CĂPŞUNĂ VODĂ Pleşu şi cu alţi lachei.
E un munte de slănină
Şi-are-o faţă ca de sodă
Toţi românii se închină:
Iată-l pe Căpşună Vodă!
Îl votară căpşunarii
Risipiţi în patru zări
Ne-au cam dat cu flit,
hoinarii:
Votul marii răzbunări!
Ei au pedepsit o ţară
Ce-n pustiu i-a alungat
Pentru pîinea lor amară
Ne-au dat un handicapat.
Straşnică mobilizare
Pe Facebook şi Internet!
Hai la ţară de vînzare
Are banner şi-n closet!
A vîndut copii, turbatul
Plîng familii după ei
Na rinichiul, ia ficatul
Inima? 5.000 de lei!
N-am crezut că ne va bate
Dumnezeu aşa de rău:
Ne-a arătat că se poate
După Chior - un Mutălău.
E mutant, n-are charismă
Zici că-i zombi împăiat
Berlinul ne-a tras o cizmă
Fiindcă prea des l-am trădat.
Reichul IV se-nfiripă
La Dunăre şi-n Carpaţi
Şmecherul n-are echipă
Doar nişte băsişti mascaţi.
Iese Dosia la bătaie
Trei piftii-s la guşa ei
Sar în curul gol, din baie
Doi beţivi îşi cer răsplata
Buldogul şi Orban L.
Numai sapa şi lopata
Mai vindecă PNL.
La fasole cu ciolannis
Stau la coadă interlopi -
La Putere tot golanii-s
Aţi votat de-aţi dat în gropi.
Aţi vrut să scăpaţi de
Chiorul
Dar, de fapt, voi l-aţi salvat
Vă înjură tot poporul
Mai bine v-aţi fi-mpuşcat.
Hai, veniţi acum acasă
Luaţi-vă ţara-napoi!
Ah, ce farsă dureroasă
Şi ce baie de noroi!
Iar e-n lanţuri ţara asta
Ticăie bomba cu ceas
Ne-a lovit, din nou, năpasta
După un tătar - un sas.
Plîngi pînă îţi crapă buza
Tu, nefericit norod:
Pe tronul lui Vodă Cuza
Stă Căpşună Voevod!
Sceptrul lui Mihai Viteazul
E la neamţul second-hand
Exilul beleşte prazul
Ce ruşine! Ce mai brand!
Biată Ţară Românească
Eşti la capăt de destin...
Adolf Hitler să trăiască
Şi nepotul lui cretin!
Corneliu Vadim Tudor
(Pamflet scris în noaptea de
3 spre 4 decembrie 2014)
 Cîini ai nimănui aţi şi uitat sudalmele de ieri
făgaşe moarte prind din nou
Rătăcitori şi neajutoraţi putere
cîini fără vîrstă, nume şi Dar o minune ţine cît un crin
dreptate rămîneţi iar mai singuri ca-
fiţi întru totul binecuvîntaţi nainte
voi, ce dormiţi pe dale şi zeii voştri, Doamne, nu
îngheţate mai vin
şi-un foc de oase joacă pe
Voi, care puneţi semn de morminte
carte trist Păziţi cu îndîrjire de eroi
atîtor nopţi şi zile hăituite pe vetre vechi ruinele şi
cînd pliscul unui vultur lemnul
exorcist stăpînii s-au mutat în case
scobeşte ochii unei vechi noi
ursite dar nu v-au ridicat, uituci,
consemnul
Veniţi la uşa mea arareori Şi ca un duh al locului natal
cu pieptul rupt şi însetat de voi bîntuiţi prin vaste
milă şantiere
stigmatizaţi de arşiţi şi progresul nu-i deloc
ninsori sentimental
firave monumente de argilă neputincioasă, spiţa voastră
piere
Iar eu mă rog să fie cer de Şi cît de blînzi şi de
mai încrezători
să nu mai tremuraţi în voi lingeţi mîna ce vă dă
epidaur otravă
căci pentru voi o coajă de cu vintre sfîrtecate de sudori
mălai daţi singuri piept cu taina
e mai de preţ ca sculele de cea grozavă
aur Noi n-avem timp, sîntem şi-
aşa destui
Copii ai foamei, cîini ai tragismul nostru poate că-i
nimănui mai mare
ce cruciadă veşnică vă un egoism atroce face pui
cheamă? albeşte Valea Plîngerii de
Ne-aţineţi calea cînd sîntem sare
sătui Copii ai foamei, cîini ai
cînd nu mai vrem să ştim de nimănui
nici o dramă la ce icoane să vă cer
iertare?
Şi cum vă bucuraţi din
răsputeri Corneliu Vadim Tudor
la gestul cel mai mic de 1983
mîngîiere POEM INEDIT
 ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o
cafea
Ţi-o fac cu caimac,
aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea
grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă
fumezi
După cine eşti, Moarte, în
doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă,
steaua
Dacă eu am să mor, ce
cîştigi?
Lumea te aplaudă de
departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te,
Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga
mea
Că nu-mi este frică de
tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n
cafea.
Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre
luni
6 spre 7 septembrie 2015

Ai venit să mă iei în
persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta
umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea

E bine să ştii ce te-
aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti
deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de

bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine. O profeţie împlinită
 VENETICII
Corneliu Vadim Tudor
Turnul Babel Redivivus: 15 septembrie 2014
peste tot sînt corcituri
Doar ţigani, evrei şi unguri
de cu zori şi pînă seara
Ei fac Legea, ei ne scuipă cu
spurcatele lor guri –

Totuşi, unde sînt românii

cînd li se distruge ţara?
Ei s-au instalat la cîrmă şi
nu se mai dau plecaţi
Pe cînd plebea băştinaşă
duce tot mai greu povara
S-au făcut stăpîni pe Mare,
pe Danubiu şi Carpaţi –

Totuşi, unde sînt românii

cînd li se distruge ţara?
Liftele ne şantajează că nu
sîntem democraţi
Ne pîrăsc străinătăţii şi ne
luăm, din plin, papara
Ne tratează ca pe-o slugă,
din părinţi dezabuzaţi –

Totuşi, unde sînt românii

cînd li se distruge ţara?
Ne conduc minoritarii, am
ajuns ca vai de noi
Ne înjugă ca pe vite şi îşi
sting pe noi ţigara
E ca şi pierdut Ardealul,
deşi nu-i nici un război –

Totuşi, unde sînt românii

cînd li se distruge ţara?
Unde sînt? În Evul Mediu,
furişaţi prin văgăuni
Fug de venetici, ţin capul în
pămînt şi tac din gură
Asta e realitatea cea amară,
oameni buni
Iată, dar, de ce-i nevoie de o ZEFLEMEAUA
nouă dictatură!
(Motto: „Românii e
deştepţi!”- Camil Petrescu)
Cînd va veni sfîrşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Iisus a spus: „Talita kumi”
Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.
N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm „à la légere”
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de faţadă:
„Lasă, că merge şi aşa!”
Trădăm la primul colţ de
stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.
Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de
fascism.
Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!
Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lîngă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de
curse
Noi am ajuns din cal –
măgar.
Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată
gura
O moştenim din veac în
veac.
Noi „facem” şi „băgăm” de-
a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.
La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost
fudul.
Ceac-pac! Dar la reluări de
faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pămînteni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la
pomeni.
Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n
piepţi
N-aveţi decît să-nchideţi
poarta
Dacă tot face ea pe moarta…
Hai, că românii e deştepţi!
de Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de 10 spre 11
septembrie 2014
PAMFLETUL
MITOCANILOR
Mă piş pe banii voştri, Care-a speriat întreaga
mitocani Europă.
De unde aveţi, mă, atîţia E plină fiecare puşcărie
bani? De hoţi ce-au şterpelit o
Ce aţi muncit? Ce dracu-aţi butelie
inventat?
Şi cîte Premii Nobel aţi Ori două pîini, un cablu, o
luat? carcasă
N-aveau ce da copiilor la
Din muncă şi din cinste nu masă.
se poate Iar voi? Întreaga ţară aţi
Să strîngi aşa averi furat-o
nemăsurate. Pe buze tot cu UE şi cu
Un om normal nu face în trei NATO.
vieţi
Comorile pe care voi le- Aţi dat „tainul" la toţi
aveţi. veneticii
Prostindu-ne cu foc de
Şi-atunci, cum încropiţi artificii.
grămezi de bani Paragina-i regină. Jaf total.
În ţara tot mai plină de Parc-a trecut războiul
sărmani? mondial.
E clar că din afaceri
necurate Şi ca un animal înfometat
Pentru că voi furaţi pe Aţi stat la pîndă, aţi
deşelate. adulmecat
Şi colţii i-aţi înfipt în
Furaţi la şase mîini, cum are beregată
Budha Nu aţi avut nici mamă, şi
Nu ştie nici vecinul, şi nici nici tată.
ruda.
Ce minte rea aveţi, şi Iar prada aţi tîrît-o în bîrlog
inventivă! Făcînd mişcări de şarpe, sau
Furaţi orice, şi grîul din hîrciog.
colivă. Pămînturi, codrii, şcoli,
chiar şi spitale
Şi zahărul din ceai, chiar şi Retrocedări vizibil ilegale
acidul Neruşinaţi şi lacomi aţi furat
Din borviz, dacă asta vrea Cu acte false şi complici la
partidul. stat.
Partidul... Paravan pentru
Mafie... Invazia lăcustelor e-o glumă
Ce dreaptă? Care stîngă? Faţă de blestemata voastră
Bani să fie! ciumă.
Voi n-aveţi idealuri, nici
Partidele-s o gaşcă interlopă nobleţe
Doar portofel şi maţe
hrăpăreţe.

Mă uit la voi cu scîrbă şi

sictir
Ce tare mirosiţi a cimitir!
La cea dintîi revoltă mai
nasoală
Voi veţi fi primii tăvăliţi
prin smoală

Scuipaţi în ochi, la stîlpul

infamiei
Şi azvîrliţi în fundul
puşcăriei.
Aşa că fie-mi, dar, îngăduit
Să vă dispreţuiesc la infinit.

Nu sînteţi oameni - sînteţi

mărunţiş
Pe banii voştri şi pe voi: mă
piş!

CORNELIU VADIM TUDOR

31 decembrie 2013, Bran

Încurajările unui stelist

pentru dinamovişti, actuale
şi după 30 de ani
SUS FRUNTEA, DINAMO!
Echipă românească de luptă
exemplară,
de mare dăruire, de muncă şi
elan,
Dinamo face parte din
galeria rară
a marilor echipe pe plan
european.
Ne amintim cu toţii de laurii
cu care
s-a-mpodobit echipa în
multe încleştări
acolo, în arena de pe „Ştefan
cel Mare",
îngenunchiară glorii din
numeroase ţări...
Dinamo Minsk, şi Hamburg,
şi Internazionale,
atîtea alte team-uri care
făceau minuni
şi-au aplecat stindardul în
fata forţei sale
recunoscînd, învinse, că noi
am fost mai buni.
Deci, fruntea sus, Dinamo!
Ai inima fierbinte,
prestigiul tău în lume se
cere apărat,
tu poţi mai mult, ştii bine,
priveşte înainte
şi visul tău de glorii va fi
adevărat.
Nu-i vorba doar de tine, ci
de acea mîndrie
pe care o respiră tot sportul
românesc,
eu cred că vei renaşte - şi
strig cu bucurie:
Dinamo, luptă iarăşi!
Dinamo, te iubesc!
Corneliu Vadim Tudor
(Text reprodus din revista
„Săptămîna", anii '80)

Aşa cum se întîmplă în

sport, ca şi în viaţă,
Dinamo traversează azi un
moment mai greu,
fireşte, nu se poate să fii
mereu în faţă
şi nu te poţi menţine etern la
apogeu.

Acum, în clipa asta de

cumpănă şi gînduri
de muncă susţinută şi de
efort plenar,
închin cu simplitate acest
buchet de rînduri
şi cred că viitorul va fi de Ai mai trăit o zi şi încă-o
aur iar. noapte
Ai mai trăit o zi şi încă-o
noapte
nevătămat te-ai deşteptat în
zori
să mulţumeşti acestor simple
fapte
eşti încă viu, deşi ţi-e scris
să mori

Au fost pierit atîtea

generaţii
în jurul tău se-ntîmplă
grozăvii
cutremure, incendii,
inundaţii
războaie fratricide, zi de zi

Fii înţelept, trăieşte, cu

măsură
şi nu uita că ierburi şi livezi
pe trupul stins al altora
crescură
Tu mai respiri, mai guşti,
mai poţi să vezi
eşti prinţ moştenitor peste
natură
şi taina morţii încă o
sfidezi!