,
insA

Grigorescu, abAtindu-se Cu totul dela

scoala orientalA, care condusese penelul
rusesc al zugravului dela VAratic, a clutat sA localizeze in biserica rasAritului
pictura strAlucia a scoalelor apusului.

Numai geniul lui a putut pune asprele,

dar totusi destul de maretele figuri bi-

blice, subt regimul blind al artei moderne.

Subt penelul acestui genial pictor, dispar

ca prin minune toate formele ascutite si

osoase ale chipurilor rusesti, care Impodobesc zidurile tuturor celorlalte minastiri. Coloritul viu si discordant, umbritul
gros si posomorit al sectatorilor lui Metodiu, nu se intIlnesc in pictura dela Agapia ; formele rotunde si dulci ale scoalei profane stiu aicea sA imbrace asa de
bine austerele oseminte ale ortodoxiei !...
Rare ori a fost dat penelului sA intrupeze In colorit cu mai multa iscusinta

www.dacoromanica.ro

f8

PE DRUMUR1 DE MUN11

ideia religioasA subt toate formele ei. Ast-

fel, Juda din Keriot al Agapiei e attt de

luda, inn fail voe IV vine sA jalesti
pe Mintuitorul, cd a naimit, ?titre propoveduitorii cuvIntului dumnezeesc, o figurA
atIt de lunga o barba asa de rosie, un

nas asa de ascutit si niste tuze asa da

subtiri. Dintre toti picborii nostri, lui Grigorescu poate i-a fost dat sa deslege

cu penelul una din cele mai grele probleme ale artei sale ; caci, mai la urmA,
cam drept asa ceva trebue sA socotim
noi mestesugul de a sti sa tntrunesti pe
aceiasi figura, si MIA a se exclude una
pe alta, maternitatea si virginitatea. SA
izbutesti a intipari prin linii si colori duiosia unei mame pe fata unei fecioare ; a

face pe cea dintaiu O. priveasca, cu pu-

doarea si nevinovatia celei din urma, fruc-

tul propriului sau sin ; a inchide plenitudinea fizica a formelor materne in rama
ideala a virginitatit ; a sti /n fine sa stabilesti cu penelul o bunA intelegere intre un complex de antiteze, e desigur
partea unui maestru genial.
Esii si ma pregatii de drum.

www.dacoromanica.ro

SPRE PIPIRIG

Pe la - doud ceasuri dupd-amiazd ne

luardm Minas bun dela Agapia si dla
dascalul Alecu, care ne insotise pdnd acum si, pe acelasi drum al Arsitelor",
ne tnturnardm la Sdcu unde maserdm
peste noapte.
Adouazi, in revarsattil zorilor, prdsi-

rdin Sdcul si, alduziti de un om de loe,

tderdm de-a curmezi5u1 pddurile pe o

potecd de picior. Dupd citeva ceasuri de
un mers anevoios, esirdm in drumul mare
al Pipirigului. La Dumesnicu ne oprirdm
spre a ne odih-ni putin la un han asezat
pe osea, la e&rea din Waite SAcului.
Era duminicd ; si lumea cltd fusese si
cita nu fusese la bisericd, ndvalise In
crismd. In toate locurile, dar in munte
mai cu wild, crisma isi are, casi bise-

rica, zelosii sdi inchindtorl. Vinul e inlo-

cuit aici prin un rachiu prost, care arde

www.dacoromanica.ro

70

PE bRUMURt i

MONTE

si descompune trupul bietului muntean.

Astfel, nu e greu debe sa gAsesti pri-

cina, pentru care oamenii, chiar de munte,

stilt decdzuti fiziceste si moraliceste. Dacd
mai adaugi, pe lingd aceasta, boalele lumesti care, neoprite de nimeni, rod pe
loc,uitorii muntilor dela copil pand la bdtrin, apoi dai peste cei doi factori, in-

splimIntAtor de harnici, care largesc

populeazd cimitirele rurale.
De$i politica Imi e nesuferit, trebui
totusi sa ma intilnesc cu ea in drum, si
inn la Dumesnicu. Linititi, eu i tovardsul meu, stateam pe o banc de lemn,
stImpArindu-ne setea cu arid i zahar ; si
iard$i 1initit md gindeam, poate, Cu clt
cdmilele slut superioare omului, numai

ffinda In nemrginitul

lor pintece isi

pot IngrAmddi apa trebuitoare pentru opt

zile.

Si Eluded in mersul acestei caldtorii,

ma hotarisem sd nu pun nici un friu vagabondului meu gind, apoi cine stie pe unde
m'asi mai fi trezit, plecind dela cdmilele
mele, dacd un mosneag lung si uscat, c'un
pahar intro mind $i cu o sticla de ra-

chiu in alta, nu s'ar fi hotdrit sl se lege

de mine.

De nu v'ar fi cu supdrare, domniwww.dacoromanica.ro

SPRE

sorule, zise el apropiindu-se, para v'asi

cunoaste ; nu sinteti dela PiatrA ?
Tocmai cum esti dumneata din satul dumitale. $1 apoi Intrebarea n'are suparare ; dar cum se face de rnd cunosti ?

FArd Indoiald, a la tIrg nu m'al vazut

cu opinci In picioare i ca bocceaua 'n
spinare.

D'apoi cum sd nu vA cunosc pe

dumneata si pe VAleanu, de cInd cu ale-

gerea lui Constantin Soarec ca dipotat

la Bucuresti I De nu erati neavoastrA, cine

stie pe ce ciocoiu mai alegeam Dumnezeu sA va dea sAnAtate, CA ne-ati lumi-

nat; doar Constantin $oarec ii de-a nostri, doar ca noi s'o petrecut...
$1 fiindcA nu eram dispus sd InvAt bio-

grafii la Dumesnicu, Intrerupsei pe usativul meu Plutarc, zicindu-i

D'apoi Ina ce mai chef pe urn/A,
mosule, la Ion Mocanu !
Ei, da ! la Ndsoiu, rAspunse el, In-

dreptind Intru cliva, mitrica de botez a

lui Mocanu, potrivit nasului cu care acesta era Inzestrat de Dumnezeu ; ba ce
mai chef I... Apoi, dA, dupd izbindA vese-

lie, asa o lAsat Cel-de-sus. Da' la poftiti

si-ti cinsti cite-o tr de rapciu, zise

turnind In pahar ;

hi osteniti.

www.dacoromanica.ro

el

72

Pa DRUMURI DE MUI4TE

Nu tocmai, mosule; venim numal de

la Sacu astazi si sintem mai mult Infierbintati de clt osteniti : deaceia bem apa.
i rapciul racoreste, domnisorule, la
poftim

Dar si ameteste, mosule, zisei eu,

cautind sa scap de cinstea Cu care eram
amenintat...

Da' la ma rog, fa-ne hattr, cA doar

n'a hi un cap de tara...

Si-mi Intinse paharul pana subt nas.

Nici o scapare I Trebui, deci, sa- mi

moiu buzele trite adevarata infectie. Tovarasul meu, recrut In asemenea treburi,

si creend ca hattrul se mascara cu paharul, dete rachiul de du xa pana In fund;

dar In schimb se tart mai rAu decit Hristos pe cruce; se vede ca rachiul dela
Dumesnicu era mai otravit dectt ote ul
dela lerusahm.

Asa mi se cuvine, cugetai eu. Tre-

bue sa faci politica la Piatra, ca sa bel

rachiu la Dumesnicu.
TemIndu-ne deci de o noul cinstire, ne
scularam i, dorind ramas bun mosneagului, plecaram.
Soarele atingea meridiana si razele lui
perpendiculare cadeau ca niste sageti de

foc peste capetele noastre fara adapost.

www.dacoromanica.ro

73

SPkE P1PIRIG

Inaintea noastra drumul se desf4ura ca

o pinza alba i lunga... dar lungd fall
sfimt. Cine-a zis ca uritul e lung ca
drumul, ar fi putut zice cd i drumul e
lung ca urItul ; i end mai cu sama duci
In spate o cwogemite boccea i pe sf intul stare pe deasupra, fara sa te -poti
scutura de el, o! atunci desigur ca ar fi
mult mai nimerit sa zaci de boala uritulhi, decit sa te faci nemuritor, batInd drumul Pipirigului i bind rachiu la Dumesnicu...

Tovar4u1 meu se InroOse ca o sfecla

i rasufla din greu ca un bou la jug.
Ma rog, zise el deodata foarte serios 1 oprindu-se in drum, dumneata, care
e0i m4ter Intr'o multime de lucruri, rfai
putea sa faci un fel de schimb Intre mine
i boccea ? ai vrea sa ma mai poarte i

ea pe mine, nu numai eu pe dinsa.

Nimic mai tigor, numai daca rIvneti

Cu tot dinadinsul la gloria de boccea ; dar,

zisei eu uitindu-ma lung la nasul lui, nu

cumva, pand una alta, ai schimbat nasul
Cu dascalul Alecu ? Ce-ai 000
$1 nasul lui era, In adevar, grozav :
mare de felul lui, nu se putuse indeajuns
adaposti subt umbra Ingusta a chipiului
i era deci ro ca un ardeiu ; iar pielea
4

www.dacoromanica.ro

74

PE DRUMURI DE MUNTE

svintatd de arsitd incepuse a i se scoroji ; rdmase prin urmare nedumerit de

observatia mea si, Ingrijit, incepu a-si
netezi nasul, cAutind pared sd simtd cu
mina ceiace nu putea sd van Cu ochii.
Nu-i nimica, Ii zisei eu in chip de
mIngtere ; peste putin o sd. ajungem la
Ozana ; acolo vei face o bae nasului tdu
si are sd-si vie numaidecit in lire; greu
NO. va fi sa gdsesti un loc indestul de
adInc, unde sA-1 poti boteza In intregime.

Iti vine sa rizi?...

7-- Ba nu zdu, adicA nu-ti puteai lua
un alt nas de drum ? eu, drept sd-ti spun,

nu m'asi simti In stare sd duc, pe 'MO

bocceaua din spate, si o asa dihanie de
nas.

Si Cu de-acestea timpul trecea si drumul se scurta...

Intrasem pe prundul Ozanei.
Soarele pleca spre apus si putin mai

avea pand ce sd coboare dupd inaltele

creste ale HAlducei.

Prundisul crIsca subt opinci si umbrele
noastre desirate ne Insoteau Cu pasi largi
si Cu picioare lungi.

Ozana luneca grAbit Cu unde de aur

curgAtor pe IMO noi ; verdefe padurilor

rasarea asa de fermecAtor de subt strd-

www.dacoromanica.ro

Me PIPIRIO

75

lucirea Cu care-1 poleiau cele din urmA

raze rosietice ale apusului, incit o nesfirsitA hainA de lumina se pArea arun-

cata de o minA colosalA si nevAzutA peste

aceastA naturr numai mie iubita si numai

nue prietina.
Totul era asa de incintator si eu eram
atit de trist ! MA aflam atunci in una din
acele star' sufletesti, care s'ar putea numi

neutre si din care e de ajuns sA faci un

pas inainte sau inapoi, In o parte sau in
alta, spre a te malta de pe pAmint la cer
sau a cAdea din ceruri pe pamint. Nu
ma bucurai Insa mult timp de acest echilibru sufletesc, cAci un glas ce ma

striga din departare, mA trezi.

-..- Ei I juptne, el.! n'huzi, ja stAi ! stAi

o tira.
Intorsei capul si, spre marea mea nedumerire, vazui un stol de fete si neveste,
trnbrAcate de sarbAtoare, care -- rtdicindu-se de pe malul piraului si alergind
spre noi ne fAceau semn cu minile sA
ne oprim.

Dar asta ce-a mai fi, zisei eu mi-

rat tovarAsului meu; la sA ne oprim. $i,

oprindu-ne, sosira si ele buluc. Toate erau rosii ca niste bujori si suflau ca niste
foi in miscare. Cit te-ai sterge la ochi,
www.dacoromanica.ro

PE DRUMURI DE MUNTE

76

furAm inchisi din toate pArtile Inteun cerc

de altite si de catrinte ; nici una InsA

nu Incepu vorba ; dar fiecare se uita cu
un fel de nelncredere la noi.
Minunat ! cugetai eu, uifindu-mA im-

prejur. Un Apolone ca mine i un cerc

de gratii ca acesta, numai la Pipirig se
poate gdsi.
Ei, si, insfirsit, ce ne-ati oprit In

drum ; aveti sl ne Intrebati de ceva ?

Baaa... n'avem nimica de intrebat,

zise una mai tantosA dintre ele; da' v'am
chitit de departe ca aveti mAruntisuri de
vinzare.
CA

adicA

sintem coropcari, nu-i

asa ? Apoi n'ati chitit rAu deloc, numai

cit, In loe sl avem de Vindut, avem de
cumpArat : trandahri de pe la fete si mure
dela neveste. $i zicind aceasta, strInsei
usor cu dosul a dota degete obrazul grd-

suliu si ros al celei ce-mi vorbea. Cu o

loviturd ward ea-mi dete mina jos i o
rupse de fuga, rizind cu hohot. Celelatte
o urmarA si, ca un stol de rafe sAlbatice
speriate de vitiator, zburarA ImprAstiindu-se care Incotro.

Statui un minut spre a le privi cum

fug si, desi nu-mi plAcu deloc chipul cum
Ina cIntdrise In mintea tor acesti judecA-

www.dacoromanica.ro

SPRE PIPIRIO

77

tori In catrinte, de0 md vdzui scoborit

la simpla treaptd de coropcar, totu0 aceastA nea0eptatd i hazlie IntImplare
schimbd irul glndurilor mete 0-mi aduse
seninul In suflet i pe fat.

Soarele se cobortse acum subt orizon

i umbrele noptii se ridicau fumegInd de
prin adincurile vAilor. Treptat se stingea

once mivare , ,i celftult daca un greer

de mirite, un seIrtlit de cumpAnd sau
un lAtrat de cine mai turbura adinca lin4te a vazduhurilor cuprinse de amurg.
Era todmai sd ne abatem la cea din-

tdiu casa tdrAneascA, cInd lata cd ne-Intimpind preotul din sat, care md cuno0ea.
Drum bun, ne zise el cam nedumerit ; dar bine, de unde Fricotro ?
De unde vrai Fncotro vrai, pArinte.
Dar Sfintia-ta ?
la prin popor Cu de-ale darului; da'
n'o sA vA opriti nicAiri ?

Tocmai la aceasta ne gindeam i

noi ; sIntem obositi i flAminzi.

Dacd-i ap, poftiti md rog la mine

i-otri ingriji de toate.

Se Intelege dela sine O fard multe
marafeturi primirAm bucuro0 Invitatia pdrintelui lonicA GAleanu.

Peste o jumAtate de ceas ne aflam-deci

www.dacoromanica.ro

78

PE DRUMURI DE MUNTE

In gazdd la parintele lonica din valea Pipirigului.

Nu tiu pentruce, stind Intins pe un

aternut de iarba proaspat cosita i mi-

rositoare i privind stelele, care incepeau

a se aprinde in seninul sarii, ma stramutal Cu mintea in nite timpuri vechi, dar
vechi de tot : Patriarhul Abraham trecea
maret prin inchipuirea mea Cu lunga lui
barba i cu sacrii lui perciuni ; infloritele
vai biblice pline de soare se deschideau

Inainte-mi ca nite guri de raiu ; iar in-

tre Indoiturile verzi ale dealurilor, turmele albe pa*teau in larg iarba frageda
a colinelor. Pe Ingerii calatori ii vedeam
iar4i cum sosesc i bat la up binecuvintatd a pArintelui Ebreilor ; iar pe batrIna Sarah, mi-o tnchipuiam umblind re-

pede i aprinzind focul pentru cina de

sara...

toate acestea nu ma aflam decit

In nevoqa vale a Pipirigului, lipsita de
once aureola legendarA, la parintele Ionia, un preot mic i blond, fara nici oSi Cu

Cu fabulosul protoparinte al
poporului lui Dumnezeu; la preoteasa

asamanare

Sfintiei-sale, o femee voinica cu chip curat romlnesc i care capatase, fara niel
o binecuvintare, pe cei cinci copii ai sai

www.dacoromanica.ro

79

SPRE PIPIRIG
_

zdraveni i sanatoi, i din care pe nici

unul nu-i trasnise prin cap sa-1 fertfeasca
vicleniei lacome a vre-unui Dumnezeu.

Noi ?... Noi mai putin Inca samanam Cu

Ingerii calatori ; eu mai Cu sama m'ai
fi spInzurat daca cineva ar fi Indraznit
O. mil lee drept Inger ; i totui Inchipuirea mea voia cu once pret O. Insemne
o trasatura de unire intre maretia legendara a trecutului i micimea schiloada a
timpului de Uta. Si cine tie pe unde ar
mai fi cutreerat gIndul meu, daca foamea,
pIrdalnica de foame, nu 1-ar fi atirnat greu

spre pamInt. Parintele lonja veni sa ne

pofteasca la masa. Ce pitoreasca era masa
parintelui Ioniza! In mijlocul unei mese
rotunde de teiu, Cu trei picioare, statea
nemicata o mare mamalig frumoasa ca

aurul, din care aburii sliri i fierbinti se

ridicau drept In sus, ca din jertfa lui Abel; iar imprejurul mamaligii, strachinile
noua, smaltuite cu albastru i ro, pline
cu bor de oae i, numarate pe caciuli,
stAteau fiecare alAturea

Cu

cIte o lingura

alba de lemn de asemenea noul.

Binecuvinteaza parinte, zisei eu,
aezIndu-ma la masa.
Binecuvintata fie Imparatia tatalui

i a fiului... i sfiritul binecuvIntarii, a-

www.dacoromanica.ro

80

PE DRUMM?! DE MUNTE

died sfintul duh, se pierdu In gitul adinc

al pArintelui lonicA.

Cu cruce fail cruce, Incepurdm a sorbi

din borsul fierbinte Cu iufala potrivitd foamei fiecAruia dintre noi, rldicInd sprincenile si tncretind fruntea. N'aveam furculifi
si prin urmare cdutarn a da mAmAligii
forma cea mai nimeritA spre a luneca pe
gtt. Sorbitur le si Inghifiturile se urmau
cu o cadentA regulatd si monotond. Eram
sAtui. Ne sculardm dela masd : era si

timpul, cAci pleoapele noastre de plumb

ne cAdeau fArd voe peste ochi; singele
nostru lenes tncepuse a circula greoiu si
somnul ne dobora la pAmInt...
Et misit soporem in Adamum.
Atita numai, cd la desteptare nu era
,sA gAsesc ling-A mine o Evd In plus si o
coastd In minus.
Si desi toatd casa pArintelui lonicA imi
era pusA la Inddmind cu toate poclAzile
si lAvicerile sale, md hotArti totusi sa
dorm afard. Am cite odatd porniri molatice de Sibarit ; declt aceste porniri Ifni
vin de reguld tocmai atunci, chid le pot
ImpAca mai pufin...

Astfel, In locul asternutului moale de

foi de trandafir, md multumii cu o pdturd groasd de iarbd mirositoare, cositd

www.dacoromanica.ro

SPRE PIPIRIQ

81

In ajun ; inlocuii stofa moale de Bytinia

prin o alba i curatd pocladd de ltna tigae fAcutd de Insd0 mama preoteasa ;
lar subt cap puse' o pernd vtrtoasa de
lind, cu horbotd pe margini i infAtata
chiar atunci. Md bis/Mil cu all. podada
i, spre a-mi fi mai cald, aruncai pe deasupra cerul cu stelele. N'avui timp sd
md Imbdt de prive4tea mareata ,a dril
aceleia. Luna i stelele, care inotau in
negrele

i depdrtatele ad'incuri ale nemAr-

glnirif, md priveau ca afilia ochi de foc

cu gene de umbrd... dar ce-mi pasa mie
de toate acestea 7 Mie-mi era somn i adormii. Dormii dus. Noaptea trecu !Litro
clipd de ochi.

www.dacoromanica.ro

HALAU CA

In zori, adouazi, eram gata de drum.

Aadar, aproape din picioare, facuram

cinste unui bor No. 2, dres Cu lapte acru i Insotit de obinuita i zdravana
inamaliga. De asta data Insa carnea din
bor era cam cruda, ceiace totui nu ne

Impiedeca de a o lua drept fiarta. Os*

taram i luIndu-ne ramas bun dela parintele Ionia, ne Indreptaram catra Maltimile sumete ale HAIducei.
Greul calatoriei noastre incepea de aici;

lasasem acum calea cea mare i batuta

i ne Indrumam, pe o retea InclIcita de
poteci Inguste i fara numar, Mete de
paii muntenilor pe coamele i coastele
erboase ale Halaucei. Dimineata era ma-

reap... geana de foc a unui soare curat

incepuse a se aprinde dupa piscurile Imite

ale muntilor ritpoi din stinga Ozanei , neguri fumegInde pluteau In vazduhul aline
www.dacoromanica.ro

HALAUCA

83

al valor, iar din lumina, Cu care rAsAritul Incepuse a inunda nemarginirile, cel
mult daca mai ajungeau pana la noi citeva raze stralucite. Mergeam tAcuti i
Cu noi tam intreaga fire. Nici un mur-

mur de pirau, nici un ciripit de pasare,

nici o oapta de Olt, nici un clatinat de
frunze nu turbura lini tea adinca a padurilor ce strabateam. Fagii inalti Cu trun-

chiuri albe i Cu creVetele lor stufoase,

neclintiti

rari, treceau pe linga noi.

Prin paturile groase ale generatiunilor de

foi ingramadite de vremuri unele peste
altele, cel mult daca pe ici colea 4i mai
rIdica sfios capul cite un fir de iarba roieticA i salbatica sau cite-o floare sparioasa rdtacita In singuratatea fermecata
a padurilor... Nicairi poate mai mult cle-

at aici, nu e dat cuiva sA vadA aevea

hotarele dintre viata i moarte...

Tacuti apdar, suiam Cu pa0 rari ea-

tra cele de pe urma InAltimi ale HAlaucei. Nu *tiu pentruce muntele acesta se
nume0e astfel; tiu insa ca e destul

sa zici HalAuca" spre ali trece

prin

minte ceva deOrat i colosal. Soarele se

Maltase de o sulita peste cele mai inalte
*furl ale muntilor dintre rasArit i miazazi, i impreuna cu el eisem i noi din
www.dacoromanica.ro

84

PE DRUMURI DE MUNTE

regiunea pAdurilor, care Imbracd cele dinMu trepte ale HAlducei. i dacd cord-

bierii, pArdsind tarmurile, au dreptul sl

spund cd au esit la largul mdrii, tot Cu
acelasi drept am fi putut zice si noi cd
esisem la largul 1-1Alducei ; cel putin aceasta e simtirea ce ti-o desteaptd pieuva ei priveliste, nemArginita ei Intmdere
verde si nenumdratele ei valuri de colme.
Nu mai stiu cdrui lidov i s'a ardtat

oarecind o scard in vis, rdzAmatd Cu un

capdt de ceruri si cu altul de pdmInt, si
pe care Ingerii Domnului se suiau i se
coborau... mie 'MA fall sd fiu inger, imi
fu dat sd urc spre ceruri o scard aevea...

CAci ce altd se poate socoti Hdlduca,

clan nu o nemdsuratd scard aruncatd de
Insusi Dumnezeu !titre cer si pdmInt?
N'asl putea, In adevAr, spune cu cite
picioare eram deasupra nourilor ; dar deasi fi intins mlna, asi fi prins stelele ! si
Cu toate acestea HAIduca se uita la mine
tot de sus In jos. Eram demult In I'mpdrAtia musctiului si colinele, ce rnai aveam inch' de urcat, se confundau In o
geand de verdeata si azur pe adincul cerurilor. Dincolo de aceastd geand a ochiului lui Dumnezeu, Inchipuirea mea nu
mai gdsea nici un punct de razim ; newww.dacoromanica.ro

tiALAUCA

t5

cunoscutul md sorbea in imensitatea sa ;

poate ca pasii mei Indrdzneti cAlcau acum pe rdscrucile pdmintului 0, prin o
halucinatie acusticd, Imi pArea cd-i aud
scIrtlitul greoiu pe osia sa. 0 cascadd de
aer subtire si rece se revdrsa de pe cele
din urmd indltimi apusene ale lidlducei
si se arunca In adIncurile depdrtate ale
vAilor din rdsdrit.
. Urma vintului tdia brazde adinci si miscdtoare In iarba rard si sAlbaticd, ce acoperea intinderea pustie a colinelor; un
glas sec, rAguit si nemArginit imi infiora
auzul in rAstimpuri... Veneam din regiunile fericite ale frumoaselor noastre vdi,
unde la fiece pas oapta pAdurilor si
susurul apelor mi minglase auzul ; md
rdsfAtasem atita In flori si In lu mind, si
sufletul meu se Imbdtase de atItea visuri
subt inaltele umbre ale pAdurilor L.. si Cu
toate acestea cAlAtorul nu-si poate std-

pini sufletul de a

fi cuprins citeoda4A

de farmecul contrastului... De cite oil, si

mai cu samd eu, Intro cimpie infloritd
sau pe malul unui pirdu cu murmur dulce,
nu m'am simtit expatriat ? si iardsi de cite
ori pustitil din suflet nu gdseste un bun
prietin in pustiul din naturd l-si sufletutmeu

era pustu si inima mea era obositd...

www.dacoromanica.ro

86

PE DRUMURI DE MUNTE

Te salut, bAtrind HAlAucd ! Glasul de

pieire al vintului tdu de ghiatd, figitul

sec i aspru al sAlbaticelor tale erburi,

nemdrginitul dqert al friguroaselor tale

indltimi, tAlmAceau atit de bine lumea su-

fletului mea !... Te salut, te salut, baria.

FIAlducd ! Cine tie, cugetam eu, oprin-

du-md i imbrAtoend cu privirea deertul spatiu ; cine tie dacd bdtrInul meu

picior va mai alca vreodatd in aceastd

ImpArAtie Malta a vulturilor i a frigului

etern ! Cine tie daca imi va mai fi dat
sd insufletesc cu gindul i Cu simtirea

mea aceste ldcami ale

mortii ! I... Si...

cine Vie dacd o lacrimA n'a curs din ochii mei atunci !
Temperatura capului meu insd -e schim-

bdtoare de tot.
Cine tie, cugetai eu zimbind, daca
mie nu-mi lipsege o doagA ! A te sui,
in adevdr, deasupra nourilor i a nu te

alege mai la urmd dectt Cu un zimbet

de mild din partea capetelor rotunde, pentru toate aceste prostii adunate cu primejdie In regiunile seninului etern; a te
entuziasma inaintea unei flori rdsdrite pe
margini de prApAstii; a rAminea petrificat
subt farmecul melodiilor vdzduhului i a
codrilor frAmIntati de vInturi ; a plinge Cu
www.dacoromanica.ro

HALAUCA

87

roua care cade din ceruri vi a Intona imnuri dumnezeevti cu ptraele care murmull, toate acestea sint desigur lucrani
de mare pret. Nu e insa mai putin adevrat, ca se gasesc vi destule fringhii
de legat pe oamenii de soiul meu ; fail
Indoiala ca mie-mi lipsesc citeva doage,
ma gindii eu, convins in cele din urma.
Lumea de subt picioarele mele se frigea subt miezul Inflacarat al zilelor de
Iuliu, mie Insa pe Halauca imi clantaneau dintii ca In Decembre. In War mti
infavurasem in mantaua mea larga, in

zadar trasesem peste urechi marginile

largi ale palariei mele, vIntul subtire strabatea pretutindeni vi junghiurile frigului
incepusera a ma cerca pe la subtiori. Ctt

despre tovaravul meu, el se Meuse mic

cit un ghem vi, sgribulindu-se, avea ae-

rul a vrea sa se ascunda subt cozorocul chipiului sau... bietul meu tovarav I El

niciodata nu vi-a putut da sama ce cauta

pe 1-1Alauca ; eu insa Cu toata stravnicia

Imprejurarilor, faceam haz In vreme ce

el bombanea mereu vi mergea lute Maintea mea,

Ce dracu, zise el la un moment
dat, oprindu-se vi intorcindu-se jute catra
mine; - ce dracu ! n'o sa mai ajungem niwww.dacoromanica.ro

83

PE DRUMURI DE MUNTE

cdiri la vr'un addpost, la vre-o stInd undeva ? Am intepenit de frig.

Si dintii Ii clAntaneau In gurd, iar nasul lui cel mare i se Invinetise inteun
chip Ingrozitor.
Pentru Dumnezeu sau pentru dracu,

te priveste scumpul meu; ai insd aerul

de a crede cd eu sint pdrtas la toate ndzdrAvAnnle ziditorului acestei Jumi. Nu
cumva crezi cd s'a sfAtuit poate cu mine,
cInd a ridicat de pe pdmInt aceastd nemdsuratd scard la cer ? S'apoi cine te-a

pus si pe tine sd-ti vIri gingasa ta persoand subt acest chipiu si subt aceastd
venghercd soldAteascd ? N'ai stiut, se

vede, cd bdtrinul crivdt nu e invdtat sd

fac la cocardd si sd stee smirna Maintea unui galon de fir. Cred cu toate acestea, cd o sd ajungem undeva, dar pe
Inserate ; se poate chiar sd n'avem acest
noroc ; atunci asi fi de pArere sd coborlm

In cea mai apropiatd vale, unde sa gdsim cel putin Cu ce Injgheba un foc,
spre a ne apdra pielea Impotriva acestor
Inghetate sdrutdri ale vIntului.

Se vede cd dumneata esti alcdtuit

numai din piele ; pe mine insd m'a Inzastrat Dumnezeu si cu stomah.

Felicitarile mele, scumpul meu, penwww.dacoromanica.ro

HALAUCA

89

tru acest dar pretios, de care trebue sA

fii foarte mIndru, mai ales In timpul de
fatA. And Insd cA nu se vorbeste de
foame acolo unde n'ai ce minca ; nu pierde
totu-$i nAdejdea... Bunul Dumnezeu al pA-

rintilor tAi a umplut Cu apA Impede si

rece vinele muntilor sAi si a sAmAnat Cu
imbelsugare tot saul de ciuperci In calea drumetului flamInd... Ce pAcat el jirul nu e copt ; jirul... O! jirul !...
Te rog, zise el IntrerupIndu-mA, n'am

chef si nici nu mA simt In stare sA as-

cult, la vremea asta si pe vlrful HalAucei,

apologia jirului ; pAstreaz'o pentru dumneata sou, mAcar, pentru vremuri mai bune.
Imi pare rAu, scumpa mea scrumbie
cugetAtoare, cA tocmai la jir te-ai supd-

rat, desi sInt Incredintat cA de-ai scurma

In strAvechea ta genealogie, ai gAsi neapArat si vre-un mistret- printre iluOrii tAi
strAmosi ; mai mult Inca, s'ar putea prea
usor...

MA rog, zise tovardsul meu tAindu-mi vorba, auzit-ai vreodatd de moara

lui Tudoran cea pustie ?

Nu ; dar ce e cu moara lui Tudo-

ran cea pustie ?

Si de bAtea de nu bAtea vint, ea
tot se invIrtea.
www.dacoromanica.ro

90

PE DRUMURE DE MUNTE

Foarte bine I lata o moara plina de

intelepciune vi de mate folos pentru netrebnici ca tine ; cad de dud moara aceasta se invirtevte, bag de sama ca dintii nu-ti mai clantanesc, ba mi se pare
ca chiar nasul tau vi-a mai venit itf fire
vi deocamdata n'ar mai putea Indeplini
cu cinste Insarcinarea de cluha pentru
speriat vrabiile in vre-o tarina de malain._

$i gura tinea de vorba pe stomah,

care-vi uita de foame.
Soarele calca acum pe hotarele dintre
amurgul nostru vi zorile altor lumi ; lar
lumina razelor lui nu mai poleia decit cele
mai Inalte piscuri ale muntilor, care se
desfavurau subt picioarele noastre. Pe
stinga Ceahlaul, cu nenumaratele sale

turnuri de stinci, sapate pe adIncul ce-

rului, se malta in aer ca un fantastic castel de aur zidit de mina fermecata a vreunui vrajitor din povevti. Vintul nu mai
sufla vi glasul raguvit al erburilor aspre
vi salbatice amutise : o solemna tacere
domnea In cer vi pe pamint; numai zgomotul surd al pavilor novtri turbura In
cadenta aceasta tacere. S'ar fi zis ca
noi singuri mai respiram In mijlocul aces-

tei lumi, rasante ca prin mmune subt

www.dacoromanica.ro

FIALAucA

91

puternicul fiat al lui Dumnezeu : si clt pe ce

sa lunec pe pox/It-n*1 unei melancolice

fantazii ; dar nu era vreme, cAci grija
vietii reale mi se impunea fara voe si,
oricit de rabdator ar fi cineva la asprimile unei calatorii de felul acesta, vine

totusi vremea, cind trebue sa te supui

poruncilor nevoii. Trebuia deci

sa ma

supun si eu. Imi era frig si foame... lad

pentruce-mi Intorsesem mintea dela tot
ce ma Inconjura si cautam Cu ochiul si
cu urechea sa strabat adincimile vailor,

spre a deosebi o forma sau un sunet, care

sa vadeasca fiinta omului In aceastA singurAtate. Noaptea inundase valle si amurgill crestetele muntilor. Mergeam gra-

biti si fara tinta subt pintenul ascutit al

foamei si, al- frigului, si grabiti dupa cum

nu prinseram de veste decIt Intr'un tIrziu ca poteca de subt picioarele

noastre dispAruse si ca o moale saltea
de muschiu o Inlocuise : ratacisem ! Aceasta convingere imi trecu prin mima ca
un fier aprins ; bietul mea tovaras pierduse si putinta de a cugeta ; eu cel pufin eram deprins cu asprimile vietii raeram

tacitoare ; el MO. pentru Intaia oara le

Incerca.

Inoptase de tot; si fiindca nu mai awww.dacoromanica.ro

92

PE DRUMUR1 DE MUNTE

veam in Intunericul, prin care inotam,

nici o ctrma pentru pasii nostri, ne hotdrIrdm a ne incredinta mersul la Intelepciunea Intimpldrii ;

si cu atit mai mult

fdcui aceasta, Cu cit 4ntimplarea era una

din vechile si iubitele mele cunostinti ; cu
ea m'am Inteles totdeauna bine, caci nu-

mai ea cind am fost In cumpandmi-a

intins o mind prietineasca. Aceasta hotdrire Imi racori capul, In care mi se parea cd se invirteste vijdlios o roatd de
foc si-mi redadu limpezimea cugetarii.

Un nou curaj si o noud putere incepu

sa circule In vinele mele. Mi se parea
ca nu-mi mai este ;lid foame nici frig si

as fi inceput sd suer, dacd auzul meu,

ocupat Cu recunoasterile, n'ar fi avut nevoe de liniste. Trecuse din noapte un
ceas plin de grijd si nedumerire. Obositi
si fldmInzi, incepusem a scobori la vale
spre a gdsi un addpost in dosul vre-unei
stifle' sau in fundul vre-unei vagauni
mai apdrate de Vint. Sint incredintat cd.
tovar4u1 meu isi numdra In gind pe toti
strAmosii in ordine cronologica si-i biastdma pe rind. Eu mergeam Cu ingrijire,
despicind Cu ochiul Intunericul nopth, iar
cu urechea adincimile departdrilor red,
deprte i intunecoase. Eram poate a-

www.dacoromanica.ro

iiALAucA

proape sa ne asezdm pentrti noapte in

vre-una din indoiturile mai tAinuite ale
Fidlducei, cind mi se pAru el un ldtrat
de cine imi atinge auzul ; md oprii locu-

lui si ascultai. Era In adevdr un ldtrat

aidoma de cine si incd nu asa de depdrtat, dupd cit puteam masura Cu auzul.
Daca cea mai dumnezeiascd muzied m'ar
fi desteptat din visul cel mai fioros, nu
mi s'ar fi pdrut mal dulce si mai prietineascd. Fdrd sd mai stdm pe ginduri, ne
indreptardm pasii inteacolo. Dupd un pdtrar de ord, zdrirdm o lumia' si forma
unei asezdri omenesti : era o stind ; dar
tocmai pentru acest cuvint, rdmaserdm

citva In cumpnd daca' trebue sau nu

sd ne apropiem ; ata cinii, cit si infdtiarea noastrd la asemenea oard in mijlocul

ciobanilor erau poate atitea cuvInte,

care sd ne opreascd un moment pe loc.
Dupd un scurt consiliu, ne hotdrirdra a

tnainta.

Cind furdm ca la o zvirlitur de, bdt

aproape de stind, cinii simtira si unul
cite unul Incepurd a se rdpezi, lAtrind,
de pe la locurile lor. Cit te-ai sterge la
ochi, furdm Impresurati din toate partile
de o mie de colti gata sd ne sfisie. Planul nostru de luptd era insd mai dmainte
www.dacoromanica.ro

94

PE DRUMURI DE MUNTE

hothrit; potrivit acestui plan, ne puserAm

deci spate la spate i, cu vinjoasele hoastre bete de drum, IncepurAm a descrie

cercuri de apdrare ametitor de repezi ;
mArimea primejdiei ne dAdea puterea i
agerimea trebuitoare ; un duel In adevdr
original se incinsese In intunericul noptii,

subt lumina stelelor Hlducei intre chili

Inthrtati Cu coltii lor de fier i intre animalul cu douh fete injghebat In pripd de
noi; dar In tot timpul acestei lupte desnAdAjduite, noi nu incetardm de a ne apropia latur4 de stind. Ciobanii, nedumeriti asupra ce putea s fie, stateau
ciotcd in- ua stinii cu ciomegele In mInA.

Erau poate gata sh se rApadd In qjutorul cInilor ; dar nu mai fu trebuintd, cdci
noi eram acum lIngh dIn$ii. Infatiprea
noastrA ii linigi, pe ell Inteleset, cAci ei
singuri Incepurd sa alunge cinii, care in
scurt se ostoird.
Buna vremea, flacAi, zisei eu, intrind In stinA urmat de tovar4u1 meu.
Bun venit la oameni buni, ne rAspunse un baciu Wan, mai murdar decit
un derv4 i infhprat Intr'un chimir lat
de-o palmA domneascA.

Fii pe pace, moule, de buni sIntem

ca pinea cea bunA, dar de necAjiti sin-

www.dacoromanica.ro

HALAL) CA

95

tem ca ni0e draci pe care-i botezi In aghiazmA. Uite, continuAi eu, wendu-mA
turce0e Inaintea celor doi taCiuni, ce fumegau In mijlocul stInii ; uite, venim azi
din Pipirig dela pArintele lonicA. NadAjduiam sA trecem muntele Cu lumina i
sl scoborIm In Sabasa. Dar noaptea ne-a
-apucat i iatA-ne, pentru astA sarA, oaspetii dumneavoastrA. Noi sIntem dela Pia-

trA ; eu nit dascal i dumnealui este recrut : a suit HAlAuca In brinci i era sl
moarl de fricA ; ce mai soldat are sl fie
i el !

FricA ? i de ce, IntrebA baciul cel

bAtrIn.

SA nu-1 mlnInce jivinile de pe HAi sa-i rAmIe chipiul fdrA stApIn,

rAspunsei eu.
lAuca

Tovar4u1 meu se uita chior4 la mine

i nu-i venea sA creadA ca cineva mai
poate glumi In asemenea ImprejurAri.
Eram flAminzi ca n4te lupi ; intr'o stInA
Tod nu moare cineva de foame. Comarnicul
gemea subt greutatea unor casi rotunzi
i gAlbii. Albeata bulgArilor mari de urda
rIdea parca de negrul scIndurilor afu-

mate pe care stAteau. Un mare ceaun

de stInA, plin Cu rintitA, aburea Inteun
colt. Dealtmintrelea, necurAtenia domnea
www.dacoromanica.ro

96

PE DRULV1URI DE MUNTE

nesupdratd ca in toate locurile, unde e

multd grAsime si putind apd. Mirosul caracteristic de oae, amestecat Cu cel de
brinzA, strdbAtea pand 'n creen. Intr'un
colt mai retras al stinii, un teanc de piei
mitoase de oi pierite sluiea desigur unui
popor intreg de chechenti drept calda si
moale locumtd. Ciobanii, cu plete lungi
unsuroase, cu staturi de uriasi, se gdseau foarte bine In cdmestle lor impermeabile. Din tre toti, baciul cel mai bdtrin
era si cel mai murdar. Imi inchipui cd
toate lucrurile propdsesc in tara aceasta;
singurd stina trebue s fie aceiasi astAzi
casi pe timpul pdstoriei dacice.
Mosule, zisei eu insfirsit adresin-

du-md cdtrd baciul cel batan, toate ca

toate,

dar n'am putea minca ceva la dum-

neta ? sintem istoviti si de foame si de

obosald.
Cum nu, domnisorule, cum nu ? numai sd vA multdmiti cu ce avem.
Da' ne multdmim cu ce-a fi, numai
sd fie ; i pana una alta, ja sd cmstim
cite un pahar de rachiu, zisti eu, scotind
din boccea sipul Cu rachiu. Rachiul si tutunul sint Th munte si pe la mobani mai
cu sama, cele doud lucruri inaintea canora ustle se deschid i mesele se intind.

www.dacoromanica.ro

HALAUCA

Astfel, md ingrijisem SA am Intotdeauna

Cu mine rachiu si tutun. Paharul merse

lmprejur, incepind ca baciul cel bAtrin
sftrsind Cu tovardsul meu.
Peste jumdtate de ceas, masa fu gata.
Doi din tiobanii cei mal tined intinserd
jos, in stink niste foi late de brustur lar
de jur imprejur asternuse piel de oae, co-s
joace i sarici, 0 mare mdmdligA oachesA,

esitA din tiparul fierbinte al unui ceaun

se rdsfAta fArd pudeare subt chit nostri,
toatvprodusele laptelui, subt toate formele, se insiraserd cerc imprejurul ei.
Tot timpul cit se pregAtise masa, tovardsul meu stAtuse dinaintea focului
prAjise pe toate fetele cele cloud picioare
lungi ale sale ; apoi, asezindu-le inteun
unghiu deschis, Ts' rdzAmase coatele pe
genunchi si nu infAtisa cAldurii
dectt palmele sale late cu degetele rAsfi-

rate ; lar in intervalul dintre ele si pe acela0 plan, isi virise mica lui fiordnumal nasul lui colosal si ros Inainta, in
forma de virguld uriasA, afard din planut
neted al palmelor. Sta nemiscat, Cu ochii
tinta in flAcArile focului.
Hel I prietine, strigai eu, la mal lasd
Cea gura sobei si vino sA. mincAm 1 o si
dupA aceia destuil woo, sa urmAreoti

www.dacoromanica.ro

it nRumtitzt 14 muNtt

98

in limbile de para ale focului chipurile

fantastice de zmei si de balauri.
Fara sa zia ceva, se scula, Se 1ntinse
de-i pirtira toate 1ncheeturile si veni de
se aseza la masa.
Cina fu scurta,rfrugala si tacuta.
--, Acuma, batrinul meu visator, imi
zise el aprinzIndu-si o tigara si rasturnIndu-se molatic pe una din pieile mitoase
de oae, acuma 1tni poti Inveseli izihia.-tui

vr'o intraiurea din llama ceialalta; am

destula vreme ca sa te ascult.

Nu cred, scutnpul meu, sa ai vremet
tocmai Indeajuns, de oarece slut tncredintat, ca. peste pupil ai sa te svIrco-7
lesti ca In focul nestinS al iadului subt
muscaturile tnsetate ale unui intreg papor
de checheriti, ce trebue sa. Ji mistmtnd
prin padurea deasa dd mite ale blanilor
de oi moarte, pe care te-ai tologit asa de
molatic 1

N'apucasem sa sfirsesc bine vorba, si

tovarasul meu sari arsa de pe blanile, pe,
care statea lungit 1,

Dar atunci, zise

el scutur1ndutse,

parca, de checheriti, unde o sa dormim 1,

mi vine sa cred, ca dumneata nu te Ingrijesti 'de nimica si ca ei In gluma,toate
luCrurile, otictt de Serioase ar fi ele

www.dacoromanica.ro

ttALAucA

4..

00

sti de o fard pAtrundere, tinArul

si frumosul tneu Adonis, zisei -eu neurnindu-ind de cum stAteam lungit pe una
din sarici. Astfel te incredintez cd, de
ne-am afla In vremurile mai de demult,

m'ast Idsa bucuros in voia gustitrilor Mete

idilice, si o noapte Intreagd asi botch ochii

la, stele; si aceasta Cu atit mai mult, cu

di alce nu ne aflAm tocmai In impArdtia
somnului ; dar asa !. Totusi, dacd te
gtadestil Cu tot dinadinsul la somn, apoi
vom cduta vre-un cotion afar& Avem la
InddmInd atita muschiu, Lick at putea

si-ti injghebezi din el perne- si saltele maifr,

moi deck ale regelut Solomon ; te asigur

Insd cd, cel putai noaptea aceasta, regina
din Saaba nu te va vizita.

Md sculai st rugai pe patia cel bdtria

sd ne gdseascd veun loe mai potrivit

pentru noapte. Baciul Insd, om Cu sodoteald, ne Indemna sd. rdminem In stink

trdgindu-ne luarea aminte asup5a frigului
de afard si ajar asupra lupilor ce rd.tAceau titeodatd prin pArtile locului,Toate

stdruinteIe lui Ina rdmaserd zAdarnicq

checheritele ni se pdreau mai de temut
deck, lupii si deck gerul. Ne duse deci,
departare ca la o sutd de pasi, la o veche
sandrama, din care_ nu mai rdmdsese dewww.dacoromanica.ro

160

PE DEMUR./ tig MUNTE

clt vre-o patru sclnduri deasupra si vre-o

doud sau trei pe lAturi. Aici fuseSe stIna
altddatd; de un timp Insd se mutase devale, mai la adApost.
Cit tinu lumina unui chibrit, cercetarAm
locuinta noastrd de noapte. Cind raffiaserdm prin Intuneric si dupd ce, mai Cu
arnA, baclul ne don i noapte bund si se
depdrtd, Incepui a md gIndi cu tot dinadinsul la ce ni se putea IntImpla peste
noapte. Gerul, ca gerul, dar lupii baciului
md cam nelinisteau. Clt despre tovardsul
meu nu-1 vedeanr si, prin urmare, niel i

stiam ce lace; slut sigur Insd cd

si

dinsul 11 frAmIntau can) tot aceleasi &dud.

Niciodatd, In tot cursul acestui drum,

nu-mi aduc aminte sd fi lost mai Ingrijit
decIt atunci, VIntul de gheatd ce ne Insotise de-a stinga mai toata ziva, lucepuse din nou cu o furie Indoitd
du-se In scIndurile rare ale sandramalei
noastre, gemea In rdstimpuri a lugubru
st a pustiu : nemArginita singurAtate de
pe treptele 'Matte ale -vdzduhului sporea

ntai mult fiorii de groazd, cu care strdsnicia stdrii noastre de fata ne umpluse
inimile; i, desLin regiunea stelelor, noaptea

era totusi asa de oarbA, IncIt la doi pa0

formele lucrurilor dispareau.

www.dacoromanica.ro

HALAUCA

101

Ma hotarii sa ma culc. mi asezal boaceaua intrun colt al sandramalei, indesai

palaria pe cap, legIndu-i cu o batista
marginile peste urechi, ma Infasurai strIns

in mantaua mea lunga i larga, pusei

capul pe boccea si iata-ma In una din
cele mai bune conditiuni spre a past spre
lumea Visurilor.

Noapte buna amice, eu m'am culcat,

-tu ce faci? Intrebai eu pe tovarasul meu,
despre a carui existenta numai urechile
imi mai puteau da oarecare lamuriri.

Si eu caut sa ma culc, dar cum si

unde?
Ca mine si pe sinul dulce al mamei
co nlu n e.

Am cinste sa-ti spun ea, de asta-

data, dau dracului si mama comma si tot.

Eu, scumpul meu, nu dau dracului
nimic,

i slut hotarit a raminea aid; tu

daca nu gasesti destul de moale

sinul propriei tale mame, atunci poti In-

drepta D rugaciune catra atotputernicul

Dumnezeu al stramosilor tat, ca sa aiba o
mai deaproape grija de gingaa i nbila ta
persoand...

Daca tovarasul meu n'a turbat atunci,

desigur ca nu va tnai turba niciodata,

www.dacoromanica.ro

PE DRUMURI

E MUNI,/

Mormai nu stiu ce 1, bojbaind prin Intuneric, veni sa se aseze lingd mine.

Dupd citeva miscari comane tuturor animalelor care s-e pregatesc pentru somrl,
gasiram echilibrul trebuitor pentru a dorm!.
Corpurile noastre elastiee se adaptara
destul de bine terenului accidentat, ce ne

slujea de asternut; lar boc9elele noastre

se schimbara In niste perne minunate.
Vintul, numai vintul nu Inceta de a geme
Cu o furie raebuna si de a zguclui desnadajduit subredul nostru adapost. Thtus'i,
somnul incepu a se fdrisa pe 'subtgenele
noastre, lar nchip.uirile lumii reale lua
proportitle si formele fantastice din lumea

yisurilor... Mi se parea cd pamtntul se

scurge in Traos si ca un nemarginit desert

se deschide subt mine; sau mi se parea

ca, dinteun punct ell un atom imaginar
de mic, niste negre i vaste cercuri con-

centrice se desfac
largest. Cuprinsul
'Ana peste rriarginile nesfirsitului; 6A. se
nasteau din punctul lcir generic, si tot

din el se desfaceau aceste cercuri cu o

repeziciune atif de ametitoare, In& inchipuirea mea, tirita de jocul acesta fantastic,
imi lasa in creed urma vie a unui
forme de fiinti bizare se infiripau pe fundul orb al ochrlor mei; sgriptori Cu ghiare

www.dacoromanica.ro

4Ii4LAucA

103

colosale, grifont inaripati, bazilisci Cu -0chit de jaTatic, crocodih Cu. rttul de porc
sI Cu imunnale In loe de dinti; apoi un
furnicat misuitot de fiinte mici, Cu

tn trei colturi, ca botad lungi, ctOtrei ptcioare, Cu labe de mita, ctr nasuri sucite,
-cu- coatne uriese, Cu ghimpi, ca par, cu
pene, Cu tatatige... i toata aceasta lunre
de lantasme, produs al unei Inchipuiri
scgpate-de subt stapinirea adormita a ratiunii, ta tutean dant infernal se invIrtea
vijelios. areptat tusa, tabloul se departa,
coloritul se tergea, formele bizare se topeau Una In- alta ; si apoip in perspectiva
-departarit, un punct nuttai palid, mic,
--perceptibil, se mai putea deosebi pe funda!

unui haos delntuneric fr margini...

Adormii.

Nias patea spune hotarit, -daca In thnpul somnului mi-a fost frit sau cald, sau

mincat; pot trisa spune

daca hipii
ca ineredintare cg, trezindu-md, mml te-

spre a vedea daea nu-i

lipseste cevat era neatinsg.
Vintul Incetase si tovarasul mea Inca
veauii

dormea.
Hei! Domnale ibari1 strigai eu, impitrendu-1 t u picioral,ia urneste-te putin de
pe aceastA 'haltea moale de puf de tebAdA

www.dacoromanica.ro

PR DROMURT DE MUNTE

!O4

de pe aceste perne mot umplute cu

zet ir.

Se intinse mormAi ceva, se seta pe

jurnAtate si vol El se culce lar. Nu-,1 dAdui

Insl rAgaz, ci Impingindu-I din nou co

piciorul

Hai, lute, si ctt te vAd; ranita 'n

spate, stinga 'nprejur, pas gimnastic *1
Inainte, mars I
Zis si fAcut. In citeva minute furarn gata.
Ne abaturAm pe la stinA, unde ne rA-

corirAm fata Cu apl rece, ne luarAtn ramas bun dela ciobani i plecarAm.
Vintul de Cu noapte mAturase nod' de
pe ger si numai din vAile adinci, ce se
,deschideau subt picioarele noastre, negurile, desteptate de intAile raze ale diminetii, Incepeau sA se Inalte, ca fumul

pornit dintro jertfa colosall a Naturii

catrA ziditorul sAu.

Ja te vita, frumosul, tneu Telemac,

Cu ce privell*te mAreatA te dArueste, pen-

tru astAzi, bunul Dumnezeu al pArintilor

tal, zisei adresindu-mA cAtrA tovarAsul meu.

Dar ce naiba tot scurmi Cu Dchii In pamint, nu cumva ti-ai pierdut nasui?
Fli pe pace I DacA 1-am pierdut sl

.nu-I voiu glsi n'am sA cer imprumut dela

Aumaeata; *tits cA n'ai de uncle EA-mi dal?

www.dacoromanica.ro

FIALAUCA

in

Paha atunci insa ai face bine si-mi arAti

margutui pentru astazi ; Incotro mergem 1

unde o sa ne oprim? n'a0 don i sa mai

patim ca asara.
Nimic mai usor, scumpa mea antitezk incotro vom vedea cu, ochii si Incotro ne vor duce picioarele. $i daca asar n'a fost bine, cred ca va fi trial rau
desara ; precum vezi, ai perspectiva unei
compensaii negative , cuiu Cu cuiu se
scoate l,

Foarte bine, dar cu socoteala asta

are sa ne ramina ciolanele pe dealuri.
tata, zisei eu, pufnind de ris, un cot
pe care l-a prins prea devreme mila de
ciolanele lui;_ ei bine Jiniveste-te, ilustrule
scoboritor al tuturor Faraomlor ; vom lua

toate masurile trebuitoare, pentruca nobilele tale ciolane sa fie culese i asezate
In piramida funerara a famine' ; ce mal
vrei ? ma Insarcinez eu cu aceasta. Mal
al eeva de intimpinatl
Nimic, numai, cum ma voiu vedea
in valea Bistritei, ma. sui pe pluta i ma
due la Piatra.
-, Primo: nu- poti fi sigur, ea nu te
va lua dracu' lnainte de a ajunge In valea
Bistritei ; secundo : daca te sui pe plAta

fara mine, te time desipr; tertio: subtf

www.dacoromanica.ro

106

PE DRUIVIITRI /DE MUNTE

aceastd imbrAcdminte te leagd burduf si

te duce t u cAldrasi la suprefectura cea
m apropiatd. Cred cd o sd ludm impreuna o bae in undele Negrei-Sarului.
O sA vedem.

De sigur cd o 'bd vedem ; iatA Singura vorbd cuminte ce ti-a esit-din gurl,
de cind cAlAtorim.
Nd aflam-acurri pe InAltimile cele din
ufmd ale HAlAucel. In depArtare rdsdritul

imens ardea In valurile de foc ale zorikr,

lar soarele? ca o colosald sprinceand de
aur curat, se tidica de dupd unja neagrd
si ondulatA a muntilor vaporosi. Umbrele
se grAmddeau in apusul hit& In amurg
si grbite se aruncau in haosul altor lumi.
Din vdi, negurile adormite, ince_peat sA se

inalte, trezite de IntAile raze ale diminetii ; iti-colea, din adincuri, coloane sum

de fum se indreptau spre ceruri, topindu-si crestetele lor in vAzduhul luminos

si limpede. La dreapta, vAile pline de lumina ale Ozanei, la stinga valle neguroaSe ale Sabasei, Borcei si Bistritei se
deschideau adinci si prApAstioase subt
picioarel6 noastre. Not mergeam spre cele

din urmd pe o potecd tet, poate, de

rani past ai fiarelor sAlbatice, in muschiul

verde sI rourat. Incepusein a coborl la

www.dacoromanica.ro

HALAucA

107

vale. Ne trebui mai bine de dotia ceasuri,

pana ce s eim din regiunea muchiului.

arta intraram In padurile tinere de fagi

L. de mesteacani, ce imbraca valle mai
de jos ale Halaticei,-soarele inundase cu
din fata
lumina sa muntii din stInga
noastr. Caldura Incepuse a seIsimti i
dimineata ,ne vestea o arzatoare zi de
luliu. Cu clt Inaintam, scoborInd In paturile ma dese ale aerului din vai, cu atlt mai grele ni se preau boccelele noastre. Mergeam a lene i tacuti. Nici o priveliste nu se mai deschidea ochilor no*tri,
caci eram de toate partile Impresurati de
padwile posomorite ale poalelor Halkucei.
Poteca, pe unde mergeam, se -deschidea
la vale lunga i dreapta. Tot pe aceini
potecd, venind din ?lta parte, intrase i
mergea, ca la o svIrlitura de 134 inaintea

noastra, un bletan care tinea pe cap o

putina; L fijada era cu spatele spre noi,

nu ne vazuse i niel simtise, poate, ca

cineva se afla in una lui ; mergea deci,
scoborInd Incet i uerInd o arie de munte;

era Inalt

sdravan; putina de pe cap

11 mat lungea Inca, iar m'infle lui aduse

In forma de torti spre a tinca putina, fi

dadeau Infatiarea unui ulcior Cu picioarel

www.dacoromanica.ro

108

PE DRUMURI DE MUNTE

El! flacaule, strigai eu catra dInsul;

ia stai o leaca!
Se Intoarse. Era, In adevar, un flacau
sdravan i Malt ca un brad ; ne privi pufin, MA putina In mii!ocul drumului i se.
facu nevazut In padure.
Dar asta? zisei eu, vorbindu-mi
singur.

Ajunseram IMg patina, o patina Cu

lapte acru, In adevar,ne uitaram In bate
partile, dar nu vazuram pe flackullicairi.
Ne puseram la umbra pe marginea potecii, i aprinseratn cite o figara. Un fc-net de frunze mi trase luarea aminte.
Intorsei capul i zarii pe flacaul nostru

tupilat -si privindu-ne dintre ni* tufe dese

1 apropiete. Fara sa fi bagat el de sama,
scosei revolverul, OA intinsei spre local
Cu pricina,

Stai ca trag, strigai eu.

Flacaul incremeni pe roc. Ma sculai tu

revolverul tot Intins, ma apropiai de tun-

ul In care statea ascuns, i II sill' O.

lasa la lamina; era galben cum li ceara
i tremura ca varga.
la ezi colea Os, flacaule, zisei eur
lungindu-ma cel Intaiu pe iarba. Nu Indrazni, 1 ratline in picioare.
r''- ezil Old TV zic; nu face marafe.

www.dacoromanica.ro

HALAU CA

109

turf ; n'am obiceiu sa poruncesc un lucru de doul ori.

Se MA mai mult sA cada, decit sa se
aseze Rua nor.
Ce al In putina ?
Lapte acru.
Si nu-ti venea sa crezt, ca un glas asa
de moale, de tremurator si de sflos, poate
sa lasa dintr'un piept al unui, voinic ctt
brazit muntilor lui.
Lapte acru, In luna lui ruPtor ? cui
spui tu prujituri, ma ?
Zau boerilor, lapte aertf pentru
gloata.,

A! vra-sd-zica voi enteti camera

cuprinsi, aveti si gloata.?

Nu, zau, nu, boerilor ; tata-i beteag si mama-i vadana.
Cum vadana ma-ta,. flacaule ? da'
tata-to nu-i barbatu ma-tii?
D'apoi ca. nu-s luati ca cununie.
5'apoi ? da' tot nu-i vadana, ca are
barbat, macar cat tArA cununie.

Tata sade la vite

dat de zece
ani pe-acasa ; ti beteag de picioare.
Dar ma-ta nu se duce pe la el?
Nu se duce niciodata ; cleat departe.

Et bine, fie i cum zici tu. Da spu.

www.dacoromanica.ro

PE DRUMUIZI bE MUNTE

1 ID

ne-mi, insa drept sa-mi -spa, cam Ce ne

socotesti tu pe noi I

4 Eu, ma rog de ertare... eu nu so-

cotesc nimica, cuconasilor.

Nu umbla Cu fleacuri ; fi-am spus

cA n'am -obiceiu sA poruncesc un lucru de

doua ,Dri; spune-mi, cind ne-ai vAzut, cam

drept ce ne-ai luat?

MA rog de ertare, zise flacaut tre-

murInd, am chitit CA sIntefi niste... boeriA

Bine Ina, mai vazdt-ai tu boeri Cu

opinci in picioare si Cu boccelele'n

nare ca noi ?

spi-ii

Eu.... tram vAzut, da' spun oamenii...

aft- Ca boerli poartA opiaci i bdccele ?
--- Nu... da' ca...
,..-- CAPCA...

z-i Uaide, ,spune-odata, sau... si Jacui

o miscare ameninfatoare.
CA..*, zise flacaul, ferindu-se meca-

niceste. fate parte, ca hoed ta dumneavoastra mai trec clteodatA pe la noi.

Sl sudori cIt bobul de mazare rurgeau
de pe fruntea rece si palida a bietului flacau.

4,- Si nu, stii tu numele vreunuia din

acesti boeri, despre care ai auzit ? Daca,
spui drept, n'o salt fac nimic.
-

www.dacoromanica.ro

ttkaucA

111

Spune tata de... Gheorghe a 1\1as.-t'

tasiei, de Profir, da' eu nu stiu.

Ei bine, zisei eu, dumnealui e Gheorghe-a Nastasiei i eu sint P.rofir.
bine ca tuns, Chiar acum a seapat din Pingarati.

flacaul se Oa lung L tinta and fa to-

varasul /nett

i, pe Masurd ce se uita

fata i venea la loe i spaima ce-1 chprinsese parea ca se Imprastie. t

Ei,

i, adica, ce te uiti du asa -la

Poate ti'nchipui ca nu sintem cine

-spin ?
---r D'apoi ca nu stnteti 'neavoastra Profir vi Gfreorghe-a Nastasiet-i,
51 de unde aflasi tu asa..vie lute,
mill Mete?
noi, flacaule

D'apoi spune tata ca Oheorghe-a

Naspsiei are niste musteti galbene sf
lungi pan! la urechi, si pe Profir 1-o'mpus-

cat jandarii, dud ti (lucent- la gros, De-

geaba nu Ina sparieti; stiu eu a nu

sin teti 'neavoastra potlogari ca de-alde

dInii; 'neavgastra se cunoaste, ca stnteti
dela ttrg...
Ce zici, tovarase ? Fiindca flacaul

vra numai deaf sa fim dela ttrg, hai sa

fim cum zice el. Ei bine, fie cum tici tu,
stilton dela tlrg, zisei adreslndu-ma 114-

www.dacoromanica.ro

1-12

-pa DRUMURI DE MATE

cAuluf, si fiindcl tu ai fAcut- o descoperIre asa de mare, apoi esti dator sA ne

1ndrepti, pentru desarA, la vre-o gazdA In
satul tAu. Cred cl. esti din Sabasa ?
Da' poftitir mA rog, la noi, avem
unde vA gAzdui si cu ce vl ospAta.
Bucuros, flAclule, rAspunsei eu : Iti
multumim; desarA sintem oaspetii tal
uitA si tu nAcazul ce-ti fAcuram.
SA-ti spun drept, cucoane, cA m'al
vIrtt In spArieti Cu pistolul dumitale si,dacl

nu-1 Intindeal spre mine, chid m'ai _zArit

In tufe, o luam la sAnAtoasa prin pAdure.
SI cred a am fAcut bine ; altfel

uncle era sl mInem noi In las-noapte ?.la Sa plearn.

FlacAul se scull de jos, luA putina pe
Cap si, formInd iarAsi ulciorul Cu doul
picioare, mergea la o mictdepArtare Inaintea noastrA. Soarele, pAsiud peste. ho-i
tarele de foc ale merldianei, Incepuse a

cumpAni spre apusul din stInga noastra.

www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

Erau dou ceasuri dupa amiaza, chid

sosiram in pitoreasca vale a Sabasei.
La spatele noastre, Fla'Mica, Cu. nenumaratele sale trepte verzi, se rtdica in departare ca un. nemarginit amfiteatru, care
inchidea cercul bait al vederii despre itWit_ ,In NO, pe st1ng4 i'n dreapta noastra, muntii Sabasei, Borcei si Farcasei se
intindeau pana dincolo de hotarele ochifor, ca o mare incremenita de valuri violeta cu nuante de aur ; iar peste aceasta
privelite netarmurita, arsita de cuptor aruncase o retea subtire de aburi fumurii,
care dadeau intregului infatisarea unei
marl de opal. Caldur4 era covirsitoare i

intreaga natura parea ca rasufla greu...

Intrasem pe prundul Sabasei, un pirau
limpede, care purcede din fundul muntilor Farcasei, se furieaza repede pe sulat
pmbra padurilor Intunecoase, ce in944www.dacoromanica.ro

114

PE DRUMURI DE MUNTE

neazd !mitele sale maluri de stint( calcarice si se. prunca In Bistrita drept
Borca.

Nu mi-ai putea spune, frumosul meu

umplut
Adonis, ce mInd binefacdtoare
cu roud aceastd cupd de mozaic ? Zisei,
adrestndu-md tovar4u1ui meu i arAtin-

du-i ca degetul spre pirdu.

Nu ti-as putea spune hotArit lucrul
acesta, rdspunse el foarte serios; dar tot cu
aceiasi nedumerire, ca si dunmeata, te-asi

putea ruga sd-mi spui, cam ce minte neSdbAduitA a asterntit ca pietre asa tie ascutite cArArile adestor munti, fdrA sA se
gindeasca cel putin cd opincile fnele vor
cAlca odatA pe afti si c rupindd-se,
se vor besica tAlpile i voiu rdmInea olog? la uitd-te.
Si cd o IndemAnare, de tare nu 1-asi fi
crezut destoinic, rldicd talpa pitiorului
SAu lung ca un catarg pAnd la indltimea
nasului meu ; opinca lu -era, In adevdr,
ferfenitA.

9- Cele mai din inimd ale mele pAreri

de rdu pentru actualele tale opinci si

petftru viitoarele tale picioare Oloage ; to-

tusi tui te Imputina cu sufletul; opinci

cred cd vom gAsi la tasa flAcAului nostril
desore- picioare, o sd In&ijin1 de

www.dacoromanica.ro

fls1 VALEA gABASEI

- -1

'115

alta pareche, indata ce vom intilni In

drum vre-o turma in care, afara de oi,

O. mai fie i... capre, spre pilda... Pana

atunci insa eu a0 fi de parere sa ne

sea !dam.

-- Cum ?

aqa.

inferbintati

asudati

cum sintem ?

Da !... Nu cumva te el, did gresala,

drept Alexandru Machedon ori Frederic
Barba RoOe i te temi, prin utmare, sa
nu mori de friguri sau de apoplekie ?trai,
sa ne sdaldam.
Flacaule t strigai eu dtra baetanul,
care mergea tnaintea noastra, 1)re-tin lac
mai bun de scalciat nu tii tu pe-aici ?
Da' cum nu, raspunse el oprindu-se
*I intorcindu-se catra noi ; bite, o ti'mal

la vale este un loc bun de scaldat.

Dupa un patrar de oil sosiram la umbra une stinci enorme de calcar, unde
piraul facea un cot 'impede i adinc.
Mesteacanii batrtni i pletql cu trunchiuri
netedei l albe, uitindu- se parca Iti apa

de subt stinca pe care se nascuserA, atingeau cu virful celor din urma ramuri
crestele fugatoare ale undelor. Ai fi iit ca
te afli subt una din acele bolti de umbra
*i verdeata. pe pare o nimfa pudica o al-

www.dacoromanica.ro

ltt

PR DRUMURI DE MUNTH

catueste, la loc fainic, pentru oara misterioasa a bailor sale.

lata-ne, junele i gratiosul meu Faun,
zisei adresIndu-ma tovarasului meu, sosii
la local ande nimfele acestor Wad obisnuesc a-si desvali, eiteodata, comorile
lor de gratii ; desfa deci cununa de edera
laurusca ce Incinge fabuloasele tale Milpie, leapada aceasta piele de leu, care

acopere jurnatatea de moale alahastru a

corpului tau, arunca departe batul tau

incovoiat si nodoros, i hai sa cercArn
daca aceste ande de cristal rece si cur-

ator mai pastreaza inca urmele imbalsamate ale vreunei nimfe sperioase tu sinuri crude si salbatice.
$tii, raspunse el, ca. nu-mi plac parfumurile ; prin armare harazesc mai dinainte nasului dumitale once soiu de mi-

rezme ar fi Mat, In undele acestea de

cristal rece si curator, nimfele dumitale

Cu sinuri crude si salbatice.
Dupa o jurnatate de ceas, racorti
lntremati, ne urmaram drumul Inainte.
Soarele sta .sa apuna, chid sosiram la
casa parintilg flacaului nostru. Mama lui
vitrega ne esi intru Intimpinare; era o
femee nalt6, bine Mean, Cu ochi negri
fi marl, cp gura micas cp nasal drept

www.dacoromanica.ro

ffst VALtik Sid1A8Ei

117

potrivit ; in toata Infatisarea ei, femeia de

tara se ameteca Cu cea de tirg.

Curat ImbrAcata Intro fusta de cit i o
camesa de subtire si alba pinzd de casa;
vrIstata eLI lorangic, avea parul cu Ingrijire pieptanat i adus pe tImple cu
oarecare cochetArie; iar pe crestet era
strIns In conciu i strapuns Cu un ac- de
par, Cu Omaha de sticla -rosie. Clnd
traram In ogradA, ea sedea pe un lavicer asternut pe prisp i ImpIetea la un
colt un.

Apoi, draga jupineasa, zisei* eh de

departe, Cu voe fara voe, bucurosi sau
nebucuroO, iata-ne oaspetii dumitale pen-

tru noaptea asta; cel patin flacAul dumitale, dupAce i-am tras o spaiina Japana
s'a harAzit sa ne gAzdulasFa.
Bucurosi, poftim, zise femeia, sculIndu-se i venind sA ne irhimpine. Bine

facut, loane; poftiti 1 Ce face tata-to ?

zise ea, adresindu-se catra flacau.

Tot cum II stii, raspunse Ion, puend putina pe prispa.
Para ce sa lepAdam din spate boccelele noastre, femeia intra In casa -si mai
aduse vre-o doul ldvicere curate, pe care
le asternu afara pe prispa.
Un bAetAl ca de opt ani, imbrAcat
www.dacoromanica.ro

118

Pt nRumuRf Dt MtiNV

antes*f,'?i izmene de 13Inza de casa, ca

ghiocul de albe, incins peste, mijloc cu un

chimir mic si Cu parul In plete lungi lasate pe spate, dupa obiceiul muntenilor
nostri, sedea pe pi-tsp mai de-o parte
mirat, se utta la noi cu ochi negri, mevtnovati si marl.
D'apoi bine, Vasilica mama, II zise
femeia Cu un glas In care duiosia nu lipsea, tu nu ,gInduesti nimica ?

Fail 0, zica ceva, baetelur se scull,

intra In casa si esi Cu o colita ; apoi pleca

Cu ea la un, sipot din apropiere, de unde

se Intoarse lute, aducind-o plina cu apa

rece. Tot el se duse In casa si veni cu
doua pahare, pe rare le umplu Cu al:4.
Ni se aduse zahgr si ni se Maul, ast-

fel, Intaile onoruri ale ospitalitatii.

Si -de unde veniti astazi ? _ne Intreba gazda noastra, luIndu-si din nou
coltupul si asezIndu-se pe prispa aproape
de mine.
-,- Astazi venim de pe 1-1.11Auca, draga

jupineasa, unde am mas peste noapte;

In drum am Intilnit pe Ion a dumitale si,
WA multa vorba, iata-ne in gazda la

dumneata. Cam pe neasteptate, nu-i, asa ?

Cum socotiti, da' oaspetii nu se
prea Imbulzesc, si ciad ne vine cite unul,

www.dacoromanica.ro

N vAttA AflAsf

14

sIntem bucurosi; sa poftiti ca la durnneavoastrA acasA.

Ba poate si mai bine, cAci la noi

acaA nici dorrnim pe ostenite nici

cam pe JlamInzite; ja numai cit Incuram
lumea degeaba. De cI0 ani sa, fie Vasilica al dumitale ?

De opt pe nouA; opt o'mplinit la

Simedru; da' asa-i el rldiche,L, nu crestei

A fi samAnInd tatA-so, cAci pe Dum-

neata te vAd naltA i voinicA; dari pe omul damitale nu-I vAd, se vede cA da
rar. pe-acasd?
Or hi. veo zece al de cInd 41iCi, nu

-bam vazut; i-o cAzut un butuc peste picioare si l'o lasat Tolog ; sAde la vite f
de-eu nu ma -pot duce sa-1 vAdi
parte.
Vra-sA-zicA VasilicA nici nu cunoaste

pe tata-so; d'apoi bJne mos VasilicA, zisei IntarcIndu-ma catrA bAet, un flAcArt

asa ta tine de opt ani sA nu vada pe

tatA-so de zece, se poate 7. D'apoi atunci

cine ti-L1 cumpArat tie chirnipLista asa

de frums?
.Mama,( rAsptinse Jadetul, fArl,sa se
gindeascA.

i nea-tal Zise Jemeia setilIndtt-se

www.dacoromanica.ro

120

P bRummh nn whet

fAcIndu-si treabl, d'apoi cum sa1 vadl,

dacl 1-am facut dap/. ce-o plecat tata-sol

Ulte, nevasta, la asta nu ma gin-

deam'; s'apoi mi se pare ca vreau si eu

sa stiu cam multe deodata.
D'apoi asa sInteti dumneavoastra,
tIrgovetil, vA place sA iscoditi toate.;
Si sa nacajim lumea uite, cum te
nacajesc eu pe dumneata ; dar, mai la-

urma, mi se pare n am dreptate; Vast-

lic'a dumitale e un Het frumos ca o

floare si curat ca un ghioc.
Ai sa-mi diochi bAetul, zise femeia
cu un solu de mInie glumeata In glas.
Vasilica mama, la du-te de vezi ce face
frate-to? i zi-i sa prindA vre-o doi pulo
sa gAtim ceva pentru gustare) tjuta-i st
tu.

Parca ti-a esit un porumb din gull,

dragA_ jupineasA. Cin.d al sti tit stntent

de flAmInzi Tovarasul ista al meu, pe

tare-1 vezi cA sede Cu nasul In jos, e ru-

sinos ca o fatA mare, dar la altele se

pricepe ca o catanA Mara ; o sa-1 vezi
la masa, cum intoarce capul and Inghite
si cum se sterge cu mineca la gurA chid

bea, ca sA nu se cunoasc c'o bAut ; dar

bea al draculut, nu vezi ce nas ro; are ?

www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

121

Si, de lumet, niel un vrAbioiu nu-1 Intrece.

0 1ncepi bine, zise tovardsul meu,

rAsturnIndu-se 1ntr'un cot pe prispd.
DA... rdspunse iemeia la vorbele
mele, dd... cui i-i foame mlnincd, cui i-i
sete bea si cui i-i somn doarme.
$i cite altele n'or mai fi, dragd u.pineasd !

D'apoi or hi, de ce sA nu hie? rdsv

punse femeia rosindu-se putin.

Tocmai atunci Vasilicd se ivi de dupd
coltul casei, tinind, \spinzurati de picioare,
doi pui care se zbdteau In minile lui.
VasilicA, mama, ja fd-te'n coa' mai
iute, strigA ferneia cAtrd bdet, mai mult

spre a schimba vorba, decit de nevoe,

cdci Vasilicd, dela sine, venea spre md-sa.

Tine-i bine, Vasilicd, cd sboard cu

tine, addugai eu ; mi se pare cd mai degrabd te-au prins ei pe tine decit tu _pe
dinsii.

Pe-aista 1-am prins eu, zise bdetul

cu aer victorios si ridictnd mai sus un
cucosel vindt, care se zbAtea mereu In
minile lui mici, si se lipi de md-sa cu un
soiu de 1ngereascd nevinovdtie.

Bravo, Vasilicl, tu esti uliu ori vin-

dereu ?
o

www.dacoromanica.ro

122

PE DRUMURI DE MUNTE

Si nea-ta ! ce tot Imi necale0 baetul ? Ti-am spus c'ai sa-1 diochi, zise femeia ; i apuclndu-i capul In tre palme, 11

saruta Cu dui4e In creOet.

0 sa-i stIngm trei carbuni In apa
neInceputa i are sa-i treaca.
Soarele disparuse acum dupa muntii
Borcei i numai cIteva raze Impr4tiete
tiveau Inca Cu aur marginile rupte ale norilor care, in straturi lungi i viorii, se
Intindeau dea supra apusului ; geana de a-

zur limpede a cerului departat parea acum ca se pleaca i se une0e cu geana

de umbra a pamintului... S'ar fi zis ca
abisul inchide portile sale aeriene, wzate pe hotarele dintre noapte i zi, sau
ca natura Ii pleaca, pentru odihnd, ochiul sau Inflacarat. Amurgul saril sosise
pe inaltimi, iar din vai se ridica noaptea
catra adincurile largi ale vazduhului; nici
un glas nu se mai auzea, nici o micare
nu se mai simtea. Firea Intreaga i'i pleca
spre odihna capul sau.
Cu privirea pierduta In albastrele deerturi ale cerului, stateam pe prispa rA-

zamat pe un cot; iar sufletul meu, ca

discul mai greu al unei cumpene, se pleca

pe nesimtite din lumea reala spre lumea

visurilor i a contemplatiunii Stilt mo-

www.dacoromanica.ro

IN VAL EA SABASEI

In

mente, chid fiinta noastra se moae, se topete, se Imprdtie i se pierde In nemdrginitul tot al lucrurilor; cInd sufletul nostru strAbate pAnd In cele mai ascunse i
tainice fibre ale materiei inrte ; cInd natura moarta, galvanizatd parcd de curentul viu al propriei noastre cugetari,
pare a se Infiripa i a till, in mod inconOient, viata scurtA a unui vis sau a
unei colosale fantasmagorii. Tacerea Imi
tiuia In urechi, iar privirea scInteetoare a
milioanelor de stele ml tinea amortit subt
imperiul unei estatice contemplatiuni.
Ei, batrInule fachir, strigd tovardOil meu Intr'un tirziu, in Brahma sau Nirvana te-ai cufundat ? la treze0e-te putin
i nu mai visa in lifnba sanscritd pe care
n'o Intelegi, niel te mai strAmuta Cu Inchipuirea In umbra pagodelor, pe care nu
le-ai vdzut. Ai face mai bine O. Ingdolui
un moment mdcar de Ingrijire i pacAtoasei vieti de toate zilele... Mie mi-i foame
i mi-i somn.
EVi totdeauna ridicol, scumpul meu.

Ai aerul de a mA lua drept bunicd-ta, Ii

rAspunsei eu cam supArat cd ml trezise
din visurile mele ; dacd ti-i foame, vrai

sd-ti dau tip, i dacA ti-i somn, vrai sd

te legan ? MinIncA i te culca pur qi
www.dacoromanica.ro

124

PE DRUMURI DB- KUNTE

simplu, sau du-te la dracu i mie dd-mi

pace !

Lath.' ceiace nu pot face pentru mo-

ment, raspunse tovarapil meu, razamIndu-se cu spatele de pdretele casei, Cu tigara In gura i picior peste picior. Ce
vrai ? Am i eu gusturile mele.., da, am
gusturile mele i chiar nostime cite odatd ;

In astd seara, spre pilda, mi-am pus In

end sa-mi fie dor de bunica-mea.Sarmana mea bunica ! daca n'ar fi murit
prea de timpuriu, nu m'ar fi lasat desigur sd plec fara ea In aceasta lunga i

primejdioasa calatorie, i n'ar fi Ingaduit

sa incredintez nobila mea persoana fantaziei dumitale vagabonde. Ea m'ar fi In-,
sotit pana la margtnile pamIntului, m'ar
fi tinut pe palma i m'ar fi aparat de
lupi de care, In paranteza vorbind, mi-i
grozav de frica.
Si cine tie cit ar fi urmat Intre noi acest dialog banal, daca femeid de gazda
n'ar fi trimes pe Vasilica O. ne cheme la
masa. Era o masd In regula, Cu farfurii,
cutite, linguri, furculiti, pahare, solniti i
chiar cu ervete i fata de masa. Nu ma
Itwlasem, and presupusesem, necajind pe
Ion In padure, ca. parintii lui sint oameni
cuprini. Curatenia era desavirita i, ca
www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

125

pentru locul unde ne aflam, luxul si tmbelsugarea se intIlnise pe aceasta masa

taraneasca. Caci e o adevdrata imbelsugare si, mai la urma, chiar un lux, sa
mInInci in Valea Sabasei brInz Cu stntntInd, scrob Cu unt proaspt, bors de puiu
dres cu ou si Cu smIntind, pui fripti si,
daca nu e ceva neobisnuit, e cel putin

de mirare, ca toate acestea sa.-ti fie ga-

tite si puse inainte de o femee curata.

Curatenia e o virtute, pe care o intilneste

cineva foarte rar la muntenii nostri. Cina
fu scurta si presurat Cu glume. Vasilia,

de pila, se pusese la masa Intre mine

si ma-sa si, desi copil de tara, m'inca to-

tusi foarte sistematic si cu multa chibzuiald.

Bine mos Vasilica, zisei eu copilu-

lui, cind incepuram a lua din bors, da' tu

mInInci borsul pe dos ; bine, mai vazut-ai tu pe- cineva sa. vire intdiu mamaliga
In gura s'apoi sa soarba borsul ? Intaiu
borsul s'apoi mdmliga I Copilul isi opri lingura la jumdtate calea spre gura si se uitd lung la mine; si
In privirea lui se cetea o neincredere asa
de nevinovatd, incit si lingura mea se lopri la jumatatea drumului dintre farfurle
si gura. Staturam un moment uitindu-ne
www.dacoromanica.ro

126

PE DRUMURI DE MUNTE

unul la altul si nu stiu, dacd rIdeam eu

de Vasilicd ori VasilicA de mine. Oricum
Insd, fie din gresald, fie dupd sfatul meu,
Vasilicd sorbi Intdiu borsul si cind sd vIre

mdmdliga, scdp borsul din gurd; toti

izbucnirdm de Os, singur Vasilicd, rusinat si cu ochii InotInd In lacrimi, se In-

rosi si rdmase nedumerit.

Dacd esti prost, Ii zice md-sa, stergindu-1 la gurd si pe dinainte ; nu vezi

cd te ridajeste si vra sdsi fin de tine?

Vezi ce pdtesti daca nu te gIndesti la
ce-ti spun oamenii ? Catd-ti de mincare
si ja sama cum mlninci.

In zadar cdutai sd mai insel pe Vasilicd : el nici nu se mai uita la mine, ci-si
cauta de mincare cu bgare de samd.
Incheiardm cina sculIndu-ne si Meindu-ne cruce. Dintre toti, VasilicA nu-si

fdcu cruce, ci se trase mai la o parte si

se pArea cd asteaptd ceva.

Dar bine, mos Vasilicd, zisei, adresindu-md bdiatului, pe clnd cei de casd
stringeau masa ; brayo I se vede c'au
mincat cdteii crucea.
$i Cu minile la spate, md uitam la el
de sus In jos ; el se pdria cd nici nu
m'aude ; de and cu borsul devenise dusmanul meu de moarte.

www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

127

lar te-ai apucat sa-mi ndcAjeati bdetul ? Zise femeia trdgind Cu Ion, la locul
ei, masa din mijlocul casei , dd-i pace, cd
atie el socoteala lui.
A I vra-sd-zicd dumneata, moa Vasilicd, eati om cu socotettld 7 Bravo!
Vasilicd Insd nici nu gindea sd. bage In
sama vorbele mele.

Trecurd cIteva momente cheltuite In

banalitdti cu tovardaul meu de drum. CInd
intorsei capul, vdzui pe Vasilica Ingenun-chiat In mijlocul casei, cu fata spre rdsdrit, cu mibile Impreunate, cu madi sdi
ochi pironiti In vdzduh, zicind cu glas
tare o rugdciune de multdmire cdtra Dum-

nezeu... Si avea Vasilicd niate ochi aaa

de nri, de limpezi ai de nevinovati ! Si
aceati ochi umbriti de niate gene lungi ai
negre, erau pironiti atIt de adinc In sinul
unui Dumnezeu necunoscut ! In liniile de
marmord ale fetei sale de o ideald frumu-

seta, aaa de tntipdrit era txtazul credintii ! mi Incruciaai minile pe piept ai, fArd

voe, Intorsei fata spre rdsdrit.

Bravo I moa VasilicA, zisei eu bAetului care, dupd ce-ai mintuise rugaciu-

nea, sdrutase mina md-sii ai rdmAsese

lipit de (Usa. Bravo I... dar la spune-mi
tu, cine te-a invdtat sd te rogi aqa de
www.dacoromanica.ro

128

PE DRUMURI DE MUNTE

frumos ? Drept raspuns, copilul se lipi si

mai tare de ma-sa, privindu-ma pe subt
gene, WA a-si ridica fata. De cind cu
borsul, VasilicA devenise dusmanul meu
de moarte.

Eu, rAspttnse femeia, uitindu-se la

copil de sus in jos si departindu-i cu mina
pArul ce-i cAzuse si-i acoperea fruntea.

Atunci ai putea sa te Intreb si pe

dumneata cine te-a tnvAtat?

Eu gut din Falticeni, si-am invatat
la scoala...

Cu- alte cuvinte dumneata stii si

carte ?

Cita n'am uitat-o, o mai stiu si eu.

Nu mersei mai departe cu cercetArile
In aceasta privinta. MA multamii a raminea \ foarte mirat. De altfel aceastA descoperire ma bucufa fail sa stiu pentruce.
Si demult ai schimbat Falticenii
cu vaiea Sabasei ?
Or hi vre-o unsprezece ai.
Va-sa-zica, and ai venit in Sabasa,
aveai pe Ion cu dumneata ? Ai fost maritata in Falticeni ?
Eu n'am fost maritata niciodata si
nu slut niel amu. Pe Ion 1-am luat data
cu tata-so, imi raspunse femeia rosindu-se

putin si facindu-si treaba prin casa.

www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

129

Stiam mai mult declt trebuia: o gospodarle ca multe altele Intre tdranii nostri, o mica aventura de amor intre o fatA
sAracA dela ttrg si un vAduvoiu bogat
dela tara; iar, ca Incheere, un concubi
naj, pe care un pirdalnic de butuc venise
sd-1 turbure putin: omu/ trAia olog la vitele lui, iar femeia cu picioarele Intregi
la casa omului. De altfel, VasilicA era
totdeauna fatd spje a mArturisi cd femeia
nu-si pierduse tocmai in zAdar cei 28 de
ani, ce pArea cd-i are. Fu un moment
cInd crezui cd Ion se uitd la mine cam
chioris si cd priveste cam aprins pe mama
lui vitregA ; eram pe punctul de a crede
cine stie ce; iute InsA ma. dezamAgh.
Poate-ti odihni oleaca, zise femeia ;
?ti

fi obositi ?

E si vremea, dragd

jupineasa, ti
rAspunsei ; eu, unul, m'asi culca arara,

dar s'a c am Inorat si noaptea poate sd

aducd ceva.
Dar niel nu-i nevoe, se grabi a-mi
rAspunde ea ; trei paturi sIllt deajuns pentru trei oameni.
Dar sintem patru Cu Ion.
Ion se culca afara, numai iarna
doarme In bordeiu.
In timpul acestui dialog, km se si
www.dacoromanica.ro

130

PE DRUMURI DE MUNTE

duse sA se culce. Un fior rece Imi stra-

bAtu tot copal. Fdcui citiva pa0 prin

casA, fail a zice nimic.

Mai la urm culcA-ne cum vrei i
unde vrei, addogai eu ; pentru noaptea
asta sIntem ai dumitale.
Femeia Incepu sd a0earnd pe paturi.
MA rog, zisei eu, urmArind Cu oochii pe femee care trebAluia, nu mi s'a
IntImplat sA vdd pe la tarA, niciodatA, pa-

turi aa de late; ar putea, pe paturile

dumitale, sd doarmA doi aldturea In voia
cea bunA.
Femeia se uitA tinta la mine, fard sA
ZiCA niMiC.

Dacd vrati sA vA culcati, zise ea

peste putin, jaca, paturile slut gata...
i cind deschise gura spre a vorbi, zArii strunga dintre dintii ei de deasupra....
pe cImpul alb era insemnatd cArarea neagrd a pdcatului...
Cerlil prevestea o noapte furtunoasA ;

prin intuneric ajungea pAnd la noi HOtul colosal al VIntului, care se scurgea ca

o mare aerianA printre frunzipl ascutit

al codrilor de brazi. Zigzagul de lumind
al cIte unui fulger rar, tAia brazde de
foc In Intunericul adinc, iar In rAstimpuri
huruitul depArtat al unui tunet strabAtea
www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

..

131

crestetele inalte ale muntilor pierduti In

noapte.

Pe cele trei paturi erau fAcute acum

trei asternuturi ; citeva poclAzi care, Im-

preunA, atingeau grosimea unei saltele,

erau curat acoperite Cu cite o prostire,
iar la cdpdtAiu erau puse cite cloud perne,
atunci chiar infAtate. FArd multd ceremo-

nie, tovardsul meu se descaltd, se desbrAcA si se trinti In pat cu fata la pa-

rete. Dupd un sfert de ail, pAnd ce s'a

md desbrac si eu, fericitul meu tovards
fosdia ca o cucuveicA subt stresina unqi
biserici.

Ostenit trebue sd fi fost cuconasul

ist fiar, observd femeia, privind pe tovardsul meu cum dormea de adinc.
Cind tot sui si tot scobori, cum a
fAcut el astAzi, nu-i de mirare sd fii ostenit ; doar n'a fi cumpAnd de fintind, cdcj

numai ea nu osteneste, dei vesnic sue si

scoboard...
--VasilicA, matnA, inchide ochii si dormi,
zise femeia bAetului care, dupd ce se

suise In pat, se si ukase la pArete. 13Aetul inchise ochii.

Cam pe-o parte, cam cu fga 'n sus,

se culcd si femeia la margine lingd bdet,

www.dacoromanica.ro

132

PE DRUMURI DE MUNTE

........

aducIndu-si mina stIngd subt cap, lar Cu

dreapta acoperindu-si picioarele Cu fusta.
-- Dar dumneata nu te mild ? ma Intrebd ea fArd sd se uite la mine. Eu trdsesem,

In adevdr, masa !MO pat, pusesem luminarea pe mash' si scosesem cIteva foi

de hIrtie pentru a serie.

Mi-a fugit somnul deocamdat, nevastd drag, dar o s. md culc si eu mai
acus.

-- Hm! ftu femeia

si

nu mai zise

nimic.

Se Mai liniste.
Inteun thziu md culcai si eu... Dormii
somnul omului fericit...
Cind ma sculat adouazi, cerul era limOde si soarele sus. Tovardsul meu se
sculase mai Inainte si posomorlt stdtea

afar pe prispd, plecat asupra unei opinci, pe care o tot sucea si o tot InvIrtea si pe o parte si pe alta.
Cu ce ti-a gresit biata opined de-o
tot sucesti asa, amice? Il Intrebai eu.
Cu ce gresesc toate opincile universului ; s'a rupt si uite ce spArtura
mare tocmai In talpd !
Dragd jupIneasd, zisei eu gazdei
noastre, care tocmai atunci se vise In
prag, gatita spelcd, nu cumva Ion al
www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

133

d-tale o fi avind vre-o pdreche de opinci

de prisos ? Cu platd, bine inteles.
Da' cum sA nu aibd, rdspunse femeia.

Peste un ceas, tovardsul meu se afla

inaltat Cu opinci noud de piele de porc,
Intocmite de Ion Cu multd mdestrie pe
tAlpile late si lungi ale tovardsului meu.
Ne luardm rAmas bun dela gazdA, dela
Ion si dela VasilicA, si plecarAm.
Tovardsul meu o apucd inainte cu toat

iutala pasilor sdi largi si a picioarelor

sale lungi ; si toatA silinta ce-mi,ddolui ca
sA-1 pot ajunge, rAmase zAdarnicd. 11 stri-

gai, dar nu mA auzi, sau se fAcu cd nu

mA aude... Asa ceva nu se tntimplase Ind.
intre noi. Poate cd voia sd ajungd mai

repede la Bistrita, sd se sue pe plutd si

sd piece la Piatra, dupd cum imi dAduse

a Intelege incd de pe Ildlduca ; poate...
dar tovardsul meu era fricos ca un epure
si nu-mi venea O. cred cd va IndrAzni sA
strAbatA eI singur inima pAdurilor pAnd
la Borca, si Cu atAt mai putin sd Infrunte
primejdiile unui drum pe plutd pAnd la
Piatra ; si cu toate acestea zbura ca o
sAgeatd, fArd sA-si arunce mAcar ochii in

urmd, spre mine. Cind vdzui, in sfirsit,

cl toate strAdurntele mele, spre a mA tiwww.dacoromanica.ro

134

PE DRUMURI DE MUNTE

nea de el sInt de prisos, rArii pasul si-I

lAsai sA se tot ducA.
Ce naiba sA fi pAtit tovarAsul meu ?
mAIntrebam eu nedumerit, din clnd In chid.

Parc'o dat strechia 'ntrInsul ! Mi se pare,

totusi, cA gazda noastrA din Sabasa e de
vinA ; poftim ! dracul i-a soptit sA se uite
la mine mai gales declt la dinsul?
Mersesem numai vre-o dou ceasuri si
mA simteam obosit ca dupA o IntreagA zi
de drum. MA hotArli sA pop. osesc undeva
la umbrA, spre a-mi improspAta puterile.
MA. abAtui din drum si intrai In pAdure;
IntImplarea mA duse subt un pile de mesteacAni, unde pAmIntul era asternut cu o
pajiste deasa si moale; imi luai bocceaua

din spate, o asezai In chip de pernA la

rAdacina unui mesteacAn, Imi desfAcui o-

pincile si mA lungil, Cu fata 'n sis si Cu

capul pe boccea...
Ce dracu sa-1 fi apucat pe tovardsul meu ?
Incepea sA-mi fie somn... Sosei carnetul si trimisei tovarAsului meu din depArtare urmAtoarea scrisoare In versuri :
Nu poli sA-mi spui, amice, cam unde o s'ajungi

Pe drumul ars de soare cu pap tai cei lungt?

Te du.... la revedere i nu fui amArlt,
Bocceaua ta din spate sa-ii lte de urit 1

www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

135

lar cind te-a 'nvinge drumul i nu vei mai putea,

Lungete-te ca mine, Cu capul pe boccea,
DesfA-ti dela picioare opincile uscate
Sen umbrA de mesteacgni, intinde-te pe spate.

Si daca ai, ca mine, poetice simtiri,

malta-te la ceruri prin crengile subtiri...
Eu chiar acum avut-am, in depArtatul cer,
O tainicA 'ntilnire cu vechiul Jupiter...
Si poate vrai, 1 tie, sA-ti spun ce-am sfAtuit ?
SA-ti spun : BAtrinul Zeus

foarte amArit ;

E venic dus pe ginduri, c capul intre mini,

De cind 1-au lAsat Grech i s'au fAcut
La cine, nu mai are, sArmanul sA-0 incrunte,
Cum encrunta odatA, sprincenele-i cArunte
S'asupra cui nu are, sArmanul, sl trimeatA
fulger de urgie, cum trimetea odatA ;
Si stA plecat i girbov pe ruginitu-i sceptru,
Cum stg'n Carnac, la lung, un palid rege spectru ;

Si'n sufletu-i nu are decit un singur dor :

SA moarg4 dar nu poate, cAci e nemuritor.
SArmanul, cu basmaua cAci are i basma
Sterginduli de plins ochii, Olimpu mi-arAta
Cu slAbAnogu-i deget. PAcat cl nu am timp
SA-ti spun cu deamgnuntul tot ce era'n Olimp.
SA-ti spun, doar, cg Junona se dA cu suliman,
CA Marte se intrece cu Venus In cancan,
CA Ganimed, trengaral, ii pune toatA verva
SA scoatA din sArite pe pudica Minerva ;
CA Hermes bate cearda cu Apolon din pinteni,
De nici n'ating pAmintul, atfta sint de sprigteni
CA Baccus e Egumen, Silen Mitropolit,

CA Proserpina trage pe Aides la chit,

CA cele noul Muze un dinte n'au in gurA,
Si cg. Vulcan la toate le-a fAurit danturg ;

www.dacoromanica.ro

136

PE DRUMURI DE MUNTE

CA ambrosia-i rarA, nectar nu se gAsete,

CA Poseidpn In ceruri e negustor de pete,
i cA, de cInd vaporul eit-a la ivealA,
Naiadele fugit-au In cer cu pelea goalA ;
CA Pegaz e o gloabA, ce zace de rApciugl;
CA Faeton l-fnhamA de trage la cotiuga ;
CA 1-a pierdut Diana i arcul i ogard,
'acum descultA ininA la pAunat mAgard ;
CA tot, precum odatA, Vacum Endimion,
Lungit la umbrA, doarme 'a'mbAtrlint In somn;
CA Cerber e o javrA cu coada Intre vine ;
mA 'ntrebA de tine ;
CA Hebe-I tot frumoas
CA Momus sta deoparte 1, &id a auzit,

A rls, a rfs, sArmanul, a ris pAn'a pocnit I...

S'acurn, fiindcA Zeit s'in doliu dupA Mom,
11 las ca sA-1 jAleascA 1 eu mi culc sA dorm...
Si

cred cd cel din urma vers 11 scrisei

hordind... Ata !mi era de somn... Adormii.

$i cine stie cit asi fi dormit, daca prin

vis nu mi s'ar fi ardtat o fiara Ingrozi-

toare, ce-si deschisese de departe gura-i

plind de colti si venea asupra mea, gata
sd ma'nghit. SA1-fi arsa drept in picioare...

Un cine, care muslyise pe la capul meu

in timpul somnu1ui7 fugea spre paclure,
spriet de ndprasnica mea desteptare...
Dar dacd cinele era lup, ma gindii
eu, asa-i .cd existenta nasului si a urechilor mele ar fi devenit foarte problematicd ?

Umflai bocceaua in spate si mantaua

www.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

137

pe umeri i plecai. Soarele era drept la

amiazd i razele lui perpendiculare ardeau

ca ni0e sAgeti de foe; auita era covirOtoare i subt umbra deasd a pAdurilor,
vintul pArea cd adormise; nici o frunzd

nu se mica; cel mult dacd. o foae de

plop, fArd echilibru, se clAtina repede i

fArA pricind pe o ramurd Inaltd.
In paj4tea, ce mArginea drumul, citiva

rari cosa0 sau greeri tirilau a amp. Tot

incotro mergeam eu, curgea i Sabasa cu

unde repezi i dare; privind-o numai cum
sastrecoard iute i murmurdtoare pe subt
umbra deasl i tdinuitd a pAdurilor, imi
pricinuia o simtire de dulce rAcoare subt
arita caniculard a veril. MA wzai pe

un bolovan la umbra i, dus pe ginduri,

priveam nemicat apa care fugea. Pe cursul
ei neoprit, mi se pArea cd fuge i sufletul
meu; i o melancolie nea0eptatA md cuprinse...

Peste cheva minute, imi urmai drumul

pe valea strimtd i lungd a Sabasei.
Muntii pAduroO, ce se ridicau deoparte
i de alta, formau o alee pitoreascd de
mesteacdni blonzi i de brazi posomoriti ;
pe alocurea, o stilled enormd de -calcar

alb se ivea dintre negrul-verde al brazilor nem*ati ; ici-colea, din cite un unghiu
mai adApostit al pAretelui de .stincd, rd.www.dacoromanica.ro

138

PE DRUMURI DE MUNTE

sarea, ca In familie, dintr'un strop de farina, un smoc de flori albastre Cu corola

ca un pAharut de azur. S'ar fi zis ca e o
sarutare frageda a naturii, depusA pe sInul

sterp si dezolat al mortii... Cine ar crede

ca dintr'un sentiment de mild nu m'am
atins de una, macar, din aceste flori ? Nu
erau ele oare singura podoaba, singura
mingiere a stincii pe care crescusera ?
Sosisem acum la gura Sabasei, la vArsarea ei In Bistrita ; ma aflam, cu alte
cuvinte, la Borca. Potopul lui Noe n'ar fi
putut Ingramadi Intr'un singur loc afitia
butuci, citi erau samanati WA regula, si
unii peste altii, pe prundurile Bistritei si
ale Sabasei. Paduri intregi, abAtate la
pamInt, se scobortsera din munti In vale
si nu asteptau decit sa intre pe dintii ascutiti ai ferestraului, care tipa de foame
pe malul drept al Bistritei, la gura Borcei.
Ma uitai In toate partile ca O. vad pe
tovarasul meu, dar nu-1 vAzui; Intrebai
pe niste plutasi de pe mal, care-mi spu-

sera ca un ttnar, asa cum Intrebam eu,

se afla la crIsma. Trecui podul de pe

Bistrita si urcai la crisma din deal. To-

varasul meu rodea un covrig si sorbea din-

tr'un pahar

Cu

vin.

Bun'ajunsa, amice, zisei luindu-i pa-

harul de dinainte si varsindu-i-1 ; am Inwww.dacoromanica.ro

IN VALEA SABASEI

139

timpinat, urmai eu, multe secAturi in viata

mea; mi-a fost, InsA, dat, In cursul acestei

cdlatorii, sA fac cunostinta celei mai desdvirsite...

SecAturi, m intrerupse el; foarte

bine, de secAturA, secAturA, da' vinul de
ce mi 1-ai vdrsat?
FiindcA ai obiceiul de a te imbta
si fAr sA bei... MA rog, n'ai putea sd-mi
lAmuresti ce fuse asta?
Aveam de gInd sd m suiu pe plutA
si sd plec la Piatrd.
Ei, si ce te-ai oprit? Nu cumva crezi
cd era sa mor de dorul tdu?
Tocmai Mika lucrul acesta era sd
se intimple, de aceia m'am rAzgindlt !
Foarte rAu te-ai rAzgIndit ; de plecai,

aveam pe cap o belea mai putin.

Si pentruca sa ai o belea mai mult,
ce aceia am rAmas... BAete!... o garafa
de vin.
Peste putin, un bdetan murdar, vint in
niste ciobote unse cu. dohot si croite dintr'o vacA intreagA, ne puse dinainte o ga-

rafd cu vin, de pe care zoile se prelin-

geau in toate partite, citiva covrigi uscati

si pdtati de mute, si douA pAhare, copii
In dreptate ai gArAfii cu vin...
BAurAm, platirdm i plecarAm.
www.dacoromanica.ro

PE ESTINA
Pentru a merge din tiorca la Sarul
Dornei, tinta caldtoriei noastre, am fi
putut tinea sau drumul inainte, pe la Bro. -

tent, i de aici pe valea Negrei, 'sau puteam face baza triunghiului, Mind de-adreptul peste Cerbul, pe poteca de picior
a muntenilor ; cel dintdiu mai lung i mai

tmr, cea de-a doua mai scurtd i mai anevoioasd. Ne oprirdm la umbra unei
sdlcii de lingd o fintind i tinurdm sfat.
Tovar4u1 meu era pentru drumul pe la
BroOeni, eu pentru cel de peste Cerbul.
PArerea mea izbuti, cu conditie numai ca

sd lam cal, de oarece opincile noastre

erau aproape ferfenitd i, prin urmare,
talpile noastre in primejdie.

Peste drum de fintina, IMg care sfdtuiam, se afla o casd tArdneascd Cu o In-

fAtipre curatd pe dinafard. SArirdm un

pirlaz i intrardm In ogradd. Dupd priwww.dacoromanica.ro

PE $E$TINA

141

mirea ob*uitA, pe care ne-o fAcura doi

cini hdrtAgoA ne qi sprinten Inainte, de
dupa casd, o femee tinara, subtiricd *i nu
tocmai nalta.
Bine-am gasit,nevastd, zisei eu
bucuro0 la oaspeti ?
Bine-ati venit ; bucuroA poftim, Imi

raspunse ea, Cu glas ascutit i mIddios.

Poftim pe-aici, repeta femeia, cu acela0 glas ; i apucind Inainte, ne duse
subt o andrama, In dosul casei. De-o

parte fumega un foc pe sfirite, iar de

alta $edea barbatul pe un scaun lung de

tara Cu patru picioare, Inaintea unei mese

rotunde. 0 mdmdligd rasturnata chiar atunci i o strachind cu bor de fasole i

pene verzi alcatuiau ospatul frugal al acestei pdrechi de oameni.
Bine-am gAsit i poftd bunazisei
intrInd subt andrama i adresIndu-ma romInului.

Foarte multamim, i bine-ati venit,

ne

raspunse el, abia urnindu-se de pe

scaun. Poftim edeti ; i ne ardta o lavita.

Mult n'o sd stain, cd netrabim.

Poftim de hodiniti i, daca nu vi-I
cu suparare, poftim de gustati ceva cu
noi. la mai dd cloud linguri, Axinio, pen-

www.dacoromanica.ro

142

PE DRUMURI DE MUNTE

tru dumnealor 0 cauta ceva de ezut,

zise rominul femeii lui.
Nici mdmliga i nici borul rominului

nu md prea ispiteau ; totu0 md wzai la

masd pe un scaun Cu trei picioare, care
slujea la mestecat mdmAliga. Tovar4u1
mea se puse pe scaunul Axiniei, lar Axinia pe o cofd Cu apd.
Si'ncotro mergeti ? md Intrebd romInul.

Spre Sarul Dornei, rdspunsei, i ne-ar

trebui n4te cai ca s putem tdia peste

munte, in valea Negrei.

Vreti sd mergeti prin $e0ind ?
Nu cunoa0em locul ; dar prin $e-..
find sau pe altundeva, destul 0 voim O.
fim In $ar pe poteca cea mai scurtd.
Atunci peste Cerbul i prin 5e0ind ;
7scoboriti in Neagra la Mircu, 'apoi a-

pucati valea spre Dirmocs, Panaci, Mii e0ti in $ar.

Si cai unde-am putea gdsi ? In-

ni

trebai eu.

Dad. vd trebue numaidecit, avem

i noi.

Atunci treaba merge de minune ; cit

o sd. plAtim ?

Cite cinci franci de cal, ca sa vd

duel pdnd'n Neagra Sarului.

www.dacoromanica.ro

P8 MINA

143

PlAtim c-inci franci ; dar ce faeem cu

caii acolo ?

Apoi merge Axinia Cu dumnea-

voastrd pe jos.
Atunci ne-am Inteles ; cind putem
pleCa ?

O sd zAboviti numai pdn'om prinde

caii de pe deal ; pdn'atunci iti hodmi o

tird'n casa.
e sculardm dela masa. Axinia plecd
la deal dupd cai, noi intrardm In casa si
ne culcarAm, romlnul rdmase afard.
DormirAm -doud ceasuri bune. Clnd ne
sculardm, erau patru ceasuri dupd-amiazd ;
iar caii gata Inseuati.

O tarmtd de lemn acoperia Cu o po-

dada' subtire, strInsd Cu o curea de piele

adusd pe subt pintecele calului si Ino-

datd la o parte, alcdtuia ceia ce noi am

numi o sea. Pana ce sd cercetdm noi

caii, pAnd te sd mai punem cite o pernd

peste pocladd si pAnd ce sd Inchingdm

caii din nou, Axinia se duse subt sandramaua de dindos, intrd apoi In Casa si,
cind esi In pragul usii gata de plecare,
cil pe ce sd n'o mai cunoastem. Se spdlase, se pieptdnase si se Imbrdcase. Era
o femee ca de doudzeci si cinci de ani
cu fata lungdreatA si trAsAturi foarte rewww.dacoromanica.ro

144

PE DRUMURi DE MUNTE

gulate; nasul, mai Cu samA, drept si

proportionat, Indeplinea ceiace lipsea ochi-

lor ei prea inici, dar negri, vii si scinte-

etori; gura micd, pArul negru, trupul sprin-

ten... Pe vIrful captilui, inodat cu oare-

care neingrijire si cochetArie, avea un tulpan undelemniu si nou de tot; Out Ii

era IncArcat cu mArgele de toate fetele
si o cdmesd virstatd cu burangic Ii im-

brdca jumdtatea de sus a corpului sdu

dela briu in jos, cloud fote se scoborau

pdnd deasuprd gleznelor ; picioarele fi e-

rau goale dar curate; iar crucis peste u-

mAr, atirnatd la soldul sting, punta o geantA

de lInd vArgatd cu negru si ros; astfel,

Axinia era gata de drum. Pldtiram 10 lei

ronfinului, IncdlecarAm si plecar Am.

Erau cinci ceasuri dupd amiazd.

Cit-colea, Axinia tesea iute din picioare
si sInurile-i tari sAltau In cadentd gubt
cAmesa-i albd si subtire.
Muntele Cerbu incepe drept In loc ; si
aproape-mi stribbam gitul, uitindu-m
spre virful lui. Suisem atItia munti cdlare
sau pe jos ; imi venea totusi greu sd-mi

dau samA, cum era sd urcdm noi pe

spatele Cerbului. Cali de munte Insd,
au ceva din firea caprelor : cu piciorul
subtire si nervos, cu unghia find si sen-

www.dacoromanica.ro

PE $E$TINA

145

sibild, destepti din fire, cuminti din MI-

prejurdri, call de munte sInt un dar nepretuit. Frd sd-i clrnesti din frtu, ei a-

leg singuri poteca cea mai bdtutd. To-

tuA ruciodatd n'am inteles pentruce caii

acestia merg pe marginea despre prdpastie, chid drumul e tdiat In coasta muntelui; e adevdrat cd oarecare fiori Iti rdcese inima, chid te ulti in jos ; poti Insd,
fi pe deplin incredintat cd niciodata calul
de munte nu va cAlca gre0t.
Cerbul e un munte urit. Prea inclinat,
ploile torentiale i-au sdpat coastele, si
mIncAturi adInci de lut galben Cu gingini
verzi si sArdacioase Il brAzdeazd din
crestet pAnd'n poale ; lar poteca de suit
serpueste, de reguld, pe fundul adinc al
acestor mlnaturi. Lut la dreapta, lut la
stinga, tufe de mesteacAni nevoiasi deasupra capetelor noastre, niel o priveliste
pentru ochi, niel un orizont pentru suflet...
toate atestea fdceau drumul nesuferit.
StrIns Intre tovardsul meu, care mergea
Inainte pe roaiba lui mica si slabg, si Intre Axinia care se acatase de. coada calului

meu, md shuteam arestat. Fu un

moment, clnd crezui cd mA duc pe spate ;-

poteca suia prea pieptis si Axinia atIrnIndu-se pitea greu de coada calului meu,
7

www.dacoromanica.ro

146

PE DRUMURI DE MUNTE

bietul dobitoc se lasa pe picioarele de

dinapoi.

Bine, Axinio, fata hai, o sa cadem

si eu si calul peste tine, s'o sa-ti fie cam
greu, zisei eu, cumpanind calul Inainte.

Nu te teme, cucoane, nu te teme

ca nu cazi; numai tine-te bine, ca e cam

cheptis.

Da' lasa-te de coada calului, c'ai

sa ma dai de rIpa, du-te mai bine si te
tine de coada epei, ca boerul cel tinar Ii
mai usor.

Acest argument convinse pe Axinia

care, trecind iute ca o suveic pe find

mine, se agata de coada epei tovarasului

meu fail ea el sa bage de sama. RA-

putin In urma. Tovarasul meu,

lung si subtire, si cu picioare lungi, se
mgsei

tinea plecat inainte si ghebos pe roaiba

lui mica si slabg. Amnia, silita de natura drumului si de mijlocul ce-si alesese
ea pentru a urca la deal, mergea plecata
inainte, iar trupul ei rotund si 'MOM In
fotele-i strimte, sucindu-se cind la dreapta,
Cind la stInga, urma in miscare si cadentat, mecanismul picioarelor.

Dupa un ceas si jumatate de un mers

anevoios esiram deasupra Cerbului. i de

unde credeam el vom .IntIlni vre-una din
www.dacoromanica.ro

E$TINA

147

acele wzdturi limpezi, ce de reguld se

deschid pe virful muntilor, ne trezirdm in

fatd cu o nesfir0td incurcAturd de poteci inguste i cotigite, care erpuiau, se

incrucipu i se pierdeau pe subt tufele

dese de mesteacdni, ce ne Imprejmulau

mersul, Axinia, care poate sd fi avut ceva
din firea sttlpului de foc, ce cAlduzea pe
Maghii din rdsdrit, apucd inainte pe una

-din poteci 0 dispdru In desimea meste.

cAniului mdrunt din catea noastrd ; iar
ochh no0ri nu se deslipeati de capul el,
care ne slujea de cirmd in aceastd mare
de frunz4 numai atita de adIncd pe cit
era 0 Axinia de Inaltd.

Tulpanul ei undelemniu ne fdcea o

multime de otil: aproape de aceia0 fatd
cu frunzele de mesteacdn, de multe ori IL
perdeam din vedere ; i, luindu-ne atunci

dupd clAtinarea frunzelor, care putea fi

pricinuitd d %Tint, apucam cite o cdrare

gre*itd ; Axinia 'Ms avea grijd sd se uite

Inapoi din chid In end.

Nu pe-acolo, nu pe-acolo ! strig ea,

cind ne vedea cd apucdm rdu ; faceti dupl.
mine.

Si cind noi cdutam capul Axiniei la

dreapta, glasul el rdsdrea la stinga. Ciuda
noastrd 0 necazul cailor, care trcbuiau sa
www.dacoromanica.ro

148

PE DRUMURI 1

MUNT8

tae deadreptul prin tufe, nu erau proaste.

Bine, Axinid, fatd hi, zisei eu, chid
putui fi mai aproape de dlusa :
Cine dracu fi-o pptit
Tulpan verde ti-ai fdcut?
Niu vezi cd cuconasul isf tindr te prdpAdeste din ochi prin mestecdnisul ist

broticiu ca si tulpanul tu? Batir, de te

fdcea md-ta mai naltd, ca salt rAsard

pdrul si ochii tdi negri deasupra frunzisului ! Dar asa ? Pare-cd esti un buratec, fa, la cap ; el verde, frunzele verzi
mesteacdnii mdrunti, tu numai cIt dinsii...
ne rdtdcitn, fatd hAi !
Las'_ cd md uit eu inapoi i vd strig,
Ond fi apuca rdu.
13a sd strigi tu pe naiba ; cu
tAu ne bagi prin toate tufele. la sd
faci bine sd nu te deslipesti de botul calului, ori te leg la obit= ! Ce dracu, parca
esti o suveicd.
I-laide, hai, cd Inoptdm In pAdure
si ne mirdna ursu', zise ea itfindu si pasul
si fArd a se uita indardt.
dupd cum pdruintul era de -undulat,

tot asa si ea, acum se cufunda In frunzisul ca o apd, acum numai capul i se
arAta pe deasupra.

www.dacoromanica.ro

PE MTINA

149

Mare lucru, s nu fi dat strechia

peste tine, Axinio, zisei eu tirand calul
si cAutind a md tinea cit mai aproape
de dinsa.
Ea Isi cAuta insA de drum, tesInd iute
din picioare si luneclnd ca o svirlugA pe
poteca strimtA si cotigitA, ce serpuia pe
subt mestecAnis. Intelesei cd Cu Axinia

n'o poate cineva scoate la capAt asa de

usor... MA multumii, deci, a cAuta sit mA

tin ell mai aproape de dInsa. at-colea

tovarAsul meu inota si el prin desisul
verde Cu roaiba lui micA si slabA. In cele
din urmA, ne ajunse si el.
Ufff !... fAcu Axinia, scotind din geanta

) basma albA cu horbotA groasA pe mar-

gini si stergindu-si fata de sudoare ; uf,

ce zApusalA ! Si se lungi pe iarbA subt o
tufA de mesteacAni.

Vezi, dacA tesi prea iute, suveica

dracului, c'ai ostenit ? zise tovarAsul meu,

descAlicInd.
Ei si pe

'neata te-o pAlit nila ;

parc'ai sA faci pInzA cu mine.
Pinza ca pInza ; vi'ti intelege voi
mai pe urmA, Axinio, zisei descAlecind si

eu, dar pdn'atunci, n'ai face rAu sA-mi

spui unde-o sa mInem noi in las' noapte ?
Unde ? La Avrum in SestinA, rAspunse ea Cu sigurantl.
www.dacoromanica.ro

150

PE DRUMURI nE MUNTE

Si, md rog, ce mincare-i Avrum al

tdu din Sevtind, despre care 1mi spui ea
de un om, pe care toatd lumea e datoare
sd-1 cprioasca ?

Da' ce ? 'Neata nu vtii ? Maim din

Sevtind, crivmariu.

Da' cum sd nu-1 vtiu I Mi se pare

cd sint chiar o leacd de cimotie Cu el.
De altmintrelea, intrebarea mea era de
prisos vi rdspunsul putea fi dela sine cunoscut. Cine zice, In satele vi localitAtile
noastre de mute, Avrum, tic, Leiba, Bu-

rn, $loim, zice crivmar, adicd un fel de

paingdn, care-vi tese pinza lui la locul
cel mai prielnic, pentru a-i cddea in mreajd

tot felul vi, pe eft se poate, mai multe

insecte ; vi precum paingdnul sta la pindA
in mijlocul pinzei sale, tot ava Avrum sau
tic pindesc pe trecAtori dela umbra crtvmei lor.

$i mai avem mult pdnd la Avrum

al tu ?

A mai hi pe jumatate cIt am mars.

Dupd citeva minute de odihnd, inale-

cardm vi plecarAm.

Soarele cumpAnise acum dupd dealuri

vi nu mai poleia, cu cele din urmd raze
ale sale, decit piscurile muntilor din rdsdritul ce se Intindea la spatele noastre.

www.dacoromanica.ro

P,E

151

Pe nesimtite, Insa, isi stInse l apusul

lumina sa si linistea amurgului cuprinse
nemarginitul ocean de munti, ce ne inconjura din toate partile. Axinia Isi vIrIse

In geanta basmaua sa alba Cu horbota

groasa pe margini ; tovarasul meu Icepuse sa-si tnchee, cu ingrijire, la piept,
vengherca lui soldateasca ; eu imi aruncasem mantaua pe umere ; sudoarea se
uscase de pe cal...

In munte, radiarea nocturna se face

racoarea noptilor senine e cu

repede

atit mai mare, Cu clt ziva a fost mai calduroasa.

and parasiram mestecanisul spre a

intra In $estina, Inoptase de tof, si f rigul se facuse simtitor. Luna plutea slo-

boda In departarile umbroase ale spatiului

desert, Imprejmuindu-si chipu-i mort si
palid cu o fantastic& rama de Intuneric

si lumina. Inaintea noastra, luna larga

plesuva se Intindea Sestina ca un luciu de apa, Incremenit subt o retea de
umbra ; ai fi zis ca o jara. prea timpurie aruncase un giulgiu de bruma peste
umerii gol si pustii ai Sestinei
Subt razele piezise ale lunii, umbrele
Inane ale ierbunlor inchipuiau figuri Intunecoase i nemasurat de lungi pe intin-

www.dacoromanica.ro

152

PE DRUMURI DE MUNTE

derea surd a cimpiilor ; lar vintul usor,

clAtirand alene aceste ierburi, pricinuia
un joc fantastic de umbre bizare.
Dupd doud lungi si friguroase ceasuri
de mers subt Intunericul noptii, descAlecardm dinaintea crtsmei lui Avrum din
5estind. Avrum insd se culcase si crtsma,

saumai trine zis cocioaba lui de scin-

duri dormea dusd si ea, sgribulindu-se

de frig si Inghemuindu-se, parca de frica,

In umbra uneia din indoiturile mai apdrate de vinturi ale 5estinei.
Ei, si acum, zisei descalecind, unde
e Avrum al tau, Axinio ?
S'a hi culcat lifta cea jidoveascd,
dai las' cd md due' eu amu *1-1 scol.

Si, in adevdr, pAnd. sd learn noi call

de cite un par al unui gard de razlogi,
Axinia se si duse la usa crismei, WA a
se ingriji de- cinii Cu care, pe cit inteleseram, avea o destul de veche cunostintd.

Domnu' Avrum, domnu' Avrum 1 au-

zirdm noi pe Axinia strigInd si bAtind

Cu pumnul in usa crisma
Nici un rdspuns.

Domnu' Avrum, domnu' Avrum !...

gceiasi tdcere.
PIrli-te-ar para focului, perciunatule !... Domnu' Avrum, domnu' Avrum !...

www.dacoromanica.ro

PE

.153

EFI'INA

Si pumnul Axiniei mic si nervos izbea

repede si puternic In usa hodorogitA a
crismei.

somnoros pru cA se
Un glas grose
aude din lAuntru.
Eu, eu Axinia din 'Oura Borcii ; des-

chide.

Acelasi glas din lAuntru'rIdica diapazonu-i rdgusit si somnoros.

Da' deschide, cA-s cu doi boeri si

n'au rinde minea.

HITT ? Da' ce cautA boer-ii pe vr.emea

asta aici ? Du- te, nu deschid, rAspunse

el cu accentul particular jidovilor din
Galitia, care deabia rup romIneste.
Jupine A vrum, zisei eu bAtInd in
usA, Cu dosul a doud degete, deschide,
sintem oameni buni, am inoptat aici si
n'avem und- mInea ; deschide, te rog, sd
ne dai ceva de-ale mincArii si vre-o odae
de mas plAtim.
Eu nu zic cA nu sinteti oanieni
buni, rAspunse el din lAuntru si cu acelasi

accent, da' eu nu vAd noaptea

n'arn

rinde sA vA primesc ; sA vA duceti dumneavoastrA alAturea sA mIneti.

Da' ce ? este vre-o cas1 alAturea,
Axinio ? Intrebai eu pe femee.
...Cornu' lui cel jidovesc t I-auzi

www.dacoromanica.ro

154

PE DRUMURI DE MUNTE

spurcatu' dracului, va trimete alaturea

sa mIneti Cu tiganii, raspunse ea scoborind glasul.
i
Cum Cu tiganii ?
Doar alatukea sInt niste laesi, care
s'o asazat aici cu cortu' de potcovesc, vara,
caii omenesti.
s'or fi potcovind si pe oamenii care
le cad la IndamIna ?
D'apoi ?

Intelesei ca vorbi de boer" nu prea

fermecase auzul lui Avrum, si pana InteatIta nu-1 fermecase IncIt ne trimetei
sa mInem alaturea Cu tiganii...
Asi fi trecut usor peste dispretul ce al-Ata Avrum pentru toti boerti" concen-

trap de asta data In una si singura mea

persoana si chiar al fi Inchis gura amorului- meu propriu jignit, daca cel putin
pirdalnicul de stomah nu s'ar fi Impotrivit L..

Domnule Avrum, deschide te rog,

numai sa cumparam -ceva si ne ducem,

zisei, fail a schimba bataia In usa

si

fail a ridica glasul.

Nu vad noaptea, nu deschid, ma

tog O. va duceti de-aici.

De dus ne-om duce, da' de deschis
trebue sa deschizi si de vindut trebue
www.dacoromanica.ro

155

PE $EF1INA

sd vinzi ; aprinde luminarea i deschide,

zisei bAtind Cu pumnul in up.
HM ?... Da' ce ? Parc'am sA deschid
de frica ? Dr dumneavoastrd, stnteti boeri, md rog ?
'

FricA-nefricd,

boeri-neboeri,

des-

chide, ori stric up : i izbeam Cu pumnul in qd de se zguduia cocioaba Intreagd.

Hilt ? Surd !

Vuus I se auzi intrebind din fundul

criqinei un glas de femee speriat.

Bate la u0, vra sd strice up 1 A-

prinde luminarea ! laca, deschid.

Cind p4irAm pragul, o duhoare ala.-

tuitd din toate mirezmele pAmtntului imi

strAbAtu pAnA'n creen; nu te pricepeai

daca miroase a pdmint, a oud clocite, a

rincedd, a peOe sArat, a piele

grAsime

nedubitd, a brinzd iute, a curechiu murat...

nu niirosea a nimic 'din bate acestea,

dar mirosea a toate ace.ste la un loc... Tre-

bue sd recunosc nasulul meu, lusa, gloria de a fi infruntat cu un adevdrat eroism

aceastd duhoare ciumatd, fArd ca totu0

sd se strImbe 614 de putin.

Buna vremea, domnule Avrdm, zisei

intrInd ; se vede cd" nu-ti prea plac muterii de noapte, de te culci a.3a de vreme ?

www.dacoromanica.ro

156

PE DRUMUR1 DE MUNTE

Jidovul, InmArmurit de spaimA, stAtea

nemicat si nu rAspunse,

deocamdatA,

ninc. TAiat jpe fundul de lumind ro palid al lumInarii somnoroase de sail, pe

care Sura o tinea in mind la spatele lui,

Avrum rAmasese ca trAsnit subt infatisarea mea.
S'apoi, peste urmele ce spaima Intiparise fiintei sale Intregi, Intimplarea mai

aruncase o pdreche de neexprimabili"

couleur Isabelle, o cAmed ce bAtea in
floarea unui ros spAlAcit, niste papuci de
teletin si niste ate ce-i spinzurau de toate
pArtile... Cu mimle In aer, cu trupul ple-

cat spre dreapta, casi cum s'ar fi ferit

de -o loviturA, cu picioarele desfAcute larg,

Avrum avea aerul unui semn de intrebare;

lar cleasupra tuturor, rdsgrea capul

lui

Avrum inzestrat Cu toate podoabele tipice

ale rasei sale : cu fruntea Malta si acoperit de-o piele subtire si des IncretitA,
Cu ochii mici ce se miscau iute i neastimpArat in dosul unor pleoape plesuve

si imbujorate, cu nasul uscat si coroiat,

Cu fata lungl si infAsuratA IntCo barbA
sAlbatiqA si termmatA in furculitd, dar
mai ales Cu nelipsitii sAi perciuni care In
suruburi lucioase, tremurAtoare si pline
de puf, se scoborau dela indlttmea timplelor pAnd In josul urechilor.
www.dacoromanica.ro

157

De altmintrelea, Avrum avea tot dreptul sd" facd cu mine pe semnul de intrebare ; i nu riumai Avrum, dar once muritor ar fi rdmas nedumeat asupra soiu-

lui de om ce putea sd se ascundd subt

o manta lungd si largd, subt o pdldrie
vastd, Cu revolver la stinga, cu un ciomag in dreapta, cu ranita'n spate si ctr

opinci la picioare. Mai pune pe ltngd acestea o fata posomorltd, o barbd grozavd,

niste ochi incruntati si, deasupra, ceasul

tirziu de noapte la care noi bate= des-

naddjduit in usa lui Avrum,si oricine intelege c toate Surele i toti Avrumit pdmintulut datori erau sA simtd flori de
groazd prin oasele lor... and te gindesti ca mie nu mi era dectt foame
cd. nu jucam, poate, aceastd comedie decit pentru un covrig uscat si trei masline sbi'rite sau pentru o susdnitd de Ostramd, Cu care la nevoe mi-asi fi putut
cirpi oPincife rupte
Putem gasi la dumneta ceva de-ale
mtnedrii, domnule Avrum ? zisei aseendu-md pe un scaun de lemn unsuros, ce
se afla lingd tejghea, Inpartea despre usd.
Jidovul pdru cd-si vine in fire.
Da', ma rog, cine sinteti dumneavoastrd si ce vrati dela m'ne ?
www.dacoromanica.ro

158

PE DRUMURI DE MUNTE

- Deocamdatd, d omnule Avrum, nu

sinter!' dectt n4te oameni flAminii

vroim sd cumpArdm ceva de-ale 'tnincdrii;

cred cd cu parale o sd ne dai.

Si pusei pe tejghea o piesd de 5 lei.

Doar ti-am spus eu, domnule Avrum,

cd dumnealor stnt niVe boeri dela ora,

i dumneta te-ai spAriet degeaba, zise
Axinia amestecindu-se in vorbd.
Da' eu nu m'am spAriet, numai n'am
tiut cine sint dumnealor, rAspunse desmeticindu-se Avrum, ai cdruia ochi reedpAtase privirea lor vicleand i la6omd la
sclipirea, pe care piesa de 5 lei o arunca
subt flacdra luminarii de seu aezate de
Sura pe tejghea.
Domnu' Avrum are dreptate, Axinio;
acum insd, cind ne cunoti cine &intent,
domnule Avrum, poti sA ne dai ceva ? cu
parale, bine inteles; sintem cam fldminzi.
Poftim, md rog, ce vrati ca sA \TA
dau ?
Mai IntAiu cite un pdhdrut Cu rachiu i cite un covrig ; da' rachiu sd ne
dai de cel care bei dumneta Simbdta.
Bucuros... Surd, add garafa cu rachiu din dulap.
Si altceva ? intrebd Avrum, rezemindu-se Cu amindoul mtnile pe tejghea
www.dacoromanica.ro

PE

EtITINA

159

i, plecindu- i spre noi jumatatea persoanei sale, care rasarea de dupa aceiag

tejghea intocmai ca a unui orator de dupa

tribuna.
Apoi multe am vrea noi ; dar da-ne
i dumneta deocamdata ce ai mai bun
In crIma dumitale.

La mine este tot bun... Am pas-

trama buna, am brinza buna, am ghedem

tare bun, am masline, am scrumbii la pufinal am sardele de cutie tare bune...

Sardele de cutie ? Ai sardele de

cutie, domnule Avrum ? ja sa-ti vedem

sardelele.

Sardele proaspete, tare bune. Sura,

zise el femeii lui care pusese pe tejghea
karafa Cu rachiu verde de mina, ada
cutia

Cu

sardele.

Si pana ce sa, bem noi cite un pahar

de rachiu verde cuar i p4na ce sa

cam odata din cite un covrig fosil, Sura,
femee clorotica cam de 30 de ani, Cu
came0 cum numai la jidoafce se poate

vedea, cu o fusta lustruit de slin pe la

cu picioarele goale, se duse,

scotoci prin rafturile intunecoase ale cr4-

gasi, scoase, aduse i puse pe tejghea o cutie In adevax Cu sardele.

Nu tiu daca regii egipteni mincau sarmei,

www.dacoromanica.ro

160

PE DRUMURT DE MUNTE

dele de cutie ; shit Insa Incredintat

cutia, pe care Sura o pusese pe tejghea,
ar fi putut prea bine figura n once muzeu de antichitati, ca o piesd arheologica
din timpurile faraonice ; i de nu mi-ar
fi fost prea foame, cine ,tie? pe lIngd atitea frigari luate drept sdbii dace sau
romane, pe linga atItea hIrburi de oale
rldicate la gloria de vase grece sau troene, pe lingd atItia bolovani ciopliti de
fantazia Intimplarii i pedepsiti pe sftnta
dreptate sA reprezinte epoc,le preistorice,

pe IMO atitea trente carora li se acordd

rara glorie de a fi invalit oare end coapsele emice ale vreunui antic cuceritor

de popoare,cine tie, zic, d'ac printre

toate acestea n'a0 fi strecurat i eu cutia
mea cu sardele ? Imi era insa prea foame,

trebui deci sa las vdduve toate mu-

zeele de o piesd in adevAr unick i de o

reala valoare 'arheologica. De altmintrelea,

celebra cute Cu sardele a lui Avrum din

Segind purta pe fruntea el toate semnele

caracteristice i distinctive ale unei adInci

antichitati.

Mai mult -tuna den lata, oarecii sau

gindacii, ce locuiau cu dreptfiri de prescriptiune in cr4ma li Mrum, rosese

cifigatoarea de hIrtie tiparitd din jurul ei
www.dacoromanica.ro

PE EFINA

10

si CrImpee numai de litere se mai puteau

deosebi din inscriptia aproape dispdrutd ;
ar fi trebuit pdtrunderea unui mare arheolog, ca sd reconstruiascd acest document
insultat de vremuri... lar trintiturile, pe
care biata cutie le nfincase,poate, in lunga
ei viatg, precum si Incercarile celor ce in
desert cautaserd s'o deschidd In deosebite
timpuri, atitea urme ldsase pe amfridoud
fetele ei, atItea impusAturi In lung- si in
lat, atttea crestAturi- pe margiAi, Incit nu

te pricepeai, dacd aceastd cube a putut

avea endva o formd. E de prisos sd mai
spunem cd deosebite generatii de mute
si lihtari ce trAiserd si muriserd subt acoperenfintul ospitalier al lui Avrum, fdcusera din ea albumul lor !...
Si alte sardele n'ai, domnule Avrum ? zisei eu privind cutia pe toate
pArtile.

Numai asta a mai Minas ; dar slut

tare bune.
Cred.

Scosei cutitul meu si pAnd ce O. taiu,

Cu vai nevoe, capacul de deasupra, Sura
aduse o farfurie si cloud furculiti ruginite.
Cind rdsturnai cutia si vArsai sardelele
pe farfurie, o duhoare grea de unturd de
peste md izbi In nas.

www.dacoromanica.ro

162

PE DRUMURI DE MUNTE

Dacd faci curd de unturd de peste,

amice,

zisei

adrestndu-ma

tovardsului

meu, iatd, ai prilejul d a n'o tntrerupe

nici chiar pe Sestina ; IV hdrAzesc si partea mea. Tovardsul meu lud farfuria si o
Else la nas.
Ti-i foame, Axinio,.? zise el adresindu- se femeii ; clan ti-i foame si vrai
sd mtninci, jaca; vi-i intinse farfuria ;
cere pine si minincd.
Femeia, mirosind-o de asemenea :
-- Da' nu mininc. eu, cucoane, zise ea
scuipind, peste putred Cu undelemn tomputit ; n'am mincat de-aista de cInd sint.
Si numai sardele ai, domnule Avrum 7

Altd-ceva nu mai ai ? ia dd -ne altd-ceva.

Poate-ti vra o bucaticd de pastramd,
ori brinza bund, ori ghedem tare bun, ori
scrumbii de putind, tare bine.
Ia sd-ti vdd pastrama.

Surd. l bring aran dus*ghite dar

flai.F.

Peste citeva minute, nelipsita Surd se

intoarse din fundul crismei, cu o susenitd
de carne uscatd, neagrd-verde, si Cu vine
galbii pe deasupra. Fdrd sa mai iau In

seamd marafeturile nasului meu, tdei Cu

cutitul o bucata si o crestai In fehi subtirL, Ni se dadu o pine neagra si nscatd

www.dacoromanica.ro

PE

E5TINA

163

fAcInd masA din tejgheaua unsuroasd

a lui Avrum, isprAvirAm In citeva minute

cina de sard de pe Sestind.

Acuma, domnule Avrum, de mIncat

ne-ai dat ; da' de culcat, o sd ai ande

sA ne culci ? PlAtim cIt vrei, numai sA

dormim oleacd.
Hill ? Surd ? fAcu Avrum, uitIndu-se

interogativ la clorotica lui jumdtate.

Sura lsi preumblA iute ochii sdi albiciosi pe toatd Intinderea persoanelor noastre si, dupd un repede i neobservat studiu psihologic, propriu numai femeilor, se
uitA la Avrum si-i spuse ceva jidoveste.

lack aveti odaia din fund ca s vd

culcati si am sa ieu numai 5 lei pentru
DumnevoastrA.

Mai eftin niel cd se poate I

iacA,

poftim, domnule Avrum, zisei, ImpingIn-

du-i piesa, pe care dela capul locului o

scosesem pe tejghea. Jidovul o lud, o
Intoarse, o sud, o sund pe tejghea, o cercetd aproape de para lumInArii ; si dupAce

se Incredintd cl nu e nici stearsA, niel

de plumb, Ii dAdu drumul In cicmigea,
unde cAzind trezi din somn pe o multime de franci i gologani, care, sdrind
speriati de nAprasnica ei sosire, scoaserd
un usor tipet metalic ; i apoi din nou

www.dacoromanica.ro

164

PE DRUMURJ DE MUNTE

cAzurd In somn adInc, Impreund 'cu noua

sositd.

Da' eu oare unde m'oiu culca, madamd Surd ? Intreabd Axinia pe evreicd.
Da' ce am eu cti dumneta, jupineasd Axinie ? culcd-te unde stii, TAspunse jidoafca Cu minie si rAutate.

Da' n'ar putea sd se culce si fet

meia aici In casa, undeva ? Intrebai eu.

Da' unde sd se culce ? N'are uncle.

sd se culce; rAspunse Sura ; poate dumneei sd doarmd afara.
Apoi afard ingheatd femeia de frig.
Da' ce am eu dacd Ingheatd ?

Cum ce am eu" ? da' moare fe-

meia de frig, jupineasd Surd.

Da' ce am eu, dacd moan 7
D'apoi Ifni gdsesc beleaua Cu bArbatd-so : mi-a dat-o vie, si sa. i-o dau
moar td ?

Da' ce am eu, dacd ai sd i-o dai ?

eu n'am treabA.

Di-te, Axinio, st reguleazd

caii,

s'apoi vino sd te culci jos, In odae cu noi,

zisei eu, fArd a mai lua in seamd nepdsarea rdutdcioasd a jidoafcei l

Da' nu se poate A se culce In odae,
n'are unde, nu se poate...

Cum n'are uncle 7 Dad. 4n'a avea

www.dacoromanica.ro

PE

E$T1NA

165

loc jos, o culc alAturea Cu mine ; ei, cum

n'are uncle ? am platit cit ati cerut ; pen-

tru noaptea asta odaia-i a mea,i am sa

cule pe Axinia ca mine.

Se Incinse Intre Sara i Avrum un dialog foarte viu, In limba lor... Ai fi zis cd
mai degrabA se sfAdese ; MIA IndoialA ca

era In joc culcatul Axiniei...

Du-te, Axinio, i vezi de cai
Intoarce-te sA ne culcAm, ca-i trziu, zisei
eu, ne mai luIrid in seamA jidoveasca lui
Avrum i a Surei.

PanA ce sd se duel Axinia sA impie-

dece cali i s le dee drumul in SetmA,

pAnl a s'o asteptam noi sd se IntoarcA,

Sura dispAru. Peste jumAtate de ceas, Axinia se Intoarse. TrecurAm prin cuibul
de pupAzA al lui Avrum i intrardm Intr'o
odae 'Tiled, In care abia te puteai InvIrti.
-mas de lemn naltA i IngustA -pe care

ardea o lumInare de sAu Inteun sfepic

de alamA, lingA masl. un scaun de brad

lIngd scaun un pat Cu capdtul la o

fet eastrd micA, jumdtate de sticIA, jumdtate de I-Artie, alcAtuiau toatA ImbrAcA-

mintea noului nostru culcq. Pe de altA

parte, Sura, folosindu-se de lipsa noastrd
din odae, pe cind Weptam In crlmA intoarcerea Axiniei dela eai, luase de pe pat
www.dacoromanica.ro

166

PE DRUMURI DE MUNTE

salteaua, de va fi fost vre-o saltea, si

ldsase numai un Idvicer spart, care avea

toatd bundvointa sd acopere goliciunea
celor patru scIndurl, asezate pe trei capre, ce-si ardtau Cu nerusinare de subt
pat picioarele lor desfAcute ; lar ca odihnd

capului nostru, lasase si trei perne mari,

desfatate, unsuroase si rosii ca pieptarul
lui Avrum. In colo, ai fi putut prea bine In-

vial o mita de coadd si n'ar fi avut de

ce se prinde.
FArd sd mai stau de vorbd, luai una
din perne, o asezai la pArete In curmezisul patului, lipii de pat si In direclia

pernei scaunul cel de lemn, rldicai gulerut la manta In care ma InfAsural, si md

lungii Cu capul pe pernd si Cu picioarele

pe scaun. Tiebue sd mdrturisesc c la

voiaj sint de un egoism revoltdtor ; In

nici o alta imprejurare a vietii n,it md siujesc, maf mult decit la drum, de maxima:
Fiecare pentru sine si Dumnezeu pen-

tru top".
O! o! zise tovardsul meu, vazinduma chiar culcat ; ai prins jumdtate din
odae, ai luat si scaunul si acum rIzi de
mine si de biata Axinie, pe subt paldrie.
Imi trdsesem, In adevdr, pdlaria peste
ochi, ca sd nu md batd lumina.
www.dacoromanica.ro

PE

EV'1NA

167

De loc, scumpul meu, am simtit numai cA-ti pusesesi ochiul pe scaun si eA

ai fi avut poftd sA-ti Intinzi cataligele pe
el ; de aceia am apucat sl-mi instalez eu
mai Inainte opincile pe dinsul, spre a vd
tinea de urtt, tie si Axiniei, de cumva yeti

avea gustul sd faceti priveghiu In as'

noapte.

Si Oita ce tovarAsul meu sA se mai

Invirteascd prin odae chibzuindu-si locul

de dormit, Axinia, care adusese InlAuntru pernele si poclAzile dela cal, 1st asternu In ungherul de dupl usA una din
poclAzi, Isi asezA pernele cApAtAiu, se

culcA, se facu ghem, Isi trase fotele pe

picioare, se InvAli Cu cealaltA pocladA si
nu mai zise nimic.
Bietul meu tovarAs rAmAsese stIlp In lumil-tare si, ciupindu-si o musteatA MehlpuitA, planuia, ca mintea si Cu ochiul, un

loc unde sa-si poatA si el aeza imensa

sa persoanA. In cele din urml, pAru cl
la o hotArtre : casi mine, asezA si el perna
la pArete In curmezisul patului si se culcA ;

dar patul era asa de Ingust si picioarele

lui asa de lungi, Inclt li fu peste putintA
sA-si gAseasca echilibrul de dormit:"
N'ai sA esi la nici un capAt, amice, zi-

sei eu, tot sucindu-te asa. Cel mat bun

www.dacoromanica.ro

168

PE DRUMURI DE MUNTE

Meru era sd-ti fi Inchipuit, pen tru,aceastA

cdjAtorie, o altd preche de piCioare. Parintii tai, chid au sidicat planul persoanei

tale, s'au luat, pe ell se pare, dupd uria0 din poveste i - nu s'au gIndit a vor
veni i vremuri, cInd. va trebui sd mai
dormi i pe cele patru scInduri ale lui

Avrum din *eOnd. Intelegi, prin urmare,

cd pentru timpul de fatd picioareIe tale
Ili sint o adevdrata nenorocire. TotuO,
fiinded necazul tau Imi face mild, apoi
IV pot da un sfat prielnic de tot : cere h
pocladd Axiniei, ia-ti perna I te culca
jos ; sd stIngi, Insd, lumInarea.

i md Intorsei Cu fata la parete, spre

a dormi.
Chid n'ai de primit, rdspunse el, bag

de seamd cd e0i foarte meter In a da

sfaturi altora.
Orice bAgdri de seam ai mai avea
de fdcut, adreseazd-le, te rog, opincilor
mele ; eu te las i plec In Impdrtia trandafirie a visurilor,

ateva minute Ind, simtil In mod vag

pe tovardul meu m*Indu-se Orin odae ;

apoi total intrd In lin4te... Adormii.

Dimineata, crud ma sculai, tovar4u1

meu dormea Inca lungit ,jos la pdmint *i

Cu fata In sus pe podada, Cu care Axinia se InvAlise de Cu sail,
www.dacoromanica.ro

PE

El'INA

IN

Ei, amice ! Axinio ! la sculati-vd

sd *cam, cd-i ziva alba, strigai eu, dindu-ma jos de pe pat vi Impingindu-i Cu
piciorul pe rind.

Axinia se sculd lute, Ivi Indreptd fotele pe ea, se freed la chi, ivi intocmi

tulpanul pe cap, umfla pernele vi podada

ce-L slujiserd de avternut, vi evi din casd
fail sd zicd nimic.
Tovardvul meu se intinse de-i plrilau
Incheeturile vi-i ajunse capul In uvA lar
picioarele subt masa; se sculd pe juma tate, se frecd la ochi.Ca rdu am. m-ai dormit, zise el, cdsdud vi intinzindu-se, spre a-vi trezi muvchii adormitl.

Te cred, Cu singura deosebire cd

evti foarte meter in a primi sfaturile, and

nu poti sa le dai.
Ei, nu cumva al fi vrut sd-mi pun
picioarele 'n cult! ca sd ma pot culca pe
pat ?

Bine, bine, cind cineva nu se poate

ascunde dupd deget, se ascunde dupd picioare... ia sa Otani 1
Cali erau gata.
Cind puneam piciorul In scard pentru
a Medina_ vi a pleca, Avrum evi din crk-

ma vi-vi serse in privazul uvii somna8

www.dacoromanica.ro

V70

PE DRUMURI DE MUNTE

roasa sa persoand. -Cu perciunii In nereguld, eu barba i Oral ninse de- puf, cu
ochii imbujorati, mici $i lene*i, Cu minile
la spate i cu pintecele inainte, 1$i destdcase compasul picioarelor, formind, Cu pra-

gul de subt ele, un triunghiu Cu total original. StAteam nemicat i nu md puteam sAtura de privit pe Avrum, ell se
tinea el de tanto i de mIndru de clasica
lui murdArie...

Ei, bdtrinule Fachir, auzii deodatd

pe tovar4u1 meu strigindu-mi dela spate,

ia sd plecdin ; nu vezi cd biata ,Axinia

a 'nlemnit de frig, i eu...
- Si tu, preacinstitd Pasifae, 11 intrerupsei eu, care te-ai fAcut scoabd de frig,

ai dori, pe cit se pare, sd gu0 Inca odata placerile de a te prdji in pintecele

de aramd al taurului dela Creta. Subt
mingierile Inghetate ale acestui luliu de

contrabandA, gustul tAu e tocmai la timp ;

gt1 pierde Ins& nAdejdea ; soarele, care 1mparte viatd I cAldurd tuturor jivinelor de-

opotrivd, cred ca peste putin va rdsdri i

pentru sdrmanele tale spate.
PlecarAm.

Dimineata era rece de tot i muntii uria0 din urma noastrd faceau fatd soarelui, care trebuia sd fi fost rdsdrit pen-

www.dacoromanica.ro

PE EaTINA

171

tru locuitorii din esuri. Un vint pAtrunzdtor de rece adia din miazd-noapte; peste intinderea moartd i fr hotar a
SeOinei, rdsuflarea vaporoasd i nemdsuratA a vdzduhului de noapte aruncase
un lintoliu sur de roud find iar subt
greutatea acelora0 bobite de roud, negara
Cu paiul subtire Ii mIddia dulce i molatic spre pdmInt spicu-i rar 1 violet;

drunwl nostru pdrea tdiat pe un covor

moale de azur bdtut cu mArgdritare.

serioszisei, urmInd drumul la

vale i adrestndu-md tovaraplui meu-

nu te m*A8 de loc senina i nemarginita

priveliVe, ce se deschide ochilor tdi ? la
privete coto, Intre apus i miazdzi, fruntea plepvd a Cdlimanilor, cum se rIdicd
limpede i mIndra In vdzduhul frd non;
ja priveVe cum se ascund, In negura
partdrii, pietrele roii i cum Panaghia
Ceahldului, ca o sgeata de aur, spintecd
deprturile albastre i Mil fund ale cerului I Roua de noapte ti-a agernut
voare de margAritare subt paii tdi, lar
depdrtatul apus i neguroasa miazd-noap-

te au mInat In grabd pe cele mai mingfloase dintre vinturile lor, spre a desmerda

a sdruta fata mindrd a blondului A-

donis.

www.dacoromanica.ro

172

DRUMURI DE MUNTE

Fara lndoiala, raspunse el, ca toate

acestea ma mica peste masura ; decIt

dtimneata, domnul meu, care cugeti lucru-

rile Cu capul unei generatiuni disparute

si care esti un anacronism de carne si de
oase", Imbracat pe deasupra Cu o manta
cIt toate zilele, poti prea bine privi lucrurile numai pe partea lor poetica ; eu Insa,

care am cinstea de a fi om din timpul

meu, cu o simpla vengherca de doc pe
spate, am nevoe de ceva mai substantial

pentrii a-mi hi-Atli cugetarea. Dumneata te

poti multumi, spre pilda, Cu nectar, Cu flori

Cu raze de soare, si poatt ca n'ai da

o bobita de roua pe una de margaritar ;
toate saltelele cele moi ale regelui Solo-

mon n'ar prefui, poate, la dumneata, cit

muschiul cel plin de &dad al SeVinei,
pe care te-ai Intinde mai oriental declt
molatecul amant al reginei din Saaba ;
murmurul apelor si suspinul frunzelor te-ar

poate, mai mult decit cele mai sublime melodii omenesti ; 01u eu, In sflrsit pana unde te-ar mai duce acest amor
rIpi,

desfrInat pentru tot ce e din lumea Inchipuirii ? Cit pentru mine, eu ramin In cereal strImt al lumii mele... lata pentruce,

batrInul meu visator, In loe de rota ai

Li preferat sa fi fost iarba stropita Cu le-

www.dacoromanica.ro

PH

EO'INA

173

sie, numai caldd sd fi fost ; cdci, mai la

urmd, nu Inteleg' ca copitele epei si opincile mele sa prindA teumatism, numai

pentruca fantazia du4tale sd se poatd

da de-a tumba in lungtil si in latul !titre-

gii creatiuni...

Si eu te las In cercul strtmt al. lumii tale, Cu singura conditie de a te Ingriji putin <si de opinca ta dintre amere,
care, pe cit se vede, e serios atinsd de
reumatism.

Te salut !, Te salut !izbucni deo-

datd tovardsul meu Intr'un monolog inspi-

rat, fail a bAga In seamd vorbele mele.

Te salut, soare sfint, facile aprinsA de
Insusi Dumnezeu In adtncurile reci st neguroase ale spatiurilor sale ! Foebus, Apollon, Osiris, Brahma, Ormuz, oricine ai

fi tu, te salut ! Tie, ca unui idol de foc,

md Inchin si, depe aceastd Sestink altar
imens ridicat de Insusi Dumnezeu, spre
a se malta depe el fumul de jertfd al
negurilor cdtrd ceruri, Ili aduc prinosul
inimii mete L..

Soarele isi adicase, in adevAr, geana

InflAcdrata a discului slu deasupra liniei
albAstrii a muntilor Sabasei si ai lui Pe-

tru-Vodd ; iar lamina lui, Ina rece, poleia piezi

estina, acest pustiu linens si
www.dacoromanica.ro

174

PE DRU1VIURI DE MUNTE

verde, suspendat de Dumnezbu Instivi In

larga InAltime a vAzduhului... lncepusem
a scoborl la vale spre Neagra Bro$tenilor. Soarele se rldicase de-o sulitd $trazele lui binefdatoare spintecau seninul
.depArtat al unei dimineti fdrA de nori. e$tina l'$i -desfA$ura inaintea noastrd neTnarginita ei Intindere verde $i rouratA

dincolo de hotarele el, negurile plutitoare,

ca o mare frAmIntatd de vinturi, umpleau

cupa imensd a adtncului; mai departe,

crWetele vaporoase ale muntilor Transilvaniei Miau- o dungd violed $i dulce

ondulatd pe adIncimea cerului albastru ;

iar dincolo de aceastA linie,$i Insufletit,
poate, numal de ochiuLlui Dumnezeu,
se deschidea nesfIr$itul gol $i tainic... $i
In el neInfrInata mea Inchipuire se pierdea, thInd In urma ei Intreg sufletul $i
inima mea...

Soarele era la amiazd $1 razele lui cldeau aproape drept peste capetele noastre. CAldura Incepuse a fi covIr$itoate.
Caii mergbau In voe $i a lene pe poteca
Ingustd, Mata cotigit In iarba Infloritd $i
alinea a Seltinei ; nici o adiere de vInt
nu rAcorea vAzduhul InflAcArat ; cerul era

limpede $i aerul parea Incremenit. Pe Intinsa fatd a scInteetorului ocean de flori,

www.dacoromanica.ro

PE

E07/%1A

175

zefirii obisnuiti ai locului nu mai sdpati

nici o undd, nici o IncretiturA. Mica noastrd Axinie se Inecase In noianul de verdeatd si Intelepciunea cailor nostri era
singura busold, dupd care ne cIrmuiain
In Incurcata retea de poteci ce se ascundea subt iarba deasd si !mad a $estinei.
Totusi, la o cotiturd a potecii, dAdurdm
peste Axinia lungitd la pdmInt, rAsuflind
greu si stergindu-se de sudoare cu vestita ei basma.
Bine, sfIrleaza dracului, li zise tovardsul tneu, iar a 'ncAlecat Aghiutd pe
_tine ? Ce-o Impungi asa de fugA, fa, si
me lasi singuri ? Ori vrai sa ne rdtdcim
pe meleagurile aistea ?
Da 'mneta, rdspunse ea neturburatd

si fArd a se urni de jos, nu poti merge

mai repede ? Nu vezi c'are sd ne-apuce
ploaia ? $i de addpostit rfavett unde, WA

at la Mircu pe Neagra ? $'avem mult de

mArs pAn'acolo.

Da' de unde, naiba, vezi tu c'are

sd ploae, suveica lui Scaraoschi ? pe la

voi se vede cd ploud fait non; ori poate
cd ai tu vr'un calendar al tau, care serie
ploae pe ziva de azi ?
Eu nu stiu ce spui 'mneta, WA numai c'are sd ne apuce furtund si pinae
www.dacoromanica.ro

176

PE DRUMURI DE 1VIUNTE

_mare, cum a scdpdta soarele de-amiazd

nu vezi 'mneta cum se 'noureazd la Cornul Caprei ?
Ce caprA, visezi tu, fa Axinio ?
la colo, la Cornul Caprei, hdt, departe, zise Axinia sculindu7se *i arAtInd

cu degetul el mic un punct spre miazdnoapte.

Privirile noastre se Indreptard pe unja

degetului Axiniei ; la punctul arAtat de
ea, zdrirdm marginile de aur ale unui nour
mic i conic, care rAsdrea de subt orizont qi-i lArgea temeliile In vAzduhul depArtat.

Si crezi tu, Axinio, cd nourul ace la,

care de-abia a plecat dela marginile lumii, are sa ne calce Inainte de-a ajunge
noi la Mtrcu ?

Ei, d'apoi 'mneta nu tii cd nourii

vin cdlare pe Vint ? Cum a scdpdta soarele de-amiazd, are sd ne rdstoarne fur-

tuna la pdmInt i are sd ne mureze ca

pe nite oareci. Ia mai bine sd plecdm,

cd poate om avea noroc sd ajungem Inainte de ploae inteun loe uncle Viu eu cd
este o tirld pdrAsitd ; de n'or fi stricat-o,
avem sd gdsim o tt de addpost.
Axinia apucd Inainte, tovardp17, meu
dupd ea i eu rAmdsei mai in urmA. A-

www.dacoromanica.ro

PE $Er1NA

177

xinia lAsase de astA data ceva din urea

ei de sfirleazd si mergea cuminte la trei
pasi tnainte de botul epei tovardsului meu ;
i, dei nu pAseam tocmai unul pe urmele
altuia, pArea totusi CA se nAscuse In noi
ceva din firea Peilor-Rosii;atIta mergeam
de tAcuti si atIta cAlca de usor si \om si
cal.

$1 mai avem mult pAnd la tfrla ta,

Axinio, tntrebai, ridicind glasul pe de-asupra tovardsului meu.
Ajungem amu ; jaca, la, se vede colo

in adlnatura cela, rAspunse ea, ardtind

Cu degetul inainte.

$i avea Axinia un asa fel de arAtat cu

degetul cd parca tot ce ardta, rAsdrea la
vIrful degetului ei. La o depArtare In adevAr nu tocmai mare, se vedea o adinaturd plind ca balArii tnalte, dar nimic
mai mult.

Legiuni de nouri Cu forme fantastice,

ridicIndu-si unul de dupd alful fruntea
lor tivitd Cu aur, cuprinsese acum toatd
partea cerului dintre apus si miazd-noapte ; alti nouri rdsdreau dela celelalte margini ale cerului si, parcA grdbiti, veneau
pe aripi de vinturi sA-si dee intilnire de-asupra capetelor noastre, cu tovardsii lor
din apus ; si, desi pentru noi soarele mai
www.dacoromanica.ro

178

PE DRUMM DE MUNTE

pAstra eiteva din razele sale, dei natura

-din jurul nostru nu se desteptase incd
din incremenirea sa, totusi umbxe prevestitoare de rdu invAluiserd si un vuet surd
si nehotdrit frAmInta departArile zdrilor.
Eu am fost Intotdeauna amantul nestrdmutat al marilor privelisti ale naturii
desi eram Increchntat cd nu voiu avea

nici un punct de razim impotriva deslAntuirii nebune a puterilor vAzduhuluj, simteam totusi in sufletul meu o neInteleasd
multumire. Nu cred sd fi mostenit mare
lucru din firea vre-unui erou antic ; stiu
insd cd cumpAna sufletului meu e attt de

simtitoare, !nit e de ajuns sd arunci pe

unul din discurile ei un grdunte de sigu-

rantd, oricIt de mic, spre a hotdri precum-

pdnirea curajului asupra fricii ; i clnd

te gindesti cd, de astd data, md adAposteam subt o manta, care de atIteaori infruntase biruitor potopurile- ceresti ; chid
te gindesti cd mA umbream subt o pdldrie, care-si ridea si de ploae si de soare,
--Intelege oricine cd colosala ftagedie a
naturii, pe care stihiile se pregAteau s'o
joace pe imensa scend a vAzduhurilor,
scAzuse in ochii mei, la treaptA unei drame

ordinare- si nu asteptani den ca cortina

sl se rtdice...
www.dacoromanica.ro

PE ,EFTENTA

1 79

Descalecaram.

Cotigirdm la stinga si intraram In in f undatura sau, mai bine zis, in ceiace Axinia numea A firla parasita.

De parasita, parsita era ea, caci Cucuta, brusturul si urzica moarta cresteau
In voe, si Cu !Duna Intelegere domneau peste local acesta. Intrucit se atinge de e-

xistenta de altadata a vre-unei tire, ce1

mult daca un colt arheologic al vre-unei
opinci rupte mai rIdica glasul din guno-

iul animal, in care statea inmormIntata

pana la git ; mai deoparte, un par al

vre-unui gard disparut avea pretentia sa-ti

destepte In suflet amintirea vre-unei vechi

coloane de templa, crutate Inca de timpuri ; un cerc desfacut rasrea pe jumatate din mormanele de gunoiu heteroclitsi se parea ca cheama Inca data, In bratele sale, barbinta de brinza, pe care odinioara o sfrinsese la piept.
Un vInt de miaza-noapte ne calcase
grabit si suflarea lui vijalioasa sapa valuri adinCi Cu fete schimbatoare In finetele
inalte si !flflorite ale $estinei. Pe subt

soarele, care numai la departate rastimpurl se mai arata, nouri de plumb Isi tirau, cu o iuteala nebuna, umbra lor pe

www.dacoromanica.ro

180

PE DRUMURI DE MUNTE

pAmInt. VIntut isi Indoise furia si niel o

patA de lumina jos, nici o patd de azur

sus nu se mai zarea. Puterile adtncului

trAsese In fata cerurilor perdeaua lor de
neguri...

In depdrtdrile pline de umbra, stdteau

muntii incremeniti si un fulger iute brAzda,

ca o cordea de lumina orbitoare, fruntile

lor posomortte... Un tunet mai apropiat
si citeva mari bobite de ploae hotArtrd pe
Axinia si pe tovardsul meu sd-si ja mdsurite cuvenite. In citeva minute caii furl
desdhingati, tarmtele Cu pernele lor puse
la pan-lint ; lar pe ele, ca pe niste scaune,
se asezard fiecare de-oparte si fiecare
cite Cu o pocladd In spate. Axinia ce fAcu,

ce drese, se strinse ghem si, mica cum

era, dispdru aproape toatd subt pocladd.
Tovardsul meu, subt ploaia care se indesea, cduta clt mai iute sa-si addposteas-

cd si el imensitatea persoanei sale subt

podada prea scurtd si prea Ingusta pentru dinsul : truda zAdarnica : and isi acoperea spatele, i se dezvAleau genunchele ;

chid o trAgea pe dreapta, sttnga-i rAmtnea goald... si ploaia se Indesea. Desfacui repede tafturul calului meu, luai poclada si i-o aruncai peste lipsurile celei
dintaiu.

www.dacoromanica.ro

PE ET1NA

181

*i acum, defunctul meu amic, zisei

eu, Cu cine vrei sd mai ImpArtAsesc simtirile adinci, pe care mi le desteaptA In
suflet sublima frAmintare a naturii? Cine
ar crede el subt porcoiul acesta de poclAzi vArgate Isi doarme somnul sdu de
veci vlAstarul cel mai gingas din vita
blondului Apollone ? Tot asa Imi Inchipui
cd trebue sd se fi IntImplat si Cu divinul
tau strAmos, subt ploile Arcadiei, cind se
tocmise vdcar la regele Admet.
Niel un rAspuns.
RAmAsesem singur In picioare cu calul
de friu ; si fu de ajuns ca, Intre mine si
tovardsii mei de drum sA se Intrepund o
pocladA, pentruca, In mijlocul nemArginirii frAmIntate de furia elementelor design-

tuite, sd mi se umple sufletul de iluziunea unei desAvIrsite singurdtAti...

Furtuna se schimbase In vijelie si pe

mit de glasuri fantastic-e suera, se tInguia
si gemea a pieire si a pustiu.
Fulgere lungi de lumina Mad si orbitoare spintecau adIncurile, fArd rAgaz ;
clocoteau vAzduhurile de tunete frd rdstimpuri, lar piscurile depArtate ale mun-

tilor pAreau cl se prAbusesc subt trAsnetele ceresti; si ploaia, Cu picAturi dese

www.dacoromanica.ro

182

PE DRUMURI
DE MUNTE
_

i mazdrate, biciuita de vijelie, ca o pinza

fara sfirit, se depana piezi din ceruri
pe pamint. Axinia i tovard-ul meu stateau inghemuiti subt poclazile lor vargate
i apa ciuruia depe dinil in toate par-

file. Dupa un ceas de framintare nebuna

a firii intregi, ploaia incepu a se rari i
vijelia a-i ostoi furia ei; numai din departare se mai auzea glasul razlet al cite
unui tunet; zabranicul de neguri se rarise, iar printre petele mari de azur ale
cerurilor soarele incepuse iarai a trimete
pamintului razele sale. Ca o armata de
fantome uriae, umbrele nourilor, grabite
i upare; se 'strecurau din miaza-noapte
peste Setina i se pierdeau In miazazi ;
boabe mari de ploae limpede atirnau pe
firele de iarbd i, subt razele soarelui,
Setina lua infatiarea unui verde i inflorit covor batut in diamante ; o racoare
frageda i curata improspata intreaga fire.
Ploaia contenise de tot i vintul se potolise.

Axinio, zisei eu femeii, care eise de

subt podada, murata ca un oarece, ia

vezi de pune elele ,pe cai i sa plecam,

ca n'a voi sa ne apuce noaptea uzi i

flamtnzi. Mai este mult pana la Mircu ?

www.dacoromanica.ro

PE $E$T1NA

183

la a mai hi ca pe jumatate cif_ am

mArs, da' o s'ajungem jute, cd scoborlm

la vale.
In clieva minute call furd gata. IncAlecardm si plecardm.
In mai putin declt credeam, furdm la
MIrcu, In valea Negrei Brostenilor.

www.dacoromanica.ro

JUPiNEASA ZAMFIRA
MIrcu e un han wzat pe valea Negrei,
cam la jumatate calea dintre Sarul Dornei
i BroOeni.

Eram la 18 Iulie, cu doul zile adica

tnainte de iarmarocul dela Falticeni i prin

urmare o multime de care tarane0i, Incarcate Cu de-ale vInzarii, se oprisera aici

din drumul lor spre iarmaroc. In mic, se

putea vedea tot comertul i toata industria muntelui : oale, strachini,

mangal,

doage, cofe, putini, piei de oae, sucmane,

tasaturi groase de clnepa, pinza de bumbac, tergare de burangic, lavicere, tesaturi mai subtiri de 11na vargatA, opinci

nelucrate de piele de porc, linguri gro-

solane, scafiti, coveti, tiubee de salde,

chersine i alte citeva produse ale unei

industrii Cu totul primitive.

Aa, calare cum ma &earn, statui un

www.dacoromanica.ro

JUPINAESA ZAMPIRA

185

moment sa privesc Cu de-amanuntul la

toate acestea.
Ei, i ce-ai ramas tintuit In drum ?
auzii deodata pe tovar4u1 meu, strigIndu-mi dela spate. Nu cumva ai de gind
sa te faci negustor de opinci sau de doage ?

Si de una i de alta, scumpul meu

spectru ; de opinci spre a-ti pregati cataligele pentru calatoria pe lumea cealalta ;
de doage, pentru a meremetisi, pe at cu
putinta, barbinta hodorogita dintre umerele

tale ; cine tie ? poate vei fi nevoit sa

duci lui

Pluto putin lapte acru ca plo-

con, spre a-ti face i tie loe In al optulea

cerc al iadului, lInga Tais, vechea ta amanta, care pe eit am flat face de
doua mii de ani o bae, care nu miroase
tocmai a parfum de roze.

Fara O. te magulesc, trebue sa-ti

marturisesc, zise tovar4u1 meu, cadin

cIti cunosc dumneata eti cel mai tare in

anacronisme ; de asta -data, Irisa, o sa-mi
dai voe O. restabilesc putin ordinea cronologica a faptelor : despre Tais, Lais,
Phrinea i alte Aspasii, vom sfatui pleno

ventre; nu bagi de seama, se vede, ca

am devenit strveziu de foame ?
Descalecaram la ua crimei ; lasaram
friele calor In mInile Axiniei i Intraram
www.dacoromanica.ro

186

PE DRUMURI DE MUNTE

Inlauntru. Un miros de rachiu ma izbi in

nas. Crismarul, un rolnin, de asta data,
rasarea ca de obiceiu, pe jumatate de dupa
tejghea i, c'o Indeminare vrednica de cel
mai desAvIrsit Avrum, mlnuia un Intreg
popor de paliare si de garafi. Toate curcubeele pareau ca-si dddusera Intilnire
si se vIriserd, pe colori, in sticlele Cu ra-din ale crIsmarului dela Mircu. Cei Obra
dulapi unsurosi, asezati In chip de mese,
pe cite patru picioare batute In pamint,
erau cuprinsi, pe toate partile, de barbati
si de femei cu masuri i Cu pallare de

rachiu dinainte. In munte vinul nu are

trecere; se pare !TIA ca s'a facut mi fel
de invoiala Intre vin i rachiu : rachiul
sa se bea, lar vinul sa-i Imprumute
harele ; i dupa modul cum Rominul din
munte masoara din cap pand'n picioare
litrul de rachtu ce i se pune dinainte,s'ar
parea d. o singur parere de rdu i-a mai
ramas aceia, adica, de a se fi inlocuit
patriarhala oca a lui Cuza, printr'o biastamatie nemteascd pe cre si el, de ciudd
pentru a mai mari cuprinsul macar In
gind, a botezat-o Cu numele de chita";
iata-1 deci pe Rominul nostru din
munte bind rachm, nici cu stamboala,
Cu merta, ci numai ca chita. $1 se face la
www.dacoromanica.ro

JUPINEASA "ZAMPIRA
,

187

noi, In toate zilele i pe toate drumurile,

un loarte hazliu patriotism : se strigd i
se scrie a crimarul jidan otrAve0e populatia noastrd rurald; i pe tema acea-

sta se tund atItai Inca ai crede cd ulti-

mul cuvInt al regenerdrii noastre nationale

trebue cdutat in fundul ipului Cu rachiu

al lui 'tic sau Sloim. E o greplA. Badea
Ion, ceimarul nostru national, are tot atita de putini Dumnezei, dacd nu chiar
mai putini, cleat cel mai perciunat Avrum :

pdpupiul, gdina, oul, ldvicerul, ndframa,

cojocul, sucmanul nimeresc tot aa de

bine drumul spre badea Ion, cai spre

jupInul Itic ; singura deosebire ar fi poate
aceia ca otrAvitoarele dresuri ale rachiurilor, In loe de a fi jidove0, ar fi In cazul

celdlalt curat romIne0i ; i dei lucrul

acesta ar fi, In adevAr, un mare pas fdcut pe calea regenerdrii, ar trebui totu0
sd se considere cd RomInul, sceptic cum
e, dd foarte putind Insemndtate faptului
CA otrava, de care moare, e jidoveascd
sau curat romineascA.

5i dei spre cea mai mare glorie a neamului rornInesc, tdranul nostru se pare
Inzestrat Cu un stomah de tinichea, aceasta nu Impiedecd, totqi, ca bArbatii de

munte sd aibd fata arsd i Imbdtrinitd,

www.dacoromanica.ro

188

PE DRUMUR1 De MUNTE

iar femeile sa pard ca niste capre cu picioarele etice si Cu stnuri lungi, ascutite
si sdlbatice. Mi s'a intImplat sd Inttlnesc,
de multe ori, babe purttnd In brate copii
mici.

Al cui e copilul, mdtusd, o Intrebam eu, dorindu-i cale bund.Al cui sd

hie ? la a neu, rdspundea ea cu glas subtire si intepat, Mend sd se intrevadd o
raghild ruginit de dinti, in sdosul -a doud

buze albe cu pete rosii-vinite.Prea

Cu

putintd, ziceam eu in gInd, cdci si copilul tnsusi e bdtrIn...

Noroc bun, zisei intrind in crtsma,
urmat de tovardsul meu, si adresindu-ma
crtsmarului.
Foarte multdmim, rdspunse el meca-

niceste si urmInd a deserta gardfi si a

umplea Ohre si mAsuri de rachiu pen-

tru numerosii sdi musterii.

mi era, in adevar, foame ; dar hu ma
ispiteau debe cei cttiva ctrnati lungi, colJAW, subtiri si Cu phitecele lipit de spate,
ce attrnau pe cue deasupra tejghelei ; ai
fi zis cd lor tnsisi le era foame, atila erair de costelivi L. Oricum, tovardsul meu
ii mAsura cu ochi scinteetori si lacomi si
era eft pe ce sd Intindd mina si .sd tnhate
until,

www.dacoromanica.ro

JUMNEASA ZAMPIRA

180

Putina rabdare, zisei eu, dIndu-i mina

la o parte, hamesitule antropofag ; ja seama

cA ceiace vezi Inaintea ochilor tai nu

sint cleat toate rudele tale Insirate pe ata

spInzurate pe cue In rIsma dela MIrcu.

Tovarasul meu mirii ceva printre dinti,
dar se stapIni.
Jupineasa, jupineasa, zisei eu, strigind pe femeia crismarului, care umbla
de colo pana colo, slujind pe musterei ;
juptneasa, la poftim o leaca 'ncoace.
Si femeia se apropie de mine. Crisma-

rul se parea ca-si cauta de treaba.

MA rog, zisei eu, chid femeia fu

lInga mine, am voi sa mIncain ceva ; veflint de departe si slntem osteniti si flaminzi ; n'al vre-o odae mai de-o parte
CrIsmarul Insa, care auzise intrebarea
mea si care cu o repegiune de maestru,
entarise cIstigul ce i se infatisa, zise femeii lui
Du pe dumnealor In odae, Zamfira,

vezi ce poftesc.
Ne scularm i urmaram pe crIsmareasa.
Stilt datar sa insamn In treacat ca Zamfira lui Ilie Filipoiu, crlsmarul dela MIrcu,
se deosebia mult de Sura lui Avrum, din
Sestina : statura mijlocie, sprincene ne-

www.dacoromanica.ro

190

PE DRUMURI DE MIIIITE

gre imbinate, par castaniu, chi cAprii, nasul drept, gura micd, fata Amid, cite o

gropitd in fiecare obraz cind ride, virsta

25 0 ani... $i dacd mai adaugi cd viata

sedentard i bunul traiu II pdstrase toatd

plenitudinea, rotunzimea i frAgezimea for-

melor femee0i, dacd mai adaugi tonurile

trandafirii care rdsdreau de subt pielea alba

i curatd a fetei i a bratelor ei, apoi cu

drept cuvint te-ar fi grins mirarea i n'ai
fi putut_sd-ti dai socoteald, cum de se rAtA-

cise aceastd mielutd tigae printre atItea

capre Mil barbA.

Jupineasd Zamfird, zisei intrina In

odae i adresindii-md crtmdresei, nu cduta
0 sintem aa prdp2diti ; la pirdalnica
as'de ploae ne-a apucat pe SetinA i ne-a
murat ca pe nite *oared ; dumnealui, 11
vezi ? i ardtai la tovardul meu, e cdprar in armata lui Vodd, i eu sint revizor de drumuri ; cAlAtorim pe socoteala
stdpinirii I, fiindcd norocul ne-a adus In casa

la dumneata, apoi dA-ne ceva sd mincdm ;

plAtim oricit, numai sd fim multumitl.
Da' ce-ti pofti dumnevoastrd ? ne in-

trebd ea.
Asta-i asta, jupineasd Zamfird; doar
tiu cd n'o sd ne dai bor de ochi Oprii
i fripturd de obraji trandafirii ; ja dd-ne

www.dacoromanica.ro

JUPNEASA ZAMFIRA

191

si dumneata vr'un scrob, vr'un bor de

puiu, niste brInzIncu smintind, dd-ne ceva,

cd sintem asa de flAminzi, incIt de mai

stai mult Cu noi te mincdm cit ai -elipi.
Si o strinsei upe de obraz cu dosul a
doud degete.

Dali astepta o tira ? mA 'ntrebd ea

zImbind si dindu-mi jos mina cu o loVi-

turd upad..
Da om astepta si doud, numai cIt
mai degrabd, cd tovardsul isfa al meu

are obiceiu de moare cum apune soarele

si -n'as vrea sd thoard fldmind, sdrmanul.
Indatd, Inchee Zamfira noastrA, esind

iute si trAgind usa dupd dinsa..

Peste putin Axinia intrd In odae.
Da' ne4voastrA, in d intrebd ea, Iti
rdminea aici ori merem Inainte ?
Da' tu, Axinio, und crezi cd e tnai
bine de mas ? Prin plrloage ori la juplneasa Zamfira din valea Negrei Brostenilor 1

Cum ti vra 'neavoastrd.

Foarte bine, minem aici. Du-te si
cere sd-ti dee sA Mininci ; cere sd-ti dee
si vin, daca bei ; pune-te bine la cale si,
daca nu-i avea unde dormi, vino aici In
odae.

www.dacoromanica.ro

1g2

PE DIWMURI DE MUNTE

Axinia paru ca vrea sA zica ceva, dar

se razgindi, esi, si se duse.
Tovarasul meu se lungise Cu fat a'n sus

pe unul din cple doua paturi ce se aflau

In odae si statea nemiscaf, Cu ochii In
podele si Cu ceafa rezemata intre degetele Inclestate ale aminduror minilor sale,
In loc de perna. Ma lasai si eu Intr'un
cot pe celalt pat; ma simteam obosit. Peste putin, usa 'be deschise si jupineas

Zamfira intra cu ceiace s'ar putea numi tactmuri. 'Trase masa de linga fereastit* in mijlocul casei, asternu pe ea ceva

care semana a o fata de masa si puse

doua tacimuri alcatuite fiecare din cite

dota talgere, unul Intins si altul adinc,
care se inrudeau Cu farfuriile prin forma,
lar Cu strachinile prin florile lor de smalt
albastru si gros ; furculitiie si cutitele,
desi cam ruginite, eran totusi cutite si
furculiti ; lingurile de tisa, Cu coada In
forma de sarpe sapat In lemn, dovedeau
munca staruitoate a vre-unui calugar ; lar

deasupra tuturor, domnea cite un gros

si mare servet de cinepa strIns In patru.
Bravo! jupineasa Zamfira, zisei eu,
privind pe crtsmareasa cum punea masa,

si fara a ma urni depe cotul pe care

stateam rezemat, bravo I pe cit 'ad, dum-

www.dacoromanica.ro

JUPNEASA ZAMPIRA

103

neta ai de end sd ne ospdtezi ca pe niste feciori de Domn. Vezi dumneta pe tovardsul ista al meu, care std lungit ca o
tInjald ? SA. stii 0, pAnd acuma, el a si
suflat ca &dui o mdmdligd Intreagd vi-o
oald Cu bors ; pentru el prin urmare, si

fiindcd sIntem, cum s'ar zice, la Sf. Hie,

sd n'aduci la masd cleat doud mere, da'
stii dumneta de cele sintiliesti, pe-o parte
gdIbii si pe alta trandafirii si, dacd fragii
nu s'au trecut, n'ai face rdu sd-i aduci
vr'o doi, cd-i plac strasnic.,
Ei, dumitale nu ti-e foame, zise ea
rosindu-se usor si sfIrsind de pus masa.

Cam, ai dreptate, jupineasd Zamfird,

eu sint de cei care se saturd Cu lumina

luceferilor de sard.
Ai sA mlninci trinteald dela Badea
Ilie, zise tovardsul meu, intorcIndu-se pe

parte si cu fata'n casd.

CrIsmdrita esi si, dupd citeva minute,
Intrd cu o femee dupd ea, amindoud Incdrcate ca de-ale mIncArii. Ni se puse
pe masd o coscogea mdmAhgd pe un fund

de Iemn, un scrob la care se pdrea cd

luase parte gdinile unui sat Intreg, o mare

strachind cu ca s frAmIntat chiar atunci si
strachind si mai mare incd plind ca un
ocean de hors. TovarAsul meu se sculd
9

www.dacoromanica.ro

194

PE DRUMURI bE MUNTE

iute, se puse la masa si incepu sa mr nine Cu o lacomie si o furie vrednica

de un salbatec.
Bine, jupineasa Zamfira, zisei asezindu-m si eu la masa, pe cit vac!, dumneta iti bati joc de noi ; am uitat, ce-i
drept, sa-ti spun -ca dumnealui e Flaminzila din poveste, care numai pe-o masea
pune noud cuptoare de pine si nou ialoviti fripte ; si dumneta ne'ncurci c'o lingull de bors si c'un strop de brinza ?

la stai numai o leaca, s'ai sa vezi cum

o O. sufle intr'o clipa si scrob, si brinza,

si bors, si matnaliga.
Si dumneta, ce nu-i dai pace ? Daca
i-i foame, cum n'are O. minInce ?
A ! Vra sa zica pe dumneta, juptneasa Zamfira, te-a palit mila de dumnealui ! Bine, am sa te asaz la Badea 11i6.
Ei ! Parca Badea Irie alta grija n'are.

Si raspunsul acesta atit de simplu ma

Ma pe ginduri
Hm! cugetam eu, piscind dinimamaliga si sorbind subtire borsul de pe
vIrful lingurii ; mi se pare ca jupineasa
Zamfira are ochi destul de caprii si, daca
cerurile s'ar hotari sa-si amestece Cu marile culoarea si adincimea lor, ar trebui
sa se iee putin dupa ochii sprintenei jumawww.dacoromanica.ro

JTJPiNEASA ZAMPIRA

05

tAti a lui Badea Hie de pe valea N egrei

Brostenilor ; nu stiu Insd, in cazul acesta, cu ce lumini tainice si cu ce viatd
aratoare ar insufleti ele moarta lor adincime... Si In ochii juptnesei Zamfirei e atita taind si atita viata arzdtoare L.. Sint
atit de mici gropitele din obrajii ei and
ride L.. Am vAzut in viata mea atttea
sprincene Imbinate si, totusi, nici unele

din ele n'au avut darul de a-mi strInge

fiinta atit de puternic In arcul lor ferme-

cat, dupd cum gdsird Cu cale s'o facd

intro clipd sprincenile juptnesei Zamfirei.

Toti trandafirii pdmintului s'ar vesteji de

ciudd, dacd s'ar uita la gura mica si in-

floritd a crtsmdresei

5i nu bAgam de seamd cd duceam la

gull lingura desartA si cd, in mod inconstient, luam de cloud ori din mdmdligd si
nici odata din bors. 5i poate cd aveam
dreptate ; cdci, mai la urmd, cine pusese
pe jupineasa Zamfira sd stee infiptd in
fata mea si, mai ales, cine poftise pe sfin-

tul soare care apunea, sd se strecoare

prin fereastra si sd amestece nuantele de

aur antic ale razelor sale Cu tonurile albe
si trandafirii, care rdsdreau de subt pielea
find a temeii acesteia ?
MA rog, jupineasd Zamfird, zisei ett

www.dacoromanica.ro

196

PE DROMURt DE MU241t

!Astrid lingura, punInd m/nile in buzundri

$i rAsturrandu-md In cumpAnd pe speteaza

scaunului, md rog, nu crezi dumneta cd

soarele, acest FAt-Frumos din poveste, a
pierdut urma Ilene' Cosinzene $i cd s'a
virlt pe fereastrA la dumneta, ca s'o caute ?

Eu te sfAtuesc sa tragi perdeaua, cd tare

mA tem sd nu te vad zburInd pe jereastrd cAlare pe-o razd de lumina...
Ei !... zise ea c'un fel de cochetArie
proprie orcdrei femei, la lasd-mA 'n pace !

$i un fel de minie prefAcutd se cetea In

ochii ei.

StrInse iute de pe masd si esi.

Peste putin usa se deschise $i Axinia
intrA.

Da'...
Da' bine, sfIrleaza dracului, zisei eu

lulndu-i vorba din gurd, alt drum nuera

de mers la $ar ?
Axinia se uita lung la mine, neIntelegind de ce-o luam asa repede.

Catd-ti treaba, Axinio, zise tovarA-

$ul meu bAtind-o usor pe umAr ; nu te

speria ; la, jupIneasa Zamfira nu-$' ce-o
fAcut, ntits' ce-o dres cu ochii dumisale
cei In floarea fuiorului de enepd, cd I-a
sdgetat prin inimd. Nu cumva stii tu sA
descinti de sAgetAturd I
www.dacoromanica.ro

JUPNEASA ZAMFIRA

07

D'apoi sA-i descinte cine l-o sAgetat, zise ea jumAtate glumind, jumdtate
muscatA de un fel de gelozie Indscutd
oricArei femei.

MA rog, zisti eu pe un ton de o

seriozitate silitd ; n'o sd sfirsesti Cu flea-

curile ? Du-te, Axinio, si zi cuiva sl ne

astearnA ceva pe paturi sd ne culcAm, cd eu

cad de somn. Tu unde te culci ?

Da' m'oiu culca si eu undeva.
Foarte bine, numai sd nu te culci
cu nasul la stele, sA te gAsesc mini dimineatd cu fluer de argint !rare dinti ;
nu de alta, da' n'as vrea sd-ti vdd epele
si pe coconasul ist tindr bocindu-te._
LasA, nu purta neata grijA de asta,
zise ea rosindu-se usor si esind din odae.
Peste putin, jupineasa Zamfira si cu Axinia intrard cu de-ale asternutului. Puserd
pe fiecare pat si la cA.pAtAiu cite o perna
mare si virtoasA, lar in lung cite cloud

poclAzi una peste alta, una ca prostire

si alta ca oghial. Ni se puse pe masA un
sfesnic de lut cu o luminare de sdu si
)
citeva chibrituri.
laca asa, jupineasd Zamfird, zisei eu
uitindu-mA la paturi, nici ImpAratul tur-

cesc nu cred c'o sd doarml noaptea asta

jnai bine decit noi, Un lucru nurnai ;
www.dacoromanica.ro

PE DRUMM DE MUNTE

198

Cu podada astai arAtai pe cea Cu care

era sd md invAlesc eu s'a mai MOIR
cineva ?

D'apoi ne-am Malt noi, rAspunse

ea, uittndu-se lung la mine i neintelegindu-mi rostul Intrebdrii.

Nu glumeti ?... Chiar dumneta singurd, jupineasd Zamfird ?
Ei, zise ea ca intepatd de Intrebarea mea, dumitale ti- i de glumit, nu ti-i
de dormit.

Ba de loc, jupineasd Zamfird ; eu

n'am glumit de cind nit.
Ba, jupineasd Zamfird, intrerupse
tovardul meu, ja sd-ti spun eu una i
bund : vrai sd n'auzi la noapte trdsnind

pe acoperemInt i hodorogind prin pod ?

Unge ferestrele cu usturoiu i pune cruce
de ceard galbdnd pe borta chen ; altmintrele, toate bufnitele i toate cucuveicile,
de pe unde-or fi, toate-or sA se string& in
preaima case! dumitale ; Val sd vezi sti-

clind toatd nopticica lumini albastre pe

la fereti... Trebue s. tii cd dumnealui
il lunatec i noaptea sta la sfat cu stri-

goii, cu bufnitele i Cu liliecii.

Da' poate cd n'o mai hi' tocmai aa

cum spui dumneta, zise ea cam in batae de joc,

www.dacoromanica.ro

JUPTNEASA ZAMFIRA

199

Vra sA zicA...

tovard$ul meu 1$i puse mlnile la

spate $i privi pe cri.$mdreasa drept In
Si

ochi.

Vra sd zicd, zisei eu apucIndu-1 de

vIrful urechii $i facIndu-i \ant, vra sd zicd
stinga 'n preee...jur ! $i la culcare... mar$ 1.
Anfindoud femeile e$ird din odae rIzInd
Cu hohot.
Ctrid ne sculardm dimineata, soarele
Ina nu rdsdrise ; caii erau dinaintea crl$mei $1 Axinia-i In$euase. Badea lije $i jupineasa Zamfira erau sculati $i trebAluiau prin crl$md.
Pldtirdm $i e$irdin sd plecAm.

Apoi mai rdmIneti sdnAto$1, zisei In-

cAlecInd $i cirnind calul spre drum.

SA. mergeti sdnAto$i $i drum bun,
ne dorird Inteun glas Badea Ilie $i juplneasa Zamfira, $i mai poftiti cind v'iti
Intoarce, addogd aceasta din urmd.
Bucuro$i, sd vd gdsim sAndtqi.
Plecardm.
Pentru Intdia oarA, poate, In - zilele mele

mergeam pe un drum de munte In o sta.lucia dimineatd de yard, fArd sd-mi dau

samd de frumuseta locurilor ce strAbdteam... GIndurile mete rAmdseserd -departe
de mine... $i Cine $tie at a$i fi mers astfel,

www.dacoromanica.ro

200

PE DRUMURI DE MUNTE

dacd tovardsul meu nu s'ar fi Insdrcinat sd

md smulga dintr'un soiu de toropeald sufleteascd...
Ei I bdtrInule Isac Lachedem, II auzii
deodatd strigInd dela spatele mele, ei !
legendarule jidov rdtdcitor, ja priveste si-mi

spune, te rog, dacd subt cerul vesnic de

primAvard, care pluteste peste fericitele
vAi ale Casmirului dumitale asiatic, ande
inchipuirea a asdzat raiul pdmIntesc, ai
vAzut un rdsdrit de soare sau o priveliste

mal mdreatd cleat pe valea Negrei Brostenilor nostri ? Oare Himalaele si Hinducusii misterioasei dumitale patrii 41 MAItau mai mIndri spre cerul 'impede piscurile for aeriene ? Si aurul idealizat al razelor de soare poleesc acolo mai fermecdtor cleat aice crestetele lor neguroase ?
Oare e acolo mai molatec si mai cu mlestrie tesut din ceatd si lumina vAlul strdveziu si imens aruncat de Dumnezeu
peste adIncuri ? Oare spiritul care sad
peste ape In zorile creatiunii, era mai
dulce si mai lin decit adierile depdrtatu-

lui nostru apus ? In ce pIrdu de race si

curgAtoare roud a pus natura un suspin
mat adinc de dureroasa dragoste decIt In
glasul Negrei Brostenilor nostri ? Si dacd
fatd de toate acestea, ram!' Ina nepdsdwww.dacoromanica.ro

JUNNEASA LAMPIRA

201

tor, daca idila biblica a lui Booz si Ruth

nu-ti Infloreste Inchipuirea, daca din zarea veacurilor nu-ti rasar in suflet ochii
negri ai Indianei Tamar, daca nu Intrevezi subt alba stola asiriana chipill fermentor al Chaldelanei Rachel, daca InsfIrsit sufletul dumitale mai ramine, fata
de toate acestea, lantuit In sThul crIsmaresei cu ochii In floarea fuiorului de
ctnepa...

Daca toate acestea se Inttmpla sau

nu se Inampla, Il Intrerupsei eu, tu Matti
totusi cea mai mare secatura din univers...
Tocmai cind...

Tocmai chid si destul, ori te umflu

de urechi.
Foarte bine ; iata un argument In

fata caruia trebue sa-mi plec capul si...

SO. taci,..

www.dacoromanica.ro

Ion Rusu
Dupd un ceas de drum, ajunseram la
gura Dtrmocsului, un pirau care-si face
drum prin cotiturile de miazd-zi ale munti-

lor si se varsd, pe dreapta, in NeagraBrostenilor ; lar In unghiul pe care-1 for-

meaza Dirmocsul cu Neagra, se afla adzata crisma. 0 singura grinda inalt suspendata, ramasita a vre-unui pod desfiintat

vechime, unea cele doud maluri ale

Negrei, ca un fel de punte aeriand. Noi
tdiardm prin apa, suiram malul drept si
ne indreptaram spre crisma ; lar Axinia,
dei apa nu era mai adinca cleat pina la
genunchiImpinsa de natura ei de veverita, gasise nimerit sa treaca 01111 pe
punte ; si cind ne uitaratn noi indarat, o
de

vazuram prin aerul Inalt, strabatind cu pas

usor si sigur grinda Ingusta de peste

Neagra.

Bine, custura lui Scaraoschi, h zise

www.dacoromanica.ro

ION RUSIT

203

tovardsul meu, elnd ea ne ajunse din urmA,

dar daca te duceai de-a tumba in apd ?

Adicd tu nu poti trece peste Neagra decit numai prin vdzduh ? Ori vrai sd nu-ti
vadd lumea picioarele 2 Sa-mi fi spus, cd
te luam calare.
la dd-i pace, N intrerupsei eu , Axinia

a fAcut, se vede, multe pacate si se deprinde, de pe lumea asta, ca sd treacd

peste cele nbud vdmi ale vdzduhului din
lumea cealaltd. Nu-i asa, Axinio ?
A hi, rdspunse ea intepat.
Desedlecardm dinaintea crIsmei.

Pina ce Axima sd vadd de cal, noi ne

asdzardm la un fel de masa, subt umbra
unui mesteacdn. In crisma, tot la o masa,
chefuiau Oliva tdrani. Mai de-o parte, ca
la o svirliturd de bdt, o multime de femei
erau strinse ciotcd si fdceau nu stiu ce.
Axinia luase selele de pe cai, Ii legase la,
gard, le dAduse putind iarbd si se Intorsese unde eram noi.
la vezi, fatd Mi, daca putem gdsi
ceva de-ale mincdrii la crisma asta.
Axinia se rdsuci Inteun picior, pleed si
dispdru in crisma. Peste citeva minute se
Intoarse.

Vai de mine ! zise ea spdrietd si Cu

mina la gura, vai de mine! Ion Rusu i-aici...

www.dacoromanica.ro

204

PE DRUMUR1 DE MUNTE

Ei, *i ce te apucA, fa ? ce-i ,cu Ion

Rusu al tau? o intrebai eu.
Ion Rusu din gura DirmoesuIui...
Foarte bine, din gura Dirmocsului ;

dar in sfirsit, cine-i Ion Rusu al tau, de

parca te-a apucat toate nabadaile ?
D'apoi neata stii ? sa te fereasca
sfintu' de el, cind fi cu chef ; se leaga de
toata lumea s'un sat intreg n'are ce-i face.
Ei, si de asta te-ai spatiet ?

D'apoi ?
Bine, bine, o sa vedem ; pin'atunci,
ja vezi, nu ne mai aduce ceva sa mIncam ?
Iaca vine.
In adevar, crismarul, un RomIn cam de
patruzeci de ani, venea cu de-ale alinead.
Burla. ziva, prietme, h zisei eu, cind
fu linga noi.
Multamim dumneavoastra l ne ras-

punse el scurt, punind fara alta vorba

dinaintea noastra o pIne useata, o bucata

de cirnat si mai uscat Inca, niste brinza
intr'o strachina si o legatura de ceapa verde.

Da' vin ti pofti ? ne intreba el.

De-ocamdata sa ne dai aloa rece :
sintem inferbintati de drum , vinul o sa--1
cercan.' mai pe arma.

Si nepasator ne lasa si, Cu pasi greoi

si largi, se intoarse in crisma.

www.dacoromanica.ro

ION RUSU

205

la cearcd-ti dintii In cirja as' de

corn a bunicl-to, fa Axinio, t isei eu, dInd

femeii o bucatd de drug ; uite pine, uite

ceapd, uite brink minincd, sfIrleaza lui
Scaraoschi, pdnd ce nu dd Rusa cu crucea peste tine. Auzit-ai tu de Ivan Turbina ? Ei bine, sd stii tu cd acela era
tot Rus si-1 chema tot Ion, ca si pe Rusu
tau ; si avea o tolbd blagoslovitd de Dum-

nezeu, In care vira pe toti dracii. Pe cit

am aflat, si Ion Rusa din gura Dirmocsului are o toll* in care s'a hotArlt sd te
' vire si pe tine, cu dracii tdi cu tot.
Li, neatale ti-i a pruji, da' neata stii
pe Ion Rusa? Las' c'ai sd vezi.
Cine ti-a spus tie cd nu-I still, fa ?
D'apoi eu nu- s Rus ?
Neata Rus ?...

Ba Ina de cei Cu coadd, Axinio.

Ei las'... zise ea uitindu-se la mine
Cu un zimbet de ironia neincredere si oprind la jumAtate cale spre gura o ceapA,
din care mai muscase odatA.
Sfirsisem aproape de intricat, cind mi
arunai, din intimplare, ochii spre crismd.
Un Romtn de o InfAtisare atletia care,
desi in crismd, se pdrea totusi acasd la
dinsul, umpluse golul negra al usii si, Cu
picioarele desfAcute in compas pe pragul

www.dacoromanica.ro

206

PE bRIJA1t/R1 bE MUM

de desupt, stAtea si se uita tinta la noi ;

Cu o mina la spate si cu alta rAsucindu-si
o musteatA stufoasA si galbAnA, pArea cA

pldnueste ceva ; de subt cAmesa lui albA

si scurta pana deasupra genunchilor, de
subt briul verde si lat ce-i incingea sAlele,
de subt itarii lui creti si curati, rAsdrea o
musculaturA sculpturalk care ar fi fAcut
gloria unui statuar ; un cojocel scurt fail
minici, aruncat cu neingrijire mai mult peun umAr, se silea sa acopere niste spate
pe care, ca si pe umerii anticului Atlas,
s'ar fi putut rezAma cerurile ; o frunte
netedA si larga se ivea In trei pAtrimi de
subt cAciula lui mare si neagrA, care Cu
greutate se tinea in cumpanA cam pe ceafA,
cam pe-o ureche ; iar peptii albi ai cAmesii
lui, Intredeschise la git si dinainte, pAreau prea strImti pentru sinurile lui pu-

ternice... SA fi avut patruzeci de ani.

Nu cumva acela-i Rusu tAu, Axinio ?

intrebai eu pe femee, arAtindu-i-l.
Ba el, uci...
Taci ca te-aude si te virA 'n tolbA,
prisnelul naibii.

laca vine, zise ea spArietA,si voi

sA piece.

0 apucai de minecA si o tinui pe loe,

fArA a zice nimic. Ion Rusu pArAsise In
www.dacoromanica.ro

ION RUSU

207

adevAr privazul usii si, Cu pasi greoi si

legAnati, se Indrepta spre not: Din chipul
cum mergea si cum se tinea Rusu, intelesei repede cA nu era beat, ci numai Cu
chef, adicd cum ii sede Rominului mai

bine, dar si cum era mai de primejdie,

dupd spusa Axiniei. Si Cu tot gustul de
bocluc si de aceavA, ce se cetea pe fata
lui, nu mA putui totusi opri de a ma
simti atras cAtrA acest om plin de viatA
si cu tot sufletu-i vesel In ochi si pe fi-

gurA. MA hotArii sA-i iau apa dela moarl.

Buna ziva, Rusule, h zisei chid fu

la citiva pasi de noi.
Rusul nostru se opri pe loe si, cum era
el cu minile infipte in briu in loe de buzunare, rezAmat mai mult pe piciorul sting
si Cu dreptul inainte si putin cam slobod,
mA privi un moment fall a-mi rAspunde,

dupd oniceiu, la buna-ziva mea.

Multumesc dumitale, zise el in sfirsit, scotind dreapta din brin si rAsucindu-si
musteata stingA ; da' adica de unde ma

cunosti dumneta, cucoane, de-mi zici asa

de-odatA pe nume, mA IntrebA el cam rAs-

tit si privindu-mA tinta.

De un' te cunosc ? Bravo, Rusule I
zisei eu sculindu-ml, apropiindu-ml de el
si bAtindu-1 usor peste umAr , da' cine nu

www.dacoromanica.ro

208

PE DRUMURI DE MUNTE

cunoa0e pe Ion Rusu din gura Dirmocsu-

lui ? Oare este un Romin mai verde i

mai chipm pe toed valea Negrei-Bro-

tenilor, decit Ion Rusu din gura Dirmocsului ? Doar cred cd satul de frica lui tie
i nu de- a buhalului popii ; i mi se pare
mie cd fetele i nevestele se cam sfddesc
dupd mustetile tale cele galbene i stufoase ; uite, biata Amnia numal cit te-a
vAzut 'a i apucat-o tremurul lui Cain.
A! haaa 1 Axinia din gura Borcei,
zise el fAcInd un pas spre femee i privind-o scInteetor ; la mai stdi tu, fa, sd-ti
sucesc eu gitul ca la oplrle, amu ; ce

mitt tu aici i

Axinia, sprintend cum era, o rupse de

fugd.

la ascuitd, Rusule, zisei eu apuen-

du-1 de brat, las' cd i-i sud i gitul mai

pe urmd.

Si cum se uita Rusu dupd Axima care

fugea, dAdu cu ochn de grdmada de femei
strinse ciotcd mai deoparte, Imprejurul a

nu tiu ce.

A 1 ha I zise el, iar o venit aici co-

toroanta de vrAjitoare.
$i pe cit li IngAduia starea lui de ameteald, se smulse din strtnsoarea mea i
se Indreptd repede spre grAmada de femei.
www.dacoromanica.ro

ION RUSU

209

la mai stati sd v'ardt eu amu, a-

menintd el de departe.

laca Rusu ! iaca Rusu I auzii stri-

gind spAriet pe o femee din grAmadd.

Toate femeile Intoarserd capul i, clnd

vAzurd pe Rusu venind, iute se sculard

'o Impunserd de fugd care incotro. 0

babA, care pArea cd formase centrul grupului de femei, se sculase i ea, strinse

repede nu tiu ce i, pe cIt ii ingAduiau

bAtrInele ei picioare, o lud i ea la fugd
spre Neagra, ii ridicd fusta pAnd la ge-

nunchi, Infra in apd i, luptIndu-se cu re4pegiunea curentului, se silea sd ajungd

cit mai iute la malul celdlalt. Nu cunosc

obiceiul ctnilor de vinat, dar imi inchipuesc

cd tot cai Rusu trebue sd fi rdminind

pironit un ogar, care vede o sutd de e-

puri tinind de-odatd . din toate pArtile i

nu tie dupd care O. se lee. $i Rusu, mi-

nios i rqinat, poate, de neizblnda sa, se

intorcea mai Meet- cleat se dusese.
Da' ce-i, Rusule, zitei eu, end fu
IMO noi, ce te-ai apucat de spdriet femelle satului ?
Ce-i ?... D'apoi cd doar n'oiu da eu

cu crucea peste spuraciunea cea de cotoroantd, zise el ardtind spre baba care
trecea Neagra prin vad ; i o sudalmde

www.dacoromanica.ro

210

PE DRUMURI DE MUNTE

care dovedea cd Rusu nu era In termeni

tocmai excelenti Cu crucile, Cu Dumnezeii,
Cu icoanele si Cu tdmlia, cAzu Ca o grin-

dind pe capul babel, care trecuse apa si

se depdrta repede pe drum la vale. Am
sd-i descInt eu de baghitd unde-o miruit-o
Cu lapte 'acru popa ei cel tigdnesc.

Da ce ti-a facut baba, Rusule, de o

tmlezi asa ?
Hei I d'apoi cd doar asta-i Marula,
vrAjitoarea din PAltinis ; dupAce poartd
toata noaptea pe Sarsaild dup gIt, vine
dg 'ncheagd apa prin sate.
Las'o la pIrdalnica, dacd-i vrAjitoare,

mAi Rusule, cd ti-a face vr'o farmazonie

si te-i trezi intro build dimineata din om
neom.

D'apoi cd doar nu md tem eu de

farmazoniile ei ; eu Is cintdrit In ziva de
Pasti si nu
veniile ei.

se prind de mine drdco-

$i-mi Inchipui cd Rusu trebuia sd fi

fost cIntdrit si In ziva de Crdciun ; cAci

imi fAcea impresia unui om care era In

stare sd svirle cu barda si In Dumnezeu

si In dracu.
Hei I Axinio, fatd hai, hai vino 'ncoace,
zisei strigInd pe femee, care sta lungitd

pe iarba mai incolo, lao depArtare anume

www.dacoromanica.ro

ION RUSO

211

aleasa in vederea Rusului ; hai, vino 'ncoace, ca Rusu s'a hotarit 5d-ti suceasca
gItul mai tIrziu.
Axinia se scula si, Cu bAgare de seama,

se apropie de noi pe la spate.

fa du-te si spune crismarului O. vie
Cu socoteala, Ii zisei Intorcindu-ma la ea.
Axinia facu un ocol larg si chibzuit pe

la stinga Rusului, dela care nu-si lua o-

chii pana ce nu se simti In afara de

sfera primeidiei si, apropiihdu,se de usa

crIsmeil striga pe crismar fail a intra

Inlauntru. Acesta veni numaidecit, plati-

ram si ne scularam O. *cam.

D'apoi ca doar Will pleca neavoa-

slit Ma sa va opriti pe la palaturile Rusului, zise acesta infingIndu- si provocator

amlndota mlnile In briul sau verde si lat.

Rindul nostru", cugetai ell. Nici nu

ramIne vorba, Rusule, sa trecem noi prin
gura Dirmocsului si sa nu vedem palaturile Rusului, se poate ? Numai O. mergem
mai repede ca ne-apuca noaptea si trebue

sa fim In asta sara la sar.

Da' ce-asa mare graba, ma rog ?

Doar Saru' n'o sa fuga peste granita : tot

acolo o sa-1 gasiti si mIni-dimineata.
Asa-i, Rusule ; dar, vezi tu, noi sintem cu trebi de-ale stapitnirii i nu putem intirzia.
www.dacoromanica.ro

212

PE DRUMURI DE MUNTE

D'apoi cA, de, nu-i hi dumneta ingineriu care croeste susaua ?

Ba, de nu ti-ar fi Cu supArare, Rusule, chiar eu sint cel Cu susaua ; uite,
si arAtai la tovarAsul meu, dumnealui e
storAs la suprefectura dela Brosteni si are
de dus niste porunci la primAria din San
Rusu se uitA lung si bAnuitor la tovarlsul meu.
MA L.. izbucni Rusu de-odatA, fAcind un pas spre tovarAsul meu care, In
fata acestei explozii de o familiaritate IndoioasA, fAcu si el un pas inddrAf.MA

storAs, mi-ti tAtritia si parastasu...

$i nellsindu-1 sA mai adauge a cui,
anume, Mule si parastas 1
lan ascultA, Rusule, zisei eu, am

luat pe storAsul aista dela suprefectura

din Brosteni, cu chezAsie c'am sd-1 dau

inapoi Cu ciolanele nerupte , si tu, fiincicA

n'ai sucit gitul Axiniei, ai voi sl-mi Via
storAsul in spArieti ? Fii cuminte si la,

mai bine, hai sA vedem palaturile Rusului

din gura DIrmocsului.
MA storAs...

Hai Rusule, hai, zisei apucindu-1 de

mlnicA si trAgindu-1 mai mult Cu sila dui:4
mine.

Da' de unde gAsisi dihania asta Cu

www.dacoromanica.ro

ION RUSU

213

mustetile rdase de molii ? zise el aruncindu-si incl. data ochii spre tovardsul
meu si ldsindu-se a fi mai mult thlt decIt sA meargd de bund voe.
Bravo ! Rusule, d'apoi de ce-a mai
ldsat Dumnezeu motu pe pdmInt ? la, ca
sa mai roadd i ele clte-o leacA de musteti, pe unde gAsesc. S'apoi doar nu-i fi
vend tu sA aibA toatd lumea musteti ca
tine ; a cui e vina, dacd tu te-al dus cel
IntAiu, chid a ImpArtit Dumnezeu musteti
oamenilor pe pdmInt ?
--) Hm 1 fAcu el rasucindu-si cu mlndrie
musteata-i galbAnd si stufoasA.

Si clt pe ce s'o patasca tovardsul meu

din pricina mustetilor.

A junserAm la palaturile Rusului. Nu e
vorbd, aceste palaturi nu erau Imprejmuite
Cu ziduri, metereze si bastioane tocmai
medievale ; In schimb insA un gard de

rAzlogi, vesnic beat, de abia se tinea pe

picioare si, cutrierind locuinta Rusului, so-

vdia si se cumpAnea clt de clt sd cadd

pe alocurea chiar vacile si porcii, cu un
dram de IndrAzneald, ar fi putut sari neo-

priti pe domenhie Rusului ; se vede Ind

cd niel cucuta, nici brusturul, nici urzica
moartd si niel hreanul porcesc nu ispiteau
fie foamea unora, fie lAcomia altora. Sit
www.dacoromanica.ro

214

PE Da/MUR' DE MUNTE

de0 am fi putut tala de-adreptul spre

locuinta Rusului, prin una din miile de

sparturi facute de vechime sau putrejune
in gardul de razlogi al despotului dela
Dirmocs, avuram totu0 tntelepciunea de
a intra pe poarta de onoare ; sariram, cu
alte cuvinte, peste un plrlaz Cu dou trepte

intepenite, fiecare, pe cite doi tarti in-

fipti in pam'nt, 1 fiecare treapta straba-

tind prin gard de-oparte i de alta ; i

mi'nchipui, ca Rusul nostru trebuia sa fi
numarat printre stramo0 sal vre-un Oleg
sau Rurik, de oarece izba sau, mai bine
zis, cocioaba lui nu se departa de loe, de
tipul patriarhal al primelor locuinti slavice;
cel mult daca vechimea li daduse o brinca
i, 1111nd-o intrio parte, II hlise, In ace14

timp i in sens oblic, hniile dat perpendiculare ale u0i i ale ferestrelor sale ;
ap incit acestea, ca o gura i doi ochi

de un alt gen, apucate parca de spasmuri, se strimbau la trecatori. Si daca

Rusu nu avea femee *i copii, avea cel
putin o famihe : un purcel, cu o ram4ita
de murdarie pe sfircul ritului, rasari de
dupa casa i, Cu gitul intins, veni grohaind pana subt genunchile noastre. O

Orla i un cocos scurmau mai de-oparte,

ca pe propriile lor domenii, gunoiul hetewww.dacoromanica.ro

ION RUSU

215

roclit din furul unei cotenete sparte, lar

din and in end, cite o rIndunica, venind

la cuibul sAu, se Infigea ca o sAgeata in
capAtul Inegrit al grinzilor de brad, esite
afarA de subt vechiul acoperemint de sovar.
Bravo, Rusule 1 zisei eu, ImbrAtisind

cu privirea tot coprinsul lui domestic ; stii

cA-mi plac palaturile tale ?
Hm... f6cu el rAsucindu-si eterna-i
musteata stufoasA si galbana; ja poftiti

s'iti sta o Ora; si ne arAtA prispa jerpe-

litA a cocioabei lui.

Mult n'om sta, Rusule, zisei asAzindu- mA pe prispA, ca ne grabim ; ja, ell
om face o tigarA ; tu fumezi ? Si-i intinsei
tabacherea.

MultAmesc dumitate. Eu nu beau

tiutiun.

Si se puse si el pe prispA Intre mine

si tovar.Asul meu.
MA L.. izbucni el de-odat, intorcindu-se rAstit la tovarAsul meu, care se mul-

tAmi de ast data sa tresara si sA scape

cit pe ce, dintre degete, tigara pe care
se pregatea s'o aprinda.

bines Rusule, zisei eu, apucindu-1

cam de dupA git, da' daca mi-i spade
storAsul si I-a apuca frigurde, cu cine ma

cluc eu pAn' la Sal- ? I-a lasA-1 si spune-mi,

stai tu singur In palaturile aistea ?

www.dacoromanica.ro

216

PE bRUMINI DE NitE4Th

D'apoi ? si, dupd un moment de

&dire, uitIndu-se tintd la mine,---ml rog,

zise el, dumneta esti chiar ingineriul Cu
usaua ?
D'apoi doar ti-am spus OdatA, Rusule ;

ce ? vrai sd ti-o spun de cloud ori ?

Apoi, dacd-i asa, cInd II veni Cu unja

pe-aici, sA pui sd tae coltul ist de deal,

cd se nArue peste mine, zise el, arAtIndu-mi Cu degetul spre drum si drept in
fata cocioabei lui.
In unghiul repede ce fAcea drumul de
la apus spre miazd-noapte, intra In adevAr, inalt si amenintAtor, - piciorul unui
deal ca povIrnisul sfdrimat, semn a dealul
se lAsa !met la vale pe pAtura lunecoasd
de lut ce-i slujea de temelie.
Bucuros, Rusule, zisei, uitindu-mA la

piciorul cel de deal *i dIndu-mi aerul, ca

mA gIndesc asupra lucrului ; dupd aceia
scosei carnetul si trAsei cu creionul citeva

linii Mil Inteles.Bine, Rusule, continuai

eu, Cu aerul celui mai desdvIr0 ingin2r
bine, Iti fAgAduesc c'o sa caut sA nu se
nArue dealul peste tine ; dar ia sd plecAm cd ne apucA noaptea ; chid m'oiu
intoarce, o sd trec lar pe-aici, Rusule ; am
prins dragoste de tine, i pace.
www.dacoromanica.ro

ION RUST./

217

Rusu isi rAsuci de astA data amindouA

mustetile sale cele galbene sl stufoase si

se pAru a rAmine un moment Cu ochii

in pAmint si ginditor ; apoi, repede :

SA mai asteptati numai o till, zise

el, sculindu-se, Indreptindu-se spre usa
cocioabei lui si Intrind In lAuntru.
MA storAs... zisel eu Cu glas tnAdusit
sl, simulind un ghiont cAtrA tovarAsul meu ;

mA storAs... mi-ti tAmlia si parastasu...

TovarAsul meu se multAmi sl-mi intoarcA o pAreche de ochi, subt fulgerele

cArora s'ar fi topit piscurile de granit ale
Horebului, sl era pe punctul de a formula
un rAspuns, subt trAsnetul cAruia s'ar fi
zgudult din temelie turnul Faselus ; dar nu
avu timp ; Rusu apAru In cadrul strimt al
usii Cu amindoua minile strAlucind de un

fel de unsoare si aducind ceva rotund si

invA lit Intre dou frunze de brustur.

la na colea, ml storls, zise el pu-

nind, fArA multA ceremonie, botul In mtnile

tovarAsului meu, cA doar nu-ti pleca Cu

mina goalA dela palaturile Rusului, continua el, asAzindu-se lar Intre mine si tovarAsul meu.

Cu mina goalA ?... cugetai eu ; nu

cumva, Rusu dracului ne la drept cersetori ?
lo
www.dacoromanica.ro

218

pE DRUMURI DE MUNTE

5i cu ce ne dArue*ti tu, Rusule ?

ce-ai pus tu In frunzele cele de brustur
Ce sA pun ? ja o ti de unt dela
oitele mele. He, heii parca ce ? crezi

dumneta cA Rusu-i aa numai Cu degetu' ?

Si la un moment dat, ne trezirAm, i eu
tovar4u1 meu, Cu labele unse ale Rusului, cAzInd greu i in toatA lAtimea celor cinci degete rAsfirate ale lor, pe spatele noastre, ca semn al unei familiaritAti,
la care Rusul binevoise a se scobori pana
la noi dela InAltimea darului princiar InfAtiat prin botul de unt de oae... 51 pe-

cetea de unsoare a Rusului, tipAritA pe

spatele noastre, rAmase netearsA ; iar

surtucele noastre, pAstrInd-o ca amintire,

trAirA i mutirA cu ea.
Apoi trAgIndu-ml spre el cu acea cAldurA de dragaste spontanee, ce se nate
la unii oameni subt imperiul bAuturii :
MA... ingineriu... zise el, vIrindu-i
fata lui mustAcloasA pAnA subt nasul meu;
mA ingineriu... mi-ti tAmtia i parastasu...
scrinind din dinti i Infipse ochii lui

albagri

i upr Injectati pAnA 'n fundul

ochilor mei.
Bine, Rusule, zisei eu cu rAcealA,
proprie mie in imprejurAri grele, ia sA 1AsAm tAmlia i parastasele pe sama popil ;

www.dacoromanica.ro

ION RUSU

210

de-ocamdatA, si fiindcA mA grAbesc, adAugAi scullndu-mA In picioare, spune-mi IA-

murit pe unde vrai tu sl taiu unja drumului ? SA taiu dealul, sau mai bine sA

fac un zid tadAn de piatrA, care sA opreascA nAruirea dealului ?

Ba sA tal dealul.
Bine ; si scotind carnetul mA fAcui
CA Insemn Cu Ingrijire dorintile Rusului.
TovarAsul meu, folosindu-se de IncurcAtura mea cu Rusul, o stersese ; sArise ph-lazul si Inalecase. and Rusu bAgA de

samA cA tovarAsul men se si suise pe

call un fel de furie II apucA ; mA MA pe

mine, se repezi si sAri pirlazul. TovarAsul
meu, Tusk dete cAlcAe epei si o rupse
de fuga.
MA storAs... MA storAs... crucea si
icoana... si se WA dupl. el ca sl-I prindk
Rupe-o de fugA peste deal, Axinio,
zisei femeii, IncAlecInd si eu repede.
Axinia zburA.
Arsei calul peste sale Cu varga si el

intelese ca, de astA datA, trebuia sa-mi

punA la IndAmInA toat4 iuteala picioarelor

sale ; plecAi In goank Rosu care-si luase

nAdejdea dela tovarAsul meu, auzind In
urmA-i tropotul calului meu, se Intoarse
si se asezA In drum asa, ca sA-mi poatA
www.dacoromanica.ro

220

PE DRUMURI DE MUNTE

apuca din fuga calul de dirlogi ; cInd

crezui irisa potrivit, ctrnii putin calul la

stinga si trecui ca vintul ; lar Rusu, In loc

sa apuce de dtrlogi, mi apua firma.
Mi-ti tamlia si parastasu, ll auzii

strigind In urma mea ; si-mi Inchipui a

trebue sa se fi luat In goana dupa mine
toate crucile si toate icoanele; eram loa
prea departe ca sa ma ajunga.
*1 cind ma gtndeam a o singura nesocotinta a tovarasului meu daduse lucrului o Intorsatura asa de caraghioaza L.
--, Bine, rtsul moliilor, ti zisei ajungtn-

du-1 din urma, dracu te punea sa pleci

Mil stirea Rusului ? Mi-al zadarnicit toata

iscusinta mea diplomaba.
Eram grabit, rAspunse el Cu serio-

zitatea cea mal desavirsita, aci am de

dus dela suprefectura de Brosteni niste

porunci la primaria din Sar.
t
Bine, ma storAs, da' de m'apuca
Rusu la batae ?
As fi sacrificat pe altarul umanitatii
25 de parale si as fi pus pe Axinia sa te
frece Cu rachlu si cu sare ; si, mai la
urma, o batae -6'ar fi fost tocmal lucru

de mirare, de Vreme ce once rupta de

fineta diplomaba se sfirseste de regula
Cu paruiala, -tInd mal ales e si Rusul la
mijloc.
www.dacoromanica.ro

ION RUSU

221

$1 untul ?

I 1-am Mat pe prispA ca sA-1 trimeatA MajestAtii Sale ImpAratului tuturor

Rusilor, spre a-si unge ciobotele Cu el.,
Bine, si acum, pentru toate aceste

isprAvi, care vor forma una din paginile

strAlucite ale cavalerismului modern I, In

lipsa vre-unei Dulcinee de pripas, ti per-

mit sA sAruti In bot pe nAzdravana ta

RosinantA, care a stiut Cu atIta pricepere
sA scape din primejdie pe Don-Chijotul
sAu.

Un suerat puternic si ascutit sfIsie aerul

In urma noastrA. Chid IntoarserAm capu ,
vAzurAm pe Axinia scoborInd iute si grind ca o tarcA peste bolovAnisul dealului
sfArImat, rAsArind acum IntreagA din Indoiturile lui adInci, acum numai tulpanul
el undelemniu zArindu-i-se pe deasupra :
ai fi zis cA se luptA Cu Inecul Impotriva
unor valuri, care se trudeau s 'o InghitA,
S'ai scApat Cu gItul nesucit, sopirla
naibii ? li zisei eu and fu aproape de no'.
D'apoi, zise ea gIfIind, parca mA tem

eu de Rusu ?... si rosie ca un rac fiert,

ufff... f Acu ea, stergIndu-si sudoarea de

pe frunte Cu basmaua el groasa Cu horbotA latA pe margini.

D'apoi de cine, dracu, te tetni tu

www.dacoromanica.ro

222

PE DRUMURI DE MUNTE

fa ? and tu e01 In stare sd. te

mistui

din ochi ca argintul viu, pareai avea chitia lui Aghiutd pe cap ? Doar numai ()child

i Lungild din poveste a-0 poata

veni de hac, cit de iute scaperi tu din

picioate !

01 Pirli-l-ar para focului, mustdciosu' dracului ; nu v'am spus eu ?

De spus ne-al spus tu ; dar tot mi

se pare cd mustetile Rusului te cam gldild pe la inimd...

Da' ducd-se pocnitului cu mustetile
lui cu tot, i O. &tile Cu ele pe cine-o
mai gldilit. Las' sa se mai lege el de
mine, cd de nu-1 fac alb 1... i roOe ea
racul fiert i tergIndu-i Inteuna sudoa,

rea depe frunte Cu basmaua ei groasd,

tesea iute din picioare, mergind alaturea

cu noi.
Da' titi nevoastrA cd n'ajungem In

ia'sard la $ar ? zise ea intr'un tIrziu.

---, Ei bine, ne-om opri undeva ; mai
este vr'un sat pdn'n Sal.?

Mai trecem prin PAltini *i prin Panaci.

Soarele scdpAta spre apus i umbrele

lungi ale muntilor din stInga noastrd Inaintau !met pe vale Inspre muntii dimpoWO, trAgInd pe pamtnt o nesflrOd

www.dacoromanica.ro

ION RUSU

223

capritioasa linie de umbra frIntk tivita

cu lumina. Peste tnaltimile aeriene din
dreapta noastra, framIntate de val adInci,
ca peste o mare Cu valuri incremenite,

se Intindea feeric i Mil sfirit o retea

imensa i fin tesuta din flacarile ro0etice ale apusului. Un vInt uor legana molatee coamele despletite i plIngatoare ale
mesteacanilor blonzi cu trunchiuri de argint. In larba !nafta i de un verde ginga, aceia*i suflare sapa unde fugatoare
i Inflorite ; pe nota domoalA i adInca a
unei orgi colosale, se ridica de pretutindeni, in vazduhuri, i se perdea In departarile albastre, un murmur tainic i nelnteles. Pe caleai lunga i Mil sfInit, Neagra luneca pe lInga noi Cu undele-i grabite i etern murmuratoare... Si cel mult

daca o raza ratatita din apusul Inflad-

rat mai arunca un strop de lamina peste

luciul ei cuprins de umbra... Mergeam tacuti, iar umbrele noastre, Insotindu-ne pe

dreapta, IngInau, cu pa0 de uriq, cadenta lenea a mersului nostru. Si cine

tie, daca Insql sufletele noastre nu se

molipsisera de o simtire mai cucernica...
Cel putin Axinia, 10 strInsese basmaua
In geanta, micarile ei iuti se dornblisera,
privirile ei neastImparate lunecau larg pe

www.dacoromanica.ro

224

PE DRUMUR1 DE MUNTE

Imprejurimi sl, ca amIndoud minile el mici

fnclestate pe baera de dinainte a gentei,

Cu pasul el mdrunt si fin, se conforma,
in mod -inconstient, dupa mersul meditativ al cailor nostrl...
Cale bund, bade Gheorghe, o auziram noi strigInd deodata cdtrd un romin,
care tocmai trecea pe linga noi, mInInd
boil din carul desert.
.
Multdmim d-tale, jupneasa Axinie ;
da 'ncotro ?
la pdnA'n Sat. cu 'mnealor. Da' lelea
Catrina a hi acasa. ?
Apoi acasd, cd n'am mal luat-o.
Da"ncotro bade Gheorghe ?

la pina'n iarmaroc sa prefac isti

bouleni.

Da' ori ne-a prim' lelea Catrina sd

minem la 'mneael In ia'sara ?
D'apoi va primi ca doar stntem oameni...

Foarte multdmim, bade Oheorghe,

zisei eu ; and ne-om Intoarce, o sa dam

lar pe la dumneta, cred ca te-om gasi

acasa.
Poftiti cfnd It! vra, si noroc bun,
zise el indemnind boii si plecind.,

Foarte multdmim si drum bun raspunsei, despartindu-ne.

www.dacoromanica.ro

Un popas
Pe Inoptate, ajunserAm In PAltinis. Ca-

sele, rar semAnate pe amIndou laturile

drumului, Incepuserd a dormita In mijlocul ogrAzilor largi Imprejmuite Cu garduri

de rAzlogi In zig-zag ; iar pe lingd focurile aprinse mai de-oparte, si ale cAror
flacAri rosietice jucau capritios In Intunericul Imprejmuitor, stAteau cei de casA,
pregAtind cina de sarA. Aninat de o cujbA
InaltA, atIrna nemiscat, de-asupra focului,

ceaunul negru tuteo bae de flacAri ; un

cIne cu urechile ascutite si istete, consti-

ent de local ce-1 ocupa In familie, stAtea

si el cuicat In apropiere, Cu botul pe labe
si cu ochii tinta la foc ; un copil cu un
bAt lung, mal mult de joacA, scormolea
de departe jAraticul, si o puzderie de santei se 1-Mica, topmdu-se In vazduhul Inalt
si Intunecos...
JupIneasA CatrinA, jupIneasA Cawww.dacoromanica.ro

PE DRUMURI DE MUNTE

226

trind I auzirdm de odatA pe Axinia strigind.

Cind Intorsei capul, o zdrii prin Intu-

neric, acdtatd de un gard de rdzlogi si

suitd pe el ca pe o scard.
JupIneasd Catrind, jupIneasd Catrind I

si Cu pumnul ei mic bdtea repede Intr'un

rdzlog, care rdsuna inddusit ; jupIneasd
CatrinAdd L..

Da' cine md strigd ? auzirdm noi un

glas de femee IntrebInd din Intuneric, fArd

a se aprpia.
Eu, jupIneasd Catrind, Axinia din
Gura Borcii. Duc pe doi boeri pAnd'n
$ar, s'am Inoptat aici ; ne-am Intllnit In
drum cu badea Gheorghe, s'o zis sA venim sd mInem In ia'sard la 'neata.
D'apoi cd vi'ti duce 'neavoastrd, jupIneasd Axinie, In altd parte, cd eu n'am
unde sd vd culc, rdspunse ea scurt, Intepat si --minios.

Nu te supdra, jupineasd Catrind, zisei eu, cd nu-i nime de vind ; ja, badea
Gheorghe al dumitale o crezut c'are sd-ti
fie urlt singuricd In ia'sard, pdcat cd nu
ne primesti ; cInd ai sti ce oameni de
treabd sIntem 1...

Drept rdspuns auziirAm o usd trintin-

du-se.

www.dacoromanica.ro

tIN POPAS

227

Ei, sfirleaza dracului, ai pus-o de

mdmdligd cu badea Gheorghe i cu lelea

Catrina ta I Unde, dracu, minem noi in

ia'sard?
Da' las c'om gdsi noi...
Da', adicA dece nu ne-a fi primit,
fa Axinio?
Da' minca-o-ar jernii ; pared crezi

'neata cd doarme singurd, cind nu i-i

omu'acasd ?

Da ?... Atunci sd mergem in altA

parte.
Cirnirdm caii i Intrardm Tonteo ogradd,
care de-o-camdatd pArea pustie ; inaintind trisa putin, zdrirdm la o parte un

masiv de umbrd. Era o casd. O lumind

slabd tIvlea din loc In loe prin pAretii ei
daca aceastA lumind ar fi fost mai
puternicd, ai fi crezut cd arde casa
pe dinlduntrui Un cine se insdrcind sd
vesteascd pe cei din casA, despre sosirea noastrA. Up se deschise largd, I un
flacAu voinic se arAtA In privazul ei luminat.

Buna vremea, voinicule, zisei eu apropiindu-md ; bucuro0 la oaspeti ?

MultAmim dumneavoastrd, bucuroO,
poftim, rAspunse el alungInd cinele.
Descd licardm.
www.dacoromanica.ro

228

PE DIMMURI rit ?Arndt

Eu qi tovaravil meu intraram Inlauntru ;

Axinia ramase la cal.

Pe o \Tatra mare, plita Cu jaratec, sUbt

un horn grosolan, aezat pe un pop de

stejar, un flacauan cu pieptul gol i puter-

nic, cu fata rumana i plina de sudoare,

palea o mamaliga urla0. Un capat de lu-minare de sAu, Infipt Inteun poponet de
lut, i Cu mucul mai Malt decIt flacara,
mijea pe o masa asemenea unui trunchiu
de casapie ; de jur Imprejur pe IMO pareti, goale, unsuroase i wzate pe pi-

cioare de lemn Mute In parnint, se In-

tindeau ni*te laviti Inguste. 13Irnele de

brad, din care erau durati paretii fara

fere0, II aratau pe alocurea goliciunea

lor rotunda *i afumata de subt o lipitura
cocovitA de lut galban, mInjit, odatA, Cu
var. In cotlonul dintre horn i Wiretele
despre ua, un teanc scorojit de piel mitoase de oae statea Inghemuit i umplea

casa de un miros patrunzator de stina.

CInd mamaliga fu gata, Maul o rasturnd

fierbinte pe o masa mai mica i rotunda,
ce se afla in mijlocul casel. Celalalt fladu scoase de subt lavita ni*te ceapa,
ucise pe masa Cu un petroiu ni4te sare,

aduse nu tiu de unde o scafa de lemn

puna Cu brInza i, poftindu-ne *I pe nol,
www.dacoromanica.ro

UN POPAS

229

Incepurarn a minca. Fara multe marafeturi, facuram cinstea cuvenita cinei f rugale a flacailor ; lar Axinia, intrind Cu tarnitele si Cu poclazile dela cal tocmai la

timp, putu si ea sa nu ramie de caruta.

Cina fu scurta. Greul Insa Incepea de

aici Inainte : erau unele probleme de calatorie, foarte Incurcate, pe care !ma tovarasul meu le dezlega cu o iuteala si o
indemtnare fail seaman : asa, de pilda,
fu de ajuns ca somnul sa-i faca chip pe
la gene, spre a-1 vedea, numaidecit, asazInd In lung o tarnita pe una din 1Aviti, potrivindu-si In scobitura ei, OM cu
o perna vIrtoasa, capul salt mic si tuguet,
Intinendu-si, ca o rima, firul subtire si
lung al persoanei sale pe lavita prea lata
pentru dinsul, acoperindu-se pana peste
nas Cu una dim poclazi, si Inteo clipa adormind. Tovarasul meu era o alcatuire
fericita in puterea cuvintului. Axinia um-

fla si ea o podada si o perna WA sa

zica nimic, esi din casa si se Wu nevazuta. Cit despre mine care, and e vorba
de somn, am de impacat o suta de ochi,
chibzuiam un loc pentru acest soiu de
moarte vremelnica. Lavitile erau prea inguste pentru mine si ma hotarii, deci, sa
ma culc jos la pamint.
www.dacoromanica.ro

230

PE DRUMURI DE MUNTE

Mai MO, intrebai eu pe flAcduani,

da' o leacd de fin nu s'a gdsi pe la voi ?
Ba s'a gdsi, cucoane, cum sd nu se
gdseascd ?

Si fait altd vorbd, esi din casd unul

din el si, peste citeva minute, se intoarse
Cu coscogea sarcind de fin. Desfdcui finul in o pAturd groasd,.. jos in mijlocul
casei, pusei si eu o tarnitd drept cdpdMu, md lungii pe mirositorul meu asternut, md invAlii Cu podada rdmasd, inchisei ochii mei si chemai somnul. Cei doi

bdetani se si lungiserd cu fata 'n sus si

Cu pepturile desfAcute pe locurile depe

ldviti rdmase slobode.
Stinsesem luminarea demult, si somnul,
Cu ametitoarele lui mingteri, cAuta sd amortascd si sd inchege cursul din ce 1,n
ce mai incet al gindurilor mele. Eram,

poate, pe punctul de a pdsi in adinca li-

niste a sonului, dar md opri o clipd

zgomotul indesat si rAgusit, ce-1 fAceau

niste picAturi, parca de ploae, ce-ar fi

cdzut de sus, rar si indesat pe poclada,
cu care eram invdlit. Poate cd afard ploud
In adevAr si, de prin acoperemtntul spart,
pima induntru. Se poate... In tot cazul,
scosei mina de sub invAlitoare si, pipAind
cAutai sA ma incredintez... nici urmA de
www.dacoromanica.ro

UN POPAS

231

udeald... si, totusi, picAturile rtu Incetau

de a cddea peste mine din ce In ce mai

des... Poate cd vechimea lucra i noaptea

la desfiintarea cosmoagei, In care md adApostisem, si lutul din coscovituri cddea
peste mine in mici fArdmAturi... Se poate.
Scosei mina de subt invelitoare si cdutai
sd Ind incredintez... Nici o urmd zdremturoasd I... Si, totusi, micile fdrAmAturi nu

Incetau de a cAdea peste mine diil ce In

ce mai des. 0 beldie mai IndrAzneatd din
final, pe care Ind culcasem, md Intepd,
parcd, la ceafd ; intorsei mina, md sal-pinai i impresia IntApAturii dispdru. N'a-

pucai bine sd-mi adz mina la locul ei

subt Invelitoare, si IntepAturi simtii subt ge-

nunche si pe la subtiori... Aproape In acelaji timp, altele md arserd In spate, pe

piept si dupd ureche... $1 ar fi trebuit sd
am o sutA de unghii, spre a-mi putea apAra

pdrtile atacate. Ca culme, simtii pe lungul nasului si pe curmezisul fruntii mele,

arma gtdilitoare a unui mers usor si grabit...-0 cAlAtorie pe nasul meu ? latd, In
adevdr, ceva Cu totul original, cugetai eu.

Si nu md dumeriam, de o camdatd, care

sd fi fost natura fiintelor silfice, ce lunecau atIt de ideal pe cdile fail de urmd
ale fruntii si ale nasului meu... SArii ars
si aprinsei capAtul de lumInare...
www.dacoromanica.ro

232

PE DRUMURI DE MUNTE

Privelietea ce se InfAtig ochilor mei,

Ifni deeteptA In suflet ei groaza el admiratia. lntreg pAretele din preajma culcueului meu dispAruse subt negre ei nesftreite legiuni de ploeniti late el pinticoase
care, In pas de voe, urcau la deal drumul bagdadiei ; ei, de oarece ploenitele
trebue sA fie mai vechi dectt omenirea,
mi'nchipui ea meeteeugul el_ Intelepclunea
lor rAzboinicA trebue sA fi slujit de noimA

mlestritelor alcAtuiri ale armatelor omeneed. In adevAr, aproape de bagdadie,

cItiva din ploenitoil cei mai iscusiti erau
trimeel in recunoaetere ei, pipAind drumul, deschideau marea neguroasei armate;
In frunte ei pe flancurile legiunilor, se tineau alti ploenitol negri, graei ei 'Anticoei, care pAreau cA se bucurA de tnalte
grade erarhice ; lar duiumul armatei, In
lungi, tAcute ei negre eiruri, urca la deal
Meet ei cu pas chibzuit ; rezervele, care
se tineau la urmA, eran alcAtuite din tineretul blond ei roeietec aI natiunii, Ineiruit, ei el, dupA vrIstA, aea !licit la
coada urdiei furnica lute el neastImpArat
o sumedenie de ploeniti mici ctt gdmAlia
boldului, prin a cAror piele subtire transpira stagele roe ei nemistuit IncA, pe care-I

supseserA cu o zi mai Inainte. Ajunse la

www.dacoromanica.ro

UN POPAS

233

bagdadie si in dreptul poclAzil mele, plosnitele, Cu o neinchipuitA iscusintA, pA-

reau cl calculeaza perpendiculara si, Cu

o preciziune matematicA, dindu-si drymul

de sus, cAdeau drept peste InvAlisul ffieu.

Numai atunci nil putui da sama de picAturile Indesate, ce cAzuserA din pod asupra mea, si nu-mi rAmase decit admi-

ratiune pentru iscusinta, Cu care acesti

miel, negri si crinceni dusmani de noapte

stiuse sA lese drumul. anevoios al culcusului meu de fin, pentru drumul strategic al bagdadiei... Oricum, umflai tarnita
si podada si esii afarA... Jar visAtoarea
noptii reginr, care In drumul sAu etern
plutea pe sAninul adinc al cerurilor, avu
de astAdata prilejul sa mA priveascA,
din InAltimei in flama pe care nimeni n'o
poate lua omului din spate ;'lar duele de
gazdA, drept pe picioarele de dinainte, se

uita la mine chid cu un ochiu, cind Cu

altul, neputindu-O da sama' pentruce-mi
vinturam eu asa de desnAdAjuduit bulendrele in aer... MA imbrAcai si, de nu
mi-ar fi fost gIndul plin de plosniti, cine
stie dacA nu m'as fi apucat sA fac mArturisiri de dragoste nreginei blonde a nopWoe', de oarece prea gales si prea trist
se uita la mine din Malta imparAtie a
www.dacoromanica.ro

234

PE DRUMURI DE MUNTE

umbrelor. GAsii .insd mai nimerit sd pia-

nuesc un loc, unde sl-mi pot sA14lui,

pentru ce-mi mai rdminea din noaptei zvin-

turata mea persoand.

Mdi Tdrcq sau Grivei, zisei, adresindu-md cinelui ; IiindcA tu e0i singura
fiintd din univers, care cuno0i nefericirile mele din noaptea aceasta, fd bine,
te rog, i-mi aratA drumul spre vre-o cdpitA de fin oarecare, de vreme ce tu trebue sA Vi un catastih In reguld de toate
culcuurile mai cAlduroase din ograda std.-

ptnilor tal. $1 blind it netezii pe cap ; lar

el, scheurand uor, dAdu repede din coadd

i pArea cd se silete sA priceapa Intelesul vorbelor mele. Cum insd nu tiam nici
unul limba celuilalt, nu ne puturdm tritelege i cAutai, deci, sA es singur din In-,
curcAturd. MA indreptai aa dar spre un
masiv rotund de umbrd, care pArea a fi
o cdpitd de fin. Nu md inplasem. FArd
sA mai stau pe ginduri, dAdui brinci cdrdsturnai.
Ho, boald ! auzii de-odatd, de subt
finul rdsturnat, un glas subtire i spAriet.
Si inteo clipd, Axinia rAsdri drept in
picioare in miilocul vrafului de fin.
Ptiu! ucigd-te crucea ; da' aici ai
fost, sfirleaza dracului ?
pitii

www.dacoromanica.ro

UN POPAS

235

Da 'neta ai fost ? zise ea, scuturin-

duli repede depe cap i depe umeri

ce se acatase de ea ; am chitit ca-i
v'o boala de jita.
fibul

Bine, bine, c'ai chitit, opirla nebotezata , acum, Ink fiindca nu-s nici boala,
nici jita, ia sa impartim capita 'n doua
i sa dormim.
Da' ghine, 'neata nu te-ai culcat

inuntru ?

Din launtru,In launtru m'am culcat eu ; dar m'am rasgindit 1,, In loe sa

dorm cu ploqnitile in casa, mai bine dorm

In fin afara, alaturea cu tine4
Nu mintuisem Inca de regulat noul
meu culcq i cind ma uitai, Axinia i
disparuse subt o patura groasa de fin.
Fa Axinio, zisei eu culcindu-ma i
tragind ffnul peste mine, sa nu cutnva sa

horaegi, ca te-asvirl din fin, de nu te

zare0i.

Si finul de peste Axinia tresari uor

subt micarea de echilibru, ce cauta sa

0-o dea ea pentru dormit.

Da' ce ? ai i adormit;diavol impelitat.

Nici o m4care, nici un raspuns...

Nu rasarise inca soarele, and intrai

in casa i aprinsei luminarea. Tovaraul

www.dacoromanica.ro

236

PE DRUMURI DE biLTNTE

meu i cei dol flAcAuani dormeau IncA

du0, fArA a se fi urnit de cum ti 'Asasem de cu sarA. Na tiu ce se va fi fost
petrecut subt poclada tovarAplui meu ; In
schimb, InsA, pe piepturile desfAcute ale
celor doi flAcAuani i pe fetele lo r aburite de somn, mii de plwiti negre *i Cu
pIntecele sAtul stAteau nemicate i mistuiau In tihnl cina lor de Cu noapte. Cind
lumina le atinse ochii lor obositi, poate
de nesomn, IncepurA a se urni Incet i
greoiu qi a se Indruma, tnteo nesfIqitA
urdie ntgrA, cAtrA tAinuitele lor chilii de
subt coKoviturile lutului depe pAreti.
Hei I scumpul meu, zisei apuctnd pe
tovarAul meu de un picior i trAgindu-1
jos ; la deqteaptA-te din somnul tAu de

veci, cAci tr!mbita Invierii a doua a sunat demult.

Se sculA pe jumAtate, se frecA la ochi
1, cind vAzu lumlnarea

D'apoi ca doar n'o fi e0t bunicA-

mea din groapA. sA horhAesc t u pe dealuri Cu noaptea 'n cap.

Si fArA sA mai zicA ceva, se trInti fu-

rios tnapoi, trase podada pe el, se In-

toarse Cu fata la pArete i se pregAti din

nou de dormit.
Te Ineli, scumpul meu, zisei Smunwww.dacoromanica.ro

024 POPAS

231

cindu-i podada depe dInsul ; bunicA-ta

a e0t din groapA demult, i cel ce judecA viii I mortii a 1 trecut-o In ceata
sfintelor capre depe cela
scoa1A-te sA plecAm.

lume ; hai,

N'avu ce face. Cu o resignare de marfir se sculA pe jumAtate i rAmase un

moment ca buimac pe marginea patulul,
Cu picioarele jos.
MA rog, zise el desmeticlndu-se

scArpininduli Cu dreapta lute i indesat

umArul sting, mA rog, ce vra sA zicA asta?

Asta vra sA zicA, scumpul meu, cd

eu fin cu once pret sA mal rAminA citeva, macar, din picAturile sIngelui tau i
pentru negrii tAuni din fundul tartarului,
cA trA care In curInd vel pAsi.
Breee L. Da' de dimineap a mai
Inceput a se'nvIrti moara lui Tudoran cea
pustie !...

DImpotrivA, eu cred c'a Inceput

prea ttrziu : la privete.
Si apropiind lumInarea, arAtal spre plepturile desfacute i negre ale celor doi f1AcAuani.

RAmase ca trAsnit ; apol, lute i fArA

sA mai zicA ceva, o rupse de fugA pe

uvafarA. lar dupA clteva minute, dAdul

peste el dupA casA, fAcind ziva cela ce
www.dacoromanica.ro

238

PE DRUMURI 13E MUNTE

eu fAcusem noaptea.., si tot In prezenta

lui TArcus.
Axinia Inseuase Cali, flAcAuanii se sculaserA si noi eram gata. Voii sA plAtesc
ceva pentru gAzduire.
MultAmim dumneavoastrk zise f1A-

cAuanul cel mai mare neprimind banii,

sA mergeti sAnAtosi si mai poftiti and

v'iti Intoarce.
--, MultAmim dumneavoastrA, flAcAilor,
-zisei eu IncAlectnd ; mai rAmtneti sAnAtosi.

SA mergeti sAnAtosi, rAspunserA. a-

mtndoi Intr'un glas.

PlecarAm.

Dimineata era rece _si o pAturl groasA

de rouA argintie acoperea tmprejurimile

verzi. 0 liniste si o tAcere solemnA sta.pInea lntreaga fire. Neguri albe se rtdicau spre vAzduhuri din vAile depArtate
si adinci ; iar subt rAceala aerului de noapte,

respiratia vie si cAlduroasA a apelor Negrei aburea ernatic, trAgInd o brazdA surA
de ceatA miscAtoare tntre malurile ei cu-

rate de prund cu multe fete.

TovarAsul meu mergea zgribulit si Cu
gulerul dela vengherca ridicat peste urechi ; Axinia sprintena ca o tared si MIprospatatA de rAcOarea diminetii, de-abia
www.dacoromanica.ro

UN POPAS

289

atingea pAmIntul Cu pasu-i grAbit $i upr.

Clt despre mine, potrivit felfflui meu, i
adApostit subt mantaua mea binecuvintatA,
dAdusem frIu slobod ochilor i gindului

spre a rAtAci in sinul imensei nemArginiri, aurite de IntAile raze curate ale unui
soare tInAr.

Soarele era la prinz end ajunserAm In

Panaci. Ilu ne oprirAm aici, subt umbra
unui fag depe marginea drumului, declt
spre a mai rAsufla caii. Cind fu soarele
de-amiazA, sosirAm in Isleagra Sarului sau
Dorna romtneascA, tinta cAlatoriei noastre.
Aici Inttlnirdm pe Halunga.
Da... ? zise Halunga vAzIndu-ne; i
restul tntrebArii 11 tnlocui prin cele ctteva

semne ale ochilor, ale sprincenefor i ale

degetului sAu cel cu inel de aur.
CAci, In parantezA vorbind, Halunga era
omul cel mai monosilabic din citi existA
pe pAmint; la dInsul o silabA plAtea cit
o frazA, i un semn al arAtAtorului sAu cu

inel de aur cuprindea, de multe ori, Intreaga lui gIndire. Trebuia sl fi trAit cu

dInsul mult, ca sA-1 intelegi... Eu 11 Intelegeam, cAci trAisem mutt, Cu dInsul.

Dela Piatra .peste munti, rAspunsei
eu aproape in acelai stil.
Hai L.. i plecA inainte, fAcindu-ne
www.dacoromanica.ro

240

PE DRUMURI DE MUNTE
_

semn sa-1

urmam. Peste un Ohar de

ceas furam la prietinul nostru comun, un

negustor din Piatra, asezat vremelnic in
Sar. Trei zile staturam pe loc, si oricine
1st poate inchipui ca in aceste trel zile invatai dela Halunga tot rostul, toate chitibusurile si toate siriclicurile plutariei.
$1 fiindca Halung a era acel care jucase
hora Unirii in mijlocul Bistritii Cu apa
pana la briu, tot el acela care Infiintase
In Piatra, cu Te-deum-uri i aghezme, pitarii i casapii nationale, tot el acela care
pusese temeliile societatii, tot nationale,

de exploatare a padurilor subt foarte nationalul nume de Plutau1', urmeaza

deci ca tot lui Halunga avea sa 1 se intimple o foarte hazlie, dar totusi foarte
nationala nenorocire.

Era inteo Duminica ; .sl, fiindca rocul

de petrecere si de adunare In zile de sarbatpare e crtsma, si mai ales fiinda crismarul din $ar era Romin si nu jidan, urmeaza ca, impins de curiozitate si indemnat de Halunga, mersei i eu la crima,
desigur nu pentru a bea, cl pentru a vedea adunata la un loc taranimea muntelui.
$i cine nu cunoaste pe Halunga In $ar 1
Noroc bun, bade Filipe, zise Halunga intrind urmat de mine, In crima
puna de Oran'.
www.dacoromanica.ro

UN POPAS

241

Foarte multamim, domnule Halunga,

raspunse crismarul, un Romin Cu ochii

mici si vicleni.
Si I-Ialunga, uitInd de mine, se lega numaidecit In vorba, cInd Cu unul, cInd Cu

altul; iar eu, Cu mInile la spate si ne0iind tocmai hotarIt ce sa fac Cu persoana

mea, schimbam piciorul de razim cInd pe

dreapta, clnd pe stinga, si cautam sa-mi

dau o infatisare pe cit se poate mai putin ridicula; si oricit Lacean' eu pe importantul, totusi taranii, destepti si ironici cum sint ei, ma trageau Cu coada
ochiului si-si cautau Inainte de baut rachiul lor prost din pahare mari de vin...
La un momeut dat, usa se umplu Cu pintecele sl peptul unui fe! de Goliat care,
IntrInd Inauntru si InaintInd printre t arani, parea O inoata Cu umerii In afara

peste un furnicar de camesi albe si de

chimiruri late. Ras chiar atunci, Cu musteata neagra si puternica, rumin la fata,
Cu ochii negri, vioi si isteti, era tipul Rominului In floarea vIrstei si a frumusetii...
Acesta era vestitul lije Marcu, al caruia
cal bea rachiu, rodea pastrama si cunostea geografia amanuntita a muntelui mai
bine dectt un autor de carti didactice
11

www.dacoromanica.ro

242

PE DRUMURI DE MUNI!!

cel putin calul lui lije Marcu ducea, nectrmuit, pe stApInul sau la toate sttnele,
la toate cherestelele, la toate ttrlele, la
toate primariile i, mal ales, la toate cr1mete muntelui, cuvint pentru care lua
parte la toate compamile geodezice i de
triangulatie.
Buna ziva, Marcule, ti zise Halunga,
cum 11 vazu Intrind.
Foarte multamim, domnule Halunga,

raspunse Marcu. Si o strIngere de .mtna

verde i romineasca se schimba tntre amlndoi. Aceasta strIngere de mina ti fu
fatala lui Halunga.
Mai Filipe, zise Marcu cr4marului,
o oca de rapciu. Pana ce crIgnarul sa aduca la Indeplinire porunca, Halunga ma
facu tunoscut lui Ilie Marcu. A cei4 stringere de Intna i aceiai nenorocire ma
pindea.

Rachiul se aduse i trei pahare mari

se umplura.
la Ooftiti, zise Marcu, dIndu-ne fiecarula cite unul, i-ti cinsti cite-o tt' de
rapciu.
Si te Impinga pacatul sa, nu prime0i
cinstea Rominului... Si bietul Halunga,

care nu punea rachiu pe limba lui sa-I

fi taet, fu nevoit s a Ja paharul.

www.dacoromanica.ro

UN POPAS

243

Bine-am gAsit, Marcule, zisei ciocnind paharul Cu el si Cu Halunga.

Bine-ati venit, rAspunse el ; si dAdu
paharul de duscA.

Eu si Halunga ne multAmirAm a ne
muja buzele in rachiul din pahar, ca in-

tro adevAratA infectie ; dar Marcu nu in-\

tAlegea lucrurile astfel : Cu ia mA rog",

cu bine-ati venit", Cu bine-am gAsie si

eu si Halunga furAm siliti sA golim paharele pAnd la fund. Si In timp ce Hie
Marcu se pArea CA bea apd, noud ni se
pArea cd inghitim flAcAri.

Cind md uitai la Halunga, cit pe ce sA

ml bufneascA risul : ros ca un rac fert,

cu ochii bulbucati, strAlucitori si inotind
in lacrimi, pArea cd inghitise o stamboald

de jdratic ; voia, pared, sa spund ceva,

dar din lapidar, cum era, devenise ca

totul Mbnosilabic si, oriel/ de obicinuit eram cu crimpeele lui de cuvinte, i-nd simteam, de astAdatA, in neputintA de a-i in-

telege silabele despartite prin reticente ;

avea parcd aerul sA-mi, facd mie si lui
Hie Marcu o lectie de silabisire.
Tocmai lucru mare nici eu nu plAteam,
mai la urmd ; totusi, mai tare decit Halunga, mi pAstram Intrucitva, victorios, per-

www.dacoromanica.ro

244

PE DRUMURI DE MONTE

pendiculara persoanei mele pe pdmintul,

care mi se pArea cd se Imbdtase si, inteun dant fantastic, se InvIrtea cu mine,
cu lije Marcu, cu Halunga, cd tdrani, cu
tejghele, cu usi, cu feresti, Cu pastrama

depe cuele corzilor si cu un motan, ce

dormea colac Inteun colt, la picioarele unui sac cu faind.

Ce dracu, cugetam eu, cuprins de
virtejul rotatiunii universale, oare sd fi
scApat de Ion Rusu, numai ca sd dau peste
Ilie Marcu ? Oare Dumnezeu n'a avut
altd grijd, decIt sd umple vAile muntilor
sdi cu mustdti, cu sipuri, cu rachiu si cu
stomahuri de tinichea ?"
Si In ciuda si In desgustul meu pentru
toate crIsmele nationale cu rachiu patrio-

tic, mi venea sa iau pe Halunga de picioare si sd dau In capul lui lije Marcu
gdsii insd mai nimerit sd-1 apuc dm de
dupd spate si sA. ies Cu dInsul afard,
spre marea indignare a lui Hie Mar cu,
care MO de seamd, In cele din urmd,
cd-si pusese boii In plug cu niste netrebnici. Trebnici sau netrebnici, lAsar Am pe
'lie Marcu la crIsmd cu pArerea lui cu
tot ; iar noi, cam pe cloud drumuri, ne
mdreptardm spre casd.

www.dacoromanica.ro

UN POPAS

245

Cum ajunseram acasa, gazda noastra,

o tirgoveaja

foarte drag*, ne lega la

cap cu cite o grimea alba muiata In apa

rece $i porunci s. ni se dee cite o ca-

fea neagra fAra zahar. Un somn de citeva ceasuri ne readuse la starea de mai
Inainte. Adouazi trebuia sa plecam, si tovarasul meu a carui deviza era non bis
in idem" se puse cu picioarele In prag
si -declara ca, Cu nici un pret, nu se mai
intoarce pe unde venise.
Eu Insumi, de altmintrelea, as fi dorit
sa mA intorc pe pluta. Timpul Insa fiind
secetos, Bistrija trebuia sa fie mica si
drumul pe apa, prin urmare, greu i primejdios. Totu$i faja Cu hotarirea nestramutatului meu tovaras, trebui sa inclin
pentrq drumuI pe apa ; dar fiindca dela
Dorna nu mersesem niciodata Cu pluta
panla Piatra, cerui oarecare lamuriri dela
Halunga in privinja greutajilor l primejdiilor, ce le-as fi putut Intimpina.
Hm I facu el dupa un moment de
cugetare... greu... la Coljul Acrei... apa
mica-. Hm... pe cleste nu.. la Chei... la
Toance.

$1 dei Injelegeam perfect ceiace voia

sa-mi spuna Halunga, totusi el In dorinja

www.dacoromanica.ro

246

PE DRUMUR1 DE MUNTB

lui, de a nu 'Asa nimic nelatnurit In mm-

tea mea, scoase basmaua din buzunar,

o rasuci Intenn ciciulete pe care-I Intinse

In toala lungimea lui pe masa din mijlocul casei, si :
Neagra Sarului, arata el strabAtInd
toata lungimea ciuciuletelui de basma Cu
aratatorul lui cel cu inel de aur.
Scoase din buzunar un carnet si-1 puse
perpendicular pe capatul dela vale al basmalei rasucite, mai adaugind la lungimea
carnetului san si lungimea unei creion.
Bistrita, zise el, asezindu-le frumos

si In linie dreapta Cu degetele-i albe si

iuti de scamator.
Si pana ce sa-mi rasucesc eu musteata,
zimbind Uta de chiptil intuitiv cu care
Halunga se silea sa vire In capul meu

firea lucrurilor, pana ce sa-mi pun minile la spate si sa ma dau mai aproape
de masa, prefacindu-ma a urmaresc 1Amuririle date de el Cu mare bagare de
seama, Halunga isi smulse din picioare
botinile si coltunii.
Coltul Acrei, zise el, asezInd curmezis, In raport Cu virful creionului, unul
din coltuni. He, hei !... trebue plutas ; pe
cleste... te duci.

www.dacoromanica.ro

UN POPAS

247

$i celalalt coltun, Intins In linie dreapta,

arata o parte din mersul drept si slobod

de once primejdie al Bistritei...
La Chei... continua el, asezInd la

capatul coltunului din urma amIndoua bo-

tinele paralel una !higa alta si lastnd Intre ele un spatiu ingust...numai deamiaza se vede soarele.

lar la o mica departare de vIrful bo-

tinelor si drept Inainte Isi puse palaria.

Toancele... iac'asa... iac'asa... zise
el framIntind aerul Cu mtnile spre a-mi
arata cum, adica, fierbe, se sfarma si se
pulverizeaza apa In lupta sa cu sttncile
crescute din pamint pana peste luciul ei.
$i InhatIndu-mi fara veste palada din
mina...

Aici-s Chetrosii, zise el asetind-o

la locul cuvenit.
Inhatai si eu depe pat mantaua mea
cea mare si trectnd iute la spatele lui

Halunga i-o aruncai In cap, 11 1nfasurai

repede In ea s'i II cupririsei puternic In
brate...
Sariti ! oameni buni, sariti ca s'a
Inecat Hulunga ! Incepui eu a sfriga cltu-mi

lua gura, cutreerInd odaia cu el In brate.

Ma... Ma...MA... nebunule, 11 auzeam

strigtnd de subt manta Cu glas ragusit.

www.dacoromanica.ro

248

PE DRUMURI DE MUNTE

SAriti ! continual eu si mai tare, ne-

slAbindu-1 din brate.

DeodatA usa se deschise si drAguta
noastrA gazda nAvAli repede in odae.

Da' ce e? Ce s'a intimplat? IntrebA

ea speriatA.
SAriti ! cA s'a Inecat Halunga.
Da?

$i un hohot de ris o apucA, cind vAzu

ivindu-se de subt manta picioarele goale
ale lui Halunga.
MA, nebunule !... zise Halunga, cInd

scApA de subt manta cu pArul vilvoiu...

MA, nebunule l
$1 repezindu ma la masA Incepui a lua

iute si pe rind lucrurile depe ea si a le

trInti de pAtnint la picioarele gazdei noas-

tre, care si stergea cu batista lacrAmile

risului.

Na, ziceam eu la fiecare trintiturA.

Na I laca Coltul Acrei, iaca Toancelei
iaca Cheile Bistritei, cIt despre ChetroA
care erau Inchipuiti prin pAlAria mea, Ii
lAsAi In pace, aninindu-i In cui.
Da' bine, ce-ati pAtit crestinii lui
Dumnezeu ? IntrebA incA odatA gazda
noastrA cu lata infloritA de tis.
MA, nebunule... repeta IHalunga... f i,

www.dacoromanica.ro

UN POPAS

249

culegindu-si lucrurile depe jos, se puse

pe un scaun sl Incepu O. se Incalje.
Adouazi suindu-ne pe plutA plecarAm

la Piatra.

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERII
,..........1.,...,

Pag

Spre minAstiri
1Dela VAratic la Slcu

La Agapla
Spre Pipirig

r
.

HAlAuca

In valea Sabasei
Pe eVIna
Jupineasa Zamfira
Ion Rusu
Un popas . 4

22
52
69
82
113
140

184
202
225

,/,/(

www.dacoromanica.ro

Editura V iata Romineasc" S. k.

P. ANDREI
Problema Fericirli . . . . Lei 10
DEMOSTENE BOTEZ
Lei 10
Floarea Pamintulut
.
.
.
(opera premiata de Academie)
ROMULUS C1OFLEC
Lacrimi Calatoare . . . . Lei V)
MIHAI CODREANU

Cyrano de Bergerac (vent-

une in romineste) . . . Lei Is

Cintecul Desrtaciunei . .
8
.
10
.
.
Statui, editia II .
(opera premiata de Academie)
.

Lei

Lei

Raboji pe bradul verde .. Lei 9

GOETHE
Campania in Franta . . .
(Traducere de P. Pirvescu) Lei 15

A. GOROVEI
.

. ..... . Le! Is

PAN. HALIPPA
Flori de Pirloaga . . . . Lei 8
C. HOGA
.
Lei 15
In muntil Neamtulni .
Amintiri dinteo calatarle.
Lei 15
G. IBRAILEANU
Note si Impresif
.
.
. .
Lei 12
Editie de lux . . . . . .. 26
ANA CONTA-KERNBACH
babe de margean . . . Lei 12

JEAN BART
(Eugenio P. Dote.)
.
. Lei 28
Jurnal de bord
. Lei 12
.
.
.
Datorii uitate
.

W. de KOTZEBUE

Lascar Viorescu

.
Lei 1100
Din Moldova . . .
ANDREAS LATZK0
8
Lel
.
.
.
Oamenii in Razboiu
I. I. MiRONESCU
.
.
Lei 10
amen! si Vremuri
.
G. Fr. NICOLAI

..

.
Lei 15
Biologia Razboiului .
(Prelucrare de E. Relgis)
.

T. PAMFILE

C. DAENELL
Statele Unite din America
PR. C. DRON
Ce vor taranii ? . . .
G. 0 ALACTION

Cruzimi

IORGU IORDAN
Diftongarea lui e si o accentuati in pozitille a, e, un
vol. 360 pag. . . . . . Lei 28

Lei 14
Noaptea Sfintului Andrei
RADU ROSETT1
Lei 12
Povesti Moldovenesti . .
MIHAIL SADOVEANU
Umbre
Cocostircul albastru . . . L,e,1 111
.
.
16
Strada Upusneann
.

SH A KESPE ARE

Visit] une nopti de varA

Lei
(Traducere de G. TopIrceanu)

Dr. TEFXNESCU-GALATI

1916-1918 .

Lei 15

C. STERE
In literatur
.
.
.
.
Lei 12
G. TOPIRCEANU
Strofe alese (Balade vesele
si triste)
Lei

'

Pnvestiri Fantastice . . . Lei 12

(Culegeri niese si traduqe de TA. Carp)

D. D. PATRACANU

Schite si amintiri.
Timotheiu Mucenicia
Candidat fara noroc

Lei 25
Lei 20
Lei 17

RADU ROSETTI

Alte porWi inoldovene*ti Lei 22

Colectia Foi Volante"

N. BATZARIA

Turcoalcele . . . . .
CARAG1ALE
Culegeri postume
.

1907

Lei

Lei 2.50
Lei 2

D. D. PATRACANU
4

ANATOLE FRANCE
Paiata Maicii Don-mini i Mustafa Efendi ajunge Aiacarie

Monahni de G. Galaction Lei 2

C. DOBROGEANU GHEREA

Poetul Taranindi.

G. 1BRAILEANU
Dupa Razboiu . . . .

Lei 5

Lei

(Cultura si Literatura)
M. LERMONTOV

Demonul

. .....

Strategie si o escursie de pia.. .

cere

M. SE VASTOS

.
Lei
Rime sprintene . . .
MIHAIL SADOVEANU
In amintlrea liii Creanga
.
Lei
G. SION
.
. Lei
Moldova Romantica
.
.

ALOM ALECHEM
.
Statia Baranovici, etc.
.

Lei

Lei 2

J. H. ROSNY
Tara ininunata -a pesterilor
Xipehuzii
Lei
(Traducere de M. Carp)

www.dacoromanica.ro
ROMIIIE

Institute' de Arte Grace si Editur .,VIATA

Lei

3
2
4