Tribunul – Ultimul an

2
 "Sunt un om de dreapta care conduce un partid de stânga"

Preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor este convins că

formaţiunea sa va supravieţui pe prima scenă politică şi că un guvern
de uniune naţională ar fi varianta cea mai bună pentru România
Îşi reproşează că nu se pricepe întotdeauna la oameni, însă îl
apreciază pe Nicolae Ceauşescu mai mult decât pe cei trei preşedinţi
postdecembrişti ai României. Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor
spune că un naţionalist nu poate fi suspectat de convigeri comuniste
şi atrage atenţia că românii sunt trataţi în Occident ca o populaţie, nu
ca un popor. "La masa Adevărului", preşedintele PRM a vorbit şi
despre omul Corneliu Vadim Tudor, cel despre care susţine că este
supus în continuare unui blocaj mediatic.
"Am fost sportiv de performanţă. Am fost aruncător de suliţă. Am
făcut şi haltere. Sportul aruncarea suliţei dă o maladie de coloană. Îţi
distorsionează puţin coloana. Eu eram pregătit pentru Olimpiada din
`68, dar în `66 am început să acuz mari dureri. De atunci am dormit
doi ani pe scândură. Se poate spune că sportul de performanţă l-am
abandonat din liceu."
- Cum staţi cu aruncatul suliţei în politică?
- Sunt un om foarte dificil. Am avut dascăli buni. Am pătruns
devreme în literatură. La 15 ani citeam la Radio România. Eram elev
în clasa a IX-a la Sava. La 18 ani debutam cu o piesă de teatru la
radio. Câştigasem un concurs naţional şi atunci am jucat prima piesă
de teatru. Eu am pătruns foarte devreme în lumea literară. De aceea
sunt atât de aproape de nişte clasici ca Fănuş Neagu, Dinu Săraru.

3
Eram bun amic şi cu Titus Popovici, care, probabil, a fost cel mai
mare scenarist de filme la noi. Cu Eugen Barbu.
- Nu prea vă împăcaţi cu "clasicii" în viaţă...
- Care sunt ăia? Voi toţi proveniţi din familii de români, de oameni cu
scaun la cap, cu o minte aşezată. Spuneţi voi dacă este normal să-l
faci pe Eminescu "cadavrul nostru din debara". Dacă e normal să spui
că radiografia plaiului mioritic este "ca un fund". În toate literaturile
lumii există nişte iconoclaşti. Sunt alţi oameni care au forţat nota,
metafora, dar există şi tabuuri de care nu ai voie să te iei. De
Eminescu nu ai voie să te iei. În Rusia poţi să spui de Puşkin aşa
ceva? Te aruncă ăia în Neva!
- Era cât pe ce să-i aruncaţi de la balcon pe contestatarii Dvs. la
condamnarea comunismului în Parlament?
- Eu nu am violenţe fizice. Tocmai violenţa verbală suplineşte absenţa
violenţei fizice.
- Păreau foarte speriaţi?
- Pentru că erau în culpă. Haideţi să o luăm de la origine. Acest aşa-
zis raport împotriva comunismului este o făcătură ordinară. Şi să vă
spun de ce. Poţi să condamni o ideologie, o doctrină? A existat
comunism? Voi sunteţi o generaţie mai tânără. În greacă, "utopos"
înseamnă "fără loc". Cum există şi "ucronia", "fără timp". Utopia nu se
poate aplica. Unde s-a aplicat în comunism?
Socialismul, da! Poţi să zici că a fost o orânduire socială. Dar cine
condamnă acel comunism? Ticu Dumitrescu, decorat de Ceauşescu.
Dacă nu aveai biografie curată ca la carte luai "Ordinul Muncii"? Eu
de ce nu am luat? Că eram un copil problemă. Cum sunt şi acum.
Toţi vorbesc de alteritate. Haideţi să ne obişnuim cu ideea că nu

4
suntem traşi la xerox. Şi vine Ticu Dumitrescu cu un raport, o
făcătură în care ce sunt atacate?
- Nu l-a făcut Ticu Dumitrescu...
- Dar l-a girat! L-a făcut Tismăneanu cu Patapievici. Şi puneţi-vă în
situaţia mea! Nu îmi invoc înaintaşii, dar câţi eroi am în pământul
acestei ţări!? Şi în Războiul de Independenţă am identificat un
înaintaş al tatălui meu mort pe Valea Oltului. Este meritul lor. Dar
tatăl meu în timpul ăla era în Armata Română luptând împotriva
armatei bolşevice pe care am urât-o. La noi în casa, Basarabia şi
Bucovina au reprezentat un cult. Tata, erou de război, cu pieptul plin
de decoraţii a venit invalid. Noi nu ştiam, dar îmi spunea mama. La
Odessa a fost rănit. Şase schije avea în picior.
-Dacă nu eram eu şi PRM ar fi fost multe nenorociri în Ardeal. Acum
doi ani secuii şi-ar fi proclamat autonomia. Am un dosar al UDMR cu
ceea ce au încercat să facă de-a lungul anilor.
-Chiar mă gândeam azi dimineaţă, câte gloanţe şi schije sunt în
cimitirele româneşti din toate conflagraţiile veacurilor anterioare. Nu
i-au putut scoate medicii toate schijele alea şi când s-a prăpădit la 80
de ani l-am îngropat cu câteva schije. Îţi dai seama că al doilea război
mondial pentru unele familii de români parcă nu s-a terminat?! Era o
emulaţie şi un entuziasm de cădeau în genunchi în faţa eroilor de
război, care mergeau pe Calea Victoriei, în oraşele de unde
proveneau. Şi femei elegante, cu bijuterii, cu blănuri scumpe cădeau
în genunchi şi le sărutau poalele mantalei şi cârjele.
-Era o ură îngrozitoare faţă de cei care ne-au luat Basarabia şi
Bucovina. Ăsta adevărat anticomunism, antibolşevism! Nu ăştia! Vin
feciorii ăstora... Tatăl unuia dintre ei invita Armata Română să

5
dezerteze şi să treacă la ruşi, iar tatăl meu era rănit în timpul ăsta. Să
ne gândim şi la generaţia următoare, ce vine după război. Mă pun ăia
pe mine la zid?! Păi cine a adus comunismul, cine a adus
bolşevismul, cine i-a adus pe ruşi în ţară?! Tatăl meu, înaintaşii mei?
Nu se poate atâta neobrăzare!
- Acestea sunt motivele pentru care aţi protestat în Parlament, la
condamnarea comunismului?
- Cu zece zile înainte, profesorul Gheorghe Buzatu mi-a dat
concluziile acelui raport. De fapt un capitol mai amplu. Erau vreo 60
de pagini din final. Şi acolo era atacată Biserica Ortodoxă. Şi erau
atacaţi trei Patriarhi ai României, Iustinian, Iustin şi Teoctist. Cu
Iustin Moisescu am fost prieten. Mama urma să aibă o operaţie grea
pe care trebuia să o facă la Fundeni şi eram cu inima foarte îndoită. Şi
m-am dus la Patriarhul Iustin, era în decembrie '83, şi i-am zis "Prea
Fericite, dacă nu îţi este prea greu, roagă-te pentru viaţa mamei mele.
Mi-e frică că nu rezistă la operaţie". Avea 69 de ani. Şi a spus nu
numai că are să se roage, dar are să-i invite pe oamenii de la diverse
mânăstiri, lăcaşuri să se roage şi ei.
Şi uite că a avut efect. Este o mare putere a rugăciunii dacă ţi-o
primeşte Dumnezeu! Rugăciunea poporului român în primul război
mondial a fost primită şi ne-a ajutat să facem România Mare şi să
avem o epocă de mari înfloriri. Dar în al doilea război mondial
Dumnezeu nu ne-a mai primit rugăciunea. Ca dovadă că avem ţara
ciumpăvită şi acum. Şi în acel raport era atacat murdar Iustin
Moisescu, dar era atacat şi Teoctist. Nimeni de la catolici, nimeni de
la unguri, nu zic să-i atace şi pe ei, că nu se face aşa, dar era cu o
direcţie acel raport.

6
- Credeţi că tinerii care au votat la europarlamentare, cei care se
năşteau în decembrie `89, mai au în suflet sentimentul acesta naţional
foarte dezvoltat cum l-a avut generaţia Dvs.? Nu credeţi că veţi fi
obligat să vă adaptaţi discursul politic?
- Nu poate nimeni să-mi spună ce să fac! Sunt un om foarte puternic,
foarte străpuns de adevărurile mele ca să le spun eu ce trebuie să
facă. Nu trebuie să-mi spună ei ce să fac. Până la un punct raţionaţi
corect. Sigur că da, asta este viaţa. Cât de înalte ar fi idealurile noastre
trebuie să te gândeşti ce pui pe masă, cum îţi întemeiezi o familie.
Însă dacă ar fi gândit în cheia asta generaţia de la 1918, ţara asta era
un maidan. Era două stâne şi trei judeţe.
Eu nu impun generaţiei tinere ce să facă. Dar se va izbi de pragul de
sus. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Israel pentru un petic de pământ. Se
bat până la ultima picătură de sânge. E ţara lor. Se bat pentru
Ierusalim. Pentru că ei ştiu că este cetatea fundamentată capitală a
Israelului de marele rege David. Nu se lasă sub nicio formă.
Pe ăia nu-i amăgeşti cu creditul bancar, cu locuri de muncă. Ar putea
să spună "Aveţi dreptate, dar asta este ţara noastră. Şi ne-au lăsat-o
profeţii biblici cu limbă de moarte". Aşa voi vorbi şi eu adaptându-
mă la situaţia actuală. Fireşte că se poate adapta discursul naţional,
suntem în mileniul trei, în secolul XXI. Dar vine un moment când
tineretul se poate lovi cu capul de pragul de sus. Se duce în
străinătate şi este tratat precum paria. Este tratat ca o populaţie, nici
măcar ca un popor de nivelul doi, trei.
- Cum să nu plece tinerii când asistă la o competiţie spre populism şi
prea puţin spre rezolvarea problemelor reale ale oamenilor.

7
- Eu sunt de vină? Soluţii sunt. Ce e bun pentru Europa occidentală
este bun şi pentru România. Să ne uităm la Franţa. Ce face clasa
politică franceză cu tineretul francez? Să ne uităm la Italia. Sunt
preşedintele Grupului parlamentar de prietenie România-Italia şi am
fost de mai bine de zece ori acolo. Şi în noiembrie trecut am fost şi am
întors parlamentul Italiei pe dos. În 24 de ore m-am văzut de la Papa
Benedict al XVI-lea până la celebrul Antonio Di Pietro.
Şi cred că am reuşit să ameliorez percepţia faţă de români şi am
obţinut măcar opt amendamente la decretul-lege al lui Romano
Prodi. Până s-a ales praful. Important este să nu recidiveze românii,
să nu mai facă tot felul de nenorociri. Să fim cu ochii la ţările
civilizate, avansate din Europa.
Dumneavoastră ziceţi de populism. Să mă ierte Dumnezeu, eu nu
cred că sunt populist când le spun nu mai furaţi atât, de ce aţi dat
Petrom. Vine Adrian Năstase acum să-mi vorbească mie de
patriotism?! Dar când au dezvelit miniştrii trimişi de el statuia
generalilor maghiari care au omorât români în Transilvania. Ionel
Brătianu şi cu Regele Ferdinand, în 1925, au dezafectat statuia aia de
la Arad. Pentru că era o ofensă faţă de familiile îndoliate ale
românilor. Şi vine UDMR-ul, încearcă marea cu degetul, îl găsesc pe
Adrian Năstase şi o reamplasează, o redezvelesc şi insultă demnitatea
românilor. Şi vine să-mi vorbească de patriotism! După ce dă Petrom-
ul.
Păi voi aveţi un compartiment redutabil economic. Unii dintre voi
sunt specialişti în în economie, probabil ştiţi cu date mai mult sau
mai puţin concrete ce discuţii au avut OMV-ul austriac faţă de Mall-
ul maghiar. Şi viitorul care va fi? Să sporim datoria publică externă.

8
Nu mai vorbim de penalităţi. Cine plăteşte banii ăştia? Şi unde se
regăsesc banii ăştia, că îţi vine să înnebuneşti. Dar să răspundă ei la
întrebările astea. Că nu eu am furat banii ăştia. Nu eu am dat Petrom.
- Cum vă explicaţi? De ce credeţi că politicienii se comportă aşa când
sunt la putere?
- Mentalitate de fii de slugă. Mulţi sunt agenţi ai Securităţii sau ai
Moscovei şi care au schimbat azimutul. Noi ştim câţiva agenţi... care
joacă pe trei-patru tabele. "Ciupiţi" un pic şi de americani, şi de
Mossad... "toată lumea să trăiască numai noi să nu murim".
"A dispărut ideea de coloană vertebrală la politicianul român."
Asta nu poate fi o soluţie! Adică a dispărut ideea de coloană
vertebrală la politicianul român. Ionel Brătianu a plecat de la
Versailles, de la Tratatul din 1918 pentru că i s-a impus un statut al
minorităţilor, cu aplicaţie directă la evrei, dar era vorba şi de
maghiari. El a trântit uşile de a căzut tencuiala. A venit în ţară, şi-a
dat demisia. I-a făcut loc lui Vaida-Voievod. Patriot de altfel. S-a dus
la Londra şi a obţinut condiţii ceva mai bune.
Eu pot să răspund de comportamentul meu. Dacă nu eram eu şi
Partidul România Mare ar fi fost multe nenorociri în Ardeal. Acum
doi ani ăia şi-ar fi proclamat autonomia. Am în geantă un dosar al
UDMR-ului cu ce au încercat să facă de-a lungul anilor. În 2006 au
făcut o suită de referendumuri şi voiau de 15 martie să proclame
autonomia. Se poate spune că ar fi proclamat-o degeaba.
Dar dacă s-ar fi găsit atunci sau se va găsi în viitor un punct slab al
cristalului, având în vedere că există şi precedentul Kosovo acum, şi
măcar Germania va recunoaşte acea autonomie. În accepţiunea
ungurilor şovini nu este nicio diferenţă între autonomie şi

9
independenţă. Pentru că ei au spus de nenumărate ori că vor să
proclame o republică independentă secuiască. Şi ce facem atunci?
Umblăm pe la înaltele porţi cu căciula în mână să ne căutăm
dreptatea şi adevărul? De ce să nu luăm măsuri profilactice?
- Şi ce este de făcut?
- Scoşi în afara legii!
- Nu credeţi că vi s-a întins o capcană în Parlament la condamnarea
comunismului? Poate adversarii Dvs. au vrut să arate că susţineţi, de
fapt, ideile criminale ale unui regim impus cu forţa în România,
regimul comunist.
- Nu ştiţi bucătăria discuţiei. E greu să mi se spună mie asta. Eu sunt
naţionalist. Nu am cum să fiu comunist. La huliganismul lui Băsescu
nu puteam răspunde decât aşa. Sunt vicepreşedintele Senatului, era
casa noastră. Nu venea el să facă ordine, cum nu mă duc eu la
Cotroceni să-i spun tu să taci că vorbim noi.
Am spus: "Bine, prezintă concluziile domnul Băsescu, dar daţi-ne şi
nouă voie măcar zece minute să ne spunem punctul de vedere". Şi el
ne transmite prin Andrei Alexandru că nu putem vorbi... Adică a şi
bagatelizat. Şi atunci ne-am înfuriat. Normal că aveam recuzita
pregătită din timp şi i-am făcut "spectacolul de sunet şi lumină".
Vă spun, prima mea meserie e de sociolog. Am terminat în '71
sociologia cu mari dascăli care acum sunt nume de străzi, când nu se
născuseră ăştia care chipurile conduc acum institute de sondare a
opiniei publice. Sociologia este o ştiinţă, are legităţile ei. Un partid
care nu a fost la guvernare, care nu face greşeli majore, care nu este
jumătate în puşcărie, care nu are oameni corupţi nu are cum să cadă.

10
Ai un nucleu dur care este indestructibil. Noi nu avem cum să
coborâm sub 15 la sută.
- Când aţi participat la suspendarea lui Traian Băsescu a fost o
greşeală politică?
- Nu! A trădat Geoană.
- Geoană a avut iniţiativa?
- Iniţiativa a fost a mea. Eu am propus, cu cel puţin un an în urmă,
suspendarea definitivă a lui Băsescu care dezonorează funcţia de şef
de stat.
- Dar poporul a vrut să rămână în funcţie!
- Eu vă spun aşa, să dăm filmul istoriei înapoi la ziua de 12 decembrie
2000. La un moment dat, la ora 22.00, toate cele trei institute de
sondare acreditate, de fapt impuse, au încremenit la 50%-50% în turul
doi al alegerilor prezidenţiale. Dar nu există în sociologie aşa ceva.
Au aşteptat...
În jurul meu sunt cel puţin 20 de generali în rezervă şi vreo 2.000 de
colonei. Nu toţi lucrează pe tema asta. Dar sunt unii care au lucrat şi
cei care sunt şefi pe la serviciile secrete au fost elevii lor. Şi le spun. Şi
ăştia vin şi îmi spun mie. Le-au spus la alegerile din 2004: "E tensiune
în populaţie". Ei făcuseră nişte sondaje anterioare. Trebuia o
schimbare, după patru ani de guvernare proastă. Iliescu şi Năstase se
îmbată cu apă rece că a fost o guvernare bună. A fost o guvernare
proastă. Pentru că în felul ăsta conduce şi Fulgerică Bragadel, şi
Iosipescu Zambra. Ia şi Petrom, ia şi SIDEX, ia şi BCR.
Tensiunea era mare. Ambasadorul SUA la Bucureşti i-a chemat în
noaptea alegerilor şi le-a spus: "Învingător la puncte Traian Băsescu.
Acceptaţi, daţi-vă mâna, felicitaţi-vă!". Păi Tomislav Nikolici de ce a

11
acceptat înfrângerea? Pentru că a fost ameninţat cu Tribunalul Penal
Internaţional. Aşa se joacă aici. Americanii nu au sentimente. Eu nu
sunt antiamerican. Le ştiu istoria şi cultura cum nu o ştiu ei.
Dar stai şi te gândeşti că a existat o doctrină Monroe în '23, să nu se
amestece America în problemele Europei şi Europa în problemele
Americii... Nu îi regret pe ruşi pentru că îşi merită soarta. Dar stai să
te gândeşti... A venit un om mai înţelept. Vladimir Putin a redresat
economia. Boris Elţîn lăsase rezerva valutară la 6 miliarde de dolari.
După care Putin a ajuns la 300 de miliarde.
Se pare că genul ăsta de cezarism asiatic va prinde mereu la ruşi. Cel
puţin de la Petru cel Mare. Altfel ar avea războaie civile de trei ori pe
an. Cam astea sunt datele problemei. Eu zic că am procedat bine la
condamnarea comunismului pentru că nu îmi plac impostorii. Şi nu
îmi place să se şteargă cu buretele viaţa de 45 de ani a unui popor.
- Ce aţi pierdut atunci puteţi recupera acum?
- Nu moare naţionalismul! Ani de zile s-a minţit că electoratul meu s-
a dus la PNG. Acum au căzut şi ăia.
- S-a dus la domnul Băsescu!
- Sigur că da, toată lumea se duce la Băsescu, în frunte cu Elena
Udrea.
- Dar şi PD-L părea că împrumută din discursul Dvs....
- Da, dar nu suntem din acelaşi "film". Păi să dea afară UDMR de la
guvernare! La votul de nerecunoaştere a independenţei Kosovo a fost
surprinzător de masivă prezenţa parlamentară. 300 şi ceva de
parlamentari să voteze împotriva independenţei şi ăia 27 de la
UDMR, în dispreţul tuturor, să voteze pentru, ostentativ, ei făcând

12
parte din guvernul care era acolo pe banca ministerială. Păi în clipa
aia trebuiau daţi afară!
Eminescu are o frază genială, "albinele nu se amestecă cu alte
gângănii". I-am zis lui Tăriceanu la Cotroceni de faţă cu Băsescu că
legile grele necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană au trecut,
le-am votat. Ce legi mai sunt pentru interesul naţional, îi dăm votul
dezinteresat, dar să-i dea pe ăştia afară. Trag în jos PNL şi vor
distruge partidul cum au distrus şi PNŢCD.
După frauda de la 25 noiembrie 2007 - şi nimeni nu mă va convinge
de contrariu - îi spuneam şi lui Băsescu: "Ăsta de l-aţi primit de atâtea
ori, Tokes, a avut o mie de voturi în judeţul Vaslui, la urmaşii
răzeşilor lui Ştefan cel Mare". Întâmplarea face ca preşedintele
Consiliului Judeţean Vaslui să fie fostul nostru senator Corneliu
Bichineţ. L-am întrebat cine a votat pentru Tokes. "Câţi etnici
maghiari ai în judeţ?" Mi-a spus că 54. Are 54 de maghiari şi îl
votează o mie. E împotriva logicii.
Serviciile secrete au vrut să-i bage în Parlamentul European pe Sogor
Csaba şi pe Laszlo Tokes, două guri de foc iredentiste. Sunt şi
maghiari cu scaun la cap, cum era Valentin Zoltan Puskas, care era la
Curtea Constituţională, un om extraordinar. Se poate dialoga cu el,
ştie să prezinte scuze dacă supără pe cineva. Nu am nimic cu nicio
etnie. Generalizările sunt criminale.
Eu sunt naţionalist. Nu am cum să fiu comunist.
În schimb, Csaba venea la 1 decembrie cu brasardă de doliu şi ne
sfida pe toţi. De 15 martie venea cu drapelul cocardă în tricolorul
maghiar la microfonul Senatului. De abia l-am ţinut pe Ilie Ilaşcu,
care nu ştie multe şi e un om ca un urs din pădurile româneşti din

13
Transnistria. El era să moară acolo pentru tricolorul românesc şi vine
ăsta cu steagul unguresc în Senatul României, la Bucureşti. Adică
forţează şi ei nota!
- Până la urmă e dreptul lor să voteze cum vor în legătură cu Kosovo.
Nu putem să le impunem nimic!
- Da, dar nu din interiorul guvernului. Există noţiunea de solidaritate
guvernamentală peste tot în lume.
- Credeţi că mai există un blocaj media la adresa Dvs., aşa cum aţi
susţinut ani la rând?
- Da. Păi uitaţi-vă, am două publicaţii. Le place sau nu le place unora.
"România Mare" a creat un partid. De regulă, fenomenul este invers.
Nicio revistă a presei nu pomeneşte de "România Mare". Ziarul
"Tricolorul" nu e prezentat niciodată.
- Păi dacă îi înjuraţi pe toţi...
- Nu este adevărat! Pe Văcăroiu l-am înjurat?
- Unde este graniţa între Alcibiade şi Dvs.?
- În zodia Săgetător. Săgetătorii au o dedublare a personalităţii. Dar
vreau să vă spun ce am spus în repetate rânduri şi unii nu mă cred.
Sunt foarte mulţi oameni care scriu acolo. Vreţi să vă arăt
manuscrisele? Să vă arăt câte texte îmi dau parlamentarii noştri?
- Cum mai e relaţia Dvs. cu Traian Băsescu?
- În problemele de interes naţional lăsăm animozităţile deoparte. Nu
se moare din asta. Nu sunt un om orgolios. Ca dovadă... Vrea să-mi
ia singura decoraţie românească pe care o am. Am multe alte medalii,
dar am şi o medalie din ţara mea, nedată de el, ci de predecesorul
său, şi vrea să mi-o ia. Că l-au pus Patapievici şi Mircea Dinescu.

14
- S-a scris că aţi fi cumpărat multe dintre distincţiile primite din
străinătate...
- S-a scris chiar şi că de Anul Nou am suferit o criză cardiacă şi că am
fost internat la Braşov. Nu am fost. Şi am dat o dezminţire. Pe un site
german s-a spus că am murit. Şi asta este o diversiune a serviciilor
secrete. Au vrut să testeze ce se întâmplă dacă mor. Păi şi mort, scot o
mână din mormânt şi îi iau de picior!
- Ce s-a întâmplat cu oamenii care v-au fost fideli multă vreme după
care v-au părăsit?
- Pe unii i-am dat afară. Şi o să mai dau. O să dau în curând un lider
din linia a doua a partidului care are un bloc de opt etaje în Bucureşti,
nu ştiu câte averi, nu ştiu câte firme şi nu sunt făcute corect.
- Nu i-aţi "citit" în momentul în care au intrat în partid?
- De unde să ştiu!? Partidul are peste 300.000 de membri.
- Măcar pe aceia din proximitatea Dvs...
- Am avut un singur prieten. Se numea Eugen Barbu. Restul au fost
cunoştinţe. Daniela Buruiană a fost dată afară pentru că ar fi trebuit
să optez între ea şi partid. A fost un om util. Făcea note şi referate
bune despre un subiect. Unele deplasate, ce-i drept, cum a fost cu
moartea Patriarhului Teoctist. Dacă vă arăt nota pe care mi-a dat-o să
o public o să muriţi de râs. Scria că a fost asasinat la spitalul
respectiv. În ceea ce o priveşte pe Olguţa Vasilescu, ea a trădat. Radu
Berceanu spunea la Biroul Permanent al Senatului că a venit la PD-L
întâi, să negocieze cu ei, apoi s-a dus peste tot.
- Ce s-a întâmplat cu doctorul Tănăsescu de aţi rupt relaţiile?
- Tănăsescu mi-a fost prieten din tinereţe. Îl ştiu din '80. Am făcut
postul de televiziune Cosmos TV. Făcut de mine de la un capăt la

15
altul. Eu i-am dat numele, rezistă şi acum. Ieşirea prin cablu eu am
rezolvat-o prin Vasile Blaga, care era ministru. Se dădea şpagă de la
un milion în sus. Eu nu aveam banii ăştia. Şi dacă i-aş avea aş
cumpăra filme româneşti. Cum să dau şpagă?
Şi am ieşit pe cablu gratis, pe obrazul meu şi al lui Vasile Blaga. După
ce plecam eu la 12 noaptea făceau orgii. Făceau lucruri neplăcute. Eu
sunt creştin. Am o familie foarte unită. Am copii de crescut. Nu îmi
plac promiscuităţile de genul acesta. Toţi ne-am trăit o tinereţe mai
mult sau mai puţin zbuciumată, dar vine o vreme când te aduni pe
lângă casă şi eşti foarte atent ce faci şi ce spui.
Pe urmă, eu trebuia să fac rost de bani pentru televiziune. Eu, care nu
am făcut rost de bani pentru ziarele mele, că nu am de unde. Că ar da
bani unii dacă te obligi. Eu nu am sponsori. Tănăsescu nu suporta pe
nimeni în preajma mea. Voia să fie mâna mea dreaptă.
- De ce este în permanenţă lupta asta în PRM pentru a fi cineva mâna
Dvs. dreaptă?
- În PD-L nu credeţi că este la fel?
- Poate, dar par să controleze mai bine situaţia.
- Nu o controlează, acoperă oala. Peste tot este aşa. Nu uitaţi că
suntem popor latin. Nu uitaţi ce spunea Iorga acum vreo 80 de ani:
"Boala de care suferă societatea românească e lipsa de caracter". Se
formează greu nişte caractere.
- Veţi mai candida la Preşedinţie?
- Este prematur să spun aşa ceva. Dacă se va fura în continuare, de ce
să mă duc? Nu sunt carne de tun. Eu am ce face. Am tipărit până
acum peste 20 de cărţi în ţara mea. Şi nu cum zic unii, că am scris de
Ceauşescu. Uite că lumea începe să-l regrete pe Ceauşescu. I-am

16
trimis Papei Benedict Antologia mea de aforisme, ediţia în limba
germană. Fac şi eu ce pot. Dacă alţii sunt mai talentaţi, le doresc
succes.
- Cum vedeţi formula viitorului guvern?
- Cel puţin în acest an electoral, nu se rezolvă nimic. Noi am propus
un guvern de uniune naţională, cum a mai fost.
- Nu s-au înţeles două partide, se vor înţelege cinci, şase?
- Cine infuzeză sepia de orgolii bolnave în politica românească?
Pentru că eu nu am avut orgolii când m-a sunat Băsescu în problema
Kosovo. El credea că îl reped.
- PRM mai are suflu?
- Cum să nu aibă!? Eu sunt o baterie reşarjabilă. Am venit obosit aici
şi sunt ca o fiară acum.
- Mai aveţi suflu câtă vreme PRM nu intră în nicio ecuaţie de
guvernare? Cum să ţii membriidinescu aproape dacă nu le dai nimic?
- Nu că nu le dau nimic, dar îi dau afară când iau prea mult. Avem
suflu pentru că avem o altă gândire. Noi nu gândim prin prisma
interesului material. Eu nu am avere. Dacă dovedeşte cineva că am
altceva în afară de casa pe care am cumpărat-o în baza Legii 112 ies
din politică. Cât mi-a dat Dumnezeu este arhisuficient. Eu am plecat
de la o casă de pământ. Noi am stat cinci copii cu pământ pe jos.
"Pastorul Wurmbrand venea des la noi în casă"
- Se speculează foarte mult pe tema asta... sunteţi creştin-ortodox sau
baptist?
- Eu sunt creştin ortodox. Părinţii mei au fost baptişti. Tata a fost
pastor baptist. A absolvit Seminarul baptist. Sub egida Institutului
britanic. El era pregătit să fie misionar în Madagascar. Englezii

17
trimiteau oameni pentru creştinare. Pentru că mama nu era baptistă,
iar ei trimiteau perechi, nu a mai plecat. A venit şi războiul, s-a dus în
război. După război nu mai putea să fie pastor.
Pastorul Richard Wurmbrand venea des la noi în casă. Era prieten cu
părinţii mei. Ţin minte. Avea mâini lungi, noduroase şi deformate.
Aveam cinci, şase ani - cântau, ne mângâia. A fost un sfânt. Poate
unele dintre cele mai bune exemplare umane pe care le-am cunoscut
au fost evreii creştinaţi.
Însă vreau să vă spun o chestiune. Religia e o opţiune personală. Cu
timpul am descoperit valenţe extraordinare şi multă suferinţă în
religia ortodoxă. Este mult mai veche în raport cu
neoprotestantismul. Niciodată nu m-am dezis de părinţii mei. I-am
divinizat. Eu cred că ei sunt îngerii mei protectori.
Însă pe când trăiau ei m-am cununat ortodox la Biserica Amzei, în
'87. Şi au venit în biserică. Mi-am botezat fetiţele ortodox. Am fost
cununat de parohul de la Sfântul Gheorghe Nou, Gelu Bogdan, cel
care a fost la Biserica Sfânta Vineri când a fost demolată în '87.
Reţineţi ce vă spun, că sunt la bază sociolog al religiilor. E o chestiune
de opţiune personală. În cartea mea de aforisme am spus: când
Dumnezeu o să mă cheme la el, rog să fiu înmormântat în religia
străbună, religia ortodoxă. Mai mult de atât ce pot să spun?
- Ce meserie a avut tatăl Dvs.?
- El era croitor.
- Unde aţi crescut?
- M-am născut în Rahova. Unde era Liceul nr. 23. Aveam şase ani
când ai mei au cumpărat o căsuţă pe Strada Sebastian, poartă în
poartă cu uzina Vulcan. Acolo l-am văzut prima oară pe Ceauşescu.

18
Ţin minte că avea o cravată roşie, părul deja alb şi că a venit cu o
Volga. Am copilărit în curtea uzinei Vulcan. Acolo jucam baschet,
fotbal.
Hrebenciuc face nişte chestiuni pe care eu nici mort nu le-aş putea
face.
- Vă temeţi de Gigi Becali?
- Nu. Eu nu mă tem de nimeni. Mă tem numai de bunul Dumnezeu şi
de slăbiciunea umană. El mă atacă mereu, pus fiind de Hrebenciuc.
- Dar de ce v-a atacat?
- Hrebenciuc vroia să facă culoar pentru partidul lor. Dar a eşuat.
- Este o eminenţă cenuşie Hrebenciuc de le învârte pe toate?
- Nu e prost.
- Se zice că e marele maestru al combinaţiilor. Eraţi în relaţii bune pe
vremuri.
- Am în continuare relaţii bune cu toată lumea. Dar el face nişte
chestiuni pe care eu nici mort nu le-aş putea face.
- Se zice că nu sunteţi atât de dur cum vreţi să păreţi, că v-aţi înţelege
bine chiar şi cu Marko Bela. Aşa este?
- Ei, mă înţeleg bine cu Marko Bela! Mama era din Ardeal, nepoata
poetului Şt. O. Iosif şi îmi spunea cât au pătimit românii. La origini,
ungurii sunt un popor admirabil. Au creatori excepţionali. Sunt buni
muzicieni. De sportivi ce să mai vorbim... Sunt născuţi pentru sport.
Eu am un respect deosebit pentru ei. Dar nu-mi place când li se
înfierbântă mintea unora de palincă şi fac ce au făcut în decembrie
'89, în martie '90 sau în Dictatul de la Viena. Păi au fost atrocităţi pe
care lumea modernă, civilizată le-a respins.

19
- Francois Mitterrand spunea că naţionalismul înseamnă război. Ce
părere aveţi?
- Dăţi-mi voie să nu dau doi bani pe ce spunea spunea Francois
Mitterrand care s-a purtat urât cu Ceauşescu. Ceauşescu în '81, când a
luat Mitterrand primul mandat de şapte ani, l-a susţinut cu milioane
de dolari pentru că era socialist.
- Sunteţi un om de dreapta sau unul de stânga?
- Ştiţi care este paradoxul meu? Sunt un om de dreapta care conduce
un partid de stânga. E foarte ciudat. Naţionalismul este de dreapta.
Dar mai ţine mult această împărţire în mileniul trei?
- S-au relativizat orientările politice?
- Sunt momente când te exprimi ca un om de dreapta, dar sunt
momente, şi mă refer la protecţia socială, când nu ai cum să fii decât
un om de stânga.
- Cum vedeţi problema introducerii scrutinului uninominal?
- Noi suntem împotrivă. Spuneţi-mi din cine faci guverne, dacă nu
mai sunt liste de partid? Intră în Parlament X, Y, Z. Cum îi mai
controlezi? Păi ştii cine o să intre? Ăia cu mulţi bani! Oricum, eu nu
mă plâng pentru că sunt convins că intru. Dar partidele încă mai au
un cuvânt de spus.
- Dacă se va întâmpla ca PRM să nu intre în Parlament, ce proiect
politic de rezervă aveţi?
- Nu mă retrag. Sunt un om activ. În familia mea a fost o longevitate
deosebită. Mai am de dat un doctorat în teologie pe tema "Cum
lucrează Dumnezeu". E vorba de providenţă, dar cu exemple din
Vechiul şi Noul Testament, dar şi din istoria umanităţii. Adică am ce
face. Dar puneţi întrebarea asta altora care sunt revoluţionari de

20
profesie. Eu, de bine, de rău, scriu cărţi. Bune sau rele, au ajuns în
nişte biblioteci ale lumii. Dar alţii ce fac? Cum îşi justifică existenţa?
- Dintre Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu care
consideraţi că a exercitat influenţa cea mai bună asupra României?
- Nicolae Ceauşescu.
Cel mai redutabil adversar
"Eu sunt duşmanul meu numărul unu. Slăbiciunile mele - faptul că
nu am puterea să mă extrag din chestiunile minore, mizerabile, pun
totul la suflet, mă consum şi faptul că nu mă pricep întotdeauna la
oameni. Plec de la premiza că toţi sunt ca mine.
"Eu sunt duşmanul meu numărul unu. Slăbiciunile mele - faptul că
nu am puterea să mă extrag din chestiunile minore"
Când întind mâna cuiva mă aştept să pună şi ei inima în palmă. Şi
când te gândeşti că au un dublu comportament, că pândesc
momentul să valorifice ceva, să speculeze ceva... Eu nu am viclenie.
Poate de aia sunt şi foarte dur şi violent pentru că simt trădarea în
plin, adică nu mă aştept. Ce te costă să fii corect? Poate sunt pe un
drum greşit uneori, dar măcar nu sunt mincios, sunt cinstit.
Oamenii "din umbră"
"În primul rând părinţii mei care sunt nişte sfinţi. Noi am crescut cu
Biblia în casă. Au fost şi patrioţi, şi creştini, ne-au învăţat să nu luăm
niciodată ce nu este al nostru. Eugen Barbu a fost un om extraordinar.
Eu sunt singurul care nu l-a trădat.
"Părinţii ne-au învăţat să nu luăm niciodată ce nu este al nostru"
Ca dovadă că-i ţin numele pe frontispiciul revistei "România Mare",
nu pentru că îmi aduce cititori în plus (multora nu le mai spune nimic
numele Eugen Barbu) dar să-i ţin numele în circulaţie că a însemnat

21
ceva pentru cultura română. I-a plăcut de mine pentru că de la
început noi vorbeam de Chopin, de Hegel, de Balzac. El mi-a dat
bursa Herder care mi-a schimbat viaţa. În fiecare lună merg la el la
mormânt, la Bellu.
Poveste de viaţă
Chef cu Nichita Stănescu şi Eugen Barbu
"Eram cu Eugen Barbu la restaurantul Mignon, în 1981, înaintea
Crăciunului. Era o viforniţă afară ca în Viscolul lui Puşkin. Eram
singuri în local pentru că după ora 11 ne cam dădeau afară, dar acolo
ne cunoşteau şi ne-au ţinut. Lui îi plăcea să bea vin alb la gheaţă cu
multă apă minerală. Şi deodată pe la 12 noaptea se deschide uşa şi
apare Nichita Stănescu. Nu ştia că suntem acolo. El stătea la doi paşi,
în Amzei. L-am întrebat ce face. Venise să ia nişte chiftele şi vin că
avea oaspeţi. Nu avea bani decât pentru două sticle şi avea vreo 20 de
oaspeţi. Eu eram în bani. I-am luat şase sticle, i-au făcut ăia nişte
chiftele calde. El, nu şi nu, să mergem cu el acasă. Barbu nu prea se
ducea în vizite. Am luat toate pachetele alea sub braţ şi, prin nămeţi,
am mers la Nichita unde am stat până la cinci dimineaţa.
Scrinul lui Eminescu, cumpărat de la Junimea
Ţin mintea o scenă: se ridicase în picioare, avea bretelele peste pielea
goală, îşi scosese burta afară, era ca un boier, şi pusese mâna pe un
scrin şi bătea cu degetele. Zicea: "Ştiţi cine făcea aşa? Mihai Eminescu.
Ăsta a fost al lui!". Luase scrinul de la Junimea. Mobila de la Junimea
o cumpărase el. Nichita nu mai avea ţigări, dar mai aveam eu un
pachet. Am făcut jumate-jumate, i-am dat şi o brichetă. A dictat 47 de
poezii. Se plimba prin casă şi îi dicta lui Elena Ştefoi, care a ajuns şi
diplomată. Şi ne făcea la fiecare câte o poezie. O scenă extraordinară,

22
cu doi oameni care au stat cu mine la aceeaşi masă şi acum stau în
morminte învecinate, ca în rafturile unei biblioteci. Când mă duc la
Bellu retrăiesc scena cu aceşti doi oameni cu care stăteam la masă şi
acum sunt dincolo de bine şi de rău."
Carte de vizită
• s-a născut la 28 noiembrie 1949, la Bucureşti
• licenţiat în Sociologia Religiei la Universitatea Bucureşti (1971)
• bursier Herder, studiază istoria la Viena (1978-1979)
• doctor în istorie şi doctorand în teologie
• vicepreşedinte al Senatului României şi lider al PRM
• pregătit pentru Olimpiada din 1968 la disciplina aruncarea suliţei

Interviu pentru cotidianul Adevărul în 29 februarie 2008, postat pe

pagina personală de facebook pe 1 septembrie 2014

Urmează, în ordinea apariţiei, articole şi pamflete publicate de autor

pe pagina personală de facebook.

23
 VENETICII

Turnul Babel Redivivus: peste tot sînt corcituri

Doar ţigani, evrei şi unguri
de cu zori şi pînă seara
Ei fac Legea, ei ne scuipă cu spurcatele lor guri –

Totuşi, unde sînt românii cînd li se distruge ţara?

Ei s-au instalat la cîrmă şi nu se mai dau plecaţi
Pe cînd plebea băştinaşă duce tot mai greu povara
S-au făcut stăpîni pe Mare, pe Danubiu şi Carpaţi –

Totuşi, unde sînt românii cînd li se distruge ţara?

Liftele ne şantajează că nu sîntem democraţi
Ne pîrăsc străinătăţii şi ne luăm, din plin, papara
Ne tratează ca pe-o slugă, din părinţi dezabuzaţi –

Totuşi, unde sînt românii cînd li se distruge ţara?

Ne conduc minoritarii, am ajuns ca vai de noi
Ne înjugă ca pe vite şi îşi sting pe noi ţigara
E ca şi pierdut Ardealul, deşi nu-i nici un război –

Totuşi, unde sînt românii cînd li se distruge ţara?

Unde sînt? În Evul Mediu, furişaţi prin văgăuni
Fug de venetici, ţin capul în pămînt şi tac din gură
Asta e realitatea cea amară, oameni buni
Iată, dar, de ce-i nevoie de o nouă dictatură!

Corneliu Vadim Tudor

15 septembrie 2014

ROMÂNII S-AU RADICALIZAT

24
 Lumea îmi pune o-ntrebare grea:
„Cum să votăm, să n-o dăm iar în bară?”
Indiferent cu cine aţi vota
E tot mai rău pentru această ţară.
„Veţi candida din nou? Mai rezistaţi?”
Mă iau românii la-ntrebări pe stradă
„Nu vă e scîrbă de aceşti ciumaţi
Care vînează ţara ca pe-o pradă?”
Mai toţi mă roagă să conducă, ei,
Plutonul execuţiei sumare
I-ar împuşca, pe loc, românii mei
Pe cei ce i-au adus la disperare.
Iubiţii mei, n-am cum să vă ajut
Parcă veniţi din altă galaxie
Nici astăzi, Doamne, nu aţi priceput
Că ţara noastră este colonie?
Că orişice am face, e-n zadar
Iese tot cine vor americanii
Tot cine le dă bani de buzunar
Şi mor de proşti, luptînd cu talibanii.
Eu ştiu mai multe şi, de fapt, ştiu tot
La noi găsiră slugile perfecte
O închisoare CIA, un robot
Cea mai sinucigaşă dintre secte.
Românii aşteptară zeci de ani
Priveau pe cer, că vin americanii
Mîncau urzici cu cozi de şobolani
Trădaţi precum IIsus în Ghetsimani.
Americanii ne-au vîndut la ruşi
Ca să le fie bine, lor, la Yalta
I-au fost lui Stalin simpli trepăduşi

25
 Pînă ce-am fost răscumpăraţi la Malta.
Şi au venit yankeii, în sfîrşit
Atunci cînd nimeni nu îi mai dorise
Ne-au măsurat din ochi, ne-au cîntărit
Şi ne-au dat pumni în cap, să scoatem fise.
Ne-au dat cu praf în ochi şi au ţipat
Despre o Nouă Ordine, mai bună
Iar „coada de topor” s-a reciclat
Şi-un cor de javre latră azi la Lună.
Ei peste tot au fost nişte mojici
Dar nicăieri nu au găsit lichele
Şi-atîţia chelneri de bacşişuri mici
Aşa cum sînt la sînul maicii mele.
Te uiţi la ei şi-ţi vine să vomiţi
Cum scot din burţi sondaje mincinoase
Emisiuni TV pentru tîmpiţi
Pomeni electorale-n pungi jegoase.
Ce preşedinte vrea acest popor?
Farsa aceasta nu se mai termină?
Totul se fură! E îngrozitor!
Mafia ne-a uscat la rădăcină.
Şi totuşi, vă anunţ: voi candida!
Numai să văd de ce-or mai fi în stare
Cît vor minţi şi vor falsifica
Lichelele acestea ordinare.
Mergeţi la urne, dragi compatrioţi!
N-avem o altă armă decît votul
Sfidaţi-i, curajoşi, pe mafioţi
Ei nu ne pot îngenunchia pe toţi
Poate, cîndva, se vor căra cu totul.

Corneliu Vadim Tudor

26
(Noaptea de luni spre marţi, 15 spre 16 septembrie 2014)

ŢEPARII

Ţeparii-au prins curaj, îmi dau tîrcoale:

Cui voi da votul meu în turul doi?
Agită servieta cu parale
Amuşinează ca nişte vulpoi.
„Aveţi, maestre, peste trei la sută?
Un milion de euro primim!
Juma-juma, dar nici nu se discută!
Ce facem, batem palma? Vă iubim!”
Mă uit la ei cu scîrbă şi ruşine
Mafia-şi vîră coada şi aici
Şi mă întreb: Cum au ajuns la mine?
Cît mă cunosc aceşti rechini pitici?
Şi cînd s-a dezvoltat reţeaua asta
Ce unelteşte azi în subteran?
Ei scot profituri din orice – şi basta!
Ei ştampilează fiecare ban!
Abia acum nu mai contează votul
Abia acum e blat şi e trucaj
Păzea, că intră-n scenă mafiotul
El spală bani, cu ochii la sondaj.
E mercenar, din asta chiar trăieşte
Profesie riscantă, sînt puţini
E şi normal ca-n patria lu’ peşte
Şi „dealerii” să prindă rădăcini.
Problema nu-i a lor – le este foame
În stare-s de orice pentru mangoţi
Dar la aceste sforării infame
Vor pune botul candidaţii toţi?

27
 Mor de plăcere să le văd figura
Cum plescăie din buze, fericiţi
Transpiră brusc, li se usucă gura
Fac calcule pe banii nemunciţi.
Cui vor da votul? Chiar că nu contează!
Cui a promis că pune banii jos…
El e în cărţi acum, negociază
Ce minunat! Ce schimb avantajos!
Aşa e tras în piept electoratul
Deşi e plin de lipsuri şi nevoi
Mai nou îl vinde însuşi candidatul
Pe 30 de arginţi în turul doi.
Au dispărut în ceaţă ţapinarii
O dată cu pădurile s-au dus
Acum se naşte un nou job: ţeparii
În Parlament, Guvern şi chiar mai sus.
Bine-ai venit în lumea românească
Mocirlă ca vulcanul noroios!
„Canalia de uliţi” să trăiască!
Frumoşi sînt banii care n-au miros!
Trăiesc românii vremea de pe urmă
E totul de vînzare. S-a sfîrşit.
Atunci cînd te comporţi precum o turmă
Să nu te mire că vei fi strivit.
Eu nu mă vînd. Eu nu sînt prostituată
De-aceea pot să-i judec azi pe toţi:
Cui voi da votul? Treaba e tranşată:
Lui Dumnezeu, stimaţi compatrioţi.

Corneliu Vadim Tudor

Noaptea de 16 spre 17 septembrie 2014

28
 Pe Adrian Năstase iar îl mănîncă-n fund...

Nu e nici timpul, nici locul să reiau ceea ce m-a legat de Adrian

Năstase. Îl ştiu de cca. 50 de ani, de la vîrsta pantalonilor scurţi. L-am
cunoscut pe tatăl său, Marin Năstase, director în Ministerul
Învăţămîntului. Am avut o relaţie mai specială cu sora sa, în 1975. Per
total, e un bilanţ pozitiv, insul făcînd parte din biografia mea.
Atunci cînd a fost arestat, l-am apărat, cu vehemenţă. Iar cînd a
încercat să se sinucidă, am fost de-a dreptul scandalizat. Ulterior, am
reflectat mai bine şi m-am gîndit că un vînător experimentat, ca el, n-
avea cum să rateze, de la cîţiva centimetri, ţinta. Tot mai multă lume
spune că a fost o mascaradă, el ciupindu-se de pielea gîtului şi
trăgînd prin ea, adică făcîndu-şi o simplă zgîrietură.
Ulterior, de cît ori am avut prilejul, mai ales în emisiunile de
televiziune, i-am luat apărarea, afirmînd că nu e moral şi legal să fie
batjocorit un fost prim-ministru, care a făcut şi lucruri bune pentru
ţara asta. Dar, vedeta e tot vedetă... Din cînd în cînd, Adrian Năstase
îşi leapădă costumul elegant, de fost diplomat, şi rămîne în chiloţii cu
danteluţe ai lui Bombonel.
Îl văd, de cîteva zile, că ţine prelegeri etice la Antena 3, în
direct. Îşi lansează cărţi. Tot mai multe cărţi. Cunosc scriitori
importanţi, care n-au bani să-şi tipărească operele, pe criza asta. Dar
problema crizei nu se pune la fostul „lider maximo" al PSD: ediţiile
cărţilor sale sînt luxoase, ca pentru bibliofilii din Franţa. Omul are o
scurgere permanentă, nu se mai poate opri, scrie non-stop. Şi-a lăsat
barbă (ce-i drept, rară, ca de eunuc) cu care ar vrea să-i imite pe

29
Tolstoi şi Hemingway, vorbeşte rar şi apăsat, de la înălţimea unei
experienţe de viaţă pe care numai marii deţinuţi politici o pot avea,
gen Nelson Mandela. Mă uit la el din ce în ce mai uimit. Parcă era
vorba despre „reeducare" în puşcărie. Dar Bombonel a ieşit mai rău,
mai cîinos, mai beznicios. Nici acum nu se uită în ochii oamenilor.
„Lasă, lasă... Nu mai am dreptul să candidez? Vă arăt eu vouă: mă
transform în ce vrea muşchii mei - azi, în guru". Numai că la acest
guru gura bate curu'. El n-a învăţat nimic din lecţia dură pe care i-a
dat-o viaţa. Nu poţi să trăieşti, simultan, şi cu capul sus, şi cu fundul
sus. Nici contorsioniştii de cauciuc, de la Circ, nu reuşesc poziţia asta.
Imediat după ce a ieşit din închisoare, Năstase şi-a luat familia şi a
zbughit-o departe de ţară, la shopping şi recreere. Doar a muncit atît.
A scris cărţi. Multe cărţi. N-am citit nici una, pentru simplul motiv că
n-aveau cum să fie altfel decît cele pe care mi le-a oferit înainte, cu
dedicaţii măgulitoare: toate erau proaste, pedante, plictisitoare.
Adrian Năstase nu are talent, nici vocaţie. El nu poate fi scriitor, tot
aşa cum n-a putut să fie folkist, la festivalul studenţesc „Primăvara
Baladelor", în anii '70. Toate lucrările lui sînt maculatură. A consumat
o pădure pentru nişte compuneri şcolare. Acesta e încă un aspect al
bolii numite „vedetism": încercarea de a fi, simultan, de toate. Aşa s-a
introdus Adişor cel finuţ şi bucălat, ca un bebeluş de ciocolată, şi în
„tabloul" macabru al aducerii osemintelor Regelui Carol al II-lea în
ţară. Mai ţineţi minte acea scenă de groază? Ceremonia funerară avea
loc pe Aeroportul Otopeni, la 12 noaptea. Dar, la acea oră, încă se
disputa meciul amical de fotbal România-Rusia. Ce şi-a zis vedeta
neamului? Ia să împart, eu, ecranul televizorului în două: în stînga
meciul şi în dreapta băiatul, ca să se uite supuşii mei cu un ochi la

30
slănină şi cu altul la făină! Zis şi făcut! Ceea ce a rezultat a fost
monstruos. Pamfletarul suprarealist, din mine, chiar se gîndea cum ar
transmite Dumitru Pelican acea partidă antologică: „Mingea se află la
Regele Hagi, care i-o pasează Regelui Carol al II-lea, acesta face un
stop pe piept şi i-o transmite lui Adrian Năstase, care fuge, fuge,
fuge, face o fentă din popou şi, doamnelor şi domnilor, din păcate, îşi
rupe noada". Mai ţii, minte, Adriene? Ce draci au tras de corpul tău
de ai luat decizia macabră, de a ţine, în direct, la ora la care se trezesc
strigoii şi ies la promenadă, un discurs funebru - în timp ce, în
paralel, lumea vedea şi un meci de fotbal, unde mitocanii mai strigau
şi „Muie"? Pentru că aşa e la peluză, gura lumii slobodă. Atunci mi-
am dat seama că tu încerci să te înalţi la cer. Dar ceva te trăgea în jos,
ca o nacelă plină de bolovani.
În septembrie 2004, ai zburat cu elicopterul la Ţebea. Îl însoţeai
pe Ion Iliescu. Ai vrut să culegi roadele vizitei şmechereşti, pe uşa din
dos, la Casa Albă (pe care ai plătit-o cu bani grei). Parc-a fost ieri...
Soţia ta se întreţinea cu soţia lui George Bush-jr. Dar a apărut şi
preşedintele SUA, din întîmplare, căutînd uşa de la toaletă (?!), s-a
legat o discuţie amicală, după care gazdele au trimis şi după tine.
Gata, ai primit binecuvîntarea Înaltei Porţi! Nu-ţi mai stătea nimeni în
calea spre Palatul Cotroceni. Ion Iliescu, deşi a tot vrut să se dezică de
tine, a rămas un prizonier al Mafiei PSD. La mormîntul lui Avram
Iancu, însă, amîndoi aţi primit un duş rece. Rece ca ghiaţa. Mii de
oameni erau cu capsa pusă, mai ales că aţi întîrziat vreo oră. Ce
vacarm de huiduieli şi fluierături! Atunci, tu te-ai strecurat lîngă
mine, căutînd un scut de protecţie şi scuzîndu-te, pe motiv de

31
elicopter. Acela era cel mai veridic sondaj de opinie. Ar fi trebuit să
înţelegi că românii NU te vor.
Ulterior, mi-ai dat un telefon interminabil, de 58 de minute (aşa
era afişat pe ecranul mobilului meu). Eram acasă la mine, cu echipa
mea de campanie. Te-ai făcut luntre şi punte să mă convingi să-ţi dau
voturile mele, promiţînd că bagi PRM la guvernare. Te-am refuzat,
elegant. Ba, mai mult, ţi-am spus că n-ai nici o şansă şi că degeaba te
umfli-n pene că guvernarea ta a fost cea mai bună cînd, în realitate, a
fost proastă şi impopulară. Una din crimele pe care le-ai săvîrşit a fost
vînzarea firmei de difuzare a presei, RODIPET, pe care ai pus-o în
braţele mafiotului arab Hassan Awdi. Acest nemernic avea să fugă în
lume cu banii presei române - mie şi acum are să-mi dea 2 miliarde
de lei, la valoarea din 2004. Prinde orbul, scoate-i ochii. De atunci a
început moartea presei române. Atunci cînd ţi-am reproşat acea
„privatizare“ demenţială, prin 2010, tu ai găsit scuza: Ovidiu
Muşetescu! „Bineînţeles - ţi-am răspuns - mortul e de vină,
întotdeauna“. Numai aplaudacii din jurul tău te cobzăreau cum că ai
fost cel mai bun prim-ministru post-decembrist. Unii supravieţuiesc
şi acum, făcîndu-ţi vizite la închisoare şi, ulterior, lăudîndu-te, cu
gura pînă la urechi, pe mai multe posturi de televiziune. Dar, steaua
ta a apus.
Începînd cu acea decizie diabolică - a ta şi a Serviciilor Secrete -
de a nu mă mai lăsa pe mine să intru în turul II (ca să nu vă mai
treacă, nu-i aşa, glonţul pe la ureche, ca la alegerile din anul 2000) -
aşa că m-ai împiedicat din „amonte", băgîndu-l, cu forţa, pe Traian
Băsescu în finală. Care era ca vai de capul lui, n-avea procentele
necesare. Tu ţi-ai creat călăul, dragă Adrian. „Pe cine nu laşi să moară

32
nu te lasă să trăieşti". Tu nu l-ai băgat la puşcărie pe Băsescu, dar
Băsescu te-a băgat la puşcărie pe tine. Care-i problema?
Ulterior, tu şi oamenii tăi mi-aţi reproşat că nu ţi-am dat
voturile mele, în turul II, şi că l-aş fi susţinut pe Băsescu (?!). Ce
minciună penibilă! Cînd am făcut eu asta? Există atîtea dovezi video,
care confirmă că eu le-am cerut alegătorilor mei să boicoteze turul II,
fiindcă e rezultatul unei uriaşe fraude electorale. Şi, cu toate astea, tu
ai cîştigat! Dar nu te-au vrut stăpînii yankei, unde tu ai cotizat cu cca.
119.000.000 de dolari (pentru campania lui George Bush-jr.). Atunci,
spionul CIA deghizat în ambasador, J.D. Crouch, l-a proclamat
învingător la puncte pe micuţul, dar arţăgosul out-sider. Pe care l-au
proclamat învingător şi în anul 2009, cînd eu i-am dat voturile mele
lui Mircea Geoană, ca un idealist ce sînt. Sau tot eu sînt de vină şi
pentru noul mandat al Marinarului? Haida-de.
Dau filmul, pe repede, înapoi: prăbuşirea cumplită a României
a început atunci, în decembrie 2000, cînd Ion Iliescu şi-a făcut ambiţia
de a obţine - prin fraudă - şi un al treilea mandat. În decembrie 1989,
Iliescu l-a împuşcat pe Ceauşescu. În decembrie 2000, a vrut să mă
împuşte şi pe mine, dar, fiind mai bătrîn şi cu vederea slăbită, a
nimerit alături (aşa cum ai făcut tu, înaintea arestării) nimerind
Poporul Român. Care, din acel moment, horcăie, trage să moară.
Atunci au prins aripi toate Mafiile băştinaşe şi venetice. Toţi
omarhayssamii, mohammedawdiii, fathitaherii. Ambiţia voastră
bolnavă i-a instalat, pe aceşti nespălaţi, la pupitrul de comandă,
dîndu-le liber la furat. Asta e Matrioşka blestemată a fostului
„student" din Moscova stalinistă: din mantaua lui Iliescu a ieşit
Năstase şi din mantaua lui Năstase a ieşit Ponta. Dar nu singuri, ci cu

33
o armată de trepăduşi printre picioarele lor, de teapa unor Liviu
Dragnea, Marian Oprişan, Nicuşor Constantinescu, Culiţă Tărîţă ş.a.
Aţi deşelat ţara. Aţi nenorocit-o. Ce legătură aveţi voi cu social-
democraţia? Nici una. Numai fluturări de steaguri roşii, pancarte,
baloane colorate. Scenografie care a dat în clocot sîmbătă, 20
septembrie 2014, în şuşaneaua vomitivă prijeluită de ziua de naştere
a pupilului tău, „Victoraş, ai grijă de Daciana".
Aş putea să scriu sute de pagini despre „ciuma roşie", care mi-a
furat alegerile în 2000, în 2004 şi, mai nou, cele pentru Parlamentul
European, în 2014. Fiindcă tandemul banditesc Liviu Dragnea-
Gabriel Oprea m-a eliminat, prin fraudă, din Parlamentul European.
Nu-i nimic, rezist şi la încercarea asta. Eu sînt un adversar devastator,
nu incomod. Totuşi, ce m-a determinat să scriu acum despre fostul
meu coleg de la „Sf. Sava", Adrian Năstase? În repetate rînduri, eu
am afirmat că nu lovesc în oameni căzuţi. Aşa e: am fost şi am rămas
un cavaler, un luptător cu fair-play. Din păcate, Adrian Năstase e un
om căzut, aşa e, dar de acolo, din şanţul unde se zbate, scuipă, înjură
şi loveşte - el - în alţii. Îmbătîndu-se cu apa rece a unor cărţulii sub-
mediocre, Năstase redevine Bombonel, îşi îngroaşă vocea „cîntată"
(pînă şi în chestia asta îl imită Victor Ponta) şi trage împrăştiat.
Locul unde se răţoieşte „martirul naţiunii" (Pampon, din „D'ale
Carnavalului") e „Jurnalul Naţional". Adică un fost deţinut scrie, de
zor, în gazeta unui actual deţinut. Nici o problemă, am, şi eu, gazete
şi pot răspunde. Ce-l zgîrmă-n fund pe acest Kavaler de Kurlanda,
ajuns la vîrsta pildelor sfătoase şi a judecăţilor sumare? Iată titlul
ultimei sale răutăţi: „Aurel Sergiu Marinescu - turnătorul dizident
din SUA". Tema? Obsesia maladivă a lui că n-a cîştigat alegerile din

34
2004. Repet: el le-a cîştigat, în realitate, dar nu l-au vrut americanii! Ei
l-au vrut pe cel care le-a promis marea cu sarea şi i-a şi şantajat. Încă
de la început, răzbunătorul Bombonel se leagă de mine: „Cine este
personajul respectiv? Este cel care, în campania pentru prezidenţiale,
din 2004, a publicat în ziarele diasporei din SUA, în 8 şi 15
septembrie, o sumă de mizerii despre mine şi despre familia mea.
Acele articole au fost folosite masiv (?!) de Alianţa DA - prin
fotocopiere şi difuzare în cutiile poştale, în toată ţara sau pe net.
Acţiunea Alianţei a fost corelată şi cu cea a lui Vadim, sau a lui Nati
Meir". Iar, mai la vale: „Este evident că cei care îl controlaseră, din
fosta Securitate, şi care erau, bănuiesc, interesaţi ca eu să nu cîştig
alegerile prezidenţiale (aha, deci asta era! - nota mea, C.V.T.) au
determinat publicarea acelor materiale în SUA, şi apoi le-au preluat
în ziarul «România Mare» şi în publicaţiile de tip «samizdat»“. Alo,
te-ai scrîntit la cap - sau la zdup? Care sînt foştii securişti care ar fi
„preluat", în revista (nu ziarul) „România Mare" acele materiale? Eu
nici nu-l cunosc pe numitul Aurel Sergiu Marinescu, nu l-am văzut în
viaţa mea, nici nu ştiu dacă mai trăieşte. Şi nu mi-a forţat, nimeni,
niciodată mîna să „preiau" în „România Mare" articole de o factură
sau alta. Îmi aduc aminte, în linii mari, despre ce era vorba. Ce nu era
adevărat acolo? Nu era adevărat că A. Năstase era (şi încă mai este)
homosexual? Sau poate vrea să mă ocup, eu, în stilul meu, de acest
viciu al lui, care s-a propagat ca o dîră urît mirositoare în politica
românească, pe care a transformat-o într-o veritabilă vidanjă? Vrea A.
Năstase să-i spun cîţi avortoni a făcut el şi care au ajuns - doar din
solidaritate gay - miniştri, parlamentari, alţi demnitari PSD? Poate că

35
asta şi înseamnă PSD - Pidosnici. Atacul actual al lui Adrian Năstase
e josnic.
El nu-şi revine, nici acum, din şocul că eu n-am „stat capră" la
poftele lui de mărire. Nici acum, după 10 ani de la acele evenimente,
el nu vrea să priceapă că eşti pedepsit atunci cînd te încăpăţînezi să
ocupi un loc care nu ţi se cuvine. Fireşte, nu i se cuvenea nici lui
Traian Băsescu, dar asta e o altă poveste. Îmi vorbeşte, mie, Adrian
Năstase de Securitate? El, care nu era străin de mîrşăvia directorului
SRI, Radu Timofte, de a expune, la Sala de Lectură (?!) a acestei
instituţii, Dosarul de Urmărire Informativă al meu? Atunci, gaşca de
la CNSAS - dirijată de H.R. Patapievici, G. Liiceanu, M. Dinescu, A.
Pleşu - s-a scremut să mă scoată... colaborator, deşi eu eram victima.
Reamintesc că dosarul meu de urmărire are nu mai puţin de 20 de
volume! Unde e acum Radu Timofte? L-a bătut Dumnezeu cum e mai
rău. Unde e „Banda celor 4"? La lada de gunoi. Unde e Adrian
Năstase? La Cimitirul Elefanţilor. Desigur, e greu să te obişnuieşti cu
ideea că ai trecut, la mustaţă, pe lîngă tronul lui Mihai Viteazul. Eu
ştiu ce vorbesc, fiindcă am fost furat, ca-n codru, de gaşca Iliescu-
Năstase-Talpeş, în anul 2000. Dar viaţa merge înainte. Cine nu ştie să
piardă nu ştie nici să cîştige. Necazul cel mare al tuturor
prigonitorilor mei este că, dacă îşi pierd funcţiile efemere, ei redevin
ce-au fost: nimeni. Pe cînd eu sînt cine sînt: un om curat la suflet şi
iubit de popor, pe care nu l-am minţit, nu l-am jefuit, nu l-am trădat.
CORNELIU VADIM TUDOR - 24 spre 25 septembrie 2014
De ce e obligatorie vizita la Înalta Poartă?
SOMNUL NAŢIUNII NAŞTE MONŞTRI…

36
 În Istoria României au intrat şi au rămas acei bărbaţi care n-au
pupat papucul Sultanului: Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Ioan Vodă cel
Cumplit, Mihai Viteazul, Horea, Constantin Brâncoveanu, Tudor
Vladimirescu, Al.I. Cuza, Mareşalul Antonescu, Nicolae Ceauşescu.
Fie că Sultanul se afla la Stambul, fie că se afla la Berlin sau la
Moscova. Pînă la urmă, aceasta e măsura cu care judecă poporul: cine
e slugă şi cine e om demn, bărbat în ţara lui. Din 10 personalităţi
istorice pe care le-am enumerat, numai 2 au murit în patul lor –
celelalte 8 au avut moarte de martir. Acesta e unul dintre blestemele
care urmăresc ţara noastră: condiţia de vasalitate, dictată de
amplasarea geografică, în calea tuturor răutăţilor. „Capul plecat sabia
nu-l taie” – cum o suna expresia asta în alte graiuri? Dar se găseşte,
ea, la alte popoare? În mod sigur nu o întîlnim la francezi, germani,
englezi, sîrbi ş.a. La noi este, însă, din belşug – chiar în mai multe
variante.
Mai nou, Înalta Poartă nu mai este pe malul Bosforului, sau al
Rîului Moscova – ci pe malul Potomacului. Americanii n-au venit
atunci cînd i-au aşteptat românii. Au venit cînd nu mai era nevoie de
ei, adică mult prea tîrziu. Şi n-au venit în folosul nostru, ci în folosul
lor. De pildă, Afacerea Bechtel, un jaf scandalos. Sau Afacerea
Microsoft. Ori alte afaceri, făcute de americani, sau luate „din mers”,
de ei, prin perceperea „taxei de protecţie”. A fost, oare, vreun
ambasador al SUA la Bucureşti, din 1990 încoace, care să plece de aici
cu buzunarele goale? Aiurea! Toţi s-au întors în America plini de
bani, în frunte cu aşa-zisul diplomat (în realitate, un infractor evreu)
Mark Gitenstein, care şi acum mai dă tîrcoale, ca un trîntor, la stupul
cu miere, deşi şi-a încheiat „misiunea” de 2 ani. Absolut ruşinos

37
pelerinajul pe care îl fac, mai în fiecare zi, tot felul de băgători de
seamă la Ambasada SUA: dau raportul şi primesc instrucţiuni. Iar cei
care au veleităţi mai mari se duc, ei, în SUA, ca să pupe polala popii.
Adică Papucul Sultanului. Vizita asta peste Ocean a devenit
obligatorie, precum vizita medicală. Nu te prezinţi acolo, pentru a fi
analizat, verificat, pozat, filmat, chestionat? Nu eşti bun, nu prezinţi
încredere. Unii s-au dus boi şi s-au întors vaci, aşa cum s-a întîmplat
cu Adrian Năstase, în 2004, deşi acesta livrase la campania electorală
a teroristului George W. Bush nu mai puţin de 119.000.000 de dolari.
Ţintă ratată. A fost preferat un marinar pensionar, beţiv şi
scandalagiu. Rezultatul îl vedem, cu toţii: catastrofă naţională!
Acum, s-a dus la Canossa, în penitenţă, şi pupilul lui Adrian Năstase,
procurorul imatur şi total nepregătit Victor Ponta. Deplasarea la
ONU (automat, cu nevasta!) i-a fost plătită de firme ca Chevron,
Texaco ş.a. Poza cu Barack Obama n-are nici o valoare, a fost un gest
de curtoazie al locatarului de la Casa Albă faţă de toţi participanţii la
aniversarea ONU. Deplasarea lui Ponta în SUA a fost un rateu total,
nu l-a băgat nimeni în seamă. Acum, se bulucesc spre Casa Albă
Meleşcanu, Tăriceanu ş.a. Nu le e ruşine tuturor acestor aspiranţi? Le
place condiţia de slugi? Pardon, de SLUGOI!
Unde scrie că un om politic român trebuie să se ducă, în coate şi
genunchi, mereu şi mereu, la Washington? De ce transferă ei umilinţa
asta, urduroasă, specifică viermilor, şi asupra României? Aşa căzături
au fost, în raport cu America, români celebri, ca generalul George
Pomuţ, Nicolae Dunca, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mircea
Eliade? Este evident că americanii nu vor să lase din mînă, în ruptul
capului, o pradă ca România, atît de bogată în aur, argint, uraniu, alte

38
metale rare, petrol, gaze etc. Dar statutul de colonie pe care l-au
impus ei, de 25 de ani, acestei ţări nu i-a ajutat, cu nimic, pe români.
Dimpotrivă, sîntem, vorba aia, şi violaţi, şi cu banii luaţi. Lumea
trăieşte tot mai rău. Ne oferă yankeii „scut de protecţie”? Dar e
ridicol! Nu ne atacă nimeni. Americanii sînt înţeleşi cu ruşii peste
capul nostru. Şi atunci? Care e avantajul? Poate ne va răspunde
familia amicului meu din tinereţe, Teo Peter, ucis acum 10 ani de fiul
ambasadorului-spion J.D. Crouch.
Dar mai e o explicaţie a menghinei îngrozitoare în care America
ţine România: se încearcă transformarea ţării noastre în vîrful de
lance pentru atacarea Rusiei. Riscul e colosal! Nişte neoconservatori
de pe malul Potomacului, îmbătrîniţi în rele, îşi încarcă armele pentru
cel de-al III-lea război mondial. Primul a izbucnit de la Sarajevo. Al
doilea de la Danzig. Al treilea se va declanşa de la Bucureşti. Treziţi-
vă, nebunilor! Nu daţi foc la ţară! Mai mult: nu daţi foc la Planetă!
Că familia Victor Ponta – Daciana Sîrbu e o pereche de la Circ,
de care rîde toată lumea, asta e de domeniul evidenţei şi ne va fi şi
mai clar cînd cei doi se vor ascunde, ca şobolanii, sub anteriul securist
al răspopitului Ilie Sîrbu, la primele încordări mai serioase. Dar cît de
iresponsabili sînt cei care pretind că sînt oameni serioşi şi le cîntă
acestora în strună? „Victor Ponta a rostit un discurs istoric la ONU” –
stătea scris pe ecran, la România TV. Aşa ceva numai un exaltat ca
tizul său, Victor Ciutacu, putea cloci şi transmite din Washington. Un
fost spărgător de tonomate din Parisul anilor ’90, luat pe sus de
Poliţia franceză, băgat în dubă şi scăpat de doamna Nadia Pandrea –
a ajuns să ţină „discursuri istorice la ONU”, ca generalul De Gaulle,

39
Kennedy, Gorbaciov (?!). Doamne, cum de-i mai rabzi pe aceşti
ticăloşi? Somnul Naţiunii naşte monştri…
CORNELIU VADIM TUDOR
29 septembrie 2014

BACOVIANĂ
Motto: ,,Omul trist cade pe gînduri şi se-apropie de foc…" VASILE
ALECSANDRI

Înaintăm pe brînci în noul veac

E tot mai trist şi plouă mocăneşte
Un nou sicriu se-ntoarce din Irak
Românii sînt săraci şi mor prosteşte.
Iar frigul toamnei intră pîn' la os
Miroase-a transhumanţă şi-a zăpadă
Un cer de plumb coboară tot mai jos
Pe străzi pustii ca-n antica Eladă.
Ce ar simţi Bacovia acum?
Ce-ar scrie cu cerneală violetă?
Din case zgribulite iese fum
Fete bătrîne trag din ţigaretă.
Nu sînt abecedare, nu sînt bani
Lumea trăieşte doar din împrumuturi
Invazie TV de mitocani
Îţi vine să îi iei pe toţi la şuturi.
E toamnă iar, mai grea decît credeam
Ce vreme rece, ca de Bobotează!
Nu mai rezistă frunzele pe ram
Ultimii cuci spre India migrează.
Cînd a trecut şi acest an nebun?
Mai ieri ne îmbăta Revelionul

40
 Şi ne uram noroc şi-un an mai bun
Şi artificii ne ţineau isonul.
Însă s-au dus atîţia dintre noi
Atîtea locuri goale sînt la masă
În boxe de ciment şi de noroi
Ei şi-au găsit, cuminţi, o nouă casă.
Cu candele şi vîsc îi îmbunăm
Ne reproşăm că i-am scăpat din mînă
Că n-am făcut destul să îi salvăm
Iar ochii lor orbecăie-n ţărînă.
An funerar, dar ce mai ai de gînd?
Mai ai trei luni şi nu sînt buni augurii
Nu vrei să pleci în haos mai curînd
Să nu dai foc la Volga şi Missouri?
Nişte netrebnici fără Dumnezeu
Ne taie pofta de-a trăi sub soare
Eşarfă neagră pun la curcubeu
Şi jură strîmb, şi jefuiesc popoare.
Pămîntul e condus de satanişti
Îi vezi cum ne dau lecţii de morală
De-aceea astăzi ochii mei sînt trişti
Iar boala omenirii e mortală.
Tristeţi duminicale… Arbori goi…
Parcă-i mai multă viaţă-n cimitire
Iisus n-o să învie pentru noi -
E pregătit de-o nouă răstignire.
Corneliu Vadim Tudor
1 octombrie 2014

O înaltă oficialitate de peste Ocean a întrebat:

„CINE DRACU’ (FUCK) VA FI PREŞEDINTELE ROMÂNIEI?"

41
 Aş putea să spun cine este această oficialitate, dar, dintr-o
elementară eleganţă, n-am s-o fac. Este o persoană pe care o cunosc şi
tocmai de aceea n-am să-i fac public numele. Dar fondul problemei
rămîne: nici măcar stăpînii plantaţiei populate de sclavi, numită
România, nu ştiu pe cine să numească în funcţia de arendaş. Fiindcă
aşa ceva a devenit funcţia de şef al Statului Român: arendaş. Ce
altceva au fost Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu? Au
primit, în arendă, o moşie, au primit şi poruncile necesare, ca şi
dreptul de a tăia şi a spînzura, după care au fost traşi la răspundere
(Emil Constantinescu, debarcat după un mandat) sau au fost păstraţi
şi mîngîiaţi părinteşte (Ion Iliescu - 3 mandate frauduloase, Traian
Băsescu - 2 mandate, la fel de necinstite). Cine nu se supune orbeşte e
pisat cu bombe, scurt, ba chiar şi ucis - aşa s-a întîmplat cu Slobodan
Miloşevici.
Totuşi, americanii nu s-au hotărît, nici măcar acum, ce iepure
vor scoate din jobenul Unchiului Sam. Şi ştiţi de ce? Or fi ei, departe,
dar şi-au dat seama că românii nu mai au răbdare. Poate rezista
Victor Ponta, sau Klaus Iohannis, ori Teodor Meleşcanu 5 ani peste
un popor cu capsa pusă? Nici măcar 1 an! Şi la războiul din Ucraina
exact un război în România le mai lipseşte yankeilor. Fiindcă, în mod
categoric, va fi război: fie civil, fie inter-etnic, fie de altă natură.
„Cine dracu' va fi viitorul preşedinte al României?". Există un
răspuns la această întrebare, în care „dracu'“ este, în original, „fuck“:
lăsaţi alegerile libere, distrugeţi maşinăria fraudei electorale puse la
punct de mafioţi ca Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea, şi veţi vedea ce
vrea Poporul Român. Altminteri, praful şi pulberea se vor alege de
toate strategiile hibride ale Americii, în frunte cu bazele de la Mihail

42
Kogălniceanu şi Deveselu. Prin falsificarea acestor noi alegeri,
americanii vor face, pe faţă şi în mod inconştient, jocul ruşilor. Aşa au
pierdut Iranul, în 1979. Aşa vor pierde şi România. Poporul Român a
înţeles, în sfîrşit, cine împiedică revenirea ţării la normalitate şi va
simpatiza cu Vladimir Putin. Poate că acesta e răspunsul la întrebarea
oficialului american: da, da, Vladimir Putin va fi noul preşedinte al
României!
CORNELIU VADIM TUDOR
2 octombrie 2014

FARSA UNOR NOI ALEGERI

Motto: „Te-or întrece nătărăii"...

MIHAI EMINESCU

Doamne, m-ai lăsat din braţe

Gata, pîn' aici mi-a fost!
Jungla cu maimuţe hoaţe
Face viaţa fără rost.
Totu-n ţară-i viceversa
Infractoru-i om cinstit
Mafia îi dă perversa
Unui neam dezmoştenit.
Legile au luat-o razna
Anarhia e în toi
Unde s-a cîntat priceazna -
Maneliştii sînt eroi.

43
 România astăzi are
Cerşetori, nu cetăţeni
Şi cît vezi din zare-n zare
Lumea stă pe la pomeni.
Doamne, eu mă uit cu jale
Timpul parcă e dement
Curve, peşti şi haimanale
În Guvern şi Parlament.
Noi alegeri? Altă farsă!
Dă-i cu bere, dă-i cu vin -
Faţa Ta de ce-i întoarsă
De la acest neam creştin?
Cît mai ţine mascarada
Şi de ce acest blestem?
De exişti, să-mi faci dovada:
Vino, Doamne, cînd Te chem!
Corneliu Vadim Tudor
2 octombrie 2014

Mesaj electoral prezentat la TVR:

NU CREDEŢI ÎN SONDAJELE DE OPINIE MINCINOASE!

Doamnelor şi domnilor,
nu v-aţi săturat de mincinoşi? Nu v-aţi săturat de aceleaşi şi
aceleaşi figuri care vă împuie capul cu gogoşi electorale şi cu

44
promisiuni, de atîţia ani? Aşa de uşor sînteţi de păcălit? Încerc să-i
înţeleg pe cei care, de foame, aduşi în sapă de lemn, se vînd pentru
un pachet de alimente şi o sumă de bani. Din păcate pentru aceştia, ei
se vînd tot acelora care i-au înfometat, şi pe care, prin aceste pomeni
jenante, îi eternizează la putere. Dar voi? Voi, ceilalţi, milioane de
români?
Fraţilor, nici acum nu ştiţi să alegeţi grîul de neghină? Nici
acum n-aţi înţeles cine e cinstit şi vrea binele ţării - şi cine,
dimpotrivă, e un fariseu şi un om fără Dumnezeu? Aproape toată
lumea cu care vorbesc îmi spune că m-a votat. Tot ce e posibil. Dar,
vorba lui Stalin, într-o şedinţă de Birou Politic al PCUS, din 1923: ,,Nu
contează cine votează, contează cine numără voturile!". Această
diabolică deviză se aplică, la dimensiuni monstruoase, şi în România.
De 25 de ani, în ţara noastră intră în urne unii - dar ies alţii. Aşa că să
nu ne mai mirăm că nu mai e de trăit în România. Şi că ţara noastră a
devenit oaia neagră a lumii civilizate.
Asta e soarta coloniilor, pretutindeni în lume: jefuite la sînge şi
cu o populaţie în genunchi, cu capul plecat. ,,Nu le vom lăsa valahilor
decît ochii ca să plîngă" - spunea generalul Kutuzov, acum 200 de ani.
Tocmai el vorbea de ochi, care era chior! Astăzi, Istoria se repetă.
Există un singur om care, cu ajutorul bunului Dumnezeu, vă poate
reda lumina ochilor, demnitatea, dreptul la o viaţă mai bună. Acel
om sînt eu. Nu mă întrebaţi de proiecte, programe, strategii. E ridicol,
cînd ţara e cu ambele picioare în groapa falimentului. Mai bine mă
întrebaţi cînd va fi gata Puşcăria Mafioţilor!
Fraţilor, mergeţi la vot
Să-i dăm Mafiei peste bot!

45
CORNELIU VADIM TUDOR
Mesaj electoral prezentat la TVR

BANII
Motto: „Îţi lipsesc toate cînd îţi lipsesc banii". (RABELAIS)

În adolescenţă, adică în vremea marilor mele acumulări

culturale, am citit un roman captivant: „Banii", de Emile Zola. M-a
cucerit. Ţin minte, după atîţia şi atîţia ani, o scenă de amor naturalist
(zolist), din care, mai mult ca sigur, s-a inspirat şi Liviu Rebreanu,
atunci cînd a scris „Răscoala": un aventurier făcea dragoste cu o
femeie de stirpe nobilă pe covor, lîngă şemineu, aceasta avînd
carnaţia trandafirie şi cămaşa de noapte suflecată. Evident, cartea e
cu mult mai complexă, reuşind, alături de o altă bijuterie a
scriitorului francez, „Germinal", să revoluţioneze genul romanesc.
Ani de zile nu mi-a plăcut să umblu cu bani la mine. Nici nu-i
atingeam. Am făcut bani, fiindcă munca mea avea, printre altele, şi
un asemenea efect, dar n-am pus preţ pe ei, n-au fost scopul vieţii
mele. Astăzi, am dat de greu. Nu în ceea ce mă priveşte, fiindcă
stiloul meu mă va ţine, mereu, la suprafaţă. Ci pentru cei care depind
de mine şi care n-au nici o sursă de venit. Iar aceştia sînt de ordinul
zecilor de oameni. Fiindcă, spre deosebire de alţii, eu am creat zeci de
locuri de muncă şi dau pîine la atîţia oameni.
Ravagiile crizei sînt devastatoare. Ceea ce producea pînă nu
demult, acum merge în gol. Presa scrisă a murit. Ici-colo, cîteva
apariţii răzleţe şi de curaj, printre care şi cele două publicaţii ale mele.
Ziarele de hîrtie merg în pierdere, întrucît difuzarea presei a

46
falimentat. Aceasta e marea crimă a lui Adrian Năstase, care, lacom
de bani, a dat firma de Stat, Rodipet, unor mafioţi arabi. Fireşte, îi dă
mîna fostului prim-ministru să facă shopping la Londra, să trăiască în
lux, să pretindă şi că e un colecţionar rafinat, cînd el şi copiii lui au
viitorul asigurat, fiindcă au o avere colosală. Dar dezastrul pe care
guvernarea lui l-a lăsat în urmă e cumplit. Şi nu e vorba numai de
soarta unor oameni, ci şi de destinul presei române, pe care lăcomia
animalică a mentorului PSD a băgat-o în groapa unui faliment istoric.
N-am să-l uit şi n-am să-l iert, niciodată, pe fostul meu coleg de la
Sfîntul Sava pentru această crimă. Dacă există „asasini economici",
Adrian Năsatse dovedeşte că există şi „asasini culturali". Pe mine nu
mă interesează colecţia lui de hărţi, la care nu se uită nimeni, în
vreme ce eu sînt silit să-mi vînd colecţia de piese şi documente
istorice, de o valoare inestimabilă. Şi nici nu mă încălzeşte că fostul
meu amic a devenit deţinutul de serviciu al acestor vremuri
bezmetice - dimpotrivă, l-am apărat cît am putut, de fiecare dată cînd
am avut ocazia. E o problemă de principiu aici: iată unde se ajunge
atunci cînd un om cu puteri discreţionare ia decizii nebuneşti, fără a
se gîndi la consecinţe!
Dar, să revin la bani. Eu pot reveni la ei, dar, din păcate, ei nu
revin la mine. Ei se duc la rechini. Dacă stau bine să mă gîndesc,
banul e subiectul principal al celor mai multe cugetări, reflecţii,
aforisme. Aleg cîteva, la întîmplare: „Banul e ochiul dracului“ (zicală
din bătrîni); „Banii sînt ca un al şaselea simţ, fără de care nu le poţi
utiliza complet pe celelalte cinci" (W. Somerset Maugham); „Banii
strînşi te slujesc ca un sclav sau îţi poruncesc ca un stăpîn" (Horaţiu);
„Nu mai există o altă deosebire între oameni decît cea pe care o

47
stabileşte banul, oricum ar fi cîştigat" (Eminescu); „Banul pe care îl ai
te face stăpîn, iar banul pe care îl vrei te face slugă" (J.J. Rousseau);
„Banii n-au miros" (Vespasian); „Problema cea mare a lumii este că
Dumnezeu a făcut prea puţini bani" (Heinrich Heine) etc.etc.
Ne apropiem de o nouă şi dramatică devalorizare a leului.
Monedă care a fost ţinută, pe linie de plutire, în mod artificial. Ea nu
are o valoare reală, întrucît economia nu produce. Atunci, va veni o
vreme de răscruce pentru populaţia României. După 25 de ani de la
declanşarea Marelui Jaf era normal să se ajungă aici. Totul a fost pus
pe butuci, tăiat, împachetat. Însă ţara n-a secătuit, fiindcă are, încă,
rezerve de petrol şi gaze mai mari decît Kuweitul. Nu mai vorbim de
aur, argint, uraniu, alte metale rare. Acestor formidabile tezaure le
dau tîrcoale păsările de pradă din America, Israel etc. Iar bătălia
pentru „cine va fi viitorul preşedinte" trebuie să plece de aici. Acela
care e atît de nemernic încît să le dea străinilor tot ceea ce vor, şi chiar
mai mult dectî atît - va fi „ales". Adică impus. Întrebarea e asta: mai
rezistă poporul încă 5 ani blestemaţi, cu o nouă generaţie de ploşniţe
în spinare? „Plîngi, ţara mea, că mari primejdii ţi se pregătesc" - zicea
Boris Gordunov.
CORNELIU VADIM TUDOR - 7 octombrie 2014

MARELE LICURICI NE-A BĂGAT ÎN BEZNĂ

Motto: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este
victimă - este complice!" (GEORGE ORWELL)

48
 Poate că fostul meu prieten din copilărie şi coleg la Sf. Sava,
Sorin Roşca Stănescu, a fost condamnat şi închis pentru că a dezvăluit
o scenă, din intimitatea sa cu Traian Băsescu: acea glumă hă-hăită, în
care el, navigator pe Marea Ballantine, îi făcea felaţie Marelui Licurici,
adică Americii. La maniera criminală, fără precedent, în care lucrează
spiritul răzbunător al acestui Scorpion asiatic orice e posibil. Dar nu
despre încarcerarea lui S.R.S. vreau să scriu, mai ales că el şi-a făcut-o
cu mîna lui, fiindcă, el însuşi, e un om rău şi răzbunător.
Acum mă gîndesc, efectiv, la frigul pătrunzător şi la întunericul
care s-au lăsat peste ţara asta. Parcă niciodată, ca acum, n-au mai fost
românii atît de amărîţi. În anii '80 mai aveau o speranţă, sublimată
într-o solidaritate tacită, în glume şoptite pe la cozi sau pe stadion.
Acum, a murit şi speranţa. Toată nenorocirea pe care o trăieşte acest
popor, pe viu, fără anestezie se datorează stăpînirii ticăloase
exercitate de yankei. Ei au o şcoală veche în dominaţia exercitată pe
unde au pus piciorul: rareori apar în faţă, nu se implică direct - dar,
în realitate, toate sforile sînt trase de ei. Cine nu se supune, orbeşte, e
spînzurat chiar cu acele sfori. Aşa m-au „executat" pe mine, în
decembrie 2000. Au recidivat în cruzime în 2004, cînd m-au
împiedicat, din amonte, să mai intru în finală, impunîndu-l pe
agentul lor de influenţă, Traian Băsescu. Agent pe care l-au mai
cocoţat o dată, tot fraudulos, pe fotoliul de la Palatul Cotroceni, în
2009. Fiindcă el ştia şi respecta indicaţiile din bancul porcos cu
Marele Licurici, la care sugea vîrtos. Nici eu, nici Adrian Năstase, nici
Mircea Geoană nu auzisem de anecdota aia jenantă, poate şi pentru
faptul că nu frecventăm bodegile.

49
 Astăzi, Marele Licurici face ultimele retuşuri la diversiunea
finală: Victor Ponta - preşedinte; George Cristian Maior - premier. Nu
ştiu ca Ponta să fie agent american, el e altfel de agent. Dar Maior e
sigur. Între cei doi e o relaţie de cumetrie: Ponta a fost năşit de Maior.
Fiindcă aşa merge treaba aici, la Porţile Orientului. La Porţile
Orientului - sau, mai degrabă, la Porţile Iadului? Formula asta, gen
„Astă-seară dansăm în familie" nu va rezista. În curînd, se vor
produce nu numai furtuni politice mari, ci şi cutremure sociale. Iar
cei doi peşti care se joacă de-a Istoria, pe cai de lemn şi cu scobitori în
loc de săbii, vor da bir cu fugiţii. Atunci să-l vedem pe Marele
Licurici pe cine va mai inventa? Cu M.R. Ungureanu au dat greş. Cu
Traian Băsescu au dat un rateu istoric. Aşteaptă, la rînd, cu gura
deschisă la şliţul Unchiului Sam şi alţi carierişti. Acum sînt rupţi, în
cur, dar, dacă vor primi firmanul de la Înalta Poartă se vor îmbogăţi.
Aşa cum au făcut-o şi cei pomeniţi. În toată mocirla asta potomacă, ce
face poporul? Păi, Poporul joacă bîza, ori leapşa, sau table. Încă mai
are o gaură la curea. Mîine, cureaua asta n-o va mai strînge în jurul
burţii, ci în jurul gîtului. Nu-l va vedea nimeni, însă, fiindcă, în loc să
dea lumină, Marele Licurici ne-a stins-o. Normal, hoţii fură mai bine
pe întuneric.
CORNELIU VADIM TUDOR
8 octombrie 2014

MĂSURILE PRINCIPALE PE CARE LE VOI ADOPTA CA

PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI

50
1) Îmi voi face o echipă redutabilă, de consilieri, formată din români
patrioţi şi integri.
2) Revizuirea Constituţiei, prin sporirea atribuţiilor preşedintelui
României, pe baza unui Moratoriu cu întreaga clasă politică.
3) Decretarea Stării de Urgenţă în Economie.
4) Verificarea, la sînge, a situaţiei finanţelor ţării - unde s-au dus cele
700 de miliarde de euro din privatizări, şi cele 160 de miliarde de
euro din împrumuturi?
5) Relansarea economiei şi crearea de locuri de muncă reale, nu pe
hîrtie - se va pune un accent deosebit pe principalele ramuri care pot
mări PIB-ul: agricultura şi turismul.
6) Război total împotriva Mafiei şi distrugerea celor 55 de mari
clanuri interlope care căpuşează ţara; diminuarea fenomenului
infracţional, care ţine sub teroare o populaţie lipsită de apărare.
7) Închiderea robinetelor jafului, mai ales ale afacerilor pe spinarea
Statului.
8) Expulzarea din ţară a asasinilor economici străini şi români şi, de la
caz la caz, judecarea şi arestarea lor în regim de urgenţă.
9) Confiscarea averilor făcute prin fraudă şi blocarea conturilor pe
care le au în străinătate marii infractori.
10) Desecretizarea contractelor de privatizare şi de concesionare
frauduloase şi anularea lor (Petrom, Sidex, Romtelecom, Romcim,
BCR, Roşia Montană etc.).
11) Naţionalizarea mai multor active şi bănci, pentru alimentarea
rezervelor financiare ale Statului.
12) Favorizarea capitalului autohton şi reducerea, drastică, a
birocraţiei, care face foarte grea deschiderea unei afaceri.

51
13) Exploatarea bogăţiilor ţării să se facă, exclusiv, în beneficiul
Poporului Român - nici o ţară din lume nu renunţă la aurul, argintul,
uraniul, petrolul, gazele, pădurile sale!
14) Elaborarea şi aplicarea unui Program Naţional de lichidare a
sărăciei şi mărirea, în primă instanţă, a salariilor şi a pensiilor cu cîte
25%.
15) Acordarea unor procente semnificative, din PIB, pentru Educaţie,
Sănătate, Justiţie şi Cultură - care trebuie să devină priorităţi
naţionale.
16) Absolvenţii liceelor, facultăţilor şi şcolilor profesionale vor primi,
prin Lege, repartiţii şi locuri de muncă în România.
17) Un program ferm de stopare a exodului creierelor şi de readucere
în ţară a celor 4 milioane de români care trudesc prin lumea largă
pentru o amărîtă de bucată de pîine.
18) Redarea demnităţii Armatei şi Bisericii, care trebuie să fie ferite de
lipsuri şi servituţi umilitoare.
19) Asigurarea hranei zilnice a populaţiei, prin cumpărarea, de către
Stat, a pămînturilor necultivate şi înfiinţarea unităţilor agricole de
Stat.
20) Reducerea TVA de la 24% la 10% şi a cotei unice de impozitare de
la 16% la 10%.
21) România are cele mai mari preţuri la alimente din întreaga
Europă, ori aşa ceva nu e normal - alinierea acestor preţuri la
standardele bătrînului continent prin aplicarea unor Mercuriale şi
sancţionarea, severă, a speculei.
22) Toţi cetăţenii ţării să beneficieze de gratuitate în domeniul
Sănătăţii şi al Învăţămîntului.

52
23) Sprijinirea comunităţilor româneşti din străinătate şi integrarea,
pe multiple planuri, a Republicii Moldova, pînă la Marea Unire.
24) Scoaterea în afara Legii a formaţiunilor alcătuite pe criterii entice
şi care uneltesc la destrămarea Statului Naţional Unitar Român.
25) Evitarea, cu orice preţ, a implicării României în conflicte care nu o
privesc şi promovarea Păcii şi a unei neutralităţi active.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR
10 octombrie 2014

POPORUL ROMÂN STĂ LA COADĂ LA MOAŞTE - VOTEAZĂ

ALŢII PENTRU EL...

Americanii îl vor pe Victor Ponta preşedinte ca să-l instaleze pe

agentul lor, G.C. Maior, premier. * Americanii nu-l vor pe Traian
Băsescu premier. * Traian Băsescu o vrea pe Elena Udrea premier. *
Elena Udrea nici nu concepe să nu intre în finală, unde îl va bate la
trei coaste pe Victor Ponta. * Dar nici Victor Ponta nu se lasă mai
prejos şi face blat cu Traian Băsescu. * Care ar fi de acord să-l ajute pe
Victor Ponta să-i ia locul, cu condiţia ca acesta să o pună pe Elena
Udrea prim-ministru. * Dar, Traian Băsescu vrea ca prim-ministru să
fie, simultan, şi Elena Udrea, şi el însuşi. * Americanii nu-l mai vor pe
Victor Ponta preşedinte fiindcă ăsta le va da chinezilor, gratis,
Oltchim şi Arpechim. * Intră în ecuaţie şi Teodor Meleşcanu, care îl
va înlocui pe Klaus Iohannis şi va intra în finală. * Normal, dacă acest
neamţ n-are de lucru şi face să ajungă la urechile Rovanei Plumb că el

53
va tăia pensiile şi salariile. * Pensii şi salarii pe care Victor Ponta le va
mări ceva de speriat, cu bani din zestrea pe care Ilie Sîrbu i-a dat-o
Dacianei. * Serviciile Secrete îl vor lăsa din braţe pe Traian Băsescu. *
Totuşi, Serviciile Secrete nu-l vor lăsa din braţe pe Traian Băsescu. *
Fireşte, asta numai dacă Traian Băsescu îl va ţine în braţe pe Teodor
Meleşcanu. * Care acuş-acuş trece Oceanu' şi îi convinge pe americani
că, de la 1%, el va ajunge la 51%, în numai 2 săptămîni. * Apare în
scenă şi Gabriel Oprea, care vrea să fie directorul SRI, funcţie mai
mare şi mai bănoasă ca aceea de ministru de Interne. * Legea interzice
pomenile electorale, dar ce lege se mai respectă în ţara asta? N-ai
voie, prin lege, să votezi de două ori - de zece ori da, e voie. * Traian
Băsescu îi va dezbrăca la pielea goală pe candidaţii la Preşedinţie:
începe cu Elena Udrea. * Elena Udrea poate face şi streaptease, după
ce a cîntat, a dansat, s-a dat cu paraşuta, a croşetat, a dat cu mopul
etc. * Monica Macovei se încălzeşte pe margine, dar n-o bagă nimeni
în seamă. * Brînză vrea s-o pună prim-ministru pe Plăcintă. * Ion
Cristoiu descoperă o conspiraţie groaznică, pusă la cale fără ştirea lui
Virgil Măgureanu. * Klaus Iohannis tace şi face. Face rahatul praf.
Praf în ochii lumii. * Primarul Sibiului dă meditaţii la tot poporul. *
Neamţul e capabil să se culce şi cu Angela Merkel pentru a ajunge la
slănină. * Dar îl trage de picioare Rovana Plumb, care a descoperit
planul lui diabolic: tăierea, cu sadism, a pensiilor şi a salariilor. * De
se va scula Crin Antonescu, îl va răspopi pe Ilie Sîrbu.
Dar, Poporul? Unde e Poporul în toată nebunia asta? Nu e Poporul...
Era pe cînd nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e. Popor de capete plecate.
Eşti victimă? Aiurea - vorba unui om de spirit, eşti complice. De fapt,
preşedintele va fi impus de stăpînirea americană, de posturile de

54
televiziune, de Mafia Sondajelor şi de Serviciile Secrete. Acestea au
luat locul Poporului Român, care are treburi mai importante: stă la
coadă la moaşte.
CORNELIU VADIM TUDOR
13 octombrie 2014

Klaus Iohannis, un neamţ

second-hand, refuzat la export

L-am auzit pe încetul la minte Klaus Iohannis, la Iaşi, făcînd

apel la... moldovenii săi (?!). Parcă-l aud pe Ştefan cel Mare, în „Apus
de soare": „Ci vino o dată, Iohannis!"; „Fiara paloşului, Werner";
„Moldova nu e a mea, nu e a voastră, ci a urmaşilor saşilor, în veacul
vecilor!". Şi în loc de răzeşi - numai klauşi, cît vezi cu ochii. Ce
spectacol grotesc!
Politrukul a debitat şi alte prostii: „Văd aici în mulţime o mare
mulţime" (?!); „Vreau să vă spun ceva" (?!) etc. Dar, nu e de vină
tolomacul ăsta, pe el atîta îl duce capul. Vinovaţi sînt cei care îl
plimbă ca pe urs, de colo-colo: Vasile Blaga, Gh. Flutur, Ludovic
Orban, M.R. Ungureanu, Cătălin Predoiu şi alţii. Ei chiar nu-şi dau
seama de ridicolul situaţiei? Chiar dacă neamţul ăsta second-hand ar
fi poleit cu aur (ceea ce nu e cazul) românii nu-l vor. Nu i-au vrut ei
nici pe Carol I şi Ferdinand, care au mai făcut ceva pentru ţara de
adopţie. Totul pare atît de forţat şi de caraghios încît nici n-are rost să
explic.

55
 Pe deasupra, candidatul hibridei improvizaţii Alianţa Creştin-
Liberală (?!) mai e şi neruşinat. Şi nu mă refer la minciuna strigătoare
la cer că el, neavînd copii, a investit în case (6 la număr!) şi că averea
a făcut-o dînd meditaţii - eu mă refer la întrebarea pe care a pus-o pe
scena de la Iaşi: „De unde are Victor Ponta bani de afişe, bannere
etc.?" (sau cam aşa ceva). Dar el, sasul cu frînă la cerebel, de unde are
bani pentru cea mai înfocată propagandă electorală care s-a văzut în
Istorie, pe meleagurile româneşti? Pînă acum, el a cheltuit 2,5
milioane de euro, o sumă uriaşă, provenind de la nişte afacerişti
nemţi. Dacă intră în finală, va mai primi încă 1,5 milioane de euro, tot
de la nemţălăii lui. Care nu dau pomeni, ci speră să recupereze,
înzecit, investiţia făcută. Sigur că nici Ponta nu e cinstit, avînd o
propagandă deşănţată, făcută cu „bani negri". Dar să-l ia la întrebări
cineva care are dreptul moral să ceară socoteală, nu unul la fel de
vulnerabil.
Măcar de şi-ar da cu bannerele-n cap şi s-ar părui ca muierile,
ca să fie circul complet. Ar fi un spectacol de Cascadorii Rîsului, mai
ales că nici echipele lor de campanie nu vor sta cu mîinile în sîn şi se
vor duela cu beţele de la bannere, cu mash-urile, cu panourile
luminoase, pînă vor cădea laţi. La asemenea scene groteşti se va
ajunge, din moment ce se rulează aceiaşi şi aceiaşi „salvatori" ai
Patriei. Cine l-o fi sfătuit pe acest clovn trist, care ne face să rîdem,
Klaus Iohannis, să-l atace pe celălalt saltimbanc, Victor Ponta, într-o
chestiune în care el însuşi e în pielea goală? Vasile Blaga? Gh. Flutur?
Ludovic Orban? Cine i-a pus în gură lamentaţia penibilă, conform
căreia unde se duce, unde se-ntoarce, el vede pe garduri, pe stîlpi, pe
copaci, pe clădiri poza lui Victor Ponta? Oamenii ăştia sînt zdraveni

56
la cap? Iată de ce eu nu consider această campanie anostă - ci
neruşinată. Aici se ajunge atunci cînd nu li se permite oamenilor de
bun-simţ şi cinstiţi să cîştige alegerile.
Astea nu sînt alegeri libere şi democratice - sînt răfuieli ale unor
bande de interlopi, încăierări pe zonele de influenţă şi bani, mulţi
bani. Noul însărcinat cu afaceri al SUA la Bucureşti, Dean Thompson,
e orb, sau surdo-mut? De ce a fost trimis el aici? Ca să fie un complice
al acestor Mafii criminale? Să le protejeze, prin tăcere? Cum apără
America democraţia, libertatea şi drepturile omului în lume?
Eternizîndu-i la Putere pe aceiaşi gangsteri dovediţi? Nu-şi dă seama
Dean Thompson că Poporul Român nu mai rezistă? Nu i-a explicat
nimeni că explozia mămăligii de-aia este explozie, să fie bruscă,
neanunţată, iar consecinţele pot fi incalculabile? Nu l-a făcut nimeni
să înţeleagă faptul că doi dintre cei mai dezgustători falsificatori de
sondaje şi mafioţi electorali, Sebastian Ghiţă şi Remus Ştefureac, sînt
maiori acoperiţi SRI, adică oamenii lui George Cristian Maior, „calul
troian" pe care pariază CIA în România şi pe care îl vrea prim-
ministru?
La ora la care scriu aceste rînduri se fac ultimele pregătiri şi
retuşuri pentru falsificarea alegerilor prezidenţiale. Indiferent cine va
fi lăsat să cîştige aceste alegeri trucate (Victor Ponta - China sau Klaus
Iohannis - Germania) America va pierde, pe termen lung. Numai eu
pot aduce liniştea şi speranţa în sufletul Poporului Român. Pomenile
electorale se vor termina, foarte curînd - în orice caz, le vor
supravieţui afişele mincinoşilor şi corupătorilor. Iar America tot nu
are ambasador în România. L-a trimis pe un tînăr, Dean Thompson,
care nu pare să înţeleagă rostul lui aici şi aşteaptă să vadă ce se

57
întîmplă, după care trimite rapoarte superficiale la Departamentul de
Stat. Noului-venit i s-a spus că situaţia e sub control. Îi spun eu,
candidat la Preşedinţie, că situaţia nu e deloc sub control, sau e sub
controlul Mafiei, adică e mai albastră ca oricînd. Un albastru livid,
cum sînt cadavrele de la morgă. Nu cred că oficialii americani sînt atît
de infantili să spere la simpatia şi ajutorul unui popor din ce în ce mai
nervos şi mai sărac. Adio, Deveselu!
CORNELIU VADIM TUDOR - Duminică, 19 octombrie 2014

Lichele, mitocani, chilipirgii

Incredibil cum s-a degradat societatea românească! Oameni

care păreau normali, pînă acum cîţiva ani, s-au metamorfozat, brusc,
devenind gîndaci de bucătărie, aşa cum se petrece într-o lucrarea a
lui Kafka. La început, am crezut că mi s-a părut mie. Dar mi-au
confirmat şi alţii. Am să vă dau un singur nume: Simona Catrina,
ziaristă de mare talent, care publică un articol referitor la intenţia ei
de a împrumuta o modestă sumă de bani. N-a găsit înţelegere
nicăieri.
Eu, unul, încerc, de cîteva luni, să vînd o maşină Mercedes,
pentru a avea măcar fonduri minime în campania electorală. Ei, bine,
maşina asta, pe care am dat, în urmă cu 8 ani, nu mai puţin de 92.000
de euro, în rate, este evaluată, acum, de nişte şmecheri lacomi de
profit, la 9.000 de euro! Adică de 10 ori mai puţin! Am să dau şi un
exemplu: reprezentanţa firmei Mercedes, patronată de Ion Ţiriac, de
unde cumpărasem, în 2006, vehicolul respectiv. „Cum e turcul şi

58
pistolul" - zice o zicală veche. Cum e rechinul Ţiriac aşa e şi directorul
firmei, un tînăr pe nume Daniel Antor. El şi tinichigiii lui au apreciat
că nu pot oferi mai mult de 9.000 de euro. Cu alte cuvinte, mi-au
vîndut maşina cu 92.000 de euro, dar vor s-o cumpere, înapoi, cu
9.000! Evident, cu cîteva mici retuşuri, ar vinde-o la un preţ de 3-4 ori
mai mare.
Nu ştiu dacă vreunul din cititorii mei a trecut prin necazurile
tentativei de a vinde, în aceste vremuri bezmetice, o maşină, sau un
alt bun. Ţi se dezvăluie natura umană în toată hidoşenia ei. Poate că
în această îndeletnicire s-au pripăşit şi cei mai mulţi profitori, care îşi
zic „dealeri" - cumpără ieftin şi revînd scump. Mă uit la ei cu scîrbă şi
cu revoltă. Asta da, speculă! Nu-i controlează nimeni, ei fac legea, te
văd cu spatele la zid şi te execută fără milă. Decît să-mi bat joc de
maşina asta, pe care am plătit-o cu bani munciţi, mai bine o duc pe
un cîmp şi îi dau foc. Deşi mult mai nimerit ar fi să le dau foc
lichelelor, mitocanilor, chilipirgiilor.
Criza economică a provocat şi o criză morală fără precedent în
societatea românească. Lumea s-a sălbăticit. Unii au devenit fiare,
atacă la drumul mare. Banii i-au dezumanizat. Cine are bani în ziua
de azi? Mafia! Cunosc un general în rezervă, doctor în ştiinţe militare,
care şi-a amanetat verigheta, fiindcă nu avea bani de pîine. Alte
cazuri sînt şi mai grave - mă refer la oameni care, cu demnitatea
călcată în picioare, se sinucid. Mai e vreo scăpare? Numai o nouă şi
adevărată Revoluţie, care să ardă putregaiul. Altminteri, ne
canibalizăm.
CORNELIU VADIM TUDOR
20 octombrie 2014

59
 ÎNTĂRÎTĂ-I, DRACE!

Eu v-am spus că avem de-a face cu nişte nebuni, dar nu m-aţi

crezut! Nici eu nu puteam bănui că această clasă politică falsă va
ajunge să se comporte ca la zidul morţii. Zi de zi se întîmplă nişte
evenimente fără precedent în lumea civilizată. Îmi aduc aminte de o
expresie latină, folosită de un filozof englez din Secolul XVII: „Bellum
omnium contra omnes" - „Războiul tuturor împotriva tuturor". Exact
la aşa ceva asistă românii în aceste zile. Fireşte că Traian Băsescu e
principalul vinovat, cu spiritul lui de harţă permanentă, cu duhul
răzbunător care nu-i dă pace. Dar e singurul vinovat? Toţi sînt
vinovaţi de isteria care a pus stăpînire pe ţară. Fiindcă toţi sînt
vulnerabili, şantajabili, posedaţi de pofta cumplită de a-i da celuilalt
la cap, ca să-şi salveze pielea. Aşa vom trăi pînă la Anul Nou. Dar
ştiţi care e paradoxul? Eu, unul, mă bucur. „Întărîtă-i, drace!" -
ziceam, noi, în copilărie. Aşa zic şi eu, acum, fiindcă numai aşa, prin
demascări reciproce populaţia va afla ceea ce i se ascunde de 25 de
ani.
Dar va înţelege, ea, populaţia, cine a spus - mereu şi cu orice
preţ - adevărul? Va înţelege cine şi-a riscat sănătatea, libertatea şi
viaţa pentru a-i deschide ochii? Va înţelege cine nu a defrişat păduri,
cine nu a făcut afaceri cu statul, cine nu a cerut şi nu a primit mită,
cine nu a trădat Interesul Naţional? Indiferent cine va „cîştiga"
alegerile prezidenţiale - în afară de mine - va fi din ce în ce mai rău în
această ţară.
CORNELIU VADIM TUDOR

60
 21 octombrie 2014

AM FOST VICTIMA UNOR ACTE DE VANDALISM ŞI

TERORISM ELECTORAL

Comunicat de Presă
În seara zilei de vineri, 24 octombrie, după ce am ieşit dintr-o
emisiune de televiziune, m-am deplasat la sediul central al Partidului
România Mare. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că bannerul
meu electoral, amplasat în Piaţa Rosetti, chiar la intrarea pe Strada
Vasile Lascăr, unde se află sediul PRM, dispăruse. Am crezut că,
poate, l-a luat vîntul, dar nu era nici pe trotuar, nici pe caldarîm,
dispăruse fără urmă. În schimb, un banner similar, plasat sub
bannerul meu, ca publicitate electorală pentru Călin Popescu-
Tăriceanu, se afla la locul lui. Era clar că al meu fusese dat jos şi furat.
Am sunat la 112, precum şi la Secţia 8 de Poliţie. Au sosit la faţa
locului două echipaje, care au constatat faptele. M-am deplasat, apoi,
la Secţia respectivă, pe Şos. Mihai Bravu, unde am dat o Declaraţie şi
am depus Plîngere Penală. La un moment dat, am fost sunat pe
telemobil de şeful campaniei mele electorale, prof. Adrian Popescu,
care mi-a relatat că au dispărut şi bannerele mele electorale din alte
pieţe ale Capitalei, care fuseseră amplasate cu numai cîteva ore în
urmă: Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulle, Piaţa Gorjului. La ora
1,30 noaptea, pe cînd mă întorceam acasă, am văzut că şi bannerul
din Piaţa Cotroceni, lîngă locuinţa mea, a fost tăiat de mîna cuiva şi
doborît, pe jumătate, în noroi - nu era din cauza vîntului, de vreme ce

61
un banner asemănător, aparţinînd Elenei Udrea, era bine-mersi. La
mică distanţă, în Piaţa Operei, am constatat că un cub electoral, pe
care l-am plătit din puţinii mei bani, fusese vandalizat şi, practic,
devenise inutilizabil. Atunci, m-am deplasat la Secţia 17 de Poliţie,
care a trimis un echipaj să constate acest nou act de sabotaj politic.
Au fost făcute, şi aici, fotografii. Am dat, şi la Secţia 17, o
Declaraţie şi am depus Plîngere Penală. Apoi, la orele 3 dimineaţa,
am plecat, pe jos, prin zăpadă şi rafale de vînt, acasă. În drum spre
domiciliul meu, am observat că a dispărut şi bannerul de la poalele
Dealului Cotroceni, din apropierea Academiei Militare. Astăzi,
echipa mea de campanie m-a informat că au fost distruse şi bannerele
din Piaţa Sebastian, din Piaţa Sudului, de la Răzoare, de la AFI
Cotroceni. Aveam 12 bannere în Bucureşti, din care nu mai puţin de
10 au fost distruse sau furate!
Poliţia încă n-a aflat nimic, deşi mi s-a promis că vor fi analizate
şi imaginile filmate de camerele de luat vederi din Piaţa Rosetti, Piaţa
Cotroceni şi Piaţa Operei. Ce se ascunde aici? Cine are interes să se
întîmple şi să se acopere asemenea atacuri huliganice? Reamintesc,
tuturor, că eu am fost nevoit să-mi vînd maşina pentru a face rost
măcar de o brumă de bani necesari campaniei electorale. Imediat cum
au fost amplasate aceste materiale de propagandă, ele au fost vînate,
vandalizate, distruse. Este evident că o echipă de terorişti electorali
mă urmăreşte, în special, pe mine. I-am telefonat directorului SPP,
generalul Lucian Pahonţu, căruia i-am reamintit că am refuzat oferta
de a fi păzit şi însoţit de oamenii acestui Serviciu, dar i-am cerut să se
implice şi această instituţie în aflarea adevărului. Cine ştie, mîine, ce

62
se poate întîmpla: o să fiu atacat nu numai în afişele electorale, ci şi
pe viu, în mărime naturală?
Aceasta e cea mai dezastruoasă campanie electorală din toate
cele la care am participat, din 1992 încoace: niciodată nu ne-am mai
confruntat cu o asemenea avalanşă de sondaje mincinoase, cu o astfel
de maşină, infernală, de fraudare a alegerilor şi cu batalioane de asalt
care, pur şi simplu, săvîrşesc acte de terorism. Dacă eu am doar 3-4
procente, cum dezinformează firmele de bucătărie ale unor falşi
cercetători, care prostituează nobila ştiinţă a sociologiei, de teapa
unor Vasile Dîncu, Marius Pieleanu, Mirel Palada, Remus Ştefureac,
Cozmin Guşă, Bogdan Teodorescu, atunci de ce se teme Mafia atît de
tare şi de ce sînt ţinut în lanţuri? Iar Ambasada SUA, celelalte
Ambasade ale ţărilor care ne ţin predici de democraţie, precum şi
reprezentanţa Uniunii Europene la Bucureşti ştiu ce se petrece, dar
păstrează o tăcere pe cît de complice, pe atît de vinovată. Un
principiu de drept roman spune: ,,A tăcea înseamnă a consimţi!".
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare
26 octombrie 2014

FRAŢILOR, HAIDEŢI LA VOT

SĂ-I DĂM MAFIEI PESTE BOT!

63
 A luat sfîrşit cea mai dezastruoasă campanie electorală din
aceşti 25 de ani. Nici măcar nu poate fi numită campanie, dacă ne
gîndim la fuga de dezbateri a laşilor şi impostorilor. Am să
menţionez doar ceea ce am păţit eu cu numiţii Victor Ponta, Klaus
Iohannis, C.P. Tăriceanu, Teodor Meleşcanu, Monica Macovei. Deşi
erau invitaţi toţi cei 14 candidaţi la unele posturi de televiziune -
România TV şi Realitatea TV - aceşti indivizi au dat bir cu fugiţii.
Adică s-au ascuns. Au dispărut ca nişte şobolani. La fel a procedat
Ion Iliescu, în turul II al alegerilor prezidenţiale, din decembrie 2000.
Eu m-am dus, fiindcă, în ciuda imaginii false pe care mi-au creionat-o
cei lipsiţi de Dumnezeu, sînt un om civilizat. Mai mult decît atît, dar
astăzi (joi, 30 octombrie), ar fi trebuit să mă întîlnesc, la Radio
România Actualităţi, cu Victor Ponta şi Monica Macovei - desemnaţi
prin tragere la sorţi. N-a venit nici unul dintre ei. Măcar Femeia
Komisar şi-a trimis un reprezentant, pe Sebastian Lăzăroiu (de altfel,
de bun-simţ) - pe cînd ginerele lui Ilie Sîrbu n-a catadixit să facă nici
măcar acest gest de politeţe. De ce oare? E prea ocupat cu floricelele
de porumb. Adică e prea sigur de victorie. Eu, în locul lui, n-aş fi atît
de sigur.
Aşadar, a fost o campanie urîtă, inutilă, enervantă. Nota
dominantă a fost abundenţa de panouri luminoase, mashuri, bannere
şi afişe a celor doi mutanţi: Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Dacă mi-ar
fi spus cineva, în urmă cu 25 de ani, sau chiar numai cu 10 ani, că
aceşti iluştri necunoscuţi s-ar bate pentru funcţia de şef al Statului
Român aş fi rîs ca de o glumă bună. Cine sînt ăştia? - aş fi întrebat.
Ce-i recomandă pentru fotoliul lui Mihai Viteazul? Ce-au făcut în
viaţă? Multe alte întrebări asemănătoare. Ei nu există nici acum,

64
fireşte. Sînt doar nişte holograme, proiectate şi împinse în faţă de
unele găşti lacome de avere şi de putere: PSD, pe de o parte - PDL şi
PNL, pe de altă parte. Ce le diferenţiază? Absolut nimic. Ce stînga?
Care dreapta? Pretexte pentru mascarea unor practici infracţionale,
din care şi-au făcut un mod de viaţă. Toţi sînt cu un picior în DNA.
Zilnic mai cade cîte unul. Acelora care se întreabă de unde au avut
atîta bănet cele două tabere penale, le răspund: să dezvăluie DNA-ul!
Acolo sînt banii dvs.!
Mafioţii care stau capră ca să se urce în cîrca lor şi Ponta, şi
Iohannis au furat pe rupte şi, cu banii ăştia, îi umflă, cu pompa, pe cei
doi impostori. Va cîştiga cine se va pricepe să fure şi în tranşa a doua:
la urne şi pe calculator.
Doamne, cît de jos a coborît, în zoaiele canalelor, societatea
românească. Ce duh pestilenţial se degajă din reclamele acestor
troglodiţi! Abia acum încep să cred că nu mai e nici o speranţă.
Indiferent pe cine votează oamenii de bun-simţ, va ieşi tot acela pe
care îl va depune Mafia la picioarele stăpînilor yankei.
Dar, cu toate acestea, mergeţi la vot! Haideţi să-i facem să se
încurce în minciuni! Să-şi dea la cap! Să se demaşte reciproc! Trebuie
să recunoaşteţi că asistăm la un spectacol palpitant, fără precedent în
Europa. Eu, unul, mi-am apărat, întotdeauna, în mod corect şansele.
N-am intrat şi nu voi intra, niciodată, în jocurile nimănui. Eu nu sînt
nici pion, nici nebun pe tabla de şah - eu sînt un rege. Şi, cel puţin din
decembrie 2000 încoace, sînt preşedintele moral al României. Lumea
fie mă respectă, fie se teme de mine. Mă respectă românii cinstiţi. Se
tem de mine bandiţii, care mai au puţin şi înhaţă, din nou, fotoliul de
şef al Statului Român. Poate că aşa ne e scris: să bem, pînă la fund,

65
cupa cu otravă. Abia după acest nou stagiu în Infern, să renaştem.
Prevăd evenimente cruciale - şi în ţară, şi în lume. Eu am fost, toată
viaţa, un luptător, aşa că mă voi bate, pînă la ultima picătură de
energie, pentru ţara mea. Mai devreme sau mai tîrziu, tot eu voi
învinge.
CORNELIU VADIM TUDOR 30 octombrie 2014

PATRIA HOŢILOR
Mai contează cine va fi preşedinte într-o ţară care nu mai
există?

Dacă cineva mi-ar fi spus, în tinereţe, că România e Patria

Hoţilor l-aş fi luat la palme. Aşa îmi spunea, în 1976, la o bere, la
Restaurantul Berlin, din Bucureşti, amicul meu Nichita Stănescu:
„Vadime, eram în Iugoslavia, la un festival de poezie, şi Evtuşenko a
îndrăznit să-mi spună că Bacovia e un poet fără valoare. Ştii ce-am
făcut? L-am pocnit de nu s-a văzut. A ripostat. Cu mare greutate am
fost despărţiţi. Pe urmă, Ceauşescu şi Brejnev ne-au împăcat: au dat
ordin să ne traducem, unul altuia, cîte o carte de poezii, ele apărînd la
Bucureşti şi la Moscova". Probabil că cei doi mari poeţi erau şi puţin
beţi - dar la acest nivel totul e permis.
Păstrînd proporţiile, de asemenea gesturi eram capabil şi eu,
dacă cineva îmi jignea ţara, sau limba. Nu uitaţi ce scandal mondial
am provocat, în decembrie 1983, o dată cu tipărirea volumului
„Saturnalii", unde am publicat un sonet în apărarea lui Mihai
Eminescu, insultat de rabinul Moses Rozen. „Mii de trăznete şi

66
fulgere!" - vorba Căpitanului Val Vîrtej. Am mai făcut şi alte acte de
bravură pentru amărîta noastră ţară.
Astăzi, cînd mă apropii de 65 de ani, îi dau tot mai mult
dreptate Poetului Naţional, care, în „Glossă", scria: „Te-or întrece
nătărăii/ Chiar de-i fi cu stea în frunte". M-au întrecut, şi pe mine,
nătărăii. Adică m-au furat ca-n codru. Unul dintre nătărăi - aleg la
întîmplare - este Mutu. Nu Adrian Mutu, ci Gabriel Mutu. N-aţi auzit
de el, desigur. Pentru simplul motiv că el nu există. Nu s-a născut.
Dar l-a făcut Cristian Poteraş, pe cînd era primarul Sectorului 6,
senator în locul meu, în 2008? L-a făcut. A tăiat frunză la cîini 4 ani în
Senat, după care, dezertor la alt partid, a mai intrat o dată în camera
superioară, unde doarme-n cizme. Este el mai bun ca mine? Mai
deştept? Mai frumos? Mai util? Mai patriot? Este! Sau, cum cîntă
popii, pe la diverse praznice: „Vrednic este!". La fel şi cu alegerile
prezidenţiale, din 2000 - a fost Ion Iliescu mai valoros, mai frumos,
mai cinstit, mai destoinic şi mai tînăr ca mine? A fost, asta nici nu se
discută. De alegerile recent încheiate, într-o primă fază, duminica
asta, ce să mai spun? Toţi au fost mai buni şi mai merituoşi ca mine, a
înţeles pînă şi un copil. Dacă aş apărea în aceeaşi oglindă, alături de
Victor Ponta, de Klaus Iohannis şi de Monica Macovei - aş intra în
pămînt de ruşine: ei dau pe-afară de atîta charismă, pe cînd eu sînt
nesărat şi urît ca ucigă-l toaca.
Acum, că am ajuns la înţelepciunea de a-mi recunoaşte atît
limitele, cît şi păcatele, totul va merge mai uşor în viaţa mea. Eu sînt
vinovat, fiindcă m-am încăpăţînat să candidez la funcţia de
preşedinte al unei ţări care nu mai există. Nu credeţi? Uitaţi-vă în jur:
nu e ţară acel loc unde îşi fac de cap toţi nenorociţii. E maidan. E loc

67
viran. E pîrloagă. Nu e ţară acel iarmaroc unde hoţii de buzunare îşi
pasează, de la unul la altul, portofelele şi ceasurile, după care
tîrgoveţii îi aclamă şi îi pun în fruntea lor. E o gură de iad. Nu e ţară
această pată pe harta Europei civilizate, unde vin şi îşi fac de cap
toate liftele spurcate, care nu îndrăznesc să fure la ele acasă, dar
zburdă la noi, fiindcă li se permite. E „oaia neagră" a Europei.
În concluzie, eu voi continua să iubesc, pînă la moarte, o ţară
care nu mai există. Cine ştie, poate că iubesc amintirea ei.
CORNELIU VADIM TUDOR
3 noiembrie 2014

Hă-hă-hă! Un fleac: v-am ciuruit!

JALNICA BOLBOROSEALĂ A SUPOZITOARELOR BĂSISTE...

Dacă Giuseppe Verdi ar mai fi trăit, ar fi compus o variantă

nouă şi adăugită la „Corul robilor" - „Corul slugilor". Niciodată, în
Istoria României, nu s-au auzit atîtea bocete, văicăreli şi jelanii ca-n
aceste zile! Zi şi noapte, vidanjele băsiste B1 TV şi Realitatea TV, îşi
pun poalele-n cap, îşi bat curul cu palmele, ca ţaţele de la mahala, şi
se oţărăsc la mine: că am scris şi am recitat versuri pentru Elena şi
Nicolae Ceauşescu (da, am scris, şi care-i problema voastră? măcar
erau compuse cu talent şi nu m-am dezis, niciodată, de ele); că l-am
pocnit pe Victor Ponta (da, l-am pocnit, fiindcă aşa am făcut cu toţi
cei care greşesc, mi-am cîştigat acest drept, dar am apreciat că junele
nu mi-a dat nici o replică, niciodată, şi a căutat să se îndrepte); că s-a
refăcut „patrulaterul roşu" (asta chiar e de rîs, n-a existat un

68
asemenea patrulater decît în mintea ţucălarilor PNŢCD, partid care s-
a sinucis, cît despre ceea ce se petrece azi, alegeţi: eu ori sînt „roşu",
ori sînt „verde").
Necazul cel mare al acestor potăi atinse de jigodie este dublu: 1)
neputinţa paralizantă; 2) eu nici nu le bag în seamă. Românii au o
vorbă: „Cîinii latră, ursul trece". Lichelele de profesie, atunci cînd n-
au ce spune, inventează. Iată, de pildă, fiţuica masonică (de fapt,
bubonică) „Puterea", care în nr. de joi guiţă că pamfletul meu „Mr.
Pîrţ şi Curva Popii" îi e dedicat lui Victor Ponta. Aveam alte pretenţii
la masonul Adrian Thiess, patronul stupidei publicaţii. Să nu fi auzit,
el, că pamfletul e cu totul altceva decît realitatea imediată, avînd alte
reguli, precum hiperbolizarea, sugestia, tuşa gravă? De unde au tras
lefegiii lui Thiess concluzia că acel pamflet se referă la Victor Ponta?
Dacă ar fi făcut liceul - iar nu o amărîtă şcoală de corecţie - aceşti
aurolaci ar fi ţinut cont de celebrul pamflet în versuri pe care tînărul
Al. Macedonski l-a scris despre cineva care nu era Vodă Car... Vodă
Car... Vodă Car... Imediat, Carol I şi-a pus mîna în cap (la sesizarea
lacheilor), iar poetul a fost închis. Dar el a pretins că, de fapt, se
gîndise la Vodă Caragea!
Tot astfel am păţit şi eu, în 1984, după faimosul pamflet din
volumul de versuri „Saturnalii". Era vorba acolo de rabinul Mozes
Rozen, calomniatorul lui Eminescu, sau nu era el cel vizat? Evident,
nu s-a dovedit nimic! Dar, ca să i se dea satisfacţie şi să i se închidă
gura abuzivului rabin (pînă la urmă, doar pămîntul i-a închis-o, după
exact 10 ani!) eu am fost interzis, în presă, la radio şi la televiziune
din aprilie pînă în noiembrie 1984 - aşadar, timp de 8 luni. Păstrînd
proporţiile, situaţia se repetă acum. În realitate, ca pamfletar, eu nu

69
m-am gîndit la nişte oameni anume, reali, în carne şi oase - ci la un
personaj fictiv, cu trăsături şi racile care provin de la mai multe
persoane. Cu alte cuvinte, era vorba de o tipologie, sau un „portret-
robot". Dar îmi răcesc gura de pomană cu nişte inculţi. Aidoma unui
personaj dintr-o schiţă a lui Ion Băieşu, lor dacă li se spune să tragă
pe cineva de limbă, se năpustesc pe bietul om, îi vîră mîinile în gură
şi se opintesc să-i smulgă limba.
În bulina (latrina) portocalie „Excrementul zilei", mai vechiul
client al pamfletelor mele, Ion Cristoiu, îşi dă pantalonii jos şi îşi face,
iar, nevoile în public. Nu am să-i fac biografia lui Ardei Umplut,
fiindcă ar fi pierdere de vreme: după ce a fost pupincuristul lui Nicu
Ceauşescu, care l-a făcut membru al CC al UTC, după ce m-a turnat
la Securitate, în 1981 (sursa „Coroiu"), după ce s-a pripăşit pe lîngă
Virgil Asztalos Măgureanu (care l-a şi furajat cu purcoaie de bani) -
piticania diformă se dă... editorialist (?!), formator de opinie (?!),
maestru (?!). Maestru la ce? La violat găini, fireşte! În jegul publicist
„Evenimentul zilei" de joi, Monstrul din Găgeşti scrie, cu mînuţa aia
scurtă, lovită de nanism şi de onanism: „Am o părere proastă despre
Victor Ponta, iar cununia sa cu sinistrul (sic!) Corneliu Vadim Tudor
m-a făcut să am o părere execrabilă". Mă piş pe părerea ta, Cristoiule!
Cine crezi că se uită în gura aia strîmbă şi chircită, ca tîrtiţa găinii
Mărgeluşa? Tot îţi mai secretă glanda aia paranoică hormonii
vedetismului? Tu chiar trăieşti cu iluzia bolnavă că ai creat o „şcoală
de gazetărie"? Cine a ieşit din „şcoala" aia? Nişte avortoni, de teapa
fripturiştilor Dan Andronic şi Ioana Lupea. Legat ombilical de
Şarpele cu Ochelari - ca şi cheliosul ridicol din Cluj, Cozmin Guşă -
Ion Cristoiu face spume la gură cu pretenţia jenantă că el e „analist" -

70
în realitate, e „onanist". Acest fost căruţaş maghiar şi căpitan de
Securitate, Imre Aszataluş, e frate siamez cu Traian Băsescu, găştile
lor fuzionînd prin absorbţie (PNR şi PD).
O altă goarnă ruginită e ziarul de mic litraj „Naţional", unde
nesătula spălătoreasă B.S. se Be Se în tenişi: „Vadim Tudor intră în
gaşca roşie" (?!). De unde, fă, Simono Băduleasco, ai tras tu concluzia
asta? Dacă intram în „gaşca verde", a Forumului Democratic
Naţional-Socialist German era bine? Aş fi devenit... frecventabil?
Eu n-am semnat cu acest Ponta nici un protocol, şi nici n-am vorbit cu
el, din 16 august 2014, de la ceremoniile religioase închinate lui
Constantin Brâncoveanu, cînd am schimbat cîteva cuvinte
protocolare, de faţă cu Patriarhul Daniel. Şi chiar dacă aş fi vorbit,
care-i problema voastră? Cine sînteţi voi măi, căcăcioşilor, să-i fixaţi
comportamentul unui om ca mine?
Urduros ca de obicei, şi nespălat la puţa belită, evreul Mache
(Florian Goldstein). În „Bursa" de joi, minoritarul obraznic publică,
pe pagina 1, o vomă: „Sinecuri pentru voturi. Un guvern de
carnaval". Din Guvernul ăsta aş face şi eu parte, atenţie, ca director al
SRI (?!). N-ai ce să zici la asemenea tîmpenii. Eu nu vreau nici un
post, nicăieri. Eu sînt Vadim Tudor - adică un nume care face cît toate
guvernele lor la un loc - iar Mache e un muţunache, ba chiar un
bulache. Ce replică să dai unui asemenea pleşcar, care scoate un ziar
finanţat de găşti interlope? Fireşte, slinosul plin de mătreaţă poate
pretinde că n-a scris el aberaţiile respective, ci un trepăduş, care
semnează cu iniţialele curajoase O.D. - dar el a girat şi a publicat
mizeria cu pricina, ceea ce îl va costa: am să-i rup perciunaşii!

71
 Trec acum la un alt dobitoc: Costi Rogozanu. Ştiţi care,
microcefalul cu păr vopsit, care se screme să aibă umor la
televiziunea de nişă a Şarpelui cu Ochelari, Realitatea TV. Miercuri la
prînz, numitul Găozaru şi o prezentatoare cu cioc de raţă, pe care n-
am reţinut cum o cheamă (dar nu-i bună nici de curvă, fiindcă e f.f.
urîtă) au făcut clăbuci la buci, ca nişte babe la uluci (vorba lui Paul
Everac), minţind că eu îi voi da sprijinul lui Ponta fiindcă i-am cerut,
la schimb, o Lege a amnistiei. Ce derbedei! Cînd i-am cerut eu soţului
Dacianei chestia asta, bă, limbricilor?
Eu am spus, public, ce gîndesc cu mult înainte de a mă decide
să-i dau preşedintelui PSD voturile PRM în turul II. Le place acestor
milogi, plătiţi din bani de furat, de groparul lui Ceauşescu, ca Jean
Pădureanu, grav bolnav, la 85 de ani, să moară în puşcărie? Sau ca
oameni care au făcut ceva pentru sportul românesc, deci pentru ţară,
ca Gigi Becali şi Gică Popescu, să putrezească după gratii, unde i-a
azvîrlit dementul Băsescu? Încă o dată: le place? Asta vor ei? Dar cine
sînt ei? Nişte supozitoare băsiste, care emit... supoziţii.
O figură penibilă face Octavian Ştireanu, care ţine în viaţă, în
mod artificial, din 1990 încoace, un ziar soporific şi sălciu, „Azi". Cu
ce bani? Cu bani furnizaţi de cîţiva acoliţi ai lui Ion Iliescu - zeci de
milioane de dolari, în 24 de ani. În sub-mediocra anexă FSN-istă mi se
atribuie, mie, nişte texte care au apărut în ziarul meu „Tricolorul" -
deşi ele sînt anonime şi aparţin mai multor colaboratori. Eşti profund
necinstit, Ştirene, şi dovedeşti că ai rămas tot oportunist, precum erai
în anii '80, cînd făceai propagandă UTC-istă la obscurele publicaţii
studenţeşti. Stai în banca ta, tovarăşe profesoraş de aritmetică, fiindcă

72
am o labă grea şi te dau cu zgaibaracele în sus, cînd îţi e lumea mai
dragă.
În „Corul javrelor" se bagă în seamă şi traficantul de copii
Cristian Burci, care, în stufoasa şi insipida publicaţie „Adevărul" mă
înfierează cu mînie proletară. A semnat, prin punerea deştiului, un
neica-nimeni, Alin Boghiceanu. E sub demnitatea mea să polemizez
cu un picol al fostului chelner Burci. Pe aceeaşi pagină, un tîmpit pe
nume Sorin Bocancea (care pretinde că e politolog, aşa, ca Alvin
Toffler) slobozeşte, şi el, nişte minciuni: „Degeaba trăncăne (?!)
Vadim Tudor că nu a fost (,) niciodată (,) la guvernare, a fost, a avut
miniştri pînă în 1996, cînd a venit la putere CDR". Hai sictir,
Bo(u)cancea! Ce miniştri am avut eu mă, boule? În 1996, PRM a avut
2 secretari de Stat (la Cultură şi la Turism), pe care i-a retras, prin
demisie, după numai 3 luni! Prin urmare, n-au fost miniştri - ci
oameni din linia a treia, care şi-au dat demisia, în semn de protest
faţă de greşelile pe care începuse să le facă Ion Iliescu, mai ales prin
protejarea mafiotului ţigan din Strehaia, Dumitru Iliescu. Am avut
dreptate? Am avut, dacă ar fi să ne gîndim doar la noile dezvăluiri cu
privire la afacerile necurate ale fostului director al SPP. Cui servesc
asemenea minciuni, Burci? Ce legătură are un analfabet ca tine şi cu
presa, şi cu masoneria?
Am lăsat la urmă unul dintre cele mai serioase motive pentru
care eu nu-l pot susţine pe neamţul second-hand şi, vorba aia, refuzat
la export Klaus Iohannis: nu pot fi de aceeaşi parte a baricadei cu
slugoii şi profitorii băsişti Alina Mungiu-Pippidi, Andrei Pleşu,
Gabriel Liiceanu ş.a. Aici vine mănuşă zicala: „Spune-mi cu cine te
însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti!". Mai bine să te înjure Răzvan

73
Theodorescu decît să te laude Andrei Pleşu! Ce li s-a promis acestor
linge-blide? Cîţi bani? Ce avantaje? Doi dintre ei au fost consilierii
Matrozului la Palatul Cotroceni, dînd startul dezastrului care avea să
nenorocească ţara. Oh, sfîntă mare neruşinare! A se observa că îi
ignor, total, pe minoritarii Niels Schneker (evreu) şi Teodor Atanasiu
(ţigan), care s-au obrăznicit la România TV, cu mine de faţă - românii
au văzut că am măturat podelele cu zdrenţele astea.
Am să pun punct aici acestei... puneri la punct!
Acum, în noiembrie 2014, se reeditează „Complotul bubei", din
decembrie 2000. Am devenit, din nou, ţinta vie a unor rapandule şi
chelneri de bacşişuri mici, care nu merită nici să-mi facă pantofii.
Acum am înţeles, definitiv, că alegerea mea a fost corectă. Între un
sas retardat mintal şi un român (care are păcatele sale, desigur) un
naţionalist pe cine vreţi să aleagă? Eu nu am ajuns în finală, fiindcă
nu mă lasă maşinăriile fraudei electorale şi Serviciile Secrete, dirijate
de stăpînii yankei. Asta-i situaţia. Dar ce facem cu electoratul
naţionalist, care mă urmează pe mine, necondiţionat? Îl trimit către
reziduurile regimului ciumat al lui Băsescu? Îl mai ţinem în viaţă pe
îndrăcitul ăsta, care a făcut praf o ţară şi care nu vrea să se dea plecat?
Haida-de! Repet: am produs mare deranj! E o teribilă panică în
şobolănime! Aceşti profitori şi pleşcari nu se aşteptau ca eu să intru în
luptă. Dacă eu am 3,68%, cum a minţit Mafia Sondajelor, în cîrdăşie
cu echipele de fraudare a urnelor, atunci de ce e agitaţia asta? De ce
acest bombardament? Foarte simplu: scorul meu real e de cel puţin
20%, da?
Repet ceea ce am spus şi la Conferinţa de Presă pe care am
susţinut-o marţi, împreună cu primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu:

74
decizia mea a fost luată luni, atunci cînd am aflat că slăninosul
mutant Klaus Iohannis s-a milogit la telefon de Laszlo Tökes (după
dialogul lui Traian Băsescu cu Viktor Orban) pentru a cere votul
şovinilor unguri. Iar Satana în sutană i-a cerut abrogarea Art. 1 din
Constituţia României, adică dispariţia afirmaţiei că România e stat
naţional unitar. Lucrurile sînt clare: un patriot român nu poate fi de
acord cu federalizarea, transilvanizarea (?!) şi ciopîrţirea României.
Eu am morţi în ambele războaie mondiale. Dar minoritarul traficant
de copii ce înaintaşi o fi avut? În ce armată au luptat ăştia şi în
primul, şi în cel de-al II-lea război mondial? Şi în cine au tras? În
români. În înaintaşii mei.
E mai mult decît o problemă electorală - e o chestiune de sînge,
de identitate naţională. Asta nu pot pricepe nişte imbecili cu foamea
(setea) în gît, ca Ion Cristoiu, Cristian Burci, Radu Banciu (Cap de
Porc), Niels Schneker, Teodor Atanasiu, Virgil Asztaluş Măgureanu,
Lavinia Şandru, Cozmin Guşă-Căpuşă, Vasile Blaga şi, cu voia
Dezalcoolizării, ultimul pe listă, Trăienică Băşinică. Şi-au ales prost
candidatul. Nemţălăul fără charismă, care vorbeşte de parcă ar face
clismă, nu e cal de curse - e o gloabă ruginită, cu foarte multe bube-n
cap, aşa că nu ţine la trap. „Mai trageţi o dată" - scrie pe lozurile în
plic necîştigătoare. Pînă atunci, nici nu ştiţi cît mă distrează că trageţi
în mine, cu petarde ude. De genul execuţiilor, cu mitraliera, pe
stadioane - aberaţie pe care eu n-am rostit-o niciodată. Am să închei
cu un proverb al transhumanţei româneşti, pe care nişte străini de
Neam şi Lege n-au de unde să-l ştie: „Cînd vine lupul la stînă, cîinii
se urnesc!".
CORNELIU VADIM TUDOR

75
Noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2014 (miercuri spre joi)

România s-a reîntors la atmosfera cenuşie şi depresivă din anii ’80

ALEGERILE TREBUIE ANULATE ŞI REPETATE!

Încet şi sigur, starea de depresie colectivă din perioada 1982-

1989 s-a reîntors. Peste tot, capete plecate, trupuri din ce în ce mai
gîrbovite, goană pentru supravieţuire. Cu un minus pentru situaţia
de acum: e vorba de grija zilei de mîine. În anii ’80, deşi se trăia prost
şi nu era nici o distracţie, povara grijii zilei de mîine NU exista. Cine
susţine contrariul e un mincinos. Indiferent cît de mici erau salariile,
ele erau mai mari decît aşa-zisul venit minim garantat de azi. Fireşte,
exista un şomaj mascat, dar nu de ordinul a milioane de oameni. Ţara
nu avea datorii. Astăzi are, dar mascate, şi ele, ca şi şomajul. Şi ce
datorii! Peste 160 de miliarde de euro! Cine, cînd şi cu ce sacrificii le
va plăti? „Urmaşilor mei Văcăreşti/ Las vouă moştenire/ Creşterea
datoriei româneşti/ Şi-a patriei nenorocire”.
Dar, eu despre starea de spirit a populaţiei vreau să vorbesc. S-a
degradat de la an la an. Toţi cei 10 ani ai Regimului Băsescu au fost
negri, dar ultimii 2 ani au fost tăciune, carbocif, smoală. Am constatat
că nici un Horoscop nu se potriveşte. Din curiozitate, m-am uitat, şi
eu, pe cîteva. Atunci cînd eram anunţat că primesc o mare sumă de
bani, nu primeam. Azi aşa, mîine tot aşa. Ceea ce se adeverea era
doar la plezneală: din 10 variante, 2-3 tot se nimeresc, e la mintea
cocoşului probabilităţii. Nu ştiu din ce fund de iad au ieşit aceşti
ultimi 2 ani (2013 şi 2014), dar ne-au terminat. Ne-au pus capac.

76
Neamprostia băsistă a fost amplificată de aroganţa pesedistă. Duelul
dintre Traian Băsescu şi Adrian Năstase continuă, la 10 ani după
blestemata finală din 2004. Şi asta numai şi numai din vina
americanilor. Ca un şarpe boa constrictor, stăpînul yankeu îşi
studiază bine „clienţii”, alegîndu-i pe cei mai proşti şi mai şantajabili.
Mare grijă să nu cîştige cineva care ar pune capăt dictaturii sale! Nu
sînt omul ideilor date cu fixativ, adică fixe. Dar logica şi experienţa de
viaţă mă determină să gîndesc aşa: toată Mafia Electorală e dirijată de
la Ambasada SUA. Aşa se face că toţi nemernicii, de la fictivele
institute de sondare pînă la hoţii de voturi, s-au înţeles să mă
crediteze pe mine, de cca. 7 ani încoace, cu 3-4%, în timp ce ultimii
ţucălari şi analfabeţi sînt împinşi de la spate, să mă bată măr. Asta,
doar-doar am să mă las păgubaş. Nu, n-am să mă las.
Acum, asistăm la un meci jenant. Dacă le era atît de dor de
dezbateri televizate, de ce Klaus Iohannis, şi Victor Ponta nu s-au
confruntat cu mine? I-aş fi băgat sub masă pe amîndoi. Fără mine,
orice competiţie electorală de acest gen e şi plictisitoare, şi
mincinoasă. Indiferent cine ar cîştiga, nu va rezista mai mult de 1 an.
Dar va cîştiga, oare, cineva? Eu am senzaţia că Traian Băsescu va cere
anularea şi repetarea alegerilor. Şi e pentru prima oară cînd îi voi da
dreptate.
CORNELIU VADIM TUDOR
12 noiembrie 2014

ROMÂNIA, VICTIMĂ A UNEI HALUCINAŢII COLECTIVE

77
 O ţară întreagă stă cu ochii scoşi din orbite, ca hipnotizată.
Cîţiva fachiri nebuni i-au făcut pase magnetice şi au băgat-o într-un
somn adînc, care seamănă cu moartea clinică. Blestemaţii ăştia fac ce
vor cu ea: o pun să-şi smulgă părul din cap, să se despoaie, să-şi dea
palme, să se dea cu capul de pereţi şi alte chestii. Toate privirile sînt
aţintite către un portret. Nu e al lui Hitler. Nici al lui Stalin. Nici
măcar al lui Ceauşescu. E portretul unui cap de piatră, ca un totem
monstruos, cu privirea bovină, puţin cam şaşie, şi cu dantura de roată
dinţată. În răstimpuri, portretul deschide gura şi articulează nişte
sunete. Are o vorbire de copil retardat, care se uită în Abecedar şi
citeşte rar, cu hîrtoape: * A-na a-re me-re * Ma-ma mul-ge va-ca * A-
nul 2015 în-ce-pe la 1 ia-nu-a-ri-e. Şi tot aşa. Ipochimenul se mişcă şi
vorbeşte cu încetinitorul. Parcă a făcut pe el. Fachirii juisează de
plăcere. Aplaudă. Fac şi desfac guverne. Împart dregătorii.
Dar Ţara? Ce face Ţara? E ca frumoasa din pădurea adormită.
Ţara doarme. Uneori, e ridicată, de făcătorii de vrăji, în levitaţie. Iese
pe fereastră. Reintră pe o altă fereastră. La televizor, apare un
linguşitor care, pe un ton grav şi ameninţător, zice: „I-am dezamăgit
pe nemţi şi în primul război mondial şi în al doilea război mondial.
Acum nu trebuie să-i mai dezamăgim". Cu alte cuvinte, avem datoria
să facem ceea ce am refuzat să facem în cele două războaie mondiale:
să ne predăm, să capitulăm, să devenim protectorat german, sau
colonie. La lada de gunoi a Istoriei cu eroii de la Mărăşeşti!
Mormîntul Eroului Necunoscut trebuie arat cu plugul!
Hai să cădem în genunchi la Poarta Brandemburgului şi să-l
rugăm pe Führer să ne ierte! Chiar aşa: „Adolf Hitler să ne ierţi/ În
'44 am fost beţi". Şi tot aşa.

78
 Asist, de cîteva zile, la cel mai catastrofal examen pe care îl dă
Poporul Român din decembrie 1989 şi pînă acum. Din podurile pline
cu bulendre păduchioase ale Sibiului a fost scos de urechi, ca un
iepure pus la îngrăşat, un Bulă săsesc, umflat cu pompa şi cocoţat pe
tronul lui Alexandru Ioan Cuza. Insul e un dobitoc sinistru, cu
vizibile probleme neuronale, care fac ca gîndirea şi vorbirea să-i fie
jalnice. Rîd copiii de el. Va veni o vreme cînd acei români care au
înghiţit gogoşile propagandistice ale găştilor interlope PNL şi PDL şi
l-au votat pe muntele ăsta de slănină se vor ruşina. Îmi imaginez ce
„Baroane“, episodul 2, ar fi scris Tudor Arghezi, văzînd caricatura
asta ridicolă. Din păcate, va fi prea tîrziu. Din beţie te trezeşti, din
prostie - niciodată. Halucinaţia colectivă îşi face efectul. Un linţoliu
de doliu s-a aşternut peste ţara mea. La Sibiu există un Pod al
Minciunii. Cînd se vor arunca în apă, de pe acea trambulină, acei
vrăjmaşi ai Neamului Românesc care au provocat atîta durere ţării
mele? Nu le mai dau numele, de silă.

CORNELIU VADIM TUDOR

18 noiembrie 2014

România va primi de la Germania Klausa naţiunii celei mai

slugarnice...
TOŢI CRETINII SÎNT ACUM CU POPORU-N GURĂ

79
 Retrăiesc, cu o uşoară undă de nostalgie, perioada delirantă de
la cumpăna anilor 1989 şi 1990. Mai ţineţi minte? Toţi bişniţarii şi
toate curvele răsuflate îndrugau, la televizor, verzi şi uscate.
Invariabil, toţi erau cu Poporu-n gură. Şi cu Democraţia. De Europa,
ce să mai vorbim? Mîncam Europă pe pîine! Astăzi, după 25 de ani,
isteria se repetă. Apar nişte indivizi sub-mediocri, de mîna a paişpea,
şi compară votul penibil de la 16 noiembrie cu... Revoluţia Franceză,
din 1789! Şi atunci, ca şi acum, Poporul a triumfat, asta nu se discută.
Mă întrebam, într-un alt articol, ce pamflet ar fi scris Arghezi, dacă ar
fi apucat zilele astea pişecioase. Dar ce-ar fi scris Caragiale? – aceasta
e marea întrebare. E pentru prima oară cînd îi dau dreptate unei foste
„eleve“ în politică, Lia Olguţa Vasilescu. Ştiţi ce-a zis fata asta? A
făcut apel la Diaspora, să revină acasă şi să-şi ia ţara înapoi. Absolut
corect. Numai aşa trebuie tratată frenezia suspectă a acelora care au
jucat bîza la cozile din diferite oraşe europene, ca să scape, chipurile,
de comunism (?!). N-am înţeles: comunismul a dat, fiecăruia, un loc
de muncă - amărît, dar sigur. Nu comunismul i-a alungat din ţară pe
aceşti semeni ai noştri, ci capitalismul de junglă. A întrebat cineva cîţi
români din Sibiu se milogesc pe meridianele lumii, izgoniţi şi de
politica stupidă a „salvatorului naţional“? Cel puţin cîteva mii. Păi,
cum vine asta: sasul îi goneşte şi tot el îi recuperează? El, şi alţii ca el,
putred de bogaţi, n-au nici o vină în depopularea României? Nici
Traian Băsescu n-are nici o vină, de-a lungul celor 10 ani blestemaţi,
în care a deşelat ţara asta? Felicitări, draga mea LOV (Oana, pentru
prieteni)! Ai avut un dascăl destul de foarte bunicel.
Repet ideea: să revină acasă Diaspora, să-şi reia ţara înapoi!
Cum va face ea chestia asta? Îi creează acest neamţ refuzat la export

80
locuri de muncă? Poate că va înfiinţa 4.000.000 de posturi de
traficanţi de copii, că la altceva nu se pricepe. Aaaa, să nu uit: a fost
meditator. Ca şef al Statului, el ştie diferenţa dintre mediator şi
meditator? Habar n-are. E prost ca noaptea. Au furat alţii pentru el şi
acum i s-a umflat tărîţa-n pipotă, se crede mare Führer mare. Datorită
lui, Germania va acorda României Klausa. Nu contează care, dar să
sune bine în urechile Poporului. Care nu trebuie să-i dezamăgească
pe nemţi şi a treia oară, că Walhala ne mănîncă! Aşa ne-a avertizat
fostul Avocat al Poporului (normal, tot al Poporului), Gh. Iancu, la B1
TV: i-am dezamăgit şi în primul, şi în al doilea război mondial.
Ei, dimpotrivă, nu ne-au dezamăgit pe noi, cînd au jefuit
Moldova şi Muntenia, timp de 707 zile, din decembrie 1916 pînă în
noiembrie 1918. Nici cînd ne-au vîndut Basarabia la ruşi (23 august
1939, Pactul Ribbentrop-Molotov) şi Ardealul de Nord-Vest la unguri
(30 august 1940, Diktatul de la Viena). Nici cînd ne-au bombardat
Teatrul Naţional şi Atheneul Român. Numai românii sînt de vină în
Istorie, mereu şi mereu. Niciodată alţii. Fiindcă există destui
aplaudaci care le cîntă străinilor în strună.
Poate crede cineva că vor începe să curgă rîuri de lapte şi miere,
odată cu instalarea acestui nepot al lui Hitler în fruntea Statului
Român? Da, ar putea exista şi astfel de idioţi. Mai ales dacă îi intoxică
sondajele mincinoase (dar bine plătite) ale unor bişniţari cu pretenţii
de sociologi, de teapa lui Marius Pieleanu şi Vasile Dîncu, care au
avut neruşinarea să pretindă că jumătate din electoratul naţionalist al
meu ar fi votat, în turul II, cu un nemţălău greu de cap, aliat cu Tökeş
şi Băsescu.

81
 Aşa cum am prevăzut şi după ce un alt aventurier slab de
minte, Emil Constantinescu, a fost impus de străinătate la conducerea
României, voi anticipa şi acum: va fi rău, din ce în ce mai rău. Marile
naţiuni sînt mînate numai de interese, tratînd naţiunile mici ca pe
nişte slujnice sau prostituate. Nu-i pune nimeni la televizor, acestui
retardat K.I., o întrebare-cheie? „Domnule Iohannis, aţi fi în stare să
muriţi pentru România?“. Prevăd răspunsul: ghinion... din
meditaţii... ca dascăl, sînt obişnuit să pun eu întrebări...

CORNELIU VADIM TUDOR

19 noiembrie 2014

1914-2014: TRIPLICEA CU CARE NE-AM LUPTAT ÎN PRIMUL

RĂZBOI MONDIAL (GERMANIA, AUSTRIA, UNGARIA) A
REVENIT LA LOCUL CRIMEI...

82
 Evenimentele se derulează cu repeziciunea ácelor de ceasornic.
Dar nişte áce care nu merg înainte, ci înapoi, către momentul 1866.
Atunci, la presiune străină, liberalii şi conservatorii şi-au dat mîna şi
l-au răsturnat de la Putere pe iubitul Prinţ al Unirii, Al.I. Cuza. Acea
alianţă a fost numită „monstruoasa coaliţie". Nu se înţeleseseră nici
înainte, nici după. Numai atunci, în acel an fatal. Ei au căutat, ba
chiar au şi votat, un nou principe: Philippe de Flandra. Dar, mişcarea
a fost pripită şi prost gîndită: omul nu era de capul lui, aşa că a
refuzat! Au fost cîteva luni jenante pentru tînărul Stat Român.
„Firfirică" (aşa cum era poreclit Ion C. Brătianu, care era cam de
statura lui Emil Boc) s-a făcut luntre şi punte şi a alergat după un alt
Domnitor. Tot din marile familii princiare. Şi l-a găsit, în persoana lui
Carol de Hohenzollern, nepotul Marii Ducese de Baden, Stephanie de
Beauharnais (fiica adoptivă a lui Napoleon Bonaparte). Şi a venit
neamţul în ţară, travestit în... valet al lui Brătianu. De altfel, asta era o
dambla a Hohenzollernilor - în iunie 1930, şi viitorul Carol al II-lea a
revenit în ţară, tot incognito, şi tot travestit. De atunci a început să se
acrediteze ideea că românii nu se pot conduce singuri. Carol I era
nemulţumit de politicienii români, ba chiar a vrut să abdice - iar
politicienii români erau nemulţumiţi de Carol I. Pînă la urmă, au
găsit o cale de înţelegere. Dar poporul îl regreta pe românul Al.I.
Cuza. Tînărul gazetar Mihai Eminescu (care îl colindase pe Cuza,
împreună cu alţi membri ai Societăţii „România Jună", la Viena, în
Noaptea de Anul Nou, la cumpăna dintre 1869 şi 1870) scria: Dacă ne
uităm bine, Cuza a fost detronat de străini. Străinii au adus pe tron
un străin (citat din memorie).

83
 Aşa şi cu Nicolae Ceauşescu: a fost înlăturat şi împuşcat de
străini. Unguri, ruşi, evrei, ţigani. Care au instalat la cîrma Statului
Român un ţigan. După el, a venit un evreu. După ăsta a venit un
tătar. Şi acum, un sas, traficant de copii şi geambaş de maşini. N-aş
vrea să-mi spună, nimeni, că naţionalitatea n-are importanţă.
Beethoven n-ar fi putut să fie chinez, nici Victor Hugo - eschimos.
Ţara merge din rău în mai rău. Fostul meu vecin şi coleg de
Senat, Radu Vasile, zicea, în plenul Camerelor Reunite ale
Parlamentului, în 1998, că n-a prea mai rămas nimic de furat în ţara
asta. Evident, s-a înşelat. Încă mai e destul de furat. Practic, România
e cea mai bogată ţară din Europa. Mult mai bogată în resurse naturale
decît Germania, Austria şi Ungaria luate la un loc. Trăim zile de
adîncă ruşine naţională. Nişte manipulatori de profesie au tras sforile
într-o asemenea manieră încît să reiasă că s-a produs o adevărată
revoluţie a votului (?!). Toţi ardeau de nerăbdare să-şi ia ţara înapoi!
De la cine? Nu se ştie precis. Dar ei sînt hotărîţi să o ia, cu orice preţ.
Într-o primă fază, i-o vor pune în braţe lui Klown Hahammis. Iar ăsta
o va face plocon Triplicei: Germania, Austria, Ungaria. Triplice care
vrea să ne impună şi un prim-ministru. Tot executant. Tot paiaţă. Cu
cine s-a luptat România în primul război mondial? Chiar cu Triplicea
asta! După exact 100 de ani, s-a închis cercul, am revenit de unde am
plecat. Păcat.
CORNELIU VADIM TUDOR -20 noiembrie 2014

PREŞEDINTELE CĂPŞUNARILOR
Germania şi Ungaria l-au impus în fruntea României pe Florin
Salam de Sibiu...

84
 Dar ştiu că s-au răzbunat căpşunarii pe noi! ,,Ne-aţi gonit din
ţară? Lasă că v-o plătim noi!". Şi ne-au plătit-o. Pentru toate
umilinţele pe care le îndură ei, de ani de zile, spălîndu-i Europei oala
de noapte. Pentru copiii şi părinţii rămaşi acasă, cu ochii în soare şi cu
palma întinsă. Pentru dezrădăcinarea istorică a milioane şi milioane
de oameni.
Am auzit că mulţi români din diaspora i-au ameninţat,
telefonic, pe cei rămaşi acasă: ,,Dacă nu votaţi cum vă spunem noi, nu
vă mai trimitem un ban!". Oho, ce şantaj!
Am bănuiala că ideea asta ticăloasă le-a fost dată de manipulatoarea
lor absolută, nepoata autopsierului de la Morga din Iaşi, Alina
Mungiu-Pippidi. O premieră în Istoria şantajului mondial. Şi bieţii
oameni s-au supus. Le va fi mai bine căpşunarilor şi rubedeniilor
rămase în ţară cu Dosia, zi de zi, revărsîndu-şi şuncile prin ecranul
televizorului? Fiindcă imposibila muiere cu 3 guşi (plus Cozmin
Guşă, a 4-a!) va fi persoana prin care retardatul neamţ o să comunice
cu românii, asta au început să priceapă şi cei mai fanatici feisbucişti.
Individul n-are echipă, asta e clar. Încropeşte acum, pe picior, de pe o
zi pe alta, din zdrenţele CDR, ale anilor '90. Regimul Ţapului - fără
Ţapul.

Bine fac acele posturi de televiziune care focalizează figurile

băsiste prezente la Curtea Constituţională, atunci cînd un handicapat
(cu certificat!), Augustin Zegrean, n-a fost capabil să citească 4-5
propoziţii, de idiot ce e, şi i-a dat certificatul unui alt handicapat.
Acesta a fost nu un duş rece, ci un duş cu acid sulfuric. Reamintim:

85
Vasile Blaga, Gh. Flutur, Gh. Falcă şi alţi penali băsişti. Dintre aşa-
zişii liberali se ţinea scai de Mălai Mare sas, un alt sas, la fel de penal
şi el: Eduard Helvig. Pat şi Patachon. Sau Stan şi Bran. Ăştia vor să
reformeze România! S-o scape de ciocoi! Adică de ei înşişi.
Atît de slabi de minte au fost cei care s-au bătut cu Poliţia în
Italia, Franţa, Spania şi prin alte zone ale Europei? Au luat gaze
lacrimogene-n ochi pentru Alina Mungiu-Pippidi şi Monica Macovei?
A meritat? Nu ştiu cine le-a băgat în cap că, în felul acesta, îşi vor lua
ţara înapoi (?!). Doamne, dar e ridicol! De la cine şi-o vor lua ei
înapoi? De la Buldogul Vasilică? De la cei care i-au alungat pe ei din
ţară? Aceasta a fost Revoluţia Votului Contra României.
Aţi plecat din ţară, dragi compatrioţi, ca să supravieţuiţi - voi şi
familiile voastre. La dreptul la liberă circulaţie şi la muncă în spaţiul
comunitar am contribuit şi eu, din plin: toate documentele necesare
aderării la Uniunea Europeană n-au fost doar contrasemnate de
mine, ca şef de partid şi vicepreşedinte al Senatului României, ci şi
scrise de mine! Asta o ştiu, bine, şi Ion Iliescu, şi Mugur Isărescu, şi
alţii. Era nevoie de consensul clasei politice, iar eu am asigurat acest
consens. Astăzi, e pentru prima oară cînd am regrete. Ce am vrut noi
- generaţia politicienilor Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Răzvan
Theodorescu ş.a. - şi ce a ieşit! A ieşit un copil monstruos! Un avorton
în spirt, ca organul lui Terente. Fiindcă asta e impunerea, de către
Germania şi Ungaria, cu mîna căpşunarilor, a unui individ sinistru la
conducerea Statului Român. Această caricatură care se crede statuie
din timpul vieţii nu este, nu are cum să fie preşedintele tuturor
românilor. El, cel mult, poate fi preşedintele celor care l-au votat, prin
iuţeală de mînă şi alba-neagra cu ştampilele: căpşunarii. Apropo,

86
copiii vînduţi de el prin lumea largă, l-or fi votat? Eu cred că nu,
fiindcă acei copii nu mai trăiesc de mult. Şi încă ceva: pokerist
înverşunat, prevăd că acest minoritar lacom de bani nemunciţi o să
joace la poker, într-o noapte nebună, România - şi o va pierde.
CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 23 noiembrie 2014

Un vid de Putere fără precedent

ROMÂNIA E NEGUVERNATĂ

Transfer de Putere? Care Putere? Ce dosare îi predă Traian

Băsescu lui Klaus Iohannis? Numai vorbe goale. Joc de glezne.
Instituţiile Statului nu funcţionează. Unele sînt chiar scoase din priză
în mod deliberat. Singura industrie care duduie, cu motoarele în plin,
este zvonistica. Parcă niciodată nu s-a bîrfit mai mult în ţara asta ca în
această perioadă de sfîrşit de an. Iată numai cîteva dintre colportările
vehiculate de la unul la altul. Vorba lui Topîrceanu: „Zboară veşti
contradictorii/ Se-ntretaie ştirile".
* Americanii sînt foc de supărare că Germania le-a suflat România de
sub nas. Ce vor face ei fără Roşia Montană şi gazele de şist?
* Dar şi Canada spumegă de mînie, pentru că 30% din acţiunile de la
Gold Corporation sînt ale Fondului de Pensii din acea ţară.
* Americanii, totuşi, nu sînt supăraţi, ci s-au împăcat cu ideea.
* Atunci cînd Victor Ponta a ieşit din biroul lui Joe Biden, plîngea. De
ce? Vicepreşedintele SUA i-ar fi spus că nu va fi, niciodată,
preşedinte, fiindcă nu se află pe lista lor.

87
* Atunci, Ion Iliescu trebuia să-l schimbe de la conducerea PSD.
* Dar acelaşi Joe Biden l-a sunat pe junele premier, între cele două
tururi de scrutin, zicîndu-i că poate fi liniştit, e ca şi cîştigător.
* Klaus Iohannis îl evită pe Traian Băsescu.
* Alţii afirmă că, dimpotrivă, amîndoi se vor lua de mînă şi îi vor face
o vizită Angelei Merkel, la Berlin.
* Principalii vinovaţi pentru eşecul lui Victor Ponta ar fi aceştia: 1)
Liviu Dragnea; 2) Dan Şova; 3) Gabriela Vrînceanu-Firea. * Alţii,
dimpotrivă, sînt convinşi că numai Ponta e vinovat.
* Disperare mare în închisori, fiindcă unii fruntaşi PSD-işti au băgat
bani şi aşteptau să cîştige omul lor, pentru a fi eliberaţi.
* Nu-l apucă Paştele pe neamţul second-hand. * Ba îl apucă, dar alt
Paşte - nu cel ortodox, ci cel luteran.
* El n-are echipă. * Din contră, are echipă.
* Aiurea, echipa lui e Cap de Cactus (M.R. Ungureanu) şi Dosia
(Alina Mungiu-Pippidi).
* Curăţenie generală pînă la Paşte.
* Da, dar cu cine? Buldogul se schimbă cu Nimfa din Pleşcoi?
Pazvante Chiorul îi ia locul lui Iuliu Maniu în fruntea PNŢCD? *
Apocalipsa bate la uşă. Pomenile electorale au secătuit bugetul. Care
nici nu există.
* Populaţia se va răscula. Tot pe facebook. Da, dar împotriva cui?
Ţara asta nu numai că nu e guvernată, ci e pe cale de dispariţie.
CORNELIU VADIM TUDOR -Luni, 24 noiembrie 2014

De ce este bătut PSD-ul, atît de crunt, de Dumnezeu...

88
 În 1996, colegul meu de Senat, Vasile Văcaru, a exclamat, la
microfonul din Sala Omnia: „Dumnezeu e PDSR-ist!". După scurt
timp, Dumnezeu a dovedit contrariul, de două ori: a făcut ca PDSR-ul
să piardă alegerile prezidenţiale şi i-a luat viaţa celui care rostise acel
sacrilegiu.
În 2000, PDSR-ul mi-a furat alegerile pentru Palatul Cotroceni
într-o manieră criminală. După care mi-a fost, tot mie, ridicată
imunitatea parlamentară, fiind tîrît prin tribunale. Dar a venit plata şi
pentru aceste nelegiuiri: metamorfozat în PSD, PDSR-ul a pierdut
alegerile prezidenţiale din 2004, din 2009 şi din 2014! Aşadar, o serie
de trei cicluri de alegeri pentru funcţia supremă în Stat! La pedeapsa
din 2014 a contribuit, ce-i drept, şi un „bonus": faptul că echipa PSD
m-a eliminat, prin fraudă, de pe lista viitorilor parlamentari europeni
la alegerile din 25 mai. Am scris, înainte de acea dată, despre blatul
făcut de Victor Ponta cu Traian Băsescu, în urmă căruia au fost trimişi
în cel mai înalt forum al Europei nişte impostori: neveste, amante,
curve, analfabeţi, mafioţi, bişniţari. Urmarea se cunoaşte: Ponta a
pierdut alegerile, nu Iohannis le-a cîştigat!
Repet o idee lansată de mine şi preluată, ulterior, de alţii:
ultimele 3 alegeri prezidenţiale au fost pierdute de echipa lui Ion
Iliescu. Ce „serie neagră“! A cîştigat oricine altcineva, dar nu PSD-ul.
Aşa lucrează Dumnezeu, care nu Se tocmeşte cu nimeni, nu
negociază şi are o memorie fabuloasă. Eu nu sînt un om ranchiunos,
ca dovadă că am dat voturile mele, în mod idealist, candidaţilor
acestui partid de centru-stînga: Mircea Geoană (2009) şi Victor Ponta
(2014). Numai că ei nu erau pe Listă. Nu pe Lista americanilor, ci pe
Lista lui Dumnezeu.

89
CORNELIU VADIM TUDOR
25 noiembrie 2014

CENZORUL GHIŢĂ

Ecourile emisiunii la care am participat duminică, 30 noiembrie,

la postul România TV fac valuri tot mai mari. Tsunami, nu alta.
Atunci, am măturat, efectiv, podelele cu preşedintele ales-bules,
Klaus Iohannis, punîndu-i ştampila că e HANDICAPAT. La fel de
vehement a fost un alt participant la emisiune, Miron Cozma.
Realizatoarea, Marilena Gheorghiţă, a încercat să ne tempereze, dar
aşa ceva e greu cu două temperamente vulcanice. În sfîrşit, ne-am
vărsat năduful. Ne-am răcorit. După cîteva ore, am fost sunat la
telefon de o tînără producătoare de la postul amintit, care, vizibil
jenată, mi-a spus că o emisiune la care urma să particip a doua zi, de
1 Decembrie, a fost anulată (?!). Foarte straniu! Ajuns acasă, seara
tîrziu, am auzit comunicatul emis de postul cu pricina, prin care
acesta se disocia de Vadim şi de Miron Cozma, care, atenţie, nu vor
mai fi invitaţi la dezbateri!!! Cenzură pe faţă. Ce-i aia, nu vor mai fi
invitaţi la dezbateri? Cine a hotărît asta? Din ce motiv?
Tot atunci, am aflat că emisiunea a produs un mare deranj la
bodega ACL: au zbîrnîit telefoanele între Vasile Blaga, Ludovic
Orban, Teodor Atanasiu. Toţi trei, nişte beţivani incurabili. Probabil
că, fiind duminică după-amiază, alcoolicii cu pricina au tras, tare, la
măsea şi s-au dat mari. În final, ei au stabilit ca ungurul cu veleităţi
de gurist (rage ca un măgar) Ludovic Orban să-l sune pe Sebastian
Ghiţă şi să-l sperie zdravăn: dacă nu ia poziţie faţă de cele afirmate,

90
va vedea el ce va păţi (CNA, Justiţie etc). Iar maiorul SRI Ghiţă, care
are vreo 4 Dosare Penale, a făcut pe el. Ceea ce a urmat, se ştie. De
aici, începe ridicolul. Carevasăzică, un individ care îşi ameninţă, cu
moartea, un coleg de partid (primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă),
cade, ca o balegă, în faţa unui machitor ca orbetele de Orban! Şi încă
ceva: un individ care îşi dă demisia, cu scandal, din partidul care l-a
făcut deputat, invocînd democraţia şi dreptul la opinie, aplică cea mai
neruşinată cenzură împotriva a doi şefi de partid. Nu s-a mai
pomenit aşa ceva pînă acum.
Cine l-a adus în politică pe idiotul ăsta congenital? Cine e
obrăznicătura Ghiţă? Cu ce bani şi-a făcut şi întreţine un post de
televiziune? De unde a agonisit, la 30 şi ceva de ani, o avere de
nabab? El e un borfaş ordinar. Recrutat, încă din fragedă pruncie, de
SRI, a devenit, cu timpul, maior. Fireşte, acoperit - aşa cum sînt
ascunşi toţi şerpii. Pentru mine, numitul Ghiţă e un rahat cu ochi. Şi
cu chelie, pe un cap disproporţionat de minuscul, în care creierul
mare e mic, iar creierul mic nu e deloc. Presa relatează că imbecilul
ăsta infatuat are un lexic de boschetar: el tot timpul îşi bagă, îşi
scoate, face, drege, ameninţă etc. Cine a permis unui asemenea
derbedeu să devină multimilionar în euro şi să fie şi ofiţer superior al
principalului Serviciu Secret al ţării? Mă interzice, pe mine, un neica-
nimeni, pe fruntea căruia scrie „puşcărie"? Mă piş pe toată viaţa lui
de golan! În Cartea de Telefon sînt zeci de mii de Ghiţă, başca porcii
de prin gospodăriile oamenilor - dar Vadim Tudor e unul singur. Ai
băgat la cap, Maior? Cît timp crezi că mai ţine jocul ăsta infantil, că tu
nu ştii, că aşa ceva nu se confirmă, că da... dar, de fapt, nu... că SRI a
informat etc. Asta-i tot ce ştii, Maior? De ce ai lăsat să pătrundă

91
Crima Organizată în SRI? Tu chiar trăieşti în iluzia că te vor apăra
americanii, la nesfîrşit? Haida-de!
De-a lungul vieţii mele am fost interzis de mai multe ori: în
1979 (pentru un pamflet în versuri, publicat în „Săptămîna",
împotriva cîrdăşiei dintre evrei şi legionari, la „Europa liberă"); în
1980 (pentru editorialul „Idealuri", publicat, pe pagina 1, tot în
„Săptămîna", cînd am cerut publicarea discursurilor lui Iuliu Maniu,
Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Al. Vaida-Voevod, Aurel C. Popovici,
Octavian Goga); în 1984 (cînd volumul de versuri „Saturnalii" mi-a
fost retras din librării şi biblioteci, fiind dat la topit, iar eu am fost
interzis, total, în presa scrisă, la radio şi la televizor, din aprilie pînă
în noiembrie, aşadar timp de 8 luni, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu,
ameninţat şi şantajat de rabinul Moses Rosen şi de preşedintele
Congresului Mondial Evreiesc, Edgar Bronfman); în 1990, cînd Silviu
Brucan şi Andrei Pleşu au desfiinţat revista „Săptămîna" şi eu n-am
mai fost publicat nicăieri. În fine, în decembrie 2000, cînd o emisiune
electorală, la Tele 7 ABC, la care urma să fiu invitatul lui Dan
Diaconescu a fost anulată - cu cîteva zile înaintea turului II al
alegerilor prezidenţiale. Astăzi, sînt interzis, din nou. Dar una e să te
interzică Ceauşescu şi alta e să te interzică Ghiţă! Puţină decenţă, ce
Dumnezeu!
Personal, mă amuză teribil chestia asta. Iar sînt ţinut în lanţuri.
Cuvintele mele ard ca fierul înroşit în foc. Îmi imaginez ce era la gura
alcoolizată a căzăturilor Vasile Blaga, Ludovic Orban, Teodor
Atanasiu. Le stricam toate socotelile. Se repeta, în varianta
românească, basmul „Hainele Împăratului", de Andersen - lumea
vedea că momîia împăiată de la Sibiu e în curul gol. În curînd, vor

92
pricepe toţi românii ce cacealma le-a fost trasă. Dar Ghiţă e fericit. A
cîştigat bunăvoinţa găştii adverse prin două lovituri: şi-a dat demisia
din PSD şi m-a cenzurat, total, pe mine. Pagubă-n ciuperci. Atîtea
televiziuni de-abia aşteaptă să le onorez invitaţiile. Şi au rating cu
mult mai mare decît postul unde totul e „bombă", „exploziv",
„fabulos". Am ajutat, de multe ori, această televiziune. Mi-am lăsat
familia, treburile mele, şi sîmbătă noaptea, şi duminică dimineaţa, şi
în vacanţă, şi în străinătate - şi am răspuns tuturor solicitărilor.
Dezinteresat. Gratis. Răsplata? Gestul de mitocan al puşcăriabilului
Ghiţă Sebastian. Şi să nu mă gîndesc la Ghiţă? Şi să nu-l chem seara la
portiţă? Ia ghiciţi: cine, oare, doarme liniştit, dintre noi doi? Eu şi
puşcăriabilul?
CORNELIU VADIM TUDOR -2 decembrie 2014

CĂPŞUNĂ VODĂ

E un munte de slănină
Şi-are-o faţă ca de sodă

93
 Toţi românii se închină:
Iată-l pe Căpşună Vodă!

Îl votară căpşunarii
Risipiţi în patru zări
Ne-au cam dat cu flit, hoinarii:
Votul marii răzbunări!

Ei au pedepsit o ţară
Ce-n pustiu i-a alungat
Pentru pîinea lor amară
Ne-au dat un handicapat.

Straşnică mobilizare
Pe Facebook şi Internet!
Hai la ţară de vînzare
Are banner şi-n closet!

A vîndut copii, turbatul

Plîng familii după ei
Na rinichiul, ia ficatul
Inima? 5.000 de lei!

N-am crezut că ne va bate

Dumnezeu aşa de rău:
Ne-a arătat că se poate
După Chior - un Mutălău.

E mutant, n-are charismă

Zici că-i zombi împăiat
Berlinul ne-a tras o cizmă
Fiindcă prea des l-am trădat.

94
 Reichul IV se-nfiripă
La Dunăre şi-n Carpaţi
Şmecherul n-are echipă
Doar nişte băsişti mascaţi.

Iese Dosia la bătaie

Trei piftii-s la guşa ei
Sar în curul gol, din baie
Pleşu şi cu alţi lachei.

Doi beţivi îşi cer răsplata

Buldogul şi Orban L.
Numai sapa şi lopata
Mai vindecă PNL.

La fasole cu ciolannis
Stau la coadă interlopi -
La Putere tot golanii-s
Aţi votat de-aţi dat în gropi.

Aţi vrut să scăpaţi de Chiorul

Dar, de fapt, voi l-aţi salvat
Vă înjură tot poporul
Mai bine v-aţi fi-mpuşcat.

Hai, veniţi acum acasă

Luaţi-vă ţara-napoi!
Ah, ce farsă dureroasă
Şi ce baie de noroi!

Iar e-n lanţuri ţara asta

95
 Ticăie bomba cu ceas
Ne-a lovit, din nou, năpasta
După un tătar - un sas.

Plîngi pînă îţi crapă buza

Tu, nefericit norod:
Pe tronul lui Vodă Cuza
Stă Căpşună Voevod!

Sceptrul lui Mihai Viteazul

E la neamţul second-hand
Exilul beleşte prazul
Ce ruşine! Ce mai brand!

Biată Ţară Românească

Eşti la capăt de destin...
Adolf Hitler să trăiască
Şi nepotul lui cretin!
Corneliu Vadim Tudor

(Pamflet scris în noaptea de 3 spre 4 decembrie 2014)

AM LUAT JOCUL PE CONT PROPRIU. MIŞCAREA

NAŢIONALISTĂ NU VA PIERI!

Prigoana dezlănţuită împotriva mea şi a Partidului România

Mare a început în anul 2005. Atunci s-a declanşat scandalul
închisorilor CIA din Europa, inclusiv din România. Beneficiind de

96
informaţii de primă mărime, am aflat rapid care era adevărul. Şi n-am
ezitat să-l fac public, cu date concrete.
Unii m-au făcut nebun, pentru că asta-i ţara în care trăim: dacă
spui, cu 24 de ore înaintea altora, un adevăr, treci drept nebun timp
de 24 de ore. Ştiam ce risc mi-am asumat. Mă luptam cu imperiul
răului. Sincer să fiu, nu credeam în dezvăluirile despre terorizarea
altor ţări de către yankei. Am zis că sînt poveşti. Şi totuşi...
După cele întîmplate în România m-am convins că yankeii sînt
capabili de crime - oriunde, oricum şi oricînd. Le-ai stat în cale? Te-ai
opus planurilor lor? Eşti terminat!
În anul 2000 m-au împiedicat să devin preşedintele României.
În anul 2004 - m-au furat cu o etapă mai înainte, ca să nu mai intru în
finală. Ei, bine, în 2008, un partid care avusese nu mai puţin de 121 de
senatori şi deputaţi n-a mai trecut pragul de 5% (?!) şi a rămas pe
dinafară. În anul 2012 - la fel. Şi tot aşa. Dacă vom sta la mîna acestor
torţionari, partidul va muri. Nu mai sîntem lăsaţi să ne apropiem nici
de Parlamentul României, nici de Parlamentul Europei. Sîntem prea
puternici. Nu putem fi controlaţi. Nici şantajaţi. Aceşti indivizi
tratează Poporul Român ca pe nişte posibili 20.000.000 de Teo Peteri.
Victime colaterale, pe altarul unor strategii criminale.
De aproape 70 de ani, America este condusă de o fantomă
paranoică: McCarthy. Peste tot ea vede extremişti, comunişti, fascişti.
Ea pune etichete. Pune ştampile. Excomunică. Dă note la purtare.
Zice cine e frecventabil şi cine nu e frecventabil. De unde a învăţat
America intoleranţa asta? De la stăpînii ei. Pentru că, vorba aia: orice
naş îşi are naşul. Iar aceşti stăpîni sînt evreii. Uitaţi-vă pe genericele
filmelor americane: peste 70% din nume sînt evreieşti.

97
 Aşa ceva l-a revoltat şi pe marele actor Marlon Brando. Este
limpede că America e o colonie a Israelului. Parcă văd un pechinez
trăgînd de lesă un elefant.
Dar ce vină avem noi, românii? De ce nu sînt alegerile libere în
ţara asta? De ce ni se împuie capul cu democraţia şi drepturile
omului? Peste tot în Europa acestor vremuri de criză, partidele
naţionaliste şi justiţiare cresc la cote de neimaginat. Numai în
România, PRM e ţinut sub capac. De către Ambasada SUA, prin
mijlocirea slugilor dîmboviţene. Şi astfel se face că Parlamentul de azi
e plin de maimuţe aplaudace. Nici măcar un singur senator sau
deputat cu şira spinării n-a fost lăsat să intre, ca nu care cumva să le
strice cheful stăpînilor.
Mai ţineţi minte cu cît aplomb negau existenţa închisorilor CIA
Norica Nicolai şi Teodor Meleşcanu? Ei, bine, ei au fost răsplătiţi
pentru minciună şi complicitate: N.N. e parlamentar european, de
două mandate, iar T.M. a fost director SIE şi ministru de Externe. În
vreme ce singurul om politic care a avut curajul de a denunţa tortura
pe teritoriul României, adică subsemnatul, a fost vînat şi eliminat de
peste tot. E o simplă coincidenţă? Haida-de!
Aşadar, am luat jocul pe cont propriu. Vor vedea duşmanii
Neamului Românesc ce faţă are PRM. Tare mi-e teamă că numai
izbucnirea unui război mai poate scăpa Mioriţa de jugul de lipitori...
CORNELIU VADIM TUDOR
11 decembrie 2014

BĂTAIA LUI DUMNEZEU

98
 Au trecut 4 ani de la evacuarea PRM de către Mafia Imobiliară
E duminică, 4 ianuarie. Ascult la Mezzo TV Concertul Nr. 3 pentru
pian şi orchestră de Beethoven. Apoi vine o Badinerie de Bach. Îmi
beau cafeaua de dimineaţă şi mă gîndesc la starea sufletească bună,
pe care o aveam în adolescenţă. Este o vreme mohorîtă, dar bine că s-
a mai înmuiat gerul. Au trecut şi Sărbătorile de Iarnă. Cum le-am
petrecut? Nu le-am petrecut, fiindcă eu nu sînt un petrecăreţ. Pur şi
simplu am citit şi am scris. Din cînd în cînd am mai deschis
televizorul. Programe din ce în ce mai proaste, de la o zi la alta, de la
un an la altul. O veselie forţată, mai ales printre membrii aşa-ziselor
jurii, mereu şi mereu aceiaşi, plini de importanţă, dar nimeni nu ştie
pentru ce merite au ajuns magiştri, care dau note şi hotărăsc destinul
unor concurenţi. Cei din generaţia mea îşi aduc aminte de concursuri
de tipul „Cine ştie cîştigă“, de la Radio, cu examinatori ca Sfetcu şi
Mustaţă, care aveau autoritatea să întrebe şi să dea calificative. Acum,
cei mai mulţi componenţi ai aşa-ziselor jurii sînt ţigani. Ca şi
majoritatea cantautorilor, care au inundat, efectiv, micile ecrane.
Toată lumea se extaziază în faţa lui Arsenie Boca , dar toţi
ignoră, sau poate nu ştiu, un avertisment al acestui vizionar: „Dacă
nu vom controla demografia, în cîţiva ani ne vor năpădi ţiganii“ (citat
din memorie). E inutil să mai spun că n-am nimic împotriva etniei, pe
care am apărat-o în repetate rînduri, inclusiv în plenul Parlamentului
European, la Strasbourg. Dar confuzia asta, între români şi romi a
devenit nu numai enervantă, ci şi periculoasă. Totuşi, ceva-ceva am
împotriva unui ţigan: Robert Turcescu. Dar nu pentru că e ţigan, ci
pentru că e mitocan. Sincer să fiu, am crezut o perioadă că, pe
vremurile astea geroase, cioara s-a făcut mierlă, adică a mierlit-o.

99
Aiurea, a ieşit la creastă cu şi mai mult tupeu! Acestui microcefal,
care ne implora să-l credem pe cuvînt şi se spovedea, ca eroii lui
Dostoievski, nu-i este ruşine. Lui îi e foame. Şi de bani, şi de
popularitate. În loc să-şi vîre capul minuscul între aripi şi să se
cufurească pe vreun stîlp de înaltă tensiune, unde să nu-l ajungă
flegmele oamenilor, colonelul acoperit croncăne iar, moralizator.
Împotriva mea! De ce?
El nu poate înţelege cum de l-am bălăcărit (?!) pe Victor Ponta,
după care am decis să-i dau voturile mele, în turul II. Multe nu
înţelegi tu, mă, cretinule. Dacă ai fi avut vreun ţăran român în
familie, ai fi aflat un proverb din vechime: „Cînd vine lupul la stînă,
cîinii se unesc“. Victor Ponta a meritat praftura pe care i-am tras-o eu,
mai ales că a greşit de multe ori, îndeosebi cînd i-a propus lui Traian
Băsescu blatul de la 25 mai 2014: atîtea mandate noi... atîtea mandate
voi... Şi au intrat în Parlamentul European neveste, amante, bişniţari,
indivizi penali, politruci, traseişti de teapa lui Cristian Preda (nu
degeaba poreclit Viermele).
Nici un român curajos, care să dea peste bot iredentismului
unguresc! Cum s-au furat acele alegeri? Aşa cum s-au furat toate
alegerile, cel puţin din 2000 încoace: Serviciile Secrete şi pretinsele
institute de sondare, plus maşinăria de fraudă de la urne şi de pe
traseu. Cine îi controlează pe nenorociţii ăştia? Nimeni! Dar
impunerea unui străin de Neam şi Lege în finala alegerilor
prezidenţiale a depăşit puterea de înţelegere a românilor. Aşa ceva
era de domeniul coşmarului. Falsul era mult prea scandalos. Ce
diaspora? Ce mobilizare pe Internet? Nici o sforţare de genul acesta
nu putea să-i aducă unui outsider încet la vorbă şi la minte o recoltă

100
de 20%, în cîteva ore: de la minus 10 procente în turul I la plus 10
procente în turul II! Un asemenea fenomen paranormal nu dă peste
cap legile unei ştiinţe, ci le calcă în picioare, le scuipă în gură.
Aud că unii din diaspora mi-ar fi făcut un Pluguşor, în care se
iau de mine pentru îndrăzneala de a-i fi criticat. Nu-mi aduc aminte
să-i fi criticat pe ei. Ce-aş putea avea, eu, cu nişte semeni nefericiţi ai
noştri, care au fost goniţi în cele 4 zări de foamea de acasă?
Dimpotrivă, i-am apărat de multe ori. Iar unii mi-au scris memorii
dramatice, pe care le-am publicat. În mod sigur, nu ei sînt de vină
pentru frauda grosolană din ziua de 16 noiembrie. Acele alegeri au
fost furate, pe faţă, de Serviciile Secrete româneşti, la ordinul
stăpînilor yankei. Cozile din diaspora şi aşa-numita revoluţie pe
Internet au reprezentat pretextul, pentru justificarea unei nebunii pe
care n-ar fi crezut-o nimeni.
Acum, la mai puţin de două luni de la acea halucinaţie
colectivă, începe şi diaspora să se dezmeticească: a fost amăgită şi
folosită într-un scenariu demenţial.
Revin la puradelul Turcescu: între Victor Ponta şi Klaus
Iohannis un patriot ca mine nu putea alege decît un român!
Indiferent de greşelile lui. Cum mi-ar fi stat, mie, să îi îndemn pe
alegătorii mei să voteze un minoritar tupeist, care are mii de bube-n
cap? Minoritar care, în turul II, a avut doar 28% - dar, la ordinul
Washingtonului şi al Berlinului i s-a dublat scorul, aşa, din senin,
hodoronc-tronc, pînă a ajuns la 56%! O asemenea prestidigitaţie, de
alba-neagra, numai într-o ţară ca România, devenită maidan şi
pîrloagă, se putea întîmpla.

101
 Aş putea să tac din gură? Nu, n-am să tac. Cu orice risc, voi
rosti adevărul. Îi compătimesc pe acei români – din ţară şi din
diaspora – care continuă să creadă gogoşile toxice care li se servesc.
Fraţilor, pentru numele lui Dumnezeu, treziţi-vă: e vorba de ţara
voastră, nu de Master Chef, sau Cireaşa de pe tort! Macazul schimbat,
cu viclenie, de stăpînii străini ai coloniei numite România duce într-o
direcţie greşită, mai exact spre război. Eu nu v-am minţit niciodată,
întrucît creştinii adevăraţi nu pot minţi.
Este limpede, pentru toată lumea, că un om ca mine, care
rosteşte, cu vehemenţă, marile adevăruri ale poporului său, devine o
ţintă vie pentru stîrpiturile ce ne-au cotropit. Un paratrăznet. La
cumpăna dintre ani, aud că fiţuica sinistră „Libertatea“ a răspîndit
nişte lături împotriva mea şi a Partidului România Mare, pe care îl
numeşte „Sărăcia“ Mare. Asta e culmea neruşinării: nişte boschetari
cu foamea-n gît, care n-au nici o tangenţă cu ziaristica şi primesc un
os de ros de la agentul Mossad Mark Ringier, să înjure un partid
românesc numai şi numai pentru că e integru! Da, sîntem săraci –
fiindcă noi nu facem afaceri murdare şi n-avem nici o subvenţie de la
Stat, cum au toate partidele, cu o notă specială pentru UDMR, care
primeşte bani şi de la Budapesta, şi de la diaspora horthystă. Bă,
nenorociţilor, de cînd e o ruşine să fii cinstit, într-o ţară roasă, pînă la
os, de cancerul corupţiei? Şi de unde aţi scos porcăria că eu am trăit
ca un nabab (?!). Carevasăzică, atunci cînd am dat mîncare şi
medicamente, la 130 de familii de bătrîni, timp de 20 de ani, eu
trăiam ca un... nabab. Şi atunci cînd am făcut biserici, cum este cea
din Poiana Braşov. Şi atunci cînd am donat clopote de biserici, cum
sînt cele din Dubăsari (Basarabia). Şi atunci cînd am dat burse la elevi

102
şi studenţi. Şi atunci cînd am decernat, vreme de 15 ani, Premiile
Muzicale „Eugen Barbu“ la sute de elevi de la Liceele „George
Enescu“ şi „Dinu Lipatti“. Şi atunci cînd am sponsorizat săpăturile
arheologice la bazilicile creştine de la Niculiţel. Şi atunci cînd am dat
bani pentru reparaţii şi restaurări la Mînăstirea Sîmbăta de Sus şi la
Liceul Andrei Şaguna, din Braşov. Şi atunci cînd am salvat de la
moarte mii de cîini fără stăpîn. De unde aţi scos măgăria asta, mă,
slugi hoaţe, că eu trăiam ca un nabab? Mărturisesc că nu credeam că
se poate coborî în mocirlă pînă aici. Şi cine vorbeşte? Cine mă acuză
pe mine? Nişte lachei ai unui evreu obraznic, care ar trebui scos din
România cu şuturi în partea cu care gîndeşte, adică în fund.
În fine, am să mă ocup acum şi de cuplul Traian Băsescu –
Elena Udrea. Am informaţii că, aflat în detenţie, Dorin Cocoş a făcut
mărturisiri complete, cu lux de amănunte. Şi are ce spune, oho! Mi s-a
mai zis că Dosarul fostei sale soţii e mai voluminos decît Enciclopedia
Britanică. De ce-ar fi menajat-o Cocoş pe această femeie? Ea l-a
menajat pe el? Nu, dimpotrivă. Dar nici o ilegalitate n-ar fi fost
posibilă fără protecţia oferită de Traian Băsescu – il cappo di tutti
cappi. Toate, absolut toate drumurile duc la el. În urmă cu cca. 1 an,
am publicat o informaţie conform căreia Laura Codruţa Kövesi se
pregăteşte să treacă, cu arme şi bagaje, în tabăra adversă. Indiferent
care. Important era ca ea să nu se mai afle de aceeaşi parte a baricadei
cu luzărul Traian Băsescu. La început, i-a făcut curte lui Victor Ponta.
Apoi, cînd fostul ei prieten din Sibiu a ajuns – ce oroare! – şef al
Statului Român, lucrurile s-au simplificat. Nu mă bucur de răul
Elenei Udrea, ba chiar, în cîteva rînduri, cînd am văzut nişte „dulăi”
că o încolţeau la televizor, am apărat-o. La ora la care scriu aceste

103
rînduri nu ştiu unde se află această femeie şi ce are de gînd: vine în
ţară şi înfundă puşcăria – sau rămîne în străinătate, în aşteptarea unei
negocieri, sau a unei soluţii salvatoare? În orice caz, averi atît de mari
nu se pot face prin mijloace cinstite.
Scriu toate acestea azi, 4 ianuarie, nu întîmplător. Fiindcă azi se
împlinesc 4 ani de cînd Mafia Imobiliară a evacuat, prin forţă, PRM
din sediul de pe Str. Emile Zola. Mai ţineţi minte? Nu mai puţin de
140 de poliţişti şi jandarmi au intrat, în forţă, şi ne-au brutalizat
oamenii. Fratele meu, general la 72 de ani, a făcut preinfarct. Lui Bebe
Ivanovici i s-a deschis o rană de la Revoluţie. Nevasta lui Florin
Simion s-a pomenit cu mîna sucită la spate, ridicată cu scaun cu tot şi
scoasă în zăpadă. Eu însumi am avut mîna fracturată, m-am dus la
Institutul Medico-Legal, i-am dat pe golanii cu epoleţi în judecată,
dar, ca de obicei, totul s-a muşamalizat. În acea zi blestemată, am dat
telefoane la primul-ministru, Emil Boc, la ministrul de Interne, Traian
Igaş, la alţi mahări ai PDL. Fără nici un rezultat. Toţi ştiau de porunca
lui Traian Băsescu. A fost băgată la înaintare o stîrpitură, cu patalama
de executor judecătoresc, pe nume Paula Şomîldoc – recomandată şi
dresată de Adriean Videanu, care o mai folosise la asemenea
nelegiuiri. Toate actele şi dovezile prezentate de mine, din care
reieşea că revendicarea era FALSĂ, fiindcă imobilul retrocedat NU
avea adresa acolo, ci la cca. 200 de metri, iar cel care îl primise în
instanţă nu mai trăia de 3 ani (un bătrîn mort în Los Angeles) – au
fost ignorate. Mafia Imobiliară călca, voiniceşte, pe cadavre! În
spatele ei se afla cuplul Traian Băsescu – Elena Udrea, aceasta din
urmă fiind, nu-i aşa, avocată la RA-APPS! Iată motivul pentru care le-
am spînzurat marionetele de balconul sediului PRM, ca să vadă, toată

104
lumea, cine patronează Mafia Retrocedărilor. Alături, era scris pe un
panou: „Tovarăşe Ceauşescu/ Fă-i chemare lui Băsescu!“.
Toate eforturile mele au fost zadarnice. Gorilele dirijate (şi
ameninţate cu disponibilizarea!) de Petre Tobă aveau ordine precise.
(De altfel, băiatul din Pantelimon a şi fost recompensat, cu o funcţie
mai mare.) Nu a contat nici faptul că eram membru al Parlamentului
European şi aveam imunitate. Banii încasaţi pe acel imobil valoros
erau mai de preţ şi decît Legea, şi decît Morala. Ulterior, am aflat cine
cumpărase drepturile litigioase şi intrase în posesia clădirii: ginerele
fostului prefect PSD al judeţului Constanţa, Gh. Martin – un fost şofer
şi traficant de droguri. Ani de zile, n-a ciripit nici o pasăre în copacii
acelei curţi. Totul s-a scufundat în beznă şi pustietate. Criza
imobiliară l-a împedicat pe noul proprietar să vîndă casa, el aşteptînd
vremuri mai bune. Nu ştiu care e statutul cădirii acum. Dar ştiu că,
aproape 1 an de zile, PRM n-a avut sediu central. Ne-a fost foarte
greu. Eu însumi am fost trambalat prin Justiţie. La cererea expresă a
lui Traian Băsescu, Laura Codruţa Kövesi m-a dat pe mîna Direcţiei
de Cercetări Penale şi Criminalistice (?!).
Îţi mai aduci aminte, copil al durerii? Traian Băsescu l-a invitat
la Bucureşti pe Joseph Daul (şeful grupului PPE din Parlamentul
European) pentru a-l întreba în ce condiţii mi se poate ridica
imunitatea, pentru a fi arestat. Spre cinstea lui, francezul n-a marşat
la mîrşăvia asta. Dar ancheta mergea înainte. Cel puţin 2 ani am fost
hărţuit de lacheii din Justiţie ai Mafiei Imobiliare. Astăzi, ţara e
zguduită de scandalul retrocedărilor ilegale: de imobile, de terenuri,
de păduri. Bazîndu-se pe prietenia ei cu Iohannis (unii susţin că ar fi
fost amanţi), Kövesi călăreşte ca Ioana d’Arc, agitînd sabia dreptăţii.

105
Totuşi, de ce se face a uita scandalul-monstru, din 4 ianuarie 2011? I
se pare acestei tinere femei că aceea a fost o retrocedare corectă? Îi
spun eu că a fost total ilegală şi în nici un dosar de acest gen nu s-au
reunit atîtea falsuri penale. Îi ţinem la puşcărie pe Viorel Hrebenciuc,
Paltin Sturdza, Alina Bică şi atîţia alţii – dar şomîldocii care au
evacuat, prin violenţă, un partid din sediul deţinut în mod LEGAL
scapă bazma curată.
Acum, după 4 ani de la acel harakiri pe care şi l-a făcut Regimul
PDL, întreb, şi eu, nu dau cu parul: unde sînt Traian Băsescu, Elena
Udrea, Traian Igaş, Cătălin Predoiu şi alţii ca ei, care ne-au prigonit
pe noi şi au folosit Poliţia şi Jandarmeria ca pe nişte servitoare,
încălcînd Legea în mod grav? Nu mai sînt nimic. Ei se agită, fireşte,
au impresia că mai reprezintă ceva, fac şi desfac alianţe – dar vremea
lor s-a dus.
Eu am rămas, însă, fiindcă numele bun pe care mi l-am făcut în
popor nu mi-l poate lua nimeni. Iar dacă DNA şi DIICOT vor ignora
retrocedarea frauduloasă a imobilului din Str. Emile Zola, atunci nu
numai că se fac de rîs, dar aruncă în aer şi compromit toate celelalte
demersuri, care nu sînt credibile. Acum şi aici se joacă o carte mare.
Faceţi justiţie pe sărite, ţopăind între străchini - sau aplicaţi Legea cu
fermitate, fără prejudecăţi şi calcule necinstite? Sau, cine ştie, poate că
şefa DNA nu vrea să redeschidă acel Dosar şi să răscolească gunoiul
pentru ca nu cumva să fie, şi ea, acuzată de complicitate...
CORNELIU VADIM TUDOR - 4 ianuarie 2015

Acestea sînt semne ale vremurilor de pe urmă:

106
 PRIMELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE S-AU FĂCUT CU
PETROL - AL III-LEA SE VA DECLANŞA PENTRU PETROL

Aşa tălmăcesc eu tragediile din ultimul timp: catastrofe

aviatice, rutiere, feroviare, navale. Nimeni nu mai e sigur cînd pleacă
la drum. Nu este zi de la Dumnezeu în care să nu te gîndeşti că s-ar
putea ca aceasta să nu fie de la Dumnezeu, ci de la Satana. Ritmul
nenorocirilor s-a accelerat în ultimul timp, începînd cu seria foarte
suspectă de accidente aviatice ale companiilor din Asia. A continuat
cu pulverizarea unui avion de pasageri pe fondul războiului civil şi
etnic din Ucraina. Să mai pomenesc de carnagiul - practic,
neîntrerupt - de pe şosele? Mai nou, „seria neagră" e întregită de tot
felul de feriboturi şi vapoare.
Astăzi, colac peste pupăză, un petrolier e lovit de o rachetă.
(Intenţionat am evitat cuvîntul „bombardat", fiindcă ar fi fost
impropriu - bomba e bombă şi racheta e rachetă.) După cîteva ore de
confuzie şi speculaţii, opinia publică a fost informată că aviaţia
libaneză ar fi atacat tancul plutitor, din greşeală, crezînd că e vorba
de terorişti. Alţii au pretins că autorii sînt teroriştii de la ISIS. Cine e
cu teroriştii ăştia, tot mereu, în gură? Aha, CIA! Aşa au pretins
yankeii şi la 11 septembrie 2001, dar minciuna asta a avut cele mai
scurte picioare din Istorie. Teroriştii erau chiar ei, „ulii războiului",
adică neoconservatorii de la Washington, care căutau un pretext
mare, fără precedent, pentru a invada (şi a jefui) Afganistanul, Irakul
şi alte ţări. Astăzi, tragica farsă se repetă. După înlăturarea, prin forţă,
de la putere a cîtorva regimuri din Nordul Africii, Unchiul Sam e
stăpîn absolut în acea parte a planiglobului. Inclusiv în Libia. Sub

107
pretextul, infantil, că se luptă cu nişte terorişti imaginari, americanii
s-au transformat, ei înşişi, în terorişti adevăraţi. Eu, unul, cunosc bine
situaţia din acea ţară.
Am vizitat Libia în aprilie 1998, fiind invitat la Festivalul
Mondial al Păcii. Acolo l-am întîlnit pe colonelul Gaddhaffi, cu care
am purtat o lungă convorbire, pe tema datoriilor pe care Libia le avea
faţă de România, mai exact din comerţul cu arme. La discuţia noastră
(desfăşurată într-un cort imens şi răcoros, amplasat în Sahara libiană,
sub paza celebrelor femei cu mitralieră) au participat marele filozof
francez Roger Garaudy şi fostul preşedinte al Zambiei, Kenneth
David Kaunda. Am mai multe fotografii cu Gaddhaffi, precum şi
autograful, pe care mi l-a dat pe cartea mea de vizită. Am scris atunci
că apa potabilă, în Libia, e mai scumpă decît petrolul. Poate că nu se
ştie, dar Libia are un teritoriu de 3 ori mai mare ca teritoriul Franţei şi
de 7 ori mai mare ca teritoriul României. E un sub-continent. Încă se
află în preistorie, din punctul de vedere al orînduirii, care e gentilică.
Dar, lumea evolua, făcea progrese. Colonelul, şcolit în Anglia,
conducea cu mînă de fier - mînă care avea să fie sărutată, la modul
propriu, de premierul Italiei, Silvio Berlusconi, pe care, de asemenea,
l-am cunoscut.
Aţi văzut cum a murit şeful statului libian: o bestie i-a înfipt în
anus un drug de fier (?!). Apoi, haosul s-a instaurat, nu numai în
Libia, ci şi în Egipt, Irak şi în alte ţări unde şi-au vîrît coada
americanii. La acest haos s-a adăugat acum şi haosul provocat de
scăderea, dramatică, a preţului petrolului. Ori şi americanii, şi ruşii
şi-au făcut rezerve mari de petrol, dar la preţurile anterioare crizei.
Iată cum sună o NOTĂ pe care am primit-o de la informatorii mei:

108
„Acum, preţul petrolului e de 70 de dolari pe baril. În vară, şi
americanii, şi ruşii, au făcut stocuri la preţuri între 80 şi 90 de dolari
pe baril. Consumul mondial a scăzut la aproape jumătate. Livrările
de petrol la preţuri reduse deranjează America“. Din informaţiile
mele, petrolierul a fost lovit şi incendiat la ordinul stăpînilor yankei,
care încearcă să oprească, sau măcar să diminueze livrările de petrol,
astfel încît barilul să nu coboare sub 60 de dolari. Necazul yankeilor e
că noul rege al Arabiei Saudite nu prea mai ascultă de ei. El ar vrea să
oprească producţia de petrol. Americanii nu vor asta - ei controlează
OPEC-ul prin mijlocirea Arabiei Saudite.
Dar ce vină avea tînărul marinar român Eduard Corduman,
care a ars ca un şoarece, în infernul de pe vas? Ce vină avea tatăl lui,
grav rănit? De ce atîtea crime, în numele luptei contra terorismului?
Şi sîntem abia la începutul acestui an.
Fondul problemei rămîne acesta: coasa morţii seceră din ce în
ce mai des, pe toate căile de transport. Nimeni nu mai poate fi în
siguranţă. Am, din ce în ce mai mult, senzaţia că al III-lea război
mondial a şi început...
CORNELIU VADIM TUDOR - 5 ianuarie 2015

TELEVIZORUL - FABRICĂ DE PALAVRE

Mărturisesc că am găsit acest titlu gîndindu-mă la o expresie a

lui Eminescu, din „Timpul": „Fabrica de palavre din Dealul
Mitropoliei". Excelentă caracterizare a trăncănelilor din Parlament -
de ieri, de azi şi dintotdeauna. Cîte glorii ale zilei s-au risipit ca
fumul... Cîte vedete ale momentului îngraşă pămîntul de la Bellu,

109
ignorate de toată lumea (îmi vine în minte, acum, Serurie) - în vreme
ce Poetul Naţional atrage zeci de mii de oameni, pe an, în pelerinaj...
Astăzi, în Dealul Mitropoliei nu mai e Parlament. Dar palavrele au
rămas, fiind înveşmîntate în alte straie: odăjdiile bisericeşti. Acolo se
află Catedrala Metropolitană, zidită de domnitorul Constantin
Şerban, în 1654. E veche şi neîncăpătoare, dar cîtă energie şi sfinţenie
degajă!
Apropo de cele sfinte: nu-mi place curtea făţişă pe care
Laurenţiu Streza şi Daniel Ciobotea i-o fac impostorului Klaus
Iohannis. Şi nu atît pentru că şmecheraşul ăsta din Sibiu e luteran - ci
pentru că Biserica Ortodoxă („Maica străbună a Neamului
Românesc", cum o numea acelaşi Eminescu) trebuie să-şi ţină rangul
ei şi să nu bată mătănii la picioarele unui om, mai ales că acesta a
săvîrşit multe fapte contrare Creştinismului, fiind vînzător de copii şi
jucător de poker pe mari sume de bani. Prosternarea trebuie să se
facă numai dinaintea lui Iisus Hristos. Cei doi prelaţi au greşit grav şi
habar n-au cît îi înjură lumea. Indiferent ce justificări şi-ar fi găsit ei,
Mitropolitul Ardealului şi Patriarhul României au dat un examen
jenant în faţa Istoriei. Oare chiar popii ortodocşi au sămînţa trădării
în sînge? Nu-şi pot vedea de cele sfinte? De ce trebuie să facă ei
propagandă politică? S-ar fi pretat la asemenea temeneli scandaloase
Andrei Şaguna şi Miron Cristea? Haida-de!
Îmi amintesc că, la alegerile prezidenţiale din anul 2000, şi
Patriarhul Teoctist, şi episcopul vicar Vincenţiu Ploieşteanu, amăgiţi
de PSD, m-au atacat, pe mine, pe motiv că părinţii mei fuseseră
creştini după Evanghelie, aşadar nu ortodocşi. I-au învăţat pe
enoriaşi să voteze un individ care nu era creştin deloc, fiind liber-

110
cugetător, deci ateu. Astăzi, urmaşii acelor feţe bisericeşti se gudură
pe lîngă un luteran. De ce trebuiau să se prostitueze ei? Chiar cred că
ăsta le dă bani pentru sacul fără fund care a început să devină
Catedrala Mîntuirii Neamului? A Mîntuirii - sau a Mituirii?
„Fabrica de palavre" s-a mutat la televizor. Nu în Parlament, fiindcă
acolo şomajul e în floare. De cînd fostul sculer-matriţer, sau
electrician Valeriu Zgonea a devenit colegul lui Mihai Viteazul, Casa
Poporului e noul sediu al Circului de Stat. Rîde lumea de se ţine cu
mîinile de abdomenul burţii. Totuşi, de ce nepotul fostului colonel de
Securitate Ristea Priboi (a cărui semnătură apare într-o NOTĂ din
Dosarul de Urmărire care mi s-a întocmit, text datat 1969) e atît de
modest? Mai sînt atîtea personalităţi care abia aşteaptă ca el să le
treacă în pomelnicul de colegi: Homer, Ovidiu, Shakespeare,
Beethoven, Balzac, Einstein - fie ei cu bască sau fără de bască...
Marea, enervanta, eterna trăncăneală e la televizor. Am colindat
lumea toată, din Europa pînă în China, din Africa de Sud pînă în
Japonia (cam 50 de ţări, dacă nu mă înşel) - dar la nici o televiziune
din lume nu bălteşte atîta apă de ploaie, nu e atîta vorbărie, atîta
frunză tăiată la cîini. Toţi carieriştii stătuţi (nevorbiţi) vîră capul în
cutia televizorului şi despică firu-n patru, pe orice temă. Abonaţi de
serviciu, la mai multe canale pe zi, sînt: Bogdan Chirieac, Niels
Schneker, Teodor Atanasiu, Monica Tatoiu, Zoe Petre, Ludovic
Orban şi încă vreo cîţiva ciumeţi. Fiecare trădează o îngrozitoare
sărăcie de idei, ilustrînd o vorbă de spirit a lui Tristan Tzara: „Gîndul
se alcătuieşte în gură". Normal, dacă creier nu e, e bună şi gura la
ceva. Iată de ce lumea se uită la orice altceva: la emisiuni mondene, la
muzică, la sport, la Animal Planet - dar nu la chibiţii de pe marginea

111
şanţului. Ca om de presă, am aflat ratingul emisiunilor unde fac
tumbe vorbeţii ăştia: sub genunchiul broaştei... Dar, la aşa clasă
politică, aşa comentatori. Nişte şomeri deghizaţi. Fac febră la fălci şi
umplu micile ecrane de spume. N-am auzit nici măcar o frază
inteligentă din gura lor de ştiucă lacomă. Ce şleahtă de fripturişti!
Cîtă neruşinare! Nu ştiu ce sentiment e mai dominant: milă, sau silă?
CORNELIU VADIM TUDOR
7 ianuarie 2015

Lipsă de inspiraţie catastrofală a ciobanului din Pipera - Poarta

Albă:
Steaua galbenă (de la gălbeaza oilor), în 8 colţuri, şi iniţialele FCSB
= Fabrica de Chilipiruri Sportive Becali

Evident, principalul vinovat e generalul cu nu ştiu cîte stele pe

umăr (pe un singur umăr, întrucît celălalt e cocoşat de atîtea
plocoane) Cătălin Zisu. Acesta s-a încăpăţînat să tîrască Steaua prin
tribunale, pentru a-i lua însemnele distinctive şi vitrina cu trofee. Şi a
reuşit! Zisu şi făcutu. Ce-a realizat cu asta? A făcut rău Stelei, asta a
realizat. Un rău imens. Fireşte, Gigi Becali a pus mîna, printr-o suită
incredibilă de şmecherii, pe echipă şi pe brandul ei.
La vremea respectivă am scris despre asta. N-a făcut-o singur,
ci ajutat de Viorel Hrebenciuc şi de alţii. La ora aceea, Steaua era în
mare criză, mai ales financiară. Trebuia întreprins ceva. Normal, nu
prin furtişag. Dar cine era dispus să bage mîna în buzunar pentru a-i
plăti pe jucători? Nimeni. A băgat fostul oier. Rezultatele s-au văzut:

112
Steaua s-a pus pe picioare şi a jucat meciuri memorabile în Europa.
Departe de mine gîndul să aprob vreo ilegalitate, dar se pare că
această lume specială a fotbalului nu e o şcoală de dansuri şi de bune
maniere şi altfel nu merge treaba. N-a fost acuzat, recent, şi Messi?
Asta-i situaţia. Publicul spectator - mai ales cel care fumează ţigări
ieftine, mănîncă seminţe şi tremură prin tribune - e prea puţin
interesat de unde vin banii, el dorind spectacol. Dacă aud de
intervenţia Justiţiei, microbiştii din lumea largă spun: „Da? Atunci să
joace judecătorii şi procurorii!“ Parcă îi şi vedem, în jambiere, pe
Robert Cazanciuc, Laura Codruţa Kövesi, Marius Iacob ieşind la
încălzire!
Acum, s-a ajuns la un impas fără precedent. Şi, ce e mai grav,
fără o rezolvare. Toate fostele glorii ale Stelei care s-au pronunţat pe
tema asta (Emeric Ienei, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni) au deplîns
foarte proasta inspiraţie de a opta pentru o nouă vignetă şi o altă
siglă. Mă uit, şi eu, la steaua galbenă, în 8 colţuri, mă frec la ochi şi
îmi dau palme - asta, ca să nu-i dau lui Zisu. Dacă era o stea galbenă
în 6 colţuri, ar fi fost înviată epoca prigonirii evreilor. Cine i-a dat lui
Gigi Becali ideea asta? Şocul e prea mare: Diferenţa faţă de culoarea
tradiţională, roş-albastru, e cosmică. Pînă acum, mă mîndream că şi
eu, şi toţi steliştii, nu avem sînge roşu în vene, ci sînge roş-albastru. În
condiţiile actuale ar fi ridicol şi periculos să fac transfuzie cu sînge
galben. Noi nu sîntem chinezi, ce Doamne iartă-mă!
Iată propunerea mea: marca înregistrată la OSIM trebuie
anulată şi aruncată la coş. E obligatoriu ca un colectiv de oameni
inteligenţi, specialişti în heraldică, să caute o altă vignetă, în care
predominante să fie culorile roşu şi albastru, pe care n-au pus

113
monopol nici Zisu, nici Justiţia. Cît despte FCSB, e mai mare rîsul. Ce-
i asta? Fabrica de Confecţii? Florin Călinescu? Sfînta Bişniţă? Totul,
absolut totul e oribil la găselniţa lui Gigi: şi stema, şi iniţialele,
formate din atîtea consoane. Simpatizanţii celei mai iubite echipe de
fotbal din România sînt foarte derutaţi. Cine le-a stricat Sărbătorile de
Iarnă? Vinovăţia e împărţită, dar ce vină au ei?
CORNELIU VADIM TUDOR
8 ianuarie 2015

La 26 ianuarie, Poporul Român va striga:

TRĂIASCĂ TOVARĂŞUL KLAUŞESCU!

Na, că am ajuns şi aici! Aşa cum se ştie, Ceauşescu a fugit cu

elicopterul, dar n-a fost judecat la Tîrgovişte, totul a fost o succesiune
de holograme. Cel mai iubit fiu al poporului s-a dus la Sibiu, unde îl
aştepta iubitul său fiu, Nicuşor. Acolo s-a supus unor operaţii
estetice: de pildă, i s-au lungit picioarele cu vreo 20 de centimetri şi a
fost pus la îngrăşat, cu bere şi slană. Încet-încet, el a apărut în viaţa
publică a oraşului, ca profesor de fizică (materie la care l-a meditat
celălalt fiu, Valentin, absolvent al Facultăţii de la Măgurele). Restul e
cunoscut. Ajutat de Securitate şi de foştii activişti, Ceauşescu a
devenit primarul Sibiului. Apoi, plopul a făcut pere şi răchita
micşunele: tot Serviciile Secrete l-au sprijinit să revină în funcţia din
care fusese alungat de nişte Ion Iliescu, Petre Roman şi alţi brucani.
Degeaba au scandat ăştia, mai tîrziu: „Ceauşescu să ne ierţi/ În
decembrie-am fost beţi!". Parcă numai în decembrie...

114
 Ei nu s-au mai trezit nici acum. Experţi în tot felul de deghizări
şi metamorfozări (ca, de pildă, transformarea lui Pacepa dintr-un
cadavru cît se poate de mort în interlocutor al puradelului
danandronic, de la „Evenimentul zilei") yankeii i-au creat o nouă faţă
şi o nouă biografie lui Nicolae Ceauşescu, dar şi un nou nume: Klaus.
Care, după cum vă poate confirma orice rebusist sau calamburist, e
prescurtarea de la Klauşescu. Fiindcă ei gîndesc la fel, se poticnesc la
fel şi nimeni n-ar putea să îi separe. Aici, vorba evreului cu faţă
umană Makensen, de la „Bursa", aşa-zisul neamţ a scăpat de pe lanţ
şi şi-a dat arama pe faţă: toată lumea care cutează să publice
informaţii neautorizate de gaşca lui - la puşcărie! Mi se pare normal.
Păi unde ne trezim aici? Eminescu are o strofă care e valabilă şi acum:
„Germanu-i foarte tacticos/ La surtuc de are pată/ El chemia o
învaţă". Nu încape îndoială că cel metamorfozat pe Podul Minciunii,
din Sibiu, a învăţat chimia de la Coana Leana. Vedeţi cîte
coincidenţe? Toate confirmă adevărata identitate a acestui neamţ fals.
Vorba aceleiaşi Lenuţa: Fals! Fals! Fals! Aşa că tot poporul se
pregăteşte ca de ziua de naştere a lui Nea Nicu, 26 ianuarie, să strige:
„Trăiască tovarăşul Klauşescu!".
CORNELIU VADIM TUDOR - 8 ianuarie 2015

DA, VICTORIA’S SECRET!

NU, VICTORIA NULAND!

Revăd, uneori, cu plăcere, filmul „Vizita bătrînei doamne",

după piesa dramaturgului elveţian Friedrich Dürrenmatt. Mai ţineţi
minte? O femeie bogată (interpretată de Ingrid Bergman) se întoarce

115
în mica aşezare în care se născuse şi unde se reîntîlneşte cu prima ei
dragoste (Anthony Quinn). N-am să povestesc piesa, sau filmul - în
orice caz, cucoana se răzbună pe întîiul ei bărbat, asmuţind toată
comunitatea contra lui. Puterea malefică a banului! Am avut, şi noi,
românii parte de vizitele unor asemenea muieri afurisite. Pe una am
cunoscut-o personal, la Bucureşti: baroana Emma Nicholson. A stors
asta de-aici cît a putut - milioane de dolari. A stors şi vlaga unui
căpitan SRI, pe care l-a cărat, după ea, la Londra, el devenind,
automat, căpitan SIE. Pînă acum, Securitatea lucra cu femei. Mai nou,
aruncă în luptă şi nişte gigolo. Bravo lui, un bărbat pe cinste! Eu cred
că n-aş fi capabil să mă culc cu Madam Zbîrci, indiferent cu cîte eşarfe
colorate şi-ar acoperi gîtul în paragină. Dacă nu mă înşeală memoria,
ne-au mai făcut (dez)onoarea să ne viziteze (sau să ne monitorizeze,
de la distanţă) şi alte femei omnipotente: Madelein Albright, Hillary
Clinton, Catherine Lalumiere, Carla del Ponte ş.a. Toate pretinzînd că
au cojones. N-aveau. Ca dovadă că butaforia din chiloţii lor a
dispărut odată cu funcţia. Nu ziceau, oare, clasicii marxismului că
„Funcţia creează organul, iar exerciţiul îl dezvoltă"?
Astăzi, avem parte de vizita unei alte doamne tomnatice. A mai
fost ea pe la noi, aşa că o cunoaştem ca pe-un cal breaz. Acum, are o
însărcinare specială: să facă pace, pace, între mai multe dobitoace.
„Am venit să vă cunosc" - i-a spus ea Cocoşatului de la Notre Dame
(aţi văzut ce gîrbovit e sasul). Victoriţa este evreică, normal. Şi
spurcată la gură. „Fuck UE!" - s-a scăpat ea, nu de mult. În mod logic,
pentru reciprocitate (o lege de bază a diplomaţiei) şi Uniunea
Europeană ar fi trebuit să zică: „Fuck Nuland!". Pe mine altceva mă
deranjează: aerele de stăpîni pe care şi le dau străinii ăştia! Ne

116
tratează de sus, ca pe un popor de mîna a doua, care trebuie să ridice
două degete ca să aibă voie la toaletă. Nici nu-i de mirare că veneticii
îşi dau atîtea ifose, de vreme ce „politicienii" cu care au intrat în
contact sînt nişte secături, fără şira spinării. Yankeii fug, ca dracul de
tămîie, de personalităţile veritabile, ei cultivînd şi promovînd numai
nulităţi. Poate că asta şi înseamnă Nuland - Ţara Nulităţilor.
Şi să nu prefer îngerii de la Victoria's Secret? Ia uitaţi-vă cum
arată şi cum se poartă Elsa Hosk, Adriana Lima, Alessandra
Ambrosio, în comparaţie cu poama acră Victoriţa Nulandoaica.
CORNELIU VADIM TUDOR
15 ianuarie 2014

MINCIUNA STĂ CU POPORUL LA MASĂ

Astăzi, 15 ianuarie, e ziua naşterii lui Eminescu. Ani de zile, eu

am crezut că prenumele Mihail e rusesc (Mihail Kutuzov, Mihail
Lermontov, Mihail Şolohov) - aşa că scriam, cu încăpăţînare, Mihai.
Pînă cînd am citit Biblia. Unde am găsit provenienţa ebraică a
numelui Mihael, care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?" (Celălalt

117
Arhanghel, Gabriel, semnifică „Viteazul lui Dumnezeu"). El este
particula pentru Dumnezeu. Iisus pe cruce zice: „Eli, Eli, lama
sabachtani?" - „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit?".
V-aţi gîndit, vreodată, că trei oameni providenţiali din Istoria
Poporului Român - Mihai Viteazul, Mihai Eminescu şi Mihail
Kogălniceanu - sînt... vitejii lui Dumnezeu? Da, au fost oameni
providenţiali. Unul moare trădat şi ucis. Altul moare în ospiciu, cu
minţile rătăcite, în condiţii încă enigmatice. Iar celălalt moare departe
de ţară, pe masa de operaţie, unde nu s-a mai trezit din anestezie.
Poate că este adevărat ceea ce se spune, şi anume că oamenii cu nume
asemănătoare au destine asemănătoare. Toţi aceia care au numele
meu de botez, Corneliu, îmi seamănă pe undeva şi au trecut prin
încercări similare ale vieţii.
Dar, nu despre nume proprii vreau să vorbesc azi. Mă gîndesc
la destinul marelui sărbătorit de astăzi - cel din timpul vieţii şi cel
postum. Nefericit destin, şi unul, şi altul. Aş putea scrie sute de
pagini pe tema asta. Dar am să mă opresc la minciunile debitate după
22 decembrie 1989. Tot felul de guri de peşteră au debitat enormitatea
că, pe vremea lui Ceauşescu, n-aveai voie să-l serbezi pe Eminescu.
Ce minciună sinistră!
La ora la care citiţi aceste rînduri - fie în ziarul tipărit, fie pe
Internet - eu mă aflu chiar la mormîntul lui Eminescu, unde am
depus o coroană de flori cu mătase Tricoloră. Fac acest ritual din
iunie 1989 - cînd s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui. Atunci,
însoţit de soţul sorei mele, Lidia, regretatul economist Liviu Samson,
am depus o coroană identică. Era omor de lume în jurul acelui

118
sanctuar. M-am pomenit salutat de un bărbat corpolent, cu păr şi
barbă de culoarea zăpezii. Era basul Nicolae Florei, un strălucit
interpret al muzicii lui Wagner, dar şi al romanţelor eminesciene:
„Mai am un singur dor", „Pe aceeaşi ulicioară", „Pe lîngă plopii fără
soţ“, „Sara pe deal"... Atunci, cineva a avut inspiraţia să ne facă o
fotografie. Imagine care confirmă spusele mele: nu ne-a interzis
nimeni să-l celebrăm pe Poetul Naţional!
După cum se vede, aşa-zişii „dizidenţi" Andrei Pleşu, Gabriel
Liiceanu, H.R. Patapievici, Mircea Dinescu nu apar, pe nicăieri, în nici
o poză. Ştiu ce pot răspunde: aveau domiciliu forţat, îi urmărea
Securitatea etc. Alte minciuni. Cel urmărit de Securitate eram tot eu,
mai ales că, doar cu 10 zile înainte (mai exact la 5 iunie 1989) îmi
depusesem carnetul de membru PCR şi legitimaţia de ziarist
Agerpres pe adresa lui Ceauşescu, la Registratura CC al PCR. Ei,
bine, timp de 10 zile a staţionat o Dacie albă, cu perdeluţe şi antene,
în faţa blocului unde locuiam - era, în mod clar, o maşină de filaj a
Securităţii.
De ce am recurs la acel gest? Am mai scris despre asta: cu o
seară înainte, am văzut că placa de marmură amplasată pe faţada
căsuţei de pe Str. Buzeşti fusese dată jos. Era limpede: urma
demolarea! Exact asta i-am scris, în epistola de 10 pagini, lui
Ceauşescu. Care a dat ordin să nu mai fie demolată acea casă, unde
Eminescu locuise în 1882. Ei, bine, ceea ce n-a îndrăznit Nicolae
Ceauşescu a îndrăznit... Sorin Oprescu!
Primarul Capitalei n-a avut nici o reţinere să pună buldozerele
pe acel imobil - ultima locuinţă bucureşteană a lui Eminescu. S-ar fi
putut găsi o altă soluţie, pentru sistematizarea zonei? Fireşte. S-au

119
mutat ele biserici - putea fi mutată şi coliba aceea. Repet: Nicolae
Ceauşescu n-a îndrăznit, în 1989, să demoleze ultimul domiciliu, din
Bucureşti, al „Omului Absolut al Culturii Române", dar Sorin
Oprescu l-a demolat cît ai bate din palme, după 25 de ani, în 2014!
Sacrilegiul de care n-au fost capabili comuniştii fără şcoală a fost
comis de capitalişti, democraţi, elitişti, intelectuali ş.a.m.d. Indiferent
ce ar zice unii şi alţii, aceasta e realitatea.
Eu am trăit, pe viu, toate astea. Aşa cum am trăit şi scena
tulburătoare, din octombrie 1968, de la casa lui Eminescu, din
Ipoteşti. Mă aflam la prima ediţie a Festivalului de Poezie „Mihai
Eminescu", de la Iaşi. Intrasem în anul II de Facultate. Veneam
aureolat de gloria unui premiu de dramaturgie, cu o piesă jucată, în
aprilie, la Radio. Încă nu împlinisem 19 ani. Era încă vie emoţia
gestului eroic al lui Nicolae Ceauşescu, care a riscat, enorm,
protestînd faţă de invadarea Cehoslovaciei. Atunci s-a înscris pînă şi
Paul Goma în PCR. Acolo, la Casa Memorială din Ipoteşti, s-a
desfăşurat un recital de poezie. Îl ţin minte, şi acum, pe Ludovic
Antal - unul dintre cei mai mari recitatori pe care i-a avut teatrul
românesc, cu o voce metalică şi un timbru inconfundabil. Acesta a
recitat „Doina": „De la Nistru pîn' la Tisa". Alături, se afla postul de
Miliţie din comună. I-am văzut pe miliţieni stînd cu coatele pe gard şi
plîngînd. Toţi ne gîndeam la glonţul care îi trecuse ţării pe la ureche,
cu numai două luni înainte. S-a spart ghiaţa! Epoca stalinistă murea,
pe zi ce trece. Ne recăpătam mîndria de a fi români. Evident, nici
Ludovic Antal, nici ceilalţi participanţi n-au păţit nimic. Ulterior,
după 1989, s-a lansat o altă minciună: că actul de curaj al lui
Ceauşescu a fost o şmecherie, că el n-a riscat nimic etc. Ce nemernici!

120
 Revin la poezia „Doina". În 1983 era centenarul ediţiei princeps
- din timpul vieţii - a volumului „Poesii". Ca să nu existe discuţii la
Direcţia Presei (Cenzura), eu i-am propus tînărului secretar CC al
PCR Petru Enache să scoatem ediţia anastatică (fotocopiată) a acelui
magistral volum. Amicul şi mentorul meu literar Eugen Barbu - care
a fost nu numai un mare creator, ci şi un desăvîrşit patriot - a
îmbrăţişat, cu căldură, ideea. Aşa a apărut acea bijuterie editorială.
Aşa au apărut şi alte lucrări monumentale: „Dacia preistorică", de
Nicolae Densuşianu, „Marea Neagră", de Gh. Brătianu, „1848 la
români", de Cornelia Bodea ş.a. Noi trei le-am scos, nu altcineva.
Adevărul e acesta: marile cărţi, adevăratele capodopere atunci au
văzut lumina tiparului, în epoca mult-blamată azi, de către toţi
impotenţii. Mă refer la „Bietul Ioanide" şi la „Scrinul Negru" (George
Călinescu), „Cronică de familie" (Petru Dumitriu), „Moromeţii",
„Delirul", „Cel mai iubit dintre pămînteni" (Marin Preda), „Groapa",
„Principele", „Săptămîna nebunilor" (Eugen Barbu), „Primele iubiri"
(Nicolae Labiş), „Îngerul a strigat" (Fănuş Neagu), „Sfîrşit de veac în
Bucureşti" (Ion Marin Sadoveanu), „Un om între oameni" (Camil
Petrescu), „Baltagul" (Mihail Sadoveanu) ş.a. Care sînt
„capodoperele" ultimilor 25 de ani? Nu sînt! Şi atunci, de ce se minte
ca la balamuc? De ce e pusă la stîlpul infamiei acea perioadă? Care a
avut multe şi mari păcate, dar a fost fecundă pentru creaţie.
Mai are rost să pomenesc avalanşa de minciuni cu care au fost
bombardaţi românii după 1989? Clanţe şi robinete de aur la baia lui
Ceauşescu... Mari averi depuse de familia respectivă în bănci...
Încercarea de asasinare a transfugilor de la „Europa liberă"... Numai
invenţii. Rod al unei fantezii bolnave.

121
 Zilele trecute, am aflat o altă poveste scoasă din burtă: un tînăr
numismat din Basarabia, Mihai Ciocan, mi-a relatat că, dincolo de
Prut, de ani şi ani toată lumea ştie că eu primesc bani, regulat, de la
SRI (?!). Hai, că la aşa ceva nu m-am gîndit! Cît de nebun poate fi
acela care a răspîndit o asemenea porcărie? La fel de nebun ca acela
care, în 1990, a minţit, şi a împrăştiat otrava, că eu am înfiinţat
„România Mare" cu banii lui... Iosif Constantin Drăgan (?!). De ce nu
cu banii lui Iosif Vissarionovici Stalin? E inutil să mai precizez că n-
am cerut şi nici n-am primit, niciodată, vreun ban de la bogătaşul din
Milano care, ca mai toţi bănăţenii, era zgîrcit. A nu se uita şi de
minciunile conform cărora Nicolae Labiş şi Marin Preda au murit...
asasinaţi (?!).
Ar fi multe de spus. Dar cred că esenţialul s-a desprins: e o
poftă de minciună la unii români ceva de speriat. Poate că ne vine pe
filiera latină - fiindcă şi italienii, şi francezii preferă să creadă o
calomnie, în dauna unui adevăr. Din păcate, unele calomnii fac
victime şi falsifică Istoria. Aşa că Minciuna stă cu Regele la masă,
cum zicea Al. Vlahuţă, desigur - dar stă şi cu Poporul. Pe care îl
iubim, dar nu e bine să-l idealizăm, fiindcă se dă în vînt după falsuri
şi gablonţuri.
CORNELIU VADIM TUDOR
15 ianuarie 2015

Am aflat de ce evreii şi americanii i-au impus României o caricatură

de minoritar:
POPORUL ROMÂN TREBUIA VINDECAT DE NAŢIONALISM

122
 Ani de zile n-am înţeles cum de-a ajuns preşedinte al Americii
un negru. Era ilogic. Era împotriva Istoriei acelui stat artificial,
compus din… 50 de state. Cine conduce, în realitate, America?
Răspunsul îl ştie orice om normal: seminţia lui Israel. N-aveţi decît să
vă uitaţi la genericele filmelor americane: peste 75% sînt evrei. Asta
spunea şi marele actor Marlon Brando, că s-a săturat să-i ducă-n
spate, să muncească pentru ei etc. La fel se exprima şi celebrul
predicator american Billy Graham, care, la începutul anilor '70, într-o
discuţie privată cu preşedintele Richard Nixon, în grădina Casei
Albe, se plîngea că evreii sufocă populaţia Americii. Şi tot asta am
spus şi eu, în aprilie 1998, la microfonul Festivalului Mondial al Păcii,
desfăşurat în Sahara libiană, de faţă cu Moammar El Ghadaffi,
Kenneth David Kaunda, Roger Garaudy şi alte personalităţi: ,,Atunci
cînd văd cum dirijează Israelul - America, mă gîndesc la un şoricel
care trage de frînghie un elefant".
Am plătit pentru curajul meu, dacă ţinem seama de furtul
revoltător al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2000: şoricelul s-a
făcut f.f. rău şi m-a muşcat de deget. Forţînd instalarea unui om de
culoare (altminteri, paşnic) în biroul oval de la Casa Albă, stăpînii
evrei ai Americii au încercat să dea o lovitură fatală celebrei formule
WASP = White Anglo-Saxon Protestants. Fiindcă Barack Obama nu e
nimic din toate astea: nu e alb, e negru; nu e anglo-saxon, e nigerian;
şi nu e nici protestant, e musulman.
Aceeaşi reţetă s-a aplicat şi în ceea ce priveşte România.
Probabil că acest Salam de Sibiu ambulant a fost căutat mult şi bine:
să nu fie român, dar nici ortodox - plus şantajabil, manipulabil etc. L-

123
au găsit, pînă la urmă, mahmur şi chior de somn, după o noapte de
poker.
Frauda a fost foarte uşor de săvîrşit, fiind la ordinea zilei la
TOATE alegerile din România. În paranteză fie spus, românii sînt
poporul cel mai uşor de păcălit din lume, naivitatea sa fiind vecină cu
prostia. A înghiţit găluşca idioată, despre diaspora şi Facebook. Parcă
le şi văd pe ţaţele de pe şanţ, cu colţul basmalei la gură: ,,Maică, poţi
să zici ba? L-a votat feisbucul!". Şi aşa ne-am pomenit cu o anomalie
uluitoare, care înseamnă o palmă zdravănă pe obrazul Istoriei
Românilor. Na, Tudor Vladimirescu! Na, Corneliu Zelea Codreanu!
Mai na-vă una, după ceafă, să uitaţi de Cuza, Octavian Goga, Nicolae
Iorga! Vă ajunge? Dacă nu v-aţi săturat, vă băgăm pe gît şi un chinez,
şi o piele roşie!
Au fost mai multe calcule murdare, bineînţeles. Unul dintre ele
se referă şi la Germania, care trebuia satisfăcută în vreun fel, în
vederea războaielor care se pun la cale. Dar motivaţia principală asta
a fost: extirparea nervului naţionalist, printr-o umilinţă fără
precedent. Numai că socoteala de la Tel Aviv nu se potriveşte cu cea
din tîrgul fanariot al Bucureştilor, iar Mişcarea Naţionalistă tocmai
din asemenea provocări sinistre se hrăneşte şi creşte tîta-mare! Nu
uitaţi de 1907, care s-a născut din lăcomia obraznică a arendaşilor
evrei.
Tot mai multă lume se întreabă: cît va rezista acest impostor
slab de minte? Un mandat? Două mandate? Eu cred că ar putea, în
principiu, să reziste atîta timp cît îl vor ţine în braţe inventatorii lui.
Dar dacă acest Buratino nemţesc o va ţine din gafă-n gafă şi va călca,
zilnic, în străchini, nu-l mai poate ajuta nimeni şi îşi va rupe gîtul în

124
maximum 1 an. Porcăria e prea mare. Insuportabilă. O să prindă
figura cu un săsălău retardat în fruntea României atunci cînd va
ajunge preşedinte al Israelului şi un activist Hamas.
CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 18 ianuarie 2015

Partide noi, cu oameni vechi...

Motto: „Măgarul pe măgar scarpină“.

Nu-mi place să vorbesc despre mine. Chiar şi numai pentru

faptul că, în fiecare ceas, în zeci de mii de case ale românilor din ţară
sau din diaspora sînt subiect de discuţie. În bine sau în rău. Acesta e
riscul popularităţii. Dar, pînă şi cei mai înverşunaţi vrăjmaşi ai mei
trebuie să recunoască un fapt: sînt cel mai vechi preşedinte de partid,
iar acest partid are aceeaşi denumire şi aceeaşi doctrină, de la
înfiinţare şi pînă acum.
Ion Iliescu nu mai e şef de partid, ci un fel de roată de rezervă,
ceva onorific (sau, mai degrabă, soporific), iar formaţiunea lui a
cunoscut, în 25 de ani, numeroase denumiri: FSN, FDSN, PDSR, PSD.
Poate că or mai fi fost şi altele, dar cine să le mai ţină minte? Astăzi,
hienele se bat pe hoitul acestei formaţiuni. Fiecare smulge cîte o
ciosvîrtă, sau măcar un zgîrci. Mă uit la acest spectacol macabru şi am
o satisfacţie: haita lui Iliescu e tot mai crunt bătută de Dumnezeu. Din
multe şi binecuvîntate motive.
Dar nici leşul PNL nu se simte prea bine. Alţi traseişti. Alţi
veleitari. Şi ei îşi fac partide, fiindcă le dă brînci pofta de a conduce

125
ceva, orice, nu contează. În îngîmfarea lui maladivă, pe fond alcoolic,
Ludovic Orban crede că litera L, din PNL, vine de la el, Ludovic.
De PDL nu pot spune nimic, avînd în vedere că nici un om serios n-a
luat în seamă produsele minţii mahmure a lui Traian Băsescu. Ce-i
aia: şi democrat, şi liberal? De ce s-or fi oprit aici? De ce n-au adăugat
şi creştin, progresist, ecologist? Ar fi jucat pe toate tabelele şi
deveneau membri, concomitent, ai tuturor familiilor politice
europene.
Ar mai fi UDMR-ul, dar aici se deschid două probleme: 1) Nu e
partid, ci o aşa-zisă „uniune culturală"; 2) Din 1989 şi pînă azi a
schimbat 3 şefi: Domokoş Geza, Marko Bela, Kelemen Hunor.
Trebuie să fie cineva orb, sau ticălos să nu vadă realitatea: poate că nu
sînt cel mai bun, dar cel mai longeviv şi cel mai serios om politic sînt!
Iar fermitatea mea de a face lucruri durabile se vede şi în apariţia - cu
mari sacrificii - de un sfert de veac a revistei „România Mare" - de
asemenea, cel mai longeviv săptămînal din România acestor vremuri.
Privesc la televizor viermuiala de la acest început de an. S-a
trezit şi maiorul SRI (acoperit) Sebastian Ghiţă că îşi face partid. Dacă
va reuşi, acesta nu poate fi decît tot un partid-televizor, de factura PC
- ANTENA şi PP-DD - OTV. Ce-i trebuie lui Ghiţă partid? Lui nu-i
trebuie, dar i-a ordonat conducerea SRI. Efectul va fi nul, asta le-o
spun, eu, tuturor aventurierilor care încearcă marea cu degetul.
Am spus-o şi mă văd nevoit să mă repet, deşi proştii n-au „organ" de
receptare: pe vreme de criză, cînd populaţia e tot mai revoltată,
tendinţa e să dispară partidele, nu să apară altele noi. Unde e
partiduleţul clocit şi moşit de Pazvante Chiorul, PMP? Nu e. Nu mai
e. Unde e grupusculul ejectat de trufia fanariotă a lui C.P. Tăriceanu,

126
PLR? Claxonul fără maşină - adică a făcut zgomot, gălăgie, însă doar
atît. Cine e atît de naiv să creadă că Geoană, Ghiţă şi alţii vor reuşi să
impună noi formaţiuni? Cu ce mijloace? Prin heirupism? Prin
racolări? Dar ce bază poţi să pui pe nişte traseişti de profesie?
L-am lăsat la urmă, special, pe Aurelian Pavelescu. Lichea pînă la
moarte! Fost membru al PD, care l-a făcut deputat, „ăla mic cu capul
mare" a vagabondat o vreme, ca năuc, după care s-a pripăşit la
PNŢCD. Căruia nu-i trebuie un sediu, ci un cavou. De ce? E mort din
1999 - de cînd i-a măcelărit pe mineri. Cine mai poate aduce la viaţă
un asemenea stîrv politic?
Un alt stîrv politic: Traian Băsescu! Care îşi caută partid, ca să
revină pe prima scenă a vieţii publice. Şi l-a găsit, în persoana
formaţiunii pe care o nenorocise în anii '90. „Asinus asinum fricat" -
„Măgarul pe măgar scarpină" - spuneau romanii. Aşa şi cu Traian
Băsescu şi PNŢCD: două epave, ca să mă exprim elegant, în limbaj
marinăresc.
Fondul problemei e altul: moartea partidelor politice. Toate
combinaţiile posibile şi imposibile nu pot masca realitatea: partidele
politice au murit în România. Ele abia îşi trăgeau sufletul şi în
perioada interbelică, dar erau ţinute la fereastră de nişte mari
personalităţi: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ionel I.C. Brătianu,
Constantin Argetoianu, I.G. Duca ş.a. Astăzi, ţara nu mai are
asemenea valori, care să dea viaţă unor doctrine şi să fie urmate de
mulţimi de oameni. Chiar aşa: cine să-i urmeze pe Ghiţă şi pe
Vanghelie? Care din ei ar fi Iorga şi care Brătianu? Lumea aceea, a
caracterelor ferme, a idealurilor pentru care unii au mers pe front, iar
alţii au fost torturaţi în puşcărie şi au fost ucişi - a dispărut.

127
 Trăim o epocă materialistă, de o sălbăticie care e abia la început.
Niciodată, în Istoria României, banul n-a fost atît de puternic. Mai
bine zis, atotputernic. Ce liberalism? Ce progresism? Ce social-
democraţie? „Ochiul dracului“ să trăiască! Necazul cel mare al
bogătaşilor făcuţi peste noapte şi prin furt este că, după încă vreo 2-3
crize sau şocuri financiar-economice, se vor prăbuşi ca nişte balegi în
pulberea drumului. Nu mai vorbim de riscul ca ei să înfunde
puşcăria, cum e Gigi Becali, care atîta s-a fîţîit de la un partid la altul
şi atîta L-a mîniat pe Dumnezeu, prin comportamentul său duplicitar,
încît a ajuns la Poarta Albă. Prevăd că Traian Băsescu va avea aceeaşi
soartă, deşi americanii se încăpăţînează să-l facă prim-ministru (?!).
Pasienţa asta demenţială s-ar putea să le iasă, desigur: dacă se va face
un guvern la Jilava.
CORNELIU VADIM TUDOR
20 ianuarie 2015

De unde atîtea neamuri proaste?

Revăd, cu o plăcere crescîndă, filme vechi româneşti. Şi asta nu

numai fiindcă în ele apare o „genraţie de aur“, care a trecut, între
timp, în lumea umbrelor – oameni pe care i-am cunoscut, cum ar fi
Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Margareta Pogonat, Puiu Călinescu,
Jean Constantin, Cornel Coman, Ştefan Iordache, Ştefan Ciubotăraşu,

128
Sergiu Nicolaescu, Colea Răutu, Marga Barbu, Ştefan Mihăilescu-
Brăila, Al. Giugaru, Ion Popescu-Gopo, Ilarion Ciobanu, Gh. Dinică...
Mă uit cu plăcere la acele filme – schematice, desigur, cu multe
stîngăcii, impuse de tezismul ideologic – şi din alt motiv: pentru
puritatea morală a caracterelor. Acest „om nou“, pe care toate
orînduirile sociale au încercat să-l formeze, nu era o utopie. Este unul
dintre idealurile Creştinismului. Da, omul poate şi trebuie să fie mai
bun. Dacă nu din convingere, măcar de ruşine şi teamă de sancţiuni.
Am văzut, nu demult, „Directorul nostru“, în regia lui Jean
Georgescu, avîndu-i pe Al. Giugaru şi Grigore Vasiliu Birlic în
rolurile principale. Treptat, o căldură aparte mi-a învăluit inima: am
recunoscut titluri şi situaţii reluate de Nicolae Labiş în ciclul lui
„Omul comun“, în care a folosit un motto splendid, din creaţia lui
George Călinescu: „Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi,
pentru ce purtaţi numele meu?“.
Astăzi, acea orînduire s-a făcut scrum. Ea avea multe păcate,
fireşte, dar cea care a venit după ea e de groază. De fapt, o orînduire a
fost înlocuită de o neorînduire. O ordine socială - de o dezordine
socială. Niciodată n-am întîlnit o asemenea luptă, sălbatică, pentru
supravieţuire. Aici, în acest punct, criza seamănă cu războiul: ambele
îi dezumanizează pe oameni. Îi transformă în fiare.
Uitaţi-vă cine populează scena vieţii publice: în imensa lor
majoritate sînt nişte neamuri proaste. Nişte ghiolbani. Nişte gherţoi.
Nişte marţafoi. Ei se îngrijesc de ţinuta lor, au veşminte scumpe,
bijuterii, se şi parfumează - dar cîtă mizerie e sub stratul ăsta de
spoială! Îl recunoşti, uşor, pe mitocan după acest prim aspect: nu are
cuvînt. Promite ceva, după care dispare. Lui să-i fie bine. La nevoie,

129
calcă pe cadavre. Mulţi dintre aceşti şmecheri s-au băgat în
masonerie, fiindcă au auzit că aceasta ar putea să le ofere protecţie,
doar ei sînt „fraţi de ordin“.
Abia acum le dau dreptate tîrgoveţilor din „Delirul“, de Marin
Preda, care strigau pe străzile Bucureştilor, în anii ’40 ai Secolului XX:
„Jos nasoii!“. Ei auziseră ceva, dar în nas: doreau să strige „Jos
masonii!“. Astăzi, după 75 de ani, prima lozincă e cea adevărată: „Jos
nasoii!“. Ei au pus mîna pe Putere şi pe bani. Ei s-au bulucit să fie şi
agenţi străini, sau ofiţeri acoperiţi. N-au ratat nici o ocazie de a se
blinda cu vreo formă de protecţie. Iar cînd cad pe bec şi ajung după
gratii, toarnă la minut, fără nici o ezitare. Ce caracter? De unde atîta
caracter?
Nicolae Iorga a înfiinţat şi a condus o revistă, cu frumosul titlu:
„Neamul Românesc“. Dacă ar mai fi trăit azi, văzînd cum a involuat
şi s-a degradat ţara asta, ar fi scos o publicaţie cu titlul: „Neamul
Prost“.
CORNELIU VADIM TUDOR
22 ianuarie 2015

TABLOU CU PROŞTI DE ZIUA UIMIRII

Motto: „Hai să dăm labă cu labă

Şi să ne pupăm sub coadă"...
(Folclor armenesc, 1959)

130
 Poporul zice, nu eu: „Să nu dea Dumnezeu românului cît poate
să ducă!". Şi Dumnezeu îi tot dă, ca să ducă-n spate toate liftele
spurcate.
Mă uit la poza asta (http://goo.gl/vv2f8W), făcută de Ziua
Unirii Principatelor, la Iaşi. Ce văd eu? Eu văd, în prim-plan: un sas,
un armean, un evreu ungur, un ungur alcoolic, un ţigan ş.a.m.d. Ca
mîine, or să apară şi chinezi, maghrebieni, eschimoşi. Aţi văzut cum
înaintează fenomenul de-românizării României? Aşa cum înaintează
deşertul. Pas cu pas - vorba caricaturii mutante pe care CIA a urcat-o,
prin fraudă, pe tronul lui Alexandru Ioan Cuza.
Românii se retrag, din nou, în munţi, ca în vremea marilor
migraţii. „Dacii se ţin agăţaţi de munţi" - spunea anticul Florus.
Multiculturalismul a luat locul Neamului Românesc. Dacă nu te scoli
de la masă şi nu-i dai locul tău minoritarului, eşti un extremist odios,
care nu trebuie să mai trăiască.
Străinii noştri, stăpînii noştri! Totuşi - vorba regretatului meu amic
Adrian Păunescu - unde-au fost românii la sărbătorirea din acest an?
N-au fost. Ici-colo cîte-un rătăcit, ca macrocefalul retardat Cristian
Adomniţei, sau coleoptera Gh. Flutur.
Ce tehnică are acest armean agresiv (dar cu figură jucat-smerită,
de oriental care pare a zice „Io sînt mic, nu ştiu nimic") pe nume
Varujan Vosganian! Indiferent unde s-ar afla, el caută să fie, mereu, în
faţă. Mai nou, şi-a tras o faţă de Gabor cu Pălărie, pozînd în scriitor
de talie mondială. Urît ţucal. E o oală de noapte cu gura în jos.
La astfel de manifestări, mai ales cînd se intonează Imnul de Stat,
bărbaţii trebuie să aibă capul descoperit. Dar armeanul şi-ar fi ratat
poza - parcă dă mai bine un sombrero ţigănesc decît un dovleac

131
pleşuv şi ţuguiat! Doar el candidează acum la Premiul Nobel, din
partea... Armeniei! De fapt, el mereu candidează la cîte ceva: în urmă
cu cca. 10 ani încercase să devină comisar european, sau ceva pe-
acolo, orice, numai să se aranjeze şi să-şi potolească glanda aia, care
secretă vedetism. Atunci cînd a început prigoana băsistă împotriva
adversarilor politici, V.V. era cît pe-aci să fie arestat, şi el ştie bine de
ce. A scăpat ca prin urechile acului, al dracului! Dar este el urmaş al
lui Al.I. Cuza şi al lui Moş Ion Roată? Este! Doar are ţăcălie şi mustaţă
ca iubitul Prinţ al Unirii. Doar îi plac, şi lui, femeile, la care se duce cu
platoul cu prăjituri şi iese transpirat ca Sarsailă, plin de catran
unsuros. Vorba popilor ortodocşi: vrednic este! L-a văzut lumea pe
Scaraoţchi armenesc la festivităţi, acum e liniştită: Unirea merge mai
departe.
În anii '80, nărodul ăsta cu ifose de scriitor făcea bişniţă cu
căciuli de blană aduse din URSS, pe care le vindea colegilor de la o
fabrică de bere, unde era contabil. Acum, nu-i mai ajunge nimeni, nici
cu prăjina, la nasul ăla păros pe dinăuntru. Varujan s-a dat cu var/
Străluceşte ca un far!
Un alt minoritar agresiv e Mihai Răzvan Ungureanu. Înfipt, şi
el, în prim-plan, că doar e din Iaşi. Aici a fost făcut membru supleant
al CC al UTC - sculă mare a regimului defunct. Cunoaşteţi specia de
tocilar cu sifoane la ochi. Pus pe carieră, cu orice preţ. Om nu prost de
felul lui, dar ticălos. Şi-a dat la întors biografia. A făcut tot posibilul
să fie recrutat de Mossad, de unde l-a preluat CIA. Prin 2001, pe cînd
era „fetiţa" hipopotamului neamţ Bodo Hornbach, la Pactul de
Stabilitate, cu sediul în Viena, a intrat la mine în audienţă, în biroul
meu de la partid, să se plîngă de salarizare, că nu se ajunge cu banii,

132
rugîndu-mă să intervin pe lîngă ministrul de Externe - nimeni altul
decît Mircea Geoană. L-am sunat pe acesta. Dar Prostănacul mi-a
răspuns că viitorul Unguent avea o leafă foarte bună şi că lui nu-i
permite Legea să dea nimic în plus. Apoi, împins de la spate de
stăpînii evrei şi americani, MRU a devenit secretar de Stat la Externe,
ba chiar ministru plin. Atunci a făcut dovada că e vîndut şi nu apără
Interesul Naţional: s-a prezentat în Senat cu o şmecherie ordinară,
menită să facă pierdută, pe veci, Moştenirea Gojdu. Pur şi simplu,
ochelaristul tuns cactus şi cu nasul borcănat fremătînd a înfiinţat o
fundaţie, care să se ocupe de acea avere colosală - dar totul era doar
de faţadă, fiindcă cele 8 clădiri imense, din centrul Budapestei, se
„rostogoliseră", tip bidon, şi au ajuns în posesia Mafiei din Israel.
Îngîmfat şi slab de minte, Ungureanu a plecat huiduit din Senat. În
acele momente am înţeles cît de abject poate fi acest evreu ungur,
care îşi închipuise că poate minţi, pe faţă, oameni ca mine, ca Adrian
Păunescu, Mihai Ungheanu, Gh. Buzatu, Ilie Ilaşcu, Radu Cîmpeanu.
Carieristul şi-a urmat visul cu ochii: a devenit prim-ministru şi,
ulterior, director al SIE - adică şef al spionilor. Meritele lui politice
sînt zero. De altfel, e singurul premier din Istoria post-decembristă
care a fost dat cu roatele-n sus la o Moţiune de Cenzură. Dar dăduse
el peste lada cu bani? Dăduse! Aţi văzut ce cheltuieli aiuritoare şi-a
permis să facă, din bani publici. Mai apoi, cu cheiţa întoarsă la spate
de şefii străini, s-a pripăşit pe lîngă un alt minoritar, căruia i-a
devenit consilier la Palatul Cotroceni. Mereu cade în picioare băiatul
(fetiţa) cu pricina. El e din rasa reptilienilor, plămădită în
laboratoarele Mossad şi CIA.

133
 Nimic nu li se poate întîmpla acestor mutanţi, fiindcă un agent
se creşte în cîţiva ani, iar Centrala-Mamă îi ţine la pieptul ei, mai ales
că ştiu multe secrete. Un individ care lua masa, cam de 2-3 ori pe
săptămînă, într-un restaurant bucureştean, la vedere, cu doamna
Rodica Radian Gordon (ambasadoarea Israelului în România) e
aranjat pe viaţă. Şi un individ care le cere ungurilor, în limba cailor,
să voteze un alt minoritar pentru funcţia de şef al Statului Român e
capabil de orice trădare, de orice mîrşăvie.
Un alt venetic tupeist, care umblă veşnic beat, e Ludovic Orban.
Ungur sadea. E prost ca noaptea, dar plezneşte de infatuare. Din cînd
în cînd, se dă... cîntăreţ. În realitate, rage ca un măgar, başca fals.
După adunătura de la Iaşi, s-a răsturnat cu maşina. Poliţia nu l-a pus
să sufle în fiolă pe loc, ci l-a dus departe de ochii lumii. Un abuz
extrem de grav, pentru care Petre Tobă ar trebui dat afară imediat.
Cîte accidente aşteptăm să mai facă derbedeul ăsta de L. Orban?
Toţi bărzăunii respectivi zumzăiau, sîmbătă, 24 ianuarie, în
jurul Minoritarului Suprem: Klaus Iohannis. Nici el nu-i român. De
fapt, n-are nici un strop de sînge românesc. Cine l-a impus? Tot
stăpînii evrei şi americani ai plantaţiei de sclavi numite România. Am
şi spus de ce: ca să-i vindece pe români de naţionalism! Ce Horea,
Cloşca şi Crişan? Care Tudor Vladimirescu? Na, să vă săturăm de
Mareşalul Antonescu! Un astfel de şoc (de altă factură) a fost
trimiterea ca ambasador al SUA la Bucureşti a unui homosexual
declarat, Michael Guest. Atunci, s-a încercat marea cu degetul. N-a
ţinut figura. Eşec total. Am măturat spaţiul public cu anomalia asta
genetică. În 2002, cînd am realizat, pe banii mei, şi am dezvelit, la
Cluj, o statuie a marelui preşedinte american Woodrow Wilson, iar

134
acest pretins diplomat a refuzat invitaţia de a onora acea ceremonie,
i-am trimis o telegramă: „Dragă Michaela, ştiu de ce n-ai participat la
dezvelirea statuii lui Woodrow Wilson: erai la ciclu!". A fost un hohot
de rîs general, de pe malul Dunării pînă pe malul Potomacului. L-am
tratat pe Kavalerul de Kurlanda aşa cum merita: el nu reprezenta
America aici, îşi reprezenta hormonii lui stricaţi. Românii l-au privit
ca pe un sfincter spart. Pe scurt, era un Oaspete (Guest) nedorit, aşa
că a plecat cu coada între picioare. Un alt experiment făcut de cei care
conduc America aşa cum o conduc, din şanţ în gard, a fost instalarea
la Casa Albă a unui negru. Altă ciudăţenie, cu scopul de a-i vindeca
pe yankei de cutuma WASP (White Anglo-Saxon Protestants). Din
fericire, Barack Obama s-a dovedit a fi un om al păcii şi nu a răspuns
comenzilor neo-conservatorilor. Cel puţin pînă acum.
Aşa şi cu acest nătărău sas. Băiatul n-are nici o treabă - nici cu
politica, nici cu ţara asta. Pe zi ce trece, lumea îşi dă seama de ce
cacealma nenorocită au fost în stare americanii, care au poruncit
slugilor din Serviciile Secrete băştinaşe să falsifice rezultatul
alegerilor. Repet, pînă cînd vor ieşi la iveală şi documentele: Salamul
de Sibiu a avut, în turul II, 28% - dar, de la o oră la alta, scorul s-a
umflat artificial, parcă era injectat cu drojdie de bere, pînă s-a dublat!
Acesta e adevărul şi el va ieşi la suprafaţă ca uleiul deasupra apei.
Toată gargara aia, cu mobilizarea pe Facebook, e o glumă proastă,
bună de adormit copiii întîrziaţi mintal. Ce mai poate să facă
Facebookul ăsta? Omletă? Salată de boeuf? Ori, poate, Bill Clinton i-a
băgat Monicăi Lewinski în vagin nu un Trabuc, ci un Facebook, mai
ştii?

135
 Am auzit, şi eu, „discursul" rostit de Klaus Iohannis la Iaşi. Un
discurs ca un picior cu platfus, adică de o platitudine dezolantă. Nici
o idee. Dar intonaţia... Intonaţia şi emisia verbală au fost ca de roată
dinţată. A adormit şi el, au adormit şi ăia, în spatele lui. Cît priveşte
asistenţa, ce să mai vorbim? Lumea juca bîza, spunea bancuri,
adulmeca fasolea cu cîrnaţi. Mai lipsea puţin şi Domnitorul Cuza, de
pe soclu, le dădea cu ocaua în cap la toţi. Pentru cine a luptat şi s-a
sacrificat el! Pentru cine a murit, departe de ţară, iar înlocuitorul
neamţ i-a refuzat cererea de a reveni în România! Acum, i-a fost
spurcată amintirea tot de un neamţ. Care nu va fi niciodată român,
indiferent ce strategii îi vor fabrica agenţii CIA M.R. Ungureanu şi
M.L. Ştefan.
Ce rău a ajuns Cetatea Unirii! Ce paradă de vosganieni,
ungureni, orbanieni şi reptilieni! Românii se uitau şi înghiţeau în sec.
Chiar şi de ziua sfîntă, a Unirii Principatelor, le-au rîs străinii în nas.
Acel podium al minoritarilor prefăcuţi şi tupeişti reprezintă oglinda
prăbuşirii noastre.
Ne vom mai ridica vreodată? Poate doar dacă va învia
generaţia „fantomelor albe", de la Mărăşeşti. Mă întreabă unii de ce n-
am fost, şi eu, la Iaşi. De ce să fiu? Să respir vînturile sulfuroase ale
unor migratori, care ne ţin, nouă, românilor, predici de patriotism? În
locul lui Al.I. Cuza - săsălăul mutant şi încet la minte Klaus Iohannis.
În locul lui Mihail Kogălniceanu - armeanul negru ca smoala şi
putred de corupt Varujan Vosganian. În locul lui Vasile Alecsandri -
pidosnicul iudeo-maghiar M.R. Ungureanu. Şi aşa mai departe. Ţara
a văzut un tablou cu proşti. Dar şi mai proşti sînt românii, că tac,

136
înghit şi îi ţin în spate. Fiindcă toţi paraziţii ăştia trăiesc pe bani
publici.
Hora Unirii? Nu, Hora Uimirii! Abia acum pricep ce spirit de
anticipaţie avea o familie de armeni, Bedros, cu care am copilărit eu,
în Cartierul Rahova: la 24 ianuarie 1959, cînd s-a serbat, cu mare fast,
Centenarul Unirii, ăştia cîntau, în gura mare, ca să-şi bată joc de
români - „Hai să dăm labă cu labă/ Şi să ne pupăm sub coadă"...
În concluzie? Iertaţi-mă români: nu sînt evreu, nu sînt homosexual,
nu sînt mason, nu sînt spion, aşadar, nu fac parte din „elita" agreeată
de talibanii care terorizează România. Care nu mai e o ţară, ci o vastă
închisoare CIA.
CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris sîmbătă, 24 ianuarie 2015

ROMÂNIA, SUB ZODIA LUI IUDA

Toată viaţa m-am luptat cu jigodiile. Nu le miroseam de la

început - dar atunci cînd pricepeam ce stofă proastă au unii şi alţii,
dădeam cu ei de pămînt. Unii m-au indus în eroare, ce-i drept. Cine
ştia ce zace-n Iuda? Numai Iisus, dar l-a tolerat, fiindcă trebuiau
împlinite Scripturile. Am ţinut, şi eu, cîteva Iude la piept, dar, cu
ajutorul lui Dumnezeu, m-am lepădat de ele. N-a fost uşor, mai ales
atunci cînd totul a degenerat în procese la Tribunal, dar le-am cîştigat
şi pe astea. Urmarea? Urmarea e că eu îmi duc crucea, pe Drumul
Golgotei, iar Iudele prosperă şi sînt pline de bani.

137
 Mă uit la acest nemernic, Gh. Funar. Pentru a înhăţa partidul
care l-a făcut înalt demnitar al Statului, ţiganul unguresc a fost plătit
cu bani de furat, de spărgătorul de bănci Sever Mureşan. Apoi, la
alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, stîrpitura cu faţa ţeapănă
şi ochii vineţi, de om rău, a primit 50.000 de euro de la deputatul PDL
de Cluj Daniel Buda, pentru a depune sesizări şi reclamaţii împotriva
unor candidaţi - ideea îi aparţinea lui Traian Băsescu, care i-a dat
sarcina slugii sale să achite nota de plată. Cei care citesc aceste
rînduri ştiu ce înseamnă 50.000 de euro pe criza asta: o comoară. Cît
ai pocni din degete, escrocul Funar a pus mîna pe comoara asta. A
mai făcut el rost de bani şi din alte părţi, fiindcă altceva habar n-are
să facă şi nici nu-l interesează. Cei 30 de arginţi primiţi de biblicul
Iuda se tot rostogolesc, de 2.000 de ani, ajungînd să reprezinte astăzi
o avere. Mituirea lui Iuda eu aş numi-o Şpaga Primordială. Sfîrşitul
vînzătorului Domnului e cunoscut şi a devenit pilduitor pentru cei
care vor să înţeleagă ce înseamnă bătaia lui Dumnezeu: cuprins de
remuşcări, Iuda s-a spînzurat, dar s-a rupt craca, i-au pleznit
pîntecele iar măruntaiele i s-au revărsat peste cei 30 de arginţi. Nu
ştiu dacă, în toată pictura lumii, există vreo reprezentare a acelei
scene de coşmar. (Pe icoane am întîlnit). În schimb, există mii de
variante ale crucificării şi pogorîrii lui Iisus de pe cruce. Aşa cum
Iisus nu a murit - nu a murit nici Iuda. Îl întîlnim pretutindeni.
Ce-a fost Traian Băsescu pentru Petre Roman şi Theodor
Stolojan decît Iuda? Ce-a fost Teodor Meleşcanu pentru Ion Iliescu
decît Iuda? Ce-a fost însuşi Ion Iliescu pentru Nicolae Ceauşescu
decît Iuda? Exemplele pot continua. Şi, neîndoielnic, vor continua.
Sămînţa trădării pare mai viguroasă ca oricînd.

138
 În confruntarea directă cu nelegiuiţii, creştinii pierd. La fel a
pierdut Hristos. „Te-or întrece nătărăii/ Chiar de-i fi cu stea în
frunte" - scria Eminescu. Nătărăii sînt la Putere, în România, de mai
bine de 70 de ani. Garnitură după garnitură. Au ieşit din scenă
Leonte Răutu, Leon Tismineţchi, Walter Roman, Dionisie Patapievici,
Paul Cornea, Ghizela Wass - dar le-au luat locul odraslele, sau
nepoţii: Andrei Oişteanu, Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, H.R.
Patapievici, Andrei Cornea, Bogdan Olteanu.
Evreii sînt mereu la Putere în ţara asta amărîtă. Ei poartă pe
frunte stigmatul lui Iuda. Dar nu se ascund, dimpotrivă, se mîndresc
cu asta. Dangaua cu pricina e paşaportul lor spre mărire şi avere. E
semnul de recunoaştere. Însă, să fim cinstiţi pînă la capăt: nu de la
Iuda a învăţat acel dac ticălos să-l vîndă pe Decebal. Nici vînzarea lui
Horea, de către moţul Trif, nu e dictată de moştenirea lui Iuda.
Avem, şi noi, băştinaşii, Iudele noastre. Chiar printre preoţii creştini.
Vă rog să mărturisiţi, cinstit, cei care vedeţi aceste rînduri: cîţi dintre
voi mai deschid Biblia? În sensul de a o citi, nu de a ghici în ea. Nici
măcar 10%. Luăm din Creştinism numai ceea ce ne place: Crăciunul,
Paştele, Colindele, Obiceiurile. Dar rigorile smereniei şi ale izgonirii
păcatului nu ne prea plac, acesta e adevărul.
Ironia soartei face că, pe măsură ce sînt tot mai iubit de românii
simpli, care au priceput ce fel de om sînt - cei care au stat, ani de zile,
în preajma mea şi cărora le-am făcut numai bine, se poartă oribil şi
mă lasă singur în faţa greutăţilor. A venit timpul să-mi arăt
dezamăgirea faţă de oameni pe care i-am făcut parlamentari şi le-am
schimbat destinul, dar care se prefac că nu înţeleg lupta eroică pe care
o dau pentru ţara asta: Lucian Bolcaş, Virginia Vedinaş, Aurel

139
Ardeleanu, Gigi Becali, Nicolae Pătru, Dumitru Dragomir, Gelil
Eserghep, Dumitru Puzdrea, Dorel Onaca şi alţii ca ei. Toţi vor
rămîne în Istoria acestor vremuri ca nişte Iude. Indiferent ce pretexte
şi justificări şi-ar crea, ei l-au trădat pe binefăcătorul lor. Dar va mai
şti, oare, cineva după cîţiva ani, că au existat aceste personaje? Eu mă
îndoiesc.
CORNELIU VADIM TUDOR
26 ianuarie 2015

România şmenului bine făcut

Motto: „Realizările unui regim politic sînt ca focurile de artificii în plină zi:
fac zgomot, dar nu se văd". (C.V.T.)

Aşa-zişii strategi politici din România sînt nişte şmecheraşi de

duzină. Ei au răsfoit cîteva cărţi şi reviste, au vizionat şi niscaiva
filmuleţe de propagandă şi au „ciupit" cîte ceva: Călugărul Vasile
(Emil Constantinescu), Ardeiul iute şi „Să trăiţi bine!" (Traian
Băsescu), România lucrului bine făcut şi Ceasornicul bunicului, care
merge şi acum (Klaus Iohannis). Ce ieftine clişee! Cîtă sărăcie de idei!
Praful s-a ales, de toate.
Pe unde-o vagabonda acum Călugărul Vasile? Mai trăieşte? Şi
ce-o fi făcut Matrozul Chior cu ardeiul ăla iute? L-o fi băgat în fundul
duşmanilor, aşa cum sugerau afişele alea idioate? În ceea ce-l priveşte
pe numitul Klaus Iohannis, situaţia e jalnică: omul e slab de minte, se
exprimă greu şi gîndeşte şi mai greu. În politică, „Luna de miere" se

140
transformă, cît ai bate din palme, în „Luna de fiere". Românii s-au
dezmeticit foarte repede. Minciuna cu „Revoluţia Facebookului" n-a
ţinut.
Mamutul Mutălău din Sibiu n-a fost votat de români, ci de CIA
- cu ajutorul filialelor acesteia, care sînt Serviciile Secrete româneşti.
Acum, cînd a trecut şocul primelor momente şi Căpşună Vodă a
rămas singur, în lumina reflectoarelor, spectacolul dat de el e hidos:
de mai bine de două luni, acest om nu face nimic! Dar nimic, nimic,
nimic! O ţine tot într-o petrecere şi-o vizită de curtoazie: ba la Justiţie,
ba la CNSAS, ba pe la diferite biserici. Pe urmă, decorează: legionari
şi evrei, la grămadă. Asta, la vedere. Pentru că el are şi o viaţă
subterană, întîlnindu-se şi cu şeful CIA peste România, şi cu tot felul
de indivizi care i-ar putea fi de folos în încercarea, nebunească, de a
prelua toată Puterea. Cu care n-ar şti ce să facă, de altfel. Lumea îl
observă pe individul ăsta, care a nimerit ca musca-n lapte, el fiind din
alt film. Eventual, un film din anii '30, alb-negru, realizat de
Studiourile Defa-Berlin.
Cît de sadici pot fi americanii ăştia, să aducă pe capul unui
popor latin un Gauleiter care e filmat cu încetinitorul, făcîndu-i pe cei
care îl ascultă să adoarmă! Am ajuns la concluzia că acest Klaus
Iohannis nu e un bărbat, ci o babă monstruoasă, căreia îi lipseşte doar
colţul basmalei la gură. Aşa de ticăit şi retardat este şi cînd joacă
poker, pînă la ziuă? De fapt, el numai asta face: face cărţile la poker.
Nu poate vorbi liber, buchisind de pe texte scrise de alţii, ca un elev
repetent. Echipă n-are. Habar n-are care e pulsul ţării şi ce priorităţi
sociale şi economice sînt. Prin impunerea, de către stăpînii americani,
a unui asemenea impostor, în fruntea Statului Român, funcţia de

141
preşedinte a devenit o batjocură. Nimeni nu credea că yankeii îşi vor
permite o asemenea măgărie. Degeaba îşi instalează un scut
antirachetă, dacă un popor întreg e gata să-i arunce peste graniţă.
Habar n-are armeanul ăsta obraznic, Harry Giknavorian, ce uriaş
deserviciu a făcut el. Americii.
CORNELIU VADIM TUDOR
27 ianuarie 2015

Klaus, fă-te că lucrezi!

JOACA DE-A CONSULTĂRILE

E clar că echipa de borfaşi care l-a adus la Putere pe impostorul

Klaus Iohannis încearcă să tragă de timp. Toată lumea a priceput că
plăvanul greu de cap habar n-are ce să facă, aşa că se depun eforturi
disperate să i se umple prostului agenda, de ochii lumii. Şi, pentru că
n-o putea ţine, ca gaia maţu’, tot într-un pelerinaj la biserici şi într-o
azvîrlire cu decoraţiile – s-a apelat la mai vechea strategie, a
„consultărilor” cu partidele. Ştiu, din experienţă proprie, după multe
întîlniri cu Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, că aşa-
zisele consultări n-au dat, niciodată, nici un rezultat. Fiecare tabără
rămînea cu ideile sale. De cîteva ori, am refuzat să particip, pentru
simplul motiv că n-aveam timp de pierdut cu toţi pambuccienii
strecuraţi în politică şi arzînd de nerăbdare să-i vadă lumea la
televizor, cum se zbuciumă ei de grija ţărişoarei. Astăzi, România are
un Parlament de aproape 600 de pambuccieni. Care nu fac nimic –
fiindcă, dacă ar face, s-ar vedea, s-ar auzi, s-ar simţi. Atîta timp
pierdut în zadar! Atîţia bani irosiţi, furaţi de la gura unui popor

142
înfometat! Este din ce în ce mai scumpă cacealmaua democraţiei la
români.
Aştern aceste rînduri la cîteva minute după ce am văzut pe un
canal de ştiri cîteva imagini cu delegaţia PNL la Palatul Cotroceni.
Cine conducea gaşca asta? În prim-plan, de la stînga la dreapta, Alina
Ghorghiu (?!), Vasile Blaga (?!) şi Gh. Flutur (?!). Toţi „liberali” din
moşi strămoşi! Sau, cum zicea Vasile Alecsandri: „Toţi dorobanţi, toţi
căciulari/ Viteji de viţă veche”. Locul lui Ionel C. Brătianu în fruntea
PNL a fost luat de o pretinsă avocată, ciolănoasă şi colţuroasă ca o
ascuţitoare de creioane. Locul lui Al.I. Cuza e ocupat de un Mamut
Mutant din Sibiu, străin de Neam şi Lege, care interpretează (prost)
un rol în sceneta de coşmar, scrisă de alţii. În ceea ce-i priveşte pe
„liberalii” Vasile Blaga şi Gh. Flutur, mai mare rîsul. După moartea
PDL, cei doi – şi alţii ca ei – încearcă să se salveze, pretinzînd că sînt
altceva şi strecurîndu-se într-un partid care a fost, odinioară, istoric.
Aşadar, în ce constau „consultările” traficantului de copii din Sibiu
cu vameşul corupt de la Oradea? Ce-au discutat ăştia? Soarta ţării?
Dar asta a discutat Buldogul cu Băsescu de zeci de ori, la beţie.
Rezultatele? Dezastru. Catastrofă. Dar, parafrazînd o lozincă post-
belică: Ah, ce şmen fenomenal!/ Chiorul merge înainte/ Prin
Partidul Liberal!
În acest ianuarie, Căpşună Vodă s-a fîţîit, de două ori, în
„consultări politice”. Toate discuţiile au fost apă de ploaie. Să vadă
românii cum lucrează el şi haita de umplutură care toacă banii ţării
de pomană: Dan Mihalache (PSD), M.R. Ungureanu şi L.M. Ştefan
(ambii CIA), Tatiana Niculescu-Bran (Tanacu). Cîtă şmecherie au
ăştia în scăfîrlie ca să prertindă că ei slujesc Interesul Naţional atunci

143
cînd tot strîng mîna apucătoare, ca o cange, a vameşului Vasilică! Dar
apar ei la televizor? Îi vede lumea cum dau în brînci pentru binele
ţării? Îi vede. Dar şi pe Mexicanul îl vede lumea. O vede şi pe
Pastramă. Cu ei de ce nu se „consultă” aşa-zisul preşedinte? În mod
sigur, cei doi au mai multe idei şi propuneri decît mafiotul băsist
Vasile Blaga.
A trecut şi prima lună a anului. Banda de la Palatul Cotroceni
se roagă să pice vreo pleaşcă: vreun accident minier sau feroviar,
vreun cutremur sau altă nenorocire, Doamne fereşte. Şi atunci, mai
bifează o activitate pentru şomerul sas, care abia aşteaptă să mai
depună niscaiva coroane, sau să mormăie vreun mesaj scris de alţii,
cu faţa aia de dulău rău şi cu cearcăne pokeriste la ochi. Timpul trece.
Problemele reale ale ţării? Care probleme? Şi, în definitiv, care ţară?
Ţara a plecat în lumea largă, la cules căpşuni, sau la spălat la fund o
bătrînă ramolită: Europa. La toată farsa asta sinistră, presa participă
din plin, prefăcîndu-se a nu înţelege adevărul. Doar primeşte
reclame, publicitate, sponsorizări. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-
a dat luciditate, şi curaj, şi posibilitatea de a scrie ce gîndesc. Ce
minunat e să fii liber! Să nu te aibă nimeni la mînă, cu nimic. Pe scurt,
să dormi liniştit. Ajunge o bîtă la un car de oale.
CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris miercuri, 28 ianuarie 2015

ŢARA LUI CIRIPOI

144
Motto: „Eu cu lanţuri la picere/ Tu desfaci sticle de bere”. (Folclor)

În anii ’70 lansam o glumă: primul denunţ din Istoria României

e scrisoarea lui Neacşu, din Cîmpulung, trimisă, la 1521, către judele
Braşovului, Hans Benkner. Ea începe cu vorbele: „I pac îţi dau de
ştire”. Şi de atunci încoace, de aproape 500 de ani, pac! pac! – toată
lumea dă de ştire, trage cu urechea, colportează, bîrfeşte. Pac la
„Războiul!“. Din acest punct de vedere, al şanţului, sîntem cei mai
îndreptăţiţi urmaşi ai Byzanţului. De cca. 40 de ani, de la serialul „Un
August în flăcări”, scris de amicul meu Eugen Barbu, face carieră un
nume: Ciripoi. Rolul era interpretat de Ştefan Mihăilescu-Brăila. Într-
o după-amiază toridă, din anii ’80, mă aflam cu Eugen Barbu pe
terasă, la grădina Mărul de Aur, şi beam, vorba lui Şt.O. Iosif,
„şpriţuri mari de vară”. Atunci a căzut, ca iarna pe casă, Ştefan
Mihăilescu-Brăila. Era bine trotilat, el făcînd parte din echipa boemei
bucureştene de machitori fruntaşi pe ramură: Gh. Dinică, Nuni
Anestin, Constantin Piliuţă, Florin Pucă, Teodor Pîcă, Octavian
Stoica, Nino Anghel, Constantin Rauţchi, Vasile Niţulescu.
Redutabilă formaţie! Ce idee fixă credeţi că-l bîntuia pe Ciripoi? El
încerca să ne convingă de faptul că e un actor mai mare ca Toma
Caragiu, fiindcă a jucat şi dramă, şi comedie. Noi, la rîndul nostru, o
ţineam pe-a noastră: nu şi nu, desigur, el e un actor foarte bun, dar
Toma Caragiu fusese genial. Însă Ciripoi era de o încăpăţînare
uluitoare. Nu era agresiv, ca Gh. Dinică, avînd o beţie în limite
acceptabile – dar începuse să ne deranjeze. Ulterior, după decembrie

145
1989, aveam să aflăm că el nu-şi merita porecla de Ciripoi, alţii fiind
turnători la Securitate, hai să nu le mai dau numele.
Astăzi, din 10 oameni publici, cel puţin jumătate îşi merită
cognomenul de Ciripoi. Ei devin turnători din diferite motive. Cel
mai des, în condiţiile privării de libertate. Iar anchetatorii sînt şi mai
imorali: le dau drumul acasă dacă îi dau în gît pe alţii. Asta a ce
seamănă, fraţilor? A şantaj! O justiţie care se respectă n-ar trebui să
ţină cont de astfel de denunţuri, care sînt smulse prin promisiuni şi
avantaje. Ce credit moral au atît anchetaţii, cît şi anchetatorii? Trocul
e prea murdar, lumea are, din ce în ce mai mult, convingerea că locul
Securităţii a fost luat de DNA. E prea mare hei-rupismul. Prea teribile
sînt vîjîiala dubelor şi zornăitul cătuşelor. Asta nu e justiţie. E joaca
de-a hoţii şi vardiştii. Care şi ei sînt hoţi, că doar nu e nimeni atît de
naiv să creadă că trăiesc din salariu.
La ora la care scriu aceste rînduri, presa stă, ciorchine, la uşa
DNA. Cine mai e adus cu duba? Cine rămîne peste noapte? Cine iese
în cătuşe? Nimeni, însă, nu se întreabă: de ce marii mafioţi au fost
lăsaţi să-şi facă de cap atîţia ani? Unde erau Poliţia şi Justiţia? Nu
cumva la nunţile şi petrecerile lor? Şi cît de credibile sînt avalanşele
de arestări într-o vreme şi într-o ţară în care prăduitorul Flotei e făcut
scăpat de Justiţie, la ordinul direct al americanilor? Dacă nici ăsta nu
e jaf, atunci ne-am tîmpit cu toţii. Mai pe înţelesul tuturor, pînă nu e
arestat Răufăcătorul Naţional Traian Băsescu – nici o activitate şi nici
un demers al Justiţiei nu sînt credibile. Arestaţii pot fi confruntaţi unii
cu alţii 24 de ore din 24. Pot să se toarne între ei zi şi noapte. Fondul
problemei e acesta: stăpînii americani ai coloniei numite România se
fac de rîs prin protecţia pe care o oferă, la vedere, celui mai mare

146
gangster din Istoria modernă a României. La fel de ticăloşi sînt şi
străinii mituiţi de Mafia băştinaşă: Emma Nicholson, Günter
Verheugen, Bruce Jackson, Mark Gitenstein, Wessley Clark ş.a. Pe
ăştia cine şi cînd îi priponeşte?
CORNELIU VADIM TUDOR - Joi, 29 ianuarie 2015

MIELUL TURBAT

În copilărie, ascultam cu plăcere, la Radio, o comedie scrisă de

Aurel Baranga: „Mielul turbat”. În rolul principal, Grigore Vasiliu-
Birlic. Era vorba de un modest salariat care, peste noapte, se
transformă şi capătă un curaj fenomenal, acuzînd incompetenţa,
duplicitatea şi impostura unor şefi. Mare curaj, pe vremea aceea. Mai
tîrziu, aveam să aflu şi de existenţa unei expresii, într-un Letopiseţ
din anii 1600: timpurile şi oamenii se sălbăticiseră într-un asemenea
hal încît muşca pînă şi oaia! L-am cunoscut bine pe Aurel Baranga, un
evreu pămîntean cu mult talent şi bun-simţ. I-am fost prezentat în
1970, în redacţia revistei „Teatru”, de Radu Popescu. În 1972, i-am
făcut o cronică la o altă piesă de valoare, „Interesul general”, cu
Octavian Cotescu în rolul principal. Aveam şi o scrisoare de la el, dar
s-a rătăcit prin redacţia Teatrului Radiofonic, poate în arhiva
dramaturgului Virgil Stoenescu.
Dar, nu acesta e subiectul articolului de faţă. Mă uit la acest
Florian Coldea, mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred: un personaj
inventat de Traian Băsescu a ajuns să sară la gîtul creatorului său! E
ca şi cum Pinocchio îl muşcă de beregată pe meşterul Geppetto.
Numitul Coldea vine din judeţul Arad, fiind copchil de tractorist. La

147
Arad, el a fost coleg la Politehnică, timp de 2 ani, cu Gh. Falcă.
Ulterior, s-a înscris la Psihologie. Dar prin Falcă a ajuns în anturajul
lui Băsescu, naşul primarului Aradului. Aşa după cum se ştie,
maiorul Coldea a fost ales de Matroz pentru misiunea secretă şi
extrem de dubioasă de a duce valiza cu milioane de dolari aşa-zişilor
răpitori din Bagdad. Încă de atunci am avertizat că avem de-a face cu
o cacealma, clocită de noul chiriaş de la Cotroceni cu două scopuri: 1)
să arate lumii întregi cum se războieşte el cu terorismul; 2) să pună
mîna pe averea lui Omar Hayssam. Pentru a-l răsplăti, dar şi pentru
a-i închide gura, Băsescu l-a tot avansat pe Coldea, pînă cînd l-a făcut
din maior – general locotenent! În numai cîţiva ani. Şi atunci, cum să
nu i se urce la cap fudulului bănăţean?
Cum să nu se creadă el James Bond, cu atîtea stele pe umăr şi
cu o ţinută studiat-marţială? A dat de bani, dar şi de femei. Una
dintre ele a fost Laura Codruţa Kövesi. Colaborarea lor a început în
pat. Lîngă pat, era un dulap, de care avea să pomenească Elena
Udrea: din ce în ce mai plin de schelete (aşa se zice corect, nu
scheleţi). Abia acum îmi dau seama că George Cristian Maior era un
pui de găină în gheara acestui uliu rapace, Coldea. Bietul Maior a tot
compilat şi prefaţat cărţi, interviuri la tot felul de publicaţii şi
televiziuni, despre felul cum a informat SRI-ul cu privire la pericolul
terorist – dar instituţia era condusă, în realitate, de vicleanul Coldea.
Care n-ar fi avut nici o putere dacă nu îl susţinea Băsescu. Dar, ce ţi-e
cu oamenii ăştia… Nici nu simţi cînd te trădează. Imediat cum
Băsescu a pierdut Puterea – Coldea s-a răsucit cu 180 de grade şi i-a
sărit în spate. Într-o primă fază, a atacat-o pe femeia vieţii lui, Elena
Udrea. Într-o a doua fază (începînd chiar de azi, luni) Coldea şi

148
Kövesi vor proceda la hărţuirea şi arestarea oamenilor apropiaţi de
Nimfa din Pleşcoi, mai ales a acelora care au primit contracte pe cînd
aceasta era ministru. În faza a treia, Elena Udrea va fi arestată. În fine,
în faza a patra, Traian Băsescu va fi pus sub acuzaţie de Parchetul
Militar. Repet: toată această cascadă de mizerii e gîndită de doi
indivizi pe care Băsescu i-a scos din anonimat şi i-a făcut înalţi
demnitari ai Statului.
De cealaltă parte, nici perechea Traian Băsescu-Elena Udrea nu
stă cu mîinile-n sîn. Are, şi ea, mormane de dovezi împotriva celor
doi foşti amanţi. În mod normal, după acuzaţiile care le-au fost
aduse, atît Coldea, cît şi Kövesi ar trebui să plece din funcţie. Ei nu
pot fi imparţiali. Nu au cum. Dar îi debarcă individul care răspunde
la numele de Klaus Iohannis? A doua zi îl vom găsi spînzurat şi pe el.
De ce? El nu are schelete în dulap – el e chiar scheletul suprem! Mai
ales Coldea e responsabil de uriaşa fraudă săvîrşită la alegerile
prezidenţiale din noiembrie 2014. El a pus motoarele principalului
Serviciu Secret să duduie din plin şi să-l umfle pe acest obscur sas din
Sibiu, plin de bube penale, pînă l-a făcut (ce oroare!) şef al Statului
Român. Este prima oară, în Istoria României moderne, cînd această
ţară e condusă de un Neica Nimeni. Cît de dement poate fi acest
Coldea, să îşi bată joc de Istoria României? Şi cît timp crede el că
poate dura farsa asta stupidă? Mă uit, cu durere, la tot acest spectacol
de canibali. De la cine au tot furat procente Coldea, Ştefureac, Ghiţă
la alegerile din ultimii ani? De la mine şi de la PRM. Dovada? Sumele
mari de bani, pe care le-a dat Dorin Cocoş lui Florian Coldea, pentru
un institut de sondare. Dar în ce ţară din lume sondajele de opinie
sînt făcute de un Serviciu Secret? Nicăieri! Numai la noi, în ţigănia

149
Europei. O sfătuiesc pe Elena Udrea să spună tot ce ştie. Indiferent ce
se va întîmpla. Măcar se va răcori sufleteşte şi buboiul neruşinatelor
fraude electorale se va sparge. Toate aceste alegeri trebuie anulate.
Ele nu reprezintă voinţa Poporului Român, ci sînt efectul minţilor
bolnave ale unor golani. Acum am confirmarea a ceea ce am scris, de
ani de zile: Ţara a încăput pe mîna golanilor. Cine ne apără de
interlopii ăştia? Ce a păzit Comisia Parlamentară de Control al
Activităţii SRI? Exact ce a păzit aceeaşi Comisie în anii ’90, cînd era
condusă de Vasile Văcaru, care era şantajat de Virgil Măgureanu.
Astăzi, unul e în pămînt şi celălalt e scos din priză, dar de uriaşa lui
avere nu îndrăzneşte nimeni să se lege. Între timp, practicile
necinstite ale SRI s-au perfecţionat. În anii ’90, PRM a intrat în
Parlament. Acum, nu mai e lăsat. Nu vrea Coldea, care întreţine
impresia că nu ne lasă CIA. Dar această CIA îl lasă pe el să
transforme principalul Serviciu Secret al unei ţări membre NATO
într-o grupare a crimei organizate? Ştie stăpînul României, Harry
Giknavorian, ce bombă cu rahat ticăie în aceste zile în ţara asta şi va
exploda, în toate direcţiile?
Am marea satisfacţie să fie confirmate toate acuzaţiile aduse de
mine. Toţi sînt vinovaţi. Acum încearcă să-şi salveze pielea. Nu vor
reuşi. Deja li se văd scheletele. Care nu mai sînt în dulap, sînt la
televizor, zi de zi, seară de seară. Şi Poporul? Ce face Poporul? Scuipă
în sîn şi îşi face cruce. Dacă Elena Udrea ajunge după gratii, îi va
trage după ea şi pe cei care o vînează acum. Cine ar fi bănuit că se va
ajunge aici? Şi e abia începutul.
CORNELIU VADIM TUDOR - Duminică, 1 februarie 2015

150
 CANIBALII

Motto: Pe o insulă naufragiază un marinar. Acesta îl întreabă pe

un băştinaş: – Pe insula asta sînt canibali? – Oh, nu mai sînt,
domnule, pe ultimul l-am mîncat eu.
Epocile de răscruce ale Istoriei au dus, întotdeauna, la
fenomene de degradare umană îngrozitoare. N-avem decît să ne
gîndim la cîteva revoluţii. La 2 ani de la moartea lui Oliver Cromwell,
în 1658, regaliştii englezi i-au dezgropat acestuia cadavrul şi i l-au
spînzurat. Ce poţi spînzura la un cadavru? Şi totuşi, barbaria s-a
întîmplat, unii dintre autori fiind contemporani cu genialul
Shakespeare. Ce tenebre ascunde natura umană încît a fost posibilă o
asemenea monstruozitate? Acei nobili au fost satisfăcuţi văzînd cum
atîrnă în ştreang osemintele, înveşmîntate în zdrenţe, ale unui om?
După aproape 150 de ani, frumoasa marchiză Du Barry – amantă a
Regelui Ludovic al XV-lea – a fost turnată de valetul ei negru, pentru
nişte păcate imaginare, fiind ghilotinată de iacobinii Revoluţiei
Franceze. O păpuşă de ceară o înfăţişează în Muzeul Madamme
Tussaud, din Londra, pe care l-am vizitat de două ori. E ceva
emoţionant, dacă ne gîndim că un fel de pilă electrică, montată sub
rochie, creează senzaţia că inima acelei păpuşi încă palpită, după mai
bine de 200 de ani. Repet: a denunţat-o un servitor de culoare. Alţi
zeci de mii de francezi au fost daţi, şi ei, în gît de către semeni ai lor.
Motorul societăţii cerea sînge – singurul combustibil care îl
mulţumea. Să mai pomenesc de Revoluţia bolşevică? Ea a făcut
victime nu numai printre duşmani, ci şi printre susţinători, dacă ne

151
gîndim la sinuciderea marilor poeţi Serghei Esenin şi Vladimir
Maiakovski.
Eu sînt unul dintre puţinii români care au fost în pelerinaj la
Auschwitz. Am fost şocat de ceea ce am văzut acolo. Asemenea
atrocităţi nu trebuie să se mai întîmple, fiindcă nu sîntem fiare
sălbatice. Emblema fiecărui cutremur revoluţionar ar trebui să fie
pictura lui Goya, „Chronos, devorîndu-şi copilul”.
Aşa s-a întîmplat şi în România de la cumpăna anilor 1989-1990.
Atîţia oameni închişi, ba chiar ucişi pe nedrept! De către cine? De
către cei care încercau să-şi scape, ei, pielea. Amintiţi-vă că cei mai
violenţi contestatari ai Securităţii erau chiar foştii turnători. Ani de
zile, aceşti nemernici au răspîndit şi au întreţinut impresia, fabricată,
că eu colaborasem cu Securitatea, cînd adevărul era exact pe dos. În
acea perioadă, unii directori ai SRI şi-au mîncat omenia şi au dat
satisfacţie acestor ticăloşi. Mă refer la Virgil Măgureanu şi Radu
Timofte. Spre marea lor ruşine, cele 20 de volume pe care le
însumează Dosarul de Urmărire Informativă pe care mi-l întocmise
Securitatea dovedeau contrariul: zi şi noapte, 24 de ore din 24, eu am
fost supravegheat de Securitate. Rînd pe rînd, prigonitorii mei au fost
bătuţi de Dumnezeu: Radu Timofte putrezeşte în pămînt, S.R.
Stănescu a fost dovedit ca informator, iar acum e în închisoare, cît
despre licheaua de la „Academia Caţavencu”, Cornel Ivanciuc, mai
mare mila, îl evită toţi, ca pe-un ciumat. Necazul cel mare e altul: au
trecut 25 de ani de pomană. Un sfert de secol pierdut pentru
România. Cine ne dă anii ăştia înapoi? Cine e vinovat? În mod
paradoxal, eu cred că Poporul e principalul vinovat. Lichele au fost şi
vor mai fi. Şi cozi de topor. Dar de ce la greci, sau la unguri, sau la

152
cehi, sau la polonezi nu se eternizează la Putere găştile de impostori
şi bandiţi? De ce la ei toate sînt excepţia – pe cînd la noi reprezintă
regula? Aceasta e întrebarea.
Astăzi, asistăm la o răfuială între canibali. Toată lumea dă în gît
pe toată lumea. Iar aşa-zisul şef al Statului a început să-i arunce peste
bord chiar şi pe cei care l-au ajutat să ajungă ceea ce nici n-a sperat
vreodată. În mod concret, li se pregătesc Dosare Penale lui Vasile
Blaga şi Cătălin Predoiu. Pe Adriean Videanu l-a „rezolvat”. În
curînd, cînd n-o să mai aibă nevoie de Laura Codruţa Kövesi şi
Florian Coldea se va debarasa şi de ei. Riscurile, însă, vor fi foarte
mari, fiindcă cei doi îl au la mînă, iar SRI-ul poate demasca impostura
şi frauda istorică, din noiembrie 2014. Pînă şi canibalii erau, parcă,
mai cinstiţi, respectînd regulile unui ritual: focul era foc, oala fierbea
cît trebuia, mestecăul era mestecău. La noi, canibalii îi bagă în
puşcărie şi pe copiii duşmanilor (?!). Ce ne rezervă viitorul? Surprize,
surprize! Nu atingeţi telecomanda, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi.
CORNELIU VADIM TUDOR
2 februarie 2015

Am scăpat de dracul şi am dat de ta-su…

Formidabil e folclorul românesc! Îmi vine în minte, acum, o

vorbă de duh a tinerei mirese, despre bărbatul pe care i l-a hărăzit
Dumnezeu:
„Eu credeam că e păpuşă
Şi el nu-ncape pe uşă!”

153
 Aşa şi cu dracul. Care e prezent de mii şi mii de ori în proverbe,
zicale, zicători. Ştiinţa studierii acestora se numeşte paremiologie.
Complicat termen! Dar cineva trebuie să le filtreze, să le analizeze, să
le înserieze şi pe-astea. Ca orice popor latin, românii au o slabă
memorie a răului, ba mai sînt şi paseişti. M-a vizitat, aseară, acasă
fostul meu coleg de Senat Matei Vintilă. Un om deosebit şi greu
încercat de viaţă. Acesta regretă Senatul de acum 15-20 de ani. Ce
oameni de valoare îl populau! Astăzi, aceştia nu mai sînt. Nu mai sînt
în Senat, sau nu mai sînt în viaţă. Parlamentul actual e ridicol. El tace
şi nu face. Doar tace. Maşină de vot. În folosul propriu, nu al
populaţiei. Ce-i drept, legile principale le-am dat noi, în perioada
1992-2008. Astăzi se bate apa-n piuă. Se trage de timp. Vorba
aceluiaşi folclor: „Lungeşte, Doamne, boala pîn’ se coce pomana”.
Traian Băsescu a părăsit Puterea. Aşa cum îl cunosc eu, el nu se poate
retrage definitiv, aşa ceva ar fi împotriva firii sale conflictuale. El stă
pe fundul lacului, ca un crocodil, pîndind momentul cînd să atace.
Din cînd în cînd, pozează în bunicuţ iubitor. Dar la alţi bunici
iubitori, pe care i-a azvîrlit în puşcărie, nu se gîndeşte? Nu, nu se
gîndeşte. Lui să-i fie bine, mai ales că încă se crede la adăpostul
umbrelei de protecţie pe care i-o tot oferă americanii. Mai mult ca
sigur, el va ieşi la atac foarte curînd. Fiindcă înţelegerea tripartită care
s-a făcut la Miercurea Sibiului – între el, Klaus Iohannis şi Harry
Giknavorian – nu e respectată. El e lovit indirect, deocamdată, fiindu-
i vizaţi şi arestaţi oamenii. De către cine?
De către doi dintre cei care îi prigoniseră pînă acum pe
adversarii săi: Laura Codruţa Kövesi şi Florian Coldea. Insurecţia
armată de la 23 August 1944, nu altceva! Cei doi au întors armele

154
brusc! De ce? Ca să-şi salveze, ei, pielea. Trădarea lor ar fi rămas apă
de ploaie dacă ei nu s-ar fi refugiat în tabăra aşa-zisului preşedinte.
Care e cu mult mai şiret şi mai periculos decît se putea bănui. El n-are
nici un drept moral să deschidă gura pe tema luptei împotriva
corupţiei, din moment ce îi atîrnă de picioare două ghiulele
explozive: 1) traficul internaţional de copii; 2) retrocedările,
frauduloase, de imobile. De ce nu le anchetează, şi pe astea, Kövesi?
Pentru că, în anii ’90, a muşamalizat, ea însăşi, acele dosare.
O întrebare se impune: cît de blestemat e acest popor ca să
cadă, mereu, din lac în puţ? Pe cine-a omorît? A săvîrşit mari trădări?
Poate. Istoria o va stabili.
CORNELIU VADIM TUDOR
4 februarie 2015

LAŞITATE, NUMELE TĂU E TRAIAN BĂSESCU!

Lupul de mare s-a dovedit a fi un şoarece pişecios…

Ascultă, Băsescule: mă piş pe brevetul tău de marinar! Aşa ar
trebui să încep acest articol, ca să înţelegi, şi tu, pe limba ta, cît de
ordinar poţi să fii. Dar n-am s-o fac, fiindcă eu sînt un rezultat al unei
şcoli care nu produce tîmpiţi. Tîmpiţi ca tine, vreau să zic. Pînă acum,
ai făcut paradă de curajul tău, de lup de mare care a înfruntat
talazurile mărilor şi oceanelor lumii. Lumea ştie poza: ţinută dîrză,
muşchi încordaţi, ochi de vultur, piele bronzată şi tăbăcită de
încercările vieţii. De sute de ori, te-ai bătut cu timona-n piept că ai
şcoala aspră a navigatorului, că ştii să duci corabia la ţărm. Vorba lui
Zaharia Stancu: „Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!”. Azi corabia nu

155
mai e, fiindcă ai măritat-o. Iar cîrmaciul e o căzătură plouată,
ghemuită într-un ungher. Aud că ai primit-o, după zeci de minute de
anticameră (pe stradă, în faţa porţii) la Vila Lac 3, pe Mioriţa
Videanu. Cu lacrimi în ochi, aceasta ţi-a cerut ajutorul. Ştiind ce-ţi
poate pielea şi la ce „stimuli” răspunzi, femeia a spus că dă oricît,
numai să-l scoţi din puşcărie pe soţul ei. Ai rămas surd şi mut. Faţă
de o femeie aflată la mare necaz, alături de care ai petrecut de multe
ori. Fiindcă tot într-o petrecere ai ţinut-o, 25 de ani. A plecat musafira
nepoftită cu coada între picioare. Nu-i vorbă, cînd ai o avere de sute
de milioane de euro (unii zic că de miliarde de euro!) te poţi aştepta
la orice. Eu însumi am scris de nenumărate ori despre afacerile lui
Adriean Videanu. Nu-mi trebuie multe dovezi, una dintre cele mai
grăitoare se află la doi paşi de locuinţa mea: Casa Radio, din
Cotroceni, de unde Ceauşescu a privit ultima paradă de 23 August,
imobil care era „la cheie”, mai avea nevoie doar de finisaj – ei, bine,
primarul general al Capitalei s-a înhăitat cu nişte borfaşi turci, care au
pus buldozerul şi macaraua cu bilă pe acel impunător edificiu şi l-au
tăiat în două (?!). De ani de zile, acea clădire seamănă cu mormîntul
unui faraon nebun, unde îşi află loc de refugiu şobolanii şi aurolacii.
Întrebarea care se ridică e asta: şi-ar fi permis primarul Videanu să
facă aşa ceva fără acordul fostului primar, Băsescu? Nici vorbă. Tu ai
ştiut, Chiorule, dar acum taci ca mortu-n păpuşoi. Ai ştiut (şi ai şi
beneficiat) de afacerile pe care le învîrtea omul tău de încredere, pe
care l-ai uns ministrul Economiei. Tu l-ai creat, de altfel, pe Adriean
Videanu. Dar acum nu mai vrei să ştii de el. Acum joci rolul
bunicuţei, din „Scufiţa Roşie”. Ai mare grijă să nu te mănînce lupul.

156
Dar, cea mai dezgustătoare probă de laşitate o dai faţă de Elena
Udrea. N-ai avut raporturi intime cu Adriean Videanu (asta ar fi
lipsit!), dar cu Elena Udrea ai avut. Şi încă ce relaţii! Amor turbat, nu
vă mai separau nici echipajele de descarcerare de la SMURD! În
repetate rînduri, i-ai promis că o vei lua de nevastă. La beţie, desigur,
cînd omul trăncăneşte vrute şi nevrute. Pe urmă, ai uitat. Din uitare
în uitare, ai scos-o pe femeia vieţii tale din memorie. Acum, nici nu-i
mai răspunzi la telefon. Ce-i drept, în urmă cu vreo 10 zile ai vizitat-o
acasă şi, de la orele 23 pînă la orele 6 dimineaţa, aţi pus la cale planul
de atac. Cu ea la înaintare. Dar, care era rolul tău? Nici măcar în
apărare nu te-am văzut. După ce i-ai dat brînci în arenă, ai fugit
mîncînd pămîntul. Sincer să fiu, n-am ştiut că poţi să prinzi o
asemenea viteză! Carl Lewis şi Usain Bolt sînt copii de ţîţă faţă de
tine. Ţi-e frică, marinare. Îţi tremură nădragii – mai rău ca mîna cu
care duci paharul la gură. Te-ai baricadat în vila cît un transatlantic,
cu piscină şi trăieşti în iluzia că tu vei scăpa. Îţi dau în scris că nu vei
scăpa. Dacă există vreun gropar pentru tine, acela e o femeie, cu
breton platinat şi cristale Swarowski. Ea te va da în gît. Dar ştii cum?
Rău de tot. Definitiv. Mortal. Ea ştie despre tine ceea ce nu mai ştii
nici tu.
Aştern aceste rînduri cu multă amărăciune. N-am nici un motiv să o
apăr pe Elena Udrea. Am întîlnit-o o singură dată în viaţa mea, la o
recepţie, la Palatul Cotroceni. Atunci era pe cai mari. Cai care, între
timp, s-au făcut mîrţoage: Traian Băsescu, Dorin Cocoş ş.a. Nu-mi
place, însă, năpustirea haitei asupra unei femei lipsite de apărare. Cu
ce drept o pune la zid pe Elena Udrea scheletul ambulant C.T.
Popescu? Acest isteric cu ochi holbaţi, ca două mingi de ping-pong, îl

157
sfîşie acum şi pe cel care l-a plătit ani de zile, regeşte, Adrian Sîrbu.
Ce nemernic! La fel de nemernic e mult prea îngîmfatul Florică
Coldea, care, din maior, trage cu dinţii să-i ia locul lui… Maior! N-o
să i-l ia. Dar la puşcărie va ajunge şi el, de asta poate fi sigur. Nutresc
speranţa că societatea românească va afla cum s-a implicat SRI-ul în
fraudarea alegerilor şi ce „bani negri” s-au rulat. Nu de alta, dar cele
mai multe procente au fost furate de la mine şi de la PRM. Atunci
cînd acuzam fraudele revoltătoare, unii mă făceau nebun şi mă
acuzau că sufăr de mania persecuţiei. Iată că jaful electoral începe să
iasă la iveală. Dar cine o să ne mai dea nouă înapoi procentele furate?
Am fost scoşi, prin furturi grosolane, şi din Parlamentul României, şi
din Parlamentul Europei. Iar banditul principal, F. Coldea, încă taie şi
spînzură. Pînă cînd va fi, el însuşi, tăiat şi spînzurat.
Închei aici. Nu înainte de a-i spune ceva lui Traian Băsescu, ca de la
bărbat la maimuţă: Hai sictir!
CORNELIU VADIM TUDOR
5 februarie 2015

Avînd în vedere că SRI-ul a fraudat masiv votul din noiembrie 2014

ALEGERILE PREZIDENŢIALE TREBUIE ANULATE ŞI
REPETATE!

Dezvăluirile făcute de doamna Elena Udrea cu privire la

fraudarea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014 confirmă ceea
ce am spus noi încă de atunci: votul din ţară, dar şi din străinătate a
fost viciat la ordinul numitului Florian Coldea. Pentru acest veritabil
atentat la Siguranţa Naţională, individul respectiv trebuie adus în

158
faţa Curţii Marţiale, degradat şi arestat. (Asta trebuia să se întîmple
încă din 2005, cînd el a dus în Irak o valiză cu 14.000.000 de dolari,
din care 9.000.000 au ajuns la generalul american David Petraeus, iar
restul de 5.000.000 au dispărut fără urmă, adică s-au întors la Traian
Băsescu).
Elena Udrea are păcatele ei, desigur, dar nu putem uita că, în
calitatea sa de şefă a Cancelariei Prezidenţiale şi de ministru în mai
multe Guverne, a avut acces la informaţii de primă mărime. Nu
trebuie respinse nişte acuzaţii doar pentru că nu îi place cuiva
persoana care le lansează. Adevărul e unul singur, iar acesta zice că
outsiderul din Sibiu a avut, în realitate, în turul II doar 28% - dar
„maşina de fraudare" a SRI, dirijată de „Omul cu Valiza", i-a dublat
scorul, la 56%. Ca sociolog de profesie, pot să jur cu mîna pe Biblie că
un asemenea fenomen - adică un candidat care avea, în turul I, cu 10
procente mai puţin decît adversarul său să aibă, în turul II, cu 10
procente mai mult (?!) - e ireal şi aberant.
În concluzie, dacă se va menţine rezultatul neruşinatei fraude
de la 16 noiembrie 2014, România nu va mai fi stat de drept şi orice
nelegiuire va fi posibilă. În lumea largă s-au mai văzut cazuri de
anulare şi repetare a unor alegeri, dacă Democraţia şi Legea o cer. Şi
încă ceva: cer Justiţiei să verifice, la sînge, informaţiile conform cărora
campania electorală a lui Klaus Iohannis a beneficiat de finanţări
extrem de dubioase şi ilegale: cca. 4 milioane de euro de la cetăţeanul
german Michael Schmidt, 1,5 milioane de euro de la Cristian Pavel
(care, la scurt timp, s-a sinucis), 1,5 milioane de euro de la Vasile
Blaga, peste 1 milion de euro de la Adriean Videanu (pe care, zilele
acestea, aşa-zisul preşedinte l-a eliberat din arest). Acestea sînt

159
abuzuri şi ilegalităţi de o gravitate excepţională, care nu pot fi
tolerate nici în fundul Africii, darmite într-o ţară membră a Uniunii
Europene.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare
Duminică, 8 februarie 2015

Îndemnul lui Lenin „Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!" în varianta

Doctrinei Canibale de pe Dîmboviţa:
ARESTAŢI! ARESTAŢI! ARESTAŢI!

Toţi oamenii cu care am vorbit în aceste zile şi-au exprimat

revolta faţă de arestările în valuri - neapărat televizate - care au loc în
România. N-am trăit perioada anilor '50, decît în pantaloni scurţi, şi
nu ştiam cum proceda „poliţia politică" atunci. Aveam să aflu
ulterior. În orice caz, populaţia nu cunoştea şocul dubelor cu sirene şi
girofar şi al camioanelor pline cu mascaţi. Apropo: pe ăştia cine-i
plăteşte? Cine a permis apariţia şi umflarea acestei tumori maligne,
pe lîngă care batalioanele de asalt ale lui Hitler par nişte alaiuri
timorate, de Grădiniţă? De cine se tot ascund băieţii ăştia? Se tem să
nu fie recunoscuţi şi, eventual, pedepsiţi de victime sau de rudele lor?
În orice caz, spectacolul e foarte urît şi induce panică şi teroare.
În repetate rînduri, eu am pledat pentru aplicarea Legii. La
vedere, ca sancţiunile să fie pilduitoare. Numai că ceea ce se petrece
acum depăşeşte orice limită.
Imediat cum vin unii la Putere, îi vînează pe cei care au pierdut
Puterea. Apoi, devin, şi ei, victime. În linii mari, aşa s-a întîmplat cu

160
comuniştii, acum cîteva decenii: au făcut turul închisorilor. După 23
August 1944, s-au răzbunat, băgîndu-i, ei, la zdup pe reprezentanţii
vechiului regim. Dar sinistra roată a Istoriei s-a întors şi, după
decembrie 1989, reprezentanţii vechiului regim (în special ţărănişti şi
liberali) i-au azvîrlit, ei, după gratii, din nou, pe comunişti. Măcar
oamenii aceia aveau o ideologie - bună sau rea. Pe cînd acum? Acum
se pretinde că se aplică Legea. Dar de ce nu s-o fi aplicat Legea asta
pînă azi? Perechea Bonnie-Kövesi şi Clyde-Coldea n-a ştiut de aşa-
zisele fărădelegi ale cuplului Udrea-Cocoş? În ce ţară au trăit? Ce
funcţii aveau? Acesta e nodul problemei: nu cumva au fost complici,
prin tăcere, şi cei doi pretinşi justiţiari? Şi de ce denunţurile împotriva
Elenei Udrea sînt crezute şi au urmări judiciare, dar denunţurile
făcute de aceasta sînt ignorate, ba chiar unele ilegalităţi sînt
muşamalizate?
Din 2005 şi pînă de curînd, eu am depus vreo 12 Plîngeri
Penale, la biroul Laurei Codruţa Kövesi, dar toate, absolut toate au
fost aruncate la coş - deformaţie de baschetbalistă. În urmă cu cîţiva
ani, Marius Marinescu era vicepreşedinte al PRM şi a făcut un
denunţ, la DNA, referitor la Gala Bute - acelaşi rezultat, adică totul a
fost trecut sub tăcere. Ce răspunde, la toate astea, tînăra Kövesi? Nu
poate pretinde că n-a ştiut, că doar nu sîntem copii.
Din numeroasele Plîngeri Penale depuse de mine aleg una, la
întîmplare: cea din 28 octombrie 2014, împotriva Mafiei Sondajelor de
Opinie. Acolo scriam de marile sume de bani pe care le rulează acele
„firme de bucătărie". N-am primit nici acum, după aproape 6 luni,
nici un răspuns. Păi, cum era să-mi răspundă Kövesi, din moment ce

161
ea ştia una din sursele acestor „bani negri": Dorin Cocoş - Florian
Coldea?
Astăzi, numai unii dintre protagonişti sînt la închisoare. Ceilalţi
sînt călare pe situaţie, taie şi spînzură, ca nişte Cavaleri ai
Apocalipsei, în acompaniament de „sirene“ televizate şi înţiglate (mai
ales „ziaristele“ sînt insuportabil de rele!). Mîine, şi tandemul
sîngeros Kövesi - Coldea va fi în zeghe. Fiindcă totul se plăteşte, nici
o grijă. Dar ce justiţie e asta?
Toţi aceşti oameni sînt prigoniţi din pricina lui Traian Băsescu.
El e tartorul suprem. Fără el, Dorin Cocoş rămînea un fost fotbalist al
echipei Autobuzul, care avea o prăpădită de Dacia Break. Elena
Udrea nu s-ar fi ridicat, niciodată, la statutul politic şi social la care a
ajuns. Matrozul îşi merită soarta, fiindcă a călcat pe cadavre şi a băgat
la închisoare oameni nevinovaţi. Dar cine l-a ajutat pe el? Kövesi şi
magistraţii pe care Băsescu îi şantaja cu dosare. Azi, Kövesi şi
magistraţii respectivi au întors armele împotriva fostului patron, care
i-a făcut oameni. Nu ştiaţi că există şi o Doctrină Canibală? Dacă ar
putea, l-ar sfîşia şi pe Băsescu. Deocamdată, nu le dau voie stăpînii
americani. Dar mîine?
CORNELIU VADIM TUDOR
Marţi, 10 februarie 2015

162
 Să-i tragem o beţie! Beau, beau, beau!
IMPOSTORUL SAS KLAUS IOHANNIS O ŢINE CA GAIA
MAŢU’, TOT ÎNTR-UN BRUDERŞAFT

Aţi văzut cum l-am dibuit, încă de la început, pe acest Mălai

Mare? El nu ştie să facă NIMIC. Tocmai el, care şi-a făcut slogan
electoral din „România lucrului bine făcut". Făcut grămadă, desigur.
Au trecut 3 luni de cînd Mafia SRI, dirijată de iresponsabilul Florian
Coldea, l-a scos din joben pe iepurele monstruos din Sibiu. Îi dau
dreptate excelentului gazetar Florian Goldstein (Make), care, în ziarul
„Bursa", a pus degetul pe rană, scriind că nimic nu-l îndreptăţea pe
acest individ să aspire la funcţia supremă în stat, el fiind făcut praf de
Victor Ponta şi în dezbaterile lor televizate. Şi totuşi, a cîştigat! E una
dintre cele mai neruşinate fraude electorale din Istoria Europei. Aşa
ceva e strigător la cer. Românii nu se vor împăca, niciodată, cu
această minciună colosală.
Am tras, încă de atunci, acest semnal de alarmă: Mutălăul sas
nu e capabil de nimic, fiind total paralel şi cu ţara, şi cu viaţa reală.
Iar trimestrul de iarnă care s-a scurs de la blestemata zi de 16
noiembrie 2014 confirmă cele spuse de mine. Acest Bulă cu fălci de
dulău şi cearcăne de pokerist care pierde nopţile se face că lucrează,
după îndemnul, mai vechi, al lui Ion Caramitru: face vizite la tot felul
de biserici, ca o babă colivară; azvîrle cu decoraţii, în stînga şi-n
dreapta, pe cine-o lovi, vina lui n-o fi; se bagă-n seamă şi la SRI, şi la
DNA, şi la CSM; participă la chefuri ba la Bucureşti, ba la Sibiu, ba pe
unde-a înţărcat mutu' iapa; rînjeşte fasolea, în căutare de popularitate
ieftină, la întîlniri sportive, cum a fost meciul de tenis, de la Galaţi;

163
pişe ochii la cîte-o înmormîntare; face piruete diplomatice stîngace, ca
un elefant într-un magazin de bibelouri; rosteşte, în Parlament, un
discurs seporific, care l-a adormit chiar şi pe el însuşi, făcîndu-ne să
ne gîndim că Ceauşescu era un Cicero, sau un Titulescu etc., etc.
Dacă primele luni au fost atît de jalnice, ne putem imagina cum vor
arăta celelalte. A mai rămas vreo cîrciumă nevizitată? Mai e vreum
Moş Tăgîrţă de decorat? Ar fi de rîs, dacă situaţia din ţară n-ar fi atît
de tragică. Blocajul e total. Frîna psihologică, a unui popor care încă
nu-şi revine din şoc, e cea mai periculoasă. E clar că nu putem merge
înainte cu un asemenea idiot în frunte. Pe capra căruţei româneşti e
un vizitiu mort. Vă imaginaţi scena?
Astăzi, aflu din presă că „Iohannis merge la o nouă petrecere cu
prietenii din Sibiu". A cîta? Nici el nu mai ştie. După chefurile din
noiembrie şi de Revelion, prietenul şi sponsorul său, Cristian Pavel
(care l-a furajat cu 1,5 milioane de euro) s-a spînzurat. După noua
paranghelie de pe Podul Minciunii ce nenorocire se va mai întîmpla?
Cine-o să mai moară, strivit de emoţia de a sta la masă cu aşa-zisul
şef al Statului? Cine ştie, poate că acest impostor fără egal o fi o piază-
rea şi cine intră în contact cu el dă ortul popii, mai devreme sau mai
tîrziu...
O întrebare pentru cea care împarte destinul - nu casa, nu puţul
- cu el: ascultă, madam Carmen, tu nu-i dai nici un sfat acestui om?
N-ai nici o influenţă asupra lui? Aşa tăntălău a fost toată viaţa? E slab
de minte sau are două mîini stîngi? Nu a ajuns la urechile tale cum îl
boscorodeşte şi, mai nou, îl înjură lumea? În urmă cu aproape 80 de
ani, o femeie, Wallys Simpson, l-a convins pe Regele Angliei să
renunţe la tron şi să facă ceea ce-i plăcea cel mai mai mult: să-şi

164
trăiască viaţa. Nu vrei să-i urmezi exemplul? Nu-l poţi convinge pe
bărbatul tău să plece din acea funcţie, pe care o ocupă prin fraudă şi
pe care o striveşte prin puturoşenia şi stupiditatea lui? La vîrsta şi la
experienţa ta de viaţă, dragă Carmen, ar trebui să ştii că un om poate
fi tras la răspundere nu numai pentru ce a făcut, ci şi pentru ce NU a
făcut. Iar soţul tău nu face nimic. Nu că nu vrea - nu ştie şi nu poate.
El e din alt film. E ca şi cum Bluto, din serialul de desene animate
Poppeye, ar fi extras de acolo şi pus să joace în filmul Hamlet, după
interpretarea magistrală a lui Laurence Olivier. Rîde lumea. Sau
poate că şi tu vrei un rol: Ofelia să fie interpretată de Olive, mai ştii?
Primăvara bate la uşă. Vine Paştele. Se apropie serbările cîmpeneşti şi
picnicurile la iarbă verde. Nici o petrecere nu va fi ratată de
cartoforul din Sibiu. Va munci pe brînci, făcînd cărţile şi ducînd halbe
de bere la gură. Apoi, va rosti un discurs televizat sacadat, ca o roată
dinţată, şi va mai bifa o acţiune politică pentru îmbrobodirea
fraierilor. Pe şest, va mai trage nişte sfori, cu prietena din tinereţea lui
sibiană, Laura Codruţa Kövesi, pentru eliminarea adversarilor şi a
celor care îl contestă. Cei doi se grăbesc, fiindcă ştiu bine că nu au
prea mult timp la îndemînă şi le va veni, şi lor, rîndul. Pînă atunci, să
facem bruderşaft şi să mergă banda noului Imn al României: „Bea,
bea, nu te lăsa/ Uită că viaţa e grea!".
În curînd, mă voi ocupa şi de cărticica lui, „Pas cu pas“, plină
de minciuni neruşinate.
CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris joi, 12 februarie 2015

165
 Nu veţi scăpa de gura mea, care e mai tare ca un pluton de
execuţie!

Nu ştiu cînd mi s-a creat reputaţia de om „rău de gură". În orice

caz, asta a început în anii '70, înainte de a mă întîlni şi a colabora cu
marele pamfletar Eugen Barbu. Probabil că am moştenit-o pe mama,
care era o femeie aprigă şi justiţiară. La noi în familie nu s-a înjurat,
nu s-a drăcuit - religia creştină respinge asemenea apucături.
Singurele sudalme pe care le rosteau iubiţii mei părinţi, atunci cînd îi
supăra cineva, erau: „Nenorocitul!"; „Face-s-ar muşuroi de furnici!";
„Arză-l-ar focul!" etc. Din ce straturi ancestrale, de obidă ţărănească,
au răbufnit imprecaţiile şi violenţele mele de limbaj? Mai mult ca
sigur că din aceleaşi straturi din care au izvorît pamfletele lui Tudor
Arghezi - pe care îl admir şi, desigur, nu-l pot egala.
Scriu toate acestea provocat de o serie de rugăminţi de ultimă
oră, pe care mi le-au adresat oameni la opinia cărora ţin. În linii mari,
ele sună cam aşa: „Nu-l mai ataca pe Klaus Iohannis, fiindcă pare el
mototol, dar e viclean şi răzbunător". Evident, ştiu asta. L-am dibuit
încă de la primele ieşiri în public. Dar nu-i cereţi vulturului să fie pui
de găină. Vorba lui Martin Luther: „Nu pot altfel!". Păstrînd
proporţiile, aşa voi spune şi eu. Şi fermitatea mea e dictată nu de
greşelile pe care, în mod inevitabil, le face acest om - ci de impostura
lui inimaginabilă. El n-are ce să mai schimbe, sau ce să mai corijeze,
pentru simplul fapt că ocupă, prin fraudă, o poziţie la care absolut
nimic nu-i dă dreptul. „Atunci cînd primul nasture al unei haine e
încheiat strîmb, toată haina sa stă strîmb" - zicea Goethe. Tot aşa şi cu
acest şmecher din Sibiu: tot ce face el e strîmb, de la început. Nimic

166
nu e valabil, fiindcă e clădit pe o colosală minciună originară. Poate
un om drept, ca mine, să consimtă, prin tăcere, la o asemenea farsă
sinistră? Nu nu poate. Aşa că voi vorbi. Şi voi scrie. Pînă cînd
individul va pleca. Eu n-am instinct de conservare. Aşa ceva au
animalele. Eu am destinul de a rosti adevărurile mari cu vehemenţă.
N-au ce să-mi facă.
Şi-au rupt dinţii alţii mai breji decît odrasla de tractorist Florian
Coldea: mă refer la Ion Iliescu, Adrian Năstase, G.I. Chiuzbaian,
Rodica Stănoiu, Virgil Măgureanu, Emil Constantinescu, Valeriu
Stoica, Traian Băsescu ş.a. Unde sînt prigonitorii mei? Nu sînt. Nu
mai sînt, sau sînt prin puşcării, ori în mormînt. Ce minunat este să
poţi rosti adevărul! Să ai inima curată şi uşoară! Să treci cu fruntea
sus printre oameni! Să nu te înjure sau să te scuipe lumea pe stradă.
Iar adevărul suprem, al acestor 25 de ani blestemaţi, este că România
a încăput pe mîna unor golani, care au cîrpit cîteva clişee verbale şi
comportamentale, maimuţărind o democraţie artificială, de import.
În timp ce papagalii ăştia îi ţineau de vorbă pe români - alţii îi
buzunăreau şi le tîlhăreau ţara. Apare numele meu, sau al fratelui
meu, generalul Marcu Tudor, în vreun denunţ, sau pe vreo listă de
persoane care au furat, ori şi-au depus banii prin bănci străine? Nu
apare. Dacă nici acum nu pricep românii cine e integru şi a apărat, în
mod dezinteresat, Interesul Naţional, atunci e vai de capul lor.
Nu vor scăpa, nici ei, de gura mea bogată. Dar, eu sper că se vor
dezmetici, măcar în ultimul ceas. Şi, ca dovadă că limba mea arde ca
fierul roşu e faptul că sînt interzis pe toate posturile de televiziune:
TVR, Realitatea TV, România TV, Prima TV, Antena 3, Naţional TV
etc. Dacă toate astea au un numitor comun, acela e faptul că s-au

167
solidarizat în blocarea mea. Mi-au pus căluş la gură. dar stiloul din
mînă nu mi-l pot smulge decît odată cu mîna...
CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 15 februarie 2015

DRUMUL DE LA PUŞCULIŢĂ LA PUŞCĂRIE

Am auzit că cei aproape 600 de parlamentari tremură de teamă

că li se vor dibui afacerile necurate şi fărădelegile. N-au decît. Le urez
tremurare uşoară. În timp ce eu mi-am vîndut crucea de aur, de la gît,
iar fiicele mele şi-au vîndut cerceii din ureche, ca să mă ajute să duc
mai departe fenomenul România Mare – revistă şi partid – alţii
dădeau „ţepe”, după care evoluau către „tunuri”. Aceasta e proba
verităţii: averea. De unde au unii averile astea colosale? Nu ai cum,
din muncă cinstită, să faci atîţia bani. Din muncă cinstită abia trăieşti
de pe o zi pe alta, mai ales pe vremurile astea de criză. Cele mai
multe afaceri necurate s-au făcut cu Statul. Care, din păcate, s-a lăsat
jefuit. E ca şi cum un călător, în tramvai, simte că hoţul îi bagă mîna
în buzunar, dar nu numai că nu zice nimic – îi face semn să-i
cotrobăie şi prin celălalt buzunar. De unde avem noi, românii,
apucăturile astea? Ce atavism nenorocit ne-a făcut să dăm cel mai
mare procent de infractori pe cap de locuitor? Să fie, oare, vorba de
acele reziduuri ale legiunilor romane, care proveneau din temniţele şi
de la galerele altor provincii, mai ales din Nordul Africii? Rămăşiţe
pe care s-au altoit ţiganii şi grecii fanarioţi? Nu se lipeşte conduita
corectă de noi în ruptul capului. Ce Etica Protestantă? Vax Albina!
„Săracul miroase a prost” – zicea, din puţul gîndirii sale, Gigi Becali.

168
Pînă una, alta prostul s-a dovedit a fi el. Şi majoritatea celor din Lotul
Fotbalistic. Altceva mă doare: mentalitatea de a rîde de oamenii
cinstiţi şi strîmtoraţi. Ca şi dificultatea unui om integru de a rezista
într-un colectiv, sau într-un domeniu: el fie că e corupt, fie că e
rejectat. Asistăm, acum, la unele dezvăluiri care arată ce reţea de
complicităţi sinistre s-a urzit, în timp, pe spinarea acestei ţări. Atît eu,
cît şi alţi colaboratori ai mei am tras numeroase semnale de alarmă,
dar tot noi am fost cei pedepsiţi. Iată două secvenţe din anul
blestemat 2011.
1) La 4 ianuarie, executoarea judecătorească Paula Şomîldoc
(însoţită de avocatul Mafiei, Mihai Petre) a năvălit peste Conferinţa
de Presă a PRM şi ne-a somat să evacuăm clădirea. Operaţiunea era
clocită de Traian Băsescu, Elena Udrea şi Adriean Videanu – cel care
îi spunea Matrozului că Şomîldoaca e fata lui de încredere şi a mai
folosit-o, cu succes, şi la alte evacuări. Acel atac mafiot s-a făcut sub
protecţia unui dispozitiv formidabil: nu mai puţin de 140 de poliţişti
şi jandarmi, dirijaţi de sinistrul Petre Tobă (care, ulterior, a şi fost
avansat!). N-am să mai reiau momentele acelei zile blestemate, în care
gorilele mi-au fracturat o mînă (pe care mi-am pus-o în ghips), fratele
meu, ditamai generalul Armatei Române, a făcut preinfarct, lui Bebe
Ivanovici i s-a deschis o rană de la Revoluţie, soţia consilierului meu
Florin Simion a fost molestată şi ridicată pe sus, cu scaun cu tot etc.
Urmarea? A doua zi, L.C. Kövesi a anunţat, la toate televiziunile, că s-
a început urmărirea penală şi criminalistică (?!) împotriva mea. Toate
dovezile mele au fost aruncate la coş, inclusiv cele care arătau că era
vorba de Mafia Retrocedărilor, care pusese ochii pe imobilul din Str.
Emile Zola nr. 2, deşi adresa vizată era cu totul alta, în Aleea

169
Modrogan, iar aşa-zisul moştenitor era mort, de 3 ani, la Los Angeles.
Am fost trambalat la Parchetul General şi era cît pe-aci să fiu arestat –
cu toate că eram membru al Parlamentului European. Chiar şi acum,
cînd scriu aceste rînduri, primesc citaţii să mă prezint la Parchetul de
pe lîngă Înalta Curte. Mafioţii n-au păţit nimic, îşi văd, pe mai
departe, de treabă şi fac victime omeneşti. Apropo de Mafia
Retrocedărilor: de ce nu se leagă, nimeni, de numitul Măi Antal Ion,
care deţine peste 40 de case şi apartamente în Capitală, toate obţinute
prin jaf? Unele i-au fost atribuite de Traian Băsescu, pe cînd era
primarul Capitalei.
2) La 18 iulie 2011, Marius Marinescu a sesizat Comisia de
Abuzuri a Camerei Deputaţilor cu privire la Gala Bute. Cei de acolo
au alertat Oficiul de Luptă Anti-Fraudă, care, la rîndul său, s-a
adresat Curţii de Conturi. I-am publicat lui Marius Marinescu două
editoriale în „Tricolorul“. Dar Madam Kövesi a tăcut ca peştele în
conservă. De ce, cucoană? Îţi spun eu ce-ai păzit: ai fost complice,
prin înfundarea urechilor şi ridicare din umeri. În orice altă ţară cu
pretenţii de civilizaţie, un asemenea magistrat e considerat un pericol
public, fiind destituit şi chiar arestat. La noi, însă, orice mîrşăvie e
posibilă – cu complicitatea unor ziare şi posturi de televiziune putred
de corupte.
În vara anului 2006, eu am pus piatra de temelie a Puşcăriei
Mafioţilor. Mai ţineţi minte? N-am avut bani şi continui lucrarea, dar
ideea rămîne în picioare şi e mai actuală ca oricînd. Cîteva luni mai
tîrziu, la 18 decembrie 2006, l-am trimis pe Traian Băsescu – el fiind
de faţă, în Parlament – la puşcăria respectivă. Drept răzbunare, acesta
avea să scoată PRM din Parlament, după 2 ani. Nu înainte de a-i

170
spune lui Vasile Blaga: „Vreau să aibă PRM 4 procente şi cîteva
zecimi, sub pragul electoral, să se oftice Vadim”. Iar Buldogul a pus
umărul la acea fraudă ordinară. Pe atunci, haita lui Băsescu era pe cai
mari. Tăia şi spînzura. Avea puşculiţa Statului pe mînă. Acum, de la
puşculiţă a ajuns la puşcărie. Nu în totalitate, dar nu-i timpul trecut.
Cine îi bagă pe borfaşii ăştia la zdup? Păi, exact cei care i-au ajutat să
spolieze o ţară şi să calce pe cadavre: Kövesi şi Coldea. De ei de ce nu
se ocupă nimeni? Ei sînt mai presus de Lege? Ce uşor le vine să
întoarcă armele împotriva acelora pe care i-au slugărit pînă acum! Ce
firesc li se pare să le sară în spinare! Dar ei nu pot prosti pe nimeni.
Lucrurile sînt clare: toţi cei care au nenorocit ţara asta, în 25 de ani,
trebuie să plătească! Şi vor plăti. Cutia Pandorei a fost deschisă şi
clocoteşte o furie în populaţie ce nu poate fi descrisă în cuvinte.
CORNELIU VADIM TUDOR
16 februarie 2015

ŢARA E CONDUSĂ DE OAMENI FĂRĂ RUŞINE ŞI FĂRĂ

DUMNEZEU

Motto: „Boala de care suferă societatea românească e lipsa de

caractere”.NICOLAE IORGA

Tîrziu de tot, după ce am cutreierat 50 de ţări ale lumii, am

înţeles un lucru esenţial: valoarea şi dezvoltarea unei ţări sînt date nu
de bogăţiile naturale, ci de oameni. Pare un truism, folosit drept

171
clişeu de cultura realist-socialistă („Omul, ce minunat sună acest
cuvînt!” – Maxim Gorki), dar dacă ne gîndim bine şi apelăm la
exemple concrete, ajungem, mai devreme sau mai tîrziu, la acest
adevăr. În Istorie au existat ţări care, aidoma unor pomi plini de
roade, s-au surpat sub povara propriilor bogăţii, sau au fost trădate
de „caii troieni”, devenind sclave ale unor forţe mult mai puternice.
În definitiv, pe aşa ceva s-a bazat şi colonialismul, în toate epocile. La
ce i-a folosit Daciei uriaşa ei bogăţie? Sau Americii latine? Ori Africii?
De cealaltă parte, vedem peisajul unor ţări aride, ca Anglia,
Germania, Suedia – care au clădit imperii prin puterea inteligenţei şi
forţa armelor.
Neîndoielnic, România e o ţară bogată. Dacă ţinem seama de
prospecţiunile şi evaluările făcute de americani – chiar foarte bogată.
Unii afirmă că, practic, rezervele de gaze naturale şi de petrol sînt
nesecate. Adică nu s-au epuizat de-a lungul atîtor jafuri succesive, ci
au regenerat, mai ales cele de pe Valea Prahovei. Şi atunci, de ce e
ţara săracă? Şi nu de ieri, de azi, ci de amar de vreme, din timpurile
în care s-a născut bocetul scurt „Săracă ţară bogată”?! Săracă a fost şi
pe vremea Ducăi Vodă, cînd ţăranii mîncau azimă făcută dintr-o
făină nebună: coajă de copaci pisată. Săracă a fost şi pe vremea
fanarioţilor, cînd s-a născut cuvîntul „ticălos”: venea zapciul, să
încaseze birul, dar rumânul nu avea de unde să-i dea, aşa că grecul
punea ochii ba pe o velinţă de pat, ba pe o icoană, o ridica în soare şi
zicea: „Tii, kalos!” – „Tii, ce frumos!”; ţăranul a reţinut expresia, după
care zicea „Iar a venit ticălosul!”. Săracă a fost ţara asta şi pe vremea
ocupaţiei Principatelor de către trupele ţariste, cînd generalul
Kutuzov a spus „Nu le voi lăsa valahilor decît ochii, ca să plîngă” – el

172
vorbea de ochi, care avea o clapă neagră, acoperind o orbită goală…
Săracă a fost ţara şi în vremea (mult lăudată astăzi) a lui Carol I, de
vreme ce s-au răsculat oamenii, cutremurul social din 1907 fiind un
semnal al cutremurelor politice şi militare din întregul Secol XX.
Furtuna sărăciei a măturat lumea românească şi pe vremea lui Carol
al II-lea, şi pe vremea ocupaţiei staliniste, şi în cei 25 de ani de
domnie a lui Nicolae Ceauşescu. Perioadă în care parcă-parcă s-a
simţit o nivelare, dar nu pot să spun că se trăia bine, că tot omul avea
o casă, un serviciu etc. Epoca aceea creşte azi în valoare şi generează
nostalgii din simplul motiv că, în comparaţie cu catastrofa ce a urmat,
se trăia, totuşi, omeneşte. Nimeni nu mă va convinge, în ruptul
capului, că Ceauşescu a fost corupt! Toate invenţiile alea, cu
robinetele de aur de la baie, cu miliardele de dolari prin bănci străine
sînt flatulaţiile unor nemernici, care spurcă tot ce ating. Nu sînt cîtuşi
de puţin un nostalgic – ci un om corect, care şi-a cîştigat dreptul
moral de a spune ce gîndeşte.
Astăzi, nivelul de sărăcie din România e imposibil de descris în
cuvinte. Ce ar putea să mai mergă într-o ţară pe care nişte bande,
succesive, de hoţi au făcut-o praf? Îmi plînge inima în mine cînd văd
în ce hal a ajuns ţara asta. Cînd aflu, de la televizor, că au murit 2
bătrîni, sau 6 copii asfixiaţi de o sobă defectă, cu care au încercat să se
ferească de frig. Poetul care sînt suferă ca un cîine cînd vede că
românii mei îşi vînd rinichii, sau fură şi cerşesc pe toate meridianele
lumii – de foame, de disperare. În vremea asta, alţii au făcut averi
inimaginabile. Iar ceea ce iese acum la lumină e doar vîrful
aisbergului. Nu ţara e de vină – ci oamenii care o conduc. Sînt prea
lacomi. Bolnavi de Putere şi de Avere. Boală pe care nu o vindecă

173
decît sapa şi lopata. Sau plutonul de execuţie. Această veritabilă
„Noapte a Valpurgiei”, adică valurile de defilări în cătuşe, neapărat
televizate, nu reprezintă decît diversiunea prin care se încearcă
acoperirea unor nenorociri şi mai mari. Mai exact, se încearcă
distragerea atenţiei de la: 1) Explozia, fără precedent, a preţurilor şi
prăbuşirea nivelului de trai sub limita suportabilităţii umane; 2)
Presiunile infernale, pe care FMI, Chevron, Gold Corporation şi alte
caracatiţe mafiote le fac pentru ca România să le cedeze toate
bogăţiile sale, de la aur, argint şi uraniu la cele 12 companii naţionale
energetice, la care se adaugă şi Centrala Nucleară de la Cernavodă; 3)
Războiul în care, matematic, va fi tîrîtă România.
Iar lichelele care se tot perindă la putere nu îndrăznesc să sufle nici o
vorbă critică. Nimic. Tăcere de mormînt. Iată de ce am fost eliminaţi
noi, patrioţii şi justiţiarii de la PRM, de peste tot. Deranjăm. Punem
probleme. Îndrăznim să ne opunem. Nu vrem ca ţara lui Eminescu să
ajungă o leprozerie, sau un bordel. Dar Dumnezeul acela pe care
nelegiuiţii nu Îl au o să-i bată crunt. În scurt timp după aruncarea
ţării în război, populaţia înfuriată le va sări leprelor în spate. Cine
ştie? S-ar putea ca aceea să fie unica şansă de salvare a ţării, din fălcile
acestei Mafii rapace.
CORNELIU VADIM TUDOR
17 februarie 2015

174
TRAIAN BĂSESCU A SUNAT-O, MARŢI, PE LAURA CODRUŢA
KÖVESI, AFLATĂ LA MADRID, ŞI I-A SPUS:
,,GATA CU JOACA!”

Eu nu cred în arestările bazate numai pe denunţuri. Acestea

sînt vorbe goale. Toţi spunem în viaţă, uneori, vrute şi nevrute. Un
părinte îi zice copilului: ,,Eu te-am făcut, eu te omor!”. Acum ce
facem, îi luăm cu duba pe toţi părinţii mai slobozi la gură, acuzîndu-i
de ameninţare cu moartea? Păstrînd proporţiile, aşa şi cu cei arestaţi
preventiv, pentru a fi forţaţi să-i dea în gît pe adversarii unui regim
politic. În repetate rînduri, Elena Udrea a fost tăvălită prin cerneala
pamfletelor mele. Ea nu mi-a răspuns decît o singură dată: m-a făcut
la televizor ,,pupinceauşist” – calitate cu care chiar mă mîndresc. Un
elementar simţ al dreptăţii mă face să fiu foarte precaut atunci cînd e
vorba de acuzaţiile verbale – repet, exclusiv verbale – care i se aduc,
în cascadă, acestei tinere femei. Putem oare să zdrobim demnitatea
fiinţei umane într-un asemenea hal? Să ferecăm în lanţuri un om ca
pe criminalul grec Passaris? Să-l plimbăm pe marele ecran al ţării ca
pe o fiară? Cine e atît de nemernic să zdrobească omul în felul acesta?
De ce s-au oprit aici? De ce nu i-au pus Nimfei din Pleşcoi şi ghiulele
la picioare? De ce nu i-au tras pe cap o cagulă portocalie, aşa cum au
condamnaţii la moarte? Şi de ce nu i-au tăiat, oare, degetul obraznic
pe care îl tot ducea la nas, sau poate chiar nasul, ca pe vremea
turcilor, cînd erau însemnaţi pretendenţii la domnie (a se vedea cazul
lui Nicolae Milescu Spătarul, rămas cîrn, cu nasul ca o priză)?
Faptele sînt consumate. M-am bucurat, sincer, de eliberarea Elenei
Udrea din arest. Am aflat şi ce anume a contribuit la această decizie:

175
 1) Marţi, Traian Băsescu i-a telefonat junioarei sale
baschetbaliste Kövesi (aflată la shopping, la Madrid) şi i-a spus ceva
cam de genul: ,,Gata cu joaca!”. Aceea – nu proastă de felul ei – a
priceput rapid şi a răspuns: ,,O.K., am înţeles!”.
2) Tot Băsescu i-a dat ordin preşedintei Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, Livia Stanciu, reamintindu-i că el a instalat-o în acea
funcţie şi rugînd-o să aprobe cererea de eliberare condiţionată. Punct
ochit, punct lovit.
Şi atunci, de ce tot circul ăsta? Ce fel de Justiţie mai e aceasta?
Unde, în lume, mai există o asemenea batjocură? Este o singură
soluţie: magistraţii să nu mai dea în brînci pentru a-i asmuţi pe
mascaţi împotriva unor oameni pînă nu au probe-beton. În caz
contrar, ei pot compromite grav chiar acele măsuri justificate, pe care
opinia publică nu le va crede întemeiate.
CORNELIU VADIM TUDOR
18 februarie 2015

Americanii joacă la două capete

Ani de zile am crezut că Marile Puteri îşi respectă cuvîntul dat. Măcar
atît. Germania lui Hitler şi Rusia lui Stalin aveau multe şi mari
păcate, dar nu se ocupau cu găinării. Îşi apărau oamenii, adică agenţii
cu care lucrau într-o ţară sau alta. Mergeau pentru ei pînă în pînzele
albe. Dar multe s-au schimbat de atunci. A prins aripi Imperiul de
Fragmentaţie - America.
Mai ţineţi minte bileţelul albastru - nu roz - pe care Churchill i l-a
scris lui Stalin, în februarie 1945 - aşadar, acum 70 de ani? În dreptul

176
cuvîntului România, erau propuse nişte procente: 90% voi - 10% noi.
Parcă se împărţea o pradă. Sau o grămadă de bani la poker. Marele
Buldog nu era american, decît după o bunică de-a lui, piele roşie
(irokeză). Dar Roosevelt era american şi a fost de acord cu acest troc
barbar. Numai că ei nu ştiau ce-i poate pielea lui Stalin: aşa după cum
am spus, ăsta nu ştia jocul la două capete, drept pentru care a luat tot.
Ce 10%? Nimic. Afară.
Acel blestemat răufăcător al Istoriei, Churchill, n-a instalat o
Cortină de Fier în Europa, ci o Cortină de Fiere. Care nici acum, după
7 decenii, n-a căzut, dimpotrivă, e mai ţeapănă ca oricînd. Atunci
cînd pufăia din trabuc, umflatul ăsta, de fapt, trăgea în piept întreaga
lume. În paranoia lui, nemernicul încerca să-şi răzbune umilinţa
suferită în tinereţe, în primul război mondial, cînd dezastrul militar
de la Gallipoli i-a fost imputat, drept pentru care a fost dat afară din
fruntea Amiralităţii. De-aia s-a încăpăţînat ,,indianul" să provoace al
II-lea război mondial, el fiind vinovat pentru această catastrofă în
aceeaşi măsură ca Hitler.
Şi acum, să trecem la viclenia fostei colonii englezeşti, America.
Am să încep cu dezastrul de la Pearl Harbour, din 7 decembrie 1941:
atunci, japonezii au scufundat o mare parte a flotei americane. Flotă
lăsată de izbelişte, fără nici o apărare. Să nu fi ştiut, oare, Casa Albă
de planurile nipone?
Ba bine că nu! Citiţi dezvăluirile despre ,,codurile roşii": yankeii
erau la curent cu atacul plănuit de armata Mikado-ului. Calculul era
foarte viclean: să se provoace un atac minimal, care să trezească din
hibernare opinia publică americană şi să determine intrarea SUA în
război. Exact aşa s-a şi întîmplat.

177
 Cu ce-a fost mai bun Stalin decît Hitler - asta rămîne s-o
stabilească Istoria. Pînă una, alta, anglo-americanii l-au pedepsit pe
Hitler că a invadat Polonia, la 1 septembrie 1939 - dar, după un
carnagiu înfiorător (peste 50.000.000 de victime) i-au dat unui alt
călău, Stalin, nu numai Polonia, ci şi toată Europa de Est! Ce logică e
asta? Ce morală?
Dar, să revin la şiretenia yankeilor, care ne ţineau, nouă, predici
de morală, dar îi lăsau pe ruşi să-şi facă de cap în voie. Am să fac un
salt pînă la invadarea Kuweitului de către Saddam Hussein. Cine l-a
încurajat pe acesta să facă aşa ceva, asigurîndu-l că Washingtonul nu
va reacţiona? Nimeni alta decît ambasadoarea SUA la Bagdad! După
care s-a dezlănţuit prima invazie. A se observa ce căţele turbate se
agită prin diplomaţia americană: Madeleine Albright, Victoria
Nuland şi alte evreice obraznice, care tratează restul lumii ca pe un
tampon de vată.
În 25 decembrie 1989, ambasadorul SUA la Bucureşti, Alan
Green (tot evreu, desigur), a telefonat la Televiziunea Română şi a
urlat: ,,Daţi caseta cu execuţia Ceauşeştilor! Daţi caseta cu execuţia
Ceauşeştilor!" (ceva de genul ăsta). De unde ştim? S-a lăudat chiar el,
în serialul pe care îl publică ziarul ,,Tricolorul". Aşa că pare
verosimilă şi cealaltă mărturisire a lui, conform căreia secretarul de
Stat de la acea oră, James Baker, înainte de a-l trimite la post, la
Bucureşti, i-a spus că are ca sarcină executarea familiei Ceauşescu. E
clar că a existat nu numai un amestec rusesc, ci şi unul american. Aşa
că şi Washingtonul e responsabil pentru nenorocirile pe care le trăim
noi, românii, de 25 de ani încoace.

178
 Am să dau acum cîteva mostre de ,,joc la două capete". În 2005,
americanii l-au încurajat pe Adrian Năstase în iluzia că va cîştiga
alegerile prezidenţiale. Mai mult decît atît, dar i-au luat şi banii: într-
o primă fază, 19.000.000 de dolari şi, ulterior, 100.000.000 de dolari.
Toţi s-au dus în campania electorală a lui George W. Bush. Urmarea?
A ,,cîştigat" Traian Băsescu, care era agent CIA din 1998.
Mai departe: în 2009, aceiaşi americani l-au încurajat pe Mircea
Geoană în aceeaşi iluzie prezidenţială. Urmarea? A fost scos
,,cîştigător" acelaşi om al CIA, Traian Băsescu.
În 2014, monstruoasa şmecherie s-a repetat cu Victor Ponta:
vizite peste Ocean, pupături, telefoane asiguratoare (Joe Biden) că va
fi preşedinte etc. Urmarea? A ieşit preşedinte altul, un out-sider care,
la o eventuală casă de pariuri, nu avea nici 10% şansă. Mai mult decît
atît, dar lui Victor Ponta i s-au dat noi asigurări, chiar în aceste zile, că
va fi păstrat în funcţia de premier, dar, pe de altă parte, sufocantul
Mark Gitenstein îi dă mînă liberă lui Klaus Iohannis să-l schimbe,
dacă nu prin Moţiune de Cenzură, atunci prin forţarea demisiei. Cîtă
mizerie! Asta e marea Americă, a părinţilor fondatori George
Washington, Thomas Jefferson, John Adams? Ar fi recurs
Washington la asemenea şiretlicuri golăneşti? Ţie-ţi vorbesc,
Americă!
CORNELIU VADIM TUDOR
19 februarie 2015, Paris

179
Acesta este adevăratul proces al comunismului: „DE CE ŢII CAPUL
PLECAT, COPILE?”

Mai vorbesc la telefon, din cînd în cînd, cu fostul prefect al

judeţului Constanţa, Gh. Martin. Omul e, realmente, un înţelept. Are
o judecată sănătoasă şi o exprimare clară. A fost inginer constructor şi
a contribuit la împodobirea ţării cu salba de fabrici, combinate,
hidrocentrale, şcoli, săli de sport, de cinema şi de teatru, ansambluri
de locuinţe. Adică n-a trăit degeaba, şi-a pus amprenta pe
modernizarea României. Inclusiv a Litoralului, care îi este mai
aproape. Şi ca el sînt mulţi români. Care, la fel ca şi mine, îşi fac azi
cruce: unde a dispărut acel miracol? De ce rodul muncii mai multor
generaţii de români fie că a căzut în paragină, fie că a fost furat de tot
felul de aventurieri băştinaşi şi străini? Din păcate, de 25 de ani
încoace, Poporul Român parcă s-a retras din Istorie. Din propria sa
Istorie. Dispare ca un melc în cochilie. Nu mai e prezent. Nu mai
vorbeşte. Nu mai ia atitudine. Acceptă, fără să schiţeze un singur
gest, orice minciună sau impostură care i se livrează. I s-a impus, din
străinătate, un preşedinte minoritar, beţiv şi putred de corupt? Tace
din gură. I s-a impus un alt preşedinte minoritar, traficant de copii,
care are două mîini stîngi şi habar n-are pe ce lume trăieşte? E-n
regulă, mergem înainte. De fapt, stăm pe loc – că înapoi nu mai
putem da, acolo se cască Groapa Marianelor. Dacă ar fi fost scos din
jobenul Ocultei Mondiale, de urechi, ca un iepure monstruos şi
somnoros, un chinez de la Complexul „Dragonul Roşu”, sau un arab
din suita agenţilor tripli Fathi Taher şi Muhammad Murad – ar fi fost
O.K., românii ar fi înghiţit şi aberaţia asta. Laşitatea legumicolă a

180
acestei ţări merge pînă acolo încît tot mai mulţi compatrioţi aleg să se
sinucidă. Deja s-a aprins becul roşu, de alarmă! De ce să ieşim în
stradă, să zgîlţîim ferestrele Palatelor Puterii? Mai bine ne prăvălim
de pe bloc şi ne facem ciulama. Mai nou, ţinîndu-ne de mînă. „Hora
Unirii”, în varianta modernă: „Hai să dăm mînă cu mînă/ Să ne-
aruncăm în fîntînă!”. Problema cea gravă nu e că Statul Român a
eşuat – şi a eşuat, asta e clar. Problema Nr. 1 e că Poporul Român a
eşuat, s-a risipit în cele 4 zări, şi-a pierdut şira spinării. E un fenomen
unic în Istorie şi el se află în plină desfăşurare. Dacă acum aproape
2.000 de ani ne-am luat cotropitorul – Traian romanul – şi ni l-am
făcut strămoş, acum am luat un alcoolic primitiv şi hoţ – Traian
tătarul – şi ni l-am făcut şef de Stat. Iar ravagiile celor 10 ani de
adîncă ruşine naţională se văd la tot pasul.
Din fericire, mai există români cu mintea lucidă, care au curajul
propriilor opinii. Unul dintre ei este acest Gh. Martin. Un lider al
acelei generaţii, care a construit blocuri de pe care, vai, se prăbuşesc
în gol urmaşii! Astăzi, el mi-a spus la telefon povestea tatălui său,
închis în anii ’50 pentru că a cutezat să zică ceva despre Canalul
Dunăre-Marea Neagră, care nu putea fi terminat niciodată. Cel puţin
în varianta stalinistă. Bietul om a fost închis. Iar cei doi băieţi ai săi au
crescut fără tată. Cu toate astea, au făcut şcoală şi au ajuns oameni de
ispravă. Dar ce şcoală au făcut! Toţi copiii erau veseli, se bucurau de
„vîrsta de aur” – numai ei aveau o povară în suflet şi un loc gol la
masă. Unul dintre dascăli îl întreba pe viitorul prefect: „De ce ţii
capul plecat, copile?”. Chiar aşa: de ce? Fiindcă îi era ruşine de
condiţia lui, de înger proscris. El chiar vrea să publice o carte de
amintiri, cu acest titlu. Cîţi copii de români au avut de pătimit după

181
trecerea tăvălugului bolşevic? Aceea e o traumă istorică ce nu se
poate vindeca. Într-una dintre cărţile sale, marele avocat şi publicist
Petre Pandrea scrie: „Să te ferească Dumnezeu de focul fetiţelor
rămase acasă, în urma părinţilor băgaţi la puşcărie!”. (citat din
memorie). Fetiţa aceea a lui, Nadia Pandrea, este, acum, membră a
partidului pe care îl conduc. Dar şi băieţii rămaşi cu ochii în lacrimi
aveau un foc la inimă. Un astfel de foc incendiază, din cînd în cînd, ca
pe o peliculă fotografică, şi visele lui Gh. Martin. Pe care l-am
încurajat să scrie tot, tot, tot. Îi public cartea la editura mea. Acela e
„procesul comunismului”. Nu făcătura băsistă, cu care eu am
măturat Parlamentul, în istorica zi de 18 decembrie 2006. Aceea a fost
culmea neruşinării umane: odraslele unor călăi bolşevici – Vladimir
Tismăneanu, H.R. Patapievici, Andrei Oişteanu, Andrei Cornea ş.a. –
să pună la zid Biserica Ortodoxă Română şi pe cîţiva dintre cei mai
mari scriitori patrioţi: Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu,
Mihai Ungheanu ş.a. Bine că mai există oameni de caracter într-o
„Ţară minoră, ţară de secături” (vorba lui Octavian Goga). Iar cei care
vor să-şi elibereze sufletul şi să ajute tînăra generaţie să înţeleagă ceea
ce s-a întîmplat şi n-ar mai trebui să se întîmple, rog să mă caute, să-
mi scrie. Poate că pentru această misiune m-am născut pe pămînt. Iar
eu cred că mi-am cîştigat autoritatea morală să marchez acest timp şi
acest spaţiu cu bornele adevărului. La urma urmei, am pierdut totul –
în afară de onoare.
CORNELIU VADIM TUDOR
2 iunie 2015

182
 ROMÂNIA, PRIZONIERĂ ÎNTRE DOUĂ PARANTEZE
MONSTRUOASE: YALTA ŞI MALTA

Motto: „Greu la deal cu boii mici”. (FOLCLOR)

De 25 de ani, ţara asta merge din criză în criză. E ca o maşină cu

frîna pusă, condusă de cineva din afară, care păşeşte pe lîngă ea. Aţi
văzut, cred, astfel de scene: rămîne omul în pană, se dă jos, îi roagă
pe unii să o împingă şi el învîrte de volan. Uneori, motorul porneşte.
Alteori, nu iese nimic. Aşa şi cu amărîta asta de ţară. E condusă din
afară. Din şanţ în gard. Cel care o cîrmeşte, învîrtind la volan, e
stăpînul yankeu. Fiindcă e mai presus decît orice dubiu că ţara asta e
captiva colonialismului yankeu, care nu o slăbeşte din strînsoare nici
o clipă. Destinul a făcut ca această ţară să fie închisă între două
paranteze monstruoase: Yalta (1945) şi Malta (1989). Am fost vînduţi,
ca la obor, şi în Crimeea, şi în insula din Mediterana. Ne-au strîns
ruşii şi anglo-americanii ca într-o menghină. Atunci cînd strînsoarea a
mai slăbit (1964-1989), am arătat ce putem, ca popor: s-au format
cîteva generaţii de tineri care au modernizat ţara, au construit, au
uimit umanitatea cu geniul nostru incontestabil. Pe scurt, am trăit.
Am respirat. Fără pistol la ceafă. Aceasta e starea naturală a
popoarelor: să respire şi să se mişte libere. „Te laudă popoarele,
Dumnezeule mare” – spune Psalmul 67, al Regelui David, pe care eu
l-am numit, într-o carte a mea, „izvorul naţionalismului”. Dar, în loc
să progreseze, Poporul Român dă înapoi. Încă o dată se adevereşte o
zicere a lui Eminescu, din capodopera „Doina”: „Vai de biet român
săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul”… A fost rău cu ruşii. Dar e la fel de

183
rău şi cu americanii. Fiindcă orice stăpînire străină e împotriva firii şi
n-are nici o justificare. Urmaşii celor care făceau potecă la Ambasada
URSS, în anii ’50 – fac astăzi potecă în sens invers, către Ambasada
SUA. În Bucureşti, acestea se află chiar foarte aproape, pe Şos.
Kiseleff – se trece doar de pe un trotuar pe altul. Am scris de
nenumărate ori despre sufocanta stăpînire americană. „Lăsaţi-ne în
pace! Lăsaţi-ne în pace!” – exclama, cu obidă, amicul meu, Grigore
Vieru, într-o poezie despre imperialismul sovietic. Tot astfel voi
spune şi eu, la adresa imperialismului american: „Lăsaţi-ne în pace!
Lăsaţi-ne în pace!”. Am să-i dau drepturi de autor lui Grigore Vieru:
o floare şi o lumînare pe mormînt. Ce deranjează, cel mai tare, la
aceşti yankei? Primitivismul cu care aplică şabloanele rigide ale
maccarthysmului: Cine nu e cu mine e împotriva mea! Dar aşa ceva
putea spune numai Isus Christos – şi a spus-o, de altfel. În gura unor
cow-boy rudimentari, ca Bill Clinton şi George W. Bush, sună oribil.
Lumea nu-i respectă. Şi au şi părăsit puterea, în mod ruşinos. Dar au
lăsat, în urma lor, pui. Ăştia se cred Dumnezei pe pămînt. De cîtva
timp, România e condusă de nişte neoconservatori pe nume Victoria
Nuland (autoarea celebrilor scuipaţi „Fuck United Europe!”), Duane
Butcher, Dean Thompson. Ei fac „listele negre”. Ei hotărăsc cine e
frecventabil şi cine nu. Ei decid ce e mai bun pentru ţara asta. Ei
cheamă la respect instituţiile principale ale României: Preşedinţia,
Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Serviciile Secrete. Cine nu se supune
– zboară. Ultimul „komisar sovietic” e numitul Dean Thompson. De
unde îi alegeţi, fraţilor? Omul e beznicios şi obtuz la cap, dar are o
curea de transmisie: agentul CIA Laurenţiu-Mihai Ştefan, pe care l-a
extras din Ambasadă şi l-a înfipt în funcţia de consilier prezidenţial.

184
Totul e cusut cu aţă, la vedere. Indiferent ce ar vrea acest Klaus
Iohannis, culoarul lui de zbor e deja stabilit. Dar vrea, oare, ceva
Slănină Vodă? Nu vrea nimic, decît să se menţină la putere, cu orice
preţ. Însă pentru asta trebuie să se supună orbeşte. Să execute tot ce i
se porunceşte. Este, el, un bou mic, care tot încearcă să urce Dealul
Cotrocenilor? Este. Dar boi mici sînt şi ceilalţi indivizi care populează
scena publică: şi cei din Parlament, şi cei din Guvern, şi cei din
Serviciile Secrete. Uitaţi-vă ce mişcări bezmetice se tot fac, pentru a fi
schimbată majoritatea parlamentară şi a se înjgheba un nou guvern.
Din ce oameni? Păi, tot din vechituri. Indivizi fără ruşine, fără
caracter şi, vai, fără Dumnezeu. În mod sigur, Victor Ponta va fi
debarcat. Încă nu e prea clar cum se va face asta. Dar e clar că pe acest
puşti ingrat îl bate Dumnezeu. N-a reuşit, el, să-l termine pe Băsescu,
dar l-a terminat Băsescu pe el – prin intermediul lui Vasile Blaga.
Cine pierde ciolanul, pierde şi libertatea. Ca la triburile din adîncul
junglei. Haosul e total. Lumea nu mai înţelege nimic. Din cînd în
cînd, sînt aruncate pe piaţă comunicate triumfaliste, despre o pretinsă
creştere economică (?!). Numai minciuni. Boală lungă, moarte sigură.
Acest drum, trasat de stăpînii yankei, duce la cimitir. Dar nu direct, ci
cu o haltă: războiul, care bate la uşă şi e provocat, chiar căutat cu
lumînarea, de americani.
Acest text are un Motto: „Greu la deal cu boii mici”. Dar are şi un
Motto de final, dintr-un cîntec popular: „Bate boii de-i omoară”.
Fiindcă boii ăştia, care au băgat ţara cu oiştea-n gard, trebuie
cotonogiţi zdravăn.
CORNELIU VADIM TUDOR
10 iunie 2015

185
 Politicieni de unică folosinţă

Ce-i leagă între ei pe toţi aceşti oameni? Au vorbit. Au spus

unele lucruri greşite, sau neinspirate. Aşadar, mai puţin faptele lor i-
au dat în gît – mai mult li s-a tras de la vorbe. Amintiţi-vă de Daniel
Barbu, care – fiind, totuşi, de bună credinţă, – a spus ceva despre
banii alocaţi unor bolnavi, sume care mai bine s-ar duce la Cultură şi
la Cercetare. Aşa ceva nu se spune şi nici măcar nu se gîndeşte,
fiindcă miroase a fascism. De Teodor Atanasiu, ce să mai vorbim!
Omul are şi polipi, şi prune-n gură, emisia lui verbală parcă e de
dincolo de mormînt, făcîndu-mă să mă gîndesc la acel personaj, mort
de 200 de ani, din nuvela fantastică „Nopţi la Serampore”, de Mircea
Eliade. E ăsta liberal cum sînt eu ungur – dar nu orice fel de ungur, ci
agent, ca Kiss, ca Kövesi (fostul soţ al baschetbalistei), ca Rudaş Ernö
(bărbatul fostei mele iubite din 1973, frumoasa Rodica Ioaniţescu). De
cînd o fi Moş Bijboacă liberal? Păi, de cînd e şi Vasile Blaga, normal –
ăştia merg împreună, la pachet.
Un gafeur înnăscut e Traian Igaş, care se prefăcea a nu şti că 140
de poliţişti şi jandarmi evacuau, prin forţă şi prin fraudă, PRM din
sediul pe care îl deţinea în mod legal. I-am spus la telefon: „Cum nu
ştii nimic, domnule? Nu eşti dumneata ministru de Interne?”.
Evident, ştia tot, dar „branconierul“ era speriat de bombe. Radu Stroe
a căzut, şi el, pe bec: îşi reproşa doar faptul că tragedia aviatică din
Munţii Apuseni (ianuarie 2014) a avut loc în timpul mandatului său
de ministru de Interne. Şi pilotul ăla, Adrian Iovan, nu putea să-şi
aleagă alt moment? Ghinion – vorba Salamului de Sibiu. Am să-l evit,
cu dispreţ, pe Tudor Chiuariu, un prost fudul, din şcoala aia de

186
ciumeţi moldoveni, care l-a produs şi pe Cristian Adomniţei, cel care
număra stelele de pe drapelul Uniunii Europene, aşa cum număra
Ghiţă Pristanda steagurile. Nu e Caragiale mai actual ca oricînd? Am
să mă ocup de Ioan Rus. Neîndoielnic, un om de acţiune, care nu se
compară cu paraziţi ca Robert Cazanciuc. El a spus, cu voce tare, ceea
ce gîndesc destui români. Dar, aşa cum s-a exprimat, suna a
generalizare. Evident, nu toate nevestele emigraţiei muncitoare sînt
curve şi nici copiii lor nu sînt golani. Atunci cînd eşti ministru n-ai
voie să faci pamflete. Şi eu am fost înalt demnitar al Statului – mai
înalt decît un ministru – ca vicepreşedinte al Senatului. Cum mi-ar fi
stat mie, la tribuna Bundestagului, din Berlin, sau la cea a reuniunii
Senatelor Europei, din Sankt Petersburg, Rabat, Muntenegru, ori la
întîlnirea cu Papa Benedict al XVI-lea, la Vatican, sau cînd am trecut
în revistă Garda de Onoare, cu diferite prilejuri festive – să fac glume,
sau giumbuşlucuri? N-am confundat, niciodată, planurile. Din păcate
pentru acest ardelean curajos şi capabil, Ioan Rus, românii sînt cu
capsa pusă şi, vorba publicului întrecerilor sportive, jocul greşeala
aşteaptă. A greşit şi a plătit. Mult prea aspru, după părerea mea. Cei
care au ruinat ţara, efectiv, i-au cerut demisia unui om care a vorbit,
n-a dat cu parul. . Dar cei vinovaţi pentru exodul copleşitor al
milioanelor de români, cînd, oare, vor plăti?
Am intitulat acest articol, aşa cum l-am intitulat, gîndindu-mă
la seringi. Ele pot fi de unică folosinţă. Apoi se aruncă. Şi oamenii
incapabili şi plini de ei pot fi aruncaţi, mai ales atunci cînd calcă în
străchini şi se încăpăţînează să ocupe locuri pentru care nu sînt
pregătiţi. Dar asta e o altă poveste, despre care voi scrie altă dată.
CORNELIU VADIM TUDOR - 15 iunie 2015

187
 Oameni cărora nu le mai ajungi nici cu prăjina la nas

Eu sînt un om foarte comunicativ. Una dintre principalele mele

calităţi este aceasta: intru, extrem de uşor, în vorbă cu oricine. Îmi
place să descopăr noi şi noi tipologii umane, care pot deveni
personaje de roman, de teatru, de articole de presă. Prima dată cînd
am vorbit la telefon era prin 1961, sau 1962. Eram copil şi m-a dus o
soră mai mare, Lidia, la Alimentara de pe Str. Sebastian. Acolo era un
telefon public: ea a băgat o fisă de 25 de bani şi a sunat-o pe cealaltă
soră mai mare, Magdalena, aflată la serviciu. Mi-a dat-o şi mie la
telefon. Eram fascinat! Nu, nu m-am uitat în spatele aparatului, să
văd dacă sora mea era acolo, aşa cum am făcut-o pe la 5 ani, cînd ne-
am instalat, şi noi, un difuzor în perete şi eram curios să dibuiesc de
unde vin vocile. Între timp, mai crescusem puţin. Dar ce minune! În
aromele amestecate ale acelei băcănii de mahala, dintre care
distingeam bomboanele, miejii de seminţe, stafidele, cafeaua şi vinul
vărsat, sora mea îmi spunea că, dacă voi fi cuminte, îmi va aduce
ciocolată! Ea lucra pe atunci undeva, unde se prepara şi se ambala
ciocolata. Aflasem de ciocolată de la Fabrica Zamfirescu, pe Str.
Samuil Vulcan, dar nimeni nu-şi făcuse pomana cu un copil sărac,
măcar să-mi fac, şi eu, gustul. Mai tîrziu, vorbeam la telefon cu
cealaltă soră, Lidia, care lucra pe Calea Victoriei. Ţin minte, şi acum,
după mai bine de 50 de ani, numărul la care o sunam: 15.97.02. Anii
au trecut. Mai degrabă ei au trecut prin noi, decît am trecut noi prin
ei. Un copil de astăzi vorbeşte la mobil de la 2 ani, care-i problema?
Foarte puţini sînt aceia care n-au telefoane celulare la şcoală. Ele fac
parte din ustensilele cele mai obişnuite. Toată lumea vorbeşte la

188
mobil, mai ales pe stradă. Aţi observat că cei mai vorbăreţi pietoni
sînt femeile? Nevoia de pălăvrăgeală (sociologii îi zic „comunicare”)
e mult mai mare decît nevoia de hrană, ca dovadă că sînt mult mai
mulţi oameni care vorbesc la telefon pe stradă decît cei care mănîncă
pe stradă.
Şi totuşi, există unii semeni ai noştri care îşi aleg, cu grijă,
partenerii de dialog. Nu din prudenţă, ci din fudulie. Cine mai e ca
ei? Aceştia se ascund la telefon – dar nu şi la televizor, unde stau
proţap. Am să portretizez cîţiva compatrioţi, care se cred foarte
importanţi. Sînt plini de sine, s-au înălţat la cer. Fireşte, nu-i poţi sili
să răspundă la telefon, dar nu poţi ignora evoluţia lor către un
orgoliu bolnav. La început, nu fuseseră aşa, păreau oameni normali.
Dar, pe măsură ce au căpătat o funcţie, s-a umflat tărîţa-n ei şi fac
glu-glu, ca nişte curcani cu mărgele înfuriate. Eu, personal, n-am
nevoie de nici unul. Pe unii dintre ei i-am ajutat la un moment dat, în
mod dezinteresat. Eu nu m-am schimbat. Atîta doar, că nu mai am
nici o funcţie – decît pe aceea de preşedinte al celui mai curat şi mai
patriotic partid. Şi mai am ceva: am un nume. Ceea ce ei nu au şi nu
vor avea niciodată. Trecerea timpului va dovedi că eu sînt ceva mai
important decît fiecare în parte şi decît toţi la un loc. Cine-şi mai
aminteşte, azi, de şefii băncilor de pe vremea lui Octavian Goga? Sau
de mitropoliţii şi patriarhii de pe timpul lui Lucian Blaga? Nimeni.
Aşadar, să trec la fixarea lor în insectar.
DANIEL CIOBOTEA. La începutul anului 1990, el făcea parte
dintre agitatorii aşa-zisei „elite” şi „societăţi civile”, care cereau capul
Patriarhului Teoctist. Ţineţi minte: Sorin Dumitrescu, Andrei Pleşu
ş.a. N-au reuşit să-l dărîme pe bătrîn, dar i-au făcut viaţa grea. Daniel

189
s-a ales cu o funcţie mare în ierarhia bisericească. În 2001, ca
Mitropolit al Moldovei, a ţinut o prelegere la Strasbourg. Sala era
pustie. Aflat, şi eu, acolo, ca membru în Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei, i-am asigurat asistenţa, venind cu soţia şi fiicele
noastre, cu Ilie Ilaşcu şi familia lui, cu alţi demnitari români. Apoi,
seara, l-am invitat la masă, pe o terasă. Ulterior, cînd a murit Teoctist,
unii au încercat să impună un alt succesor. L-am ajutat şi atunci pe
Daniel, din înalta funcţie de vicepreşedinte al Senatului, folosindu-mi
autoritatea pentru a respecta tradiţia, statornicită de la Sofronie
Miclescu încoace, adică din 1859. Al treilea mare ajutor i l-am dat, tot
în mod idealist, atunci cînd a fost hărţuit pe motiv că ar avea un copil
din flori, handicapat, pe care l-ar fi transferat pe numele sorei sale.
Mizerii. Puse la cale de Minodora Ilie, ajutată de Paul Lambrino. Dar
Daniel a fost extrem de afectat – la 1 Decembrie 2013, aflat la recepţia
de la Palatul Cotroceni, cînd Prinţul Paul s-a îndreptat către el, cu un
pahar de şampanie în mînă, Patriarhul s-a întors cu spatele,
ostentativ. Dar de ce s-o întoarce el cu spatele la toată lumea? Să fie,
oare, vorba de trufia bănăţeană, de care suferea şi Iosif Constantin
Drăgan şi pe care miliardarul a lăsat-o moştenire şi necoptului său
nepot, Flavian, dar şi văduvei sale, Veronica Guşă? Mîndria şi
aroganţa merg mînă-n mînă în ţărişoara asta. În urmă cu cîţiva ani, o
colegă din Parlamentul European m-a vizitat în biroul meu de la
Strasbourg, zicîndu-mi că Daniel ar avea vreo 200.000.000 de euro în
bănci străine. Iar femeia are bune surse de informare în Serviciile
Secrete. Eu nu zic că-i aşa, dar dacă vor ieşi la iveală dovezi concrete?
În concluzie, Daniel Ciobotea degeaba se laudă că are vocaţie
organizatorică şi constructivă dacă încalcă mai multe porunci biblice.

190
În primul rînd că el NU e smerit. E mult prea vanitos. Nu mi-l pot
imagina spălînd picioarele unui cerşetor, sau făcînd alte exerciţii de
umilinţă, după pilda Mîntuitorului. Dacă ar fi fost cu adevărat
pătruns de fluidul miraculos al credinţei creştine, nu l-ar fi tratat cu
spatele pe Paul Lambrino, indiferent ce i-ar fi făcut acesta. Şi încă
ceva: să nu fi aflat Patriarhul de calitatea execrabilă a postului de
televiziune Trinitas? Eu sînt cenzurat total de cei de acolo, de creştini
ce sînt.
MUGUR ISĂRESCU. Alt mason. Alt om plin de sine. Înainte
vreme vorbeam destul de des la telefon, ba chiar ajutam, împreună,
oameni nevoiaşi şi bolnavi. De cîţiva ani, eroul cîntecului pe care i l-
am compus în anii ’90 („Mugur, Mugur, Mugurel/ Ai făcut din leu
căţel”) a instituit un baraj de protecţie militară, ca nu care cumva să
afle, cineva, numărul lui de telefon. Eu am aflat, însă, ceva mai
important: calitatea execrabilă a vinului produs de podgoriile sale,
din Drăgăşani. Ascultă, puştiule: să nu te pună Necuratul să-l tratezi
pe aşa-zisul conte Etienne D’Avignon cu poşirca aia, că dă ungurul
colţul! Ce deziluzie, acest oltean, bănuit de rădăcini evreieşti! Aşa
grozav se crede el, în funcţia de contabil-şef? Ce-o să facă după ce va
fi debarcat? Îl alege Loja Masonică urmaş al lui Belzebuth? Atunci
poate să spună bancuri pe săturate, cui e dispus să-l asculte. Am
observat această schimbare la el de cînd a devenit… academician!
Pentru care merite? A dat bani pentru construirea Bibliotecii
Academiei Române. Felicitări, dar nu erau banii lui, ci banii BNR.
Adică bani publici. Şi chiar dacă ar fi fost ai lui, unde, în lume, se mai
cumpără astfel de titluri academice? Mugure, vei avea o posteritate

191
tristă, fiindcă n-ai lăsat loc de Bună-Ziua şi ţi-ai pierdut omenia.
Singurul Zero care ar fi trebuit tăiat din moneda naţională erai tu.
GEORGE CONSTANTIN PĂUNESCU. Şi el s-a înălţat la cer.
Nu-l mai găseşte nimeni, decît în Top 300. Utima oară, am dat peste
el la telefon, în urmă cu cîteva luni – era la o clinică din Elveţia. Mi s-a
plîns că e sărac. Îmi venea să-i trimit, prin mandat poştal, cîţiva poli,
să-şi ia seminţe. Va veni o vreme cînd voi scrie, pe larg, cît de mult l-
am ajutat eu pe fratele mai mic al lui Viorel Păunescu. În 1994, iarna,
m-a vizitat la Poiana Braşov, rugîndu-mă să intervin pe lîngă primul-
ministru Nicolae Văcăroiu, să-i acorde licenţa pentru postul B1 TV.
Am făcut-o şi am avut succes. Acum, la acel post nu mai ai loc de
nişte cîini negri-n cerul gurii, ca acest spîn pe nume Sabin Orcan, ori
ca alt chelios beznicios, Radu Banciu. Dragă George, cei doi copii de
bani gata, ai tăi, au moştenit aceeaşi aroganţă, deşi ei, de fapt, n-au
nici o meserie (sper că nimeni nu-i atît de credul să-l ia în seamă pe
„regizorul” Bobby, iar dacă tu eşti falit, cu adevărat, asta e şi din
pricina lui).
GABRIELA VRÂNCEANU FIREA PANDELE. O ştiu pe fata
asta de cînd a venit din Moldova, ca paraşutistă. Apoi, a sărit la punct
fix: s-a măritat cu un prieten al meu, din tinereţe, Răzvan Firea. În
anul în care acest om de valoare, bolnav, a murit, ea s-a şi grăbit să se
mărite. Mai plastic spus, nici n-a lepădat bine rochia de doliu că a şi
îmbrăcat-o pe cea de mireasă. „Văduva veselă”, ediţie revăzută şi
adăugită. M-a invitat la nunta ei. Foarte mulţi penali acolo: Cristi
Borcea, Gigi Becali, M.M. Stoica ş.a. Apoi, Gabi s-a pus pe făcut copii.
Anul şi copilul, să-i trăiască. Dar a crescut şi în funcţie. Pe cît îi
creştea burta, pe atît îi creştea nasul! A devenit senatoare. Aţi văzut

192
cum umblă? Neapărat în taior şi cu servietă, în care ţine documente
f.f. importante. Nu biberoane, nu smacuri muiereşti – ci documente,
să fie clar! Cine studiază traseul acestei fetişcane băcăuane, de la
paraşutism la mega-bogătaşa de acum, va avea imaginea unui Dinu
Păturică feminin. Înainte vreme mă suna, ea, la telefon. Să mă invite
la Antena 3, să-i fac rating. Acum, de cînd e nevasta tovarăşului
Pandele, cine o mai poate aborda? Hillary Clinton e o „babă
comunistă” pe lîngă descoperirea Varanului! Adio, Gabriela, eşti
ţeapănă de parcă ţi-ar fi intrat în fund umbrela. (Aceeaşi remarcă şi
pentru fina ei, Alesssssandra Sssstoicessssscu, al cărei bunic a fost
unul dintre liderii tineretului stalinist, Cornel Fulger – ca să vedeţi ce-
a ieşit din mantaua lui Dan Voiculescu!)
ILIE SÎRBU. N-am să-i fac cinstea de a-i acorda prea multe
rînduri. Şi bănăţean, şi răspopit. Fostul popă ştie că, atunci cînd
ginerele lui va pierde puterea, ba chiar va ajunge după gratii, o să
urce, şi el, drumul Calvarului. În viaţa mea, l-am rugat pe acest om
un singur lucru: să-l convingă pe cel care a acoperit ciuful Dacianei
(smotocit de colonelul Robert Turcescu) să elimine din Legea
Hingherilor cuvîntul „eutanasie” – adică să nu mai fie ucişi bieţii
căţeluşi. Ne aflam la mine acasă, în noiembrie 2014, unde Ilie Sîrbu
venise să mă roage să-i dau lui generică voturile mele, în turul II. Ştia,
şi el, că aveam mult mai multe decît 500.000 – de altfel, mi-a şi spus-o.
Mi-a promis că îl va convinge. Eu m-am ţinut de cuvînt, dar el nu s-a
ţinut. Atunci m-am gîndit la un aforism, pe care îl publicasem într-o
carte: „Cînd iese Dumnezeu dintr-un răspopit, intră Dracul”. Adio,
Ilie Sîrbu! Ţi-am făcut o onoare prea mare cînd te-am primit în casa
mea. CORNELIU VADIM TUDOR - 17 iunie 2015

193
Scrisoare Deschisă adresată socialistului Martin Schulz, preşedintele
Parlamentului European

PSD – UN PARTID PUTRED DE CORUPT, CARE CALCĂ PE

CADAVRE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ FURE CASA COPIILOR MEI

Stimate domnule Martin Schulz,

Am fost colegi, timp de 5 ani, în Parlamentul European. La
încheierea mandatului meu, în mai 2014 (cînd am fost împiedicat să
mai intru în PE, prin aranjamentul – blatul – dintre Victor Ponta şi
Traian Băsescu), aţi avut amabilitatea să-mi trimiteţi o scrisoare de
mulţumire şi de apreciere a activităţii mele. Am pus-o în ramă şi o ţin
la vedere, în biroul meu de şef al publicaţiilor „România Mare” şi
„Tricolorul”. De ce vă scriu? Pentru a vă semnala un abuz
incalificabil săvîrşit de Partidul Democraţiei Sociale din România,
membru al Internaţionalei Socialiste, aflat la guvernare. În urma unor
articole apărute în publicaţiile mele, şi care nu au fost scrise de mine,
doi fruntaşi ai acestei formaţiuni, pe nume Codrin Ştefănescu şi Ana
Birchall, m-au dat în judecată. Deşi eu le-am oferit, în mod
democratic, un Drept la Replică, aceştia au refuzat (?!). Prin tot felul
de manevre dubioase, eu n-am fost înştiinţat de cele două procese şi
le-am pierdut, prin lipsă de apărare. Menţionez că PSD deţine toate
pîrghiile Puterii, în primul rînd Ministerul Justiţiei, Ministerul de
Interne şi Parchetul General, aşa că orice nelegiuire e posibilă. Acum,
fiecare dintre cei doi îmi cere despăgubiri uriaşe – bani pe care un om
integru, ca mine, nu-i are, mai ales pe aceste vremuri de criză.

194
Urmarea? Amîndoi au recurs la serviciile unui Birou de Executori
Judecătoreşti – Dobra, Coşereanu şi Asociaţii (firmă apropiată de
Mafia PSD) – care s-a făcut stăpîn pe casa de 4 camere, unde locuim
eu şi familia mea din 1990 şi pînă acum, prin urmare de 25 de ani.
Numai că această casă modestă NU este a mea, ci a uneia dintre
fiicele mele, căreia i-am donat-o cu 5 ani în urmă (în 2010), înainte de
orice proces. Mai mult decît atît, dar Legea a fost interpretată eronat
de aceşti portărei, direct interesaţi să cîştige, şi ei, o parte din sumă:
nimeni nu se poate face stăpîn pe un bun care are un alt proprietar.
Modificarea Legii a fost făcută cu mulţi ani după ce eu i-am donat
casa fiicei mele – e vorba, deci, de principiul ne-retroactivităţii Legii,
de care aceste complicităţi mafiote NU au ţinut cont. Prin urmare, în
România condusă de social-democraţi, pentru un articol de presă îţi
este aruncată în stradă familia (?!). Asta e protecţia socială de care
face atîta caz mişcarea socialistă europeană? Aşa o fi şi în Germania?
Nu cred.
Domnule preşedinte, dacă acest PSD calcă pe cadavre în ţara
mea, măcar pe plan internaţional să-i fie ruşine. În eventualitatea că
veţi lăsa acest partid-mamut, plin de puşcăriaşi sau de urmăriţi
penal, să taie şi să spînzure în România, imaginea Internaţionalei
Socialiste va fi grav compromisă. Eu, unul, respect deciziile Justiţiei,
mai ales că multe din legile actuale sînt şi rodul muncii mele, de
vicepreşedinte al Senatului României – dar ştiţi foarte bine cum merg
lucrurile aici, într-o ţară balcanică, unde se cere şpagă şi în cimitir, şi
în saună – fie bani, fie tablouri, fie caltaboşi, orătănii şi băutură, fie
favoruri sexuale. E pentru prima oară cînd îmi dau seama că
generosul proiect al Uniunii Europene, pe care l-am susţinut cu

195
putere (eu fiind decorat, în decembrie 2004, cu cea mai înaltă
distincţie a ţării, Steaua României, pentru contribuţia adusă la
procesul de aderare) – va sări în aer de aici, din România, paralizată
de metastaza corupţiei. Întregul act de Justiţie din România Mafiotă e
un uriaş fenomen de malpraxis.
În concluzie, vă rog să folosiţi autoritatea pe care o aveţi şi să
stopaţi abuzurile de factură fascistă pe care aşa-zişii socialişti din
România le comit fără ruşine. Totul pînă la copiii mei! Al dvs.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Fost finalist al alegerilor prezidenţiale din 2000
Membru al Academiei Mondiale „Albert Schweitzer”,
Membru al Academiei Tiberine din Roma
Bucureşti, 18 iunie 2015

RADU BANCIU, UN BOLNAV MINTAL CARE MI-A ÎNJURAT

COPIII LA B1 TV – ULTIMA FOSILĂ BĂSISTĂ, CU 2.000.000 DE
EURO DATORII LA STAT

În atenţia doamnei Laura Georgescu şi a celorlalţi membri ai

Consiliului Naţional al Audiovizualului

Doamnelor şi domnilor,
în emisiunea „Lumea lui Banciu”, difuzată de postul B1 TV în
seara zilei de 19 iunie a.c., numitul Radu Banciu a depăşit orice limită
a abjecţiei: mi-a atacat copiii, făcîndu-i hoţi (?!), întreaga mea familie,
de altfel, în mintea lui bolnavă, fiind formată din hoţi (?!). Mai mult

196
decît atît, dar într-un acces prelungit de delirium tremens, acest
psihopat a minţit că eu l-aş fi înjurat (?!) pe dl. Martin Schulz,
preşedintele Parlamentului European, şi că am fost un adversar al
aderării României la structurile democraţiei occidentale. Este de
neimaginat cum poate un individ să fabuleze în halul acesta – fără
teamă de consecinţele penale! Toată lumea ştie ce contribuţie am avut
eu, ca secretar şi, mai apoi, ca vicepreşedinte al Senatului României,
la aderarea României la Uniunea Europeană. De altfel, în decembrie
2004, exact pentru aceste merite am primit cea mai înaltă decoraţie a
Statului Român: Steaua României, în grad de cavaler. În ceea ce-l
priveşte pe dl. Martin Schulz, am avut relaţii cordiale cu acesta,
primind de la el, după terminarea mandatului meu de
europarlamentar, în 2014, o călduroasă scrisoare de mulţumire
pentru activitatea pe care am depus-o la Strasbourg şi Bruxelles, dar
şi la reuniunile Senatelor Europei din Berlin, Sankt-Petersburg,
Atena, Muntenegru, Rabat etc. Şi vine acum un primitiv cu sînge
stricat, care prinde muşte şi a fost văzut vorbind cu vitrinele (?!), să
falsifice realitatea! El, care spăla vase într-o pizzerie din Marsilia! El,
care se lăuda că tatăl lui a fost acel procuror din Tg. Mureş care a
pronunţat ultima condamnare la moarte din anii comunismului! El,
care, în noiembrie 2010, şi-a început mizerabila emisiune cu aceste
cuvinte infame: „Am să vă dau o veste bună: a murit Adrian
Păunescu!”. Aceeaşi mîrşăvie sub-umană a săvîrşit-o şi faţă de mama
fraţilor Becali, care, bătrînă şi invalidă, murise înecată – paranoicul
analfabet jubila! Doamne, în ce ţară trăim? Cum poate fi tolerat, în
spaţiul public, un asemenea nemernic, care se bucură de moartea
altora?

197
 Chiar pe parcursul acelei emisiuni infecte, în care familia mea
era bălăcărită ca la uşa cortului, l-am sunat pe patronul postului B1
TV, Sorin Oancea, cerîndu-i un Drept la Replică. I-am spus acestuia
că, dacă nu-l bagă în cămaşă de forţă pe dement, postul lui va muri
pînă la sfîrşitul anului – are datorii la stat de 2.000.000 de euro, care
au fost re-eşalonate în mod straniu. De către cine? Cu cca. 1 an în
urmă, în publicaţiile mele „România Mare” şi „Tricolorul” a apărut
un articol despre „banii negri” cu care e menţinut în viaţă B1 TV: cei
mai mulţi, 50.000 de euro pe lună, erau furnizaţi de Elena Udrea. Voi
sesiza DNA-ul cu privire la aceste surse de finanţare.
Speriat, el însuşi, de enormitatea porcăriilor debitate de acest
specimen bolnav de ură, Sorin Oancea mi-a promis că va analiza
situaţia şi că mă va căuta a doua zi. Nu m-a căutat nici pînă azi. I-am
dat un SMS, prin care am solicitat, din nou, un Drept la Replică, în
conformitate cu Legea. Tăcere de mormînt! Ulterior, surse din B1 TV
m-au informat că acest Oancea e prieten cu Banciu (sînt la „pertu”),
aşa că nu-mi va acorda Dreptul la Replică. Aşa merge treaba într-o
ţară membră a Uniunii Europene, în anul 2015? Nu se mai respectă
nici o lege? Poate orice bolnav mintal să vină şi să spurce o familie
întreagă, împroşcînd-o cu cele mai pestilenţiale lături ieşite din gura
lui de canal, dar nu păţeşte nimic? Mîine ce va urma?
Doamnelor şi domnilor,
Solicit să analizaţi caseta emisiunii respective şi să aplicaţi
postului B1 TV cea mai drastică sancţiune. În măsura în care n-o veţi
face, funcţionarea CNA nu va mai avea nici o justificare. Numele
meu, cel al fratelui meu, generalul ing. Marcu Tudor, al surorilor
mele, al fiicelor mele – nu apar în nici un denunţ, în nici o anchetă,

198
tocmai pentru că sîntem creştini practicanţi şi în familia noastră
cinstea nu e o virtute, e o religie.
Al dvs.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare
Duminică, 21 iunie 2015
.

Un paradox al României post-decembriste: AVIAŢIA E LA

PĂMÎNT ŞI AGRICULTURA E ÎN AER!

Am primit astăzi o epistolă din partea inginerului Dan

Stănescu, secretarul Filialei Judeţene Prahova a PRM. Da, acest partid
există, funcţionează, se consolidează – dar mai are loc de ăştia, pe
micul ecran? Am spus toate astea ca să-i pun la punct pe cei care
deplîng dispariţia (?!) PRM. „Cîinele moare de drum lung şi prostul
de grija altuia”. Acest partid n-o să dispară nici măcar cînd voi trece
eu în lumea celor drepţi. Atîta timp cît idealul înfăptuirii României
Mari nu va fi atins şi cît va exista un electorat naţionalist – PRM va
trăi. Dar, nu asta doream să spun. Ing. Dan Stănescu îmi propune
spre publicare o Scrisoare Deschisă, pe care ing. Mircea Voinea,
liderul sindicatului SITECO, de la Uzina de Armament din Plopeni, a
trimis-o Preşedinţiei şi Parlamentului. Întîmplarea face că eu cunosc
bine acea uzină. Ea nu s-a dărîmat nici măcar la devastatorul
cutremur din 4 martie 1977, care a afectat localitatea; ştiu asta din
vizita pe care am făcut-o acolo, ca reporter AGERPRES, însoţindu-l
pe Paul Niculescu-Mizil. De cîţiva ani, însă, marea unitate a fost pusă

199
pe butuci. Angajaţii – aruncaţi în stradă. Deşi n-a mai fost nici un
cutremur. Şi nici altă calamitate. România a fabricat, tot timpul, arme
de cea mai bună calitate. Ca istoric, pot spune că un român a brevetat
tragerea cu mitraliera prin elicea avionului – e vorba de Gogu
Constantinescu, cel care, în 1911, lucra alături de genialul Thomas
Edison, în laboratorul acestuia din Londra. Un alt român, Nicolae
Vasilescu-Karpen, lucra alături de o altă somitate mondială, în
laboratorul acesteia din Paris – Marie Curie. Să mai amintesc de
Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie? Astăzi, din păcate,
aviaţia e la pămînt şi agricultura e în aer. Chiar aşa: de ce să mai
fabricăm pistoale, puşti, tunuri, tancuri, nave şi avioane dacă le
importăm din străinătate? „Importăm” e un fel de-a spune: ni se vîră
pe gît, fiind şantajaţi cu cerinţele NATO. Şi de ce să mai producem
grîu, legume, fructe, lactate, carne, alte alimente – dacă le luăm de
peste hotare? Pieţele şi magazinele României sînt doldora de produse
din import. Am ajuns la suprema umilinţă de a cumpăra sare şi
usturoi din Ungaria (?!), mere şi cartofi din Turcia (?!). De ce să mai
facem haine şi pantofi? Peste tot sînt ţoale străine, unele de firmă,
care au înlocuit produsele româneşti, extrem de apreciate în toată
lumea. Atîta le-au înlocuit, încît industria textilă, de confecţii şi de
încălţăminte produce, dar Mafia băştinaşă şi Mafia străină schimbă
etichetele, face „alba-neagra” cu documentele vamale şi ni le revînd
nouă, la preţuri mai scumpe. Mobila are aceeaşi soartă: se scot
buşteni din România şi se întorc sub formă de mobilier scump. Marile
combinate de creştere a porcilor şi a păsărilor sînt vraişte. La fel,
uzinele de fabricat tractoare, combine şi semănători. Luăm totul de-a
gata, de unde-a înţărcat mutu’ iapa. După al II-lea război mondial, un

200
om de afaceri din SUA a făcut o glumă semi-macabră: dacă România
va reuşi să fabrice tractoare, el, unul, se va lăsa călcat de cel dintîi
care va ieşi pe poarta fabricii. Nu l-a călcat nimeni, dar, pînă la urmă,
după cîteva zeci de ani, ne-au călcat străinii pe noi. Ne-au călcat pînă
ne-au făcut una cu pămîntul negru. Am trecut, de multe ori, pe lîngă
marile combinate şi uzine, de la Călăraşi, Sinaia, Ploieşti, Piteşti,
Craiova, Bacău, Timişoara, Cluj, Satu Mare… Paragină! Totul e-n
paragină! Ţara asta a fost pusă pe butuci metodic, cu program.
Emblema acestei catastrofe este ceea ce trebuia să fie Casa Radio, de
pe Bd. Eroilor (Cartierul Cotroceni). Mai ţineţi minte? La 23 August
1989, din balconul acelei monumentale clădiri a privit Ceauşescu
parada şi defilarea. Obiectivul era „la cheie“. A venit, însă,
capitalismul de junglă şi l-a făcut ţăndări. Socialismul a fost lichidat
fiindcă începuse să dea roade: producea. Cu dificultăţi, cu frîna de
mînă pusă, cu greşeli – dar oamenii aveau serviciu, se acoperea
necesarul intern, de bine, de rău, şi se livra şi la export. Le făceam
concurenţă străinilor. Nu eram milogii nimănui. Asta, pînă la lovitura
de stat din decembrie 1989. Atunci au fost deschise, larg, porţile aşa-
zişilor investitori străini. Care s-au dovedit a fi asasini economici.
Orice va spune altcineva este fie un imbecil, fie un complice.
CORNELIU VADIM TUDOR
22 iunie 2015

201
 Victor Ponta nu s-a operat doar la genunchi – şi-a făcut hara-kiri

Oare Carmen Hara o fi văzut, în viziunile sale, că Victor Viorel

Ponta îşi va face Harakiri? Fiindcă devine tot mai clar că imberbul
baschetbalist s-a sinucis politic, atunci cînd a luat hotărîrea să se
opereze la genunchi în Turcia, fiind scos din priză o lună. Şi ce lună!
Luna lui Cireşar, călare pe luna lui Cuptor cu Microunde! Gurile rele
spun că cineva l-a împins să ia o asemenea decizie aberantă. Eu, mai
degrabă, cred că e vorba de imaturitatea lui chilipirgie. Ce şi-a zis?
„Dacă tot sînt aici, la Baku, ia să dau o fugă şi pînă la Babaku, la
clinica nevesti-mii, că tot nu mă costă nimic! Acasă n-aveam linişte,
mă puteam pomeni cu nevasta ambasadorului Olandei peste mine,
să-mi scrie mesaje liceene pe ghips. Colac peste pupăză, mă trezeam
şi cu tizul meu, Victor Stănculescu, însoţit de un alt tiz al meu, Viorel
Lis, care organizau, ad-hoc, un Campionat Mondial de Păcănele.
Dacă pierdeam, şi atunci aceste elemente antisociale mi-o cereau pe
Daciana? Ca om de onoare, le-aş fi dat-o, rămîneam cu Nicu
Bănicioiu. Eu zic că am făcut bine că m-am operat la turci. De la
mîndria de a fi român la mîndria de a fi turc nu e decît un pas“.
Ba, eu zic că ai făcut rău. Erai atît de sigur că partidul nu te trădează
încît ţi-ai luat singur concediu. „Rîd cînd mă privesc copiii/ Şi mă
strigă: Cuţu şchiop” – aşa suna o poezie din copilăria noastră. Uite că
partidul te trădează. Ce-i drept, i-ai şi oferit pretextul cel mai nimerit:
l-ai umflat, cu pompa, pe Gabriel Oprea, ungîndu-l vătaf peste un
Guvern PSD, deşi el n-a candidat, niciodată, pe propriile picioare. A
făcut autostopul, stînd pe marginea drumului, la „ia-mă, nene!”.
Jignirea era prea mare. Puşcăriile sînt pline de oameni acuzaţi de

202
şantaj, în frunte cu Dan Diaconescu Direct – dar cum a ajuns Gabriel
Oprea prim-ministru, fie el şi interimar? Prin şantaj! L-a şantajat pe
necoptul bărbătuş al Dacianei că, dacă nu face ce zice el, îşi ia
soldăţeii de plumb şi dezertează. Fireşte, tot timpul cu Interesul
Naţional pe buze şi cu sprîncenele arcuite în toate direcţiile politice.
El, Gabriel Oprea, se pune bine cu toată lumea: în primul rînd cu
perechea K.K. (Klaus-Kövesi). Ce-l costă? Scoate Interesul Naţional,
ca pe aghiazmă, şi stropeşte peste tot. Şi, iată cum un partid
inexistent, care îşi zice Uniune Naţională, a reuşit să dezbine un mare
partid şi un guvern. De la Uniune Naţională la Dezbinare
Antinaţională. Pentru că învestirea carieristului Gabriel Oprea ca
prim-ministru interimar le-a aruncat în aer pe ambele: şi PSD-ul, şi
Guvernul. Şantajul ar fi mers mai departe: dacă, de exemplu, devenea
prim-ministru interimar Mircea Duşa, Gabriel Oprea ar fi găsit un
pretext şi ar fi plecat de la guvernare. Matematic s-ar fi întîmplat aşa.
Acum, unde ne aflăm? În vîrtejul (tsunami) unei crize artificiale,
provocată de ambiţia maladivă a lui Klaus Iohannis de a acapara
toată puterea şi de ambiţia, la fel de maladivă, a lui Gabriel Oprea de
a deveni prim-ministru. Din păcate pentru ei, parlamentarii PSD nu-i
vor. Şi nu-l mai vor nici pe Victor Ponta, care le-a vărsat în cap
frapiera plină cu ghiaţă (ice buckett) a ofiţerului de intendenţă
(marmita cu cartofi şi berea cu guler) Gabriel Oprea.
Ce-i de făcut? Un Guvern de Uniune Naţională – zic unii. Ştiţi de cînd
aud eu gogoriţa asta? De vreo 20 de ani. Nu ţine. Nu rezistă. Şi echipa
de strînsură a lui Gabriel Oprea are titlul pompos „Uniunea
Naţională” – dar astea sînt cuvinte goale, care nu mai păcălesc pe
nimeni. Ce-o fi în sufletul lui Victor Ponta? Înlănţuit ca Prometeu, pe

203
stînca din Caucaz, sau ca Napoleon, pe Insula Sfînta Elena, ginerele
lui Ilie Sîrbu se pomeneşte şi fără Partid, şi fără Guvern, că
Preşedinţia o pierduse demult. Ce păcate o ispăşi Micul Titulescu, de
stă cu picioru-n sus şi cu capu-n jos, printre turci? Allah, Allah, turcii
răcnesc/ Sărind pe el o sută… Exact asta mai lipsea: să-l „opereze”
ienicerii şi spahiii şi la spate.
CORNELIU VADIM TUDOR
23 iunie 2015

P.N.L. – ÎNTRE CHILIMAN ŞI CHILIPIR

Motto: Nu cumva DNA e un tigru de hîrtie?

După un ocol de 45 de ani, ţara asta s-a întors la capitalism. Au

venit, din nou, la putere moşierii, chiaburii, patronii de fabrici,
bancherii. Jaful e total. Pînă şi străinii care i-au cocoţat pe ăştia la
cîrmă s-au speriat de imensa lor neruşinare. Cine şi-ar fi imaginat că
un primar de sector poate aduna, într-un timp atît de scurt, o avere
atît de mare? Mă refer la Andrei Chiliman, despre care noi scriem de
ani de zile. În primii lui ani de mandate în fruntea Sectorului 1, aşa-
zisul liberal a avut doar o grijă: să-şi retrocedeze, singur, nu mai
puţin de 13 imobile (?!). Cică erau moştenirea nevestei sale. Dar din
ce familie o fi făcut parte Madam Chiliman? Oare cine o fi avut atîtea
imobile înainte de 1945? Nimeni. Este clar că e vorba de nişte false
retrocedări, adică ilegalităţi. La furat, în forţă, cu strigături tribale
porniseră şi ţărăniştii. Mai ţineţi minte urletele unor talibani, care se
pozau, la derută, cu portretul lui Iuliu Maniu în spate? „Restitutio in

204
integrum! Să se dea pămîntul înapoi, ţăranilor, pentru vecie!”.
Nicăieri nu se mai făcuseră restituiri în natură, fiindcă viaţa evoluase
şi fuseseră atîtea schimbări. Nu poţi să evacuezi sute de elevi, dintr-o
şcoală, doar pentru a satisface lăcomia unor pretinşi urmaşi, care n-
au limită. La noi, însă, orice mîrşăvie a fost posibilă. De-aia a şi fost
împovărat regimul comunist cu atîtea păcate şi crime – pentru ca
orice abuz împotriva lui să fie justificat şi normal. În anii ’90 am scris
mult despre rapacitatea hidrei bicefale PNŢCD-PNL. Am rostit şi
numeroase discursuri în Parlament, unele prilejuite de aruncarea în
stradă a unor oameni precum generalul de aviaţie Gh. Catană,
soprana Magda Ianculescu, actorul George Constantin – care a şi
murit, de altfel, chiar din pricina asta. Majoritatea primarilor din
Capitală se dădeau ţărănişti şi liberali. Nu i-a deranjat nimeni. Ion
Iliescu a fost o mămăligă cu şapcă leninistă, care a închis ochii la toate
nelegiuirile, pentru a i se ierta, lui, propriile nelegiuiri. I-au urmat alţi
complici ai Mafiei: Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus
Iohannis. Toţi au pus mîna pe case. Cît mai multe case. Nici unul n-a
răspuns, încă, penal. Dar, n-aduce anul ce aduce ceasul! La ordin
străin – repet, în mod sigur la ordin străin – a suflat întîi o boare pe
deasupra viilor (vorba poetului). Iar boarea s-a transformat în viscol.
Lumea civilizată a declarat război corupţiei. Şi la ea acasă, şi la
periferia Europei. Pentru că se depăşise orice limită. La fel ca în
Grecia: nu poţi să te plîngi de marea finanţă şi să şantajezi Occidentul
cînd tu, ca ţară, ai sute de miliardari şi milionari în euro! Ani de zile,
Andrei Chiliman a pozat în liberalul tăcut şi gospodar, care îşi vede
de treabă. Părea bătut în cuie în acea funcţie. Averea îi creştea în
progresie geometrică. Omul tăcea şi făcea, fără teamă că ar putea sosi

205
o zi a socotelilor. Uite că a sosit. Poate că l-a bătut Dumnezeu pentru
lipsa de omenie cu care a vînat cîinii fără stăpîn, din Sectorul 1.
Atunci cînd a sărit, rău, peste cal, eu i-am dat un SMS, scriindu-i că
Brătienii nu au fost hingheri. L-am certat şi pe şeful Poliţiei Locale a
Sectorului 1, un general în rezervă, pe nume Iosif Bălan, pe care l-am
acuzat că a făcut din acea instituţie o anexă a hingherilor. În orice caz,
lui Chiliman Chilipirgiul i s-a înfundat. Înclin să cred că cei care
dictează arestările au gîndit aşa: ia să înhăţăm, noi, şi un fruntaş PNL,
ca totul să pară imparţial! Şi li s-a pus pata pe primarul Sectorului 1.
Care e mic copil faţă de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.
Însă acesta are o foarte suspectă protecţie evreiască – amintiţi-vă de
cîte ori a fost în vizită în Israel, unde a promis marea cu sarea.
Problema acestui DNA e „justiţia selectivă”. Grindina cătuşelor cade
pe alese, sau pe sărite. Atîta timp cît un gangster ca Vasile Blaga se
întoarce de pe o parte pe alta, la plajă, rumenindu-şi şuncile
fezandate cu palinkă – lumea va suspecta DNA de partizanat politic.
Dosarele EADS şi MICROSOFT există, dar cineva le tot ţine la dospit.
Păi, ce dreptate e asta? Ce calcule politice respingătoare, pentru
majoritate în Parlament, poate vicia actul de dreptate, în văzul unui
popor întreg? Personal, am un serios motiv de supărare pe Laura
Codruţa Kövesi: dacă ea crede că poate ţine la sertar Plîngerea Penală
pe care i-am adresat-o, împotriva „banilor negri” primiţi de Mafia
Sondajelor, dar nu pentru cîteva săptămîni, sau ani, ci timp de 10 ani,
aşa cum a procedat şi cu Plîngerea Penală făcută de mine împotriva
lui Traian Băsescu – înseamnă că nu mă cunoaşte. E foarte posibil ca
alegerile parlamentare să fie anticipate, deci în 2015. Cine le va
organiza? Cine va spune care e starea de spirit a populaţiei? Cine va

206
face exit-polluri? Aceeaşi Mafie, din care face parte şi Sebastian
Ghiţă? De ce n-are nimeni curaj să-i ancheteze pe Remus Ştefureac
(maior SRI acoperit, ca şi Sebastian Ghiţă), Marius Pieleanu, Vasile
Dîncu şi Bogdan Teodorescu pentru uriaşele sume de bani pe care le
primesc? Serviciile Secrete nu au date? Nu fac informări? Eu nu cred
– eu sînt sigur că fac! Şi atunci? Unde se blochează acestea? E lăsată
aceeaşi maşină infernală să fure voinţa electoratului român? Dar,
Sebastian Ghiţă a folosit „bani negri” la alegerile din Basarabia, dar
numai acolo? De „banii negri” utilizaţi la alegerile de pe teritoriul
actual al României de ce nu suflă DNA nici o vorbă?
Tare mi-e teamă că acest DNA e un tigru de hîrtie. Adică le
arată pisica bandiţilor, apoi îi lasă slobozi. Ce-i aia „arest la
domiciliu”, sau „control judiciar”? Lumea nu înţelege nimic. Dacă ai
probe şi-l arestezi pe unul, de ce-l mai laşi în liberate? Nu cumva s-a
căzut la pace cu borfaşii? Nu cumva ăştia cotizează cît şi unde
trebuie, apoi li se pierde urma? Iată întrebări la care populaţia are tot
dreptul să aştepte un răspuns rapid.
CORNELIU VADIM TUDOR
25 iunie 2015

207
 România, un stat eşuat

Motto: „Cea mai mare invenţie a umanităţii e Statul”. (ERIC RÖHMER)

Noi, ca Stat, n-am dispărut, niciodată, în Istorie. Nici cînd eram

fărîmiţaţi, în Ţara Românească (1290), Moldova (1359), Transilvania
(aici au fost formaţiuni statale încă din anii 700). După 1859, cînd se
pun bazele Statului Român modern – nici atît! În comparaţie cu noi,
Ungaria a fost rasă de pe faţa pămîntului o dată (după dezastrul de la
Mohacs, 1526), iar Polonia a dispărut de 3 ori, cu tot cortegiul de
umilinţe – de pildă, în ianuarie 1807, ca să-l înduplece pe Napoleon
să le re-înfiinţeze Statul (care se limita la Marele Ducat al Varşoviei),
nobilii leşi au devenit un fel de proxeneţi ai Istoriei, băgînd-o pe
frumoasa Maria Walewska, femeie măritată, în patul corsicanului.
Românii, însă, au avut un pronunţat simţ al statalităţii. Există hărţi
ale Evului Mediu timpuriu (Secolele VIII-IX) unde figurează
Romaniile Populare, adică formaţiuni statale în descendenţa
gloriosului Imperiu Roman. N-au existat Polonii Populare, sau
Ungarii Populare, fiindcă slavii şi ungurii au venit mai tîrziu la masa
civilizaţiei.
Astăzi, Statul Român e de nerecunoscut. Numai o minune, sau
o puternică lege a inerţiei îl mai ţine între hotarele sale naturale –
care, în mare măsură, urmează hotarele Limbii Române. Este pentru
prima oară cînd am convingerea că evenimentele din 1989 au generat
o stare de „leşin naţional” (aşa numea Al. Soljeniţîn situaţia din
Rusia, de după destrămarea URSS). Oamenii şi instituţiile acţionează
în transă, sub impulsul unui soi de somnambulism straniu. Ţara nu

208
mai e condusă de forţele care, prin lege, ar trebui s-o facă. Ea e
condusă din nişte centri de comandă exteriori. N-aveţi decît să vedeţi
ce coadă e la unele ambasade străine, într-o slugărnicie care ne duce
cu gîndul la „Revizorul“ – piesa lui Gogol fiind inspirată de
experienţa lui Puşkin în exilul său din… Basarabia! Dar îi ascultă
românii pe străini? Asta e, că nu prea îi ascultă, ei urmîndu-şi
lentoarea fanariotă. Şi atunci, de cine ascultă românii? De televizor.
Ăsta ne conduce. Şi înjurătura, ca descărcare nervoasă şi
mobilizatoare.
Unul dintre secretarii Regelui Carol I, întrebat de ce pleacă din
România, a dat un răspuns magistral: „Prea mult bida mă-tii!”. Aşa
percepuse mintea lui de elveţian. Prea multe sudalme, la tot pasul,
care ţineau loc de mod de viaţă. Iar acelaşi Carol I l-a portretizat
foarte plastic pe tînărul lui nepot, viitorul Carol al II-lea: „A devenit
un adevărat român: înjură şi face datorii!”. Din păcate, în final, Regele
Play-Boy ne-a lăsat, nouă, datoriile, iar el a plecat din ţară cu o avere
fabuloasă, aşa cum avea s-o facă şi fiul lui, Mihai.
De ce cred că Statul Român a eşuat? (Eşuarea e mai gravă decît
naufragiul!). Uitaţi-vă în jur. Mergeţi prin ţară. Nimic nu mai merge.
Nici măcar puşcăriile nu mai sînt ce-au fost. Totul e lăsat la mîna
monstrului bicefal Ciupeală-Plezneală. Crede cineva că şefii
penitenciarelor, sau ai Justiţiei, sau ai Poliţiei şi Serviciilor Secrete
trăiesc numai din leafă? Haida-de! Pe cine moştenim? Pe fanarioţi,
sau pe byzantini? Eu cred că, în plămada noastră, s-au amestecat
ambele drojdii. Esenţa byzantinismului asta este: a o scălda în două
ape. Esenţa fanariotismului: lasă, că merge şi aşa. Rezultatul e un
carcalete: să moară şi capra vecinului! Noi nu trăim. Noi amînăm să

209
trăim. Noi supravieţuim. „Beţia de cuvinte”, de care scria Titu
Maiorescu, a devenit mod de viaţă. Plaja lumii moderne e plină de
zeci de delfini eşuaţi. Pe pîntecul lor scrie: Rusia, Ungaria, Grecia,
România ş.a.m.d. Cine va arunca, înapoi, în mare aceşti delfini? Cine
îi va înviora şi îi va aduce la viaţă? Nimeni, pentru simplul motiv că
cei care ar putea s-o facă (Marea Finanţă Mondială, Organismele
Internaţionale) n-au nici un interes. Acum, sub ochii noştri,
răufăcătorii Istoriei dau nişte lovituri de graţie comparabile cu cele
din 1940. Cine joacă rolul lui Hitler? Dar pe al lui Stalin? Sau pe al lui
Churchill? Istoria se repetă, la altă scară, pe o altă spirală. Referindu-
se la lovitura de Stat dată de viitorul Napoleon al III-lea, care
încercase să-l copieze pe unchiul său, Napoleon Bonaparte, Karl Marx
scria: „Istoria, cînd se repetă, devine ironică”. Acum se repetă, dar nu
e cîtuşi de puţin ironică. E feroce. Pentru că s-au înregistrat mutaţii şi
la nivelul speciei umane. Efectiv, românul din 2015 nu e acelaşi cu
românul din 1915. Dacă ar trăi, acum, marele sociolog Dimitrie
Drăghicescu ar scrie altfel „Din psihologia Poporului Român“.
Eşuarea unui stat e uvertura dispariţiei sale. Noi, românii, sîntem din
ce în ce mai aproape de acest moment.
CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 5 iulie 2015

210
 De la „preşedintele-jucător” la „preşedintele-voiajor”
GERMANIA S-A LEGAT LA CAP FĂRĂ SĂ O DOARĂ…

Motto: „În oraşu-n care plouă

De trei ori pe săptămînă
Două jucării stricate
Merg ţinîndu-se de mînă“…
(ION MINULESCU)

Au trecut 8 luni de cînd Germania şi Masoneria ne-au impus,

cu ajutorul unor inconştienţi din SRI, un individ sub-mediocru în
funcţia de preşedinte. Încă de atunci am strigat, cît am putut de tare,
că această porcărie reprezintă o insultă nemaivăzută pentru Poporul
Român. O palmă zdravănă, care ne-a făcut să cădem grămadă. Nu
ne-am ridicat nici acum. Am căzut pe gînduri ca proasta-n cur pe
scînduri. Aici, în această anomalie înfiorătoare, se vede întreaga
noastră slăbiciune – ca Neam şi ca Ţară. Românii încă nu s-au
revoltat. Tac şi înghit. Acceptă un Mălai Mare care nu-i bun nici
măcar de portar de hotel. Cine crede că trebuie să-i dăm răgaz
Salamului de Sibiu să se exprime (?!) e un imbecil. Ăsta nu se poate
exprima nici în limba română, darmite în politică. El se mişcă aidoma
unui boulean, scăpat în lanul de lucernă. Pute locul sub el. Bea şi
mănîncă porceşte. Joacă poker pînă face scurtă la mîini. Apoi
voiajează. Decorează. Rînjeşte fasolea la televizor. Răspunde presei
monosilabic. El tace nu de profund ce e, ci de prost. A ajuns un
handicapat ca ăsta, străin de Neamul Românesc, urmaşul lui Mihai

211
Viteazul şi al lui Al.I. Cuza? E un coşmar? Sau e realitate? Încep, eu
însumi, să devin confuz, în mintea mea se suprapune planul visului
cu planul realităţii. Aştept să se întîmple ceva, nu ştiu ce. Să se
dezmeticească românii, din somnul cel de moarte. Dar, ei n-o pot face
singuri. Românii, ca să se trezească, trebuie luaţi la palme. Cine s-o
facă? Nu mai există clasă muncitoare, a fost înlocuită de clasa politică.
Ori asta nu munceşte, trîndăveşte. Nu mai sînt nici mineri. Nici
sindicate. Trăim într-un vid istoric. Dar trăim, noi, oare? Mai degrabă
supravieţuim. Vegetăm. Tîrîişul şarpelui şi pasul gîndacului. Pas cu
pas. Iar impostorul absolut crede că toate onorurile i se cuvin. El
simte că starea de „leşin naţional” a românilor e cea mai bună
protecţie a lui.
Una-două, îşi ia nevasta de mînă, ca pe-o şcolăriţă, şi pe-aici ţi-e
drumul! Străinii care nu prea le au cu istoria şi cu geografia cred că
România asta e un protectorat german. Confundă România cu
Renania. Hai, că ne-au copt-o nemţii ăştia, pentru cele două trădări
istorice, din primul şi din cel de-al II-lea război mondial! La atîta
sadism nu mă aşteptam. De unde l-aţi scos, mă, pe acest nepot
retardat al lui Hitler? Cît credeţi că puteţi întinde coarda, scuipînd în
ochi un întreg popor? Ce legătură are Slănină Vodă cu ţara asta
latină? Ce ştie să facă? Meditaţii? Luaţi-l la voi, acolo, în Germania, să
o mediteze pe Angela Merkel la fizica pămîntului pînă o bagă în
pămînt.
Există vreo soluţie să scăpăm de marioneta asta penibilă? Da:
nesupunerea civică! Să nu-l recunoască nimeni. Să-l boicoteze toate
televiziunile! Pînă o să-l lămurească nevastă-sa că, ghinion, e din alt
film şi că îl evită toţi ca pe-o fantomă. Daţi-i săsălăului cu cartea de

212
Istorie în cap, să-i facă nişte cucuie zdravene Ştefan cel Mare, şi Iancu
de Hunedoara, şi Horea, şi Tudor Vladimirescu. Fiindcă de vorbă
bună nu pricepe, el se droghează cu carmol, aşa că nu-şi dă seama că
e-n curul gol. Lămuriţi-l să plece singur. Ori să-şi prindă testicolele în
mixer pînă cîntă yodlere: Ola-ri-ti! Ola-ri-ti!
CORNELIU VADIM TUDOR
13 iulie 2015

TURCIA ARE NEVOIE DE UN NOU ATATÜRK

Am fost la Istanbul, pentru cîteva zile, într-o foarte scurtă

vacanţă. Mai mult pentru copiii mei decît pentru mine. Numeroşi
români în vizită. Cei mai mulţi se asociază între ei: două-trei familii.
Mai fusesem acolo, de cîteva ori.
Întotdeauna am făcut cîte un pelerinaj la Izvorul Tămăduirii
(Secolul IV) şi la Catedrala Sfînta Sofia. Ce monument fabulos! Vechi
de aproape 1.500 de ani!
În ianuarie 2001, ca membru al Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei, am iniţiat un proiect de Rezoluţie pentru
revenirea acestei bijuterii la sînul Creştinătăţii. Am strîns foarte multe
semnături, în primul rînd de la nobilii englezi (lorzi, baronese), dar şi
de la colegul nostru, Dmitri Rogozin. Cine s-a opus? Viorel
Hrebenciuc, care îl plimba prin aula de la Strasboug, ca pe sfintele
moaşte, pe Adrian Năstase – devenit prim-ministru ca urmare a
inimaginabilei fraude electorale din decembrie 2000. Acum eşti
mulţumită, madam Doina Cornea? Ai ales răul cel mai mic? Adică i-
ai ales pe mafioţii arabi Omar Hayssam, Fathi Taher şi Mohammad

213
Murad? Pe cei care au dat stăinilor SIDEX, PETROM, PETROMIDIA,
RODIPET, numeroase staţiuni turistice şi hoteluri, multe alte valori
ale economiei naţionale? Pe îngrozitorul pedofil Kurt Treptow,
protejat de agentul răsuflat Ioan Talpeş? Pe criminalii care i-au trimis
pe flăcăii Carpaţilor să moară la dracul în praznic, în nişte războaie
care nu ne privesc? Fă, Doina, eşti fericită că ai scăpat de glonţul care
ţi-a trecut pe la ureche, nimerindu-te drept în fund? (Evident, am
reprodus exprimarea lui Victor Ponta, către o doamnă ministru, care
putea să-i fie mamă).
Dar, să revin la Turcia. „Omul bolnav al Europei” – după o
expresie veche de 100 de ani. Destinul a făcut ca poporul turc să aibă
un om providenţial: Kemal Atatürk. Şi acelaşi destin a hotărît ca
acesta să trăiască exact între anii în care a trăit, la noi, tot un om
providenţial: Octavian Goga, adică 1881-1938. Puţin. Numai 57 de
ani. Fiecare, însă, a făcut pentru ţara lui enorm. Unul dintre meritele
principale de care şi-a legat numele Atatürk este introducerea
alfabetului latin. A fost un gest revoluţionar, care a grăbit
modernizarea acelei şandramale putrede, care a fost Imperiul
Otoman. Fiindcă Turcia nu a fost, nici pe departe, ceea ce prezintă
serialul de televiziune „Suleyman Magnificul”.
Orice ghid român le arată turiştilor ruinele închisorii „Cele 7
turnuri” („Edikulé”), unde au fost deţinuţi Constantin Brâncoveanu,
cei 4 băieţi ai lui şi ginerele, Ianache Văcărescu – nu departe, se află şi
locul unde toţi 6 au fost decapitaţi. Era, să nu uităm, ziua de Sfînta
Maria, 15 august 1714. În zorii Epocii Moderne. Adică ai Secolului
Luminilor (după sintagma „lumen naturale”, a lui Descartes). Turcii
tăiau capete de zor. Şi tot aşa, căsăpeau sau împuşcau la creştini pînă

214
în timpul primului război mondial (1821, 1848 – „Baia de sînge de la
Bucureşti”, cum a scris Karl Marx despre luptele cu pompierii
români, din Dealul Spirii; 1877). În 1915, turcii au masacrat peste
1.000.000 de creştini armeni. Aceasta e realitatea istorică. Pe care, spre
ruşinea lor, nişte politicieni fundamentalişti nu numai că nu o
recunosc, dar o întorc pe dos, ameninţînd cu represalii (?!). Ce credeţi
că face noul sultan, Erdogan? Ceva de neimaginat pentru spiritul
Secolului XXI: întrucît Vaticanul a deplîns genocidul armean, acest
Erdogan ameninţă lumea creştină că Turcia va transforma Catedrala
Sfînta Sophia în… moschee! Aşadar, nu numai că nu restituie ceea ce
a furat, în mai 1453, dar instalează, din nou, semiluna roşie şi flamura
verde, a lui Allah! În această eventualitate barbară, mai mult ca sigur
că ţările civilizate vor rupe orice relaţie cu Turcia şi îl vor trata pe
islamistul agresiv Erdogan ca pe un ciumat. Nutresc speranţa că nu
se va ajunge aici. Aşa cum sper că nu se va construi, la Bucureşti, o
moschee uriaşă, pretext pentru un focar islamist de care n-avem
nevoie.
Aş vrea să fie bine înţeles: eu nutresc sentimente de reală
preţuire faţă de poporul turc, care este inteligent şi foarte muncitor.
Ce ne facem, însă, că, la aproape 100 de ani de la proclamarea
Republicii, în 1923, şi de la ofensiva laicizării, Turcia revine în braţele
de cadînă ale mahomedanismului şi îşi lasă ochii acoperiţi de vălul
cel negru? Am vizitat Turcia de mai multe ori, prima dată în 1987,
alături de amicii mei Fănuş Neagu şi Ion Băieşu, cu prilejul unui meci
de fotbal amical, al echipelor naţionale, desfăşurat la Ankara. Apoi, în
1989, 1998, 2012 şi, acum, în 2015. Prin urmare, de 5 ori. Am termen
de comparaţie, deci. Numărul femeilor în veşminte negre şi cu faţa

215
acoperită tinde să-l egaleze pe cel al femeilor din Iran – ţară în care,
de asemenea, am fost. Şi atunci, cum vrea Turcia să intre în Uniunea
Europeană? „Nu vrem să băgăm viermele în măr” – îmi spunea, în
2005, preşedintele Senatului Franţei, pe care l-am primit la Bucureşti.
Pe moment, n-am înţeles ce vrea să spună. Acum încep să pricep. La
toate acestea se adaugă şi numărul de mandate pe care, proporţional
cu populaţia (aproape 100 de milioane!) l-ar avea Turcia în
Parlamentul European – probabil cît Germania. Asta înseamnă că se
va produce un nou Asediu al Vienei, mai reuşit decît cel din 1683.
Adică Turcia în curs de islamizare va influenţa, ea, Europa Creştină,
şi nu invers.
Nu mi-au mai plăcut la Istanbul cîteva aspecte legate de
comportament. Aflat pe o terasă-restaurant, am încercat să hrănesc cu
pîine cîteva păsări. „Nu, nu e voie!” – a sărit un ienicer, deghizat în
chelner. N-am înţeles de ce. În ultima zi, m-am urcat într-un taxi, dar
şoferul, văzînd că sînt străin, a încercat să mă plimbe prin tot oraşul,
nu înainte de a-mi spune că trebuie să plătesc o taxă iniţială (?!), de
30-35 de lire turceşti, adică 10 euro. Am fost nevoit să sun un turc-
român, şofer la Consulat, care l-a lămurit pe hoţ care-i treaba şi abia
aşa am fost dus la destinaţie. În treacăt fie spus, nu poţi emite
pretenţii să faci turism atîta timp cît negustorii, vînzătorii, ospătarii,
şoferii de taxi nu ştiu nici o limbă străină. Iar turcii nu ştiu, dar nici
nu vor să înveţe. Acest sezon turistic a fost grav compromis şi de
decizia lui Vladimir Putin de a-i îndemna pe ruşi (altminteri, clienţi
obişnuiţi ai Turciei!) să-şi facă vacanţele în Crimeea proaspăt intrată
sub administraţia Moscovei. Lovitură dramatică pentru turismul
turcesc. Dar turcii înşişi îşi dau lovituri: mă refer la şomajul pe care îl

216
impun unele sărbători şi practici religioase; de pildă, eu şi familia
mea am nimerit în plin Ramadam (post negru), cînd aproape totul e
scos din priză, străzile şi magazinele sînt pustii etc. E clar că avem de-
a face cu o „ciocnire a civilizaţiilor”. În definitiv, e treaba Turciei ce
drum vrea să aleagă. Dacă vrea să continue reformele lui Kemal
Atatürk, e în regulă, va fi ajutată. Dacă vrea să se întoarcă la un
Islamism autarhic şi agresiv, n-o poţi împiedica, dar îşi va ridica,
singură, un zid de izolare.
În concluzie, eu nu m-aş opera în Turcia. Nici la genunchi (ca
Victor Ponta), nici la ochi (ca Teodosie Petrescu, fost Snagoveanu). De
ce? Nu m-aş putea înţelege cu personalul clinicii. N-aş putea hrăni
păsările de pe pervaz. M-ar deprima vălul de doliu al femeilor. N-aş
suporta să fiu trezit din somn, de 5 ori pe zi, de muezinii care
răvăşesc întreaga ţară, cu chemările lor la rugăciune. N-aş avea
sentimentul comunicării şi al comuniunii. Amplasat pe două
continente, Europa şi Asia, Istanbulul alunecă, încet-încet, către Asia.
Conceptul de Eurasia e o mare minciună. Aproape toţi musulmanii
pe care i-am cunoscut în România (turci sau arabi) sînt mincinoşi,
vicleni şi fără cuvînt. De altfel, cei mai mulţi sînt agenţi ai ţărilor de
origine. Fireşte, generalizările nu sînt bune şi eu nici nu fac aşa ceva.
Nu-mi place amestecul raselor. Nu înţeleg nici căsătoriile mixte.
Rămîn ce-am fost: creştin, român şi european.
CORNELIU VADIM TUDOR
19 iulie 2015

217
 Două flori şi un grădinar
ROMÂNIA, ÎNTRE CĂLUGĂRUL VASILE ŞI CĂLUGĂRUL
CIPRIAN

N-am ştiut că „Tricolorul” este atît de citit. Din pricina

prăbuşirii reţelelor de difuzare a presei, dar şi a boicotului, tirajul
acestui ziar e destul de mic. El e citit pe Internet mai mult. De pildă,
nr. de miercuri a avut 2.100 de vizitatori unici şi 12.000 de vizualizări.
Este incontestabil că pe computerul fiecărui „vizitator unic” mai
citesc şi alţii, ca de pildă membrii familiei. Pentru vremea concediilor,
e onorabil. Probabil că, pe fondul vîlvei create, nr. de ieri, joi, a fost
mult mai căutat. Un lucru e sigur: au zbîrnîit telefoanele toată ziua!
Am primit mesaje şi din străinătate. De unde ştiu ceea ce a apărut în
ziar? Cine mai ştie? Acum ştiu tot mai mulţi oameni, normal. Cît
despre sursa de informaţie, aşa ceva nu se divulgă. Un lucru e cert:
Patriarhul Daniel l-a adus, special, de la Mînăstirea Sihăstria, pe acest
călugăr, ca să-l aibă aproape. Ce puteri are Ciprian Grădinaru, eu,
unul, nu ştiu. Poate ştie Daciana Sîrbu. Sau Laura Codruţa Kövesi.
Sau alte femei care îl frecventează, la drum de seară. Ca să afle ce?
Viitorul? Nu-i nevoie, le spun eu cum va arăta viitorul: nasol. Şi
pentru ele, şi pentru ţară. Necazul cel mare nu e acela că aceste femei
tinere, în fond (în jur de 40 de ani) repetă obsesia pe care o făcuse
Elena Ceauşescu pentru „cărturăreasa” Leila – ci faptul că ele ar
putea, la spovedanie, să spună ce nu trebuie. Pot fi sigure că acest
Ciprian Grădinaru păstrează taina spovedaniei? N-aş vrea să vorbesc
cu păcat, dar aproape toţi cei care pretind că au facultăţi paranormale

218
şi intră în contact cu oameni importanţi nu-şi ţin gura, fiind traşi de
limbă de Serviciile Secrete.
Îmi aduc aminte de Călugărul Vasile. Cel cu care îi dădea în cap
Emil Constantinescu lui Ion Iliescu, la alegerile din 1996.
Fostul propagandist şi secretar PCR îşi scotea ochelarii, cu un gest
teatral (îi dăduse lecţii de actorie Ion Caramitru), şi relata întîlnirile
sale cu misteriosul călugăr, întrebîndu-l pe contracandidatul său:
„Credeţi în Dumnezeu?”. Nu, Iliescu nu credea. A şi mărturisit-o, că
e liber cugetător. Dar nici Constantinescu nu credea – altminteri n-ar
fi dus o viaţă destrăbălată, n-ar fi patronat contrabanda de ţigări, n-ar
fi omorît mineri, n-ar fi acceptat punerea pe butuci a marilor
combinate de creştere a păsărilor şi a porcilor, ceea ce a dus la
uciderea a milioane de vietăţi, n-ar fi semnat descreieratul Tratat cu
Ucraina etc. Şi atunci, la ce i-a trebuit Călugărul Vasile? Ce sfaturi i-o
fi dat purtătorul de haine monahale?
Astăzi, la aproape 20 de ani de la intrarea în scenă a
Călugărului Vasile, şi-a făcut apariţia un urmaş al lui: Călugărul
Ciprian. Pe care îl frecventează, mai ales, muierile. Îmi imaginez acele
scene cu ochii minţii. Mai mult ca sigur că cine apelează la asemenea
forţe se duce şi la vrăjitoare. Acum, că Oana Zăvoranu a pierdut atîţia
bani şi i-a pierit cheful, Mercedesa şi Recipisa (sau cum le-o chema)
sînt libere ca pasărea cerului. Mergeţi, fetele tatii, noaptea, pe baltă, la
vîrtelniţă şi o să-l vedeţi pe gongoi (un puradel, deghizat în drac)
cum zvîcneşte din fundul apei şi o tuleşte pe malul celălalt. Ce
secvenţe de film! Juna Kövesi poate lua amănunte de la procurorul
Max Bălăşoiu, care le-a arestat pe ţigănci. Iar Daciana îl întreabă pe
răspopitul de ta-su, care e în temă. Care-i problema? Au indienii un

219
film intitulat „O floare şi doi grădinari”. Nu-i nimic, facem şi noi,
românii, filmul „Un grădinar şi două flori”.
Totuşi, e o problemă. Aceea că trăim în Europa Creştină a
Mileniului III. De unde această persistenţă a obscurantismului? Ce
mai fac, în taină, aceste femei, care au funcţii mari şi, uneori, judecă
destinele altor oameni? Ce ambiţii grozave au ele, de apelează la
cineva care n-are cum să le ajute? Propun o dezbatere publică pe
tema asta. Şi încă ceva: dacă Daciana Sîrbu şi Laura Codruţa Kövesi
vor să dea o replică, pe motiv că n-ar fi aşa, le pun la dispoziţie
paginile publicaţiilor mele. Ca şi lui Ciprian Grădinaru, de altfel.
Fireşte, dacă pînă atunci, prin puterile sale magice, nu mă trăzneşte.
CORNELIU VADIM TUDOR
23 iulie 2015

Cristian Tudor Popescu a redevenit copil de mingi…

ADIO, CROCODILULE CHELIOS!

La ora la care scriu aceste rînduri nu am amănunte despre aşa-

zisa demisie a lui C.T. Popescu de la ziarul „Gîndul”. Tot ceea ce ştiu
se limitează la un comentariu difuzat pe Internet. Cică el şi-ar fi dat
demisia din funcţia de editorialist. Pe Adrian Sîrbu eu nu-l consider
vinovat în ancheta declanşată contra lui. Acum, A. S. e la Mamaia,
dar nu singur, ci cu o fată frumoasă. Bine, cel puţin, că are moravuri
sănătoase, într-o ţară în care s-au înmulţit homosexualii, pedofilii,
zoofilii ş.a. Dar, să revin la bolnavul psihic. Acest C.T. Popescu
reprezintă emblema Nebunului Total în presa română. Publicişti
foarte ciudaţi, loviţi de istericale, au fost şi Al. Macedonski, şi George

220
Călinescu, şi Camil Petrescu, şi N.D. Cocea – dar măcar ăştia erau
geniali. Pe cînd C.T. Popescu? Ce-a produs capul lui pleşuv, în 4
colţuri? Nimic. Numai grimase, strîmbături, mutre încrîncenate. Îl are
pe conştiinţă (mă rog, ceea ce el, într-un moment de delir, numeşte
conştiinţă) pe poetul Gh. Tomozei, autorul celei mai bune antologii a
operei lui Nicolae Labiş, cu care fusese prieten. L-a jignit atît de
groaznic pe acel om delicat încît bietul poet a murit după cîteva zile.
Tot un satîr a mînuit Muşchiul Vorbitor şi împotriva altora, de la
înălţimea unui piedestal de bălegar. Din fost băiat de mingi, prin anii
’70, la un meci de Cupa Davis, ajunsese reper şi comentator absolut,
atoateştiutor, rostitor de formule pe care le credea memorabile. La
„Adevărul” a făcut o figură sinistră, prestaţia lui fiind batjocorită de
primul director al fostei „Scîntei”, din 1990, Darie Novăceanu. Pe
urmă, şi-a vîndut acţiunile. A trăit din pomană sinecuristă, pînă s-a
pripăşit, ca un păduche, sub favurizii stufoşi ai lui Adrian Sîrbu.
Iniţial, „Gîndul” apărea pe hîrtie tipografică, aşa cum apar şi
publicaţiile mele. Apoi, sub biciuşca vizitiului C.T.P., a apărut pe
pereţi. Pardon, on-line. Nu-l citea nimeni nici înainte, nici după. De
ce? Prea multă ură.
Acest C.T.P. nu scria cu cerneală, ci cu venin. Eu l-am poreclit
Crocodilul Chelios – şi aşa i-a rămas numele. Mai ţineţi minte ce
figură de aducător de veşti proaste, sau de cioclu, făcea el la un post
de televiziune, cu rubaşca muncitorească şi urechelniţa în Trompa lui
Eustache, pozînd în faţa unui raft cu broşurele din Colecţia de 15 lei?
Cine mai era ca el? Etalon moral. Guru, la care gura bate curu’. A
încercat şi literatură science-fiction, dar a dat rateu după rateu. De ce?
Individul e ca o nucă putrezită, gol pe dinăuntru, fără strop de talent.

221
Ratat în viaţa de familie, el a crezut că se impune printr-o atitudine
de Gauleiter, care strîmbă din nas la orice. În politică, el făcea pereche
cu un alt „cîine rău”, la fel de chelios şi de ofticos: Gavril Dejeu.
Astăzi, C.T. Popescu a plecat de unde a venit. În neant. În vitrina cu
monştri a veleitarilor cu creieri în fierbere şi iluzii de mărire.
„Crucişătorul” presei române a devenit o bărcuţă pneumatică spartă,
pluteşte prin mătasea broaştei, pe Lacul Văcăreşti. Ce mai rămîne din
valurile de lături şi venin revărsate de idiotul ăsta congenital?
Amintirea unei boli psihice netratate la timp. Aud că l-ar fi trădat pe
binefăcătorul lui, Adrian Sîrbu (pe care îl consider un mare om de
presă, părintele Pro TV) şi a dezertat la Digi 24 – unde va juca rolul
lui Tom Degeţelul cînd îl doare cerebelul. Eu deplîng soarta acestui
pacient evadat de la balamuc, care s-a crezut, 25 de ani, ziaristul nr. 1
al ţării. De ce? Fiindcă se uita urît şi scotea limba la oameni. Nu e nici
primul, nici ultimul sifilitic din Istoria presei române. Adio,
Crocodilule Chelios! Pe canicula asta, te sfătuiesc să te laşi la fundul
apei, e mai sănătos.
CORNELIU VADIM TUDOR
29 iulie 2015

România a devenit o vastă închisoare CIA

SONDAJELE DE OPINIE ŞI ALEGERILE SÎNT FALSIFICATE DE
AMBASADA S.U.A.!

Zi de zi se produc noi confirmări ale statutului de colonie al

României. Lumea începe să se trezească. N-ar scăpa americanii ăştia o
asemenea pradă nici morţi. Ţara noastră are două uriaşe calităţi: 1)

222
Poziţia geo-strategică excepţională, pentru supravegerea Rusiei şi a
Orientului Apropiat. 2) Bogăţiile naturale fabuloase (aur, argint,
uraniu, crom, petrol, gaze naturale, gaze de şist, marmură, păduri
etc.). Cu metodele ultramoderne de care dispun ei, yankeii măsoară şi
ştiu tot ce conţin solul şi subsolul României. Pomana porcului! Aşa că
au inventat cîteva pretexte, de prostit lumea: a) pericolul rusesc (care
nu există – atunci cînd exista, cu adevărat, în anii ’50-’80, America
dormea-n cizme, nu ne-a ajutat cu nimic); b) democraţia şi drepturile
omului (altă gogoaşă înfuriată, din recuzită prăfuită a
maccarthysmului, americanii find repetenţi chiar la ei acasă); c) lupta
împotriva corupţiei (dacă ar fi adevărată, stăpînii yankei ar trebui să-i
închidă pe George W. Bush, Bruce Jackson, Wesley Clark, Mark
Gitenstein şi pe alţi pleşcari, care au tîlhărit, pe faţă, ţara asta). Cu
aceste sloganuri zdrenţuite în gură, americanii ţin în frîu (nu în şah,
de unde atît inteligenţă?) un popor leşinat ca o legumă fiartă, care
abia aşteaptă să fie luat prizonier. Cine îndrăzneşte să aibă alte opinii
şi să-i critice, e terminat.
În urmă cu cîteva zile, eu am primit – din două surse diferite –
informaţia că, în sediul DNA, există un birou secret, pentru o slugă a
neoconservatoarei Victoria Nuland. Ştiţi care, muierea aia imposibilă,
care a înjurat Uniunea Europeană ca o birjăreasă. Acel birou e ocupat
de o ofiţereasă FBI, deghizată în consultant din partea
Departamentului de Stat, care îi dictează Laurei Codruţa Kövesi pe
cine să aresteze şi pe cine să elibereze, contra unor sume de bani.
Americanca e specializată în depistarea şi recuperarea conturilor
bancare din străinătate. Dacă adaug la toate astea şi informaţia că

223
juna baschetbalistă are şi cetăţenie americană, atunci lucrurile se
leagă.
Ştiind, şi ei, foarte bine (pe baza unor date furnizate de
Serviciile Secrete) că tot ce se întîmplă în ţara asta e ordonat şi co-
ordonat de peste Ocean, atît Victor Ponta, cît şi Klaus Iohannis îşi
petrec concediile în… SUA!!! Mai exact, la Miami. De ce? Ca să
doarmă pe preşul stăpînului, să fie aproape de cei care le hotărăsc
prezentul şi viitorul. Ambii slugoi s-au dus, de bună-voie, ostatici la
Înalta Poartă, doar-doar sînt mîngîiaţi pe creştet şi mai primesc un
firman. Iar Kövesi a fost lăudată, în mod expres, în Congresul SUA
(hodoronc-tronc!), cu prilejul audierii lui Hans Klemm, cel propus ca
ambassador al SUA în România. De unde şi pînă unde? Foarte
simplu: americanii au interese mari în recoltările de şpăgi de la DNA
şi în înhăţarea conturilor din lumea largă. Altă explicaţie nu există.
Aşa fac puterile colonialiste, pretutindeni unde ţine figura, bani albi
pentru zile negre. Astfel încît nu m-a mirat un titlu apărut, recent, pe
pagina 1 a ziarului „Naţional”: „Americanii le-au dat noi ţinte
procurorilor români! Încă un lot de politicieni intră în vizorul DNA”,
articol scris de curajosul tînăr Cătălin Tache. Dar de cînd se amestecă
o ţară străină în Justiţia altei ţări? Ce drept au străinii să dea „noi
ţinte”, adică să poruncească cine să fie arestat? Întrebări inutile,
pentru o plantaţie de sclavi, unde pot fi omorîţi oameni de către
stăpînii yankei, dar ucigaşii au imunitate şi nu păţesc nimic.
Un alt abuz grosolan al acestor americani îl reprezintă alegerile. Cu
uvertura lor sinistră: sondajele. Pentru mine lucrurile sînt clare de 15
ani, de cînd, la ordin american, Ion Iliescu şi gaşca lui de hrebenciuci
şi omarhayssami mi-au furat funcţia de preşedinte al României. Pe

224
urmă, în 2004, am fost preluat din amonte, fiind împiedicat să mai
intru în finală. În care au intrat doi minoritari putred de corupţi, dar
care cotizaseră din belşug: Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Apoi,
de la un ciclu electoral la altul, s-a încercat prezentarea mea ca fiind o
cantitate neglijabilă, care nici n-ar mai fi şef de partid. Aşa după cum
se vede, m-am ţinut bine în şa, ca la rodeo. Numai că americanii
forţează nota, mitocăneşte, ignorînd realităţile din România şi din
Europa. Pe bătrînul continent, partidele naţionale şi justiţiare cresc ca
din apă – nu scad, nu dispar. Dar românii sînt atît de uşor de prostit –
aşa îşi spun agenţii CIA care tratează această ţară ca pe-o leprozerie.
Vîrful de lance al minciunilor scoase din burtă de Ambasada SUA e
firma de bucătărie a SRI, INSCOP Research. Aici, e şef un ţigan
urduros, pe nume Remus Ştefureac (maior acoperit SRI). Aşa-zisele
lui „cercetări” NU există, ele sînt fabulaţiile minţilor bolnave de la
Ambasada SUA. Iată ultimul „sondaj” menit să arate cît de războinic
e Poporul Român: cică 55,8% dintre români „percep pozitiv măsura
SUA de a trimite soldaţi şi armament greu la graniţa NATO (inclusiv
în România)”; cică 64,6% dintre români „consideră că, în cazul în care
un stat membru NATO e atacat, România trebuie să ajute acea ţară
prin toate mijloacele civile şi militare”; cică „54,5% dintre români
indică spontan SUA drept statul care ne-ar ajuta sigur într-un
eventual conflict militar”. Şi aşa mai departe, pînă pe culmile
neruşinării şi abjecţiei. Aceşti yankei, cu nesimţiţii lor lachei, îi
consideră pe români un fel de sectă sinucigaşă, ca aceea din Guyana,
care s-ar azvîrli în foc, de pildă, dacă Ungaria vecină şi neprietenă ar
fi atacată. Şi aceiaşi români se topesc de plăcere la gîndul că ţara lor

225
este ocupată şi poate deveni teatrul unui pustiitor război nuclear. În
definitiv, ce e România decît o vastă închisoare CIA?
CORNELIU VADIM TUDOR
30 iulie 2015

Portrete în apă tare

Limba de lemn a mafiotului electoral Liviu Dragnea

Aflu din presă că numitul Liviu Dragnea a plecat în vacanţă

în… Brazilia! Poate că el umple locul lăsat gol de colegul său de
partid, Radu Mazăre. Aţi văzut cum îşi împart ciocoii de la PSD
continentele? America de Sud îi revine lui Dragnea, iar America de
Nord, lui Ponta. Ambii fiind bugetari. Aşadar, cu ce bani îşi permit ei
astfel de concedii, peste mări şi ţări? Şi asta, cînd? Într-o vreme în
care criza face ravagii. Şi lumea n-are bani nici de tramvai. Ce mare
cantitate de nesimţire colcăie în partidul ăsta, care îşi zice social-
democrat. Nu e nici social, nici democrat. E neruşinat. De ce-o fi
plecat acest Dragnea tocmai la capătul pămîntului? Gurile rele spun
că şi-ar fi cumpărat în zona Fortaleza o proprietate. Tot ce e posibil.
El a mai fost acolo, fiind însoţit de o amantă tînără, Cătălina
Ştefănescu. Ce codoşlîc e în acest PSD… Cîtă promiscuitate…
Nenorociţii ăştia îşi trăiesc viaţa la maximum, au bani gîrlă, au ţara
pe mînă – cine să-i oprească?
Hopaaa! Gabriel Oprea, ăsta ar putea să-i mai oprească, dacă ar
vrea. El a zis despre Liviu Dragnea că ar fi mai bine pentru el să
rămînă în Brazilia, „altfel nu scapă”. De ce anume să scape? De
puşcărie, fireşte.

226
 Şi acum, să trec la fondul problemei. Acest Dragnea e unul
dintre cei mai ordinari ciocoi judeţeni pe care i-am întîlnit în viaţa
mea. Cu o faţă imobilă, ca de ciment, el seamănă cu Gh. Funar –
amîndoi fiind nişte cópii băştinaşe ale celebrului actor de film mut
Buster Keaton. Aţi văzut cum vorbeşte jefuitorul din Teleorman? Nu i
se mişcă nici un muşchi, mustaţa de crai de provincie avînd rolul de
bordură, sau mantinelă. El rar deschide gura, fiind foarte atent să nu-
i intre musca. Se dă şi mare amorez, cu mutra aia de frizer la pensie.
A prins cîteva clişee, din zbor, şi şi-a făcut un limbaj de ouă cleioase,
cu care încearcă să-i prostească pe fraieri.
Ştie, şi el, că-i prost, aşa că debitează numai strictul necesar, nu
se aventurează prea departe, fiindcă ghiaţa ridicolului e subţire şi se
poate rupe sub el. Nu ştiu dacă a lui a fost ideea blatului ordinar pe
care PSD l-a făcut cu Traian Băsescu, pentru alegerile
europarlamentare din mai 2014 – poate că o fi fost a lui Victor Ponta,
sau a lui Gabriel Oprea. Dar ştiu că aceştia au furat de la mine şi de la
PRM, pentru a-şi băga în Parlamentul European nevestele şi
amantele: Daciana Sîrbu (Victor Ponta), Corina Creţu (Ion Iliescu),
Viorica Dăncilă (Liviu Dragnea), Maria Grapini (Dan Voiculescu),
Adina Vălean (Crin Antonescu) ş.a.m.d. Başca saltimbancul Mircea
Diaconu, cu care făcuse aranjament Victor Ponta. A trecut aproape 1
an şi jumătate de la acel troc de bişniţari politici, care s-a finalizat
printr-o succesiune de fraude la Secţiile de Votare şi pe calculatoarele
Biroului Electoral – dar România NU e reprezentată în Parlamentul
European, gagicile făcînd shopping. Pentru această fraudă teribilă, ca
şi pentru altele, nenorocitul ăsta de Liviu Dragnea ar trebui închis pe
viaţă.

227
 L-am văzut şi l-am auzit pe acest monument de mediocritate –
plin de ifose – susţinînd o Conferinţă de Presă. El dădea ordine
miniştrilor, de parcă era prim-ministru. El poza în om de Stat, cu o
uriaşă povară pe umeri. Dincolo de poza asta, eu am văzut ţiganul
provincial. Fiindcă Dragnea e ţigan. Un bulibaşă la pătrat. Am notat
cîteva tîmpenii debitate de marele borfaş, care nici măcar un text nu
ştie să citească.
* „Universalizarea proprietăţii… Ăăă… Prosperităţii…”.
* „Cand’aţii PSD” (ăsta mănîncă litere, ca Elena Udrea).
* „Trebuie să pregătim o nouă generaţie de lideri” (adică de hoţi).
* „Toate realizările guvernului conduse (sic!) de Victor Ponta”.
* „În acest an, partidul nostru împlineşte 25 de ani” – carevasăzică,
avem de-a face tot cu FSN, nimic nu s-a schimbat.
* „Pe un prieten te superi şi-ţi trece” (copilării care, poate, merg la
cîrciuma din sat, între beţivii care îşi plîng pe umăr).
* „Chiar dacă nu au chimie bună între ei” – o mică şmecherie, ciordită
de pe la alţii, care se vrea de efect.
* „În urma acestei invitaţii, am primit şi o invitaţie” (?!).
Limbaj de lemn, dar cu noduri în gît. Pe scurt, dacă Liviu Dragnea e
tot ce are mai bun PSD-ul ăsta, atunci e jale mare. Ţiganul din
Teleorman nici măcar nu ştie să fure, ca dovadă că şi-a rupt gîtul la
Referendum. Apropo: în ce limbă o vorbi analfabetul în Brazilia?
Probabil că în braziliană, fiindcă portugheza se vorbeşte în Porto
Rico.
CORNELIU VADIM TUDOR
4 august 2015

228
 Aflat cu un picior în frapieră şi cu altul la galeră TRAIAN
BĂSESCU MĂ DĂ ÎN JUDECATĂ (ADICĂ ÎN CEEA CE NU ARE)
…

Dracul moare greu, e lucru ştiut. Epava asta umană abia se

tîrăşte, de la un Dosar la altul, dar îşi face curaj şi ameninţă că mă dă
în judecată. Evident, îmi e o frică teribilă. Îmi tremură picioarele aşa
cum îu tremură lui mîinile. Mie de frică şi lui de băuturică. Românii
au o vorbă: „Curaj, găină, că te tai!”. Asta face Pazvante Chiorul: îşi
face curaj. El e turnătorul care strigă, primul, turnătorii. El e hoţul
care strigă, primul, hoţii. El e diversionistul care strigă, primul,
diversioniştii. Şi aşa mai departe (sau mai aproape). N-am să
abordez, pe fond, problema uriaşei cacealmale a „Răpirii din
Bagdad”. Românii au priceput repede că totul a fost o înscenare
sinistră. Dar a fost şi un prilej de furt cum nu se poate mai nimerit
pentru un borfaş înnăscut, care era în stare să-i vîndă ciunga şi statuii
lui Ovidiu, din Constanţa. Ar fi zburat Florian Coldea, de capul lui,
pînă în Irak? A plecat maior şi, metaforic vorbind, s-a întors general.
Cum a sărit el treptele astea, ca Greuceanu din poveste? Prin ce s-a
făcut remarcat? E vreun Napoleon, ieşit dintr-un tată tractorist? Pe
mine nu vrea să mă creadă Băsescu, normal, deşi el joacă un teatru de
om prost. Dar pe ziaristul „răpit”, Ohanesian, de ce nu-l crede?
Acesta a spus, public, în repetate rînduri, că, la înapoierea din Irak, în
avion se afla şi Florian Coldea. Dar ce competenţe are SRI-ul în afara
graniţelor ţării? Ne amintim că Elwis Presley Săftoiu a fost silit să-şi
dea demisia din funcţia de director SIE pentru că l-a luat gura pe

229
dinainte: a spus că SIE se ocupă şi cu interceptările telefonice în ţară.
Hopaaa! Porumbelul!
În mod sigur, Florian Coldea a dus, la Bagdad, o valiză cu bani.
La început, n-am ştiut suma exactă. Nici în 2012, cînd am depus
Plîngerea Penală împotriva lui Traian Băsescu şi Vasile Blaga. Ştiam
doar că ei au înhăţat 4.000.000 de dolari.
Apoi, am aflat că suma a fost mai mare: 5.000.000 de dolari. Restul
pînă la 14.000.000 (adică 9.000.000) a ajuns la generalul american
David Petreus. Ulterior, acesta a fost dat afara din noua lui funcţie,
aceea de director al CIA. Pe implicarea americanilor în această
murdară poveste se bazează Băsescu, invocînd, ca un papagal,
secretizarea Dosarului pe 50 de ani (?!). Cine l-a secretizat? Păi, cei
care aveau interesul să nu se afle: Băsescu, Coldea şi cei implicaţi. Dar
treaba asta îl acuză pe Marinar şi mai tare. Lumea se întreabă: Ce ai
de ascuns, maistre? Ce mari secrete NASA sînt acolo?
Iată un capitol din cartea „Prădarea României. Cum pradă
Traian Băsescu România. Crima organizată. Interesele externe“, de
Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu (Editura Compania, 2009). Titlul
capitolului este „Răscumpărarea şi milioanele dispărute“:
„Confirmarea şi coroborarea informaţiilor constituie cheia reuşitei în
construirea unui caz judiciar solid. De aceea am menţinut în
săptămîna respectivă un contact permanent cu persoanele noastre de
legătură din poliţia şi securitatea irakiană, precum şi cu unele Puncte
de Contact Americane (PCA) pe care le întîlniserăm în luna
anterioară, pentru a afla ce noutăţi ar mai fi putut avea. Atît de la
irakieni, cît şi de la americani am auzit o poveste incredibilă, dar nu
şocantă despre tîrgul care-i avusese drept obiect pe ostaticii români.

230
Ştiam că jurnaliştii fuseseră eliberaţi pentru o sumă semnificativă,
însă nu avusesem niciodată motive să mă concentrez pe acest detaliu.
De la o excelentă sursă de informaţii irakiană am aflat că suma se
situa între 12 milioane şi 13 milioane de euro, iar aceasta a fost
confirmată de mai multe persoane din eşaloane diferite ale
complexului militar şi de Securitate de la Bagdad. Întorsătura consta
în faptul că, potrivit irakienilor, răpitorii au primit 9 milioane de
euro, nu 12 milioane sau 13 milioane de euro. (Aproximativ 4
milioane de euro au fost delapidaţi.) Cum eu făceam parte dintr-o
delegaţie «oficială» cu competenţe de investigaţie, oficialii americani
au presupus că deja cunoşteam povestea banilor lipsă! Ştiam că banii
veniseră dintr-un fond special, administrat de SIE român. Eu însumi
l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent, general şi director
adjunct) la Bagdad, atunci cînd ostaticii au fost eliberaţi, asumîndu-şi
o mare responsabilitate pentru deznodămîntul crizei. Ştiam cu toţii că
preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut
imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4
milioane de euro pe drumul către locul unde trebuia plătită
răscumpărarea.
Poate că grupul de criză estimase costurile Guvernului român
pentru această criză – care dura deja de aproape două luni şi
implicase o muncă intensă, suplimentară – la 3-4 milioane de euro,
astfel încît i le-au rambursat guvernului din fondul special… sau
poate că anumite persoane, care au avut acces şi au participat la
operaţiunea de eliberare, au scos aceşti bani din suma totală de
răscumpărare şi i-au împărţit între ele.

231
 Celula de criză era formată din preşedintele României şi din cei
responsabili de Serviciile Secrete – Radu Timofte, director SRI,
Gheorghe Fulga, director SIE, şi Virgil Ardelean, director DGIPI. Însă
directorii nu participau, de fapt, la întîlniri. Cu siguranţă, această
«acţiune» ar fi putut fi dusă la îndeplinire fără ştirea lor. Cu toate
acestea, nimic, vreau să spun nimic semnifîcativ în chestiunea
ostaticilor nu a avut loc fară ştirea şi fără permisiunea expresă a
preşedintelui ţării. Potrivit surselor irakiene şi americane, guvernul
României a alocat 13 sau 14 milioane de dolari pentru soluţionarea
crizei ostaticilor, însă doar 9 milioane de euro au ajuns la răpitori.
Această chestiune ar putea fi clarificată doar de cei care au
administrat fondul de răscumpărare şi atunci cînd mărturiile legate
de negocieri vor fi declasificate de partea română. Negocierile şi
suma plătită au fost clasificate de preşedintele Băsescu pentru 50 de
ani. Nu am avut acces la aceste documente; de la bun început mi-a
fost refuzat accesul la partea clasificată a activităţii celulei de criză.
Celor implicaţi li s-ar putea însă cere să depună mărturie sub
jurămînt, în faţa unei comisii parlamentare, de exemplu. Nu poate fi
exclusă nici varianta în care armata SUA ar putea pune la dispoziţie
toate informaţiile interceptate de ea, iar o surpriză ar putea apărea
chiar şi din partea irakienilor”.
Acum, s-a ajuns în acest punct. De-ar avea pe cap numai acest
Dosar, Teroristul Naţional încă ar mai putea dormi, liniştit, cîteva
săptămîni. Dar nenorocitul are aproape 100 de Dosare. Pînă la urmă,
stăpînii lui americani se vor plictisi de o asemenea mortăciune
politică şi o vor lepăda din braţe. Ulciorul şantajului nu merge,
mereu, la apa de foc a protecţiei. Agentul CIA Traian Băsescu

232
(recrutat în 1998, pe cînd era ministrul Transporturilor) tot o să-şi
rupă gîtul. El va plăti şi pentru ce n-a făcut. Acum, el a făcut marea
greşeală a vieţii lui de rahat: s-a legat de mine, m-a adus în arenă, mi-
a făcut culoar către o formidabilă expunere mass- media. La procesul
care va avea loc, am să-i propun, ca martori, pe Eduard Ovidiu
Ohanesian, pe procurorul Ciprian Nastasiu, pe Victor Gaetan, pe
David Petreus şi pe mulţi, foarte mulţi alţii. Va fi procesul secolului.
Acesta, da proces de terorism!
CORNELIU VADIM TUDOR
6 august 2015

Nutresc speranţa că stăpînii americani n-au înfiat-o (la pachet cu

L.C. Kövesi) şi pe şpăgara beţivă şi abuzivă Livia Stanciu O
DIVERSIUNE PERICULOASĂ A JUSTIŢIEI

A trecut aproape neobservată decizia Curţii de Apel de

redeschidere a Cazului Rarinca. Ea a fost luată la presiunile
inadmisibile ale DNA. Aşadar, în primă instanţă, Justiţia stabileşte că
Mariana Marinca a fost arestată şi închisă, pe nedrept, timp de 6 luni,
anulînd toate acuzaţiile referitoare la pretinsa şantajare a Liviei
Stanciu. La scurtă vreme, aceeaşi Justiţie anulează această decizie şi,
prin vocea unui judecător (care s-a autopropus!), o ameninţă, din
nou, pe acea femeie cu încătuşarea. E vorba de o poveste tenebroasă.
Gura tîrgului vorbeşte despre răzbunarea preşedintei Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, care a ţinut morţiş să-i arate prietenei
sale ce mare şi tare e, aşa că a azvîrlit-o după gratii. Se mai zice că
Rarinca recolta şpăgile pretinse şi încasate de imposibila muiere cu

233
sprîncene drăceşti şi nasul roşu, ba chiar că ar fi trăit şi cu soţul
acesteia. În orice caz, nici Rarinca asta nu e curată şi ascunde multe.
Pe mine – şi pe români, în general – ne interesează altceva: ca actul de
justiţie să fie legal şi imparţial. Suspiciunile mele au sporit în ziua de
luni, 17 august, cînd, simultan cu condamnarea celor 7 violatori din
Vaslui, s-a luat şi hotărîrea de a fi anchetată, din nou, fosta prietenă a
Liviei Stanciu.
O asemenea coincidenţă e foarte stranie. E clar că aici se
ascunde o diversiune, menită să distragă atenţia de la abuzul
inimaginabil al perechii Kövesi-Stanciu. Chiar aşa, mă, fetelor? Vouă
nu vă e ruşine? Îi credeţi proşti pe români? De ce vă forţaţi, voi,
norocul? Ce aveţi de ascuns? Aţi aruncat la presă şi la populaţie
bomba condamnării celor 7 ticăloşi ca să aibă ce toca, de dimineaţă
pînă noaptea. În spatele fumigenelor, voi vă faceţi damblaua. De ce?
Pentru a descuraja, pe viitor, orice încercare de a denunţa putregaiul
pe care îl patronaţi în Justiţie. Cine-o face ca Rarinca, ca (sic!) Rarinca
s-o păţească! Aşa i-aţi închis gura şi altui denunţător, Bercea
Mondialul. Ţiganul interlop apucase să strige că v-a dat şpagă,
fiecăreia dintre voi, prin şoferi, cîte 200.000 de euro. Apoi, brusc, i s-a
închis gura. Nici o şoaptă. Tăcere de mormînt.
Am să mă refer, acum, la baschetbalista din Mediaş. Ea se crede la
adăpost, după ce nişte neo-conservatori de peste Ocean au lăudat-o.
Eu ştiu de ce-au făcut ei chestia asta: la sugestia unei doamne ofiţer
FBI, care are birou chiar în sediul DNA şi ordonă cine să fie arestat,
cine să fie eliberat, cu cît să „cotizeze” etc. În complicităţile astea s-a
băgat şi puşcăriabila Livia Stanciu. A luat trenul din mers. Ruşine,
Consiliului Superior al Magistraturii! Ruşine, Serviciilor Secrete

234
româneşti, că nu spun tot ce ştiu! Va veni o vreme, foarte curînd, cînd
vor da socoteală. Abia acum, după acest caz grav de malpraxis în
Justiţie, opinia publică dă în clocot.
CORNELIU VADIM TUDOR
18 august 2015

Tot mai multe voci confirmă că toate marile fărădelegi (fraudarea

alegerilor, valurile de arestări ş.a.) sînt dictate de stăpînii americani
DOAMNE, SCAPĂ-NE DE SATANA!

A trebuit să vină Scrisoarea Deschisă – fluviu, pe care Adrian

Severin i-a adresat-o noului ambasador al SUA în România ca să
priceapă lumea care e adevărul: totul, absolut tot ce se petrece în
România în materie de politică, Justiţie, Armată, Servicii Secrete e
dictat şi controlat de americani! Americani pe care românii îi aşteptau
încă din 1944, ba unii au făcut chiar puşcărie pentru ei – iar acum,
aceiaşi români (de fapt, generaţiile următoare) nu mai ştiu cum să
scape de ei. Aceasta e realitatea: cea mai nenorocită ocupaţie străină
din Istorie e barbaria americană! Nemernicii ăştia se poartă în Europa
civilizată aşa cum s-au purtat cu pieile roşii: ne dau mărgelele
colorate ale filmelor Hollywood şi apa de foc a gargarei despre
„democraţie” şi „drepturile omului” – şi ne jupoaie de vii. Ei mizează
pe naivitatea şi pe lipsa de informare a populaţiei acestei ţări. Noroc
că mai sînt şi oameni ca mine, care au priceput, rapid, cu ce rechini
avem de-a face. Ultima ofensivă a brutalităţii americane e valul de
arestări. La început, n-am ştiut prea bine ce se petrece. Dar, atunci
cînd am constatat că totul era o diversiune dirijată de la un centru

235
ocult, care stabilea cine să fie arestat, cine să fie eliberat şi cine să fie
ferit total de mîna lungă a Justiţiei, m-am luminat.
Apoi, chiar un cetăţean american, cu acces la informaţii de
primă mărime, mi-a spus că, în sediul DNA, se află un birou special,
în care „lucrează” o ofiţereasă FBI, expertă mai alea în identificarea şi
recuperarea conturilor bancare de peste hotare. Juna Kövesi nici nu
suflă în faţa Femeii-Komisar. Îi pune aia capac baschetbalistei cînd îi
e lumea mai dragă. Aşa se explică viteza, bruscă, pe care au luat-o
arestările. După 10 ani de lîncezeală fanariotă, a început un iureş
năvalnic. Justiţia a pornit ca din puşcă. Normal că s-a învîrtoşat şi
romanca din Mediaş, umflîndu-se în pene şi zicînd că, la nevoie,
DNA va aresta 1.000 şi chiar 10.000 de indivizi. O ieşire în decor
foarte ciudată, care nu era specifică acestei fete. Mai mult ca sigur că
aia, febeista, i-a spus ce să ciripească şi ea a avut spatele asigurat.
Ulterior, am aflat, din mai multe surse, că personajul atotputernic
chiar există şi striveşte, prin funcţia şi puterile ei, toată Justiţia
Română. Komisăreasa a fost implantată aici de abuziva evreică
Victoria Nuland. Scopul principal? Recoltarea şpăgilor! Da, da,
încasarea „taxei de protecţie”. Cine a „cotizat” din timp, a scăpat de
spectacolul degradant al cătuşelor. Cine nu – mai zace, şi acum, în
puşcărie. Din ce credeţi că vor trăi, pe picior mare, indivizii fără
Dumnezeu, care călăresc ţări precum România, Bulgaria, Polonia,
Turcia? Din bani albi pentru zile negre. Fireşte, strînşi de pe unde ţine
figura. La fel au procedat, pe aici, Alfred Moses, Bruce Jackson,
Wesley Clark, Mark Gitenstein şi alţi ciorditori. Au intrat ca-n brînză,
fiindcă au priceput că se poate. Atunci cînd s-au găsit oameni de
curaj să le facă un semn de la obraz – i-au tîlhărit şi pe ei. Nu de bani,

236
ci de funcţii. Aşa mi-au făcut şi mie, în decembrie 2000. Apoi, la
alegerile prezidenţiale din 2004, cînd m-au furat în amonte, ca nu care
cumva să mai intru în finală. Pe urmă, în 2008, cînd vechilii yankei au
împiedicat, tot prin fraudă, PRM să mai intre în Parlamentul
României. Şi tot aşa, pînă azi. Desigur, ei n-au făcut-o singuri, ci prin
slugile de la SRI şi de la institutele de „sondare” a opiniei publice.
Acum, rezultatele se văd de la o poştă. România nu mai are
nici Preşedinţei, nici Parlament, nici Guvern. Totul a fost călcat în
picioare de turmele de bivoli americani. Ei taie şi spînzură. Ei ucid
oameni cu maşina şi nu dau socoteală. Ei vîră ţara asta paşnică în noi
războaie de jaf. Toate aceste nelegiuiri la un loc – şi multe altele – mă
determină să afirm, ca istoric, că nici turcii, şi nici ruşii n-au pus un
jug atît de bestial pe gîtul Poporului Român. La 1806, guvernul
Kutuzov zicea: „Nu le voi mai lăsa valahilor decît ochii, ca să
plîngă!”. Astăzi, yankeii nu ne mai lasă nici ochii, ni i-au scos din
orbite. E o situaţie infernală, pe care Poporul Român nu ştie cum s-o
gestioneze. Şi el vede ceea ce se întîmplă. Şi el simte că va fi şi mai
rău. Dar e slab şi îngenunchiat. I s-a extras nervul rezistenţei.
Aşteaptă, pasiv, să-i rezolve, alţii, problemele. „Alţii” fiind,
deocamdată, ruşii. Aud tot mai multă lume care îl elogiază pe
Vladimir Putin. Din ce în ce mai mulţi români îl văd ca pe un
salvator. Măcar pentru faptul că se comportă normal şi ferm.
Haideţi să vedem, pe Adrian Severin cum îl vor pedepsi
mitocanii americani? El are autoritatea statutului de fost ministru de
Externe al unei ţări membre NATO. Ce-or să-i facă? Îl arestează? Îl
vor declara extremist, ca pe mine?
CORNELIU VADIM TUDOR -19 august 2015

237
 Românii mai au un singur drept: acela de a huidui!

Dreptul la un trai decent, garantat de Constituţie? Un moft!

Dreptul la vot? O ruşine, fiindcă toate, absolut toate alegerile sînt
furate. Dreptul la sănătate, educaţie, opinie? Haida-de, totul e o
batjocură. Şi atunci, ce le mai rămîne bieţilor români? Le rămîne
vărsarea nădufului, din rărunchi. A da cu ,,Huo!” – ce descărcare
nervoasă! În octombrie 1918, cînd un înalt reprezentant al Germaniei,
care ne ocupase ţara, îşi făcea plimbarea, în trăsură, prin Grădina
Episcopiei (Atheneul Român), cîteva zeci de români l-au huiduit
copios. Neamţul a crezut că ei strigă ,,Hoch!” (adică ,,Sus!”,
,,Trăiască!”) nu ,,Huo!” – aşa că i-a salutat, radiind de bucurie. Astăzi,
după aproape 100 de ani, tot lîngă un templu al muzicii, un alt neamţ
e luat la trei păzeşte de bucureşteni. Desigur, se poate spune că nu
era momentul şi nu era nici locul – dar unde îl mai prindeau românii
pe acest turist de profesie? La Miami? În Madeira? Ori poate în
Germania? Ce, el stă vreodată locului? Parcă are praf de scărpinat la
fund. Nici nu aterizează bine dintr-o deplasare peste hotare că îl şi
vezi că şi-a luat de mînă ştrengăriţa cu dinţi ca porţelanu’ şi picioare
de Tătăruşanu şi o zbugheşte iar. Caută tot felul de pretexte, numai la
Palatul Cotroceni să nu stea. Eu locuiesc aproape şi văd cît e de
pustie zona. Aproape de intrarea principală staţionează 3 microbuze
părăsite – sînt maşini de filaj. Timp de 8 ani, au fost doar 2. De cînd
securiştii de la SRI şi Mafia din Germania l-au impus pe Salamul de
Sibiu ,,cîştigător”, a apărut şi a treia, care supraveghează ce? Lipsa,

238
totală, de activitate? Pînza de păianjen care s-a aşternut peste Palatul
Cotroceni?
Măcar cu Băsescu ne distram: ăsta sărea gardul, la 2 noaptea, de
era să-l împuşte santinela, pe cînd Slănină Vodă doarme-n cizme.
În urmă cu cîţiva ani, cînd nişte cetăţeni l-au huiduit pe Traian
Băsescu în faţa bisericii unde se căsătorea fiica lui mai mică, eu m-am
simţit dator să-l apăr, ca tată de fete: îşi mărită omul fiica, e un
moment unic, biserica e biserică etc. Acum, îmi dau seama că un
posedat de draci, cum e Matrozul Chior, nici n-avea ce să caute în
Casa Domnului. El trebuia şi încă mai trebuie ,,ars” unde e prins, ca
să se lepede de Satana. Aşa şi cu nenorocitul ăsta de neamţ second
hand, cu gura lui, încleştată ca un foraibăr. Eu cred că, dacă ar fi
putut, l-ar fi huiduit şi George Enescu. N-am să cad în greşeala de a
spune: Ce, de festivaluri muzicale avem noi nevoie acum? Ţara arde
şi baba (fraulein) se piaptănă. Nu, n-am să spun asta. Întotdeauna
trebuie să ne facem timp şi dispoziţie sufletească pentru regina
artelor: muzica. Necazul cel mare este că beşniţa asta săsească nu mai
face nimic altceva. Nu se duce între grevişti. Nu-l vedem prin pieţe,
unde mafia ţigănească îi jupoaie de vii pe ţăranii români. Nu ia de
coarne bivolul corupţiei – normal că n-o face, fiindcă ar trebui să-şi
dea, singur, pumni în cap, el fiind unul dintre primii 10 bandiţi ai
ţării. Şi atunci, ce face? Îşi pune papion la gîtul ăla ţeapăn, care se
termină într-o ghebă dezgustătoare, rînjeşte fasolea şi strînge mîini în
stînga şi-n dreapta. El se crede Kennedy, deşi e doar o Eva Braun cu
pantaloni. Numai poza e de el. Mai mult ca sigur că se studiază în
oglindă, în timp ce fiica tovarăşului blănar-securist Lazurcă îşi tot
schimba fustele şi taioarele, ca să le bată la popou pe regine, aşa cum

239
o întrecea Elocika Sciukina pe fiica miliardarului american
Vanderbilt, în capodopera lui Ilf şi Petrov ,,12 scaune”. Asistăm la cea
mai demenţială ilustrare a zicalei ,,A cădea din lac în puţ”. Mai rău
de atît nici că se putea.
Cine sare în apărarea monstruosului parazit Klaus Iohannis?
Alt meloman de pripas, Adrian Năstase. Şi ăsta colecţionar de case. Şi
ăsta minoritar. Şi ăsta plin de bube-n cap. Şi ăsta huiduit pe unde-l
prind românii. Ce vă trebuie, mă, spectacole de gală? În rest, le-aţi
rezolvat pe toate? Aaa, v-aţi pus la adăpost, voi şi neamurile voastre,
pentru 100 de ani şi acum vreţi să faceţi băi de mulţime? Nu ţine
figura. Românii nu vă vor ierta nici în mormînt – şi voi ştiţi bine de
ce. Incultura voastră muzicală e proverbială: voi credeţi, de pildă, că
Oedip e vreun Oenge (ONG) şi că Vox Maris e discotecă. În privinţa
lui Căpşună Vodă, treaba stă cam aşa: nu dă el audienţe la amărîţi,
aşa că amărîţii şi le iau singuri, făcîndu-i băi de scuipaţi. Şi e numai
începutul. În final, dau şi eu cu Huo! – fiindcă am crescut în
mahalaua muncitorească Rahova (fostă Podul Calicilor).
CORNELIU VADIM TUDOR
31 august 2015

240
 Prin diversiunea criminală a avalanşei de imigranţi AMERICA ŞI
ISRAELUL AU DECLARAT RĂZBOI EUROPEI!

Nu-mi vine să cred că s-a ajuns aici! Avem de-a face cu o

declaraţie de război în toată regula. Această nebunie e clocită în
laboratoarele israeliano-americane. Nu ştiau ce-o să mai născocească
ăştia pentru a arunca în aer Uniunea Europeană. Aşa că au strecurat
1.000.000 de cai troieni, care vor distruge tot ce s-a clădit pînă acum.
Eu vă propun un raţionament elementar: dacă se dorea ajutarea
acelor oameni amărîţi, atunci de ce nu au fost hrăniţi acolo, pe loc, în
ţările în care s-au născut? Nu era mai simplu pentru toată lumea? De
ce să-i dezrădăcinezi? La ce bună această migraţie atît de riscantă,
peste mări şi ţări, cu victime omeneşti, ca pe timpul deportărilor
poruncite de Stalin? Care a fost mintea aceea stricată care a decis
asemenea transfer de populaţie? Răspunsul e foarte simplu: cei
1.000.000 de afro-asiatici sînt folosiţi pentru a distruge, din interior, o
construcţie politico-economică ce începuse să dea roade. Asta, în
vreme ce America are un program bestial de limitare a imigraţiei.
Situaţia e total scăpată de sub control. Şi e abia la început. E posibil ca
mîine să fim invadaţi de alte valuri de barbari. Din păcate, Angela
Merkel se dovedeşte a fi extrem de slabă şi de nepregătită. O să
vedeţi reacţia de apărare a organismului european faţă de ofensiva
periculoasă a Islamului în inima Europei creştine: recrudescenţa
fascismului. Mai ales că nu toţi migratorii sînt sărmani – unii sînt bine
pregătiţi pentru aşa-zisul „război sfînt”, Jihadul. E un moment istoric
crucial. Ajută-ne, Doamne!
Corneliu Vadim Tudor - 1 septembrie 2015

241
 ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea

Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu

Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua

Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană

Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea

E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani

Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe

În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine

Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor

Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembrie 2015

242
 Aceşti ticăloşi care ne guvernează...

Zi de zi, românii îşi fac tot mai multe cruci. Sînt uluiţi de ceea ce
văd şi aud. Ţara lor a naufragiat. La cîrmă au fost instalaţi nişte
timonieri nebuni, care fac răul - bine şi binele îl fac rău. Mă lupt de 25
de ani cu bandele astea de nemernici. Ei sînt din ce în ce mai bogaţi,
în timp ce eu sînt din ce în ce mai sărac. Ultimele motive de uimire le-
au fost date românilor de cîteva atentate grave la morală, la religia
creştină, la fiinţa naţională. Le voi enumera, telegrafic - cu precizarea
că îmi înving tot mai greu senzaţia de lehamite şi de vomă.
1) După Catastrofa Băsescu, a urmat Dezastru Iohannis. Nici
unul n-are vreo legătură cu acest popor. Ambii minoritari. Ambii
putred de corupţi. Ambii anturaţi de nişte echipe de borfaşi, cu ifose
de politicieni. Numitorul comun al acestor impostori e Vasile Blaga,
care, cu o agilitate de care nu-l credeam capabil la fizicul mătăhălos,
fezandat în palincă, a sărit şanţul dintre PDL şi PNL. Ce simplu!
Acum, după 9 luni de la naşterea copilului monstruos Klaus
Iohannis, toată lumea a priceput că ăsta e nu numai turist, ci şi autist.
L-aţi văzut cum vorbeşte? Cum se mişcă? Parcă a evadat din filmul
„Zbor deasupra unui cuib de cuci" - mă refer la personajul interpretat
de Jack Nicholson, după operaţia pe creier. Are o avere imensă, dar s-
a blindat cu tot felul de pretexte şi scamatorii. Ca şi Traian Băsescu,
de care nu se lipeşte nici o acuzaţie. Dacă spui că Flota României a
dispărut - presa şi avocaţii mînjiţi îţi cer „dovada". Numai că dovada
n-are cum să se vadă, e chiar Flota dispărută. Parcă vedem un film cu
proşti. Nici Emil Constantinescu n-a păţit nimic, consumîndu-şi, în
linişte, imensa avere. S-a atins cineva de vreun fir de păr din capetele

243
unor mafioţi ca Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş? Nici pomeneală. De
ce sînt, oare, protejaţi cei care au avut acces la secrete? Foarte simplu:
aceştia şantajează, aşa că stăpînii plantaţiei sclavagiste nu se leagă la
cap.
2) Periodic, dă în clocot scandalul închisorilor CIA găzduite pe
teritoriul României. Politicieni şi ziarişti din Occident au efectuat
propriile anchete, bazate pe mărturii şi dovezi incontestabile. Numai
la noi se neagă evidenţa. Fiindcă personaje ca Norica Nicolai şi
Teodor Meleşcanu l-au luat pe „nu" în braţe, încercînd să le fie utili
vinovaţilor - americanii. Chiar cu preţul compromiterii ţării.
3) A fost arestat Sorin Oprescu. Era şi cazul, după cîte nelegiuiri
a făcut. Dar s-a „ratat" flagrantul, el fiind săltat de pe stradă, cu
numai 5.000 de euro în buzunar. Doar atît? Dar martori la percheziţie
au vorbit, ulterior, sub protecţia anonimatului, că a fost găsit un seif
(îngropat sub coteţul cîinelui Rottweiler!) burduşit cu 25.000.000 de
euro. Nimeni însă - nici doctorul şpăgar, nici procurorii DNA - nu are
interes să recunoască. Marele hingher pentru a nu fi silit să spună de
unde avea suma asta uriaşă şi de ce-a ascuns-o într-un asemenea loc
demn de migraţiile din Evul Mediu întunecat - iar anchetatorii,
pentru a nu trebui să dea explicaţii cu privire la destinaţia pe care au
luat-o banii. Avem cea mai clară dovadă că DNA împarte prada cu
Mafia. Cît le-o fi revenit americanilor? Am spus toate astea la
televizor, dar presa e speriată de bombe, parcă nici n-a auzit.
4) Ungurii şovini batjocoresc Tricolorul românesc. Aduceţi-vă
aminte de adolescenta terorizată şi ameninţată, fiindcă a îndrăznit să-
şi pună pe frunte o bentiţă Tricoloră. A păţit cineva, ceva? Aiurea!
Zilele trecute, veteranii români n-au avut voie să arboreze Tricolorul

244
în aşa-zisul Ţinut Secuiesc. Degeaba s-au dus Gabriel Oprea şi Mircea
Duşa pe-acolo, de Ziua Drapelului, sărutînd în genunchi Tricolorul,
fiindcă poza asta dă bine la popor - acum de ce nu iau nici o
atitudine? Ce, le e frică de teroriştii unguri? Cei doi cinstesc
Tricolorul numai de Ziua Drapelului, adică o dată pe an? În restul
zilelor, pot să-l calce în copite toţi porcii?
5) În fine, problema refugiaţilor. Eu am dreptate, sută la sută.
La marile probleme pe care le aveam, exact asta ne mai lipsea. Cine
ne obligă? Germania? N-are decît să se spele cu ei pe cap. Aud că vor
fi băgaţi în campusurile studenţeşti. Vă daţi seama cîte violuri şi alte
nenorociri se vor întîmpla? Nu erau, şi aşa, destui arăboi? Repet ceea
ce am mai scris: eu, unul, n-am întîlnit nici un musulman cinstit şi
loial pe teritoriul României! În imensa lor majoritate, ei sînt cu
„treabă" pe aici, agenţi dubli sau tripli, başca afacerişti lacomi. E
posibil să existe şi unii care îşi văd de treaba lor - dar de ce fac copii
cu româncele sărace, în timp ce în ţara lor au neveste cu acte legale şi
altă droaie de copii?
În 10 ani de „convieţuire" cu mii, sau zeci de mii de musulmani,
populaţia României va suferi modificări majore. Aceia care plîng de
mila refugiaţilor ar rebui să se gîndească, mai întîi, la milioanele de
români care se umilesc peste hotare, în timp ce copiii rămaşi în urma
lor se sinucid, sau ajung victime ale pedofililor.
Aici, şi Klaus Iohannis, şi Victor Ponta, şi şefii Bisericii
Ortodoxe Române dau dovadă de un servilism prostesc, băgînd ţara
într-o fundătură istorică. Ţară care, mai devreme sau mai tîrziu, va
crăpa din toate încheieturile. Aceşti arabi şi negrii vin dintr-o altă
lume, cu alte obiceiuri şi apucături. Migraţia lor masivă şi bruscă este

245
extrem de dubioasă. De ce nu-i primesc Emiratele Arabe, sau Arabia
Saudită, care au şi spaţiu, şi bani? De ce nu-i primeşte America? E
clar că ţinta este Europa Creştină. Nu ştiam, pînă acum de unde va
începe al III-lea război mondial. Acum am priceput. Aceasta e
„ciocnirea civilizaţiilor", proorocită de Samuel Huntington. Dacă nu
ne vom opune - chiar şi cu forţa - colonizării României cu barbari,
românii vor fi nevoiţi să plece, ei, din ţara lor, fiindcă nu se poate
convieţui cu puhoaiele de migratori. Doamne, ce cruce grea ne-ai pus
pe umeri…
CORNELIU VADIM TUDOR
9 septembrie 2015

RECHINUL CU URECHI DE MĂGAR

Lui Sorin Oprescu i-a explodat o Grenadă în mînă…

Surse din Serviciile Secrete mi-au furnizat informaţii şocante.

Astfel, cele mai multe şpăgi le recolta Sorin Oprescu prin şoferul său,
Cristian Stanca, poreclit Grenadă. Acesta a fost „lucrat” de Direcţia A
din SRI (Apărarea Constituţiei, Anticorupţie etc.) încă de acum 8 luni.
În martie 2015, primarul şi şoferul s-au deplasat la Viena, unde s-au
întîlnit cu unul dintre mafioţii lui Traian Băsescu – Bogdan Buzăianu.
Tranzacţia era următoarea: Buzăianu să-i dea lui Oprescu 2,5
milioane de euro (bani ghiaţă) ca să primească de la Primărie un
proiect-pilot pentru instalarea unor panouri solare pe acoperişurile
şcolilor şi grădiniţelor din Capitală. Apoi, pe toate clădirile Primăriei.
Tîrgul a fost făcut. Valiza cu bani a fost predată şoferului lui Oprescu
de şoferul lui Buzăianu, în holul Hotelului Sacher. La înapoierea în
ţară, Grenadă a fost chemat la DNA, unde i s-a arătat filmarea.

246
Ameninţat şi şantajat, Grenadă a acceptat să coopereze. O altă mega-
şpagă: şoferul respectiv a primit 1,4 milioane de euro de la
Bartolomeu Bogdan, din New Jersey – cetăţean român cu domiciliul
în SUA. Sorin Oprescu i-a promis că, în schimbul banilor, îi va elibera
autorizaţii pentru construirea a două immobile P+14 în Parcul
Herăstrău, prin modificarea Planului de Urbanism Zonal. În iunie,
Oprescu şi Grenadă se deplasează cu autoturismul AUDI A-8, de
culoare neagră, în Grecia. Pe tăbliţa de înmatriculare scria PTP
(Primarul Tare-n P…, golănie de-a pederastului). Ei aveau în
portbagaj mai multe cutii de pantofi, mărci de lux: Prada, Gucci etc.
Înăuntru erau ascunse fişicuri de bani: cîte 200.000 de euro în fiecare
cutie, în total 5,2 milioane! Avînd paşaport diplomatic, primarul n-a
fost controlat la vamă. Banii au fost depuşi la Banca Piraeus, din
Salonic (aproape de vila personală).
În martie 2011, UM 0962 (fostul Doi şi-un sfert) a deschis o
lucrare pe numele lui Sorin Oprescu, încercînd să-l prindă în flagrant.
El se deplasa tot către Grecia. A ieşit din ţară pe la Punctul de Trecere
a Frontierei Giurgiu – Ruse. I s-a percheziţionat maşina, dar nu s-a
găsit nimic. De ce? Foarte simplu: fusese avertizat, pe şest, de fostul
lui coleg de partid, G.C. Maior, directorul SRI. Gratis? Gurile rele
spun că atît Maior, cît şi Coldea au primit mari sume de bani de la
Oprescu.
Zilele trecute (duminică la prînz), Oprescu s-a întîlnit cu
Grenadă în parcarea Restaurantului McDonald din Aeroportul
Otopeni. Şoferul i-a dat primarului un plic cu 75.000 de euro – dar era
„blindat” cu tehnică audio-video.

247
 Am aflat şi faptul că Sorin Oprescu vorbea, aproape în
exclusivitate, pe telefonul şoferului de încredere: 0742.096.060.
Averea primarului este estimată la 375.000.000 de euro, bani lichizi.
El mărturisea unor apropiaţi că vrea să ajungă la 1 miliard de euro
(Aşa le spunea prietenelor, la o cafea, şi Dana Năstase despre soţul ei
premier, prin 2002 – că vrea să ajungă la 1 miliard de dolari). Sursele
mele mi-au mai relatat că Sorin Oprescu a deschis, la o bancă din
Elveţia (Berna) un cont pe numele „inventatorului” său, Ion Iliescu,
în care a depus 150.000.000 de euro. Probabil că tot el manevra aceşti
bani. Practic, ucigaşul de cîini scotea bani din absolut orice: din
măcelărirea maidanezilor, din stadioane şi poduri, din retrocedări,
din cimitire, de la salubritate, din reabilitarea termică, din parcări etc.
„Puşlama” şi „lichea”, cum l-au caracterizat, în anii ’90, Iulian Mincu
şi Ion Columbeanu.
Fine del primo tempo. Secondo tempo: de ce a ratat DNA
flagrantul? Intenţionat? Ca să lase o portiţă pentru eliberarea celui
arestat – fireşte, după ce dă o şpagă imensă? Aşa se explică dispariţia
celor 15.000.000 de euro din seiful îngropat sub coteţul cîinelui
Rottweiler, din grădina Vilei de la Ciolpani. În mod sigur au existat
acei bani, dar ei au fost confiscaţi şi „palmaţi”. Nici Sorin Oprescu,
nici DNA n-au nici un interes să recunoască existenţa acelei sume
imense. Aşa a procedat DNA şi în alte cazuri.
Şi acum, bomboana pe colivă: femeia care conduce DNA este o
nemţoaică, Renate Mathias Bako, absolventă a Facultăţii de Medicină
şi colonel al BND (principalul Serviciu Secret din Germania), Direcţia
Operaţiuni Europa RMB (România, Moldova, Bulgaria). Ea a fost

248
băgată în coasta Laurei Codruţa Kövesi de Angela Merkel, acum 9
luni, imediat după farsa „alegerii“ lui Klaus Iohannis.
Mai nou, aud că se lucrează de zor la eliberarea lui Sorin
Oprescu, sub control judiciar. Ce şpagă va da el procurorilor care se
prefac că se luptă contra şpăgii? Alo, bă, nenorociţilor! O să vă
explodeze Grenada asta în ochi. Noi îi scoatem cuiul.
CORNELIU VADIM TUDOR
10 septembrie 2015

O „performanţă” a bezmeticei politici americane:

ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUŞI ÎN PICIOARE!

Ambasada Rusiei la Bucureşti mi-a trimis o invitaţie la

concertul Corului Armatei Roşii – Alexandrov. A fost o singură
reprezentaţie: sîmbătă, 12 septembrie 2015, la Sala Radio. Era o zi
foarte încărcată pentru mine. Era ziua în care îmi propusesem să
merg în pelerinaj la 5 cimitire, la mormintele părinţilor mei, ale
prietenilor scriitori, cu două maşini pline de flori şi de pomeni. Nu s-
a mai putut, aşa că s-au dus soţia şi fiicele să facă acest apostolat
creştin.
La orele 12,30 am primit la partid o echipă de la „Observatorul”
Antenei 1, în legătură cu dispariţia ciudată a Mitzurei Arghezi. Poliţia
face o gafă monumentală: refuză să divulge unde a fost dusă această
femeie de aproape 91 de ani. I-am dat un SMS lui Gabriel Oprea, dar
el se crede foarte important, doar l-a trimis Klaus Iohannis la JAI
(Justiţie, Afaceri Interne). Uite o „afacere internă”, puştiule: a fost

249
răpită din Spitalul Elias, cu acordul Poliţiei (?!) fiica marelui scriitor
Tudor Arghezi, dar noi, colegii ei de partid şi fiica fratelui ei, nu
avem dreptul să ştim unde a fost ascunsă! Dar, să merg mai departe.
La orele 13 am prezidat o şedinţă a Biroului Permanent al PRM, în
pregătirea Congresului VI. Au venit zeci de oameni, din toate
Filialele.
Partidul există şi funcţionează, în ciuda unor intriganţi penibili,
care ne-au trambalat prin tribunale, după care şi-au creat, ei înşişi,
nişte partiduleţe de 0,003%. N-am cum să-i ajut, asta-i situaţia: javrele
latră, caravana trece.
La orele 15 a venit o echipă de la postul România TV şi am
participat la o emisiune – jumătate despre nelegiuirile lui Sorin
Oprescu, jumătate despre cele ale lui Traian Băsescu. Ambii primari
ai Capitalei. Săracul Bucureşti… I-a fost dat să aibă, în ultimii 25 de
ani, aproape numai bandiţi pe post de primari: Dan Predescu,
Nicolae Viorel Oproiu, Crin Halaian, Traian Băsescu, Adriean
Videanu, Sorin Oprescu… Ce vacă de muls! Ce blestem! Tot la
România TV am vorbit, cu cîteva zile în urmă, despre etalonul moral
care a fost Delavrancea, primarul Capitalei, la începutul Secolului XX.
Ar fi îngropat autorul capodoperei „Apus de Soare” un seif cu
purcoaie de bani sub coteţul cîinelui? Cît de rău s-a ticăloşit lumea
asta românească?
După emsiune, am primit în audienţă mai mulţi fruntaşi ai
partidului, am dat autografe pe ultimele volume ale mele şi am plecat
la spectacol. De fiecare dată cînd trec prin zona aceea (Str. General
Berthelot – Temişana – Colegiul Sf. Sava) am o strîngere de inimă.
Cîte amintiri pot avea legate de acest perimetru… L-am colindat, per

250
pedes, de mii de ori în anii de liceu, dar şi după aceea, ca tînăr scriitor
care bătea la porţile Radioului. „Parfumul străzilor” – inspirat titlul al
unui cîntec, care a fost coloana sonoră a unui film despre ilegalişti, cu
marele actor Octavian Cotescu în rolul principal. Mare coadă la
intrarea în sală! Atît înainte, cît şi după reprezentaţie m-am întîlnit cu
oameni de cultură, de care mă leagă relaţii de preţuire şi colaborare.
Iată-l pe Dinu Săraru, care, deşi se deplasează greu (a depăşit 83 de
ani), a venit de la Slătioara, împreună cu soţia sa, Viviana. Iată-l şi pe
fostul senator Florin Rotaru, cu nevasta lui, Julieta, şi cu una dintre
cele două fetiţe, în vîrstă de 4 ani. Am stat alături de poeta Cleopatra
Lorinţiu, văduva unor oameni la care am ţinut: Aurel Dragoş
Munteanu şi Gh. Tomozei. Mi-a făcut plăcere să-i văd pe generalii
Mircea Olaru (şeful Jandarmeriei) şi Gabriel Creţu (director adjunct la
SPP). M-am salutat şi cu fiicele unor oameni iluştri: Irina Cajal (fata
acad. Nicolae Cajal) şi pianista Ilinca Dumitrescu (fata
compozitorului Ion Dumitrescu). M-a abordat şi fiica lui Victor
Brâncoveanu, care, în 2004, a venit din SUA la mine acasă, a intrat în
PRM – dar, fiind în vîrstă şi suferind, n-a mai apucat alegerile. Mai
multe feţe bisericeşti mi-au prilejuit un dialog despre nevoia de
prudenţă şi înţelepciune în abordarea problemei aşa-zişilor refugiaţi:
„Sigur că ne e milă de ei – dar o vorbă veche spune că cine plînge
pentru toată lumea orbeşte, iar noi trebuie să avem grijă de românii
noştri, care sînt amărîţi pînă la Dumnezeu!”
Foarte mulţi ruşi în sală. Cu greu am recunoscut-o pe văduva
lui Tănase Negulescu, fost profesor la ASE – Ludmila, cu care am
făcut revelionul din anii 1975-1976, la o cabană din Munţii Vrancei. Îi
spunea fratelui meu, Marcu, ce frumos eram eu, acum 40 de ani –

251
probabil că aşa mă vedea ea, dar eu nu m-am considerat, niciodată,
aşa.
A început spectacolul. Prezentatoare: Natalia Mujenikova,
directoare a Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură, Secretar I al
Ambasadei. Îmi aduc aminte că sînt membru al Academiei de Ştiinţe
ale Naturii a Federaţiei Ruse, că i-am cunoscut, bine, pe Serghei
Lavrov, ministru de Externe, pe Dmitri Rogozin – vicepremier, pe
Ghennadi Ziuganov, secrear general al PCUS. Îmi mai amintesc că
am depus flori la mormintele lui Dostoievski, Ceaikovski, Esenin…
Că mi-a apărut, la Sankt Petersburg, cartea de aforisme în limba rusă.
Dar îmi mai aduc aminte, cu durere în suflet, că iubitul meu tată a
fost rănit la Odessa, în 1941. Că Basarabia şi Bucovina ne-au fost
răpite de Stalin. Şi că dictatura bolşevică a băgat în temniţe aproape
toată floarea politicii, culturii, ştiinţei şi bisericii. Dar au trecut atîţia
ani de atunci! De altfel,. Turneul Ansamblului Alexandrov tocmai
asta celebrează: jubileul a 70 de ani de la victoria asupra fascismului.
În timp ce orchestra şi corul intonează tot felul de cîntece, pe ecranul
din fundal sînt proiectate scene din război. Cîtă putere evocatoare!
„Carte cu litere de foc e războiul” – scria un antic. Două popoare mari
– ruşii şi germanii – să se extermine în halul ăsta, să-şi facă atîta rău!
Ce nebunie colectivă! Ce duh rău i-a dat Dumnezeu acelei generaţii
de lideri politici! Dar a venit Pacea. Rănile umanităţii s-au cicatrizat,
încet-încet. De ce sînt bune şi necesare asemenea momente
evocatoare, cum sînt spectacolele, depunerile de coroane, parăzile?
Pentru păstrarea, veşnic trează, a conştiinţei. Să nu se repete
atrocităţile. Mintea mea lucrează tot timpul, gîndul îmi zboară, fac
asociaţii de idei în funcţie de sentimentele pe care mi le stîrnesc

252
imaginile de pe ecran şi muzica. Neîndoielnic, ruşii au voci de aur.
Mă gîndesc la basul Ivan Rebrov, pe care îl ascultam în anii ’70, pe o
casetă audio. Atunci am cunoscut „Balada lui Stenka Razin”, „Polie,
poliuşka maia” („Cîmpia mea”), „Mesteacănul” (Ceaikovski). Din
păcate, în prima parte a concertului nu le-am auzit. Am tras nădejde
că vor fi interpretate după pauză. Dar, dezamăgire! N-au fost cîntate!
Am auzit, ce-i drept, alte bijuterii muzicale: „Ocii ciornîie”,
„Katiuşa”, „Kalinka”, „Valurile Amurului”, „Serile în împrejuirimile
Moscovei” (Soloviov Sedoi, nu ştiu de ce îmi vine să-i zic Suhoi). Au
fost cîntate şi un cîntec în limba română, despre primăvară şi
tractoare, ca şi unele piese din repertoriul internaţional. Un asemenea
cor magnific poate interpreta orice – chiar i-aş sugera să abordeze şi
cea mai înălţătoare piesă a genului, „Corul Robilor”, de Giuseppe
Verdi. Dar nu le-a spus nimeni conducătorilor ansamblului că
românii cunosc şi îndrăgesc „Balada lui Stenka Rezin” şi „Polie,
Poliuşka maia”? Păcat.
Fratele meu şi-a sunat fiica, în Thailanda, pentru a asculta
cîteva acorduri. Ce mică a devenit lumea, de cînd cu tehnica asta
modernă! Ce forţă colosală are muzica! Aş dori să adun într-un
volum toate paginile pe care le-am consacrat muzicii. Undeva scriam:
„Aş putea trăi o zi fără pîine, dar nu fără muzică”. Nu mai vorbesc
despre rîndurile pe care le-am consacrat unor îngeri, ca Beethoven,
Mozart, Chopin, Ceaikovski, Enescu.
La final, spectatorii au aplaudat frenetic. I-am spus atunci
Cleopatrei Lorinţiu: „Americanii i-au făcut pe români să-i aplaude pe
ruşi în picioare!”. Nu e aşa? Aşa e. Toată lumea gîndeşte ca mine, dar
prea puţini au curajul, sau posibilitatea să o spună. Nu-i nimic, am eu

253
şi curaj, şi ocazia s-o rostesc răspicat. A devenit clar că politica
bezmetică a neoconservatorilor de peste Ocean vrea să bage România
în război cu Rusia. Caută tot felul de pretexte mincinoase: că
Vladimir Putin ordonă asasinate, că tot el a declanşat valurile de
migratori, că vrea să refacă URSS, că uite-acuş, acuş, acuş va da cu
bomba atomică etc. Abia acum pricep sensul glumei din copilăria
noastră: „Minţi ca o gazetă imperialistă”. Fireşte că ruşii au păcatele
lor. Unul dintre ele: refuză să ne dea înapoi Tezaurul, la care un
naţionalist ca mine nu va renunţa în ruptul capului. Dar, în cazul de
faţă – conflictul zonal – yankeii îi zgîndăre, bagă băţul prin gard, dau
foc întregii zone, cu „revoluţiile portocalii” pe care poparele NU le
vor. N-am să cad în păcatul de a amesteca politica şi cultura, dar ceea
ce s-a întîmplat în această seară de toamnă la Bucureşti e o lecţie
pentru trufia autistă a americanilor, repet: românii i-au aplaudat pe
ruşi în picioare!

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 13 septembie 2015

254
 ***

Când i-a fost rău şi s-au dus la spital, mi-a spus cumnata
mea că i-a zis: “Mamă, astăzi e ultima mea zi” şi s-a urcat în maşină şi
pe drum i-a luat SMURD-ul…” a declarat sora lui Vadim Tudor,
Maria Magdalena Dumitru.
Corneliu Vadim Tudor a murit în urma unui infarct, luni, 14
septembrie, în ziua Sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.
Trei zile mai târziu, însotit de familie si de peste o mie de
oameni care l-au iubit, înconjurat de flori si cu o slujbă oficiată de 16
preoţi, Tribunul a părăsit aceasta lume. A fost înmormântat în
cimitirul Ghencea civil, din Bucureşti, lângă mama sa. Nu fără
controverse însă. Cosciugul s-a dovedit a fi prea mare pentru groapă
şi a avut nevoie de modificări pentru a putea intra. A fost ultima
dovadă a tribunului de nesupunere şi umor, chiar şi in faţa morţii,
cea invitată prieteneşte la o cafea, dar care s-a dovedit prea grabită,
după cum a schiţat-o în ultimele sale versuri.

255
256