Nicolae Grebenea - Amintiri Din Intuneric

Preot Nicolae Grebenea
AMINTIRI DIN NTUNERIC

VOLUMUL 1
PREFA
Trim ntr-un veac agitat, plin de mari prefaceri si
frdelegi.
Luminat de dumnezeiestile nvtturi ale
Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, lumea, din beznele n care era, s-
a ridicat treptat la cunoasterea adevrului, a binelui, la
respectul omului, la un frumos progres moral si spiritual.
S-a putut realiza o cultur si o civilizatie crestin. S-a
iesit la lumin. Omul nu mai e idolatru; nu mai e jertfit
zeilor.
Femeia nu mai e roaba brbatului. Toti au devenit fii
ai lui Dumnezeu.
National, progresul a mers lent si cuceririle spirituale
si sociale s-au fcut cu jertfe mari. Bunoar, romnii
ardeleni abia n 1848 au iesit din iobgia austriac. i
Romnia abia n 1878 a iesit de sub suzeranitatea Turciei.
Un salt enorm s-a fcut n 1918, dup primul rzboi
mondial, cnd s-a proclamat principiul autodeterminrii
popoarelor, n urma cruia s-au format statele nationale.
Dar dup al doilea rzboi mondial s-a produs o
cdere neasteptat, o prbusire care ne-a dat napoi cu
sute de ani: 100 de milioane de oameni au fost vnduti
sovieticilor fr stirea lor.
Poate fi ceva mai nedrept si mai nspimnttor?
i totusi, trei oameni de stat, cinici si mari betivani,
au putut face acest act rusinos. Socotindu-se atunci
stpni ai lumii, s-au suprapus puterii lui Dumnezeu pe
care L-au tgduit prin actul lor.
Cutremurtoarea frdelege s-a fcut din necredint
si tgduirea existentei lui Dumnezeu. Deci au venit
marile dureri si suferinte ale popoarelor care au ptimit
n temnitele si lagrele comuniste. Prin aceasta s-a
restabilit echilibrul spiritual al lumii. Detinutii au ajuns n
asupriri si mari cazne, n marile lor triri interioare s
nlture ndoielile, si s capete pas cu pas certitudinea
existentei lui Dumnezeu. n conditii extreme de
distrugere, ei au rezistat si zeci de ani, desi toat stiinta
lumii arat c ntr-un astfel de regim nu se poate rezista
mai mult de un an. Cum au putut rezista att? Prin
puterile lor? Nu! Ci prin ajutorul ce l-au primit de la
Dumnezeu. Prin harul Sfntului Duh. Ei au trit sub scutul
lui Dumnezeu si au ajuns la convingerea deplin,
desvrsit, c Dumnezeu este. Dar nu numai c El este,
ci si c El ajut, apr, sprijin pe cei ce-L iubesc. i st si
de vorb cu ei, cci L-au adus pe Dumnezeu n inima lor.
Supravietuirea detinutilor, dup dramaticele
suferinte prin care au trecut, este o dovad peremptorie
a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt niste martori ai
existentei lui Dumnezeu si ai nebuniei tgduirii
existentei lui Dumnezeu, ei aduc lumii mrturia lor, si ea
2
e adevrat si sincer, cci nu numai cuvntul, ci ei nsisi
sunt aceast mrturie.

Aceast mrturie o aduc si eu care abia dup 13 ani
de temnit am ajuns s am dovada existentei lui
Dumnezeu si s m conving de realitatea existentei Lui. i
s pot spune: eu nu mai cred, ci stiu c exist Dumnezeu.
Nimeni nu-mi poate zdruncina aceast convingere
rezultat din fapte trite, autentice.
Azi nori negri se ridic la orizont. Forte oarbe,
satanice, sunt n plin desfsurare si lupt. Dumnezeu e
tgduit de ele mai mult ca oricnd. Sfnta Lui Biseric,
stlpul adevrului, e amenintat cu distrugerea ei. nssi
rasa uman, care merge acum napoi, e amenintat n
existenta ei. Acum ea se distruge, lent, biologic si
spiritual. Viitorul apare nesigur. i nici un profet nu apare
s arate lumii calea salvrii ei.
Cutnd n Biblie, gsim cuvintele lui Iisus: Eu sunt
calea, adevrul si viata... cei chemati spre mntuire stiu
de acum calea. i Hristos e Dumnezeu; atotputernic,
nebiruit, stpn peste toate. (Isaia cap. 43, vers 3 si
urmtoarele).
Prin acest jurnal dau si eu lumii o mrturie despre
existenta lui Dumnezeu, nu spre lauda mea, ci spre slava
lui Dumnezeu si ntrirea
1 oamenilor.
Sursum corda! Ridicati-v! Dumnezeu e viu n vecii
vecilor.
La planurile ntunecate care se pot tese n diferite
oficine ascunse, neamul meu poate gsi singurul sprijin,
statornic si nedezmintit, numai n Dumnezeu. ntoarce-te
la El cu toat inima si puterea, mrite Neam Romnesc!
Lipeste-te de El, cci El este viata ta. Caut-te pe tine si fii
ce ai fost.
Priveste drept n sus, spre lumin, fr a lua seama
de zarva din jur. i vei fi mntuit. i vei fi lumin pentru
altii.
Pr. Nicolae Grebenea
Piatra Neamt, 18 august 1997
3
Sus s avem inimile!

NCEPUTURI
M-am nscut n Rsinari, vechiul sat romnesc de la
poalele muntilor Sibiului, situat pe dou ruri de munte
cobornd din prti deosebite, Rul Caselor si Rul tezii,
la o deprtare de 12 kilometri sud-vest de Sibiu-Rsinari.
La nasterea mea, 25 octombrie 1905, satul Rsinari
mai era nc un sat frumos si vestit n Transilvania. Prin
secolul al XVII-lea, dup ct se pare, era cel dinti sat
romnesc din toat Transilvania.
Asezat n lturi", sub munti, dincolo de valul de
miscare a populatiei, ca mrime a fost ajuns si ntrecut
de satele, asezate pe cmpie si la drumuri, din Banat,
Arad sau alte locuri din Transilvania; dar vechea lui faim
nu era nc depsit.
Cel mai mare mitropolit al romnilor ardeleni si
poate al tuturor romnilor, Andrei, baron de aguna,
macedonean de origine, iubise aceast asezare neaos
romneasc cu ciobani si negustori, cu muncitori la
pdure, harnici si isteti, toti plini de credint, cu unul
dintre preoti cu totul luminat, de vesnic fericit pomenire
- Sava Popovici Barcianu, dintr-o familie vestit prin
preocuprile ei de cultur national. Marele mitropolit,
dup ce avusese multe legturi cu oamenii acestui sat, a
dorit s fie nmormntat printre ei, sub deal, ntre brazi.
4
Cu pietate i-au asezat truditul trup lng biserica cea
nou", asa cum a voit.

ranii acestia mndri l iubiser si l ajutaser cu
bani, n cteva rnduri, att pentru drumurile lui la Viena
la mpratul, ct si pentru tipriturile sale: Biblia,
Telegraful Romn - foaie sptmnal pentru popor",
etc. Multumiri ale Mriei sale", cci asa se adresa atunci
poporul din Transilvania vldicilor, mitropoliti sau
episcopi, s-au gsit n turnul bisericii vechi.
Mormntul lui aguna era mndria Rsinarilor.
Nimeni din tot Ardealul nu mai avea astfel de sfinte
moaste ce strluciser deopotriv pe trmul stiintei,
culturii si luptei nationale. Numai satul Avrig, tot din
apropierea Sibiului, se mai putea mndri cu ceva
asemntor: mormntul marelui dascl romn Gheorghe
Lazr.
Aveau si motii niste moaste considerate sacre: ale
celor trei trani: Horia, Closca si Crisan, care s-au ridicat
singuri, s sfarme jugul iobgiei absolutismului
habsburgic.
Motii mai au si pe Avram Iancu, Craiul Muntilor, eroul
nenvins n timpul luptelor din 1848-1849.
S nu uitm pe Simion Brnutiu si pe Andrei
Muresanu ce vor fi si ei, ca si altii de dinainte de ei si altii
de dup ei, marea mndrie a locurilor unde sunt
nmormntati. Fiecare cu mndria
lui.
Doctorul Ilarie Mitrea, colonel, ce ani ndelungati
trise n Indonezia, Sumatra, Java, Celebes, insule sub
stpnirea Olandei, si de unde adusese la Bucuresti o
grmad de minuntii, psri si animale mpiate,
precum si diferite pentru muzeul de arheologie al trii,
era si el atunci o alt mndrie, mai mic, a Rsinarilor.
La nasterea mea, ncepuse s se remarce tnrul
poet Octavian Goga. El aprea la un moment suprem,
tocmai cnd lupta maghiarilor de deznationalizare a
romnilor era n toi. Ea era dus cu furie de prim-
ministrul Ungariei, tefan Tisza (Tisza Pistea, cum l
porecleau romnii), asupritorul tuturor minorittilor din
Ungaria, romni, cehi, slovaci, srbi, croati, evrei, ce
constituiau majoritatea populatiei din Ungaria Mare,
cum era numit atunci, tara n care, ciudtenie istoric
rar ntlnit, ungurii erau minoritari: 1/3.
Condeiul lui era o arm de lupt mpotriva tiraniei
asupritoare si o mngiere pentru poporul asuprit.
Versurile lui si tot scrisul lui erau ca o cuminectur cu
care se mprtsea tot romnul ardelean spre ntrirea
trupului si a sufletului. Goga era acum o nou mndrie a
Rsinarilor si nu numai a lor, ci a ntregii Transilvanii si
Romnii.
Tatl meu, Dan Grebenea, nscut n anul 1845 n
Rsinari, de mic trecuse cu oile peste munti pe la Rul
Doamnei-Muscel n ara Romneasc si a ajuns cu oile
5
pn n Dobrogea. Trziu s-a putut ntoarce acas, n
Transilvania, cci era delicvent la legea recrutrii la
armat; numai cnd mpratul amnistiase pe cei ce nu se
supuseser ncorporrii, a ndrznit s se ntoarc acas
si s-a nsurat ndat la Rsinari cu biata mam. El avea
vrsta de 44 ani, iar dnsa era fat tnr de 16 ani si
jumtate, fiic a lui Nicolae si a Stanci Olariu, si nu voia
s se mrite cu un om mult mai n vrst ca ea.
Dintre cei nou copii ai mamei mele eu am fost al
optulea. Dar numai cinci dintre noi am ajuns mari, la
cstorie.
Tatl meu era de origine macedonean si se trgea
din orasul Grebena din Macedonia. Strmosii lui
emigraser din Macedonia n veacul al XVII-lea, din cauza
asupririi turcesti, ca negustori de vite. Acest lucru l-am
nteles din povestirile tatii, care si el era al optulea dintre
cei nou frati ai si.
Bunicul meu dup tat, Bucur, om aspru si viforos s-a
nsurat cu Nuta, fiica directorului cel mare", Hmbsan,
cum numea tata pe directorul de atunci al scolii primare
din Rsinari.
Mama avea si ea frati pe Ion Olariu, cstorit n
Sliste, unde avea o prvlie, si pe Nicolae, ce a fcut
studii universitare la Budapesta si a ajuns avocat,
judector si notar public n Petrosani, iar ca sor pe
Dobra, tranc, tot ca si mama, care tria n Rsinari.
Neamurile dinspre tata: Hmbsenii si Ciucenii; cele
dinspre mama: Nicolae Giurcoi si Comse Mitrea.
Din cauza unui foc de la vecini ce ne-a aprins si nou
sura si casa, mama a murit de tnr, suferind de inim,
n anul 1 911 , n luna august, n vrst de 38 de ani; iar
eu am rmas orfan cnd nc nu aveam sase ani.
Copilria mi-a fost grea, fr mngieri, avnd un
tat aspru, sever si nenduplecat, dar aveam totusi toate
cele de trebuint pentru hran si o viat modest.
coala primar am fcut-o n satul meu, cu nvttori
romni, unii consteni, si cu un director, Frtil, de o
asprime iesit din comun. Pe lng loviturile cu trestia cu
noduri aplicate pentru greselile la citire, la limba
maghiar, de la 5 la 20 lovituri pentru citirea gresit a
unei litere, mai aplica si lovituri n cap cu cheia de la
cancelarie, care erau ngrozitoare si datorit crora tot
capul era numai trepte care nu au disprut dect dup
anul 1925.
Din cauza acestor lovituri, la sfrsitul clasei a patra
m-am mbolnvit att de grav, nct tata si cei ce m
vizitau se temeau c voi muri.
Aveam febr mare. Directorul voise s cumpere niste
lemne de la noi, dar nu se nteleseser la pret si acesta se
rzbuna acum pe mine, desi aveam note mari. Tata, care
nainte se artase indiferent la btile neobisnuite ce le
primeam, attat si de niste colegi de ai mei ce veneau s
m vad si spuneau: Bade Dane, de-l mai lasi pe Nicolae
6
la scoal, l omoar directorul", s-a dus furios la director
acas si i-a spus:

- Domnule director, ti-am dat copilul c s-l nveti
scoal, dar dumneata, pentru c nu ti-am dat lemnele
cum ai vrut, te-ai rzbunat pe copilul meu. Acum el e
foarte bolnav, s stii: de moare copilul meu, ti sucesc
gtul ca la o gin; de mna mea nu scapi.
Dar a scpat, fiindc dup vreo trei sptmni de
suferint mi-am revenit.
Izbucnise rzboiul si unii nvttori au fost dusi pe
front. Altii, ca Frtil, au fost arestati si dusi n temnit la
Seghedin si la Vatz ca trdtori, cci romnii cu
sentimente mai accentuate romnesti erau socotiti de
unguri drept trdtori.
Am continuat clasa a V-a si a VI-a tot n sat, cu
preotul Maniu Lungu, la fizic, si cu cellalt preot din sat,
Emilian Cioran, la istorie. Ambilor preoti le port o vie
recunostint. Ei au fost nu numai dascli de carte, ci si de
inim. La muzic cntam cntece romnesti totdeauna cu
ferestrele nchise, s nu ne aud cumva jandarmii.
Am terminat cu bine clasa a VI-a primar cu nota
Eminentiam". Examenul de stat l-am dat n limba
maghiar.
n anul 1919 Ungaria Mare era distrus. Asupritorul
minorittilor, Tisza, fusese ucis n revolutia izbucnit n
Ungaria sub conducerea lui Bela Kun. Ungaria 2 se
micsorase de ajunsese de numai 93.000 kilometri .
Principiul politic al autodeterminrii popoarelor, pus
n circulatie de marile puteri biruitoare de dup primul
rzboi mondial, Franta, Anglia, America si Italia, a dus la
dezmembrarea Austro-Ungariei. Croatia, Bosnia si
Hertegovina deveneau ale Serbiei, care a primit un nume
nou, Iugoslavia, adic slavii din sud. Romnia mostenea
Transilvania cu o parte din Banat si Bucovina. Cealalt
parte din Banat a trecut la Iugoslavia. Cehii si slovacii
formar un stat nou: Cehoslovacia.
Austria, ce fusese un imperiu, deveni ceea ce trebuia
s fie: un stat ce cuprindea austriecii, cu o suprafat de
aproximativ
83.000 kilometri2.
n 1919 m-am dus la scoala normal din Sibiu. Era
nevoie de functionari romni. Functionarii unguri, ca s
saboteze Romnia Nou, au refuzat n toat Transilvania
s depun jurmntul de credint noului stat romn si au
refuzat s mai lucreze. Era greu.
Ungurii, cu morga lor veche, erau n expectativ.
Voiau s vad cum va putea merge noul stat n care de
jure erau cuprinsi. Criticau. Se ndoiau c Romnia va
putea merge nainte. Dar ea a mers.
Unii profesori de liceu au trecut la universitate, unii
nvttori au fost promovati profesori si trebuiau s fac
cursuri
7
' De drept 10 de pregtire pentru ei.

S-a format n cadrul armatei un regiment de ci
ferate ca s asigure mersul trenurilor si aprarea acestora
de sabotaje.
Toate mergeau ncet, dar bine.
Din aceast necesitate de slujbasi romni am intrat la
coala normal din Sibiu mpotriva dorintei tatlui meu
care voia s m fac cioban sau negustor, care, dup
prerea sa, era un om independent si nu pndea francul
la lun ca functionarii.
Am fost primit n clasa a II-a, ca unul ce fcusem sase
clase elementare.
coala, neavnd o cldire a sa, 3trebuia s
functioneze ntr-o fost cazarm de honvezi , pe malul
Cibinului, rul ce trece prin oras.
Directorul, Vasile Stan, mot, profesor de pedagogie,
avea si un doctorat n filosofie luat la Jena n Germania.
Era un om excelent, cu principii pedagogice evoluate.
coala era confesional, cu bieti si fete n aceeasi clas.
Desi scoal mixt, s-a putut observa o atmosfer
serioas, de bun purtare si respect ntre sexe, ce ar
putea uimi astzi. Mai toti eram tineri sraci, dar cei mai
multi aveam burse. Mai trebuia totusi s pltim unele
taxe, lucru care pentru mine a fost foarte greu cnd am
trecut n clasa a V-a. Era o plcut emulatie ntre bieti si
fete si pot spune c n genere fetele erau mai silitoare
dect noi, bietii.
Nu pot uita o excursie pe care am fcut-o n anul
1922 n cadrul scolii, pentru unificare cultural si
national, n unele orase ale trii. Am plecat vreo 82 de
elevi, bieti si fete, mbrcati n costume nationale
transilvane din diferite regiuni, condusi de directorul
scolii si de ctiva profesori. Dirijorul corului era talentatul
compozitor Timotei Popovici, profesorul nostru de
muzic. Atunci am cunoscut o parte din tar. Pn atunci
nu cunoscusem dect Sibiul, orasul Drgsani si
Infanteristi unguri
Rmnicul Vlcii. n toate orasele prin care am trecut
am dat concerte de cntece nationale, foarte audiate si
apreciate. Traseul nostru a fost: Focsani, Bacu, Roman,
Iasi, Galati, Brila, Ismail si Tulcea. Pentru mine totul a
fost foarte instructiv. Asa am cunoscut Regatul: Moldova,
Muntenia, Basarabia si Dobrogea, cu locurile si cu
oamenii ei. Multimea evreilor n Moldova si faptul c
8
stpneau comertul n cea mai mare msur acolo, miau
atras atentia n chip deosebit.

Prefectii judetelor si notabilittile orasului ne
ntmpinau la sosire si ne spuneau cuvinte de bun venit,
dndu-ne cel putin o mas pe spezele lor. Iar noi le
aduceam salutul frtesc al Transilvaniei.
Desi scoala noastr era de 8 clase (n vechiul regat
atunci scolile normale erau numai de 6 clase), ne-am
mirat c pe la mijlocul anului scolar 1924-1925, pe cnd
eram n clasa a VII-a, am fost anuntati c vom termina
clasa a VII-a si, din nevoia de cadre didactice, ne vom
prezenta la examenul de diplom de nvttor odat cu
clasa a VIII-a. Astfel, n iunie 1925 am terminat dou serii
de elevi: clasa a VIII-a si clasa a VII-a si la diplom am dat
examenul mpreun. Am absolvit
Toamna, din dorinta de a cunoaste tara, nu am luat
un post de nvttor n Ardeal, ci n Moldova, n comuna
Vleni din judetul Roman.
Aici si avea mosia Baronul Strcea. Rezervat si
distant, nu avea relatii cu nvttorii din sat. Cstorit cu
Vleanca, boiereasa locului, romnc bun ce tinea
legtura cu poporul, el era un nstrinat. Un contact cu
cei trei nvttori si cu preotul ar fi fost rodnic pentru
popor. Dar el a lipsit. Mi-a plcut cariera de nvttor si
cu drag am nvtat un an pe copiii din clasele I-a si a V-a.
Rezultate frumoase.
Dar nevoia de a nu mai nvta pe altii si de a merge
mai departe m-a fcut s m nscriu ca student la
Teologie, la Sibiu, n toamna anului 1926.
STUDENT LA ACADEMIA TEOLOGIC ANDREIAN"
Teren nou de lucru, profesori noi.
Cursurile au nceput s m pasioneze de abia n anul
III.
Dar profesorii au fost excelenti. Niste adevrati
printi, iar unii stiau si mult carte.
Rectorul, Eusebiu Rosca, un btrn profesor de drept
canonic, era de o corectitudine dus la ultima limit.
Cnd a fost nlocuit cu profesorul Nicolae Colan, m-a
chemat s-mi ridic actele si mi-a dat si ultimele
drepturi" acolo: un timbru de 25 de bani.
Aurel Crciunescu,
4 bntean, avea cultur german,
preda Isagogia Vechiului si Noului Testament si
Arheologia, era blnd si smerit ca un sfnt. Ilie Belent,
profesor de istorie, savant n istoria universal a Bisericii
Ortodoxe, cunosctor n multe domenii, mare ortodox,
caracter ferm, credint mare. Iosif Hradil, profesor de
dogmatic, de origine ceh, catolic trecut la ortodocsi,
cstorit, spirit luminat, conducea si internatul teologic,
manifestnd deosebite tendinte de detectiv si de
spionare a studentilor ce uneori mai sreau peste ziduri,
ntrziind noaptea n oras. Nicolae Colan, profesor de
hermeneutic si de exegeza Noului Testament,
9
brasovean, cu un talent literar deosebit, unea severitatea
cu blndetea si bunvointa. A ajuns episcop la Cluj, apoi
Mitropolit al Ardealului. Grigore Cristescu, profesor de
moral, oltean, cu o inteligent sclipitoare, predicator de
nalt clas, dar putin statornic n atitudini mari. Nicolae
Neaga, profesor de ebraic, om modest cu o inim de aur
si cu o serioas pregtire
Studiul
profesional. Nicolae Terchil, profesor de filosofie,
tnr, abia sosit cu o nemtoaic de la Jena, sotia lui.
Caracter frumos, nici o prefctorie, sincer si limpede ca
cristalul. n ultimul an ne-a venit si Dumitru Stniloae,
strlucitul scriitor si dogmatist de mai trziu. Tnr
entuziast, spirit viu, era o figur care promitea. Candid
Popa, un om cu adevrat candid, a predat patru ani
muzica bisericeasc. Nicolae Oancea, cunoscutul
compozitor, ne-a predat si el muzica profan. Scund,
slbut, era plin de nerv, vesel si plcut. Ambii ne-au lsat
frumoase amintiri. Spiridon Cndea, ncepnd cu anul II,
a fost economul5 Academiei noastre. El supraveghea si
masa n refector .
Masa studentilor era bun, gustoas, totdeauna
curat pregtit, dar uneori insuficient pentru a satisface
cerintele unor tineri nc n dezvoltare. Studentii erau
proveniti din absolventi de scoal normal cu 7 si cu 8
clase, din absolventi de liceu si din absolventi de liceu cu
bacalaureatul.
Academia teologic avea o societate de lectur la
care se prezentau lucrri literare sau teologice ale
studentilor. Ea ddea si o serbare public n sala de la
prefectur n fiecare an, n ajunul zilei Sfntului Andrei,
care era patronul Academiei noastre.
Societatea de lectur era condus de un comitet
condus de un presedinte activ, ales de studenti dintre
studentii din anul IV, dintr-un bibliotecar prim si un al
doilea bibliotecar, un casier, doi notari de sedint, numiti
si secretari, si o comisie literar compus din cte doi
membri studenti din fiecare an, toti sub presedintia unui
profesor al nostru ca presedinte de onoare.
Din anul II si pn la terminare eu am fcut parte din
comisia literar ca reprezentant al anului meu mpreun
cu un alt coleg de an.
Am terminat facultatea cu bine, ncntat de
frumusetea
Cantin
teologiei; nu am fost totusi aprins de un zel sfnt de
cunoastere si de trire crestin. M pasionau unele
probleme dar nu ndeajuns de mult. Eram cald, dar nu
10
nc fierbinte. De aceea, risipeam destul timp si cu sahul
sau cu alte jocuri, uitnd de linia mai nalt pe care

trebuia s m avnt.
Terminnd studiile n anul 1930, am fost trimis ca
profesor de religie la gimnaziul din Lupeni, pe
considerentul c am vocatie didactic. Ca profesor am
fost foarte activ si am predat religia si n scolile primare
din oras.
Am condus societatea crestin Oastea Domnului",
avnd dou sedinte pe sptmn, cu subiecte religioase
si cntri cu acelasi caracter. Societatea Oastea
Domnului" era un organ al Bisericii creat de Mitropolia
Sibiului pentru nviorarea credintei la noi. Am organizat
conferinte publice, n cadrul Oastei Domnului", cu
subiecte cultural religioase, cu serbri si cntece. Dar si n
afara Oastei Domnului" am mai tinut unele conferinte
cu subiecte adecvate mediului muncitoresc al orasului
care era de atunci un oras muncitoresc de 16.500
locuitori. n anul 1933 mi-am pregtit foarte grbit
diferenta de liceu mpreun cu Minerva Dncsiu din
Rsinari. Tot atunci, toamna, ne-am luat si bacalaureatul
nvtnd tot mpreun. n perioada 1933-1934 eram
profesor la Petrosani.
n intervalul 1934-1935 mi-am fcut stagiul militar
deoarece nc nu eram preotit. Am fost elev al colii
Militare de Infanterie din Ploiesti. Dup ce am terminat-o
cu bine, n 1938 mi s-a dat gradul de sublocotenent,
ofiter n rezerv".
Delegat de Mitropolia Sibiului, ncepnd din anul
1936 si pn n septembrie 1938, am organizat o parohie
ortodox n Bicazul ardelean, judetul Ciuc. Aici a trebuit
s m zbat, s alerg si s lupt mult. Am lucrat cu rvn si
avnt si am obtinut frumoase rezultate. Am obtinut loc
pentru biserica ortodox ce urma a se cldi n Bicaz-
Centru. Ctre aceast biseric ortodox s-au ndreptat
multi credinciosi de la greco-catolici si de la baptiti,
acetia din urm fiind peste dou sute de familii.
Era o atmosfer duhovniceasc plin de avnt,
pentru trecere la Ortodoxie. Se atepta doar momentul
prielnic trecerii. Influenta duhovniceasc moldovean se
simtea n Bicazul ardelean.
Acolo am ntlnit romni n vrst de peste 50 de ani
care stiau c au fost nscuti si botezati ortodocsi, dar nu
stiau momentul cnd s-au trezit c n acte erau de acum
greco-catolici. Rezult c ei au fost trecuti n confesiunea
greco-catolic dup anul 1894, n perioada btioas a
primului ministru ungur tefan Tisza, cel mai aprig
dusman asupritor al minorittilor din Ungaria Mare,
mpreun cu tatl su, Koloman Tisza.
Prin nemaipomenite presiuni si asupriri ungurii
luptau cu o furie slbatic pentru deznationalizarea
minorittilor, spre a ajunge la majoritate si a putea
justifica dreptul lor de guvernare si stpnire.
11
Ungurii au considerat c trecerea la biserica catolic
e un prim pas pentru maghiarizare. Totusi multi romni
greco-catolici s-au dovedit buni romni, patrioti si
lupttori plini de avnt pentru idealul national si
interesele neamului romnesc. Prin intermediul bisericii
greco-catolice au cunoscut cultura apusean si institutiile
ei pe care le-au pus n slujba neamului lor.
n anul 1936 am luat contact cu Miscarea Legionar si
am devenit membru al ei. Nu fcusem nc politic.
Asistam la luptele politice dintre diferite partide de la noi
ca un observator neangajat si eram cu totul nemultumit
de coruptia politicianismului romnesc de dup primul
rzboi mondial.
Fusesem solicitat s intru n marile partide de atunci:
Partidul Liberal si Partidul rnesc, dar felul lor de lucru
nu m satisfcea. Ele erau partidele de guvernmnt si
intrnd n ele puteai astepta, cnd veneau la putere,
avantaje materiale. Dar eu nu urmream astfel de
avantaje.
Partidul National rnesc, provenit din fuziunea
Partidului National (compus mai ales din ardeleni) si
Partidul rnesc, condus de Ion Mihalache (compus mai
ales din regteni) cu revendicri sociale serioase si voind
un stat trnesc la noi - fusese o mare sperant a trii. Se
spunea: vor veni ardelenii cei cinstiti si va fi o redresare
moral a ntregii tri". Dar, venit la putere n 1928, prin
cstigarea alegerilor, el a fost o deceptie.
Presedintele partidului, Iuliu Maniu, avocat de
profesie, lupttor nationalist n timpul ungurilor,
combativ si energic, bun lupttor, era acum n opozitie.
La putere s-a dovedit fr initiativ, moale, protocolar;
presedinte, dar nu comandant. Iar unii dintre ministrii lui
s-au artat coruptibili si afaceristi dornici de mbogtire.
Visul cinstei si al onestittii s-a stins repede.
Maresalul Alexandru Averescu, cel mai mare general
din rzboiul nostru de ntregire 1916-1918, ce iesise din
rzboi cu un prestigiu enorm si guvernase de cteva ori
tara, dup venirea la putere a regelui Carol al II-lea n
iunie 1930, lund o atitudine deschis contra abuzurilor
regelui Carol al II-lea, si-a nlturat orice sans de a mai
guverna. De aceea, Octavian Goga, omul lui cel mai de
valoare, vznd cum dispar sansele unei guvernri n
urma conflictului cu regele, l-a prsit.
Celelalte cteva partide, ca: Partidul Lupist al
doctorului Nicolae Lupu, Partidul Agrar cu Argetoianu,
Liga Cultural a lui Nicolae Iorga, fractiunea din Partidul
Liberal a lui Gheorghe Brtianu, profesor de istorie si fiu
nelegitim al lui Ionel Brtianu, Liga Aprrii Nationale a
lui A. C. Cuza, ce se unise cu Octavian Goga, ca si
Legiunea Arhanghelului Mihail a avocatului Corneliu
Zelea Codreanu, erau la acea dat, n 1936, prea mici ca
s ia singure puterea.
12
Nimic deosebit nu vedeam la aceste partide, cu
exceptia ultimului.
n ce priveste Partidul Comunist de la noi ntemeiat
n 1921, era interzis prin lege si functiona subversiv.
Venea cu revendicri sociale revolutionare si doctrina
materialismului istoric, cu dasclii socialismului Marx si
Engels, si cu Lenin, ca ultim doctrinar, sub influenta
Rusiei - care nu acceptase revenirea Basarabiei la patria
mam si dorea s o reanexeze la Uniunea Sovietic.
Partidul Comunist fusese silit s introduc n programul
su un articol prin care luptau s se distrug granitele
trii noastre, asa cum se constituiser prin tratatele de la
Versailles si Trianon, ca unele ce nglobau teritoriile
strine trii, lucru ce a dus imediat la punerea partidului
n ilegalitate si interzicerea functionrii lui. Dup reluarea
Basarabiei de ctre Uniunea Sovietic si a Cadrilaterului
de ctre Bulgaria, acest articol a fost scos din programul
partidului, dar atrsese pe multi strini care vroiau
prbusirea granitelor noastre.
Dar spre a ntelege aderarea mea la Miscarea
Legionar, Garda de Fier numit acum, datorez cteva
explicatii prealabile cu privire la starea de coruptie din
tar, Carol asasinul si camarila, Elena Lupescu si evreii.
La sfrsitul primului rzboi mondial numrul evreilor
n Romnia era mare dar nu de temut. El a crescut prin
adaosul celor din Transilvania, Banat si Bucovina, dar nici
acum nu era nspimnttor. ns n mai putin de doi ani
si jumtate ei au devenit o primejdie national: numrul
lor a crescut imens nu prin nasteri, ci prin infiltrri" n
tar peste granit, cumprnd organele administrative
de stat. Evreii de la noi au devenit dup 1921 o mare
primejdie din mai multe motive:
1 . Numrul lor prea mare spre a putea fi suportat de
noi: n decursul 1930-1940 tot al saptelea locuitor al
patriei era evreu.
2. Sprijinul extern imens dat lor de francmasonerie si
de evreii de pe glob.
3. Solidaritatea lor intern exceptional si ajutorul dat
la sate de Cahal, organizatie pe judete a negustorilor
evrei sraci, spre a concura neloial pe negustorii romni
din locurile respective si a-i ruina prin vinderea
mrfurilor sub pret, pierderea acoperind-o Cahalul pn
l doborau pe romn, si apoi urcau din nou preturile.
4. Pentru lipsa de scrupule si coruptia pe care o
ntindeau ca o pecingine peste toat tara, cu o vitez
neasteptat.
5. Pentru ndrzneala cu care voiau s ocupe locurile n
barouri, n medicin, n institutiile bancare si mai ales n
toate sectoarele economice lucrative.
6. Pentru cutezanta de a voi si a lucra pentru
dominarea presei la noi si dorinta de a ndruma neamul
13
romnesc pe directii materialiste, ateizante, nepotrivite
cu duhul su crestin iubitor de Dumnezeu si de oameni.
7. Cumprarea romnilor slabi de nger, coruptibili,
creduli.
Dar aceast mare primejdie s-a accentuat dup
primul rzboi mondial si a dus la mari lupte ntre
studentii romni si studentii evrei. nceputul luptei s-a
fcut la Cluj de ctre studentii de la Medicin, ce nu
vroiau s fie coplesiti de evrei, iar cu ei s-au solidarizat,
sesiznd primejdia, toti studentii romni de la toate
faculttile si universittile trii, cernd numerus clausus
pentru intrarea n facultti. Deja n 1936 primejdia
devenise imens, evreii erau stpni peste 60% din
comert si 80% din industria trii.
Jumtate din pres era n minile lor. Unii intraser si
n universitti.
Mai adugm un fapt foarte important: din 1 930,
odat cu venirea regelui Carol al II-lea la crma statului,
romnii nu mai aveau o regin: aveau o cvasi-regin,
evreic, pe Elena Lupescu, ibovnica si ntretinuta lui Carol
al II-lea si prin ea influenta evreilor a crescut enorm.
Desi bogati, la noi multi evrei, unii miliardari, ca
Auschnit, Aristide Blan, sefii presei evreiesti de la noi (de
la gazetele Dimineata", Adevrul", Lupta"), apoi
Fildermanii, Calmanovicii (cu cea mai mare moar din
Romnia), si altii, nu se gseste n Romnia nici o
institutie evreiasc pentru toti locuitorii trii si nici o
fundatie, nici o bibliotec public, nimic de interes
public. Nimic pentru altii, totul numai pentru ei. Unde te
uiti nu vezi nimic de la ei; orice asezmnt, cnd l
gsesti, e romnesc.
STATUL EVREIESC ISRAEL

Astzi exist un stat evreiesc chiar n vechiul pmnt
al Canaanului, stat cunoscut sub numele de Statul
Israel", dar numit de evrei Eret Israel", adic Pmntul
sfnt al lui Israel". Acest stat s-a ntemeiat n anul 1948,
cu sprijinul Statelor Unite ale Americii si se ntinde pe o
suprafat de doar 20.000 kilometri2, adic nici o zecime
din suprafata Romniei. El a fost recunoscut ca un stat
independent.
Dar el nu a fost plnuit de marele sinedriu al evreilor
s se ntemeieze pe locul strmosilor lor, ntre arabi, verii
lor islamici, care i contest azi, le fac mari necazuri si vor
s-i distrug.
Atunci unde au vrut s fie asezati? ntre africani si
asiatici? Nu, ei pretindeau c merit mai mult, ntre
popoarele civilizate: n Europa, ca unii ce se pretind a fi
14
cei mai destepti oameni din lume; mcar att doreau s li
se dea.
Dar unde? n Moldova si Galitia, provincie din
Polonia. Acestea laolalt trebuiau s fie teritoriul Statului
Israel.
Astzi se stie c Chamberlain, prim-ministru al
Angliei, le-a oferit n 1 911 Uganda ca s ntemeieze
statul lor, spunndu-le c ei, cu posibilittile si cu spiritul
lor de organizare, vor putea face din acel pmnt o tar
minunat.
Dar marele rabin al Londrei, care a dus oferta
Marelui Sinedriu al evreilor, ntrunit la Amsterdam n
1912 spre a dezbate aceast ofert, a fost dezarmat si,
mai mult dect att, asupra lui s-a rostit blestemul
pentru c a putut s coboare att de jos aspiratiile
poporului evreu. ntors acas la Londra, n-a mai avut nici
o trecere si ntr-un an a murit de tristete.
Atunci, n superbia lui, Marele Sinedriu a artat c ei
merit a fi asezati n Europa si au si fixat locul spre a
ntemeia statul lor.
Dar visul lor nu s-a realizat. n 1 91 3 a izbucnit
rzboiul balcanic si n luna august 1914 primul rzboi
mondial si apoi datele problemei au nceput s se
schimbe. Vntul nu mai btea n pnzele aspiratiilor
marilor rabini evrei.
Un lucru aparent ciudat: evreii tin la profetii lor si i
cinstesc ca pe niste oameni inspirati de Dumnezeu. Au
profetit c ei din cele patru vnturi" se vor ntoarce
acas, adic unde au astzi statul. Marele rabin de atunci
nu a vrut s urmeze profetia si pregtea locul altundeva.
Dar ea s-a mplinit peste capetele lor, si cnd nu au mai
putut face altfel, au acceptat ultima solutie.
Iat cum cuvntul lui Dumnezeu se mplineste peste
vointa si mpotrivirea noastr.
Dar cine a mpiedicat crearea statului evreiesc la noi?
Miscrile studentesti din 1 922, Miscarea Legionar,
si ctiva gnditori ce au creat curente de opinie: filosoful
Nae Ionescu, poetul si marele eseist ortodox Nichifor
Crainic cu revista Gndirea" de orientare spiritualist,
ortodox, si primul poet si filosof antimaterialist Lucian
Blaga. Apoi ivirea lui Mussolini cu fascismul n 1922, n
Italia, si a lui Hitler n 1933 n Germania, ambii antisemiti.
Dup primul rzboi mondial, evreii de la noi, sprijiniti
de Apus, au cerut mpmntenirea" la noi si absolut
toate drepturile romnilor, fr nici o deosebire. Dar n 1
921 , Parlamentul a manifestat o mpotrivire sustinut. El
a spus: au fost cetteni romni; am avut rzboiul; s
vedem cum s-au purtat n rzboi. Au aprat ei pmntul
trii ca si cnd ar fi fost al lor? S se aduc actele de la
Statul Major al Armatei.
Maresalul Averescu, prim-ministru, a citit actele: din
25.000 de evrei mobilizati, 20.000 au fost dezertori, dar
nu numai dezertori, ci multi au fost si spionii nemtilor,
15
artndu-le unde ascund romnii alimentele n pmnt,
semnele de recunoastere ale acestora, etc.
n fata acestor acuzatii dovedite li s-a nchis gura, dar
nu au renuntat. Tenacitatea lor sub zmbete blajine era
mare.
Au fost prinsi n Moldova 159 de crciumari evrei
vnznd spirt negru, metilic, cu scopul de a mbolnvi pe
moldoveni. Asta n 1929.
Un proces mare care a nceput, nu a putut fi dus la
capt, din cauza presiunilor foarte mari exercitate asupra
procurorului si judectorului de instructie.
francmasoneria a avut aportul su n stingerea acestui
proces ce dezvluia planurile monstruoase evreiesti.
tiind c Traian a adus n Dacia cu legiunile sale si
ostasi din Orient, evreii au nceput s pretind c ei au
venit n Dacia cu legiunile lui Traian si deci au drepturi
vechi aici la noi. Dup rzboiul cu romanii n 70 d.Hr.,
condus de mpratii romani Titus si Vespasian, evreii au
fost spulberati din Palestina din pricina deselor lor
rzvrtiri.
*
O miscare de ntoarcere a evreilor n Pmntul
Sfnt", se nscuse nc din secolul trecut. Aceasta era
ns ca un zefir subtire ce adia inimile simtitoare ale
evreilor la citirea Thorei, a
Psalmilor, a sfintilor si marilor lor profeti si a tuturor
crtilor lor sacre, pline de atta mister, n care Dumnezeu
era amestecat att de mult n viata acestui popor, att de
deosebit de toate celelalte popoare, cum nu s-a
ntmplat cu nimeni altul n istorie pn acum.
Aceast miscare s-a numit Miscarea Sionist" dup
vechiul Sion, Ierusalimul, centrul spiritual al evreilor,
unde acest popor att de paradoxal, att de plin de
credint si de patimi totodat, a ucis pe Hristos,
Dumnezeu-Omul; iar pentru noi rmne ca locul cel mai
sfnt din lume, unde s-a fcut pe Cruce rscumprarea
neamului omenesc prin jertfa lui Dumnezeu pentru noi,
unde a fost minunea nvierii Domnului, nltarea,
Pogorrea Sfntului Duh si toate faptele minunate si
pline de slav ce au dus la nceputul unei vieti noi pe
pmnt.
Dar aceast miscare nu era la nceput o miscare
real, ci doar un vis, o aspiratie vag a inimii, nu o
actiune si organizare ci o sperant numai de viitor.
Evreii se simteau bine n diaspora, n risipirea n care
au ajuns. Dup asuprirea n care au stat tcuti, ca mortii,
n Spania si alte state din Apus, cnd au putut iesi la
suprafat de la subsolul" existentei n care au stat
cteva secole, au uimit lumea prin forta lor. Deodat au
devenit mari si puternici, dispunnd n mare parte de
destinele popoarelor de pe glob.
Fiind puternici, cum ar fi putut atunci s renunte la
lume, la puterea si gloria lor, pentru un vis?
16
Dar numrul vistorilor crestea. Speranta prinse
contur, vistorii se organizar si de acum iat o miscare

vie n actiune. Ea pregti pasii lent, si mai trziu cu furie
fanatic, crerii statului Israel.
Nici cei mai destepti evrei rationalisti ca printii
comunismului", nu au prevzut mplinirea acestui mare
act istoric al lumii, care azi d att de mult de lucru lumii.
Dar profetii l-au prevzut si el s-a mplinit la sorocul
su.
Piatra Neamt, 2 august 1987
CAROL AL II-LEA
Ca fiu mai mare al regelui Ferdinand si al reginei
Maria, n chip firesc el trebuia s urmeze la tron tatlui
su.
Dar ca tnr se dovedise un destrblat si un stricat
dintre cei mai lipsiti de orice frn si scrupule, el se
vdea violent, extrem de voluntar, trecnd peste orice
lege.
n rzboiul nostru de ntregire el a avut n Moldova
comanda unui regiment. Ne gseam n cea mai critic
situatie, presati de nemti s fim cuprinsi cu totul. Orice
greseal ne putea fi fatal, de aceea toti erau cu o atentie
mare. Dar cnd generalul Averescu inspect frontul n
sectorul regimentului printului, ofiterii lipseau din
transee. Surpriz, nebunie sau inconstient? De toate!
Printul i adunase ntr-un transeu si jucau crti. Un atac
neasteptat al nemtilor, ce ar fi pornit n acel loc, i-ar fi
putut surprinde si ar fi czut prizonieri, iar apoi ce ar fi
dus la ruperea frontului.
Apoi a dezertat de pe front si a fugit la Odessa, unde
s-a nsurat cu o moldoveanc frumoas, Zizi Lambrino,
cruia ndat i-a fcut un copil ce a cptat numele de
Radu.
Dar dup rzboi fu silit s divorteze, cstoria fiind
morganatic si nepermis de statutul familiilor regale.
Acestea urmau a se cstori ntre ele si nu cu persoane
din clase mai inferioare.
Spre a-l reeduca, a fost dus s fac ocolul lumii cu un
colonel distins, dar nimic nu s-a prins, tot robul simturilor
a rmas: desfrnat si betiv, neasculttor, pretentios si
obraznic. S-a nsurat oficial cu printesa Elena, sora regelui
Greciei. Dar nu-si iubea sotia. Cunoscu pe evreica Elena
Lupescu de care se ndrgosti nebuneste si de atunci
sotia lui l pierdu ca sot, desi i fcuse un copil, pe regele
Mihai.
Temndu-se c el ar putea fi un rege nefast, cum spre
nenorocul nostru a si fost, regele Ferdinand fiind bolnav
ntruni un consiliu de coroan n 1926, n care sefii
17
marilor partide de atunci si nsisi printii lui constatar c
printul Carol e nevrednic s se suie pe tronul tatlui su
si hotrr alungarea lui din tar.
La un an regele muri. Fiul lui Carol al II-lea, Mihai,
nscut n anul 1921, n luna octombrie, copilas, fu
proclamat rege, sub o regent tripartit: Ion Buzdugan,
presedintele Curtii de Casatie, Miron Cristea, Patriarhul
Romniei, si unchiul lui, printul Nicolae. Regina Maria nu
intr n regent.
Regenta ns mergea prost: unul singur voia s
urmeze o linie mare, dar era majorat de ctre ceilalti doi:
Patriarhul, om de lume si printul Nicolae, care s-au
dovedit sub nivelul marilor rspunderi ce le incumba.
Dar ce fcea n acest timp Carol care se stabilise la
Paris? Chefuri si orgii. Nici o revenire, se stricase si mai
mult.
Totusi, mpotriva oricrei logici, doar cu ideea c s-ar
putea potoli mai trziu si s devin om de treab", unii
demnitari chiar dintre cei mai inteligenti, voiau s se
ntoarc si i pregtir calea acestei ntoarceri.
La 6 iunie 1930 el descinse n Bucuresti venind cu
avionul si la aranjamentele fratelui su, printul Nicolae,
nu fu arestat si trimis napoi. Parlamentul trii l accept
ca rege n 8 iunie.
Ah! Zi fatal, 8 iunie, zi plin de nenoroc, zi de doliu
pentru neamul romnesc. Cum ai putut s apari n istoria
neamului meu? Ce slbiciuni omenesti si interese josnice
ti-au permis sosirea?
*
Deci Carol al II-lea era rege.
De la nceput s-a pus pe jefuirea trii. ara
Hohenzolernilor: arghirofilia s-a manifestat n el cu
putere. Din toate voia s fac bani. Bugetele trii erau
pentru el o vac de muls.
De prin 1929 pn n 1938 media bugetelor statului
romn a fost ntre 29 si 32 miliarde de lei. Numai n 1940
a atins cifra de 40 miliarde lei. El si-a fcut o list civil
pentru el si familie astfel: pentru el 180 milioane lei
anual, pentru regina Maria 60 milioane lei, pentru Mihai
ca print mostenitor 40 milioane lui, pentru fratele su
Nicolae 20 milioane lei si pentru sora mai mic Ileana 20
milioane lei. Erau zece domenii ale coroanei pe care le
exploata el, cu terenuri agricole, vii, pduri, helesteie, si
mai exploata si familia regal nc dou domenii. Era n
total o suprafat de 163 mii de hectare, dac retin exact
cifra.
n acel timp un nvttor primea 1 800 lei pe lun iar
un profesor sub 4000 lei.
n general salariile functionarilor erau mici. Dar
regelui nu i erau de ajuns. Desi avea datorii externe de
pltit, din bugetul trii el si aloca diverse sume fr
justificare.
18
Ca s nu se observe furturile lui camuflate se obisnui
s se pun aceeasi persoan si la Ministerul Finantelor si

la cel al Economiei Nationale.
Prin 1934 izbucni un mare scandal public: afacerea
Skoda. Ce se ntmplase? Guvernul comandase din
Cehoslovacia, de la uzinele Skoda, armament de tot felul
pentru narmarea trii. Dar doctorul N. Lupu, ntr-o
sedint a Parlamentului, tinut cu usile nchise",
dezvlui faptul cel mai grozav: regele cu ctiva demnitari
furaser banii. Stupoarea si durerea a fost imens. Unii
parlamentari nu-si putur tine lacrimile.
Dezbaterile acestea din Parlament, care de obicei
erau stenografiate si se publicau n extenso, nu se
publicar. Unii luar cunostint de ea din cartea
doctorului Lupu Afacerea
Skoda".
Dar el nu era multumit cu o Romnie ce se conducea
dup o constitutie a trii, dorea mai mult, o dictatur.
Constitutia i ngrdea libertatea de actiune. Era ns greu
s o ndeprteze si s proclame dictatura.
Cumnatul su, regele Alexandru al Iugoslaviei,
ajunsese la dictatur dar nu cu voia sa ci silit de
mprejurri. ntre srbi si croati izbucnir lupte si ca s nu
se distrug unitatea trii, regele gsi ultima solutie:
dictatura. Dar n 1936 fu ucis.
Carol l ntreb pe regele Alexandru dac nu ar fi bine
s introduc si el dictatura, dar fu sftuit s nu fac asa
ceva: n dictatur intri, dar nu stii cnd si cum iesi din
ea" i se rspunse.
Carol ns nu renunt. El cuta s se ajung la o
situatie n care s par c e justificat a o face. Din
nefericire gsi si oamenii de mare calitate si prestigiu ce l
ndemnar s o fac, cum a fost marele istoric Nicolae
Iorga. Acesta l-a adulat tot timpul n chipul cel mai josnic
si i-a fcut propunerea direct: Trebuie s fii mai
ndrznet. Cuza a fost mai ndrznet si era doar un
domnitor, tu esti un rege".
Celui ce clca toate legile i se fcea o astfel de
propunere nebuneasc. De ce? Din gelozie! Renumele si
reputatia lui Corneliu Zelea Codreanu crestea mai ales n
ochii tinerilor si el, Iorga, nu suporta s-l ntreac cineva:
i se prea c e umbrit, att de mare era la acesta pcatul
mndriei.
ntre timp regele astepta prilejul. n timpul guvernrii
Goga-Cuza, din decembrie 1937 si 10 februarie 1938,
ncerc s creeze lupta ntre legionari si cuzisti, prin omul
nefast care a fost ministrul de interne Armand Clinescu,
dar nu reusi: legionarii i dejucar planul.
Atunci acest pungas, derbedeu, Carol al II-lea, a avut
nerusinarea s-i cear lui Corneliu Z. Codreanu s-l fac
sef al Miscrii Legionare, iar Codreanu s fie primul lui
aghiotant. Acest stricat n adncuri, om al masoneriei,
dorea s fie seful unei miscri curate, care avea n vedere
19
tocmai asanarea moral a Romniei: cresterea unui om
nou, cinstit, corect, credincios, viteaz, care s fac totul
pentru tar.
Codreanu i-a rspuns c el nu are acest drept.
Miscarea a creat-o el si legionarii i-au jurat lui credint si
deci nu poate ncredinta conducerea altei persoane.
Dup acest rspuns, ndat Carol al II-lea a si hotrt
distrugerea Miscrii Legionare si uciderea Cpitanului.
Dup aceasta nltur guvernul si instaur dictatura,
suspendnd Constitutia. Prigoni puternic pe legionari,
ucise pe Codreanu si pe multi alti legionari si guvern
dur. La nceput, spre a nu nspimnta poporul si a strni
o mpotrivire prea mare, l puse prim-ministru pe slabul,
nevolnicul si prea-btrnul patriarh Miron Cristea, care
dup ce schit o slab mpotrivire regelui, sfrsi prin a
accepta. Mustrat de Goga, de Maniu, ca si de multi alti
ardeleni vechi prieteni, guvern chinuit un an si apoi,
voind s vorbeasc contra crimelor ce se fceau, fu trimis
la Cannes, n Franta, unde muri ncrcat de regrete,
otrvit de rege.
Regele si continu actiunea. Lu n mn politica
extern a Romniei si fcnd pe ambasadorul trecu prin
diferite tri ca Franta, Anglia, Germania. Ddu asigurri
trii c e aprat si c e ncins la mijloc cu un bru de
fier".
Veni si anul cel greu 1940. La 10 mai Germania atac
Franta, care n sase luni fu dus la capitulare printr-un
armistitiu. Anglia se temea s nu fie invadat si ocupat
de nemti. Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia erau
ocupate de nemti.
Sovietele, printr-un ultimatum grbit, ne somar la
26 iunie 1 940 s predm Basarabia si n decurs de trei
zile s ne retragem din ea. Gsir c e cel mai oportun
moment de a ne soma, tocmai cnd francezii capitular,
temndu-se ca nu cumva mai trziu ntorcndu-se
armatele germane din Franta, s intervin. La Consiliul
de Coroan ce se adun n grab se constat c acest
sarlatan Carol al II-lea nselase tara. Laudele lui fur un
bluf: nici un bru de fier, nici narmare: gloantele nu
ajungeau mai mult de cteva sptmni. Totul se
dezumfl.
Veni apoi dictatul de la Viena, 30 august, cnd se
ceda Ungariei jumtate din Transilvania si tot acum se
ceda Bulgariei dou judete: Caliacra si Durostorul. Inimile
tuturor plngeau. Erau lacrimi peste lacrimi. Dar regele
nu sufer.
La Consiliul de Coroan pentru cedarea Transilvaniei,
martorii au spus c regele fuma calm si linistit, burtos si
obtuz si nici cel mai mic semn de durere nu se observa pe
fata lui. Nu-i psa! ara nu era a lui, el fusese numai
exploatatorul. S-a apreciat c furturile, mpreun cu
economiile lui, atinseser cifra de 66 miliarde lei. Nici toti
20
hotii laolalt nu au putut s fure ntr-o viat ct furase un
om ce purtase coroana n zece ani.

La acest dezastru tara vuia n furie. Unii sefi de
partide nu mai acceptau. Legionarii se ridicar
organiznd demonstratii si ncercnd s-l atace cu armele
n palat. Garda personal nu a vrut s trag n multimi,
cum ceru el.
Chem pe Ion Antonescu, generalul de cel mai mare
prestigiu. Acesta i lu o seam de prerogative si apoi sub
presiunea strzii l convinse s plece, asigurndu-l de
paza personal si a bunurilor cu care pleca, de care era
foarte grijuliu. Fugi noaptea. Dar legionarii l asteptau la
Timisoara veniti cu avionul, cu gndul s-l scurteze cu un
cap, considernd c acest cap de trdtor nu st bine pe
gtul lui de brut. Dar scp. Trenul nu opri n gar si
trecu ca fulgerul. Antonescu se tinuse de cuvnt.
Aventura se ncheia. Rezultatul? Dezastrul de la noi.
Usurinta noastr ne-a pierdut.
PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE LA NOI
n 1918 se mplini un vis de veacuri scump tuturor
romnilor: unirea tuturor ntr-un stat national, unitar si
independent.
Romnia, n conflictul ce izbucni n Europa n 1914,
care angaj mai trziu si alte continente, dup doi ani de
neutralitate, intr n lupt cu toate fortele sale, alturi de
Franta si celelalte popoare ce se ridicar pentru aprarea
dreptului si liberttii popoarelor mpotriva brutalittii
germane ce proclama dreptul fortei".
Trecnd granita pentru dezrobirea Transilvaniei, ea se
vzu izbit deodat de trupe cu totul superioare:
maghiare, bavareze si prusace,
6 iar dinspre sud-est de
trupe bulgare si turcesti. Coplesit, armata noastr se
adun cu greu si se retrase n Moldova, prsind pas cu
pas teritoriul trii. Doar la Oituz stvili avntul
puhoaielor nvlitoare.
La Mrsti inamicul primi niste lovituri
cutremurtoare, ce-l nspimntar, iar la Mrsesti fu
izbit de furia si ura soldatului romn ntr-un avnt att de
neasteptat, c-l uimi. Frontul se stabiliz cu mici
rectificri n favoarea noastr. Armata romn ddu
dovad de un eroism surprinztor si de o rezistent
nesperat ce o remarc n fata Europei ca pe una dintre
cele mai bune armate.
Jertfele romnesti au fost mari, ba chiar imense
pentru o trisoar de 7 milioane de locuitori: aproape
800.000 morti, unii ucisi de gloante, altii de tifosul
exantematic. Dar urmarea a fost unirea cu ara a
Bucovinei, Basarabiei si Transilvaniei. Era o tar unitar,
armonioas, cu Carpatii la mijloc, cu dealuri si vi, munti
21
si sesuri, cu ruri sprintene. O plcere s o privesti! O
desftare s o strbati n orice anotimp!
Dar bucuria realizrii i-a orbit pe multi, cci s-au
apucat de petreceri si desftri n tar si n afara ei: la
Paris, pe Coasta de Azur, Italia si alte locuri. Uitar de
unde au iesit si cu ce jertfe, uitar mortii si schilozii si
lacrimile ce au curs, uitar
ne-auLa dat
intrarea noastr
asigurri c n rzboi
vor aduce ntrupe
1916,deFranta
la si Anglia
Salonic, ca
noi s nu fim atacati
putut tine de cuvnt. de turci si bulgari, dar ei nu s-au
tragedia prin care trecurm. Petreceau sau se luptau
pentru putere, fr scrupule si cu mult nversunare.
Politicianismul de la noi ddea un examen urt n
fata natiunii. ara se mprti n partide ce-si disputau n
alegerile electorale puterea prin lupte serioase. ranul,
talpa trii", ce se dovedise n rzboi exact cum fusese
poreclit, nu era destul de rspltit pentru eroismul si
devotamentul lui. Iar apoi nu i-au dat nlesnirile ce le
merita. Evreii se ntreau, pozitiile economice intrau tot
mai mult n mini strine din tar si din afar.
Cu regele Carol al II-lea, din anul 1930 ncoace,
situatia se stric si mai mult; el se ocupa cu divizarea si
nmultirea partidelor.
Subsolul intra tot mai mult n mini strine. Societti
strine franco-anglicane, belgio-olandeze, franco-
americane intrar n exploatarea lui. Petrolul reprezenta
una din marile bogtii ale trii. Romnia era socotit
atunci a treia tar din lume posesoare de petrol. Doar
Venezuela si Mosul (Iranul si Irakul de astzi) o ntreceau.
Exploatarea petrolier anual ntrecea dou bugete ale
trii, cam 80 miliarde lei, iar capitalul strin participa la
exploatare n proportie de 94%, numai 6% era romnesc.
Deci de acest bun al nostru se bucurau altii.
Multe mine au avut aceeasi situatie. Numai
societatea Petrosani" de exploatare a minelor de
crbuni din Valea Jiului, Lupeni, Petrila, Vulcan,
Aninoasa, Petrosani etc, avea capitalul romnesc n
proportie de 52% iar cel strin unguresc de 48%.
n industrie evreii atinseser cifra record de 80%, iar
n comert reprezentau 60%. Cele mai mari bnci erau pe
mna lor, jumtate din pres la fel.
Populatia Romniei n 1940 atinse cifra de 20
milioane locuitori, iar numrul evreilor se bnuia a fi cam
de 2,3 milioane. Dar seful statisticii de la noi, doctorul
Sabin Manuil, prezenta o cifr sub 900.000. Toti cei
informati stiau ns ct de departe de adevr era aceast
cifr.
Se pare c evreii nu renuntaser nc n anul 1 940 la
gndul de a-si crea statul lor n Moldova si Galitia,
provincie a Poloniei. Pozitiile lor erau nc puternice n
Romnia, cel putin n prima parte a anului: regele Carol
al II-lea francmason, ntretinuta lui, Elena Lupescu-Wolf,
22
evreic, foarte influent si puternic, multe vrfuri
intelectuale - ca Sadoveanu si Argetoianu - captati de

francmasonerie. Toti erau iudeofili si sustineau interesele
evreiesti, unii n mod deliberat, altii n mod inconstient.
Ca s nu creeze panic si s fie cunoscut numrul lor
mare n Romnia, evreii din Basarabia de declarau ca
rusi, n Dobrogea ca bulgari, n Ardeal ca unguri, n Banat
ca srbi.
Numai cnd Franta pierdu rzboiul si n iunie 1940
capitul, cnd teama ocuprii Angliei de ctre nemti
printr-o invadare prin surprindere era iminent, numai
atunci acest plan al nteleptilor Sionului de a-si face aici
statul se dovedi cu neputint de realizat.
Multi din tar nu-si ddeau seama dup primul
rzboi mondial de primejdia ce o reprezentau evreii de la
noi pentru dezvoltarea trii si siguranta ei, datorit
faptului c pe lng evreii suportabili ce se gsir n
Romnia dup primul rzboi mondial, multi se nfiltrar
n tar clandestin. Romnia devenea noul Canaan, unde
fiii lui Israel o duceau de minune.
n minile lor intrau mereu noi sectoare de
exploatare a trii. Foarte uniti, toti lucrau pe o singur
directie: cucerirea lent a trii. Dar ei nu voiau s o
cucereasc prin numr, aceasta era cu neputint nc, ci
cucerirea se fcea economic si spiritual. i ntr-adevr,
multi romni intelectuali se jidoviser, spiritul lor era
dominat de gndirea ebraic. Crestinismul li se stinsese
sau se alterase profund prin datele" Talmudului si ale
creatiilor stiintifice si literare evreiesti.
Desi aprea la noi Buletinul antimasonic" ce
demasca mereu situatia evreilor de la noi si planurile lor
perfide, precum si metodele lor de lucru, cu toate c
marele doctor Nicolae Paulescu, fost profesor universitar
la Bucuresti, i demascase si el n mai multe crti dintre
care cea mai important cu privire la evrei este Spitalul,
Cahalul, Coranul si Francmasoneria", lumea ezita nc s
ia o atitudine; dormea fericit c este o Romnie Mare.
Uita c fr o atent grij, pndit din toate prtile,
putea fi rsluit si chiar pierdut, si vai de poporul care
nu are o tar a
lui!
Desi asa numita Generatie din 1922" deschidea
lupta contra evreilor din Universitti, ca s nu ocupe ei
posturile n stiint si n cultur, si dduse un semnal de
alarm impresionant, lumea si vedea fericit de afacerile
ei: nici o tresrire mai profund nu se observa la marile
multimi.
Totusi imnul studentesc ce apruse atunci:
Studenti crestini din Romnia Mare
Se mbrac-n doliu neamul romnesc
Jidanii ne sugrum natiunea
23
i-avutul trii noastre-l jefuiesc
Din nepsare azi s ne trezim..."
a aprins multe inimi si puse pe gnduri pe unii dintre
cei mai buni si dezinteresati fii ai trii.
Desi n 1 927 apru n Romnia o miscare nationalist
cu titlul Legiunea Arhanghelului Mihail", cu un program
de lupt mpotriva evreilor de la noi si mpotriva
politicianismului venal, alctuit mai ales din tineri,
evreii cu propaganda lor mincinoas stiau foarte bine s
adoarm lumea, iar prietenii lor din Franta si Anglia,
unde erau marii lor protectori europeni, interveneau
totdeauna la nevoie.
A fi nationalist si traditionalist prea multora ca ceva
ntrziat, ca ceva vetust. Cum s te ntorci napoi cnd
lumea mergea nainte? Evreii din lume si propovduiau
nationalismul, cci pentru ei valorile trecutului si
traditiile lor nationale si religioase nc mai pstrau
caracterul sacru din trecut. Faptul c evreii mai sunt
astzi un popor n lume, dup attea secole de trire a
lor n risipire" n lume, se explic numai prin aceea c ei
si-au pstrat cu sfintenie, n cea mai mare parte a lor,
traditiile nationale si religioase. Faptul c ei sunt azi ceea
ce sunt e aproape un mister. Aderarea lor mistic la
Thora si la Talmud si n parte la Cabal, i-a salvat".
Totusi ei sunt campionii internationalismului. Aceast
contradictie se explic prin spiritul lor machiavelic. Cum
ai putea altfel s-i faci pe ceilalti s nu mai fie ceea ce
sunt, iar tu s rmi ceea ce esti? Pentru evrei acesta
este un mijloc de lupt, de rzbatere si de biruint
printre popoare. Ei stiu prea bine c tu nu valorezi ceva
dect dac rmi ceea ce esti, dac pstrezi ce-ti este
propriu si deosebit de altii, dac rmi original si pstrezi
nealterate caracterele proprii, adic dac esti tu nsuti.
A fi antisemit e incontestabil o greseal, un punct de
vedere fals. Tot asa e o greseal a ur orice popor sau
neam, cci sunt niste entitti pe care asa le-a lsat
Dumnezeu s se dezvolte. A le ur nseamn a lua o
atitudine contra lui Dumnezeu.
Atunci cum a putut apare n Romnia o miscare
antisemit? Vedeti, situatia din tar i-a dat nastere,
conditiile speciale n care se gseau romnii si evreii n
acel ceas. Ca dovad, astzi schimbndu-se conditiile
nimeni nu mai e antisemit. Ba cei mai multi romni au un
sentiment de cald simpatie pentru ei, oriunde s-ar gsi
ei acum. Antisemitismul azi apare ca fr obiect la noi si
fr justificare.
Dar atunci ce era? Cum a aprut o miscare antisemit
la noi? Din ur? Nu. Din fanatism romnesc? Nu! Dintr-o
exaltare a sentimentului national si un sovinism
romnesc? Nu! Dar din ce atunci? Din instinctul de
aprare al neamului romnesc. Ea a aprut ca o reactie la
puterea crescnd a evreilor de atunci, la noi. Dar ea ura
evreul n sine? Nu. Ura moravurile, coruptia lor,
24
tendintele lor de dominatie, spiritul lor de fraud si de
distrugere a valorilor nationale. Asa cum ura pe

politicienii romni corupti, tot asa ura si pe evreii corupti.
Nu ura omul, ci atitudinea lui, felul de a lucra. Erau si
destui evrei la noi foarte cumsecade, iar ntre ei si unii
romni s-au stabilit raporturi de sincer si statornic
prietenie.
A mai fost ceva deosebit. Evreul de la noi nu era ca
cel din Franta, Anglia sau Ungaria. Cel de acolo se
identifica ntr-o mare msur cu interesele acestor tri.
Era evreu, dar era totodat francez, englez sau ungur.
Adera n mare msur si la interesele acestor popoare n
care triau. Erau cu alte cuvinte evrei-francezi, evrei-
englezi, nu numai evrei-evrei.
La noi nu se identificau deloc cu interesele
romnesti; ba multi se identificau cu interesele altor
neamuri, desi triau la noi. Aceast lips de loialitate e
de nenteles la ei. Cum nu si-au dat seama c vor trezi o
reactiune?
Astfel, cnd la 26 iunie 1940, noi am fost somati de
Soviete s cedm Basarabia si o parte din Bucovina,
evreii s-au identificat perfect cu interesele sovietice si s-
au artat de-a dreptul dusmanii nostri n aceste teritorii,
iar nu indiferenti. Astfel la Cernuti n prima zi de
retragere a noastr au primit n triumf pe sovietici, cu
drapele rosii, cu flori, cu discursuri de mare laud si au
manifestat atitudini dusmnoase fat de romni. Iar la
retragerea noastr din Basarabia au uimit lumea prin
felul cum s-au manifestat. Pe soldatii ce ntorceau acas
nu n vreo formatie, ci singuri, au ncercat s-i prind si
s-i dezarmeze si asta nu numai brbatii, ci chiar si
grupuri de femei; au spart sticle si le-au asternut pe
drumurile de retragere ca s se taie caii la picioare si s
nu poat trage tunurile. Au dat informatii gresite unora
ce se retrgeau cu materiale, ca s ntrzie si s fie prinse
de rusi. i ceea ce a fost mai grav: n locuri ascunse
grupuri de evrei civili cu mitraliere, si pusti au ntmpinat
unitti ale noastre n retragere cu focuri n toat regula,
ca ntr-un rzboi declarat, nct unittile noastre au
trebuit s ia pozitii de lupt cu ei ca pe front.
n toate orasele basarabene sovieticii au fost
ntmpinati cu flori si discursuri ca cei mai mari prieteni.
Acest lucru s-a repetat si cu ocuparea oraselor noastre de
sovietici n al doilea rzboi mondial: evreii le-au artat o
simpatie deosebit si i-au fcut s nteleag c erau
asteptati.
Aceasta arat deplin c evreii de la noi nu erau cu
nimic legati de interesele neamului romnesc.
n Franta evreii n ultimul rzboi au luptat subversiv
alturi de francezi contra nemtilor ocupanti; la noi l
sabotau pe Antonescu si noaptea artau cu oglinzi prin
hornuri rusilor, americanilor si englezilor ntreprinderile
industriale ce trebuiau bombardate. Acolo erau cu tara n
25
care triau; aici erau contra trii n care triau, ns
prieteni ai celor ce o loveau.
Ce-ar fi zis si ce-ar fi fcut francezii si englezii dac
acolo evreii ar fi fcut asa? I-ar mai fi luat n brate? Sau i-
ar fi strpit definitiv?
Unde mai pui c dup rzboi, n prima parte a
guvernrii comuniste la noi, n posturi foarte puternice,
ca ministri, prefecti de judete, deputati, etc., tot ei au
fost, si s-au artat dusmani de-a dreptul ai neamului
romnesc, rusofili pn-n mduva oaselor, voind
alterarea culturii noastre, slavizarea ei si a noastr? Iar
unii prefecti evrei n-au vrut s primeasc ordine de la
Bucuresti, ci cereau n judetele lor ordine din Moldova de
sub administratia sovietic. Iar n foametea din Moldova
din 1946 vagoanele cu gru si fasole trimise ca ajutor
nfometatilor moldoveni de ctre romnii milostivi erau
dirijate de evrei spre Constanta pentru a merge n Israel,
desi Israelul nu ducea lips de alimente. Dar evreii nu
uitau c sunt evrei si nu romni.
n acest timp obrznicia lor era imens. Romnii erau
intimidati. Ei, asociati cu ungurii din cadrele de sus ale
Partidului, dictau treburile la noi. Evreul tipograf Teohari
Georgescu era ministru de interne si omul ce
nspimnta mai mult lumea la noi. Evreica Ana Pauker, o
desfrnat notorie, era ministru de externe de-o
impertinent si nerusinare fr egal. Vasile Luca, secui
din judetul Trei Scaune, maghiarizat, prietenul evreilor,
era ministru finantelor. Emeric Sipos, ungur de la Oradea,
jidovit, era seful Ardealului. Liuba Chisinevski de la noi
era verisoar primar cu doamna Stalin (si aceast
evreic era din familia Cagnovici) si avea telefon direct cu
casa lui Stalin. Ea cu brbatul ei, simtindu-se tari" la noi
prin aceast relatie, au fcut n acest timp un ru enorm
neamului romnesc. Ei agitau, presau si cereau noi si noi
condamnri la nchisoare pentru curtirea" atmosferei
si pentru asigurarea bunei dezvoltri a vietii" noi n
Romnia.
Toti cei ce servir n diferite functiuni si demnitti
erau pasibili de a fi arestati acum fiindc au servit
regimurile trecute. Evreii, la cererile rusilor, struiau s
fie arestati toti fostii senatori, deputati, primari ai
capitalelor celor 72 de judete ale Romniei Mari care nu
s-au aranjat cumva cu Partidul Comunist pn n anul 1
946. Toti cei ce au servit n politie si erau n viat, orict
de mare ar fi fost gradul lor, au fost ridicati si nchisi,
nimeni n-a scpat. Evreii erau rzbuntori, tiau n noi ca
n brnz; nselasem sperantele lor. Nu mai putea fi
vorba acum de un Stat Israel n acest spatiu.
Profesorul Roller dispunea ca un satrap de istoria
neamului romnesc si o ndruma pe directii noi.
Profesorii universitari de istorie si cei de arheologie erau
tinuti la posturi si mai ales scosi din posturi dup gustul
acestuia. Se fcea o istorie nou. Nu trebuia s mai fim
26
daco-romani, ci s cutm n istorie originea noastr
slav. Fanatismul lui slavizant, orb, a mers att de

departe nct i-a suprat si pe rusi; se mersese prea
departe cu sacrificarea adevrului cunoscut de lumea
civilizat. Iat, se spune c n dezbaterile lui Roosvelt cu
Stalin la Ialta acesta ar fi spus: Romnia, tar de origine
slav", dar Roosvelt l-ar fi corectat si ar fi scris pe harta
Romniei: tar de origine latin, dar de moravuri slave".
Deci si el stia de originea noastr. n sfrsit, Ilie
Grumberg de la Bacu era spiritus rector al Partidului n
problemele juridice.
Momentul le-a permis: ndat dup 1 944 august,
evreii sau suprapus peste neamul romnesc. Ei dirijau
toate. Marile reforme ce s-au fcut mai ales n 1948
poart amprenta spiritului lor extremist. Multi evrei de la
noi, rusofili n extremis, credeau la acel ceas al istoriei c
soarta lor si viitorul lor fericit de stpni ai lumii, visul lor
neschimbat, aceast himer dup care au alergat si mai
alearg nc, si care i-a zpcit si i-a mpins la excese,
sunt legate de soviete; deci ntrirea acesteia trebuia
urmrit peste tot. Ialta, cu sacrificarea Europei, a fost
rezultatul acestei conceptii deoarece toat conducerea
Statelor Unite ale Americii era atunci evreiasc sau
dominat de evrei.
n anii 1945-1946 un refugiat moldovean ce fugise
din cauza rzboiului n Oltenia sau Transilvania, nu se
putea ntoarce acas n Iasi, bunoar, sau n alt oras
moldovean fr o autorizatie special a evreilor care erau
stpni la Prefectur, la Primrie, la fisc, la Politie, peste
tot. Toat viata de la noi era ndrumat de ei.
Atunci, la ndemnul ungurilor cu care colaborau
perfect la noi, ne-au schimbat numele dup forma
maghiar: nti numele de familie, apoi prenumele
(numele de botez): Antonescu Ion si nu Ion Antonescu,
Goga Octavian si nu Octavian Goga, Petrescu Gheorghe si
nu Gheorghe Petrescu cum erau si trebuie s fie numele
noastre ca la toate popoarele neolatine.
Tot atunci unii dintre ei, nestiind limba romn si
nuantele ei, dar venind din Germania si stiind c von"
nseamn din" lau generalizat la noi peste tot; astfel
avem ciocan din lemn, ciocan din fier, cmas din
mtase, etc., nestiind c noi avem si pe din" si pe de".
Astfel romneste este: ciocan de lemn", cizme de
piele", ghete de cauciuc", vin de struguri", nu
din"... Au creat o confuzie si o falsificare a limbii
noastre de care pn astzi unii nu s-au dumirit.
Iat: voind s arate nceputul unei lucrri ei au
introdus termenul de la bun nceput"; dar acest termen
produce confuzie pentru c acel nceput poate s fi fost
bun, dar poate s fi fost si ru sau prost inspirat; si atunci
cum mai faci deosebirea ntre nceputul bun si nceputul
ru? De aceea romnii au forma simpl pentru nceput:
La nceput", La nceput a fcut Dumnezeu cerul si
27
pmntul" (Facere 1,1); n latineste ab initio", simplu,
fr complicatie: la nceput".
Dar ca s se vad cu ce suflet lucrau evreii la noi, n
acei ani de grbite transformri de dup rzboi, relatez
un caz ce mi s-a comunicat de un prieten avocat din Iasi,
Gheorghe Marcovici. Au fost invitati trani din judetul
Iasi s vin pentru a primi pmntul ce s-a luat de la
boieri. Dup ce au venit vreo dou mii de oameni au fost
dusi si bgati ntr-un tren de vite si nchisi acolo; trenul
urma s plece n Uniunea Sovietic; oamenii ar fi trebuit
s fie acolo mn de lucru. Dndu-si seama de nselarea
si situatia n care se gseau, oamenii au nceput s urle si
s bat n vagoane; un cpitan auzind si aflnd despre ce
este vorba s-a dus la seful grii si l-a silit s descuie
vagoanele si s dea drumul oamenilor. Faptul era opera
evreilor: le trimitea rusilor mn de lucru.
Aceast atitudine a evreilor a durat pn ctre
sfrsitul anului 1948, cnd niste rabini din Apus trecnd
pe la noi si vznd ce fac confratii lor, speriati de urmri,
i-au ndemnat la o corectare a atitudini lor fat de noi,
ceea ce mai multi au si nceput a face, dar nu si cei din
conducere. Abia n 1952, cnd Stalin, datorit dezvoltrii
n Uniunea Sovietic a unor sentimente profund
antievreiesti, tinu un discurs fulminant contra evreilor au
mai ncetat excesele. Atunci evreii din spatiul est
european au intrat n panic, socotind c un pogrom
contra lor poate ncepe ndat; doar atunci s-au mblnzit
si au renuntat la atitudinea lor obraznic sfidtoare.
ndat dup aceasta au czut de la putere Ana
Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca si altii.
Conditiile n care se dezvolta viata la noi, cnd statul
fcea totul, si comertul si industria, evreii nemaiputnd
face ei acestea pe cont propriu, au dus la lichidarea
evreilor din Romnia. Azi abia se mai gsesc vreo 33.000
de evrei la noi. Unii au plecat n America, altii n patria
lor, ca mnati de o putere creia nu-i putur rezista.
Astfel Partidul Comunist a rezolvat n chip fericit, fr
msuri represive, problema evreiasc n Romnia.
Piatra Neamt, 31 iulie 1989.
MICAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER

Dup aceast digresiune necesar m ntorc acum la
Miscarea Legionar - Garda de Fier.
Ea exercita n 1936, dar si nainte, o influent
extraordinar asupra tineretului liber si necorupt.
28
Corneliu Zelea Codreanu, seful ei, avocat cu o licent
n drept luat la Facultatea de Drept din Iasi si cu un

doctorat n drept nceput n conditii grele de trai, n
lipsuri, la Grenoble n Franta, era privit de tineret cu o
admiratie crescnd din an n an. Era un erou, robul unei
cauze: salvarea Romniei din minile evreilor, salvarea
sufletului romnesc ce se pervertea lent de pres, de
scrierile evreiesti si de tot duhul ebraic ce desfsura o
actiune de desprtire de valorile romnesti autentice,
mpingnd la un materialism deghizat si la ateism.
Forta lui moral uimea. Un aer mistic mpresura
actele lui. Brbat frumos ca un print de legend, bine
legat, mbrca costumul national, cu suman n loc de
palton, avea o privire ptrunztoare care te sfredelea
pn n adncul sufletului. Multi oameni ce au stat
linistiti n fata altor semeni sus-pusi, n fata lui aveau
trac. Era un om uimitor!
Trecutul lui de lupt, nc de cnd terminase Liceul
Militar de la Mnstirea Dealu, eroismul lui n atitudini,
demnitatea lui nalt, toate actele lui strneau interes si
entuziasm.
Vorbea putin. Geniul lui a fost organizarea.
n 1 936 avea n jurul lui un numr impresionant de
oameni de mare calitate spiritual si de o fort moral
rar ntlnit. Toti erau lupttori. Trebuiau s cucereasc
masele la programul legionar nationalist si crestin.
Corneliu Zelea Codreanu nu publicase nc un
program al Grzii de Fier, dar toat lupta lui se ducea pe
directia crerii unui nou tip de romn: viteaz, energic,
corect, dezinteresat, ce trebuia s lupte pentru
reintegrarea romnilor n drepturile lor si cucerirea
puterii economice din minile evreilor foarte bogati.
Miscarea avea un caracter antisemit, antimaterialist.
Ea lupta mpotriva tuturor politicienilor corupti din
Romnia.
Corneliu Zelea Codreanu spunea: Vrem s ntoarcem
neamul cu privirile spre Dumnezeu".
Miscarea a nceput n 1936 un comert romnesc care
se impusese si mergea minunat. eful lui era Viorel Trifa,
licentiat al Faculttii de Teologie de la Chisinu. n Bacu
si n alte cteva locuri erau ntreprinderi" ale comertului
legionar ce se ntindea treptat si n alte locuri.
Vnztorii" erau de multe ori studenti sau licentiati.
Cteodat doamna X rmnea mirat cnd afla c cel ce
i vnduse marfa si s-a oferit s-i duc pachetul acas era
licentiat sau chiar doctor n vreo stiint.
La tejghele s-au vzut atunci, pentru prima dat la
noi, fete si doamne din familii princiare, bogate, vnznd
n secret si fr publicitate, ca niste anonime, mrfurile
ce se gseau n prvliile n care lucrau fr plat.
Era ceva cu totul nou n societatea romneasc si
strnea surprindere si admiratie.
29
Deci am intrat n Miscarea Legionar n 1936. Eram

de 31 de ani, plin de vigoare, dornic de munc si de
afirmare. nvinsesem rezervele si am intrat plin de avnt
si cu tot sufletul.
Legionarii erau constituiti atunci n unitti mici
numite cuiburi". Am organizat n Bicazul ardelean
primul cuib legionar. Eu eram seful cuibului. Ne ghidam
dup Crticica sefului de cuib".
Era o crticic plin de principii morale, politice,
sociale, toate de o rar frumusete. Era o crticic
educativ, ce trebuia s creasc un ins menit s fac totul
pentru tar. Deci nu pentru el si pentru familia lui, ci
pentru tar.
Cuibul era alctuit din 12 membri plus seful.
Propaganda se fcea mai ales prin marsuri si cntece.
n cntece erau uneori expuse telurile legionare. Am
plecat si eu la cuceriri" prin sat si satele vecine.
Marsurile le fceam dup-masa, dup programul
scolar, cci aveam si un post de nvttor n Bicazul
ardelean, pe lng cel de organizator al parohiei
ortodoxe ce urma a se nfiinta aici. Mergeam cntnd.
Cntecele erau frumoase si variate, cu o tent nationalist
eroic.
edinta se deschidea cu un jurmnt ce se fcea cu
bratul sus, ndreptat simbolic spre nltimi si care
exprima hotrrea de a nu fi trdtor.
El se termina cu exprimarea: Triasc Legiunea si
Cpitanul". inuta oficial legionarului era cmasa verde
si cu centura cu diagonal.
Cntecele erau creatiile mai multora, dintre care cele
ale marelui poet Radu Demetrescu Gyr erau mai presus
de celelalte si de un avnt deosebit.
Poezia lui Sfnt tinerete legionar", de o vigoare
tinereasc si de o lumin angelic, a fost declarat drept
imn legionar. Nici o sedint nu se tinea fr a se cnta
acest imn. Iat-l:
SFNT TINEREE LEGIONAR
Sfnt tineree legionar,

Cu piept clit de fier si sufletul de crin
Cu iures ne'nfrnat de primvar
Cu fruntea ca un iezer carpatin,
Cu bratele suim n soare
30
Catapetesme pentru veac;

Le zidim din stnci, din foc, din mare
i, drz le tencuim cu snge dac...
Refren:
Garda, Cpitanul Ne preschimb 'n soimi de fier.
ara, Cpitanul i Arhanghelul din cer
Moartea, numai moartea legionar

Ne este cea mai scump nunt dintre nunti,
Pentru Sfnta Cruce, pentru tar
nfrngem codrii si supunem munti;
Nu-i temnit s ne'nspimnte,
Nici chin, nici viforul dusman;
De cdem cu toti, izbiti n frunte, Ni-i drag moartea
pentru Cpitan! Refren
Sfnt tinerete legionar, Suim biserici, stm viteji n

nchisori... n prigoana orisict de-amar Cntm si ne
gndim la Nicadori, Purtm n crivt si n soare Lumini
pentru biruitori, Pentru cei viteji zidim altare i-avem
doar gloante pentru trdtori! Refren
Cnd legionarii au avut morti n lupt, cum au fost
avocaii Ion Mota si Vasile Marin, care au murit n Spania
n 1937 n lupta contra comunismului, s-a hotrt ca n
deschiderea sedintei s se fac pomenirea mortilor care
cu sufletele lor erau prezenti si mergeau n lupt cu cei
vii.
De aceea se spunea: Mota prezent! Marin prezent!".
Mortii totdeauna n rnd cu viii. Astfel o sedint aprea
ca o cuminecare cu tot sufletul neamului romnesc din
totdeauna si de acum. Era aici o not mistic ce lega pe
cei vii de toti cei morti din snul neamului: o nfrtire cu
strmosii nostri.
31
Pmntul patriei primea un nimb de sfintenie, pentru
c n el erau ngropati toti naintasii si n el a rnduit
Dumnezeu s se nasc neamul nostru. Dac Dumnezeu ar
fi voit altfel, atunci neamul nostru s-ar fi nscut n alt
parte.
Dar fiindc el s-a nscut aici, nseamn c asa a
binevoit
Dumnezeu s fie, si deci a apra acest pmnt era o
necesitate: a mplini o hotrre a lui Dumnezeu. Deci
lupta pentru aprarea patriei, pe lng celelalte motive,
ca bunoar nevoia unui teritoriu pentru existenta si
trirea neamului, primea si un caracter religios -
mplinirea voii lui Dumnezeu.
Trebuie s amintesc c cei cinci membri ntemeietori
ai Legiunii Arhanghelului Mihail, ce s-ar putea numi
printii fondatori, purtau la piept un sculet cu pmnt
luat din locurile n care s-au dat luptele mari ale
voievozilor nostri pentru aprarea patriei.
Din cuibul meu fceau parte trei nvttori din satele
vecine cu Bicaz-centru, unul bun cntret si organizator
de coruri, altul un bun viorist, iar al treilea, un constean,
toti plini de visul crerii unei Romnii legionare,
frumoase si pline de lumin.
Mai era un vice-notar la primrie, iar ceilalti erau
trani tineri. Ajutat de ei, pregteam sptmnal un
program cultural religios, cu serbare ce se tinea pe sate
pentru luminarea mintii poporului si pentru cunoasterea
noastr.
Nu am adoptat n propagand metoda criticrii altor
partide si a laudei Miscrii Legionare. Am considerat c e
mai bine a expune programul nostru numai pentru a
arta situatia trii coplesit de jidani, care erau sprijiniti
de cei din afara Romniei.
Artam metodele evreilor de corupere a
administratiei judetelor: prefecti, legiuni de jandarmi,
deputati si senatori, care prin Cahal7 le cumprau
bunvointa prin daruri, invitatii la mese bogate, iar dac
erau masoni, prin ordine ce le primeau de la alti masoni
evrei superiori n grad. Astfel ei deveneau inofensivi n
raport cu tribulatiile lor. Artam c trebuie s aprm
valorile nationale, culturale si credinta noastr, c unii
romni s-au
Organizatie evreiasc avnd misiunea de a apra
interesele tuturor evreilor din zon.
jidovit si sunt pierduti pentru neamul romnesc, sunt
ca niste evrei sintetici", c trebuie s crem un om nou,
deosebit de cel de azi de la noi, dar si de cel din Apusul
Europei, precum si de cel creat la rusi, un romn
adevrat, care trebuie s ntrupeze toate virtutile mari
ale neamului: vitejie, spirit de sacrificiu, credint,
corectitudine, iubire de Dumnezeu, de oameni si de tar.
32
Au fost sptmni n care am fcut zilnic marsuri de
propagand de 20 si 25 kilometri, dup ce fceam orele

de scoal, fr s fiu obosit, desi rmnea putin timp de
dormit.
Ce nseamn tineretea entuziast robit de un ideal
frumos si dezinteresat! Nici oboseal, nici tristete, ci
bucurie si voie bun.
Nu am reusit s formez n multe locuri cuiburi" noi,
ntregi, dar am cstigat adeziuni active si nu
sentimentale, si ntelegere pentru problemele legionare.
Pn si secuii din Mures si Ciuc priveau cu atentie si
admiratie fenomenul legionar".
N-am amestecat politica n scoal. Am considerat c
un copil e cu totul nevinovat si el nu trebuie s simt o
asuprire pentru c e evreu. El poart chipul si
asemnarea lui Dumnezeu n el si pentru asta trebuie
privit cu respect.
Cum s-l prigonesti atunci! Pe de alt parte,
socoteam c problema evreiasc la noi nu se poate
rezolva asuprind niste copilasi.
Printii lor erau mirati cci vedeau c fac propagand
legionar si totusi vedeau c copiii lor m iubesc. De
aceea se ntrebau: cum e cu putint aceasta?" De mai
multe ori mi-au adus multumiri.
Evreii din satele Bicazului ardelean nu erau niste
oameni bogati. Ei aveau niste prvlioare sau lucrau la
joagrul forestier din localitate. Deci nu fceam o
propagand contra acestor oameni simpli.
Lupta se ddea contra marilor industriasi si
comercianti evrei, contra spiritului lor distructiv
mercantil si abject.
Marile transformri pe care le urmrea Miscarea
Legionar nu urmau a se face printr-o revolutie violent
si agresiv, care era metoda comunistilor de peste tot, ci
printr-un proces lent al adoptrii ideilor legionare de
ctre poporul romn, printr-o ntrire a constiintei
nationale, prin crearea unui om nou ce nu admite
compromisuri cu evreii. Dac acest proces poate fi numit
o revolutie", atunci aici este o revolutie a spiritului
romnesc, o ntoarcere a romnului spre el nsusi, cu
cresterea virtutilor lui nationale si crestine.
Cum propaganda legionar o fceam si n afara
Bicazelor, de la Centru a venit naintarea mea la gradul de
sef de sector". Eram seful sectorului Tulghes.
eful judetului era profesorul Iosif Duma, profesor n
Gheorghieni, ce preda romna si franceza si care la
examenul de capacitate a iesit primul pe tar.
Cu el ntretineam relatii camaraderesti si de la el
luam ordinele ce veneau de sus, precum si materialul de
propagand legionar. Era un om plcut si ntelept,
cumptat si neexcesiv, si tenace.
La Miercurea Ciuc, capitala judetului Ciuc, ca sef de
sector era Horatiu Comnici, de profesie avocat. Alte
33
sectoare legionare nu erau n judet, cci n satele
secuiesti noi nu fceam propagand legionar.
Materialul nostru de propagand era foarte atractiv:
foi volante mari cu feciori mbrcati national ce plecau la
sap sau fete tinere care n costumele lor albe cu seceri
n mini. Erau colorate viu si fceau plcere. Se vedea n
ele vigoarea tineretii.
Dar mai erau si cteva gazete si reviste legionare.
Prestigiosul ziar Cuvntul", al crui director era
marele Nae Ionescu, profesor de logic si metafizic la
Bucuresti, sprijinea acum pe legionari.
ncrederea n legionari crestea treptat. Spiritul
legionar se infiltra lent n masele romnesti. Dar n multe
sate opozitia de a ptrunde era att de mare nct
trebuia s fii un viteaz ca s risti s pleci n propagand si
s te lupti cu jandarmii, ce primeau ordine ca peste tot s
mpiedice propaganda legionar. De aceea legionarii
plecau n grupuri, n echipe, ca s poat nfrunta
jandarmii care le interziceau accesul n sat.
A fost si o echip a mortii" n care cei ce au intrat
erau hotrti s mearg pn la sacrificiul suprem n
propaganda lor. Ei au nceput s fie temuti fiindc
afirmau c vor pedepsi sever cnd vor veni la putere pe
toti trdtorii poporului romn, pe toti vndutii". Se
zvonea, (cci niciodat conducerea legionar n-a declarat
oficial aceasta), c legionarii au format listele negre" cu
numele celor ce urmau a fi ucisi la venirea la putere a
Miscrii. Acest lucru a nceput s umple de spaim pe
unii potentati din clasele de sus ale societtii si, ca
urmare, s-i nversuneze s lupte cu furie, contra
legionarilor.
Legionarii n deveniser 1937 o fort. Aveau
organizatii n toate judetele, un corp legionar
muncitoresc, o pres a lor, o disciplin sever, un tineret
care rspundea unitar si imediat la orice comand a
Cpitanului. Regele Carol al II-lea, privind unele
manifestri legionare, ar fi spus: Nu mi-e team de
numrul lor, dar m ngrozeste ordinea lor."
n Miscarea Legionar era si o organizatie a
tineretului: elevi, studenti, etc. Tinerii alctuiau Frtiile
de cruce", cu o conducere a lor, subordonat conducerii
generale. Educatia lor se fcea n chip deosebit de restul
Miscrii si un comandant legionar nsrcinat special
comanda Frtiile de cruce. Tnrul nscris n Frtii trebuia
s cugete ca n fiecare zi s fac o fapt bun.
Urma s se fac alegeri. Toate partidele erau n
campanie electoral febril. Astfel, n 1 937, spre sfrsitul
anului, era termenul alegerilor. Liberalii lui Ttrscu
conduceau. Am intrat si eu ntr-o activitate sustinut de
zi si noapte spre a avea n
Bicaz ct de ct, un succes electoral.
Regele tinea cu Ttrscu si dorea s ias n alegeri.
34
Spre a mpiedica agresiunile dintre partide n
propaganda lor si n alegeri, ca s fie pace ntre oameni,

Codreanu a propus un cartel tuturor partidelor politice:
s nu se combat n propagand, s nu se lupte ntre ele,
ci fiecare s afirme programul su si astfel s asigure
libertatea alegerilor si s se sprijine mpreun cei
cartelati. Era ceva nou si binevenit. Partidul National
rnesc, Gheorghe Brtianu cu Partidul su Liberal, si
nc cineva, nu-mi mai amintesc exact, au ncheiat acest
cartel.
Cu toate strduintele si unele ingerinte oficiale,
liberalii n-au reusit s ia 40% din voturi care le-ar fi
asigurat guvernarea, si au czut n alegeri. Ei au obtinut
39,6%, trnistii 24% si Miscarea Legionar 16%, iar toate
celelalte partide, restul. Deci Miscarea se apropia de
guvernare ca al treilea partid din tar. Cei ce reuseau n
alegeri s ia 40% luau o prim", adic 20% din voturi.
OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU

Regele nsrcin pe Octavian Goga cu formarea
noului guvern ce trebuia s fac alegeri noi. El era unit cu
A. C. Cuza, seful Ligii Aprrii Nationale Crestine, partid
de dreapta. Regele ns i-a impus lui Goga ca Ministru de
Interne pe Armand Clinescu, rupt de la trnisti, si pe
nc dou persoane.
Alt propagand electoral ncepu n tar, dar cam
agitat. Ministrul de interne provoca. Asta era misiunea
lui cerut de rege.
Regele dorea ca n alegeri s se nasc o lupt ntre
legionari si cuzisti, si el, n numele pstrrii ordinii, s
declare dictatura, visul lui: s guverneze el. Dar n-a
reusit. Codreanu a nteles gndul miselesc al regelui si a
ndemnat pe legionari s nu se lupte cu nimeni si, unde
nu se poate altfel, s se retrag, cci el avea informatori
chiar de la Palatul Regal.
Am nceput si eu actiunea cu fervoare si cu o nou
pasiune. Am fost impresionat de faptul c chiar unii secui
m-au ntrebat dac pot vota cu legionarii si dac pot fi
primiti si ei n legiune". n satul Ditru, jud. Mures, trei
familii de secui au trecut la Biserica Ortodox ca s
poat fi mai aproape de romni", mi-au spus, si s poat
fi primiti n Legiune.
Propaganda electoral mergea n liniste, cu toate
provocrile lui Clinescu, iar dezordini mari nu se mai
produceau. n dou ntlniri dintre Goga si Codreanu,
Goga a fost informat de intentia si planul perfid al regelui
si astfel au fost evitate dezordinile. Regele turba.
Paranoic, a intrat ntr-o furie de om nebun si la 9
februarie 1938 l-a rsturnat pe Goga de la guvern, cnd
35
abia mplinise 40 de zile de guvernare, fr a mai face
alegeri.
Proclam dictatura la 1 0 februarie, suspend
Constitutia, puse pe Patriarhul Miron Cristea prim-
ministru, iar pe Armand Clinescu ministru de rzboi, de
interne si de instructie public. Puse Statul s nfrunte
Natiunea.
Acest act politic s-a datorat fricii de legionari,
interventiei francmasoneriei si dorului de putere al lui
Carol al II-lea. Protestele partidelor politice si ale opiniei
publice n-au contat. Patriarhul era un paravan al
dictatorului.
Fruntasii legionari au fost arestati si bgati n dou
lagre: unul la Vaslui, iar al doilea la Miercurea Ciuc.
Aceasta s-a produs n aprilie (cnd au fost arestati si Nae
Ionescu si Mircea Eliade care erau ncadrati n Miscare,
Nae Ionescu de prin 19321933, iar Mircea Eliade de prin
1935-1936). S-a declarat starea de asediu si a urmat un
regim dur.
Am ncetat activitatea politic, dar am sporit
activitatea scolar si cultural religioas. Multi prefecti
militari. Un nceput de teroare.
Se gsi prilejul ca seful legionarilor, Corneliu Zelea
Codreanu, s fie dat n judecat de ctre Nicolae Iorga
pentru ultragiu si s fie condamnat la 6 luni de detentie.
Iar ticlosul de Clinescu i-a nscenat un proces de nalt
trdare si l-a condamnat la zece ani de temnit grea.
Lumea vuia, dar era tinut strns; Armand Clinescu fu
numit omul de otel". Sutele de avocati din tar ce
voiser s vin s apere pe Corneliu Zelea Codreanu au
fost mpiedicati s se prezinte. L-au judecat militarii.
inuta lui la proces, demnitatea atitudinii, tria aprrii
nevinovtiei sale, toate au fost zadarnice. Nemernicii l
judecau, dusmanii exaltau, legionarii plngeau.
Cine era cel ce l aducea la judecat si la moarte?
Armand Clinescu, mare elector si demagog n Arges.
Avocat chior, pirpiriu, avnd ca sotie evreica Adela, om
gata la orice tranzactie murdar, inteligent, cu o licent si
dou doctorate, dup cte se spunea.
Motii din Muntii Apuseni au avut un mare proces cu
niste evrei ce exploatau pdurile din muntii lor fr s
mai fac plantatii, muntii devenind golasi, si au cerut s
intre n posesia muntilor ca s nceteze aceast
exploatare nesocotit. Grupul de evrei se numea Tishler-
Mor. Procesul mergea de ani de zile si, desi motii aveau
dreptate, nu-l cstigau. Se amna mereu. Avocatii romni
considerau o rusine s apere pe acesti evrei mpotriva
motilor. S-au gsit totusi doi oameni care s o fac:
Armand Clinescu si Petru Groza. Petru Groza, avocat
foarte bogat din Hunedoara, satul Bcia, la care venea
ajutorul rosu pentru comunisti si care n 1945 va fi prim-
ministru n primul guvern comunist. Romnii i-au numit:
doi netrebnici".
36
Desi n cercurile legionare, Codreanu a condamnat
atacul Abisiniei de ctre italieni si ocuparea ei; desi el nu

a mers n Germania ca nu cumva s se trag concluzia c
este finantat de Germania, a fcut afirmatia: Cnd
Miscarea Legionar va birui, n 48 de ore va intra n Axa
Roma-Berlin." Asta o spunea cu privire la lupta contra
comunismului
n momentul acela Germania se ridicase foarte mult.
n ea se dezvolta un spirit nationalist si revansard.
Filosofii national-socialismului german, doctrina Statului
German de atunci, au afirmat ideea superiorittii rasei
germane fat de celelalte rase, superioritate ce vine,
spuneau ei, din sngele nobil al poporului german.
Aceast idee, sau mai bine zis doctrin, si-a nsusit-o
integral Hitler si partidul su.
Dar ea constituia o amenintare a stabilittii
mondiale, a pcii, a status-quo-ului lumii. Era de fapt
premisa unui nou rzboi mondial. Din moment ce esti
superior ti se ridic, ipso facto, pretentia s conduci, s te
ridici deasupra celorlalti. Presa german vorbea de
nevoia Germaniei de spatiu vital", deci de terenuri din
afara Germaniei. Ea formulase dictonul: Drang nach
Osten"8. Deci Polonia si alte state de acum erau vizate.
Unde mai pui cntecul9 care suna pe buzele nemtilor
Deutchland uber alles".
Desi Hitler declara: Sunt profet, nu va fi rzboi", el
pregtea asiduu rzboiul, iar lumea si ddea seama de
aceasta, mai ales c n Mein Kamf"10 Hitler artase
nevoia Germaniei de a se revansa.
n aceste mprejurri, pozitia Romniei era urmrit
cu interes din toate prtile.
Franta si Anglia, state ce ne garantaser granitele
prin ntelegeri speciale, se temeau de Miscarea
Legionar. Se temeau de un rzboi dar nu erau pregtite
pentru el.
Miscarea Legionar era urmrit de Franta si Anglia
cu o team crescnd cnd o vedeau apropiindu-se de
guvernare.
Ca urmare, la ndemnul francmasoneriei, dictatura si-
a
' mpinge spre est. Germania peste toate. 0 Lupta

mea
ndreptat forta contra Grzii de Fier, declansnd
prigoana. Codreanu a fost arestat. Din nchisoare a
transmis ordinul: La pmnt! Nimeni nu atac si nu
37
rspunde la atacuri". De aici mpotriviri ale unora si
ncordare. Vasile Cristescu, comandant legionar, profesor,
ce urma s ia comanda Miscrii dup Codreanu,
nconjurat n cas de politie, n-a voit s se lase arestat si
a fost mpuscat.
Horia Sima, ascuns, a luat comanda. Profesor de
filosofie foarte capabil avea din pcate, un spirit nclinat
spre terorism.
n acest timp eu am ncetat orice activitate politic,
ca s nu m expun si mai ales s nu expun pe altii
prigoanei. Pentru a m supune ordinului Cpitanului de a
nu activa, continuam activitatea de organizare a parohiei
ortodoxe din Bicaz si activitatea scolar.
Vacanta de var o fceam n Rsinari, iar n
septembrie m rentorceam la Bicaz.
N LAGR LA VASLUI
Clinescu ordon noi arestri n septembrie. Pe
neasteptate, am fost arestat de jandarmii din sat,
permitndu-mi-se s iau cteva haine de schimb, dar nu
si ceva de mncare, si scuzndu-se - cci am avut
raporturi bune cu ei - am pornit pe jos, cum era ordinul,
spre Gheorgheni. Ploua. M-a udat tot. Neam oprit la
sectia de jandarmi dintre Bicaz si Gheorghieni, unde
plutonierul major m-a mustrat si m-a ocrt mult c fac
parte dintre niste derbedei". Am dormit acolo ntr-un
frig neasteptat la sfrsitul lui septembrie. A doua zi m-am
dus la Legiunea de jandarmi din Miercurea Ciuc.
Comandantul, locotenent-colonelul Georgescu, om pe
care l cunosteam si cu care am stat mpreun la mas si
dovedise o atitudine de omenie si bunvoint, m
anunt c voi merge n lagr la Vaslui. Mi-a cerut s
renunt la Miscare, c m elibereaz. Eu ns am refuzat a
da o asemenea declaratie. Mi se prea josnic, neloial,
era ca o dezertare si n-am putut-o da. n dub, spre
Vaslui, erau prietenul meu Horatiu Comnici, doctorul
Bucur din Mures si multi altii, toti tineri. Rcisem si
tuseam. Doctorul Bucur constat o congestie pulmonar.
Horatiu avea un rucsac si o traist de alimente si,
printre acestea, medicamente si injectii pentru plmni.
Dar doctorul Bucur a spus c nu e demn de un lupttor
s-si sparg vinele cu injectii. El se va vindeca cu hran de
la Horatiu, cu voie bun, entuziasm si cntece. Am fost
de acord si am refuzat injectiile. Curnd m-am refcut.
Lagrul era ntr-o scoal cu curte larg si loc de
plimbat prin grdin. Aici am dat de primii confiscati":
vreo sut optzeci. Cu noii veniti numrul, cred c trecea
de 400.
Seria venit cu mine era alctuit din legionari de
mna a
doua.
38
Cei gsiti aici erau de mna nti: comandanti
legionari plini, comandanti ajutori, lupttori decorati de

Cpitan, profesori universitari, ctiva colonei, poetul si
profesorul universitar Radu Gyr. ntre ei si domnul avocat
Georgescu, originar din Poiana Sibiului, fcnd parte
dintre cei cinci ntemeietori ai Legiunii Arhanghelului
Mihail din 1927. i priveam cu un respect deosebit si mi-
am dat seama c eu nu fcusem nimic deosebit pentru
Miscare. Nu luasem parte la nici un mars de lung durat
pentru vestirea doctrinei legionare, nu luasem parte la
nici o tabr de munc dintre cele initiate si actionate de
legionari. Eram fr nici o distinctie si fr nici un merit.
Eram un simplu membru al Miscrii.
Regimul de lagr era aspru datorit mncrii de slab
calitate ct si a patului, lipsit de orice confort pentru unii.
Eram ns liberi s ne plimbm toat ziua prin curte si
gradin, de la deschiderea cldirii si pn la nchiderea ei
seara. Puteai vorbi cu oricine si lega prietenii.
Convorbirile nu erau supravegheate.
Dimineata, nainte de ceaiul simplu si cu putin
pine, se fcea o rugciune comun. Seara, la fel. Uneori
se fceau si ziua slujiri de patru preoti, toti comandanti
legionari. Exista si o camer de rugciune care era
permanent cercetat.
Masa de la amiaz si seara era simpl si de un singur
fel: un polonic, ca la puscriasi.
Nu era voie s scriem si nici s fim cercetati. La
arestare, tocmai m pregteam s m cstoresc cu
domnisoara Silvia Davidescu, nvttoare din Bacu.
Eram ndrgostit de ea. Desprirea mi-a produs o mare
durere. Sufeream foarte mult pentru lipsa ei, pentru c
nu ne mai puteam ntlni ca dragostea noastr s
decurg ntr-un mod firesc. Ah! Ct e de greu s fii smuls
de lng o fiint pe care o iubesti, cnd esti tnr, iar
sngele nfierbntat ti bate tmplele si te pregtesti
pentru viitor cu ea!...
M-am adresat unui locotenent din personalul de
paz, cnd l-am gsit singur: Domnule locotenent, sunt
ndrgostit de o fiint plcut si vistoare; am fost ridicat
pe neasteptate tocmai cnd pregteam cununia noastr.
Nu stie nimic ce e cu mine. Ce gnduri, temeri si nelinisti i
se pot aduna n inim datorit acestui fapt si n-as vrea s-
o fac s sufere. Poate c si dumneavoastr ati iubit sau
poate iubiti. De aceea v rog s faceti o exceptie de la
regula de aici si s-mi permiteti s-i scriu". S-a artat
foarte ntelegtor si mi-a dat o carte postal.
n lagr administratia fcea o vast propagand
pentru ca legionarii s se lepede de Miscarea Legionar.
Dar se gsir putini care s fie convinsi ca s renunte. E
drept c grijile de familie i nelinisteau pe unii.
De asemenea, prin pres, se ducea o mare campanie
contra legionarilor si mai ales a Cpitanului si a familiei
sale. Tatl lui, btrnul profesor Codreanu, era artat ca
39
un strin, un polonez, un Zelinschi ce n-are nimic de-a
face cu sufletul neamului romnesc. Se uita c el se
dovedise a fi un mare romn, c avusese o prietenie
strns cu Nicolae Iorga si cu marele profesor nationalist
A. C. Cuza, c n rzboiul de ntregire a primit decoratia
Mihai Viteazul, cea mai mare decoratie de rzboi ce se
ddea ofiterilor.
Se ducea o politic de intimidare. Regele fcea ce
voia.
Criticat aspru de fostii lui prieteni: Goga, Maniu,
Vaida Voievod si altii, patriarhul Miron Cristea nu cuteza
s se retrag din aceast coalitie murdar si sngeroas
n care intrase.
Erau putine crti n lagr. Puteai s studiezi, dar
gndurile oamenilor erau nelinistite: Cpitanul arestat si
condamnat. Dar acum era toat conducerea legionar
arestat. S nu uitm c mai era un lagr si la Miercurea
Ciuc. Nu era aici timpul prielnic pentru studiu. Oamenii
erau ngrijorati: ce va mai putea urma?
Eu ns aveam rbdare. Eram singur, n-aveam nc
sarcina unei familii. Petreceam timpul mai mult n
discutii, n nesfrsitele preumblri prin curtea lagrului,
cu diferiti camarazi, cu care am nceput s m
mprietenesc. Jucam mult sah.
Timpul trecea greu si apstor. O miscare ce se
ridicase pentru mntuirea neamului si care promitea att
de mult era frnt acum. O puteai compara cu un pom
foarte roditor cruia i s-au tiat crengile cnd tocmai
nflorise. Evreii se bucurau. Ungurii, care duceau n
Ungaria o propagand mincinoas de denigrare a
Romniei, se bucurau enorm. Miscarea era singura
formatie politic din Romnia care i speria.
Toti eram ntr-o ngrijorat asteptare.
La 1 decembrie a ajuns n lagr ziarul Romnia",
oficiosul dictaturii, n care era anuntat mpuscarea
Cpitanului si a nc treisprezece legionari fruntasi,
pentru c, transportati spre nchisoarea Jilava, se spunea
c ar fi ncercat s fug de sub escort.
tirea a czut ca un trsnet peste capul celor din
lagr. A fost cu adevrat coplesitoare. Cei mai multi au
czut n genunchi ca s se roage. Mai toti plngeau. Era o
durere ce pornea din strfunduri. Acum se vedea ct de
mult a fost iubit acest om.
Am aflat mai trziu c si n tar zguduirea a fost
profund si a cuprins toate straturile societtii romnesti.
Conducerea a anuntat pe un ton ameninttor c cei
care se apropie la o anumit distant de zidurile lagrului
vor fi mpuscati fr somatie. Tendinta de intimidare era
evident. Unii, de durere, nu mai ieseau n curte. Nimeni
n-a iesit s fac prohodul cpitanului si al celor ucisi
odat cu el. Se vedea bine c povestea cu fuga de sub
escort e o minciun.
40
Eu, cum nu eram nc preot, am considerat c trebuie
s se fac rugciunile prohodului pentru moartea

Cpitanului si le-am citit ntr-o nduiosare si liniste
senin; dar numai jumtate din cei ce veneau altdat la
rugciune au ndrznit s asiste.
Apoi, mereu, rugciunile n comun nu s-au mai fcut
cu atta insistent ca nainte.
Pe multi lovitura i-a frnt, dar totusi nu cedau. Altii,
ns, au nceput s fac declaratii de desolidarizare. Pe
acestia legionarii, nainte de a pleca, i-au izolat ntr-o
parte a lagrului numit lgrut", ca pe unii ce puteau
infecta si pe altii cu virusul" slbiciunii lor. A-i privi era
un spectacol foarte trist si dureros. Fiindc ei nsisi erau
ndurerati c au fost pusi n situatia s renunte la un crez
pentru care unii luptaser ndelung. Iar pe lng aceasta
vedeau pe camarazii lor aruncndu-le priviri mustrtoare
si chiar dispretuitoare. Grija familiei i-a fcut s cedeze.
Zpada a venit curnd si plimbrile prin curte nu se
mai puteau face din pricina frigului.
Nasterea Domnului, marea srbtoare a pcii si a
marilor ndejdi crestine, a sosit aici cu vnturi si vifor, cu
o crestere a apsrii conducerii lagrului si fr nici o
ndejde ntr-o schimbare apropiat.
Camera de rugciune era mereu plin, zi si noapte,
pn trziu. Aici si gseau mai toti mngierea.
Rezistenta era drz. Cei ce au rmas erau hotrti s
reziste pn la limita extrem: moartea. A te lepda de
Miscare se considera ca o trdare de neiertat.
ncepusem un jurnal al evenimentelor din lagr pe
care-l continuam cam pe ascuns si pe care-l tineam
aproape la zi. Acest jurnal l-am gsit n septembrie 1940,
dup fuga lui Carol al doilea, mpreun cu nc vreo trei-
patru jurnale. El prezenta o icoan fidel a lucrrilor si
faptelor de atunci si ar fi fost necesar azi pentru
reconstituirea atmosferei ncordate de atunci. Din pcate
s-a pierdut.
Timpul trecea greu fr corespondent si fr stiri din
afar.
Se simtea totusi n aer miros de praf de pusc. Hitler
anexase la Germania frumoasa Austrie si apoi a ocupat
Cehoslovacia. Anglia si Franta ddeau dovad de
slbiciune. Ungurii si sporeau propaganda lor
revizionist. Comitagii bulgari atacau noaptea cetteni
romni din Dobrogea. Carol al doilea ns petrecea si fura
tara.
Odat cu primvara a venit marele post al
Presimilor si odat cu el si sperantele eliberrii.
Rugciunile se fceau acum cu atta fervoare si cu
lacrimi fierbinti n ochi senini nct vedeai c pentru unii
singura sperant rmnea Dumnezeu.
Mi-a fost dat s vd acum un fenomen ce m-a uluit.
Era n Vinerea Patimilor. In camera de rugciune erau
ntr-un vas niste petunii ce se uscaser. Acestea au
41
nceput ns s nverzeasc n vzul tuturor si apoi s
nfloreasc. Treptat, treptat, n vreo patru ore s-au
deschis si petalele si artau ca si cnd ar fi fost rupte
atunci. Dumnezeu era deci cu noi.
Sfintele Pasti au venit fr pachete si scrisori, dect
rarisime, dar cu sperante nnoite.
ELIBERAREA
In tar starea de tensiune durase prea mult. Regele
cuta s se apere si s strng n jurul lui un front de
unitate national. Goga refuzase postul de consilier regal
si orice colaborare cu Carol al II-lea. Maniu si altii la fel.
Iorga, speriat de mersul lucrurilor pe un fgas sngeros,
spre care le mpinsese si el, regreta acum si se
desolidariza de sngele ce se vrsa. Dar nu iesea din
coalitia cu Carol al II-lea.
Patriarhul Miron, prim-ministru, soptea prietenilor c
va face declaratii publice de condamnare a actelor ce se
fceau de ctre rege si de Clinescu (care era fac totum n
guvern), dar, bolnav, a fost trimis n Franta la Cannes,
pentru tratament, unde muri repede, otrvit nainte de
a-si deschide gura. Aceasta tocmai acum, dup Pasti.
Regele, presat din interior, simti nevoia unei usoare
destinderi. Cu o precautie deosebit, ncepu s plece cte
unul dintre noi, dintre cei socotiti mai blnzi, mai
nensemnati si mai putin fanatici, ce nu puteau pregti
cumva o rzbunare.
Chiar la sfrsitul Sptmnii Luminate m vzui
chemat pentru plecare. Zi frumoas, cald, n care
mugurii se deschideau lsnd s apar mndrele petale
ale merilor si ale altor pomi. M-am mbrtisat cu o seam
de camarazi, i-am salutat pe toti cu o bucurie deschis si
am plecat.
Dar bucuria eliberrii mele era umbrit de regretul c
unii rmneau n aceeasi situatie grea de lagr. Destinele
nu sunt la fel. Fiecare dintre noi are drumul su pe care
nu-l cunoaste nici el deplin si n care pe lng vointa lui
sunt attea elemente care l determin si care uneori au
un caracter inevitabil.
In grab am mers la Bicazul ardelean. Tinerii
intelectuali dintr-un grup m-au remarcat si au alergat s
m mbrtiseze. Cel dinti a fost un doctor evreu, cci
orientarea mea politic nu alterase bunele raporturi
dintre noi. Apoi am fugit la Rsinari, satul meu iubit.
Cred c putini si-au iubit satul lor natal mai mult dect
mine si, fiind departe, i-au simtit lipsa cu o durere mai
mare. Desprtit, prea a fi o fractur din adncuri
sfsietoare. Rudele si prietenii m-au primit cu drag. Fratii
erau la Drgsani, iar tata murise din 1937, n vrst de
93 de ani.
La Gheorghieni am vizitat acas pe domnisoara
Davidescu. Era foarte bucuroas de revederea noastr si
42
am fcut din nou planul cstorie noastre care trebuia s
aib loc n cel mai scurt timp si nu mai era dependent

dect de primirea unei parohii pentru mine.
Am mers la Drgsani la fratii mei Dan si Bucur.
Sotiile lor, Opreana si Mimi, s-au bucurat tot att de mult
ca si fratii de ntoarcerea mea. Cumnata mea Ana,
vduva fratelui mai mare, la fel s-a bucurat si ea. Ei
vroiau s m ntremeze cci slbisem mult ct am stat n
lagr.
Dar dup dou sptmni de la eliberare, Clinescu a
tinut s fiu concentrat si s fiu trimis pe granita noastr
de vest n judetul Slaj, la Srmsag. Am mbrcat haina
militar si am plecat la regimentul meu din Sibiu, 3
grniceresc, cu numrul 90. Eram sublocotenent si am
fost repartizat la compania a opta de mitralier
Am avut o bun primire. Toti ofiterii erau atenti si
binevoitori cu mine. Comandantul regimentului a propus
sporirea cotei de plat la popota ofiterilor, fiindc unul
dintre noi e prea slbit". Acela eram eu.
Pe granit fceam instructie militar si lucrri de
amenajare a terenului pentru aprarea, n eventualitatea
unui atac unguresc: amplasamente de arme automate si
santuri de aprare. Soldatii concentrati, unii cu 3-4 copii,
nvtau s trag cu armamentul nou cehoslovac,
mitraliere Sveno-Bruno si cum s se ascund n teren.
Constatam acum c unele sate prin care treceam erau
maghiare, ns se vedea bine c ele fuseser cu romni,
dar au fost maghiarizate n ultimii ani nainte de unire.
Acum nu mai stiau romneste si li s-a dat si religia
catolic.
Se putea deduce fr gres c satele de la granita
noastr pn la Tisa au fost toate romnesti, dar au fost
maghiarizate fortat n ultimii 50-60 de ani.
Seara era scoala ofiterului. Rezolvam teme de lupt,
momente tactice. Citeam o carte maghiar ce strnea
mult curiozitate. Ea era destinat numai ungurilor de
ncredere si a fost prins de Statul Major al armatei
noastre. Dup ce expunea c ungurii nu vor accepta
niciodat luarea Ardealului de ctre romni, afirma c va
fi o conjunctur favorabil cnd vor veni, dar nu singuri,
si vor intra n Ardeal. Cartea recomanda ca, n tumultul
luptei, ei s ucid cti mai multi romni, s nu le fie
mil", s ucid n numele strmosilor", cci Dumnezeu i
va ierta. Uciderea romnilor e o datorie patriotic. Ea
vine ca o porunc a strmosilor si trebuie mplinit
pentru asigurarea viitorului Ungariei. Problema
Ardealului, se mai spunea, e o problem de numr, cine
are numrul mai mare acela stpneste Ardealul. De
aceea ucideti, ucideti cti mai multi romni spre a se
schimba proportia numrului dintre romni si maghiari.
Aceste lucruri se spuneau nu acum 2000 de ani, ci n
decada a patra a veacului XX, nu de ctre niste barbari de
43
cine stie unde, ci de un popor civilizat crestin, ce tria n
centrul Europei.
Ah! Unde era cultura, civilizatia, crestinismul acestui
popor? Vechea barbarie se ridica de sub crusta usoar de
civilizatie a corpului hunic al acestui popor nc barbar si
nencadrat n spiritul european.
...i cartea era scris sub ndrumarea conducerii
statului maghiar, nu a vreunui particular extremist. Era
unui guvern cu mentalitate barbar.
Dup o lun si jumtate de concentrare, m-am ntors
acas, lsnd regrete unora si mai ales plutonului pe care
l comandasem. In acest scurt timp de instructie militar
mi-am ntrit convingerea n legtur cu necesitatea unei
bune armate ca scut al patriei. Acum o iubeam mai mult,
i ntelegeam mai bine rostul si o apreciam mai mult.
Acas mi-am mbrtisat neamurile si prietenii.
Dintre toti, n Rsinari, sufletul meu cuta mai mult
pe domnisoara Minerva Dancsiu, fiica preotului Emil
Dncsiu. E cea cu care pregtisem diferenta de liceu si
bacalaureatul: harnica si distinsa Minerva. Era acas,
tocmai venise de la Bucuresti, unde era student la
doctorat n tiinte Naturale. ntlnirea a fost
emotionant. Ne-am plimbat prin sat, am iesit n cmp
singuri si uneori cu altii, am fcut fotografii singuri si n
grup, am cules flori. Se maturizase. O priveam cu
admiratie si avnt. Ardea de iubire, niciodat nu o
vzusem att de aprins, tot sufletul ei era ntr-o mare
vibratie, era foc aprins. Ct de frumoas o fcea iubirea!
Era plin de lumin n priviri, iubea cu adevrat.
In fata acestei manifestri pstram, nfrngnd
pornirile interioare, o rezerv: promisesem domnisoarei
Silvia Davidescu c o voi lua de sotie, iesisem cu ea pe
strad si lumea stia c ea e logodnica mea.
Dar acum s-a aprins un foc n mine ce m prjolea.
Ardeam n tain, dar privirile spuneau tot. Minerva
astepta demersul meu. A o mbrtisa nsemna a nu mai
putea rezista, ami pierde orice cumpt, a fi coplesit.
Vorbeam si ne tineam de mn, dar cuvntul care
trebuia.
Acum iat-m iubind nebuneste pe Minerva.
Cuvntul ce-l ddusem Silviei l considerasem sfnt.
In dou zile m-am limpezit si am luat o dureroas
hotrre: voi lua pe Silvia de sotie. Cine stie ce s-ar putea
ntmpla dac as lsa-o...
La nceputul lui septembrie Mitropolitul Ardealului
Nicolae Blan m-a hirotonit diacon n Catedrala din Sibiu.
STUDENT
Am fost student la Cernuti pentru a da o diferent
de studii la Facultatea de Teologie.
Firesc era ca s iau imediat o parohie, dar o
nentelegere sa ivit ntre mine si naltul prelat, din pricina
44
unei atitudini arbitrare a nalt Prea Sfintiei Sale, cu
privire la numirea mea la o parohie.

Mitropolitul Blan era un mare mitropolit, cu mult
prestant, cu o cultur aleas si cu o nalt constiint a
rolului Bisericii n cadrul neamului nostru.
Cnd m-am dus la sfintire, el mi-a spus c a fcut
demersuri speciale pentru eliberarea mea din lagr,
direct la Armand Clinescu, cu care s-a certat n
dezbaterea cazului meu si al nc vreo doi legionari
lgristi, cci el apra un principiu: considera c el, ca sef
al clerului ortodox ardelean, nu poate admite s fie
arestat cineva dintre subalternii Sfintiei Sale si s fie tinut
n lagr. Dac e vinovat, atunci trebuie s fie judecat.
Dac nu e vinovat, atunci trebuie s fie eliberat imediat.
Atunci cnd m-am dus la sfintire el m-a primit
privindu-m cu ironie si a izbucnit n rs:
- Asa sunt eroii: cnd n aer miroase a praf de pusc,
vin la sfintire ca s scape de front.
- Dac credeti c de fric vin acum la sfintire, iar nu
pentru c a venit momentul s intru mai adnc n slujirea
sfnt pentru care m-am pregtit, m ntorc imediat la
regiment, pe zona de vest.
- Te sfintesc, te sfintesc, relu el, cum s nu te sfintesc?
si m privi cu aceeasi atitudine ironic.
De fapt, el nu ntelegea atitudinea mea legionar.
Mitropolit distins, ca profesor de teologie nutrise mari
sentimente nationale de unire a Ardealului cu patria
mam si, n 1918, nainte de Unire, a dus guvernului de la
Bucuresti un mesaj al Partidului National Ardelean,
trecnd muntii cu riscul vietii, prin Vama Cucului.
Dorea ca o parte a clerului s actioneze si politic, ca
principiile crestinismului s fie irizate n gndirea politic,
s o fecundeze si nnobileze. Recomanda ca oricine s
lucreze dup cea mai bun constiint a sa si nu admitea
nici o presiune fizic sau moral asupra cuiva din cauza
ideilor sale. Considera c unii reprezentanti ai Bisericii
trebuie s fie prezenti n viata politic a trii ca nu cumva
s se iveasc un guvern cu atitudini anticretine si
antinationale. M-am desprtit de Sibiu putin ntristat.
La Cernuti am intrat ntr-o pensiune cu mas si cas
mpreun cu un alt student ardelean ce terminase
teologia la Sibiu, Simion Tudor.
mi trebuia o diferent de studii la Facultatea de
Teologie din Cernuti, pentru Academia Teologic din
Sibiu, desi avea un nvtmnt teologic ca si celelalte
facultti de teologie din tar, statul nu recunostea titlul
de licentiat absolventilor ei.
Mitropolitul Blan voia o autonomie a scolilor cu
caracter teologic, ca profesorii lor s fie numiti de el sau
cu consimtmntul lui, iar nu de Senatul universitar. El se
temea ca nu cumva Senatul universitar s-i trimit,
respectiv impun, ca profesor, oameni necredinciosi, atei
sau liber cugettori.
45
Cernutiul era un oras mare si frumos, cu 125.000 de
locuitori romni si ruteni. Pe strada Flondor, care era cea
mai frumoas, m plimbam adesea.
Luam parte la cursuri pentru toti anii de teologie.
Profesorii erau savanti n materie; cu dou exceptii, toti
erau si preoti.
n zilele de lucru aveam 8-10 ore de cursuri, iar n a
doua jumtate a anului slujeam duminica Sfnta
Liturghie la o biseric din cartierul Clocusca, ca diacon,
mpreun cu profesorul de ebraic, Vladimir Prelipceanu.
Acesta m-a impresionat n chipul cel mai plcut. Era
plin de credint, smerit, aproape sfnt. Vorbea cu toat
lumea la nivelul fiecruia.
Nu vedeai n el pe profesorul universitar, ci pe omul,
prietenul si fratele fiecruia. Cum n Europa ncepuse
rzboiul la 1 septembrie, cu Germania contra Poloniei, iar
n mai 1940 contra Frantei, multi romni erau concentrati
pe zona de vest sau n Basarabia, iar acas erau multe
necazuri, lipsuri si lacrimi.
Uneori copiii cu tatii lor plecati nu aveau ce mnca.
Bunul profesor ns nu stia cum s deschid punga ca s
astmpere foamea la ct mai multi. Toate aceste acte de
caritate le fcea cu o nobil discretie. l admiram. n
ultimele dou luni am tinut eu predica la acea biseric, el
fiind foarte ocupat cu diferite servicii.
Mi-au plcut cursurile. nvtam cu fervoare si cu
gndul s m nscriu la doctoratul n teologie dup ce voi
lua licenta. Totusi n-am renuntat nici pasiunea mea: jocul
de sah. I-am rezervat dou ore pe sptmn, smbta
dup-mas.
Acestea la cel mai ales local restaurant de pe Flondor,
unde venea elita orasului. Am rezervat dou ore pe
sptmn plimbrii pe Flondor ca s vd doamnele,
fetele si n general societatea cernutian. Colegul meu,
mai serios dect mine, rmsese numai la studiu, acas
sau n vreun loc retras, considernd c nu trebuie s
piard nici o clip cu astfel de preocupri inutile. Eu,
dimpotriv, consideram c e o necesitate a vedea lumea
bucovinean la ea acas.
Atunci strluceau n Cernuti doi mari profesori care
tineau niste conferinte foarte audiate: profesorul
ardelean Romulus Cndea, din Avrigul Sibiului, profesor
de istorie a Evului mediu, si profesorul I. D. tefnescu,
de istoria artelor si de limba greac. Acesta tinea cursuri
de istoria artei bizantine si la Sorbona.
Eram nelipsit de la conferintele lor.
n Cernuti era cel mai mare templu evreiesc din
tar.
Erau srbtorile de toamn ce tineau o sptmn.
M-am dus s-l vd seara, cu Tudor Simion, si am rmas la
slujb. Templul era impresionant, cu dou etaje, unde
intrau femei si fete.
Jos erau cei doi cantori cu voci baritonale de artisti.
Cam cu un metru mai sus de naos era altarul unde oficia
46
rabinul, si el cu o voce exceptional. n templu intrau
evreii si se asezau n bnci la locul scris pe o carte de

vizit: doctorul Itic loi, avocatul X etc.
Toti rmneau cu plriile pe cap. Omul de serviciu
aducea fiecruia dintr-un dulap un Pentateuh, cele cinci
crti ale lui Moise. Ne-am asezat si noi ntr-o banc, am
rmas cu plriile pe cap si am cerut cte o Thora.
Ne-am uitat la vecini unde e deschis si am urmrit
slujba cu emotie.
Prea c e o atmosfer sumbr, cerul era ntunecat, o
furtun de tunete strbtea vzduhul. Aceasta tinu mult.
n acest timp, participantii la aceast dram se aplecau,
se bteau cu pumnii n piept si strigau: Oai, oai, oai!", ca
un fel de vai al nostru - era ceva impresionant, prea c
orice ndejde s-a dus... Dar nu! Dintr-o dat prea c
cerul se deschide, o gean de lumin apare si toat slujba
si muzica iau alt curs. O not de ncredere si biruint
apare. Cerul s-a deschis peste tot, cci Dumnezeul lui
Israel, Iahve, a intervenit si a salvat pe poporul su.
N-as fi crezut c evreii au o slujb att de frumoas.
Am ndrznit s m duc si a doua si a treia sear. Colegul
meu n-a mai ndrznit s mai vin, cci slujba se fcea
pn noaptea trziu si-i era fric s nu fie ucis, cci
circula zvonul c evreii ucid crestini ca s le ia sngele si
s-l foloseasc la unele slujbe ale lor, cu deosebire la
facerea pstii. A fost tot att de impresionant ca si n
prima sear.
Crciunul si Sfintele Pasti le-am petrecut la Bacu, la
sotie, care era n stare binecuvntat si n septembrie
1940 urma s nasc.
Ea nscu la 15 septembrie o fetit creia i-am dat
numele de Mariana si care a rmas, din pricina
mprejurrilor neasteptate ce s-au ivit, singura noastr
fiic.
Sfrsitul lui iunie a adus examenul nostru pe care eu
si cu Simion Tudor, colegul meu, l-am luat cu distinctie.
Abia am plecat, c a doua zi au si intrat rusii n Cernuti.
Franta capitulase n fata nemtilor la 22 iunie, iar la 26
iunie 1940 Romnia a primit o not ultimativ de la
Molotov, ministru de externe al Uniunii Sovietice: n
termen de trei zile veti preda Uniunii Sovietice Basarabia,
teritoriu al Uniunii Sovietice, si n compensatie, fiindc l-
ati folosit ilegal peste douzeci de ani, veti preda din
Bucovina teritoriul pn la aceast linie" si cu o linie
rosie groas era mprtit aproape n dou Bucovina.
Spaim, nimeni nu ne apra. Tratatele nu mai valorau
doi bani. Franta si Anglia nu-si puteau onora obligatiile
fat de noi. Nemtii ne-au ndemnat s nu ne opunem, ca
s nu distrugem tara. Ungurii si bulgarii stteau la pnd,
iar iugoslavii, ce aveau un tratat de aliant cu noi, Mica
ntelegere", din care fcuse parte si Cehoslovacia, acum
distrus, au trimis pe granita lor de rsrit 1 5 divizii.
Nu uitaser c sunt slavi. Singuri, siliti, am capitulat.
47
Chiar din prima zi a ultimatumului acceptat, rusii au
intrat n Cernuti. Dar, uimire: evreii i-au primit cu flori,
cu discursuri de laud, cu steaguri rosii. Uitaser c au
fost cetteni romni si c au trit minunat n Romnia.
Aceeasi primire a rusilor le-au fcut-o evreii n toat
Basarabia. Dar ceea ce a fost cu totul monstruos si de
neasteptat a fost sabotarea retragerii armatei romne
din Basarabia.
Nimeni dintre noi nu se asteptase la atta miselie. i
s nu se uite c dup primul rzboi mondial ceruser
drepturi egale cu noi, romnii. Iar acum, iat care era
atitudinea lor fat de tara n care triser si n care unii se
nscuser.
n felul acesta si-au dat evreii arama pe fat, cum ar
zice poporul. Cam tot asa si-au mncat si tiganii biserica.
ANUL 1940. TRAGEDIA ROMNIEI

Anul 1940 n-a fost numai anul pierderii Basarabiei, a
Bucovinei de Nord si a Cadrilaterului, ci anul durerilor
neamului romnesc, anul tragediei Romniei.
n graba cu care ne-am retras din Basarabia (cci rusii
au atins granita n cele mai multe locuri din prima zi, desi
erau stabilite trei zile pentru retragere), am avut pierderi
imense de materiale de constructie: ciment, fierrie, var
etc.
Hitler era acum n culmea gloriei sale. Franta era
nvins si ocupat, Anglia amenintat cu invazia
german. Belgia, Olanda, Danemarca, Cehoslovacia
ocupate de Germania.
Cum ungurii si bulgarii n primul rzboi mondial au
mers alturi de nemti, acum cereau nemtilor un ajutor
pentru fidelitatea lor. Ungurii cereau Ardealul, iar bulgarii
Dobrogea. Francezii si englezii garantaser granitele
noastre, dar acum ei erau la pmnt. Hitler a cerut s ne
ntelegem cu vecinii n privinta granitelor. Acest lucru era
imposibil. Obrznicia ungurilor era imens: ei cereau tot
Ardealul. Romnii nu puteau ceda de bunvoie teritoriile
lor. n cele din urm cu bulgarii a mers: ne-am nteles s
le cedm Cadrilaterul, dou judete din sudul Dobrogei:
Caliacra si Durostorul. Cu ungurii nu. Atunci Hitler si
Musolini ne-au obligat s semnm la 30 august la Viena,
un Dictat", extrem de dureros: cedarea ungurilor a
ntregului Ardeal de Nord; 11 judete si jumtate ce
urmau a fi ocupate ntre 1 si 15 septembrie 1940.
Mare jale, dureri imense. Unii romni din Basarabia
si Bucovina de Nord au fugit aproape cu minile goale n
Romnia. De asemenea si din Ardealul de Nord unii au
fugit n
Romnia.
48
Ungurii ns cum au intrat n Ardeal au nceput
uciderea romnilor. Au ucis preoti, intelectuali, trani, n

mari chinuri.
Dau aici datele suferintelor romnilor dup ocuparea
Ardealului de Nord, dup pretioasa carte Administraia
hortist n nord-vestul Romniei: 1 septembrie 1940
pn la 1 noiembrie 1944" de Gheorghe I. Bodea, Vasile
Suciu si Ilie Puscas, Cluj Napoca, 1988.
Numai n primele trei luni au fost ucise circa 5.000
de persoane, peste 70.000 au fost nchise n nchisori si
tabere de internare, n jur de 100.000 de muncitori au
luat drumul emigrrii n Cehoslovacia, Austria, Rusia."
Furturile bunurilor romnilor ardeleni din teritoriul
cedat s-a fcut prin actiuni particulare si prin legi. n
primele sase luni de guvernare strin au fost peste 500
de devastri a populatiei romne.
Iat lista formelor de atrocitti si crime fcute n
timpul ocupatiei maghiare a Ardealului de Nord:
- omoruri 9.919
- schingiuiri 1.126
- bti 4.126
- arestri 15.893
- profanri 124
- devastri 78
colective
- devastri 447
individuale
La toate acestea se adaug o asuprire permanent a
romnilor tot timpul ocupatiei maghiare, maghiarizarea
numelor si alungarea n Romnia a unui numr de
aproape 200.000 de romni, uneori cu minile goale,
alteori cu o traist n mn.
Au drmat vreo zece biserici romnesti, iar pe altele
le-au prefcut n magazii. Presa aproape total interzis.
Ce s spun?
Cifrele vorbesc destul; o nou barbarie ncepuse. Noii
barbari veneau din Europa Central: erau ungurii.
Fat de acest dezastru, romnii l-au silit s plece din
tar pe nevrednicul rege dictator Carol al II-lea si
generalul Ion Antonescu a luat conducerea n conditii
extrem de grele.
49
Pentru linistea trii l-a instalat ca rege pe Mihai I cu
prerogative reduse.
PREZENT N GUVERNAREA LEGIONARO-
ANTONESCIAN
Adio, studentie! Cum mai puteam continua n aceste
vremuri de dezintegrare a trii?
Schimbarea granitelor era un dezastru. Ion
Antonescu ncerc a-l opri cu o hotrre demn de
admirat. Fcu apel la partidele politice s-l ajute, dar ele
refuzar. Ceru ajutorul legionarilor. Ei primir, desi abia
iesiser din temnite si lagre, iar capii lor, n proportie de
90%, erau ucisi.
Cadrele rmase nu erau verificate.
Astfel se form la 6 septembrie 1940 un nou guvern
cu Antonescu prim ministru si cu profesorul Horia Sima,
ce s-a impus ca sef al legionarilor, vice prim ministru, cu
ctiva ministri legionari.
Doream cu tot dinadinsul s iau o parohie, dar am
fost rugat struitor: Amn preotia, ajut-ne acum s
guvernm".
Am acceptat ca o concesie trectoare pn se vor
pune lucrurile pe roate.
Am luat postul de secretar al organizatiei legionare
din judetul Bacu.
Era al treilea post ca nsemntate. nti era seful
judetului, al doilea era prefectul si al treilea secretarul
organizatiei. Munc nencetat. Drumuri pentru
organizarea judetului... edinte pentru formarea
cuiburilor si unittilor legionare. Nu mai ajungea timpul
si acum, la 15 septembrie, Silvia a nscut pe fiica noastr
Mariana.
Cei alungati din teritoriile cedate, flmnzi, fr
posturi, cutau o angajare, o bucat de pine.
S-a organizat un ajutor legionar la toate sediile
legionare, pentru cei necjiti: haine, mai ales, dar si
alimente. Dup cuvntul Sfintei Scripturi: cel ce are dou
haine s dea una celui ce n-are. Multi au nteles si si-au
deschis punga.
Dar n programul legionarilor era prevzut trecerea
treptat a averilor si ntreprinderilor evreiesti n minile
romnilor. Trebuia fcut ceva n aceast directie.
Bacul era cel mai mare oras din Moldova, dup Iasi:
43.000 de locuitori, dintre care 15.000 de evrei. Era un
oras industrializat. Marile ntreprinderi Filderman erau
aici, fabrici de stofe, de piele, de ciorapi, pestelci si de tot
felul. Toate erau n minile evreilor, afar de o fabric de
ghete. Vestita moar Calmanovici era aici.
M-am dus s vizitez ntreprinderile s vd cum
triesc muncitorii. Nu m-am dus ca legionar, ci cu o
delegatie de la Ministerul Muncii. M-am prezentat mai
nti la Fabrica Izvoranu", de stofe care avea cam 1.100
muncitori.
50
Exista o lege, din 1937, propus de D. R. Ioanitescu,
ministrul muncii din acea vreme, care se numea legea

pentru protectia muncii si personalului romnesc n
ntreprindere".
Ea prevedea ca din personalul tehnic si administrativ
50% s fie romni de origine iar dintre muncitorii
necalificati 75% s fie romni.
I-am ntrebat pe cei trei frati Izvoranu cum stau cu
legea aceasta.
- n regul, mi-au rspuns si mi-au adus procese
verbale semnate de vreo trei inspectori generali din care
se vedea c totul e n regul. S vd pe teren, am zis,
dup ce am cerut s mi se dea cte o copie a proceselor
verbale.
La verificare am gsit 51 de functionari administrativi
dintre care numai trei erau romni, iar personalul tehnic
cu 49 de insi avea numai 7 romni. La ntrebarea de ce n-
au respectat legea, mi-au spus cu viclenie c n-au gsit
romni.
- Vreti s v dm un ajutor pentru gsirea oamenilor?
- Da! au zis.
- V vom da.
M-am dus n atelierele ntreprinderii. Era cald si putin
miros. Lucrau femei, fete si brbati. Erau pltiti cu trei lei
ora, iar unii cu 3,50 lei ora. Smbt la orele 13:00 se
fcea plata.
Piata era n scumpire. De aceea, am convenit s li se
ridice salariul cu jumtate, si aceasta de la data de 1 a
lunii precedente.
Am ntrebat ce plngeri au lucrtorii si ctiva mi-au
spus c au avut dreptul la concediu cu plat, dar nu li s-a
pltit de zece ani. Am dispus s li se calculeze drepturile
cu dobnda respectiv. Apoi am stabilit ce loc ar putea fi
ocupat de un romn n ntreprindere ca persoan
administrativ sau tehnic ca s nu dezorganizm munca.
Am propus dou locuri si au fost de acord.
I-am trimis cu urmtoarea adres: Ctre Fabrica
Izvoranu
Dorind a veni n ajutorul dvs., pentru a intra n
prevederile
legii nr. ... din 1937 v trimitem pe N. N., n postul cutare,
cu
salariul de
V rog s-i nlesniti ca s-si nsuseasc ndatoririle de
servici ct mai repede. V rog s confirmati acceptarea.
Cu stim,
51
Secretarul organizatiei legionare a judetului Bacu,
N. Grebenea.
Data ..."
Dup numire, angajatul se ntorcea cu confirmarea
primiri pe care o puneam la acte. Asa am procedat la
absolut toate ntreprinderile.
La o lun si jumtate am vizitat din nou
ntreprinderile, pe toate. i am ridicat din nou salariile
muncitorilor cu un sfert din salariul ridicat ce-l aveau
acum.
N-am ntlnit opunere n demersurile pentru aceste
schimbri.
Remarc un caz curios. La o fabric de pungi, cu numai
20 de muncitori, nu am gsit patronul la sediul fabricii, ci
numai pe o domnisoar evreic de o rar frumusete si de
o elegant exceptional. Dup ce am ridicat salariul
muncitorilor am ntrebat:
- Dumneata ce salar ai?
- 2.500 lei, a fost rspunsul.
- Poate nu te pricepi la meserie, am zis.
- Nu, patronul e multumit de mine.
- Atunci cum poti sta la o fabric cu un salar att de
mic?
- Sunt srac, a spus.
O priveam admirativ pentru eleganta vesmintelor ei.
- Vreti ca si dumneavoastr s v ridic salariul?
- Oh, v-as fi recunosctoare!
- Ei, duduie frumoas, aveti un salar de 8.000 lei.
- Multumesc din inim.
Dup dou sptmni am nlocuit-o cu o fat fr
serviciu de la Oradea, care nu avea cu ce tri. Am zis:
eleganta evreic are cu ce tri, nu moare de foame, pe
cnd cealalt...
Unor muncitori li s-au putut da locuinte, iar unora s
ia masa la cantin. Ctorva li s-au dat ajutoare de
Crciun, pn la 25.000 lei, de ctre Miscarea Legionar.
eful judetului, Andrei Costin Tescanu, si pregtea
acum cstoria cu o frumoas fat din Bucuresti.
Datorit acestui fapt, mai mult lipsea din Bacu. De
aceea, n acel timp am condus eu judetul. Prefectul
judetului era Vasile Stoianu, profesor, apreciat de toti
52
pentru corectitudinea lui, ntelept si cumptat, cu mare
credint legionar.
Evreii din judet, cu gndul captrii bunvointei lui, i-
au oferit 500.000 lei, dar el le-a zis: V multumesc
pentru ajutorul ce mi-l dati, ns el nu-mi apartine, ci
Statului Legionar" - si n fata lor i-a depus la
Administratia Financiar. Am colaborat perfect cu el.
Cnd cineva i-a propus: trebuie s l mpuscm pe
cutare, el a rspuns: Pentru ordinea n judet rspund eu.
Dac vii cu astfel de gnduri, te mpusc pe tine."
eful legionar pe toat Moldova, 13 judete, era
comandantul legionar Eugen Dragomir. El era originar din
judetul Bacu. Bun avocat, energic, cu un trecut frumos
de lupt, fcut n lagr la Vaslui. Spirit practic, cu nclinri
nnscute pentru organizare pe teren economic. Capabil,
n unele momente ale vietii lui a fost viteaz si si-a asumat
total rspunderea unor actiuni ale sale.
Fiindc unii legionari aveau atitudini ofensatoare fat
de unii functionari ce au fost corupti sau dusmani ai
legionarilor, am trimis cteva circulare pentru
reglementarea lucrurilor. Am dispus: atta vreme ct
cineva e n serviciul statului, n orice functie, el trebuie s
fie respectat si nimeni nu are dreptul a-l blama. Dac e
vinovat, s fie dat n judecat si justitia s hotrasc dac
e vinovat sau nu. Dar pn atunci s se bucure de toat
cinstea oficiului su.
eful corpului muncitoresc din tar, Dumitru Groza,
fr s cer, a trimis o echip de sase muncitori, calificati
ctiva, s m ajute la romnizare.
I-am lsat s discute cu unii patroni de ntreprinderi.
Dar ndat am primit telefoane peste telefoane de la
fabrici. Patronii speriati m chemau la fata locului. Ei nu
erau obisnuiti cu tonul agresiv si chiar foarte violent pe
care l-au folosit acestia n dezbatere pentru unele
schimbri ce pretindeau s se fac imediat.
Doi dintre ei puseser pistoalele pe mas, la discutie,
pentru amenintare. Evreii tremurau. Eu m obisnuisem
s tratez toate schimbrile ce doream a se face prin
discutii pasnice, amiabile, si totusi cu hotrre.
Mi s-a prut c maniera lor nu corespunde stilului
legionar si nu e potrivit pentru rezolvarea problemelor
de la Bacu.
Am telefonat lui Nicolae Ptrascu, secretarul general
al Miscrii Legionare, care era un prieten al meu, i-am
spus situatia si i-am spus c nu am nevoie de astfel de
ajutoare ce compromit actiunea si c pot s rezolv singur
problemele de la Bacu. A doua zi nici unul din ei nu mai
era la Bacu.
Aceast manier dur, excesiv, si cu o tent
terorist pe care au avut-o acesti muncitori, a fost
recomandat peste tot n tar de Dumitru Groza.
Eram uimit de ce auzeam despre felul cum lucrau unii
n unele judete. Nu semna cu nimic din ce stiam eu si
din ce nvtasem eu despre legionari, eram ngrozit de ce
53
auzisem c se petrece bunoar n judetul vecin, Neamt,
unde conducea un ardelean: Crciunas. Acestia nu sunt
legionari, mi ziceam. Sunt niste intrusi. Conduce oare
Miscarea Legionar sau niste netrebnici ai ei? m
ntrebam.
Eram nelinistit si ndurerat: nu mergea bine.
Tineretul, prea ndrznet si nepoliticos, cei n vrst, prea
agresivi. Lipsea la multi eleganta n atitudini pe care o d
cultura, civilizatia, studiul.
Unii erau de o corectitudine dus la limita extrem,
dar tonul lor era dur, intimida. Iar oamenii aveau nevoie
de liniste, pace, ncredere. Mai mult rbdare si o
bunvoint calm ar fi dus la o descretire a fruntilor.
n vreme ce unii se zbteau n toate prtile s ajute,
s mngie, s dreag lucrurile, s astupe gurile, s
unifice, s ntoarc privirile tuturor spre Dumnezeu - altii
au dat drumul unor porniri lacome de mbogtire, prin
lipsa de scrupule si agresivitate. Dar ei erau putini,
intrusi, neverificati.
mi spuneam: se vor ndrepta lucrurile. Se vor face
unele verificri ale cadrelor si se va face o curtire.
Nu ntelegeam de ce merg lucrurile prost, cnd ele
trebuiau s mearg, dac nu foarte bine, mcar
multumitor. De-abia prin 1977 am aflat un rspuns:
Dumitru Groza ar fi fost un agent al Rusiei, comunist,
infiltrat n conducere. Lucra pentru compromiterea
Miscrii Legionare, pentru distrugerea ei, ca naltul spirit
de sacrificiu s nu se manifeste. Unii sustin ns
desvrsita lui corectitudine.
n 1966 am aflat si de Crciunas, care fcea
monstruozitti n judetul Neamt, c era agentul Angliei si
lucra pentru distrugerea Miscrii. Dup rebeliune" a
fugit la Londra cu banii Miscrii de la Ajutorul Legionar, si
a deschis un birou de import-export. i cti nu vor fi fost
ca ei! Asta pentru c Antonescu a cerut: deschideti usile
s intre si altii n miscare. Au intrat, dar neverificati.
N-am acceptat s intre cineva ntr-un post numai
pentru c era legionar. Acel scoal-te tu ca s m asez
eu" nu l-am acceptat. Cel ce urma a nlocui pe cineva
trebuia s fie destoinic, pregtit, eficient imediat si
ptruns de cele mai curate sentimente si cu dragoste de
mai bine.
Pe aceast chestie am creat unele nemultumiri si
chiar adversitti.
Astfel, ntr-o zi m-am trezit cu un mare grup de preoti
ce veniser s schimbm pe protopopul Zota. Acesta era
un om btrn, mai avea doi ani pn la pensie, nu aveai
ce-i imputa. M informasem amnuntit despre el. Era un
om vrednic. As fi voit ca el s rmn n postul lui pn la
pensionare.
Mare a fost deceptia tuturor cnd le-am spus c
ntruct Conducerea, seful judetului, prefectul si cu mine,
nu a examinat aceast problem, nu putem face aceast
schimbare.
54
nssi soacra mea, institutoare, dorind s ajung
directoare la scoala unde functiona, desi mai capabil

dect directoarea ce-i era prieten, a fost respins pe
motivul c aceea, din veniturile grdinii scolii ntretinea o
sor foarte bolnav, iar soacra mea era bogat, cu dou
grdini.
De asemenea, l-am respins si pe socrul meu de la un
post de director la moara Calmanovici, post pe care-l
ceruse pentru c era pltit cu 60.000 lei lunar, sum
fantastic si, motiva dnsul, pentru c are experient si e
capabil. Dar nu l-ar fi putut primi, pentru c acolo trebuia
un om incoruptibil si m temeam c nu va putea rezista
ispitelor evreilor de a-l cumpra.
*
Mi s-a prut curios c la mai toate ntreprinderile
evreiesti directorii erau pltiti cu 8.000 de lei si toti
ceilalti functionari cu salarii mai mici. Am intrat la
bnuial. Cineva mi-a soptit c evreii lucreaz cu state de
plat duble: unele reale - cu salariul adevrat, iar altele
cu salarii mai mici ce trebuie prezentate fiscului pentru
impozitul pe salariu. Acest impozit era atunci la noi de
10%.
Un functionar de la fabrica Izvoranu, pus de mine,
mi-a adus statele reale de plat ale functionarilor. Le
furase pentru scurt timp. Uimire: trei directori cu cte
60.000 lei fiecare, juristconsultul 47.000 lei si toti
functionarii coborau de la 60.000 lei la 15.000 lei. Numai
doi functionari romni n functii administrative erau cu
trei mii de lei ca s nu afle furturile ce le fceau ceilalti.
innd cont c erau 100 functionari, putem vedea cu ce
sum enorm pgubeau statul evreii de la fabrica
Izvoranu prin aceast fraud fiscal. Toate ntreprinderile
procedau la fel, n tot regatul.
Numai cu sumele de bani cu care pgubeau fiscul
toate fabricile din Bacu, ct si la ntreprinderile din
Moldova si Basarabia s-ar fi putut dubla salariile
nvttorilor si functionarilor si ale profesorilor din toat
tara. Acum am nteles de ce ardelenii se plngeau c ei
pltesc 63% din impozitele pe tar si tot restul trii abia
37%.
Cu astfel de plti la fabrici am nteles de ce evreii
prefer s fie functionari comerciali, administrativi, n
fabrici, sau functionari la bnci, dar nu functionari la stat.
Ca s poat face aceste matrapazlcuri, evreii au trebuit
s corup mai nti pe functionarii fiscului si pe
inspectorii de control.
Ct de departe erau de visul legionarilor! Va trebui
s crem un om drept, cinstit, corect, incoruptibil, plin de
avnt n lupta pentru binele patriei. El va trebui s fie
nzestrat cu un nalt spirit de jertf si cu un nemrginit
dor de desvrsire. n acord cu spiritul strmosilor, el va
trebui s fie un lupttor cu privirile ndreptate spre cer si
cu gndul: totul pentru tar.
55
Cu acest om de azi va trebui s lucrm, fcndu-l s
nteleag c binele general e mai presus de cel particular
si s lum treptat din minile evreilor comertul, industria
si prea multele bunuri la care au ajuns prin coruptie si
fraud. Ei le mentin si le cresc prin aceeasi metod:
coruperea romnilor. Deci influenta lor e nefast. Va
trebui treptat sczut pn ce ei singuri se vor adapta
unei tinute de alt nivel sau vor pleca.
n nici un caz nu vom putea adopta metoda turcilor
care, n plin secol XX, au prins pe armenii ce acumulaser
acolo cele mai mari avutii si, pe cei ce nu au putut scpa
cu fuga, i-au ucis fr mil. Numrul celor ucisi, dac mi
amintesc bine, era de 1.600.000. Era ceva grozav si
monstruos.
Prea crestini, suntem departe de gndul vreunei
ucideri. Hristos s-a rstignit pentru toti. Romni
constienti, nu-i putem lsa s ne subjuge si s devin
stpnii nostri. Ungurii mai duri i maghiarizeaz. Toat
clasa de sus a grofilor unguri e corcit cu evrei din care
cei bogati s-au pierdut n masa contilor unguri. Noi i
lsm s rmn evrei, dar nu va trebui s-i lsm s fie
stpni pe avutiile noastre.
Este bine c n-au acaparat nvtmntul cum au fcut
n Franta si n Anglia precum si n alte cteva tri. Spiritul
lor nu se potriveste cu spiritul nostru. Monoteismul lor
uscat nu i-a nvtat s vad si pe tu" si pe el", ci numai
pe eu" si pe noi". De aici vine exclusivismul lor.
Trinitarismul crestin ce s-a fcut cunoscut clar la Epifane,
Botezul Domnului, a artat un Dumnezeu Tat, un Fiu si
un Duh Sfnt, o unitate a firii n treimea ipostaselor. El a
deschis perspectiva ntelegerii tuturor oamenilor ntre ei,
nlturnd orice exclusivism ebraic.
Cum ne-ar putea ntelege evreii crescuti n Thora, n
Vechea Aliant, n Talmud si rabinism, pe noi, cei crescuti
n Noua Aliant, ntr-un crestinism care-i mbrtiseaz pe
toti, n care Dumnezeu e Tatl tuturor si toti oamenii, ca
fii ai lui Dumnezeu, sunt frati ntre ei?
Niciodat nu ar fi putut aprea n crestinism, n
interpretarea Evangheliei de vreun mare dascl crestin,
ceea ce a aprut n Talmud n interpretarea marilor
rabini: Pe cel dinti dintre crestini ucide-l!" Ct
deosebire ntre mretia sublim a crestinismului si
aceast conceptie inferioar a evreilor, n care ndemnul
de a ur pe altii devine doctrin a religiei. n crestinism
Dumnezeu nu exclude pe nimeni, El e Tatl tuturor, nu
numai al evreilor, si pe toti i iubeste si pe toti i cheam
la desvrsire. Hristos S-a jertfit pentru toti.
De aceea, mi ziceam, noi nu trebuie s ne lsm
cuceriti de spiritul evreiesc, care e cu totul contrar felului
nostru de a gndi si a fi, credintei noastre, stilului nostru
de viat.
Romnizarea" mergea totusi nainte, la Bacu, fr
convulsiuni, dar cu pasi lenti, nu cum ar fi dorit unii, mai
56
grbiti. Tot asa si n orasele Moinesti, Trgu-Ocna,
Comnesti, ct si la tar.
*
Colaborarea cu Ion Antonescu schiopta, dar totusi
mergea. Cnd, deodat, s-a comunicat stirea c legionarii
au ucis la nchisoarea Jilava 64 de detinuti. Antonescu,
revoltat, a denuntat faptul si s-a desolidarizat de el.
Atrase atentia c acest lucru nu trebuia s se ntmple si
nu va mai trebui s se ntmple n viitor si c el va
pedepsi aspru orice alt fapt de acest fel. Aceasta se
ntmpla la 28 noiembrie.
Ce se ntmplase?
Legionarii au prins pe cei care fuseser marii lor
dusmani, dintre care unii politisti, care au btut si au ucis
legionari: pe unii i-au spnzurat cu sfoar de mtase n
timpul dictaturii lui Carol al II-lea, pe altii i-au aruncat de
vii n flcrile crematoriului. Generalul Argesanu era ntre
ei, prins cnd voia s fug n Bulgaria. Armand Clinescu,
care a fost pus de Carol al II-lea, regele asasin, trei zile
prim-ministru ca s reprime pe legionari, a fost ucis. El
omorse peste 250 de legionari, floarea conducerii
legionare, oameni de mare valoare. Mai erau si altii, toti
asasini si trdtori.
Acum se gseau n asteptarea judectii: la cei mai
multi, cercetrile vinovtiei erau ncheiate si procesele
lor ncepute, iar ctiva erau nc n cercetri. Procesele
ns se tergiversau. ntre ei era si generalul Gabriel
Marinescu, fost sef al Prefecturii Capitalei timp de 10 ani,
temut si prea stiut asasin, om al Elenei Lupescu, al lui
Carol si al ocultei europene.
Desi frdelegile lor erau vdite si stabilite, justitia
amna darea hotrrilor de condamnare. Afar de 2-3
exceptii, oameni ce poate urmau a fi eliberati dup
terminarea cercetrilor, toti erau niste brute, oameni
ncrcati de frdelegi, dar foarte influenti. Acum, prin
rude si cunostinte, cutau s scape.
Antonescu a cerut, probabil influentat de neamurile
lor, s fie mutati la o nchisoare militar. Dar legionarii,
temndu-se c acolo vor gsi o modalitate s fug, au
luat repede hotrrea ca mai bine s-i predea morti
unittii militare ce urma a-i lua n primire.
Fapt neasteptat, dureros, nedrept, dar fapt.
Discutnd mai trziu, n timpul detentiei mele, cu
niste fruntasi comunisti, iat ce au spus cu privire la
acesti detinuti: Dac e s v felicitm pentru ceva, e c
le-ati ucis pe bestiile de la Jilava. Acestia erau niste brute.
Dac nu-i ucideati, ati fi dat dovad c nu sunteti
lupttori. Dac scpau, v-ar fi ucis n continuare si ne
ucideau si pe noi". Nici chiar asa, nu trebuie s fim
felicitati, ci s regretm momentul fatal.
UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL
MADGEARU
57
n a doua noapte, 29 noiembrie, a fost ucis marele
profesor Nicolae Iorga. Savant n istorie, cunoscut de o
lume ntreag. tirea a zguduit pe toti care au aflat-o.
Antonescu a intrat n furie: tuna si fulgera contra
asasinilor. Se pare c uciderea s-a fcut fr stirea lui
Horia Sima si spre marele lui regret. Ea a stricat mult
Miscrii Legionare.
Iorga avea vina lui; ea nu putea fi tgduit. Avea
rspunderi pentru ndemnul dat lui Carol al II-lea s
instaleze dictatura si pentru uciderea lui Corneliu Zelea
Codreanu. Horia Sima l-ar fi ndemnat s mearg n Italia,
la adpost, pn mai aseaz" lucrurile la noi, dar el a
refuzat.
Crima s-a produs asa: trei tineri, s-au prezentat
noaptea la locuinta lui de la Vlenii de Munte si l-au
smuls familiei ca s dea o declaratie. El a nteles c i-a
venit sfrsitul si a acceptat. mpotrivirea ar fi tulburat
prea mult familia lui. Toti trei erau absolventi ai
Academiei Comerciale. Acestia l-au suit ntr-o masin si
au plecat cu el n satul Strejnic de lng Ploiesti. Acolo l-
au mpuscat. Discutiile de pe drum nu sunt cunoscute. Se
spune c a primit moartea senin si mret. El le-ar fi spus
cteva cuvinte ce le-au ptruns la inim si c-i iart
pentru urta fapt ce urmeaz a o svrsi. Dar inima lor
era mpietrit si nu lau putut ierta.
Profesor de mare calitate, n viat a dat multe lectii
pn la vrsta lui de 70 de ani. A dat si prin moarte o
mare lectie: nu cum s trim, ci, dac moartea este
inevitabil, cum s murim frumos. Vanitatea lui neocolit
l-a pierdut.
n aceeasi noapte, aceeasi insi l-au ucis si pe
profesorul universitar Virgil Madgearu. Din rzbunare,
cci ani de zile a refuzat s-i treac la examen pe
nedrept, ntrziindu-i s intre n viata activ ntr-un post
potrivit cu pregtirea lor.
Mari crime, mari frdelegi, mare miselie! Din ce
adncuri obscure instinctuale au izbucnit aceste porniri
bestiale pe care nu le-au putut nfrna?
Horia Sima i-a dezaprobat si a cerut s plece imediat
n strintate, c altfel i bag imediat n temnit.
M obisnuisem s tin unele conferinte publice,
pentru dezbaterea problemelor legionare si lmurirea
telurilor Miscrii pentru marele public, la care veneau cei
interesati si uneori cei mai de elit oameni ai orasului.
ndat dup terminarea conferintei, primul
presedinte al Tribunalului Bacu mi-a pus ntrebarea:
- Ce credeti despre uciderea marelui profesor Nicolae
Iorga?
- Sunt uluit, am rspuns. De dou ore am aflat si eu
aceasta. Nu cunosc prerea oficial, ns pornirile celor
care l-au ucis le pot ntrevedea: rzbunarea. Consider c
uciderea e nu numai o prostie, o greseal, ci o crim
politic urt care n-ar fi trebuit s se ntmple, cu
58
urmri dintre cele mai rele pentru Miscare si pentru noi
toti.
tiam c ntre Nicolae Iorga si Corneliu Zelea
Codreanu nu erau raporturi bune. Iorga l critica cu
asprime pe Codreanu, numindu-l n mod consecvent
putintelul om". Cum Codreanu era voinic ca un brad",
cum ar zice poporul, era evident c epitetul nu se referea
la fizic ci la mintea lui. Dar acest lucru nu era cu nimic
justificat. Se deduce din tot ce stiu si nteleg eu c
profesorul Nicolae Iorga era gelos pe marele prestigiu al
lui Corneliu Zelea Codreanu ce crestea din zi n zi, pe
prestigiul lui moral imens, pe iubirea tineretului care se
ndrepta tot mai mult spre Codreanu, tineret care,
chemat de Iorga, refuza a-l urma. Toate acestea i se
preau lui Iorga c-l umbresc. Asa c cu orice ocazie, ani
de zile, tuna contra putintelului om", fr ca acesta s
rspund.
Dar, n pragul proclamrii dictaturii de ctre Carol al
II-lea, n februarie 1938, Iorga a scris dou articole
mpotriva legionarilor si a unui nceput de comert
legionar ce mergea foarte frumos. Dar acest comert
legionar s-a nceput si la ndemnul lui Iorga care, ntrebat
Ce s facem ca s scpm de evrei?", a rspuns: Faceti
ce fac ei, faceti comert ca ei". Revoltat, Corneliu Zelea
Codreanu i-a trimis o scrisoare n care i-a spus c e
necinstit sufleteste". Att i-a trebuit lui Iorga; l-a dat n
judecat pentru ultraj. La cele peste 200.000 de scrisori
trimise din tar n care era rugat s-si retrag plngerea,
Iorga a rspuns cu un refuz. La judecat Codreanu a fost
condamnat la sase luni detentie. Ulterior i s-a fcut de
ctre Armand Clinescu un alt proces n care a fost
condamnat la 1 0 ani temnit grea, dup care Armand
Clinescu, prin uneltele sale, l-a ucis miseleste. Deci,
uciderea lui Nicolae Iorga vine ca o rzbunare pentru
asasinarea Cpitanului.
Dar ea nu e justificat din punctul de vedere crestin
si legal, n nici un caz.
Nu se justific nici din punct de vedere politic. Iorga
era o mare personalitate cu un prestigiu enorm, att n
tar, ct si n strintate. De conflictele lui cu legionarii
stiau putini. Multi l iubeau pentru marele lui patriotism,
pentru munca lui neobisnuit si prestigiul lui stiintific.
Ucigndu-l, loveai n iubirea celor care l admirau. Acestia
erau multi si nu meritau aceast lovitur. Apoi mai era
nevoie de el, de condeiul su inspirat, de pasionata lui
iubire de tar. Mai ales acum, cnd ungurii au ocupat
Ardealul de Nord si, cu o slbticie demn de barbari,
ucid mii de romni fcnd cele mai neasteptate si
grozave crime si frdelegi.
PRIMAR LA SLNIC-MOLDOVA
59
Simtindu-m obosit si slbit, mi-am luat un concediu
de odihn de o lun si cteva zile, pentru a m putea
reface fizic. Mi-am zis totusi s fac ceva si am luat postul
de primar la Slnic-Moldova, care tocmai era liber.
Statiunea era o frumusete. Poate era tot ce avea
Romnia mai frumos la acea or, ca statiune climateric.
Deasupra orselului-sat mai ridicat pe deal, ntre brazi, se
ridicau cteva vile, constructii n stil romnesc, foarte
variate ca aspect si colorate deosebit. Era o statiune
fermectoare. Cu ape minerale pentru ochi, stomac,
rinichi si alte organe. Erau ape vestite n puterea lor
vindectoare. Aerul era reconfortant. Soarele era blnd si
binefctor.
Cunoscusem si alte statiuni: Ocna Sibiului, Olnesti,
Govora, Herculane, Pltinis, toate cu specificul si
farmecul lor, dar mai putin atractive ca Slnicul. Unele
erau prea la ses, fr aerul ozonat al Slnicului. Pltinisul
era prea sus: 1200-1400 m altitudine si aerul su prea
tare nu-l puteau suporta toti.
Slnicul era bun pentru toti: nici prea sus, nici prea
jos.
Noua granit dintre noi si unguri era acum aproape.
M-am dus s o vd. Priveam cu gndul dincolo, n
Ardealul pe care l prsisem .
Ajutorul de primar ce l-am gsit si cu care trebuia s
colaborez la conducerea primriei era un rus, fiu de
general. Fugise n timpul revolutiei din tara sa. Antonescu
l cunoscuse pe tatl lui ce luptase alturi de noi n 1916-
1917 si, aflnd de el, generos, a tinut s-i dea o pine. A
fost foarte politicos si muncitor. Fat de mine avea o
atitudine prea supus, slugarnic, lucru care nu mi-a
plcut.
Spre sfrsitul sederii mele la Slnic am nceput s m
ndoiesc de corectitudinea lui. Simteam c nu e curat, c
n el se ascunde un comunist camuflat.
ntr-adevr, pe multi fugari din Rusia ce se gseau n
emigratie, oameni de omenie dar care triau n greutti,
serviciile secrete rusesti i-au captat si i-au angajat n
serviciul lor. Acum el trebuia s joace un joc pe care nu-l
mai jucase nainte. La multe lucruri neasteptate ne
mping mprejurrile!
Slujba de primar ntr-un orsel e usoar si plcut.
Esti la dispozitia nevoilor unor oameni dar, cu
bunvoint, toate se pot face spre bucuria tuturor. Totul
e s fii cinstit. i dac constructiile edilitare care cer
pricepere, control si alergtur lipsesc, totul e usor si
plcut.
Simteam c aici m refceam din toate punctele de
vedere.
REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941

60
Crimele de la Jilava si uciderea lui Nicolae Iorga si a
lui Virgil Madgearu au zdruncinat mult ncrederea lui Ion

Antonescu n legionari.
La o ntrunire legionar n Iasi, Antonescu s-a
prezentat nu numai n cmas verde, ci si n pantaloni
verzi. Dorea s plac si s cstige pe legionari, dar acestia
nu l-au aclamat cum ar fi dorit. L-au aclamat frenetic pe
Horia Sima si prea putin pe dnsul.
A cerut s i se dea comanda Miscrii, dar legionarii n-
au avut ncredere n el, l-au refuzat. Poate c voia numai
s frneze abaterile legionare, s-i stpneasc mai bine,
sau poate c avea si alte gnduri, nu stim. ns legionarii
s-au temut s nu abat directia general de orientare de
la telul lor fundamental: romnizarea, crearea unui nou
spirit romnesc si a unei Romnii legionare, n care
romnul s fie stpn deplin n casa lui.
Legionarii se temeau de influentele din jurul lui Ion
Antonescu. Cel mai apropiat sftuitor al lui era Misu
Antonescu, profesor universitar, pe care legionarii l-au
prins la o sedint a francmasoneriei si l-au fotografiat.
Asta chiar n timpul guvernrii. Masoneria era cea mai
mare dusman a legionarilor.
Un lucru neplcut s-a ivit pe drum la luarea unor
ntreprinderi din minile evreilor. Populatia de limb
german, sasii si svabii au cerut s preia unele
ntreprinderi. Hitler a trimis capital german si l-a pus la
dispozitia acestora pentru a participa la ntreprinderi
alturi de romni. Dar ei aveau pozitii economice mult
mai tari dect romnii, pozitii pe care le mosteniser n
urma situatiei privilegiate avute n Austro-Ungaria. A le
da lor aceste avantaje nsemna a schimba pe evrei cu
nemtii.
Fireste, legionarii au refuzat orice ingerint german
n aceste treburi. Refuzul a dus la nemultumiri si conflicte
ntre acestia si legionari. Lcomia german i-a revoltat pe
legionari.
Mai grav a fost cererea lui Hitler ca la marile
ntreprinderi industriale ce trebuiau a se romniza nemtii
s participe cu o mare cot de actiuni.
Asta nsemna de acum nfeudarea unor bunuri din
Romnia nemtilor. Cererea a fost respins cu indignare.
Hotrt! Legionarii n-au gsit n germani niste
prieteni si sprijinitori, ci mai curnd niste dusmani. Asa si
comunistii din Romnia au gsit n comunistii rusi niste
dusmani deghizati.
Pe de alt parte, fr s o poat spune tare, legionarii
erau nemultumiti c trupele germane din tara noastr
cumprau zilnic mrfuri de la noi cu preturi mult ridicate,
mai ales alimente, si le trimiteau acas la ei, scumpind
piata si destabiliznd tara. Mai trziu s-a aflat c
germanii falsificaser banii nostri si emiteau n serie cti
bani vroiau, binenteles fr a avea vreo acoperire n aur.
Deci lucrurile nu mergeau bine nici cu Antonescu, nici
cu nemtii care aveau mai mare nevoie de armat dect
61
de legionari. n tain Antonescu cugeta si plnuia o
eventual nlturare a legionarilor de la guvernare, dac
va fi cazul. n acelasi timp si legionarii se gndeau s-l
nlture pe Antonescu.
Dar pe ct vreme ei nu au ntreprins nimic,
Antonescu aflnd gndurile legionarilor, a pregtit
lovitura": a luat asentimentul lui Hitler si a multor
generali din armata romn.
La 21 ianuarie 1941, la cteva zile dup confiscarea
de ctre legionari a arhivelor si documentelor
fracmasoneriei, el a dat ordin s se ia din minile
legionarilor prefecturile judetelor, radioul, posta,
telegraful, sediile legionare, toate institutiile de stat.
Fireste, legionarii s-au opus n multe locuri si de aici lupte
ntre soldati si legionari. Mai ales la prefectura capitalei,
la post, la telefoane. n Bucuresti opozitia a fost extrem
de drz.
Manifestatii pe strzi ale tineretului legionar si n alte
locuri pentru aprarea pozitiilor lor si pstrarea puterii.
n cele mai multe locuri, att militarii, ct si legionarii, n
ntelegere ntre ei, asteptau ce se va ntmpla la
Bucuresti. Aici legionarii se opuneau la predarea celor
cerute de Antonescu. Ziua de 22 ianuarie a fost cea mai
ndrjit zi. Situatia era neclar. Oamenii asteptau s
vad de partea cui vor trece unittile germane din
Bucuresti.
n acest timp, radioul era n mna lui Antonescu si el
vorbea mereu c legionarii pe care i-a adus la putere au
fost abuzivi, nerecunosctori si c e silit s-i doboare de
la putere spre a stabili linistea si ncrederea. Desi unii
sunt de treab, spunea el, Horia Sima i-a mpins spre
crime si frdelegi.
n acest timp se comunic o stire care i-a rsturnat pe
toti cei ce nu cunosteau pe legionari. Legionarii n
strad, n vzul tuturor, au uns cu petrol un soldat si l-au
aprins de viu. Iat ce fac ei cu soldatii patriei", se spunea.
N-am crezut o clip aceast informatie, dar ea s-a ntins
repede n toat tara si cei mai multi au luat-o ca real.
ansele legionarilor n aceast lupt scdeau treptat.
n Bucuresti, dar si n alte cteva locuri au nvlit tiganii
si au nceput s prade si s devasteze unele magazine
evreiesti, dar si ale altora. Era o tulburare urt si
primejdioas.
Legionarii se plimbau n grupuri pe strzi cntnd
revolutionarele lor cntece si strignd lozincile lor. ns
din diferite locuri s-a tras asupra lor de la ferestre sau
balcoane n timp ce manifestau pasnic. S-au urcat si i-au
descoperit. Erau evrei. Furia era prea mare cci
ndrzneala ntrecuse orice msur. S-a spus c legionarii
i-au luat, i-au trt la abator unde i-au njunghiat si i-au
asezat n crlige. Ar fi fost vreo 200 de cazuri. Dar aceasta
este o versiune sustinut de majoritatea dusmanilor
legionarilor. O alt versiune o contest integral si e
sustinut de multi si chiar de dusmani ai legionarilor.
62
Petre Pandrea, fruntas al miscrii comuniste din
Romnia, mi-a spus personal c s-a dus anume la abator

dup stirile ce circulau, s vad evreii spnzurati, dar nu
a gsit nimic. Deci, concludea el, era un zvon pentru
compromiterea legionarilor. Pn azi mai circul acest
zvon si unii neinformati, sau cei crora asa le place, spun
c aceste ucideri monstruoase nu s-ar fi fcut n timpul
rebeliunii, ci chiar n timpul guvernrii legionare. Ca unul
ce am fost pe teren n acel timp si cunosc lucrurile,
dezmint din tot sufletul si cu cugetul curat c spun
adevrul, aceast monstruozitate nu s-a produs
nicidecum. 11 Toate dovezile arat c e inventie pur
jidoveasc.
n acele zile tragice, cnd auzeam de furturile din
Bucuresti comise de intrusi, m lua groaza. Lacrimi mari
S-a publicat un proces verbal ncheiat dup
rebeliune, la Abator, semnat de tot personalul acestuia,
care arat c nimeni nu a fost ucis la
Abator.
curgeau din ochii mei. Nu m puteam linisti. Ah,
aceast mare ndejde de mntuire a neamului meu se
drma terfelindu-se astfel! Era ceva greu de suportat
fr mari dureri. O miscare frumoas care se ridicase
greu, prin mari lupte, murea acum necinstit n acte
josnice si mi ziceam: Neamul meu s-a nscut ntr-o
zodie fr noroc. i e nedrept. El a stat atta vreme scut
Crucii Domnului si tot el a oprit cu pieptul lui uraganul
ridicat de semilun, ca s nu ajung n Vest, dup cum
spune Eminescu. i iat, Doamne, tu l lasi?! Cei mai buni
fii ai lui ce ncepur a-l mntui: Mihai Viteazul, Horia,
Tudor pandurul, Corneliu Zelea Codreanu, tu ai ngduit
s fie ucisi nainte de vreme? i acum lasi s cad si
ultima rmsit a celui din urm? Ah, Doamne, miluieste
neamul meu si va fi iarsi scut Crucii Tale!"
i m rugam: Nu ngdui, Doamne, s curg snge,
acum n lupta dintre frati, c a curs destul n trecut, n
lupt cu dusmanii. Fii milostiv. Opreste valul nfruntrii
dintre noi si ad pace."
Confruntarea a tinut pn n a treia zi, 23 ianuarie,
cnd divizia de tancuri german ce era n Bucuresti,
condus de generalul Hansel, a comunicat c intervine n
favoarea lui Antonescu.
Fat de aceast grav hotrre, ca s se evite un
rzboi civil, legionarii s-au retras. Ei au nteles c lupta e
pierdut, chiar fr aceast interventie german, ntruct
armata era n cea mai mare parte cu Antonescu.
n noaptea de 23-24 ianuarie legionarii au predat
toate institutiile ce erau n mna lor. n urma ciocnirilor
ce au avut loc n tar, au fost ucise 607 persoane, dintre
care foarte putini erau soldati, ceilalti erau legionari.
63
Antonescu s-a ludat c a lichidat pe legionari cu
numai 607 morti. Dar acest lucru nu se datora lui, ci
patriotismului legionar. Ei au nteles c un rzboi civil
ntre noi e nepermis, e tot ce poate fi mai ru si, imediat
ce au nteles c nemtii sprijin pe Antonescu, s-au retras.
Dup aceasta, o prigoan crunt s-a ndreptat contra
legionarilor. Un val nestvilit de minciuni s-a pornit
contra lor, c au furat, au fcut asupriri si frdelegi.
Hainele de la ajutorul legionar erau fotografiate si se
comunica n pres c sunt lucruri furate. n unele locuri,
aceleasi haine aranjate altfel se publica acum c sunt
alte lucruri furate". n cteva locuri s-au predat banii de
la Ajutorul legionar, dar n pres s-a comunicat c X, Y au
furat acesti bani. Nu aveai putinta s dezminti.
Trebuie s amintesc c, dup sase sptmni de la
asa-zisa rebeliune, un comisar al politiei orasului Bacu,
care avea o sor mritat cu un legionar, mi-a comunicat
aceasta: n 21 ianuarie am primit ordinul: Devastati
dou prvlii evreiesti si dati vina pe legionari. Dar din
cauza ordinii pe care ati tinut-o noi n-am putut mplini
acest ordin".
Acest ordin trebuie s se fi dat la toate politiile din
tar si, unde s-a putut, a fost executat. Ordinul venea de
la Ministerul de Interne.
Cu o furie slbatic, Antonescu a ordonat arestri. Au
fost arestati 42.000 de legionari ce au intrat n cercetri.
Multi au fost eliberati, dar la cteva mii li s-au fcut
procese grele. Cei cu crimele de la Jilava au fost
condamnati la moarte. Toti sefii ce intraser n rebeliune,
care de fapt e lovitura de stat a lui Ion Antonescu pentru
schimbarea regimului legionar si preluarea puterii, au
fost condamnati la peste 1 0 ani de temnit grea.
Francmasoneria a avut un rol foarte important n
urmrirea legionarilor si arestarea lor. Nimeni nu putea
interveni pentru un elev sau vreun student, cci formula
care era lansat peste tot de ctre aceast mafie neagr
era: asear s-a descoperit un complot legionar pentru
uciderea generalului Antonescu" si cnd vreo biat
mam auzea asa ceva pleca nfricosat si nu mai
ndrznea s cear ntelegere pentru fiul ei.
Cu aceast formul s-a mers tot timpul guvernrii lui
Antonescu. Acesta a venit cu niste legi draconice pentru
pedepsirea activittii sau organizrii legionare.
Ceea ce era cel mai grav era faptul c nu aveai
dreptul de apel. Orice nedreptate se putea face fr a
putea rspunde. Antonescu era de o duritate extrem:
musca din legionari cu dinti de fier. Neprietenii lui nu-l
numiser n zadar cinele rosu". n actele ce le fcea el
acum contra legionarilor era incontestabil un cine ru.
E adevrat c el pregtea rzboiul si voia s aib
liniste si sigurant. Dar aceasta totusi nu-i ddea dreptul
ca, pentru nimica toat, adic acte ce altdat ar fi fost
trecute cu vederea sau condamnate cu cteva luni, s
admit pedeapsa de la 10 ani n sus.
64
Cu att mai mult cu ct legionarii nu fceau si nu au
fcut nici o actiune contra lui.

Antonescu a nceput rzboiul alturi de nemti pentru
reluarea Basarabiei si a Ardealului de Nord. Dar el tria
cu grija c Horia Sima, care fugise n Germania, ar putea
eventual urzi un complot contra lui cu sprijin german,
fcnd unele concesii nemtilor.
Atunci Horia Sima i-a trimis dou scrisori n ascuns n
care i arta c el, Antonescu, trebuie s stea tare n fata
nemtilor, s nu se team de el, fiindc patriotismul l
mpiedica s treac la o actiune contra lui.
Trebuie s art aici c din zecile de mii de procese ale
legionarilor nu s-a gsit o singur sentint dat pentru
furt vreunui membru al Miscrii Legionare si, n privinta
valului de minciuni ce circula asupra lor, acest lucru e
lmuritor.
DUP REBELIUNE
Antonescu si consolida zi de zi pozitia si pot spune c
tara era cu el. Adversarii declarati, comunitii de la noi,
cteva sute de persoane active si nenduplecate, nu
contau. Goana mare era dup legionari: procese,
insinuri si minciuni sfruntate.
Dou sptmni dup cderea legionarilor, la Bacu
nu s-a luat mit. Apoi ea s-a introdus din nou. Teama de
legionari apusese.
La o sptmn de la cderea legionarilor s-a
prezentat acas la mine, la Bacu, Leon Grad, seful
comunittii israelite a judetului Bacu, cu urmtorul act
pe care l-a citit tare: n numele comunittii israelite a
judetului Bacu, aducem multumirile noastre domnului
profesor Nicolae Grebenea, secretarul organizatiei
legionare a judetului Bacu, pentru corectitudine si
omenie fat de noi".
Ne-a multumit verbal si a plecat.
Am rmas mirat. Ce e cu evreul acesta, de-mi
multumeste? Nu cumva am fcut evreilor concesii ce nu
se cuveneau? Nu cumva m-am abtut de la linia
legionar? Acest fapt m-a pus pe gnduri. Mi-am
examinat situatia.
Nu! Nu gresisem. Fusesem corect cu mine, cu
Miscarea Legionar si cu ei. M-am linistit.
Dar a opta zi de la rebeliune am fost chemat la
prefectura judetului. n fruntea ei venise un colonel de
artilerie, colonelul Drajna.
M-am prezentat n fata lui. El avea n dreapta alt
colonel, n stnga tot un colonel, iar n stnga un maior,
comandantul legiunii de jandarmi a judetului.
Prefectul mi-a spus cam acestea:
- Domnule profesor, v bucurati de un frumos
prestigiu si mult simpatie aici n oras si judet. Sunteti
ludat de toti c ati fost cinstit si drept. M bucur c v
65
cunosc si v-as face o rugminte: numiti primari n satele
din judetul nostru. Cunoasteti oamenii, eu nu-i cunosc,
de aceea fac apel la dumneavoastr pentru aceasta.
- Scuzati-m, i-am rspuns, acum camarazi de-ai mei
sunt arestati si nc se aresteaz si deci n-as vrea s
colaborez cu dumneavoastr.
- Lsati, mi-a zis, hai s facem noi aici o treab bun.
V dau cuvntul meu de onoare c ce veti face
dumneavoastr e bun fcut atta vreme ct sunt eu aici.
- Permiteti-mi, am zis, s m sftuiesc cu niste
camarazi ai
mei.
Dup vreo or si jumtate m-am dus cu rspunsul.
Consimtisem. n orase erau numiti, rmsese s-i numesc
pe cei de la sate. I-am numit aproape n toate comunele
judetului, afar de unele sate n care nu eram sigur c l
cunosc pe cel mai bun om pentru acest post.
Colonelul Drajna, om de onoare si de nalt tinut,
dup cum m-am convins mai trziu, mi-a multumit si m-a
rugat s tin legtura cu dnsul ca s ne sftuim mpreun
cu privire la msurile ce urma a le lua n noua lui calitate
de prefect de judet.
ntruct la Trgu Ocna nu erau numiti primarul si
vice-primarul, l-am rugat s-l numeasc pe avocatul si
profesorul Teodor Anastasiu, fost primar n Gheorghieni
si director la Gazeta Ciucului", acum refugiat. Dar el mi-
a spus c au acolo un colonel n rezerv, Enescu, si va
trebui s-l numeasc pe el, fiindc Antonescu a dispus ca
acolo unde sunt militari s numeasc dintre ei. Mi-a spus
s-l numesc eu pe Teodor Anastasiu ca vice primar ceea
ce am si fcut ndat.
M-am trezit apoi cu o scrisoare de la el n care mi
multumea c l-am fcut vice-rege" la Trgul Ocna. ns
mai trziu s-au inversat rolurile: Teodor Anastasiu a fost
avansat primar, iar Enescu cobort la rangul de vice
primar, pentru c nu a dat dovad de calitti de
conducere.
Trebuie s remarc faptul c domnul colonel Drajna s-
a tinut de cuvnt si n-a schimbat primarii pusi de mine,
care au rmas pn dup 23 august 1944.
Tot la 4-5 zile eram chemat s-mi arate ce a mai fcut
si s m ntrebe ce msuri ar mai trebui s fie luate. Era
un om energic, capabil si bun romn.
Antonescu continua prigoana legionarilor cu
nversunare. La aceasta era attat mai ales de Misu
Antonescu, care era cel mai influent dintre ministrii din
guvern, el nsusi francmason. De asemenea, masoneria
lucra puternic mpotriv. Se crea n tar un curent
puternic antilegionar. Antonescu, extrem de inteligent,
justifica la radio msurile ce le lua contra legionarilor,
mergnd mult prea departe si atacnd pe Horia Sima n
chip deosebit.
Considernd c pentru linistea trii e nevoie de un
rege n tar, dup fuga netrebnicului Carol al II-lea,
66
Antonescu cftni pe Mihai I ca rege cu prerogative
reduse, el pstrnd de fapt conducerea si primind

calificativul dat de Nichifor Crainic: Conductorul".
Discursul lui la ntronarea lui Mihai a rmas clasic:
Dumnezeu s ajute Romniei, Maiesttii tale si
mie!"
Antonescu se instalase bine n scaun, instaur o
dictatur personal, conducea fr parlament, prin
decrete. n jurul lui stteau multi ofiteri ce mergeau cu
simpatia pn la un mic cult al lui. Era fr ndoial omul
ce s-a impus prin forta caracterului su, dovedit n
atitudinile antiregale si prin capacitatea sa deosebit de
militar, omul cel mai tare".
Ca sef al serviciului secret, Antonescu a asezat pe
Eugen Cristescu, semi-evreu: tatl romn, mama evreic,
un mare dusman al legionarilor. Acesta struia a se face
mereu arestri legionare si nsela pe Antonescu n chip
josnic asupra legionarilor.
Trupele germane erau n tar si se spunea c
instruiesc armata romn. Ei, evident, fceau si spionaj
aici, de tot felul. Iar Kilinger, ministrul Germaniei la noi,
vorbi de cteva ori cu o ndrzneal obraznic ce m
nfurie grozav. Impertinenta lui nu a primit rspunsul
necesar dect prin pamfletul lui Tudor Arghezi
Baroane".
RZBOIUL
n noaptea de 21 spre 22 iunie 1 941 armata noastr
a primit ordinul: Ostasi, v ordon, treceti Prutul".
Aveam de revendicat de la rusi Basarabia luat n iunie 1
940 si Bucovina de Nord.
n aliant cu nemtii, Antonescu spera s ia nu numai
Basarabia, ci si Ardealul de Nord ocupat de unguri.
Pregtit pentru a ncepe n mai, atacul contra
Sovietelor a fost ntrziat printr-un act neasteptat: Statul
Major al armatei iugoslave a rsturnat guvernul, ce
ncheiase o ntelegere cu nemtii, rupnd ntelegerea.
Astfel, n aprilie 1941 nemtii au atacat Iugoslavia si au
ocupat-o ntr-un rzboi de 1 3 zile n care n a sasea zi au
intrat italienii si n a zecea zi au intrat ungurii.
Ungurii, acolo unde e de cstigat ceva, intervin
ntotdeauna. Prea putin i intereseaz dreptatea". Asa
au intervenit si la ocuparea Cehoslovaciei de germani n
1938.
Din cazemate nestiute de noi din Basarabia, mai ales
la Tighina, rusii au rspuns cu foc puternic, producnd
pierderi destule romnilor. ns la 16 octombrie noi am
ocupat Odesa. Mare izbnd. Am naintat apoi spre
inima Rusiei.
Nemtii naintau cam cu 35 kilometri pe zi. Dar n
noiembrie, la 40 kilometri de Moscova, tancurile
67
germane fur oprite printr-un fenomen natural: marele
frig ce czuse a nghetat benzina n tancuri si frontul s-a
stabilizat. Planul german de a ocupa si rpune Rusia n 1
00 de zile a fost rsturnat si premisele eventualei pierderi
a rzboiului de nemti se conturau atunci. Iar soarta
noastr era legat de a nemtilor.
Trecnd prin Ardeal, am aflat de la niste ssoaice,
indiscretie nesperat, c sasii se pregteau n ascuns s
preia functiile pentru conducerea Ardealului, urmnd ca
romnii de aici s fie mutati n Transnistria. Astfel nemtii
nselau si pe romni si pe unguri, tinndu-i cu speranta c
vor lua si restul Ardealului. De fapt, cum s-a aflat mai
trziu, ei vroiau s creeze un nou stat german numit
Donau-Land, cu teritorii din Ungaria, Iugoslavia si Ardeal.
Doream si m rugam ca nemtii s piard rzboiul,
considernd c izbnda rusilor va fi mai putin
primejdioas pentru noi si pentru multi dect a nemtilor.
Nu prevedeam c rusii se vor aseza att de puternic cu
picioarele pe pieptul si pe gtul nostru si ne vor fura
petrolul si alte bunuri ntr-o jecmneal necunoscut n
istorie. Tehnica naintat a dat putinta acestei jefuiri
nemaipomenite a Romniei de ctre Soviete.
GNDURI ALE MELE. TEMERI

Cu ct trecea timpul, cu att atmosfera antilegionar
crestea. francmasoneria era la lucru si alti dusmani ai
legionarilor la fel. Nici un cuvnt de aprare nu venea de
nicieri. Toti puteau acuza oricum, cci stiau c nu li se
putea rspunde. Legionarii erau cu gura legat.
Pentru felul cum lucrasem n rezolvarea unor
probleme muncitoresti mi s-a propus insistent s iau post
de inspector general n Ministerul Muncii. Dar am refuzat
din consideratie c, atta vreme ct camarazii mei fac
temnit grea, eu nu trebuie s sprijin o guvernare ce i
asupreste.
Refuzul meu a fost ru considerat si m-a fcut
suspect de adversitate fat de Antonescu si dictatura lui.
Legionarii, dup cte stiu si dup un rspuns dat lui Ion
Mihalache, fost sef al Partidului rnist, fuzionat cu
Partidul National al lui Iuliu Maniu, au fcut afirmatia c
dup sase luni de guvernare dictatorial, cerut de
rsturnrile de la noi, vor introduce o guvernare
constitutional n care partidele de la noi vor putea
activa.
Antonescu l critica mereu pe Horia Sima spunnd c
e vinovat si c trebuie judecat, iar eu, la o mas cu vreo
30 de persoane, nestpnit, am spus:
- Pot s vorbeasc 1 00 de generali, legionarii numai
dac se vor convinge ei nsisi c Horia Sima e vinovat l
vor considera ca atare.
68
Faptul a fost o greseal, dac tinem cont de
presiunea ce era atunci asupra legionarilor. ncepusem s

m tem. Cugetam: oricnd mi se poate gsi un pretext s
fiu arestat si s primesc un an-doi de nchisoare. Triam
cu grij si neliniste.
La Bacu erau ctiva macedoneni cu familiile lor.
Aveau un mare suflu legionar. mi plceau: erau energici,
ndrzneti si ncreztori. Erau si buni muncitori. Vorbeam
deseori cu ei. Am cerut s mi se dea o list a tuturor
macedonenilor din Bacu, s stiu ce prieteni am n acest
oras, cci pe toti i consideram prieteni de idei. De fapt si
erau.
ntr-o sear, fiind n bodega unui macedonean, s-a
fcut o razie, cum se obisnuia, si pe toti ne-au dus la
politie pentru perchezitie. Tuturor li s-a dat drumul ns
mie nu, fiindc era la mine acea list de macedoneni.
Deci am fost retinut pentru investigatii ntr-o camer a
politiei. Dormeam pe o mas.
Nu se gsea nimic contra mea, dar retinerea mea
continua.
De fapt nu actionasem si nu organizasem ceva pe
directie legionar. Legile erau draconice si se aplicau cu o
mare strictete.
Fusesem ntrebat n scris de unii legionari ce s fac
n noua situatie, dup izgonirea de la putere, si le-am dat
un rspuns pe larg si documentat. n esent: s nu
actioneze nicidecum; dar s-si pstreze spiritul lor
legionar pn cnd, legal, se vor crea conditii favorabile
pentru a se manifesta.
ntrziind detinerea mea, mi-am spus: vor, poate, s-
mi fac un proces. Nu voiam nicidecum s fiu
condamnat. M temeam mult de temnit. M-am gndit
s evadez si s fug din tar n Italia sau n Germania.
Aici a fost greseala. Am luat hotrrea s evadez. Nu
era prea greu, cci nu eram foarte bine pzit. n acest caz
evadarea nu era un act eroic, ci mai curnd poate unul de
lasitate: frica de a nu fi condamnat.
Am pregtit evadarea pentru ziua n care era de
serviciu comisarul ce era cel mai mare dusman al
legionarilor, ca nu cumva s sufere cineva de acuzatia c
mi-a nlesnit evadarea fiind prieten al nostru. Dar si
consecintele erau mai grele n acest caz, dac as fi fost
prins.
Deci am evadat seara, cnd se lsa ntunericul, si era
de serviciu comisarul Dnescu. Totul a mers bine. M-am
ascuns cteva zile la Comandantura german din oras.
Apoi m-am ascuns n niste barci germane la ctiva
kilometri distant, unde am stat cteva sptmni cu
destul team. Purtam un nume nou: Ion Mnescu,
profesor. Am reusit s mi se ticluiasc toate actele, cu
stampilele respective pe acest nume nou. Evident, si
actele militare erau pe acelasi nume.
Evadarea mea a constituit o circumstant agravant
extraordinar. A dat motiv tuturor s cread c eram
69
vinovat, c aveam ceva pe suflet, de aceea am evadat.
Psihologic, toti erau justificati s judece asa. Dar, totusi,
nici un act de activitate nu se putea constata. Aceasta
infirma prezumtia vinovtiei. Rmnea ceva neclar.
Din actul acesta necugetat pe care l-am comis, si cu
urmri att de dramatice, cum se va vedea, am tras
concluzia ca niciodat s nu lum o hotrre important
sub imperiul fricii, cci ea va fi afectat de fric si va fi
irational, rea, gresit, nedreapt.
Nesigur la Bacu, am fugit la Iasi, n cartierul
Pcurari, dup ce aranjasem cu niste prieteni s-mi
pregteasc un pasaport pentru Italia.
La Iasi am gsit prieteni ce m tineau la curent cu ce
se mai ntmpl n tar. Triam cu team. Cel mai mult
timp l-am petrecut acolo la Biblioteca Universittii.
Citeam mereu. Acolo am gsit cele sapte volume de
memorii ale lui N. Iorga, textele autentice, nefalsificate
de familie, ca cele de mai trziu.
Se apropia timpul plecrii mele peste granit unde
credeam c voi fi n sigurant. Dar, cu o sptmn
nainte de cderea mea, am visat un vis nspimnttor:
prea c, noaptea, un om mbrcat n haine negre a
intrat n camera mea si mi-a spus cu glas rspicat: Cnd
totul va fi gata pentru plecare, vei cdea si ca s te
ncredintezi deplin de aceasta, o scriu cu litere mari!" si
cu mna lui a scris pe perete, aproape de tavan,
ngrozitoarea sentint: Cnd totul va fi gata pentru
plecare, vei cdea". Ea era scris cu litere negre.
M-am trezit nfiorat. Tot zbuciumul meu pentru
plecare era parc n vnt de acum. N-am mai dormit. M-
am apucat s citesc dintr-un Nou Testament n
frantuzeste, format mic, texte din Sfntul Pavel. Ah! Ct
de odihnitoare sunt textele sfinte cnd esti nelinistit!
Desi nu credeam c va fi chiar asa, ngrijorat, a doua
zi mam mutat la alt cas. Nu puteam totusi s nu tin
cont de acest anunt. mi ziceam: poate va fi asa, poate c
nu va fi. S fie cum va rndui Dumnezeu. Suntem liberi,
facem de attea ori ce vrem. Dar se poate ntmpla
cteodat ca la vreunii s intervin mna nevzut a lui
Dumnezeu si s ndrume viata cuiva pe o directie
necugetat de el, cu o fort de nenvins. El devine atunci
ca un agent al unei forte ineluctabile lucrnd n
conformitate cu vointa acestei forte si, intrnd n planul
ei de actiune, e prins fr a i se spune si, pe drumul
dramatic ce i se deschide, el lucreaz lucrul lui
Dumnezeu.
Este el un prooroc? Nu! Cci proorocii sunt nstiintati
c sunt alesi si li se spune precis si misiunea ce au de
ndeplinit. Ei sunt trimisi s spun solia lui Dumnezeu la
un loc precis. Icoane ale viitorului se arat mintii lor
prezente; ele nu sunt nc, dar vor fi la sorocul hotrt.
ns pentru ei ele sunt prezente de-acum si n misiunea
lor intr si anuntarea lor.
70
Atunci ce e, dac nu e prooroc? E un ins cu totul ne-
nsemnat, dar care simte c mna lui Dumnezeu st

protectoare peste el si c n clipele cele mai grele l ajut
direct, fiindc el, fr s cugete la aceasta, face lucrul
Domnului n chip firesc ntre ceilalti oameni. El nu-si
atribuie nici un rol deosebit si merge nainte n conditia
n care se gseste, fr s cugete c e n drumul lui alturi
de Dumnezeu. Numai dac reflecteaz n urma ajutorului
primit n momentele cele mai grele ale existentei lui
poate deduce c st lng Dumnezeu si face lucrul voit
de El, fapt pentru care Dumnezeu l sustine.
ARESTAREA
Sosise momentul plecrii n Germania. Era seara de
joi, 12 februarie 1942. Pleca un grup de nemti n
Germania. Cu ei urma s plec si eu a doua zi. M-am dus
s iau geamantanul de la vechea gazd. Era un ger
cumplit. n camera mea soba de teracot ddea o cldur
foarte plcut. M-am asezat pe dormez pentru cteva
clipe si am adormit.
Gazda nu m-a desteptat cci ea nu cunostea situatia
mea, c sunt un fugar.
La orele 11 seara. Bti puternice n us. Politia.
- Nu ncerca s fugi c esti nconjurat: suntem multi!
Am deschis. Erau sapte politisti.
- Pe cine cutati? i-am ntrebat.
- Pe profesorul Nicolae Grebenea, mi-au rspuns.
- Cred c ati gresit adresa, domnilor. Eu sunt
profesorul Ion Mnescu, si scot buletinul si actele
militare doveditoare.
M-au luat cu binisorul m-au privit lung si apoi au scos
cteva fotografii de ale mele. Le luaser de acas. Nu
semnau tocmai bine. n ele apream mai brunet, nu cu
tenul meu alb-roz la fat. Dar tgduirea nu putea merge
prea departe. Eram n minile lor. Era limpede c nu-i
puteam nsela. Am recunoscut.
M-au perchezitionat. Au bnuit c poate aveam si un
pistol, ns nu aveam. Nu purtam pistol nici n 1940, cnd
eram secretarul Organizatiei legionare a judetului Bacu.
Toate au durat pn la ora unu cnd m-au dus la
politie.
Acolo, anchete. Am dezvluit toate cum erau. Le-am
artat c n-am clcat legea activnd ca legionar sau
organiznd oamenii. i iubeam prea mult ca s-i bag ntr-
un asemenea foc.
- Atunci de ce ai fugit? Struiau ei.
- Mi-era fric s nu m arestati, vznd cu ct
struint sunt cutati si ridicati legionarii.
Cercetrile au durat toat noaptea pn a doua zi la
amiaz, fr ntrerupere, fiind uneori mai multi la
71
anchet, iar mai des cte unul singur. Totul a mers pe un
ton civilizat si fr violent.
Cnd i-a venit rndul politistului din Iasi nsrcinat
problemele legionare, acesta mi-a spus:
- Regret foarte mult, domnule profesor, c ati
czut. tiam de dumneavoastr, dar nu voiam s v
arestez. V stiam plecat. De aceea i-am adus aici pe
acesti cinci politisti din Bucuresti. De stiam c te-ai ntors,
te anuntam s pleci si apoi veneam cu ei s vad c nu
esti la aceast locuint unde te-am gsit. i, cu mult
bunvoint, mi-a dat s mnnc o bucat de salam si
pine.
Cum dup trei zile ancheta nu a putut descoperi
nimic mai mult dect ce spusesem, m-au dus la Bucuresti
la Ministerul de Interne.
Deci, cnd totul era gata am czut, dup cum spunea
anuntul fatidic.
n 1947 cnd, fiind detinut la Aiud, am fost scos la
munc cu un mare numr de detinuti ca s demontm
linia de cale ferat dubl ce urma s fie dus n Rusia n
contul armistitiului, un tnr pe care-l cunoscusem la
Bacu se strecur cu grij si-mi aduse un pachet de
alimente: brnz de putin, slnin, pine, o bucat de
carne si un frumos cojocel de piele. El era acum student
n ultimul an. Dar ce mi-a spus m-a impresionat mult. n
noaptea n care am fost arestat, la orele dou noaptea, a
sosit cu pasaportul ca s plec n Italia. Dar eram ridicat. A
fugit repede la camarazii din oras. La ora trei noaptea
politia a pus paz la casa n care am fost arestat. Dac
venea la alt or, ar fi fost arestat si
el.
Precizia cu care s-a mplinit anuntul: cnd totul va fi
gata..." m-a uluit.
Aductorul pachetului a fost nenfricatul si viteazul
Petru C. Baciu din Bacu, un drz si mare lupttor
legionar.
LA BUCURETI. ALTE ANCHETE

La Bucuresti m-au bgat ntr-o celul umed.
Stteam pe un scaun lung n forma unei laite asa cum
eram mbrcat. Noaptea mi se da o ptur ce se lua ziua.
Dimineata, camera era plin de ap. Aerul devenea greu,
peretii erau umezi pn sus. Celula era nclzit cu ap
fierbinte ce trecea printr-o teav. Respiratia era grea.
Dimineata eram scos n curte, unde m splam cu
ap rece si m frecam, dezbrcat de cmas, pe tot
bustul, desi frigul era cam ntre -18C si -29C . Un soldat
venea s scoat apa ca s nu vin cineva s vad conditia
n care sunt tinut. Soldatul scotea 15-20 cldri de ap.
Noi anchete cu alti detectivi. Dar nici o schimbare n
declaratiile mele.
72
n mine ns s-a produs o schimbare. Mi-a crescut
curajul neasteptat, enorm. Fusesem fricos, dar acum nu-

mi mai era fric deloc. M hotrsem: trebuie s nu trag
dup mine pe nimeni, chiar dac ar fi s fiu ucis. Nimeni
nu trebuie s sufere n urma mea. Smuls de la familie, eu
trebuie s fiu gata de suferint si de moarte. i, dup
aceasta, un curaj necunoscut crescu n mine si o liniste
deplin mi inund sufletul si chiar o bucurie si o
multumire simteam la gndul c nu voi putea face ru
nimnui.
Anchetatorii considerau c m vor slbi mult
tinndu-m n acea celul cu ap n timpul noptii.
Dup 15 zile, vznd c respiratia mea devine prea
grea, am cerut hrtie spre a scrie declaratia pentru greva
foamei, dac nu m vor muta n alt celul. Declaratia cu
greva trebuia s nceap chiar din clipa anuntrii.
N-a fost nevoie s o mai scriu. Ea ar fi creat
complicatii, poate trebuia s vin medicul sau alti
responsabili. i nu trebuiau s vad cum se poate ucide
lent un om a crui vin era numai presupus, dar
nicidecum dovedit. Dup dou ore m-au mutat ntr-o
celul lipsit de umezeal. Diferenta era att de mare, c
nu-mi venea s cred.
Ancheta mergea fr rezultatele asteptate de
anchetatori, cu unele amenintri sau promisiuni, dar fr
btaie. Hrana era insuficient: un ceai dimineata, iar la
amiaz si seara, o mncare cald de fasole sau arpacas,
destul de subtire, la care se aduga un codru de pine.
Dup un timp, anchetele au ncetat. Detectivii au
plecat cu alte treburi si ca s caute, la Bacu si Iasi,
dovezile vinovtiei mele.
Celula n care eram acum era prietenoas si puteam
privi
afar.
n ea am gsit nsemnarea scris de poetul legionar
Radu Gyr E ger cumplit si Dumnezeu ne-a trimis zpada
ca s ne aduc aminte de ngeri".
Meditam la conditia mea: lsasem o sotie tnr, ce
sperase s fie fericit cu mine, si o fetit de un an si ceva.
Acum toate sunt departe si cine stie cnd le voi putea
vedea. Dar nu trebuie s le iubesc prea mult, ca s nu fac
greseli n anchete si n viata ce va trebui s o duc de
acum nainte. Cci va trebui s stau pe o linie de
demnitate si onoare, orice ar trebui s sufr.
M rugam lui Dumnezeu: Doamne, f ca ispitele si
povara s nu depseasc puterea mea de rezistent.
ntreste-m Tu si fii cu mine. Cci odat ce sunt cu Tine
mi-e de ajuns".
Frnturi din psalmi treceau prin memoria mea. Eram
linistit si senin. Frigul si foamea le suportam ca pe ceva
normal n conditia n care m gseam. De fapt, se
desprimvra, aerul se nclzea si numai foamea mai
musca din mine.
73
Cum stteam n celul n liniste si n asteptarea
terminrii strii n care m gseam, ntr-o noapte, n vis,
mi-a aprut o cruce mare de marmur la fel ca acelea din
cimitir. Totodat, pieptenul meu, care era negru, elastic,
mi-a czut n vis din buzunarul hainei si s-a sfrmat n
bucti.
Dimineata am examinat visul; el era un alt anunt de
ce va urma: Crucea era semnul unei mari si lungi
suferinte, iar zdrobirea pieptenului spunea c tot norocul
meu s-a dus.
n povestile noastre romnesti, Sfnta Vineri ddea
lui Ft Frumos o perie, un pieptene si nc ceva ca
mijloace de salvare n momentele cele mai grele.
Acum, n vis, pieptenul meu se sfrmase. Eram deci
ca un om fr noroc n fata unei mari suferinte.
Acest vis nu m tulbura nicidecum. Am rmas senin
si hotrt s-mi duc n liniste suferinta ce mi se anunta.
Nici o imputare nu-mi fceam, nici un regret, nici o
rzvrtire sau furie. Nimic. Toate erau primite cu deplin
liniste, ca ceva ce asa trebuia s fie.
Cugetam: de-acum toate cele dinainte sunt departe,
ele rmn n urm. Eu intru n alt timp, n alt conditie, n
ceva nou, ca ntr-un nou eon.
De acum, privirile napoi trebuiau oprite spre a
pstra pacea luntric ce se asezase deja n mine.
Timpul trecea fr ca detectivii s mai vad de mine.
Am intrat n mai. Chiar la nceput, fr alte
demersuri, probabil nu descoperiser nimic nou, m-au
trimis cu duba la Penitenciarul Galati. Aici urma s fie
procesul.
Ziua m-a scos n curte cu alti detinuti legionari; erau
vreo 38 de studenti si elevi legionari, arestati din trei
judete din Moldova, care nc nu erau judecati. Mai erau
trei persoane: inginerul Mihai Tanco, constructor de
nave, Ion Mondoc si nc o persoan. Acestia erau
condamnati la 10 ani temnit fiindc inginerul Tanco de
la antierele navale de la Galati, fiind dus la antierele
navale de la Turnu Severin, primise o carte postal n
care i se comunica c e asteptat s se ntoarc, c
treburile merg bine n munca la santier si, Mondoc
salutndu-l mpreun cu cel ce semna cartea postal,
aduga: T.L.C. ceea ce nsemna: Triasc Legiunea si
Cpitanul. Toti trei au fost condamnati la aceeasi
pedeaps, 1 0 ani: cel ce trimitea cartea postal, cel ce
saluta pe destinatar si cel ce primea cartea postal. Am
relatat aceasta spre a se vedea ct de neserioase erau
condamnrile atunci si pentru ce motive se primeau 1 0
ani de temnit.
n curte era cald si ne-am dezbrcat de cmas. Era o
plcere, o mare plcere. Dup frigul ce l-am ndurat, a
primi acum razele calde ale soarelui, aceast binefacere a
lui Dumnezeu dat tuturor era o mare satisfactie. Eram
vesel si vioi, m bucuram sincer de acest dar al lui
Dumnezeu neluat n seam de atta lume.
74
Se vede c nu apreciem binele dect dup ce ne-a
lipsit un
timp.
Am intrat n vorb unii cu altii si repede ne-am
mprietenit. Erau tineri elevi si studenti, buni la carte,
frumusei, ce intraser n Frtiile de Cruce legionare si au
fost descoperiti. Acum erau ngrijorati de viitorul lor. Le-
am imputat lipsa de prudent cu care au intrat n actiune
n acele timpuri grele, cu rzboiul gata nceput si cu niste
legi att de dure mpotriva lor. Un tnr trebuie s
nvete, s-si termine studiile, s aib un rost social si apoi
s intre n actiuni politice pe care legile nu le permit.
Numai n cazuri cu totul exceptionale, cnd tara este n
primejdie si contributia lor e necesar, atunci, numai
atunci, trebuie s intre si ei n lupt. Altminteri ei
ntrerup, fr necesitate, drumul ascendent al vietii si
cine stie cnd l mai pot gsi. C ei reprezint cu adevrat
ceva numai cnd au terminat o scoal oarecare, iar nu
cnd au rmas niste neisprviti.
M-a mirat faptul c, n conditiile date, cu dictatura
att de sever a lui Ion Antonescu, nu s-a gsit cineva s-i
ndemne si s-i opreasc a activa politic. Bietii tineri!
Gustau acum, prea devreme, pinea amar a temnitei.
PROCESUL
Foarte grbit, ntr-o dup-mas, am fost dus la
Tribunalul militar din oras s iau cunostint de procesul
meu. Eram dat n judecat pentru activitate legionar si
organizare", lucru foarte grav. Urma s caut avocat si
martori. Trebuia s iau legtura cu familia si s organizez
aprarea.
Peste trei zile, iat-m dus la proces, n boxa
detinutilor, fr s fi fcut cel mai mic demers pentru
aprare. Era de mirare atta grab.
Sala era plin de oameni. Erau adusi n sal si elevii si
studentii, cei 38, ce erau atunci la penitenciarul Galati.
Erau adusi si printii si rudele lor, precum si avocatii
ce urmau a-i apra. Numai eu nu aveam pe nimeni.
Dup forma procedural a identificrii s-a citit actul
de acuzare: scrisoarea ce o trimisesem din Iasi
chestorului prefecturii politiei din Bacu, n care
protestam c au fost btuti pe nedrept, destul de tare, de
ctre comisarul Dnescu, trei elevi, care la judecat au
fost gsiti nevinovati si achitati. Artam c nu e bine c
se petrec astfel de lucruri ce pot duce apoi la lupte ntre
noi, romnii, si la rzbunri, ce n-ar trebui s se petreac
vreodat; c Antonescu a comunicat trii c cercetrile
legionarilor se fac ntr-un spirit de omenie si civilizatie";
c purtarea inuman a comisarului Dnescu atinge
prestigiul si rspunderea ntregii chesturi de politie
Bacu.
75
C acest comisar Dnescu a gsit un pistol la o fabric
evreiasc din Bacu, ntr-un sertar, si nu a actionat
nicicum mpotriva evreului, desi pentru asta era
pedeapsa cu moartea, dar pe niste tineri nevinovati,
romni, i-a snopit n bti sub bnuiala unei activitti
interzise. Artam c vinovtia lui Dnescu o pot dovedi
cu martori oculari.
Ceream n ncheiere ca Dnescu s fie luat de mn si
adus la omenie si bun simt.
Acum, n fata mea, scrisoarea era btut la masin.
Presedintele a constatat c nu am avocat. Atunci a rugat
pe avocatul Veja din Galati ca, n 15 minute, s
pregteasc aprarea dup care completul (Curtea) s-a
retras.
Avocatul nu m cunoscuse si m-a ndemnat s
tgduiesc c am scris acea scrisoare. Tot asa m-au
ndemnat si unii avocati bcuani ce erau angajati s
apere pe unii dintre tinerii ce erau acum n sal.
Eu am respins sugestia ce mi s-a dat pentru c, de
fapt, eu am scris acea scrisoare si nu m puteam degaja
de rspunderea ce decurgea din ea.
La deschiderea din nou a sedintei, presedintele m-a
ntrebat dac mi apartin cele citate. Am rspuns:
- Am scris o scrisoare si liniile mari ale ei le recunosc
n ce s-a citit, dar nu stiu dac cuprinde expresis verbis"
tot ce am scris eu si nu s-a strecurat ceva n plus sau s-a
omis ceva, fapt ce ar altera sensul celor exprimate de
mine.
Atunci presedintele a scos originalul si mi l-a trimis
s-l vd. L-am recunoscut imediat: era scrisoarea scris
de mine cu mna.
A fost o surpriz. Multi din sal credeau c nu au
originalul scris si c am fcut o greseal c am recunoscut
c scrisoarea mi apartine. Acum am recunoscut cursa ce
mi s-a ntins. Au adus o copie a scrisorii ca s m pun n
situatia s nu o recunosc si apoi s aduc originalul si s
arate tuturor din sal, si mai ales tineretului: Iat dup
cine v luati. Iat ce oameni lasi si fr rspundere sunt
legionarii si chiar sefii vostri, etc." Deci a fost bine c am
recunoscut.
n aprare, avocatul din oficiu Veja a cerut achitarea.
El a motivat asa: Cum poate fi acuzat de activitate
legionar si organizare clientul meu din pricin c a
aprat trei tineri? Acestia au fost dati n judecat si
justitia a constatat c ei n-au dezvoltat activitate
legionar si nici nu erau organizati. De aceea ea i-a
achitat.
Cum e acuzat profesorul Grebenea c i-a organizat de
vreme ce justitia i-a gsit neorganizati? Cum poate fi
acuzat pe aceeasi baz de activitate legionar dup ce s-a
constatat c elevii nu dezvoltaser o activitate legionar?
Cer cu toat struinta achitarea cci e nevinovat. Dac
vreti s-l condamnati nu-l puteti condamna dect la
76
maximum trei luni, dac i veti face un proces de ultraj la
adresa comisarului Dnescu."

Mi s-a dat si mie cuvntul. Nu-mi mai amintesc ce am
spus. De bun seam m-am aprat. Trebuie s fi fost ceva
frumos, cci n temnit elevii au spus c a fost ceva
frumos si onorabil, iar directorul penitenciarului, care
asistase si el la proces, mi-a spus: Ai fcut o aprare
inteligent si convingtoare. Credeam c vei fi achitat. i
s-a dat o sentint la care nu m asteptam".
Curtea s-a retras spre deliberare si, cnd s-a ntors
presedintele, colonel, grav si senin, a pronuntat sentinta:
25 de ani munc silnic. M-a uimit, iar lumea a plecat
consternat din sal. Atunci mi-am adus aminte de
cuvintele Eclesiastului: i am mai vzut sub soare c pe
scaunul drepttii st frdelegea si n locul celui cucernic
cel nelegiuit. i am zis n mintea mea: Dumnezeu va
judeca pe cel drept ca si pe cel nelegiuit, cci este timp
pentru orice punere la cale si pentru orice fapt.
(Eclesiast, cap. III, 16-17).
M-am ntrebat: cum a fost posibil ca un complet de
judecat alctuit din ofiteri superiori s dea o astfel de
sentint... ce inim au putut avea acesti oameni? Ce cap,
ce cuget? Ce i-a putut orbi att de mult? Functia, ordinul
ce l-au primit, erau ei niste robi cumprati ca s execute
orice ordin, orict ar fi fost el de nedrept? E adevrat, era
rzboi, era nevoie de liniste. Te temeai de cineva, voiai s
fie pus la poprire.
Bine! Dar cu o condamnare enorm? 25 de ani?
Exista lagrul, loc de retinere. Sau o condamnare mic
satisfcea necesitatea.
De ce s-a dat atunci aceast sentint? Ea a avut un
caracter
12
pedagogic. S sperie pe cei 38 de tineri fedecisti ,
precum si pe altii ce vor auzi de astfel de sentint
grozav. i pentru aceasta trebuia sacrificiul unui om.
Punerea n cumpn a vietii lui.
Ct de departe suntem de legile lui Dumnezeu, de
legile justitiei omenesti, chiar si de legile vietii!
Un judector nu are el un rol social? Nu trebuie s
tin un echilibru social? Dac puterea executiv aduce
niste legi draconice, nu trebuie el s le reduc caracterul
excesiv prin niste sentinte mai blnde si mai conforme cu
dreptatea, cu binele?
Dac sunt niste legi prea blnde ce ncurajeaz pe
rufctori prin aplicarea lor, el va trebui s dea dovad
de severitate. Ce intereseaz: legea n sine, sau triumful
binelui, adevrului, drepttii? Aprarea ordinii desigur,
dar n care s fie aplicat dreptatea.
Dar ce au fcut judectorii mei? Unei legi excesive i-
au
77
FDC: Frtiile de cruce dat o aplicare excesiv si

nedreapt la punctul cel mai nalt
13
excesiv. Ei au uitat c: Justiia est fundamentum
regnorum" , si c ordinea ntr-un stat nu se poate tine
prin mari nedreptti. Lipsa lor de constiint e evident n
cazul meu si n alte cazuri de acest gen.
AIUDUL
Dup cteva zile de la procesul meu a urmat procesul
elevilor si studentilor. 11 dintre ei au fost condamnati iar
ceilalti eliberati. i condamnrile lor au fost mari, ntre 5
si 25 de ani.
i ei au primit pedepsele senini, socotind c nimeni
nu va executa o pedeaps mai mult de 2-5 ani. Aceasta
era psihologia general, asa credeam si eu. Conducerea
era interesat s acrediteze aceast idee ca pedepsele s
fie ct mai aspre fiindc ele vor dura putin. Acum
pedepsele pentru o activitate ct de mic erau mai mari
dect cele de la rebeliune".
Pe la jumtatea lui iunie 1942 detinutii legionari
condamnati au fost mutati la marea nchisoare Aiud.
Drumul lam fcut cu duba, un vagon special pentru
detinuti.
Acolo ne-a luat n primire domnul Vucea, primul
gardian.
Penitenciarul Aiud este, cred, cel mai mare
penitenciar din Romnia. El ocup o suprafat de sapte
hectare si are ziduri groase si nalte de patru metri. Are o
cldire, Zarca", cu 60 de celule: 30 la parter si 30 la etaj.
Apoi Sectiile": o cldire cu vreo 25 de camere mari unde
de obicei erau tinuti detinutii de drept comun si
Celularul Nou", cldire mare cu trei etaje, cu 308 celule
si cu cteva camere pentru militieni. El e n form de T si
camerele au o suprafat de 24 metri.
Aici am fost adusi noi, grupul de la Galati. Aici trebuia
s ne ducem viata cu un regim celular sever, adic s stai
singur n
Dreptatea este temelia crmuirii. 110 celul, de la
sase luni - pentru pedepsele mici, la trei ani - pentru
pedepsele maxime: munca silnic pe viat.
Am fost mbrcati n haine vrgate, sure - cei cu
pedepse mai mici, rosii - cei cu pedepse de la 20 de ani n
sus.
n celul erau tineta, pentru nevoile naturale, gamela
si lingura, precum si cana de ap. Nou, detinutilor
78
politici, ni s-a admis si o msut, crti, caiete, cerneal,
toc si creioane. Patul era de fier cu o saltea de paie,

ptura si o pernut.
Hrana: dimineata un ceai de chimen, la amiaz
fasole, zeam de cartofi sau arpacas, un singur fel. Seara
ca la amiaz. Erau admise si pachete pn la 30 kg.
Ni se ddea drumul pe rnd la preumblare, celul de
celul, cte o jumtate de or dimineata si o jumtate de
or dup amiaza. Trebuia s iesi n ordinea n care ti s-a
deschis, s nu schimbi locul si s nu vorbesti. Dar se
ddea drumul la ducerea tinetelor si atunci detinutii se
ntlneau si, n cinci minute ct era permis s stai, puteai
vorbi.
ntlnirile constituiau o bucurie enorm. Unii se
mbrtisau si-si spuneau intimitti, aveau timp s dea din
pachetul lor si altora.
Eram aici, la Aiud, cu vreo 800 de detinuti legionari,
aproape toti intelectuali, elevi si studenti. ntre toti s-a
stabilit o legtura strns de dragoste. Cei tineri aveau un
mare respect pentru cei mai n vrst si admiratie pentru
unii ce se distinseser n actiuni legionare.
Prin noiembrie 1942 au sosit la Aiud vreo 28 de tineri
elevi de clasa a VIII-a de la liceele din Brasov, aguna",
Mesot" si liceul industrial Astra" n frunte cu Ioan
Agapie, instructor legionar.
Venirea lor a nsemnat un eveniment n Aiud, cci ei
au fost niste tineri de cea mai bun calitate si n toate
mprejurrile temnitei au avut o tinut deosebit de
frumoas. Erau plini de avnt si entuziasm si au strnit
simpatia tuturor.
Citez nume care mi-au rmas n memorie: Vasile
Ciocil, Rduc Marin, Grigore Pop, Ion Varz, Gheorghe
Creang.
Directorul penitenciarului era cpitanul magistrat
Aurel Munteanu, om voinic, cu o fat frumoas si cu o
inim urt si perfid. i ura pe legionari si-i btea ru cu
o bt si la fel pe unii comunisti, cci era la Aiud si un
grup de vreo 60 de comunisti.
Gardienii se purtau frumos si chiar binevoitor. Erau
slujbasi corecti si la locul lor. Nu ne asupreau.
Era o plcere s-l auzi pe unul dintre ei spunnd
detinutului de drept comun ce deschidea celulele la
ntoarcerea de la plimbare: Bag-i la camere s nu-i
muste cinii", sau seara, la culcare, la orele 9:
Domnisorule, bag-te sub plapum c sting lumina",
sau: Domnisorule, bag-te sub plapum s nu te apuce
ploaia".
Toti s-au apucat s citeasc, s scrie, s studieze
franceza, engleza sau germana fr profesor, s scrie
poezii sau altceva, s traduc ceva.
Elevii trebuiau s fac n fiecare zi o fapt bun,
acum, nemaifiind liberi, trebuiau s cugete mcar la un
gnd bun n fiecare zi.
79
Familiile noastre s-au purtat admirabil cu noi,
detinutii: aduceau pachete de alimente, haine s nu
rcim, crti, caiete si vorbe bune, sperante.
Unele doamne, n atitudinea lor, au atins sublimul.
Devotamentul si puterea lor de jertf au fost peste orice
asteptri si posibilitti.
Doamna Goilav de pild, sotia lui Tudor Goilav,
avocat n Bucuresti, era n divort cu sotul ei. Dar el e
arestat si condamnat la 5 ani detentie si adus la Aiud. Ea
veni ndat cu pachet la dnsul. El, mirat si extrem de
fericit, o ntreab:
- Cum de ai venit la mine?
- Esti ntr-o conditie grea si la necaz. Cum as putea
s te las? i a venit lun de lun sau a trimis cte un
pachet cu de toate n chip regulat timp de 5 ani.
El a tradus n acest timp din limba german Cntecul
Nibelungilor si l-a dedicat sotiei sale - o traducere
exceptional. A tradus apoi greaua carte Der Wille zu
Macht -Vointa de putere", de Nietzsche si a dedicat-o
tot sotiei sale. Autorul era cu totul ncntat de atitudinea
sotiei dar, cnd s-a eliberat, ea i-a spus: i acum, dragul
meu, fiindc nu mai esti n greutti, acum pot s plec."
Mie mi-au trimis, alternativ, pachet, sotia si fratele
meu, Dan; o lun el, o lun sotia.
Antonescu si acum dorea ca legionarii s intre sub
comanda lui. n scopul acesta ne adunam de dou ori pe
lun n curte ca s ni se vorbeasc si s ni se arate care e
dorinta Maresalului cci, dup cderea Odesei, ocupat
de trupele romne, Antonescu si-a luat gradul de
maresal. Dar legionarii au rmas constanti mpotriva unei
astfel de dorinte.
Ni s-a cerut, dac vrem, s plecm pe front. Am cerut
si eu imediat s mi se permit s plec si s mor pentru
patrie dect s zac la nchisoare. Dar cnd mi s-a spus c
nu pot merge dect cu gradul de soldat si nu de ofiter,
cum eram, am refuzat a pleca. Cum, mi-am zis, n-am fost
degradat, cum as putea pleca astfel? Ar nsemna s
recunosc c sunt vinovat si s confirm prin atitudinea
mea valoarea sentintei ce mi s-a dat.
Unii au plecat. Dar ei au fost bgati n unittile de
soc, precum am auzit mai trziu, si nu stiu dac a mai
scpat vreunul.
La 19 noiembrie 1942 rusii au rupt frontul german la
Cotul Donului. De-acum ncepe retragerea germanilor din
Rusia. Retragere treptat. Presiunea rusilor e mare.
Nemtii sunt mpinsi mereu napoi.
Acest fapt a avut la Aiud urmri grele asupra
legionarilor. Acum maiorul Munteanu a nceput o con-
strngere a legionarilor, o oprire a corespondentei si a
pachetelor, atacuri verbale adresate tuturor celor
adunati n curte la ordinul lui, bti, atitudini ndrznete
si vexatoare fat de membrii familiilor legionare ce
veneau s viziteze pe brbatii, fratii sau fiii lor, si alte
rutti.
80
n schimb, a nceput s se poarte mai bine cu
detinutii comunisti, s fie amabil si s le aprobe chiar un

miting n curtea temnitei.
n acest timp socrul meu Victor Davidescu se ocupa
insistent de eliberarea mea. A discutat cu Antonescu la
Bacu si, dup informatiile ce i le-au dat unii oficiali din
oras despre mine, a promis eliberarea mea.
i doamna Antonescu, dup discutii cu soacra mea,
Florica, si, dup cte am nteles, la cererea unor doamne
din oras a promis si ea c va sprijini, pe lng sotul ei,
eliberarea mea. n acest scop am fost adus n 1943 la
Ploiesti, unde se mutase socrul meu. M-a vizitat la
Penitenciarul Ploiesti plin de ncredere si mi-a vorbit
deschis despre demersurile lui si c eliberarea mea e
sigur. Naiv si de bun credint, a discutat despre toate
si cu directorul nchisorii Ploiesti. Dar acesta era si
informatorul Sigurantei Statului.
Repede mi s-a pregtit un nou proces. Scopul era
acesta: s mpiedice pe Antonescu s m elibereze. Cum
ar fi putut el elibera un detinut ce primise o condamnare
de 25 de ani si acum avea un nou proces? i apoi o nou
condamnare. Socrul meu nu stia vicleniile omenesti.
Auzind de un nou proces, se mir mult si angaj imediat
un mare avocat pentru aprarea mea. Auzise de procesul
de la Galati si stia de la cei ce fuseser asistenti la proces
c nu aveam vreo vin.
Avocatul ceru o mare sum de bani pentru aprarea
mea, socrul i-o promise. Dar eu l-am sftuit s renunte la
aprarea mea n proces cci tot voi fi condamnat. El
refuz, se nfurie si mai angaj doi avocati.
Procesul trebuia s se tin la Ploiesti. De ce se
mutase de la Galati? Fiindc aici era cel mai nedrept
presedinte de curte martial din tar: colonelul Cristea
Manea, un armean stricat n strfunduri. De la el se
astepta condamnarea n chip sigur. Nici un detinut nu
scpa de la el necondamnat, iar pe legionari i ura n
gradul cel mai mare. Dorea s-si bat joc de noi,
profitnd de sotiile noastre ce se interesau de procesele
noastre. De aceea, prahovenii plteau cte o prostituat
ca s se prezinte ca sotia vreunuia si s primeasc
propunerile lui amoroase. Atunci sentinta era micsorat
mult.
Chemat fiind s vd dosarul, am fost mirat c el
putea constitui un proces; erau trei piese n el: o chitant
n care un muncitor din Bacu semnase c a primit de la
mine 25.000 de lei ca ajutor de Crciunul anului 1 940,
alt chitant n care un tnr intelectual recunostea c a
primit ca mprumut 400 de lei, si o a treia chitant de
acelasi gen, pentru cteva sute de lei. Presedintele a
tinut s vad inculpatul. M-am dus la el si am auzit cele
mai murdare si grele insulte ce mi s-au adresat vreodat.
Mi-e rusine s le reproduc.
A grbit si el procesul. Deci fr martori. Dar nici nu
trebuiau martori. Cel mult, eventual, niste magistrati din
81
Bacu care m cunosteau si puteau arta probitatea
mea.
Procesul a nceput cu identificarea mea, la care, fiind
eu legionar, a nceput el un atac fulminant contra
legionarilor, apoi, fiindc eram preot ca pregtire, mi s-a
adresat asa:
- De ce n-ai stat, m, la biseric s cnti: Doamne
miluieste, popa prinde peste? Te-ai uitat n oglind?
Urtule! Voiai s fii deputat, prostnacule?
Nu am rspuns nici un cuvnt. Cum ar fi meritat acest
om un rspuns?
Procurorul a spus doar pentru ce sunt trimis n
judecat, nespunnd nici c sunt vinovat, nici c sunt
nevinovat. Desi el vedea doar c sunt nevinovat.
Dup ce primul meu avocat a nceput aprarea
artnd onestitatea mea, a fost ntrerupt cu cuvintele:
- Destul! Nu mai e nevoie de nimic. Curtea e
lmurit si sentinta este scris, si pe loc a citit sentinta,
20 de ani de munc silnic, dup care curtea s-a retras.
Toti au rmas consternati. Magistratul e probabil nebun.
Socrul meu a rmas mofluz. Cheltuise banii degeaba
cu avocatii. Prin niste rude din Ploiesti el mai fcuse si
niste daruri mitocanului care la una din rudenii luase o
mas bogat si darurile pregtite si crora le-a spus c
neaprat voi fi achitat, cci nu sunt dovezi de vinovtie n
dosarul pe care l-a scos din serviet si l-a artat.
Nu mi s-a dat ultimul cuvnt, dar, cnd am auzit c
sentinta e scris, as fi voit s m ridic si s spun cuvinte
grele cu privire la acest proces, dar socrul meu mi-a fcut
semn s nu vorbesc ca s nu-l supr", a motivat el apoi.
Eram umilit si plin de revolt. Ct turpitudine la
acest magistrat! Ce compromitere a justitiei! Ah, unde
esti tu epes, doamne!"
Unul dintre avocati m cheam:
- Trebuie s mergi la presedinte ca s fac actul de
contopire a pedepsei actuale cu cea veche. Te rog s-i
multumesti respectuos pentru aceast bunvoint".
M-a nfuriat:
- Cum! S-i multumesc acestui om fr de lege!
Nu, domnule! Niciodat. Fac ce va vrea.
M-a dus la el n birou si Manea mi-a spus:
- M! i-au dat 20 de ani c asa am vrut eu. N-o s-
i faci toti. O s faci mai putin. ti fac acum contopirea
pedepsei ca s ai o singur pedeaps. S stii, asa
procedez eu cu legionarii, bagu-i n ... C l-am cunoscut
pe l mare la Mnstirea Dealului, bagu-l n ... - si acum
s stai linistit s nu dai iar de mine, c stii ce v fac eu,
bagu-v pe toti n ...
Nu stiu dac am semnat ceva. N-am spus nici un
cuvnt, dar cugetam s iau sticla de cerneal din care
scria s i-o arunc n fat. ns soldatul era lng mine. I-a
poruncit:
- Ia-l acum si du-l.
82
Astfel am fost dus la Penitenciarul Ploiesti dup acest
proces de pomin. Asa s-a terminat orice sperant de

eliberare a mea de ctre Ion Antonescu. Eugen Cristescu,
seful serviciului secret, a stiut s pun la timp n scen
acest proces; ns socrul meu se mai mngia cu iluzia c
va reusi s rstoarne toate si s m scoat afar.
Peste cteva ore mi-am revenit. Linistea s-a asezat
din nou n inima mea.
Regretam c am fost nfuriat si c am cugetat cele
spuse mai sus.
IAR PENITENCIARUL PLOIETI

Uitasem s spun: cnd am sosit la Ploiesti, unde erau
cteva sute de detinuti de drept comun si vreo sase
legionari, pe cnd mi se fcea perchezitia, treceau unii
detinuti de drept comun si, dac nu erau vzuti, m
salutau foarte respectuos. Nu m cunosteau, dar m-au
vzut n haine vrgate rosii. Asta nsemna c am o
condamnare mare si detinutii se bucurau de o
consideratie cu att mai mare cu ct aveau o
condamnare mai mare.
Detinutii erau mprtiti: cei mari" si cei mici". Cei
mici erau cei de drept comun, iar cei mari erau cei
politici. Cei verzi, legionarii, si cei rosii, comunistii.
n ziua sosirii mele la Ploiesti, dup perchezitia ce mi
s-a fcut si asezarea mea ntr-o camer, s-a prezentat la
mine Ric Marghidescu, un tigan criminal, originar din
Ploiesti si, cu o farfurie de friptur cald si cu o sticl de
tuic si niste phrele, m-a invitat s servesc spunndu-
mi:
- Sunt seful detinutilor de aici. Toti mi se supun si,
stiti, am fcut rost cnd am aflat c e unul din cei mari cu
vrgate rosii, noi, adic eu si fratele meu Damian, suntem
cu cei verzi. V rog s servii. Fceti-ne cinstea aceasta. i
a umplut phrelele pentru vreo 4-5 detinuti de care era
nconjurat. Iat: nchinm noi mai nti cum se cuvine.
Era greu s primesti, dar era si mai greu s refuzi.
Ofensati erau rzbuntori. Am luat si tuic si friptur, a
struit si mi-a mai pus un phrel. Pe al treilea l-am
refuzat.
- V aduc n fiecare zi friptur si tuic sau vin. i s-a
tinut de cuvnt.
- Cum poti face tu asta, Ric?
- Pi nu sunt sef aici, n judetul meu?
Deci el era sef'. Binenteles, eu eram departe de a
avea astfel de posibilitti, dar peste cteva zile am luat
legtura cu ai mei si, sub pretextul c s-ar supra dac nu
as primi hran de la ei, am refuzat s m mai serveasc.
M-am mprietenit cu el si am discutat multe lucruri
mpreun. Mi-a spus despre felul cum lucra". Avea sapte
83
crime si eu l-am ntrebat dac nu-i pare ru de aceste
ucideri.
- Nu, mi-a spus el, n afar de una.
- De ce? l-am ntrebat.
- S vedeti. Ddusem ntr-o noapte o lovitur si
ne-a mers bine si apoi, pe la amiaz, petreceam ntr-o
pdure. Iat c trece o motociclet cu atas cam la 600 de
metri. Eram un trgtor bun.
Tovarsii mi-au zis: Tu-l iei sigur si de la distanta
asta". i m-a pus dracu si am tras. ndat a czut la
pmnt. Mi-a prut foarte ru si am njurat pe cei care
m-au pus s trag.
- De ce?
- Fiindc, vedeti, am omort un om din joac si nu
se cade s omori un om din joac.
- Dar de ceilalti sase de ce nu-ti pare ru?
- Fiindc atunci cnd i-am omort eram n
exercitiul functiunii". Trebuia s-i omor dac mi-au iesit
n cale, altfel nu reusea treaba. Dar sta, sracul, era
nevinovat.
Temnita de la Ploiesti fusese bombardat si o parte
nu mai era locuibil.
Ziua stteam de vorb cu camarazii. Unii aveau
procese n curs. Am fost ndurerat de rapacitatea
avocatilor care fr mil cereau onorarii mari si asigurau
pe clienti c vor cstiga procesele pe care mai totdeauna
le pierdeau la Cristea Manea. Unii, ca s plteasc,
vindeau grdini si livezi si apoi, dac pierdeau, nu mai
aveau cu ce s se ntretin.
Dup bombardarea temnitei din Ploiesti, Antonescu
s-a prezentat la fata locului si a vzut dezastrul. Cei ce au
lucrat la stingere si la reparatii au fost mai ales cei sase
legionari. Dar si altii. Antonescu a dorit s-i vad si le-a
multumit. Cnd a auzit c ei sunt legionari, Antonescu a
izbucnit ctre nsotitorii lui ntre care si Eugen Cristescu:
- Ce tot spuneti, m, c legionarii vor s m
omoare. Uite, acum au avut ocazia si n-au fcut-o si au
mai fost si alte ocazii. i a cerut o list a celor ce au
lucrat. Legionarii erau n frunte, cci ei au srit nti.
Dar Misu Antonescu i-a sters de pe list si maresalul
i-a gratiat doar pe cei pe care i-a gsit pe list.
ntre cei sase detinuti ploiesteni era un tnr ce
venise din rzboi rnit, decorat cu Mihai Viteazul. El
fusese functionar la un birou militar. Colonelul si ceilalti
sefi i-au dat cele mai bune referinte ce se puteau da unui
subaltern. Ele erau acum atasate la dosar. Dar Manea nu-
i ddea totusi drumul pentru c s-a gsit n sertarul lui o
fituic de patru rnduri cu un cuprins legionar inofensiv;
Manea nu-l lsa din mn. Tnrul a negat c-i apartine
fituica. Manea l-a chemat si i-a zis c trebuie expertiz
grafologic. Dar detinutul a rspuns c nu are cu ce o
plti.
ns Manea i-a rspuns:
84
- O va plti curtea, nu noi. i tnrul a intrat n panic.

Mi-a spus temerea lui:
- Sunt pierdut. Fituica e a mea.
- nc nu esti pierdut, i-am spus. ncearc ultima
sans. El era logodit si si pregtea cstoria. Logodnica
venea zilnic s-l vad. Spune-i logodnicei s-l ntmpine
pe marele grafolog Henri Stahl, ce urma a face expertiza,
si s-i spun c ai fost pe front, c esti rnit, decorat cu
Mihai Viteazul, c ai cele mai bune calificative care se pot
vedea la dosar, dar acest om ru, stricat, vrea
condamnarea ta. S-i spun: noi plnuisem acum s ne
cstorim, l iubesc mult si poate-l nenoroceste. Poate-l
va ndupleca s-i fie mil.
Mi-a primit sfatul si asa a fcut. Rezultatul expertizei:
nu-i apartine foaia ncriminat.
Chiar n seara aceea, dup expertiz, a fost eliberat.
Marele grafolog stia bestialitatea lui Manea. Om de mare
finete sufleteasc, Henri Stahl a salvat o situatie grea.
Mai erau deci si oameni de inim.
IARI AIUD
Rmnerea la Ploiesti nu mai era necesar. Orice
sperant de eliberare imediat era nlturat, cci
Antonescu ridicase prin lege dreptul la recurs. Astfel,
judectorii abuzivi puteau face orice, cci nu se puteau
teme c vor fi dezisi de o instant superioar.
Lipsa dreptului de recurs este una din cele mai mari
nedreptti ce se pot imagina n aflarea adevrului.
Aceast lege cu caracter criminal, aplicat legionarilor de
la noi, trebuie s fi fost adus de ura si spiritul
machiavelic al lui Misu Antonescu, inspirat poate de
fratii" lui francmasoni.
Am fost dus la dub pentru ntoarcerea la Aiud
mpreun cu un muncitor calificat, legionar ce mi s-a
prut de o puritate extrem. Era tnr, de vreo 23 de ani.
Duba era plin de detinuti de drept comun, unii
mbrcati n haine civile foarte elegante. Un grup de vreo
10. Ne-am asezat la un colt si ne-am pus geamantanele
alturea, pndindu-le cu atentie.
ndat unul dintre ei, foarte elegant, a scos niste
tuic si niste phrele de vreo 30 de grame si a nceput a
servi pe tovarsii lui. Ne-au invitat si pe noi s servim si
eu nu i-am putut refuza. Dar camaradul meu nicicum n-a
voit s ia, desi a fost mult mbiat.
Au avut mncare bun si ne-au oferit si nou. Eu am
primit, dar camaradul meu a refuzat cu drzenie iarsi.
Nu i-au adresat nici un cuvnt agresiv, dar l priveau cu
nemultumire. Pe la jumtatea drumului au cobort. Noi
ne-am uitat la geamantane. Al meu era intact, al
85
camaradului meu era gol-golut, nedescuiat. Fusese tiat
pe dedesubt si scos tot ce se gsea n el. Detinutii de
drept comun se rzbunaser. Refuzul de a bea cu ei
fusese considerat un dispret si o sfidare. i totusi el nu l-a
slbit din ochi. Cum i l-au tiat? Trebuie s spun c acesti
detinuti, hoti de buzunare sau banditi, au atta
ndemnare nct e cu neputint, orict ai fi de atent, s
nu fii furat.
Duba nu e pzit de vreun gardian si n ea se pot
petrece tot felul de rele: bti, asupriri, omoruri si,
trezind apetitul sexual, unii sunt siliti s accepte s fie
violati. n toate drumurile pe care le-am fcut nu am
auzit ca ei s fi ndrznit s fac acest act cu detinutii
politici, dar cu altii, avocati, profesori, aceste mrsvii s-
au ntmplat de multe ori. Calitatea de detinut politic era
o pavz serioas. Ei stiau c acestia puteau s dispun
ntr-o zi de soarta lor. De aceea erau prudenti.
La Aiud am fost bgat n aceeasi celul cu studentul
Constantin Bucur din Bacu. Regimul la Aiud se nsprea
zi de zi. Cu ct frontul german n Rusia mergea mai prost,
cu att Munteanu, directorul, strngea chinga la Aiud.
Dac pn la ruperea frontului de la Cotul Donului,
19 noiembrie 1942, btuse pe comunisti, acum, dup o
perioad de expectativ ce dura pn dup marea
btlie din vara lui 1 943 de la Tula-Orel, btlie
hotrtoare pentru soarta rzboiului, venise rndul s fie
btuti legionarii.
Munteanu crease o atmosfer de teroare si groaz.
Auzeam din cnd n cnd c unii au fost btuti. Ne
asteptam fiecare rndul. Amenintrile lui Munteanu
cresteau din zi n zi. Era un ins diabolic. Incontestabil, era
sub influenta lui Eugen Cristescu si a altor dusmani ai
legionarilor.
Btaia se fcea cu Margareta", o centur lung si
supl, si cu Berta", dou centuri legate la mijloc cu o
tinichea subtire.
Btaia cu Berta era zdrobitoare si se aplica dup ce
doctorul lua tensiunea. Nu era nevoie s fii vinovat. Sub
lovituri puteai chiar muri.
Voind s manevreze mai bine celularul, Munteanu m-
a mutat n Zarca, vechea nchisoare cu un regim ceva mai
dur dect celularul. Acolo eram izolat cu nc ctiva
camarazi mai ru vzuti de Munteanu. Aiudul era deja o
izolare, acum eram izolat n izolare.
Dar, voind s scape de noi de la Aiud, ne-am trezit c
ni se pun lanturi, cte doi la un lant, la picioare. Eram
legati si de mn cu cellalt. Era o pozitie grea la miscare
si mai ales cnd mergeam la closet. Asa ne-a dus la dub
cu destinatia Galati.
Cnd ne-a vzut directorul temnitei Galati, director
cu vreo 30 de ani de serviciu, a rmas uimit si a fost
revoltat la culme. Nici pe cei mai mari criminali nu i-a
vzut vreodat transportati astfel. Ne-a spus ctorva n
particular c la ntlnirile directorilor de penitenciar
86
Munteanu si d aere de superioritate si e de o mare
ndrzneal. Ne-a luat imediat lanturile si ne-a izolat cte

unul, n celule, la parter. Eram vreo 3 1 de insi. Ne
bucuram c am scpat de Munteanu.
Directorul a comunicat procurorului de la Galati
conditiile n care am fost adusi si el a venit s ne vad.
Ne-a anchetat si ne-a cerut s dm declaratii de conditiile
inumane n care am fost adusi. Era furios. Miselia lui
Munteanu l revoltase la culme. Vorbea de demersuri
mai sus. Mi s-a prut a fi un om exceptional. Ne-a vizitat
n dou rnduri.
La Galati, directorul s-a purtat frumos cu noi si
legal", adic corect.
Chiar a doua zi de la sosire aud: Deschide fereastra,
aici Beril. Ia pachetul, mnnc si apoi ascunde-l n
horn". Cu o funie se slobozea de la etaj un sculet cu
mncare. L-am luat: era pine, salam, carne, totul cam
vreo 3 kg. I-am multumit. Am auzit apoi: Fiti atent, o s
v mai dm".
M-am mirat. Cine era acest suflet generos care fcea
aceasta? Peste cteva zile am avut prilejul s-l vd si s
stau de vorb cu el cteva clipe. Era un brbat nalt,
frumos, foarte bine legat, un Hercule. Am aflat si cine e.
Era un ucigas, condamnat la munc silnic pe viat. De
ce? Iat nesansele vietii.
Era brutar la o fabric de pine din Galati cnd patru
tovarsi au srit s-l omoare. Voiau s-l bage ntre
malaxoare dar nu au reusit. Lupta a fost grea, dar la urm
i-a omort el pe ei. Era nnebunit. Venind stpnul s
vad ce se ntmplase, i-a dat si lui cu toporul o lovitur
si l-a omort. A venit apoi sotia stpnului si i-a dat si ei
o muchie de topor, a mai venit apoi un copilas, care
vzndu-l furios a strigat: Nu m omor nene c sunt
mic", dar l-a lovit si pe el cu toporul. A venit si o pisic si
a omort-o si pe ea. i totusi n structura lui acest om nu
era un criminal. Ceasul cel ru a spus el, a adus toat
nenorocirea. Eu eram la om la locul meu si ceasul cel ru
m-a scos din linia mea." Apoi viata lui a fost ntre
criminali si iat ce manifestri are dup sapte ani de
temnit.
De bun seam, n orice om ajuns ucigas din
ntmplare, rmne permanent o lumin divin, o
pornire spre bine, o bucat de aur pur, care se arat cnd
se iveste acest prilej potrivit s se arate.
Pe Beril l-am ntlnit si cu alte ocazii peste vreo doi
ani, arta c este un om pe care un prilej nefericit l-a scos
din rndul oamenilor.
De aceea, dac ne iese n fat un criminal, s nu-l
urm si s ne deprtm de el cu dispret, ci s vedem mai
nti ce mprejurri l-au dus la crim, cum se afl acum,
msura n care el s-a deteriorat sau a evoluat. S-l privim
cu atentie si bunvoint, s-i acordm nc un credit si
dac se poate, putin iubire. El are nevoie de iubirea
87
noastr, dispretul l-ar nri, ns dragostea l nalt si-l
umanizeaz.
S ne aducem aminte de cazul lui Zaheu din Sfnta
Evanghelie, cinstea pe care i-a fcut-o Iisus intrnd n
casa lui si cinnd cu el l-a transformat n adncuri si a
fcut din el un om nou, drept si mrinimos.
S nu uitm niciodat observatia Mntuitorului: Nu
cei sntosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi" (Matei 9,
12). Deci spre acestia s ne ndreptm si atentia noastr.
Recunostinta lor cteodat e imens, dar pretul cel mare
e uneori schimbarea lor profund.
Temnita era si la Galati cu alimentatie de temnit, cu
regimuri de celul, cu o or de plimbare pe zi. Dar era
fr presiuni si observam destul omenie n atitudinea
directorului. n vreo trei luni ct am stat la Galati, att
procurorul judetean, ct si procurorul general ne-au
vizitat de vreo trei ori artnd o deosebit bunvoint.
Trebuie s relatez aici un caz interesant:
ntr-o dup-amiaz am fost dusi s ne preumblm
ntr-un dos al temnitei; gardianul ne-a lsat singuri si iat
o mas ntins, pe care erau asezate hrtii, pine,
farfurioare cu jumri si ou calde. Erau si scaune lungi pe
care s stm.
Pe masa de lemn, la o margine, era scris: V rog nu
m refuzati. Poft bun!... Ric".
Era acelasi Ric Marghidescu, tiganul de la Ploiesti. El
aranjase osptul", cum era s-l refuzm? Eram destul de
flmnzi. i nici mcar nu s-a artat apoi ca s-i
multumim. Administratia se fcea c nu stie nimic.
Dar acest plcut intermezzo la Galati trebuia s se
ntrerup. Demersurile procurorului general contra lui
Munteanu s-au fcut la Bucuresti. Deci n-a fost bine c
ne-a mutat la Galati.
Ne-a cerut napoi de la Galati la Aiud, unde eram n
sigurant, fr putinta vreunei plngeri. Aici nici un
procuror nu a trecut s ne vad.
Aurel Munteanu era prieten cu directorul general al
penitenciarelor, colonelul Alecu Petrescu, cu care fcea la
Aiud, cnd acesta trecea n inspectie, niste chefuri
monstru cu femei frumoase din oras.
Munteanu obtinuse de la directorul general nu
numai reeducarea, ci si pedepsirea noastr, a tuturor,
pentru ndrzneala de a ne fi plns contra lui.
El ne-a ntmpinat la sosirea n temnit si pe doi
dintre noi ne-a si luat n primire imediat. Pe mine si pe
locotenentul Gheorghe Bleotu, un om foarte destept,
care la scoala special de la Sibiu se clasase primul ntre
ofiteri. Era oltean, din Vlcea, cu o sotie profesoar. El,
de la Crciunul lui 1941, explica c nemtii pierd rzboiul
pentru c planul lor de atac a fost gresit. Ideea de atac
principal al nemtilor a fost pe centru si pe flancul stng.
Dar, documenta el, ideea principal de atac trebuia s fie
pe flancul german drept, pentru cucerirea spatiilor
88
economice si petroliere, si pe centru. Lucru pe care l-au si
fcut nemtii n ofensiva din 1942.

Pe Bleotu l-au luat cel dinti si l-au dus n alt camer
unde auzeam njurturile si cum l bate. El era bine legat,
cu un corp robust. Eu eram mai putin solid. M-au luat
apoi pe mine. Directorul general aprobase 15 lovituri.
Mi-a artat aprobarea. Doctorul mi-a luat tensiunea.
- Merge, a spus el. Apoi Munteanu a poruncit:
- ntinde-te!
Loviturile erau aplicate cu Berta.
- Ai grij s nu-l lovesti pe spinare, porunci el
gardianului. Loviturile veneau una dup alta, grele,
sfsietoare. Eu ns
nu plngeam. Oftam greu, numai, dup fiecare
lovitur. Un gardian ce era si el prezent la aceast
demonstratie, erau prezenti vreo cinci, strig:
- D-mi mie, m, s dau si mai tare.
i i-a dat. ntr-adevr, loviturile lui erau mai grele cci
era mai voinic. Pielea se rupse si sngele tsnea din
mine. Dup cele 15 lovituri oficiale, Munteanu ordon:
- Mai d-i cinci lovituri de la mine.
i mi-a mai dat. Abia m-am ridicat si mi-am tras
pantalonii, c Munteanu m-a dus ntr-o camer unde
eram numai noi singuri.
- Cum ai ndrznit s te plngi la procuror? m-a
ntrebat.
- Nu m-am plns. Ei ne-au ntrebat cum am venit, cum
am fost legati unul de altul si ne-au cerut s dm o
declaratie scris.
- i de ce ai dat?
- Nu puteam s nu dau si am spus numai adevrul.
- Adevrul e s m prsti pe mine la niste banditi, la
niste legionari. O s-i bag n temnit si pe ei. i mi-a tras
o puternic lab care mi-a atins ochiul drept. M-am
cltinat. S-a uitat. Lovitura lsase urme pe obraz.
- Ce-i? a ntrebat el.
- Mi-ati atins ochiul si am vzut stele verzi.
S-a uitat la mine si s-a rzgndit. Loviturile pe fat
las
urme.
- i ai ndrznit tu s scrii contra mea? si au
nceput loviturile n piept, n coaste, n solduri, ploua cu
89
lovituri. Nu se putea opri din furie. Poate 50-60 de
lovituri. Am czut jos. A plecat si a nchis usa lsndu-m

acolo. Apoi, peste cteva ceasuri, a venit cu doi gardieni.
- Duceti-l n Zarc pe tlharul sta.
M-au dus lng Bleotu. M-au luat de brate si m-au
dus n
Zarc, pentru c nu m puteam tine pe picioare.
Btaia fusese zdravn. M sleise. Vreo trei sptmni
nu m-am putut duce cu tineta. Stteam ntins. Pachetele
mi-au fost interzise. Citeam Biblia n traducerea lui Gala
Galaction. Citeam Psalmii. Ce revelatie! Ce sensuri noi
descopeream acum n ei! Eu i mai citisem de 3-4 ori pe
toti, i stiam, dar acum descopeream o alt ncrctur n
ei, alte frumuseti, alt continut, alt bogtie. Eram mirat si
fericit. Ct de bun e Dumnezeu c, iat, n durere ne
descoper ceva din tainele Sale. Gardianul de pe sal,
Avram, descuie si strig:
- S-mi faci celula lun ca spicul grului. Ia crpa.
i- mi arunc n pat o bucat mare de carne si una de
pine. Apoi face semn: s nu stie vecinul.
- Auzitu-m-ai? Lun.
i nchise cu zgomot usa. i ori de cte ori era la rnd
mi ddea cte o bucat de carne. Cnd venea detinutul
de drept comun cu ciubrul de mncare uneori i spunea:
- Vezi? E slbit. Poti s-i dai nc un polonic. Eu nu
zic si dai, dar dac vrei poti s-i dai.
i buctarul mi mai punea un polonic de fasole sau
de zeam de cartofi n gamel.
Am nteles c toti care am fost adusi de la Galati erau
acum n Zarc, ca pedeaps. Pentru toti s-a obtinut o
pedeaps oficial de mai multe lovituri, pentru unii cu
Margareta, iar pentru altii cu Berta.
Se spunea c un camarad, foarte robust, era luat din
Celular si btut sptmnal pentru c-l reclamase pe
Aurel Munteanu c trieste cu nevasta lui. Se auzise n
Aiud c Munteanu fcea niste chefuri cu directorul
general, Alecu Petrescu, cu femei frumoase, dintre care
una era sotia acestui detinut: tnr, frumoas si plin
de foc.
Cderea acestei femei pe drumul desfrului s-a fcut
usor: si iubea mult brbatul, care si el era foarte frumos
si un brbat ales, avocat, venea regulat lunar cu pachet la
el. Dar ea, ca si celelalte femei, trecea nti pe la
Munteanu, unde de fapt treceau toti vizitatorii. Ea va fi
cerut lui Munteanu putin bunvoint pentru sotul ei. El
va fi promis si ea apoi i-a oferit, drept multumit, gratiile
ei.
TEROAREA
90
ncepnd din primvara lui 1944, la Aiud, pentru
legionari s-a instalat o atmosfer de teroare fizic si

moral. ti era groaz s privesti pe camarazii ti la
plimbare. Munteanu tuna si fulgera. Ddea pedepse cu
nemiluita.
Trecnd un general s se intereseze de un nepot ce
era n celular, Munteanu n-a vrut s-i descuie ca s-l
vad. El a mintit spunnd:
- Aici sunt o seam de criminali primejdiosi si am
ordin strict de la Antonescu ca s nu fie artati nimnui.
Dac ar fi deschis, s-ar fi putut afla miseliile si
frdelegile lui. Deci iat cum lunec omul: mai nti face
o nedreptate, o frdelege, apoi ca s nu se descopere e
silit s recurg la alte frdelegi si de acum frdelegile
se tin lant. Cea mai mare grij trebuie s-o avem s nu
facem prima frdelege, cci, odat intrat pe drumul ei,
ca o fatalitate, celelalte urmeaz de la sine.
Triam acum ntr-o mare lips de informatii.
Evenimentele zilei nu le mai cunosteam.
tiam de complotul din Italia contra lui Musolini n
care intrase nsusi ginerele su, contele Ciano. tiam cum
cpitanul de aviatie german Scorteni l-a furat din
minile englezilor si c a fost reinstalat cu ajutorul
nemtilor. tiam c o parte din Italia e ocupat de trupe
anglo-americane, c frontul german merge prost si c
rusii se apropie de granitele noastre. Dar att! Mai mult
nu stiam.
Frdelegile lui Munteanu se vede c s-au auzit la
Bucuresti, c a venit o anchet condus de Alecu
Petrescu. Ni sa cerut s dm declaratii cum a fost". Unii
s-au ferit s se mai aventureze s spun adevrul si l-au
ocolit. Altii l-au spus pe jumtate. Altii au spus: Nu fac
nici o plngere mpotriva faptelor ce s-au petrecut".
Eu am spus:
- Cele ce s-au ntmplat au dus la o btaie oficial. C
n-o meritam, poate s o deduc oricine. Aprobarea btii
a venit n urma unor informatii ce n-au putut fi juste;
cci, dac s-ar fi cunoscut n mod real faptele, nu s-ar fi
venit cu o aprobare oficial de btaie. Cei ce cunosc mai
bine situatia sunt directorul Penitenciarului Galati si
procurorii, cel judetean si cel general, primul al judetului
Galati. Pentru luminarea lucrurilor e bine s luati
declaratiile lor. Dar, dac s-a dat permisiunea unei bti
oficiale pe considerente necunoscute de mine, atunci
trebuie s stiti c una a fost pedeapsa ce s-a aprobat a mi
se da si alta a fost cea care s-a aplicat. Atta spun c,
dup pedeaps, trei sptmni nu m-am putut ridica s-
mi duc tineta. Nu cele 15 lovituri oficiale m-au dobort, ci
cele care au urmat, mai multe si mai grave. Nu fac nici o
plngere, nu cer nici o reparatie, nu am nici o dusmnie
contra nimnui. Dar, dac e s se repete, atunci cer ca s
fiu mpuscat acum. E mai bine pentru dumneavoastr s
faceti aceasta, dect s ne chinuiti, prelungindu-ne viata
asta chinuit; mai bine ucideti-ne! Sau, dac nu, lsati-ne
91
s ducem regimul de temnit n conditii normale. Nu
cerem favoruri, dar consider c ce s-a ntmplat cu noi a

trecut orice msur si e ceva necunoscut pn acum n
regimul detinutilor politici din Romnia.
Colonelul Petrescu s-a artat interesat de cele ce afla,
a promis ndreptri si fat de mine, personal, s-a artat
foarte binevoitor. Am aflat mai trziu c era rud cu o
rudenie de-a mea care intervenise pentru mine la dnsul.
Dar rufele s-au splat n familie; lui Munteanu nu i s-
a miscat nici un fir de pr din cap, si lucrurile au rmas
cum au fost. Munteanu nu era oare prietenul lui Alecu
Petrescu? Cum era posibil acum s-l acuze si s-l
destituie?
Abia a plecat colonelul Petrescu si Munteanu a venit
la celula mea, a deschis-o si, pe un ton deosebit de
agresiv, m-a amenintat c e gata s repete figura" ce se
ntmplase cu mine.
Am primit amenintarea cu oarecare team, dar,
totusi, cu gndul c nu se va repeta, si nu s-a repetat.
Dar teroarea lui Munteanu continua. S-a auzit si la
Bucuresti ce face. Dar sttea bine n sea. Nu putea fi
rsturnat nc.
Un camarad a reusit s-mi comunice: E o sperant...
Trieste ntre altele cu sotia lui X din oras. Sotul e pe
urmele lui. E un om influent. De-l prinde, scpm de el.
Pstreaz tcere desvrsit. Nu i-am mai comunicat
aceasta dect lui cutare. De s-aude suntem pierduti..."
Nu s-a auzit. Dar nici Munteanu n-a czut, cci n-a
fost prins. Era nc n zodia lui. Nu fcuse nc tot rul:
urma a-l continua.
Cercurile antonesciene cugetau la Bucuresti
eliberarea legionarilor. Elevii din multe locuri au fost dusi
la Alba Iulia. Directorul de acolo, tot militar, cu unele
forme de sus" i eliber n perioada aprilie - iunie 1944.
Munteanu n-a vrut s trimit elevii ce-i avea la Aiud
la Alba Iulia, ca s nu-i piard. tia sau simtea c de acolo
se vor elibera.
A cerut tuturor legionarilor o desolidarizare de
conducerea Miscrii Legionare. Spera si dorea ca nimeni
s nu se desolidarizeze, ca n felul acesta s i mentin n
temnit. Calul lui de btaie era acesta: Sunt consecventi
n hotrrile lor. Nu renunt la Horia Sima. Cum s-i
eliberez?"
Mi-am zis: O s iau calul pe care clreste Munteanu
s vd pe ce va mai clri. O s dau declaratia cerut si
motivul cu care ne acuz o s-i fie luat din mn." i am
dat declaratia. A primit-o cu regret.
Dar numai ctiva din Zarc au dat aceast declaratie.
Cei mai multi au rmas la o intransigent total, mai ales
cei tineri. Ei n-au nteles c Autorittii i trebuia totusi un
motiv, o justificare pentru eliberare.
Eu am judecat asa: cei de la Bucuresti, n
mprejurrile acestea, cnd frontul merge prost, au
nevoie de o astfel de declaratie ca s ne elibereze; nu vor
92
s ne lase n minile comunistilor care vor lua foarte
probabil puterea. n fata acestora, n mprejurrile grele

ce vor urma, au nevoie de noi, ei nsisi fiind n situatia de
a fi trasi la rspundere si, eventual, unii arestati. i, cum
spuneam, mai voiam s-i fur lui Munteanu calul pe care
clrea. Fr noi, el trebuia s-si piard postul, s plece
pe front, sau s fie mutat n alt post. Cci comunistii aici
nu erau dect vreo 60 de persoane, si ei puteau fi trimisi
la Caransebes, unde era un alt grup de comunisti arestati.
i atunci de Munteanu nu mai era nevoie la Aiud. Dar lui
nici un post nu-i convenea mai mult ca Aiudul, de aceea
tinea la el cu dintii.
A TITUDINI I RELA II N TEMNI

Cnd am sosit la Aiud, am gsit legionarii mprtiti n
dou tabere: unii, cam 4/5, erau loiali lui Horia Sima, iar
altii, cam 1/5, voiau o apropiere de dorintele lui
Antonescu de a-l prsi pe Horia Sima si eventual de a
lucra sub comanda lui.
ntre cei ce doreau prsirea lui Horia Sima, cel mai
activ n disident era preotul Vasile Boldeanu,
comandant legionar din Focsani. Cu el mai erau si alti
legionari cu studii frumoase si cu o bun reputatie n
trecut si ctiva tineri studenti.
De cealalt parte erau oameni de mare calitate
moral, fideli Legiunii si lui Horia Sima. Ei considerau
drept trdare ca acum, dup ce au intrat n temnit, s
colaboreze cu Antonescu. Lor li se prea c e o slbiciune
s renunti la Miscare si s intri sub cupola lui Antonescu.
Dimpotriv, ceilalti spuneau c o intransigent pe
linie legionar nu e recomandabil acum, e gresit din
punct de vedere politic si duce la rmnerea noastr n
temnit. Tactica si strategia de lupt cer o apropiere de
cel puternic si chiar o colaborare cu el.
Dar intransigentii spuneau: ce stim noi ce e afar? Nu
putem trata din pozitia de detinuti. Antonescu s trateze
cu cei de afar si chiar cu Horia Sima. ns Antonescu
condamnase n contumacie pe Horia Sima, se temea de
el si ducea continuu o lupt propagandistic dintre cele
mai furibunde contra lui.
M-am afiliat imediat grupului celor intransigenti cnd
am vzut ce personalitti erau acolo. Trebuie s stm pe
o linie de demnitate si onoare, mi spuneam. Nu putem fi
niste dezertori. Aici se afla printul Alecu Ghica, fost ef al
Sigurantei Statului sub legionari, magistrat cu zece
naintasi care sttuser pe tronurile Munteniei si
Moldovei. Era din Iasi, figur frumoas, bine pregtit, cu
o tinut demn, senin si blnd, deloc distant, avea o
condamnare de 12 ani.
Traian Trifan din Brasov, fost prefect al judetului
Brasov, avocat bun si distins romn verde", cum se zice,
93
nu lua procese compromittoare, foarte credincios,
vesnic cu Biblia n mn. Citea mai ales crti de doctrin
religioas. l atrgea ndeosebi Paradisul pierdut" al lui
Milton pe care-l citea cu lacrimi n ochi. l cunoscusem
din lagrul de la Vaslui. Nu voia s aud de o mpcare cu
Antonescu.
Traian Marian, fost sef al judetului Brasov, cu totul
unit sufleteste cu Traian Trifan, erau mereu nedesprtiti.
Aceleasi gnduri au dus la ei la aceleasi atitudini, erau
niste oameni mai mult nclinati spre teologie dect spre
politic si actiunile ei. Fusese si el prietenul meu din
lagrul Vaslui.
Doctorul Ilie Niculescu, cu studii de economie politic
si finante din Bucuresti. Tnr activ, vesnic n miscare, ca
argintul viu, se bucura de un mare prestigiu si ntretinea
o atmosfer cald ntre cei de pe directia intransigentei.
<?> nu e n mss
Iacobescu, avocat bucurestean, care a pledat n
procesul cpitanului; Virgil Maniu - inginer electrician
care luptase la Bucuresti la Telefoane, om plcut,
ndatoritor, amabil, pregtire frumoas, bun juctor de
sah. <?>
A sosit apoi Radu Demetrescu Gyr, poetul. Fusese pe
front ca soldat, dar a fost decorat cu Virtutea Militar si
Crucea de Fier. Acum era adus lng ceilalti. Era
conferentiar universitar de francez si romn la
Bucuresti. Blond, orginar din Craiova, cu tat artist,
mam din Ardeal, firav, cu o afectiune la intestine, foarte
cult, tcut si discret, atent cu toat lumea. n toti anii mei
de nchisoare n-am cunoscut vreun om mai politicos ca
dnsul. Era un punct de atractie. Senin si blnd,
abordabil de oricine, mprstia n jur un aer de sntate
moral, de ncredere si brbtie. Venea de la spitalul din
Brasov. ntors de pe front, scrisese niste poezii de rzboi
foarte apreciate. Era nc n plin vigoare creatoare si
aprea mereu cu ceva nou. Creatia lui variat a fost ca o
hran pentru toti, ca o cuminectur la praznicele mari.
Mai erau profesori, ctiva preoti, nvttori, ctiva
studenti si elevi.
Nu era o adversitate ntre cele dou nuante; dar o
anume rezerv ntre ele, cum era si firesc, s-a creat. Eu
am pstrat legtura cu toti, mai rezervat cu cei putini,
mai intim cu ceilalti.
Am reusit s iau legtura si cu unii fruntasi comunisti,
n cltoriile ce le-am avut pn n 1944, precum si n
1944, cu cei de la Aiud. M-am apropiat putin sufleteste
de vreo doi medici si doi avocati evrei ce se gseau n
Aiud. Am purtat cu ei discutii amabile si deloc
controversate. L-am cunoscut pe vestitul Nicolski de mai
trziu, atunci seful comunistilor din Aiud, figur
dezagreabil, repulsiv, deloc mbietoare, lucra la
94
cizmrie si era la parter la celula 57. N-am fost ctusi de
putin atras s port o discutie cu el. Poate nici el n-ar fi

voit.
Nu stiam atunci ce functie mare va primi n Romnia,
seful serviciului secret, si c va face atta ru Romniei si
romnilor.
Prerea mea era aceasta: trebuie s ai legturi cu toti
detinutii politici, indiferent de nuantele lor. De
asemenea, trebuie s ai legturi si cu detinutii de drept
comun, mai ales cu sefii lor. Toti eram detinuti, soarta
noastr pn la un punct era comun oarecum. Mncam
aceeasi mas si suportam acelasi regim. Trebuia s fim
solidari si s ne sustinem unii pe altii n unele revendicri
de regim de temnit.
De aici necesitatea unor legturi cu sefii lor ca
actiunile noastre s fie nsusite si de ei si sincronizate.
Sunt dator s spun c n unele hotrri discrete ce le-am
luat cu ei pentru unele mbunttiri de regim, pn n
1949, am gsit oameni de cuvnt, dintr-o bucat, gata de
sacrificiu si niciodat nu m-au dat de sminteal.
Dimpotriv, au fost mai hotrti dect multi detinuti
politici veniti dup 1 944.
i dup 1949, cnd n-am mai putut pstra o legtur
cu ei, cnd au auzit c respingem ciuberele cu mncare,
din motive pe care ei uneori nu le cunosteau, si c intram
n greva foamei, ncercau s ne ajute respingnd si ei
ciuberele.
Dac nu-l dispretuiesti, detinutul de drept comun
poate face lucruri mari pentru tine, de care, fr aceast
pretuire, nu ar fi n stare.
A-i arta ncredere, a-i da chiar si o sarcin alturi de
tine, aceasta l nalt, l umple de ncredere n sine, l face
om si uneori om de mari atitudini. A-l dispretui nseamn
a-l mpinge napoi, a-i spori nedreptatea, rutatea si ura.
Recunostinta ce ti-o pstreaz cnd l-ai apreciat e
imens si uneori l nsoteste toat viata. i dac ai timp
s stai cu el, adic dac esti pus n situatia s stai cu el si
s lucrezi asupra lui, atunci se pot produce n el
schimbri n adncuri, psihologia lui si toat orientarea
lui devenind alta si fcnd din el un om nou de calitate,
pornit cu hotrre pe drumul binelui. Hristos nu are pe
nimeni de pierdut si i cheam s se mntuiasc pe toti.
REGIMUL LA AIUD N 1944

Acelasi dinainte cu o sporire a asupririi. Pot spune c
era teroare.
Auzeam btile si m ngrozeam. Este foarte greu s
suporti temnita auzind urletele unora ce sunt btuti.
Astepti cu groaz s-ti vin si tie rndul. Stai singur si
ncepi rugciunile: Doamne, apr-m si apr-i pe
toti". Cei btuti erau legionarii. Comunistii se bucurau
95
atunci de atentie si bunvoint. Cu adevrat, Aurel
Munteanu era un tip diabolic: stia s sporeasc temerile,

nelinistea, apsarea si groaza. Rar mai aflam cte o stire.
Totusi, stiam c americanii au ocupat Sicilia si o parte
din cizma Italiei, partea de sud. Nu prea stiam ce e cu
frontul nostru, rzboiul din rsrit. Evreii comunisti mai
strecurau unele informatii. Triam ntr-o incertitudine ce
sporea temerile noastre cu privire la viitor. Puneam n
gnd si ipoteza c, dac nu ne vom elibera pn la
sfrsitul rzboiului, o s fim luati de Stalin si dusi n
Siberia. Orice se putea ntmpla. Totusi, temnita se
suporta cu brbtie si vigoare, ntr-o mare tcere. Nici o
plngere, nici o cerere, nici o dezertare.
Pe unele polite de la fereastr s-au spat discret
4 si
mai putin discret cuvintele: Per aspera ad astra" .
Nimic n-am auzit de Ziua cea mai lung", 6 iunie
1944, debarcarea n Franta a 1.600.000 de americani
adusi pe 5.000 de vase si 12.000 de avioane - fapt
nemaintlnit n istorie, dar care ne-ar fi dat convingerea
c sfrsitul rzboiului e aproape. Asteptam,
evenimentele dar nu stiam dac vin.
Auzisem de faust-patron" ce urma s se dea armatei
germane, glont care strpunge tancul. Triam oarecum
un moment tragic si chinuitor: eram nationalisti, si
nemtii, nationalisti, ne loviser.
Cu comunistii eram n conflict ideologic si nicicum nu
ne puteam mpca, si izbnda lor se apropia. tiam acum
c nemtii n-au fost sinceri nici cu noi, nici cu ungurii. Pe
amndoi ne tineau cu iluzii c vom lua Ardealul. i ei
pregteau mutarea noastr n Transnistria, din Ardeal; iar
sasii si svabii erau pusi s nvete s se pregteasc s ia
functiunile de conducere n Ardeal. i ungurii trebuiau
probabil s fie sacrificati n ntregime si Ungaria s fie
nglobat n Donau Land, ara Dunrii, iar populatia
Ungariei, trufasii unguri ce asupriser popoarele din
Ungaria Mare pn n 1918, s fie acum spulberati n cele
patru vnturi sau s fie ucisi. O parte din Iugoslavia urma
a intra si ea n Donau Land mpreun cu Transilvania.
Mult perfidie la Hitler si la national-socialistii
germani!...
Eram zbuciumat. Doream ns ca nemtii s piard
rzboiul. Cum s dezrdcinezi pe romnii din Ardeal pe
care nici revrsarea popoarelor barbare nu i-au putut
clinti din vechiul lor teritoriu? Cum, n veacul al XX-lea,
un popor att de mare, cu o cultur att de mare si de
frumoas poate gndi si hotr astfel de lucruri pentru
alte popoare?
Se cdea ntr-o nou barbarie. Dreptul fortei"
renvia la
14
Prin suferin ctre stele. 136 nemti sub
eufemismul nevoii de spatiu vital". Da! M sfsiam si
doream cu regret nfrngerea Germaniei. Regret c au
96
putut gndi si plnui ce au plnuit: mutarea noastr din
Ardeal. nvtam cu totii la scoal, la religie, c trebuie s
scpm cu totii de lcomie, unul din pcatele capitale.
Dar nu e de ajuns. Trebuie s nvtm nu indivizii, ci
popoarele s scape de acest mare pcat. Numai atunci
unul din motivele ce aduc rzboaiele va fi nlturat. i
acest pcat l-a stpnit adnc si pe Churchill care, cinic,
ne-a vndut n 1944 rusilor.
23 AUGUST 1944
Asuprirea exercitat de Munteanu continua vrtos.
Plimbrile foarte supravegheate, vizitele rudeniilor
ntrerupte, pachetele la fel. Supravegherea gardienilor
asupra noastr, sporit la celule. Nimic nu bnuiam din
ce era afar. Auzeam din timp n timp niste focuri de
arm. Eram mirati. Nu stiam ce s credem. Focurile de
arm erau trase aproape, probabil n interiorul temnitei.
tiam c erau vreo dou sute de dezertori de pe front la
etajul trei. Ei urmau s fie mpuscati si zilnic se mpusca
cte unul. Dar acum erau trageri mai dese.
Ce se ntmplase? Linguraru, un tigan vljgan
criminal, potcovar, a pus mna pe cheile de la celular si i-
a descuiat noaptea pe toti detinutii de drept comun.
Acestia s-au repezit la ziduri s sar afar, desi erau
nalte de 4 metri si multi au reusit s fug. Un singur
militian, foarte bun om altfel, trgea asupra lor la ziduri.
Am nteles mai trziu c a mpuscat 8 dintre fugari.
Linguraru a deschis si cteva celule ale legionarilor si
i-a anuntat pe cei dinuntru:
-A czut clul Antonescu, acum conduce regele. E un
decret de amnistie pentru dumneavoastr si comunisti.
Mergeti acas, noi ns trebuie s fugim. Nu uitati de noi.
Surpriza a fost imens.
Totusi, Munteanu nu ne-a comunicat nimic. Stteam
n continuare ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat.
Comunistii se plimbau liberi prin curte. Noi, la celul si
plimbarea obisnuit.
n curte a venit un car cu pine, salam, sunc, pentru
comunisti. Acestia ne priveau cu simpatie, ns din
bunttile ce au primit nu ne-au dat si nou. Poate se
temeau.
A trecut a doua zi, a treia zi si a patra zi si noi eram
tratati la fel. Nici o schimbare. Asteptam eliberarea.
Comunistii ne-au comunicat c Aurel Munteanu i-a
chemat si le-a spus:
- Legionarii sunt dusmanii vostri, ei sunt aici, n
minile
97
mele.
Uite aici pistoale, mergeti si-i mpuscati n celule...
Comunistii ns au refuzat oferta. Ei au motivat asa:
- Dac am nvins noi, ne faceti nou aceasta
propunere; s-i ucidem noi pe ei; dac nvingeau ei, le
fceati lor propunerea s ne ucid pe noi.
A sasea zi, comunistii au plecat iar noi am rmas.
Munteanu amnase si eliberarea lor ca s vad ce se mai
poate ntmpla: nu cumva lovitura" nu e reusit si
nemtii l reinstaleaz pe Antonescu?
Am aflat c la Jilava si la alte nchisori, chiar n
noaptea de 23 august s-a lucrat la acte si detinutii politici
au fost eliberati.
Munteanu nu voia s-i piard pe nici unul.
O stire mai trzie arta c si la Deva, unde erau multi
detinuti legionari, s-a procedat la fel. Procurorul, nepot al
lui Petru Groza, nu a vrut s fac actele de eliberare.
Nemtii erau respinsi si se apropiau de Aiud. Atunci
Munteanu, ca nu cumva n retragere nemtii s ne dea
drumul, a aranjat mutarea noastr la Alba lulia. A chemat
pe doctorul Victor Biris si pe Alecu Ghica si le-a vorbit de
necesitatea mutrii la Alba Iulia. I-a luat lui V. Biris, fost
secretar general n Ministerul de Interne sub legionari si
prieten al lui Horia Sima, asigurarea, sub cuvnt de
onoare, c-i roag pe legionari s nu evadeze pe drum si
c nu vor evada. Ceea ce s-a si ntmplat.
Aceasta a fost una dintre greselile lui V. Biris. El nu
trebuia s dea aceast asigurare unui criminal, asigurare
care i-a mpiedicat pe multi s evadeze. El trebuia s
pledeze pentru eliberarea noastr imediat, pe baza
decretului, nu s-i dea asigurri c nu vom evada.
Astfel, ntr-o dimineat, cu bagajele n spate, am
pornit spre Alba Iulia. Munteanu era cu noi. Mai erau
vreo doi ofiteri ce ne povesteau pe drum cum st frontul,
despre debarcarea trupelor americane n Franta si c
rzboiul e pierdut de noi si de nemti. Nici o grij de paza
noastr. Mergeam de-a valma. Puteam s evadm n
mas. Dar oamenii nu se gndeau la asta. Din moment ce
exist un decret de amnistie, de ce s mai evadezi? i
uite asa ne-am nselat. Dac nu exista decretul, eu mi
luam zborul. i ca mine cti?...
Am ajuns cu greu si foarte obositi la Alba Iulia.
Munteanu ne-a luat n primire: nu lipsea nici unul. Atta
corectitudine l-a impresionat si pe el. i aici tot el ne
conducea. Dar, peste cteva zile, i s-a luat comanda. L-am
privit cu dispret la plecare. Nimeni nu i-a reprosat nimic.
A nteles c stiam chestia cu pistoalele oferite
comunistilor pentru uciderea noastr.
Iat un om care se desprtea de noi n chip rusinos,
care fusese ani de zile o canalie si care putea s devin
98
om n ultimele zile, dar care nu s-a putut ridica din
decderea lui si a rmas tot o canalie.

A avut ocazia regsirii sale, dar a pierdut-o. Ce era
mai usor dect s cheme procurorul si s aplice decretul?
De ce n-a fcut-o?
Deducem c cei necati n frdelegi, cnd sansa vine
ca s se aseze pe linia de plutire, nu pot face efortul
ridicrii. De aceea, cnd putem fi drepti, de ce s ne
lsm s lunecm n nedreptate, frdelege si asuprire
din ndemnul cuiva sau din propria noastr pornire, cnd
e att de usor s stm linistiti, s aplicm legea si, dac
se poate, s artm si putin iubire?
Astfel, ca s nu ne pierdem, trebuie de la nceput s
stm pe linia binelui, cci orice abatere e o mn ntins
diavolului care ne duce mai trziu la fund.
La Alba Iulia ne-au vizitat ofiteri rusi superiori. Era
director acum un subdirector ce fusese n timpul din
urm la Aiud, cu Munteanu, om cumsecade, dar care nu
putea face de la sine nimic. Se arta binevoitor. Ne-a
comunicat c ofiterii rusi au cerut s nu ni se dea drumul,
ca nu cumva s le facem greutti n rzboiul ce-l duceau.
Acesta era desigur un pretext. Ce puteam face noi cu
minile goale? Deci rusii s-au bucurat c eram ntre ziduri
si doreau s rmnem acolo. Trebuia s rmnem n
depozit".
Peste o lun ne-am ntors la Aiud. Acum detinerea
noastr era ilegal; eram amnistiati. De aceea, ca s se
intre n legalitate, a trebuit ca peste o lun de la emiterea
decretului s se adauge un codicil: legionarilor nu li se
aplic acest decret".
Acum conducerea napoi la Aiud s-a fcut cu cea mai
mare paz; evadarea nu a mai fost cu putint. Pierdusem
ocazia.
ns, dac rusii au cerut s nu fim eliberati, noi
stteam nc sub puterea decretului si numai peste vreo
dou luni am aflat de adaosul cu excluderea noastr. Cci
noi am fost dusi la Alba Iulia si la Aiud la culesul viilor, la
proprietari bogati si, fiind la lucru, tot am fi putut evada.
Dar nu ne venea n gnd aceasta si tot mai asteptam
aplicarea decretului.
Regimul era acum blnd si fr asuprire.
Detinutii de drept comun deveniser puternici si
foarte turbulenti. Nou nu ne fceau ru, dar tulburau
Administratia. Ei erau, ca si noi, liberi prin curte.
Unitti rusesti au mai trecut pe la temnit si erau
osptate cu admirabilul vin de Aiud al temnitei. Dar unii,
beti, au mpuscat butiile si vinul a curs pe jos, n timp ce
soldatii l sorbeau de pe pmnt.
Acest lucru s-a petrecut si la alte pivnite din oras si
unii soldati au murit necati n vin.
Se simtea lipsa alimentelor si ne bucuram de masa de
la culesul viilor.
Rusii luau turmele de oi ce le ieseau n cale, vacile,
caii, porcii. De aici instabilitatea alimentrii. Nu mai era
99
carne, iar culesul cmpului nu se putea face normal.
Apru lipsa. Treptat, ea se simti tot mai mult n temnit.

Detinutii dezertori erau acum scpati de pedeapsa ce
o aveau, ns nu eram nc eliberati.
Armata noastr colabora cu armata rosie pentru
eliberarea Ardealului; erau lupte grele. La 25 octombrie
1944 Ardealul fu curtat de ostasii unguri si nemti, era
eliberat. Cele mai grele lupte s-au dat la Cheile Turzii.
ase regimente ruse, fortnd trecerea, au fost distruse.
Abia un regiment romnesc interveni si reusi s le ocupe.
Dar armata noastr trecu mai departe spre a elibera
Cehoslovacia si Ungaria. Ei i trebuia mncare. Pe de alt
parte, chiar acum un mare numr de rusi au rmas n
tar ca armat de ocupatie. Ei trebuiau hrniti. Chiar la
ocupatie, rusii au ridicat de la noi toate semintele de soia
ce se gseau n depozite ce fuseser cultivate n 360.000
ha. Asta a sporit lipsa uleiului n tar iar multele
prelucrri industriale ale soiei acum nu aveam s le mai
facem.
Administratia temnitei ncepu s nu mai poat
asigura deplin hrana detinutilor. Permise s se aduc
alimente de acas, prelucrate sau nu. Astfel, s-au adus
cartofi, fain de porumb, fructe, zarzavaturi, fasole si
altele.
Detinutii legionari au reusit s inventeze un aparat,
foarte simplu, la care s fac o ciorb, o tocan sau
mmlig. Era alimentat cu gaz, consuma putin, dar
trebuia s stai mult ca s faci o mmlig. Era o mare
binefacere. Era si un mijloc de a nclzi putin camera.
M-am mprietenit cu un dezertor din Poiana Sibiului;
m-a cutat fiindc eram conjudeteni. Era rosu, voinic, cu
un cojoc ciobnesc pe el, cu pantaloni de aba, cu opinci
n care aveau ciorapi, coltuni si obiele frumoase, tot de
aba, care mergeau pn la 10 cm peste glezn si cu
pieptul gol. Nu-i psa de frig.
M cuta si vorbea cu mult respect. Nevasta i-a adus
o felder de fain de mlai, o burdusic de vreo 12 kg de
brnz de burduf, carne de porc, slnin, lapte acru gras
de oaie. Venea cu fin s-i fac mmlig. Pe la orele 11 -
11 si 5 era gata. i ddeam mmlig fierbinte s plece cu
ea. Dar el lsa cam 1/3 din ea si un bulgr de brnz sau
o felie pentru mine si apoi pleca la celula lui, vis - - vis
pe T.
M cuta apoi iar s-i dau ceva s citeasc, c-i e
urt. Voia ori povesti usoare, ori ceva despre sfinti"
spunea el. I-am dat Biblia, Mica Biblie, crticica de
rugciuni.
ranii si ciobanii nu sunt obisnuiti s stea degeaba si
vor s lucreze. n celul, fr lucru, pentru ei e greu de
suportat, nnebunesc. O carte, un prieten ce le vorbeste
sunt o salvare. Veni iarna cu ger. n lipsuri si frig unii
detinuti mai mureau. Gardianul deschidea celula lui
Vasile al meu (ca si pe celelalte) dimineata si striga:
100
- Tu, care mai triesti aici? Iar Vasile, cu un glas
puternic, pe care-l auzeam de la mine, striga:

- Io, domnule gardian!
Sosi si Crciunul, slvit srbtoare crestin a
Nasterii Domnului, zi mult cinstit de detinutii legionari.
Acum liberi, n cor la crucea Celularului s-a putut cnta
pentru prima dat un colind legionar si apoi altele,
cunoscute. Toti, si gardienii, ascultau n liniste si cu
evlavie. Cci colindele trezesc n suflete, mai ales la cei ce
sufer, sfinti fiori de pace si ndejde. Ndejdea alturi de
credint e forta detinutului. Fr ele, detinutii se usuc si
mor. Rezistenta lor e redus enorm. Redau aici colindul
de Radu Demetrescu Gyr.
A sosit si aici Crciunul
S ne mngie surghiunul
Cade alb nea
Peste viata mea
Care aici se stinge
Cade alb nea Peste viata mea Peste suflet ninge.
Tremur albastre stele Peste dorurile mele

Dumnezeu de sus n inimi ne-a pus Numai lacrimi grele
Dumnezeu de sus n inimi ne-a pus Plpiri de stele.
Maica Domnului curat Ad-o veste minunat

nfloreasc-n prag Zmbetul tu drag Ca o zi cu soare
Zmbetul tu drag l asteapt-n prag Cei din nchisoare.
"
L-am reprodus ntreg, pentru c a fost ca un balsam
peste rnile osnditilor. S-a rspndit repede si se cnta,
pe fat sau n ascuns, dup timp si loc, n toate temnitele
trii. Am zis dup timp si loc" pentru c uneori s-a putut
cnta n voie, iar alteori cu mari riscuri. Sau chiar n
acelasi loc n alt timp nu se mai putea cnta. Iarna era
grea dar o suportam cu brbtie, aproape fr s o simt.
Eram tnr si deplin sntos.
Nu-mi psa de frig. Discutam cu prietenii si uitam si
de foame, si de frig, si de conditia mea de detinut. Eram
fericit.
mi amintesc de o discutie mai lung cu doctorul V.
Biris n ziua de Anul Nou. A fost att de plcut, att de
desfttoare, c nici la cele mai alese petreceri la care
am luat parte cnd eram n lume nu am simtit atta
101
fericire. Stteam cu mantalele pe noi ntr-un ger cumplit
si discutam.
Cine mai putea gndi atunci la cas, la familie, la
nevoile
zilei?
Eram cu gndurile si cu inima n alt lume si uitam de
toate de pe pmnt. Eram cu adevrat fericit. i astfel de
momente au fost putine.
RNII N AIUD I TRATAMENTELE

Dintre cei vreo 200 de dezertori de pe front ce se
gseau la Aiud jumtate erau cu rni mari la picioare. Le
degeraser picioarele. La unii le-au czut clciele, la altii
carnea de pe tlpi. Administratia nu era acum n msur
s se ocupe de vindecarea lor. Inimosul doctor Dumitru
Ut, ce czuse" tocmai cnd si lua doctoratul la Cluj,
primi permisiunea s mearg la Cluj dup leacuri. El reusi
s aduc dou geamantane de medicamente. Clujul
fusese generos. El ncepu tratamentul degeratilor cu o
pasiune deosebit. Am privit si eu pe unii. El i ungea cu
niste alifii galbene, i pansa si i cerceta mereu.
Dar vindecarea, cu toat grija lui, mergea foarte greu.
i dup sase luni de tratament unora nu le crescuse toat
carnea pe tlpi. Se vindecaser, dar cu o lips de carne
pe tlpi. M miram. Cum e cu putint asta? Medicina
clasic vindec mai slab dect medicina empiric?
Vzusem la mine n sat cteva cazuri de degerturi
asemntoare. Dar ele au fost vindecate deplin de femei
din sat dup 5-6 sptmni. Nu stiam exact cu ce. Dar mi-
amintesc c piciorul era nvluit n ceva ca un aluat dintr-
un amestec de fain de gru, poate si de in, fasole,
grsime, plante ce toate au stat mpreun la foc, si apoi l-
au strns cu crpe. Nu stiu proportia elementelor din
compozitia aceasta. Dar rapiditatea vindecrii m mirase.
i acum asistam la aceste strduinte admirabile de
vindecare, dar cu efecte att de mici.
Dar admirabilul doctor Ut nu se multumea cu att.
El cuta s nu le lipseasc hrana sufleteasc nu
dezertorilor, ci tuturor detinutilor: cartea. El cuta s
duc tuturor o carte, dou, dup nevoile lui. Cerea de la
altii, mprumuta, ducea napoi, alerga mereu, dar ducea
tuturor ceva.
i nimeni nu era uitat. Foarte credincios, el cuta
mai ales cartea religioas sau cu subiecte religioase, cea
care era cerut mai mult acum.
Cerea celor de acas s aduc astfel de crti. n
temnit, la cteva mii de detinuti, el era omul care se
interesa mai mult de fiecare.
Era neobosit. Eram n temnit ctiva preoti, dar nu
eram noi samarineanul milostiv care spal cu untdelemn
102
si vin rnile celui czut ntre tlhari", ci el, doctorul
Dumitru Ut. i el le fcea toate cu un suflet smerit, ca si

cnd era obligat s le fac.
n lungul timp al detentiunii mele nu am ntlnit un
alt om att de devotat cauzei altora. E drept c, mai
trziu, n izolrile si controlul ce era, nici nu se mai putea
face asta. Dumitru Ut, acest legionar sublim, rmsese
ca un model ales de druire, de jertf si dragoste pentru
altii.
DIRECTOR NOU N AIUD: GUAN

Dup Munteanu s-au perindat doi directori, oameni
corecti si de omenie, pn n 1945, cnd a venit Gutan,
om de partid. Era un basarabean tnr, cam de 35 de ani,
ce executase cinci ani de temnit. Venise cu un suflet
curat. Se arta cu bunvoint si fr asuprire. Cred c
avea la acest moment instructiuni n acest sens. I s-a dat
ca ajutor subdirector un muncitor calificat: Mares. Acesta
era un om aspru si dusmnos cu detinutii politici, mai
ales cu cei nelegionari. El era foarte activ si controla
totul. Perchezitiona pe cei ce veneau de la alte nchisori,
le confisca cocoseii" (niste monede de aur btute de
Antonescu n 1944), banii, unele crti sau alimente ce
depseau msura, msur ce uneori o stabilise el.
El btea din cnd n cnd pe toti cei ce veneau cu
unele curse" fr s fi fcut vreunul ceva. Probabil c n
aceast ordine primea porunci speciale de la Bucuresti:
cei din cursa cutare s fie btuti. Redau aici o ntmplare
ca s se vad reactia lui Gutan. Acesta a nsrcinat n
1946 pe cinci detinuti dintre cei mai talentati ca scriitori
s fac un memoriu ctre guvern ca s ne ierte. Acestia
au fost: Radu Gyr, Gheorghe Cuza, Romulus Dianu, Ilie
Rdulescu (directorul Poruncii vremii" ) si Alexandru
Hodos. Radu Gyr, Cuza si doctorul Ilie Rdulescu Lptrie
au refuzat a-l redacta, dar Dianu si cu Alexandru Hodos l-
au redactat.
Cei ce au refuzat a-l redacta si-au motivat atitudinea
asa: guvernul stie prea bine situatia noastr, stie c unii
suntem cu totul nevinovati. A le cere iertare si mil
nseamn a recunoaste c am fost si suntem vinovati. Pe
de alt parte, el nu ne va elibera.
Iar noi, punndu-ne sperante n ei, crem o miscare
interioar n noi, o ridicare; iar ei, refuznd, ne vor
produce o deceptie, o prbusire de la nivelul la care ne-
am ridicat. Aceste miscri" din noi slbesc rezistenta
noastr moral si chiar pe cea fizic. De aceea nu trebuie
s cerem iertare. Prezentat detinutilor politici, unii, vreo
sut douzeci, l-au semnat, ntre ei si persoane de
calitate. Dar legionarii n-au vrut s-l semneze nici unul.
Iar Radu Gyr, ca s aduc la o linie de onoare pe cei ce au
semnat, a fcut un fel de manifest n versuri care ncepea
asa:
103
Subsemnatii, care n-am avut de-a face cu vrsrile

de
snge
Cum cer, fie, de pild, un Cuza si-un Ilie Lptrie;
Care fruntea neptat ne-am purtat-o prin azur i n-am
tras mcar o palm sau vreun bobrnac mai dur..."
i continua ntr-o frumoas versificatie: V cerem
iertare, v srutm frumos n spate si, pn la urm,
facem si un partid republican."
Acest manifest a trecut pe la unii si altii si cei mai
multi ce au semnat cererea de iertare si-au retras
iscliturile. Directorul Gutan l-a chemat pe Radu Gyr si l-a
ntrebat de ce n-a participat la alctuirea cererii cerute
de guvern. El a motivat asa cum am artat mai sus. Dar
ceea ce intereseaz mai departe e rspunsul lui Gutan.
Nu l-a suprat refuzul lui Radu Gyr si i-a spus: ferice de
cei ce rmn curati".
Cnd s-a ntors de la director, l-am asteptat pe Radu
Gyr si l-am ntrebat care a fost reactiunea lui Gutan si el
mi-a povestit toate acestea. Iat cine era Gutan la ora
aceea. Vom vedea mai trziu la el alte actiuni, contrare
acesteia. Cci la comunisti nimeni nu poate rmne
curat, fiindc ordinele ce vin sunt att de nedrepte nct
l corup si fondul lui bun treptat e alterat, stricat. Drept
urmare, sau si d demisia dup ce si d seama c nu mai
poate corespunde, sau se complace n situatia n care e si
face cele mai grozave frdelegi, care-l duc n adncul
stricciunii. Iar dac aceste frdelegi rsufl" prea mult
la marele public, atunci l trag la rspundere (ca si cnd el
singur ar fi vinovatul), l condamn la ani de temnit,
unde l tin n mizerie ca informator, sau l condamn
direct la moarte, ca s dea satisfactie sentimentului
public de nemultumire.
VIE ACTIVITATE N TEMNI

Dup 23 august, celulele erau deschise toat ziua.
Puteai sta de vorb cu cine voiai si puteai s te muti n
celul cu cine ti plcea, dac erai legionar. Directorul a
recomandat tuturor s lucreze.
Ctiva, cei mai tineri, erau dusi la grdin la munci
agricole.
Penitenciarul avea vreo opt hectare de pmnt pe
care-l lucrau detinutii. Ceilalti lucrau n celule. Era o
104
activitate surprinztoare n celule. Care mai de care cuta
s fac ceva. Repede si-au cumprat scule sau le-au adus

de acas. Lucrau sahuri, table, casete din lemn de nuc,
jucrii de tot felul.
Cutau oase si fceau cruciulite cu chipul
Mntuitorului sau al Maicii Domnului, iconite si icoane.
Sculptau n os, n forme mici, pe Hristos, pe Maica
Domnului sau vreun sfnt ca Marii Mucenici Sfntul
Gheorghe, Mina, Dumitru sau altii. Cumprau material si
l prelucrau cu un talent nebnuit pn atunci. Era o
activitate febril din noapte n noapte. Dar eu nu aveam
nici o nclinare si nici un talent la astfel de lucruri.
Produsele le-au vndut, prin cte un reprezentant, n
piat, pe bani buni. Dar apoi administratia a dispus s nu
le mai vnd nimeni acum, ci mai trziu, cnd vor fi mai
multe. i oamenii lucrau de zor. S-a adunat marfa ce s-a
vndut cu peste dou milioane si jumtate. De acum
detinutii ce lucraser sperau c vor putea da familiilor lor
banii ce-i cheltuiser pentru materiale si scule si vor avea
si ei bani pentru mbunttiri. Dar a fost o surpriz
murdar: s-au confiscat toti banii precum si sculele cele
mai importante ce si le cumpraser detinutii. N-ai fi
crezut c cineva e capabil de atta miselie.
Lucraser si detinutii comunisti sub Antonescu si li se
permitea s cumpere materiale si s vnd marfa sub
paza gardianului, lucru de care nu s-au bucurat legionarii,
ns nimeni nu le-a luat banii. Comunistii se dovedeau cei
mai aspri, mai nedrepti si mai murdari n raporturile cu
detinutii.
La Bucuresti, posturile de conducere cheie le aveau
evreii si ungurii. Asa se pare c a fost s fie. O
conjunctur favorabil i-a sltat sus precum si
slbiciunea anglo-americanilor le-a permis o asuprire
dintre cele mai neobisnuite a detinutilor si a ntregului
popor romn. Peste toate, comisarii sovietici dominnd
guvernul comandau toate si fceau ce voiau.
ATEPTRI
Desi la 23 august cu decretul regal de amnistie n-am
fost pusi n libertate, asteptam. Asteptam sfrsitul
rzboiului care speram s ne aduc libertatea. Am auzit
de extraordinara ofensiv german din Franta ce tindea
s-i arunce n mare pe americanii ce debarcaser acolo
cu Eisenhauer, vestitul strateg. Maresalul germanilor
Rundschtet ce conducea ofensiva ce se dovedea tot att
de mare ca si Rommel ce aprase Africa. I-a speriat si
uimit pe americani. Era gata-gata s-i biruie cnd
tancurile germane s-au oprit din lips de benzin.
Doream, am mai spus, nfrngerea nemtilor pentru
miselia gndurilor lor. Acum aceast ofensiv esund,
105
totul era clar. Sfrsitul rzboiului era aproape. Ofensiva
frontului de rsrit mergea bine.

Rusii mnau mereu spre vest. Romnii participau la
lupta spre vest cu o armat de peste 460.000 de oameni.
Presiunea era imens. Hitler mai spera doar ntr-o arm
nou, o bomb atomic, ca s-i pun la pmnt pe
adversari. Dar marele lui savant Heisenberg nu se grbise
s i-o pun n mn stiindu-l ct e de criminal si acum nu
o mai putea face. Un complot al unor mari generali si
maresali germani contra lui Hitler a esuat: bomba nu-l
lovise, numai suflul l izbise usor. Dar el nu descuraj, ci
continu.
Urmream cu pasiune rzboiul. Armatele noastre
mergeau biruitoare nainte. Szalasi, seful Ungariei, a fost
scos de nemti din temnit si pus s conduc Ungaria. n
martie 1 943 ungurii care nu stiuser cum s-i mai laude
pe nemti si s-i mai linguseasc, acum, cnd au vzut c
pierd rzboiul, fr vreun scrupul moral au ncercat s-i
lase" s ias din rzboi si nu au reusit. Szalasi, seful unei
formatii maghiare nationaliste, conducea rzboiul
ungurilor n continuare. Ca urmare, nemtii au ocupat
Ungaria cu o mare armat pe care ungurii erau obligati s
o ntretin si s plteasc salariile de la general pn la
sergent. Viteazul general Nicolae ova intr cu corpul su
de armat n Budapesta si a naintat 6 kilometri, dar a
primit ordinul s se opreasc ca s nu se spun c
armatele romne au ocupat Budapesta.
Trebuiau asteptate trupele rusesti. Eram bucurosi
auzind din comunicate de vitejia armatelor noastre.
Planurile rusesti nu au putut lua Pesta. Cteva divizii
rusesti au fost frmate n tentativa de a o cuceri.
A trebuit s vin generalul erou Nicolae Dsclescu
ca s o cucereasc cu planul su. Aceast mare izbnd l-
a fcut pe Stalin s trag 42 de lovituri de tun.
n sfrsit veni si ziua cea mare: 9 mai 1945, ziua
victoriei. Germania capitul total, dar frontul american
din Extremul Orient cu japonezii continua. Acestia
ddeau dovad de un eroism nebunesc; se aruncau n
vasele americane sau n avioane.
Era ceva fantastic, dar fiara" din Apocalips cu
numrul 666 czu, se sinucise. Era Hitler, asa au tlcuit-o
unii. Dar altii sub fiara" cu numrul 666 l-au vzut cu
aceeasi ndrepttire pe Stalin. Mare bucurie si serbri. De
acum armatele noastre urmau s vin acas.
Acas era o mare schimbare. Dup cderea lui Ion
Antonescu, care fusese arestat la 23 august cnd s-a dus
s-l informeze pe rege despre situatia rzboiului, arestat
mpreun cu Misu Antonescu de nsusi regele, lu
conducerea generalul Constantin Sntescu. Antonescu a
fost luat de la rege si predat unei grzi patriotice condus
de Ceausu, numele subversiv al comunistului Emil
Botnras. Regele Mihai l-a predat rusilor.
Eu, cnd am auzit c a fost predat rusilor, am socotit
acest act o lasitate. El nu trebuia predat dusmanilor lui
106
care puteau face presiuni asupra lui, cum de fapt au si
fcut, ci englezilor.
La 5 martie 1946 se formase un guvern nou, impus
de rusi, cu Petru Groza prim-ministru, n care comunistii
erau dominatori. Groza era mai mult un paravan;
comunistii conduceau. El era supravegheat pas cu pas de
rusi, ca de altfel ntreg guvernul. Principiul lui Stalin
vigilent si nencredere", principiu ce dezintegreaz
societatea si duce la supravegherea fiecruia de fiecare,
nct nimeni nu mai are ncredere n cellalt si societatea
devine un iad, acest principiu se aplic pretutindeni la
noi. Guvernul cel nou nu a adus ns nici o schimbare a
conditiei detinutilor de la noi.
Nici ziua victoriei si nici zilele urmtoare n-au deschis
portile temnitei la noi. Evreii ce conduceau nu voiau s
elibereze pe legionari. Nici aceast zi a biruintei asupra
celui mai mare dusman al lor de pe planet nu i-a
nduplecat s fie mai largi si mai umani cu legionarii din
Romnia. Hotrt! Evreii sunt neierttori cu dusmanii lor.
Aceast lege a iertrii, pe care a adus-o pe pmnt
Domnul nostru Iisus Hristos, la ei e neacceptat. i totusi
este o lege ce poate mpca pe adversari si poate aduce
un imens bine tuturor, o lege de nenlocuit. i Dumnezeu
ne spune c numai dac o aplicm fratilor nostri oameni,
El ca Tat al tuturor ne-o va aplica si nou. Altfel vom fi
de neiertat. Evreii nu s-au putut ridica nc la Hristos, la
dumnezeiasca Lui nvttur. Ei au rmas la legea
talionului, la neiertare, la urmrire si rzbunare, si chiar
la ur.
Au rmas la legea lui Moise, care s-a dat cu 1.400 de
ani nainte de Hristos. Ei nu vor s nteleag c aceast
admirabil lege a corespuns unor epoci mai ntunecate,
unui alt veac.
Dar acum ne gsim n alt timp, ntr-un alt veac al
crui nceput l-a pus nsusi Domnul nostru Iisus Hristos
prin Nasterea Sa. Stm acum cu mii de metri deasupra
legii lui Moise. Dumnezeu a lucrat ca un mare pedagog: a
voit s lucreze treptat ca s ridice lumea la lumina
desvrsit. Prin revelatia sa fcut lui Moise, Dumnezeu
a tins s ridice lumea la un nivel potrivit cu posibilittile
de primire a lumii de atunci.
Legea lui Moise era mai presus de nivelul general de
pricepere al lumii; dar era o lumin n bezna veacurilor
ntunecate, idolatre, spre care toti trebuiau s se ridice si
la care s ajung ntr-o zi. Profetii ce au venit dup aceea
au reprezentat incontestabil un nivel mai nalt: inim
curat si duh drept nnoieste ntru cele din luntru ale
mele ne spune Proorocul David. Deci nu jertfe de
animale, de oameni sau de plante ci jertfa lui
Dumnezeu, duhul umilit; inima nfrnt si smerit
Dumnezeu nu o va urgisi (Psalmul 50).
Iar Hristos este la un alt nivel, nivelul suprem.
Dumnezeu ne-a dezvluit prin Fiul Su Iisus Hristos tot ce
ne trebuie pentru mntuire. Respingnd pe Hristos ca
107
Mesia, evreii au respins pe nsusi Dumnezeu, pentru c
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, El nsusi Dumnezeu dup

fire. Eu si Tatl una suntem, a spus Iisus.
Neprimindu-l pe Hristos ca Mesia, cum timpul sosise
tocmai prin venirea lui pe pmnt, zadarnic declar evreii
acum c ntreg poporul este Mesia. Nimeni din cei
neevrei nu le vor recunoaste aceast calitate. Ei nu vor
putea fi un Mntuitor si nu vor mntui pe nimeni; ba mai
mult, ei nu se pot mntui nici pe ei fr Hristos. Zadarnic
s-au adunat n anii nostri nteleptii
Sionului si au rejudecat procesul lui Hristos n
Ierusalim n 25 iunie 1925 si l-au achitat ca nevinovat si l-
au socotit mai mult dect un om obisnuit, ca pe un
profet, un profet al lor. Nu! El nu e un profet al evreilor;
El e un Dumnezeu al tuturor oamenilor. Prin
recunoasterea c Hristos n-a fost ru si n-a meritat
moartea pe cruce, ncrcat de ocar, si c a fost un
profet, au fcut un pas mare nainte. Dar numai un pas.
Le mai trebuia nc ctiva pasi ca s se poat mntui:
recunoasterea lui Hristos ca Dumnezeu.
Superbia lor, de a se declara ntreg poporul ca Mesia
i va pierde, cci va duce la asuprire, la nedreptate, la
pretentia de a stpni lumea si de a o supune sub
picioarele lor. Dar Dumnezeu, prin Iisus Hristos, a voit nu
robirea tuturor sub evrei, ci libertatea tuturor prin
Dumnezeu si sub el, prin adevrul lui. De veti asculta
cuvintele mele si veti pzi poruncile mele - zice - veti
cunoaste adevrul si adevrul v va face pe voi liberi.
Dar, dac superbia lor i va pierde, smerenia lor i va
mntui. Ei vor trebui s fac ctiva pasi n sus, smerindu-
se si, recunoscndu-l pe Iisus Hristos ca Mesia, si atunci
ei se vor mntui. E singura cale, alta nu pot gsi. i e
singura cale de a tri linistiti mcar ntre popoarele
crestine, dac verii lor, arabii, nc nu-i accept.
ATEPTRI N CONTINUARE
Cum condamnrile legionare s-au fcut n chipul cel
mai abuziv si fr drept de recurs, legionarii asteptau s
se gseasc un mod legal de rejudecare si de eliberare.
Asteptam si eu. Dar guvernantii refuzar s ne dea
dreptul la recurs.
Asteptam totusi...
Urmream cu atentie, pe ct se putea, evenimentele
din tar, precum si pe cele din strintate. Informatii
vagi. tiam c Hitler declarase c, la Yalta, Apusenii au
vndut Europa rusilor.
Nu ntelegeam ce nseamn asta. Dar, cnd rusii s-au
instalat la 40 kilometri vest de Berlin, am nteles.
Stalin i-a nselat pe Apuseni, iar acestia ne-au
sacrificat pe noi. Un lucru att de grav nu se putea
ntmpla fr s fie la mijloc interese foarte mari. i ele
108
au fost. i anume interesul evreilor de a-i ntri pe
sovietici. De ce? Poate pentru c socoteau c prin

comunismul sovietic ei vor ajunge la stpnirea lumii,
deoarece la momentul acela ei conduceau n Rusia.
Tocmai atunci mi-a ajuns n mn cartea Asa a vzut-o
el" scris de fiul lui Roosvelt. M-a uimit.
Din ea se vede ct de mult societatea american era
atunci dominat de evrei. Roosvelt era evreu pe
jumtate, iar administratia trii era plin de evrei. O
mentalitate comunizant se desprindea din paginile
crtii. nsusi autorul se arta ca un brbat inflamat de
spiritul comunist. Era colonel n Africa, dar n 1943, n
calitate de fiu, a putut lua parte la ntlnirea celor trei:
Roosvelt, Stalin, Churchill, la Teheran si la hotrrile lor.
Cnd Stalin a spus la mas, nchinnd paharul lui de
vodc: Doresc s treac prin fata plutoanelor de
executie cel putin 50.000 de nemti", Churchill a spus c
nimic nu e mai nepotrivit cu conceptia englez: nimeni
nu trebuie ucis fr s fi fost judecat. ntrebat si Roosvelt
junior, a rspuns: Doresc s fie ucisi 200.000 de
national-socialisti germani". Deci el fcea pe comunistul
mai mult chiar dect Stalin. Aceasta era atitudinea
americanilor, pro-rus, admirativ fat de Stalin,
comunizant.
Aceast carte a fost ca un dus rece peste capul meu.
Am dedus c americanii nu vor face presiuni puternice
pentru mbunttiri, respectul legilor, democratie, n
sectorul estic european.
Deci, dac ai nostri nu ne vor elibera ei nsisi, nc nu
e timpul s asteptm ceva de la americani. Deci pune-te
pe puscrie, biete, si las gndul eliberrii... Ceea ce am
si fcut.
i aceasta mi-a adus deplina liniste. Dar eram
nedumerit: cum e posibil ca un popor att de inteligent
cum e poporul evreu s se nsele att de mult si s
cread c ntrind pe rusii comunisti vor domina lumea
prin ei. Dorul puterii i orbea. E adevrat, ei stpneau n
Rusia. Dar rusii fcuser un rzboi. Stalin a mobilizat n
Rusia toti brbatii pn la 60 de ani. Apoi a mobilizat si
femei. Nimeni dintre cei mobilizati n-a mai plecat n
concediu pn la sfrsitul rzboiului. Iar n rzboi ofiterii
politici erau evrei.
Pe de alt parte, rusii erau n 1940 n numr de
180.000.000. Dintre ei, 15.000.000 erau detinuti n lagre
de munc. Iar lagrele erau conduse mai ales de ofiteri
evrei. i n rzboi ofiterii politici au mpins soldatii rusi n
atacuri cu pistolul de la spate. Pentru c soldatii rusi erau
mnati n rzboi de la spate, nu condusi. Ofiterul st la
urm mai la adpost.
Asa era de altfel toat societatea rus, mnat, si nu
condus. ns, n aceast situatie, cum n-au bnuit evreii
c n poporul rus se produce o prefacere, o ur mpotriva
lor? Poti s asupresti pe cineva si el s te iubeasc?
109
i cnd, dup rzboi, ostasii au mers acas, au spus
si celor de acas ce au fcut evreii cu ei. i atunci s-a

produs un sentiment antisemit general n Rusia. i
conductorii de origine rus nu mai puteau de acum s
nu tin seama de acest lucru.
Nu peste mult timp, ci chiar n timpul lui Stalin, evreii
au putut s nteleag greseala lor cnd au vzut
recrudescenta sentimentului national rus si ura contra
evreilor. nsusi Stalin a tinut un discurs fulminant contra
lor.
Azi cei mai mari dusmani ai evreilor sunt rusii si
arabii. Cum n-au dedus ei acest lucru? Cum n-au nteles
ei c aici se va ajunge? Dar, cum se vede, Dumnezeu
rstoarn planurile criminale ale oamenilor si acest plan
al evreilor era criminal.
Yalta, actul conspiratiei evreiesti de dominare a
lumii, a fost rsturnat de Dumnezeu nsusi prin
dezvoltarea unui nou spirit n Rusia si n lume. Unii dintre
fostii detinuti comunisti sau mai ntors pe la penitenciar
si am putut sta de vorb cu ctiva. Erau foarte eleganti si
plini de sperante. Unii au ocupat functiuni n stat, altii
urmau a le ocupa de acum ncolo.
Erau prietenosi. Unul dintre ei, btut prin 1942 de
directorul penitenciarului Munteanu, mi-a spus c nu-l va
ierta nicicum si asa a fcut el, si poate si altii. Dup
destituirea din postul de director, el a fost pentru scurt
timp magistrat, apoi avocat n Alba Iulia si apoi arestat si
condamnat la temnit n Sibiu, unde foarte curnd, n
1946, a murit.
Cred c moartea i-a fost pregtit. Am nteles c
detinutii comunisti, ajungnd acas si lund posturi
importante, mai toti si-au prsit nevestele ce-i
ajutaser, veniser la ei, si le trimiseser pachete. Acum,
ajunsi" fr rusine, si-au prsit sotiile ca
necorespunztoare".
Era o mod s le asigure viata printr-o sum de bani
si s le prseasc si apoi s alerge dup femei tinere si
cu studii. Ah! Nimic sfnt nu era n acesti oameni!
Temnita nu i-a transfigurat, ci doar le-a mrit poftele de
nltare. Plini de sperante, nu-si ddeau seama ct de
putin independenti vor fi din cauza rusilor, care controlau
tot si comandau toate.
Nu pricepeau c vor fi niste aserviti, niste unelte
supuse, trind sub o permanent, strict supraveghere.
ntr-o zi, Gheorghe Apostol, figur comunist de prim
rang, cutnd pe Vucea, primul gardian de la Aiud, m
ntlni pe mine la parterul nchisorii. M ntreb cine
sunt. I-am rspuns. i atunci el ncepu o discutie de vreo
douzeci de minute. Mi-a spus cam acestea: Noi am
luptat pentru idealul comunist si am nvins. Lumea se
ndreapt spre comunism.Viziunea noastr a fost just.
tiinta confirm tezele comuniste, socialismul stiintific.
Suntem n pas cu vremea. Conducem acum. Avem
greutti, dar le vom nvinge. Anul viitor, n martie, vom
110
face alegeri (eram n vara lui 1945) si le vom cstiga.
Suntem convinsi. i nu v vom uita nici pe voi, pe

legionari...
Ati fost lupttori pe alte baricade dect noi, dar
lupttori. Exist un cavalerism al luptei, al lupttorului.
Acesta ne oblig. Nu v vom uita. Aveti rbdare."
Poate era cinstit si asa gndea. Dar lucrurile nu
depindeau numai de el.
E adevrat, au fcut alegerile si le-au cstigat prin
fraud. Dar nu n martie, ci n 19 noiembrie 1946, ziua
cnd rusii au strpuns frontul german la cotul Donului n
1 942. Se mai perindau sefi comunisti pe la nchisoare.
Eleganti cum erau, puternici si respectati de functionarii
penitenciarului, strneau mirare gardienilor simpli.
Redau o scen care ilustreaz acest fapt.
ntr-o dup-mas, dup ce niste fosti detinuti
comunisti erau condusi de director n penitenciar si li se
deschideau celulele, s vad detinutii, dup ce-au plecat,
gardianul Pavel, un gardian de treab si corect, iesi pe la
orele dou dup amiaz din camer, pe crucea
celularului, la etajul nti si, cuprinzndu-si fruntea cu
ambele mini, dup cteva minute de meditatie, strig:
- Politica e mare!
si cuprinse iar fruntea rezemat de balustrad si apoi
strig:
- Politica e mare!
si lu iar fruntea n mini si, dup o meditatie
suprem, strig iar:
- Politica e mare...
i si desfcu minile cu bratele deschise, voind s
arate si prin gest c politica e mare. Asa si explica el
saltul comunistilor de la calitatea de detinut la
demnitatea de ministru.
n tar erau acum condamnri, arestri, procese. S-a
adus si la noi legea criminalilor de rzboi, lege pe care au
impus-o apusenii pentru judecarea criminalilor de
rzboi" nemti, cu dou articole:
1. cei care au condus rzboiul;
2. cei care au fost doctrinarii rzboiului.
O lege ce crea un precedent n istorie. Dup ea, cei ce
au fcut rzboiul si l-au pierdut erau trasi la rspundere
ca criminali de rzboi". Era ceva nou. n trecut cel ce a
pierdut rzboiul trgea consecintele nfrngerii, dar nu i
se fcea un proces. mpratul german Wilhelm al Il-lea,
cel care a provocat cu Francisc Iosif primul rzboi
mondial, dup rzboi a fost nlturat si nimic altceva. Nu i
s-a fcut nici un proces. Acum toti cei ce au fcut rzboiul
si l-au pierdut urmeaz s fie trasi la rspundere ca
criminali de rzboi.
111
Au nceput s vin criminalii de rzboi. Astfel a sosit
Alexandru Hodos, care nu avea nimic cu cele dou

articole ale legii criminalilor de rzboi, dar care, fiind
poet si scriitor de nuant nationalist, a fost bgat n
aceast lege si condamnat. Asa au venit multi. Rusii,
profitnd de aceast lege, au tinut s intre n temnit ct
mai multi romni care au fcut rzboiul sau care au scris
pe linie nationalist. i de unde legea, n spiritul ei,
trebuia aplicat marilor comandanti de armat si
teoreticienilor de rzboi, a fost aplicat pn si
sergentilor, astfel c soferul generalului Pantazi, ministru
de rzboi, fiindc l-a dus cu masina pe seful su, a fost
condamnat ca criminal de rzboi desi era cu marele"
grad de sergent. Cu Hodos am luat legtura imediat,
stiind c a fost prieten intim al lui Octavian Goga.
Era un om amabil, foarte cult, distins, si cu o calitate
special: era cel mai nalt om ce l-am ntlnit n temnit,
1,96 metri.
Mi-a spus c Goga a murit n bratele lui de un atac
apoplectic. Dar eu stiam c acesta era provenit de la o
otrav dat de sotia lui, Veturia, la cererea
francmasoneriei, exprimat struitor prin Carol al II-lea,
regele de mai multe ori criminal.
Acest lucru mi l-a spus nepotul lui Goga, Pilu Bucsan,
si aceasta era prerea ntregii familii a lui Goga, afirma
Pilu. Dar Hodos a contestat acest lucru. Cu Hodos,
amator de sah, jucam sah si povesteam multe lucruri din
trecut. Soseau la Aiud noi musterii, pe rnd. S-a gsit
repede coada de topor care i mpingea n temnit. Era
Zaharia Stancu, scriitor comunist, schiop si ru, cel care a
scris romanul Descult" si a ajuns, ca rsplat a trdrii,
presedinte al scriitorilor. El denunta pe unul si pe altul, ce
era arestat, si el se prezenta ca martor al acuzrii.
Ceva josnic si chiar oribil. Asa a ajuns la puscrie
Romulus Seisanu, om n vrst, care fcea n timpul
rzboiului Cronica de Rzboi". Tot el l-a denuntat pe
Romulus Dianu, unul din secretarii lui Titulescu, pe Ilie
Popescu-Prundeni, redactor la Porunca vremii", foaia
nationalist, pe Radu Gyr, si pe altii.
Veneau unii care au fcut niste acte n urma unor
ordine scrise. Dar justitia comunist i-a condamnat foarte
sever, i-a condamnat pentru c prin fapta lor au nclcat
dreptul natural. Altii au venit chiar pentru omisiune de
denunt", adic au stiut c unii s-au ridicat mpotriva
regimului si nu i-au denuntat, chiar dac le erau prieteni,
rude, sau camarazi. Erau adusi, unii fr condamnare, n
lagr, dar cu regim de puscrie, cu termen de detentie
nefixat. Comunistii erau activi, vroiau s-i scoat din
aren pe toti adversarii lor.
NTRE BANDII
112
Ca s-si bat joc de mine, probabil, conducerea
temnitei m-a dat la munc cu niste banditi, la mpletit

nvelitori pentru sticle, la fcut cosuri si pregtit nuielele.
Nu eram singur, ci cu studentul Mihai Tomus, mot din
satul Cltele, de lng Cluj. Erau vreo 36 de banditi,
voinici si fiorosi, priviri aspre, fete parc tiate cu barda.
Crimele lor se ridicau de la una la 18. Dar nu cel cu 18
crime era seful lor, ci Tudose, bandit care svrsise doar 6
crime. El ns era cel mai voinic. Am intrat ntre ei cu
team. mi ziceam c orice pas gresit al meu poate fi
mpreunat cu mari primejdii si chiar cu moartea.
Cu toat teama, voiam s-i studiez, voiam s cunosc
viata lor, faptele lor, psihologia lor. Nu ndrzneam s-i
ntreb. M pstram n rezerv s nu-i supr cumva. Era
ceva nou, ceva inedit, un grup asa mare de banditi
lucrnd lng tine. Erau tcuti. Minile lor vnjoase
mergeau cu spor. nveleau o damigean cu mult mai
repede dect mine. Unii discutau ntre ei nct aveam
impresia c ntre unii e o strns prietenie, poate pentru
loviturile" care le-au dat mpreun. Cum eu simteam
ntepturile reumatismului, am ndrznit s-i ntreb dac
si ei sunt reumatici. Dar ei au rspuns:
- Nu.
- Cum se poate asta dup attia ani de temnit?
- Iat cum, mi-au explicat ei, cnd ne musc
reumatismul, scriem acas, si ne trimite un preparat
fcut din fiere de vit sau de porc, jumtate fiere,
jumtate alcool de 90 de grade. Se pune sticla la dospit la
soare 7 zile, apoi ne dezbrcm si ne ungem pe tot corpul
si ne ntindem la soare, unde stm vreo 2-3 ore. Asa
procedm pn terminm sticla. Asta ne ajunge pentru
vreo patru ani. Cu o singur sticl vindecm orice
reumatism proaspt. Cu dou sticle avem pace un an de
zile cu un reumatism vechi.
Iat un tratament original si necunoscut de marele
public. Seara, la culcare, i-am spus lui Tomus:
- Mi se pare c cu stia mi se nfund. Dar a doua zi,
Tudose strig:
- M! pe printele l-am luat sub protectia mea. De se
atinge cineva de dnsul, de-l supr, de nu se poart
frumos cu el, nu scap de cutitul meu, auzitu-m-ati? Toti
stteau smirn.
- Da... au rspuns cu totii.
- i asa trebuie s v purtati si cu tovarsul dumnealui,
domnul student.
Iat cum, pe neasteptate, fr s fi ncercat n vreun
fel s cstig bunvointa lui Tudose, el a fcut aceast
declaratie binevoitoare. Trebuie s spun c timp de dou
luni, ct am lucrat mpreun, nimeni nu m-a suprat cu
un singur cuvnt.
Voiam s-i studiez, dar nimic deosebit de alti oameni
nu observam n purtarea lor. Erau tcuti si putin tristi, nu
113
se certau, nu se bteau, lucrau n liniste, schimbnd
putine cuvinte. M-am ferit s-i ntreb despre faptele lor,

era un subiect delicat si inoportun.
N-am fost destul de ndrznet s le vorbesc despre
Dumnezeu, acum, cnd comunistii au nceput s
prigoneasc religia. Mi-am imputat mai trziu aceast
lips de curaj. Departe de a njura, am observat c mai
toti si fceau cruce la mas. Ct de impresionant trebuie
s fie ca n nchisoare s porti povara mai multor crime n
spatele tu. Dar pentru aceasta trebuie o trezire a
constiintei morale, o zguduire, ca s produc o rsturnare
a eului, o nnoire n adncuri. Dar cine s o fac, mai ales
acum, n regimul de temnit comunist?
VLAICU
ntr-o pauz de lucru la nuiele a aprut un tigan tnr
de vreo 22 de ani, Vlaicu. Era suplu si usor slbit. Fusese
deportat n Transnistria, cu alti tigani de-ai lui, de ctre
Antonescu. n fata noastr ncepu un dans furibund, cu
proferri de blesteme mpotriva lui Antonescu. Prea c
e rpit ca ntr-o vraj, ca ntr-un delir, se arunca cu
picioarele, nchipuind o zdrobire a capului, a trupului lui
Antonescu. ti fcea impresia c e ntr-un extaz. Palid,
transpirat, a ncetat dup vreo 20 de minute, frnt de
oboseal. A fost cu adevrat impresionant si uimitor.
Cele mai mari momente din cele mai mari tragedii nu
miau produs atta zguduire. Toat creatia era opera lui
Vlaicu, textul si dansul erau opera lui. Hotrt! Vlaicu era
genial. A terminat nstrusnicul su dans cu un strigt
puternic, stnd cu un picior ndoit atrnnd n aer, iar cu
cellalt apsnd tare n pmnt, ceea ce voia s nsemne
c Antonescu fusese nfrnt definitiv, ucis pe totdeauna,
distrus total. Sensul dansului se lmurea prin
nfiortoarele blesteme ce le spunea mereu n timpul
dansului. O ur teribil si o rzbunare imaginar au fost
resorturile din care a izbucnit. Orict simteam o durere
c un om ca Ion Antonescu e terfelit astfel de un tigan
nenorocit, nu puteam nfrnge impresia puternic ce mi-
a produs-o dansul lui si toat starea lui de spirit. Toti care
l-au privit n manifestrile urii lui erau coplesiti.
LUCRTOR LA TRAVERSE
Timp de sase luni am lucrat la traverse, la Fabrica de
Traverse din Aiud, ca seful unei echipe de zece persoane,
detinuti politici. Tot acolo lucra si o echip de detinuti de
drept comun. Munc grea.
Traversele de lemn trebuiau ncrcate n vagoane si
mpinse nuntru, unde fceau o baie de mai multe ore
114
spre a fi impregnate cu smoal, ca s le creasc
rezistenta. Dup impregnare, vagoanele trebuiau scoase,

descrcate si traversele asezate n stive. De acolo plecau,
n trenuri, unde era nevoie.
Traversele erau grele, mai ales cele umede, scoase de
la baie. Erau unele de alt lungime dect cea normal, ca
niste stlpi de telegraf.
Trebuia putere ca s faci fat. Nu-mi era greu. Lucram
cu plcere si voie bun. Era si putinta de a mai sta de
vorb cu alti oameni si aceasta constituie n temnit o
mare plcere. Ddea sentimentul unei oarecare libertti,
desi tendinta administratiei era s ne izoloze ct mai
mult.
Gardianul care ne pzea era mai stilat si mai dornic
de a cunoaste. De multe ori ne ntreba pe noi detinutii ce
se ntmpla n lumea de afar, n societatea ce se
comuniza treptat.
Uneori, rugati, am fcut si cte o munc n plus,
descrcare de vagoane ce stationau n statie si pentru
ntrzierea crora se pltea locatie. Cu toate acestea,
hrana noastr era destul de slab, ca a celor din
interiorul temnitei. Rar am primit mbunttiri de la cei
liberi cu care lucram. Se temeau s ne ajute si cu cte un
blid de mncare.
Noroc c puteam primi pachete. Fratele meu mi
trimitea pachet regulat, alternativ: o lun el, o lun sotia
mea, Silvia. Plata pentru munc o primea temnita, si
pentru noi se plteau asigurri sociale. Munceam cu drag
si munca nu m-a slbit, ci m-a ntrit. Cnd timpul
permitea lucram cu bustul dezbrcat, fcnd o plcut
baie de soare. Pentru informatii puteam citi Scnteia",
foaie oficial a Partidului Comunist, dar si Dreptatea",
foaie a Partidului National rnesc. Desi lng noi lucrau
detinuti de drept comun, eram prea ocupati ca s avem o
legtur cu ei.
BIBLIA
Veneau n temnit la Aiud, rnd pe rnd, tot mai
multi, unii condamnati, unii numai n lagr, dar toti cu
acelasi regim de temnit. Veneau fosti senatori, fosti
deputati din diferite guvernri, burghezi cu oarecare
stare mai bun, militari, etc. Orientarea Partidului
Comunist era ca toti senatorii si deputatii ce s-au
perindat ntre anii 1918 si 1944, dac nu s-au nscris pn
la finele lui noiembrie 1945 n partid, s fie arestati.
Veneau cu unele haine, dar si cu crti de rugciune, crti
religioase, si mai ales Biblia.
Aceast carte sfnt, Cartea Crtilor, carte inspirat,
Dumnezeiasc, a fost cea mai bun hran sufleteasc a
detinutilor crestini din toate timpurile si de oriunde.
115
Ajutorul ei a fost pentru ei imens. Unii s-au refcut prin
ea, s-au regsit, s-au recules.

Multora le-a dat linistea. Pe unii i-a salvat de la
nebunie. Pe altii i-a cumintit si i-a fcut ntelepti, tuturor
le-a fost de mare ajutor.
Dostoievski, cinci ani ct a stat n nchisoare, n-a avut
voie s aib alt carte, dar i s-a lsat Biblia, Sfnta
Scriptur. Cum a lucrat Sfnta Scriptur asupra lui se
vede din mreata lui oper de dup aceea. Este, cred, cel
mai mare romancier al lumii alturi de Tolstoi si Balzac.
Dar, de la sfrsitul lui 1945, Biblia a nceput s fie vizat
de administratia temnitei. I se permitea intrarea n
temnit dar nu era bucuroas de citirea ei. Biblia sosea la
Aiud n diferite limbi. Pe lng romn, venea n limba
francez, englez, italian, german, maghiar si tot
Vechiul Testament n ebraic.
Din 1946, dup ce Mares, subdirectorul, s-a instalat
bine la Aiud, a nceput vntoarea crtilor religioase si
mai ales a Bibliei. Noi, detinutii vechi, i-am ndemnat pe
toti s le citeasc cu grij si, pe ct se poate, s le
ascund dup citire. Ascunderea se fcea mai ales n
salteaua de paie. Ea ti se confisca dac te gseau citind,
dar mai apoi cutau si prin celul. Crtile confiscate se
trimiteau la ars odat cu lemnele care nclzeau
celularul. Cu nclzirea a fost pus atunci un sergent,
soferul lui Pantazi, fostul ministru de rzboi.
M-am dus la el la subsol si i-am spus:
- Ce crti ai tu aici, la ars?
Mi le-a artat. Erau de tot felul. Am dat de cteva
Biblii, Noul Testament si unele crti de rugciuni. Le-am
pus deoparte, ascunse, si i-am spus:
- O s vin s le iau. Toate crtile de felul acesta le
alegi si le pui deoparte. i, pe msur ce vin, m anunti si
eu vin s le iau. S nu le arzi cumva ca s nu te ard
Dumnezeu c ai ars cartea Lui trimis oamenilor pentru
nvttur.
El a fost cu totul de acord si cu bucurie a primit
ndemnul meu. Eu le luam pe rnd si le ddeam discret
oamenilor, cui se nimerea, cci pe unii n a cror
stpnire fuseser nici nu-i cunosteam. Asa am lucrat
mereu. Le ascundeam n dulapurile bisericii ortodoxe din
Aiud, de unde le puneam n stran, de unde fiecare
doritor era ndemnat s-si aleag ce pofteste si s le
ascund n celule si apoi s le pun napoi. Procedam ca
primii crestini care ascundeau crtile sfinte si nu le
predau asupritorilor pgni.
DECRET DE REDUCERE A PEDEPSEI

Sfintele Srbtori ale Pastelui din 1946, pe lng
marea bucurie crestin mult asteptat, au adus si o
116
bucurie special: un decret de reducere cu un sfert din
pedeaps.
Decretul era general pentru toti detinutii. Ptrscanu,
ministrul justitiei, a fost ntrebat de penitenciar cum s
aplice decretul.
- Tuturor, a fost rspunsul, nici legionarii nu sunt
exclusi.
i ndat avocatii nostri detinuti au nceput s
lucreze cu procurorul judetean la trecerea reducerilor n
dosare si la eliberarea celor ce prin aplicarea decretului
si terminaser pedeapsa.
Rmneam si eu numai cu 1 8 ani si nou luni de
puscrie. A fost o mare bucurie s-i vedem pe unii cum
pleac. M bucuram mai ales pentru elevi si studenti.
Trebuiau s-si termine studiile. Unii se apucaser n
temnit s-si pregteasc examenele pe care urmau
acum numai a le sustine.
Altii au nceput s nvete singuri germana, franceza si
engleza, iar unii limba spaniol sau bulgara sau jargonul
tignesc.
Nimeni nu a fost atras de limba maghiar pe care unii
ardeleni o cunosteau. Struiam si eu la nvtarea
gramaticii limbii franceze si a celei germane si la
nvtarea conversatiei n aceste limbi pe care le
cunosteam n parte. M-am apucat, dar fr elan, si de
limba italian. Continuam, ns, cu pasiune s studiez
grafologia, de care m apucasem nainte de arestare spre
a deveni expert grafolog. Cugetasem atunci: fac
grafologia ca s sporesc salariul de profesor cu unul de
grafolog la un tribunal. Dar, studiind grafologia, m-a atras
n chip deosebit nu expertiza, ci portretul grafologic, care
e mult mai interesant.
Am dat la Aiud de cel mai bun curs de grafologie. Era
al lui Henri Stahl. Excelent! M pasiona grozav si am
nceput s fac n temnit portrete grafologice. Am
nceput cam cu nencredere dar, pe msur ce naintam,
cstigam tot mai mult ncredere n ea.
nregistram succese, iar succesele erau o confirmare
a valorii ei. Pn n 1948 am fcut cel putin 120 de
portrete grafologice. Ele au fost foarte apreciate. Dou
treimi le-am lucrat singur. O treime cu un elev din
Burdujeni, Alupoaiei, si cu Octavian Popa din Fgras.
Portretele erau foarte cutate, fiecare voia s stie ce e cu
logodnica lui, cu printii, fratii, etc.
i n grafologie, ca si n alte acte de temnit, am
cutat s nu tulbur linistea cuiva, ci s-i sporesc
rezistenta. De aceea, la cererea celor doi cu care am
lucrat, c va trebui s spunem tuturor ceea ce rezult din
scris, adic adevrul pur, eu am replicat c nu ne
intereseaz adevrul, ci binele.
Ca la spital, dac adevrul spus pacientului l-ar ucide
sau l-ar slbi, nu i-l voi spune. Eu urmresc binele
clientului; dac gsesc ceva ce l-ar tulbura, nu-l voi
spune, ci voi trece peste el, ca si cnd nu l-am observat.
117
Portretul grafologic mi se prea ceva foarte pretios si
consideram c-l voi folosi din plin n viitor, adic n

libertate, cci m ncptnam s sper c voi mai ajunge
libertatea, desi observam c chinga ncepe s se strng
mereu, pe msur ce comunistii se asezau mai bine n
sea la noi.
SOSIRI IMPORTANTE LA AIUD
Deja de pe la finele anului 1945 au nceput s vin la
Aiud figuri importante n viata public romneasc ; iar
n 1946 loturile au nceput s sporeasc mereu. Au sosit
mai nti un grup de ofiteri superiori n frunte cu
generalul de corp Macici. Apoi ministrii antonescieni si
alti ministri. Auzind c suntem noi n celular erau
ngroziti. Ei ne bgaser n temnit. Se asteptau la
rzbunri. Nu ndrzneau s ias din celule. Stteau cu
usile nchise ca s nu intrm peste ei. Nu aveau saltele.
Printul Alecu Ghica a trimis lui Macici salteaua sa de paie,
urmnd ca el s doarm pe jos. A fost o surpriz. Nu-mi
mai amintesc acum cine dintre noi a trimis si el salteaua
sa unuia mai btrn dintre cei sositi. Alt surpriz. Apoi
cte unul a nceput s deschid celulele si s stm de
vorb. Era destul libertate n comunicri. Puteam s-i
vizitm; ei nc nu ndrzneau s vin la noi. Treceau
zilele si ntre noi si ei nu se ntmpla nimic ru.
Dimpotriv, au nceput s se fac apropieri ntre noi".
Atunci Mares a spus cte unuia dintre noi:
- I-aveti aici, sunt dusmanii vostri. Nu v oprim s le
cereti socoteal... Dar nimeni n-a fcut un pas contra lor.
Cum s-i ataci, mi-am zis, cnd ei sunt ntr-o situatie
att de dramatic? Sunt att de nenorociti. Cum s-i
lovesti acum, cnd sunt dezarmati? Ei, mai putini, noi
mai multi; ei tinuti mai strns, noi mai liberi, fiindc noi
am trecut prin regimul n care intr ei acum. Nu suntem
n conditii egale. Unde ar fi cavalerismul dac i-am ataca
acum? i apoi vorba poporului: Rzbunarea e arma
prostului". Nimeni nu s-a gndit s recurg la ea.
Mai nti c noi eram crestini si multi merseser
departe pe drumul asimilrii crestinismului. Mai era si
altceva: s-ar fi creat o atmosfer de iad ntre detinutii
politici n temnit.
Acum toti sufeream, aveam aceeasi conditie de
detinuti si aceeasi oameni ne tineau pe toti n temnit.
Trebuia s fim solidari. Ucigndu-i noi n celule, cte
dusmnii si uri s-ar fi nscut ntre familiile lor si ale
noastre de afar?... i apoi ne-ar fi acuzat c suntem
criminali.
De aceea, am nceput nu a-i ucide sau prigoni, ci a-i
ajuta. Directorul, vznd c noi nu facem nimic, nici o
miscare contra celorlalti detinuti, si nestiind cum
judecm noi n aceast problem, ntr-o dup-amiaz a
deschis usile celulelor si a tinut un discurs tare celorlalti
si le-a spus:
118
- V-ati ridicat contra noastr. Acum sunteti n mna
noastr. S stiti c aici nu aveti nici o aprare. Pe

legionari i-ati prigonit. Acum ei sunt n fata voastr.
Era o incitare direct s-i atacm. Fireste, noi nu l-am
ascultat. Dac l-am fi ascultat, ne-ar fi fcut apoi procese
pentru frdelegile pe care le-am fcut n temnit. Iat-l,
deci, pe directorul Gutan n alt postur dect cea
dinainte. Dar ea i-a fost comandat de sefii lui. Am spus
c nimeni dintre slujbasii comunisti nu se poate pstra
curat, cci ordinele ce le primeste sunt att de nedrepte
nct dac le ndeplineste el face rul si nedreptatea, iar
dac nu le ndeplineste e destituit.
ANTONESCU I PROCESUL SU
Din nchisoare din Rusia a fost adus la sfrsitul lui mai
1946 la Bucuresti, spre a fi judecat, Ion Antonescu, cu
ctiva colaboratori. Interesul tuturor era mare. Foaia
comunist Scnteia" intra n temnit si aflam de proces.
Maresalul este socotit criminal de rzboi si procesul
are titlul Procesul marii trdri nationale". Misu
Antonescu, Pichi Vasiliu, Eugen Cristescu si Alexianu,
guvernatorul Basarabiei, sunt lng el.
eful completului de judecat este un judector de
origine polonez, Woitinovici. Procesul e regizat ntr-o
form inedit, josnic, lugubr, necunoscut la noi. La
intrarea n sal a inculpatilor un cor de copilasi cnt ntr-
un colt Moarte trdtorilor...", iar la ferestre au fost
asezate niste spnzurtori.
Maresalul intr n sal plin de demnitate si trecu n
box senin. Gazetari si scriitori strini sunt prezenti n
sal.
Doresc din inim ca maresalul s ias plin de
prestigiu din acest proces. A fost conductorul trii, toate
privirile se ndreapt spre el si cei mai buni l doresc
mare" cum a fost si nainte. Intr martorii: Iuliu trece si
d mna cu el, ntins din box. Rumoare n sal,
proteste, ca si cnd Maniu ar fi fcut o greseal prin
gestul lui.
n proces Antonescu si ia rspunderea pentru toate
faptele lui, nu tgduieste nimic, d explicatii largi pentru
ce a fcut. Este viu, energic, clar si stpn pe sine. tie s
se apere bine. n tot decursul procesului a rmas
neobosit si a dat rspunsuri prompte si inteligente, ca un
om de mare tinut. Misu apare slab ca atitudine; el
ncearc ocolisuri si cu inteligenta lui vie manevreaz
spre a gsi o iesire, dar de prisos.
Cristescu apare ca o lichelut perfid, care probabil a
fost captat de comunisti cu promisiuni ca s ncerce s
angajeze n rspunderile guvernrii lui Antonescu si pe
partidele trnesc si liberal de la noi, deoarece ctiva
oameni din aceste partide au fost ministri si au lucrat cu
119
Ion Antonescu. Maniu a lmurit c ei nu au fost dati ca
reprezentanti ai partidului, la guvernare, ci ca

tehnicieni".
Procesul s-a mentinut la acelasi nivel nalt si a fost
urmrit cu nfrigurare de toti romnii.
Sentinta a constat n patru condamnri la moarte.
Ion si Misu Antonescu, Pichi Vasiliu si guvernatorul
Basarabiei. Ea nu a surprins pe nimeni. Din moment ce s-
a putut gsi un complet ca s judece un astfel de proces,
de loc justificat, concluzia se cunostea.
n Finlanda zadarnic s-a cutat un complet s-l judece
pe
Manerheim care a condus rzboiul cu rusii. El nu s-a
putut constitui cci finlandezii au spus Noi nu avem
criminali de rzboi, ci numai eroi".
La executie Antonescu s-a artat mret. A strigat:
Trageti! Ochiti bine!" si si-a ntins pieptul. Misu ns a
lesinat. in s spun c ostasii romni nu au vrut s trag
n Antonescu, au trebuit s pun niste strini de neam ca
s trag n el.
mpuscarea lui s-a fcut la 1 iunie 1946. Ct
rsturnare! Cel ce lucrase cu ntelepciune, devotament si
eroism pentru salvarea trii, era condamnat pentru nalt
trdare de niste slugi josnice ale rusilor, cu adevrat
trdtori.
CONTELE BETLEN
Iat un criminal de cea mai josnic spet, contele
Betlen. E ungur. A sosit cu duba la Aiud. Un conte cu
reputatie mare. Aici a sosit ca criminal dintre cei mai
ordinari; fiind prefect al Clujului n perioada septembrie
1940 - octombrie 1944 a pus romni n jug la arat.
Nobletea lui nalt l-a mpins la acest act. N-am stiut
motivul condamnrii lui cnd m-am dus s-l vd. Era un
brbat butucnos, nu slbise nc, si prea a fi
inconstient de situatia lui. Am fcut cunostint personal.
Priveam cu regret c soarta i-a rezervat temnita. Dar
cnd am auzit pentru ce e condamnat, m-am ferit ca de
un sarpe.
Ce l-a mpins la acest act att de josnic? A fost
provocat de romni?
A trit foarte bine din 1918 pn n 1940, sub
romni. Nimeni nu l-a suprat; poate la mproprietrirea
ce s-a fcut n toat tara s-o fi luat si ceva din mosia lui si
s-o fi dat tranilor. Dar att si nimic altceva. De unde i-a
venit atunci aceast nebunie? Din ura lui rasial. Din
sovinismul lui unguresc. Cci Ungaria a fcut o
propagand att de sustinut mpotriva romnilor dup
primul rzboi mondial, le-a exaltat ungurilor att de mult
nationalismul, originea lor nobil", nct i-a intoxicat pe
toti, cu rare exceptii, cu acest ferment distructiv.
120
Fermentul a dus la ur si ura la faptele ce au urmat. Cu
Betlen a venit si Kraus, primarul Clujului, si el pentru

fapte josnice, si Maiay, primarul Trgului Mures, o figur
dintre cele mai ncptnate, nchise si obtuze, din cte
am cunoscut n temnit.
Dar faptul c ei au putut fi condamnati n Ardeal,
unde conducea ungurul Emeric Sipos de la Oradea, care
proteja pe toti ungurii, m face s cred c faptele lor au
fost foarte grave. Eu nu le cunosc.
NOI SOSII LA AIUD

Zilnic soseau la Aiud oameni noi". Erau variati. Evrei
nvinuiti c i-au vndut" pe fratii lor, ctiva ofiteri nemti,
unguri criminali de drept comun, precum contele Betlen,
cutare general de 84 de ani, strlucitor n hainele lui de
general, nalt si foarte slbit, poreclit cu durere moartea
n vacant", nchis pentru c a dat n 1927 o palm unui
evreu, si altii.
Aflu c a sosit filosoful Mircea Vulcnescu, omul pe
carel admirasem din scrisul su. M-am dus s-l vd n
celul. l admiram. mi sosise un borcan de vreo 5 kg cu
pui. I-am nfierbntat un pui si i l-am dus, fierbinte,
mpreun cu pine, n celul. L-am rugat s-l primeasc.
I-am spus c eram entuziasmat de dumnealui si c l
admir. A zmbit si a primit prinosul dragostei mele si m-
am retras ca s vin mai trziu. Mam dus dup aceea. M-a
primit bucuros. Pe dinuntru, usa era scris cu date
despre filosofi antici.
A fost foarte deschis, ca si cnd m cunostea de mult.
Mia spus c dup procesul lui Antonescu rusii cereau noi
arestri de ministri.
- S-a format un lot nou de 18 insi din care, a zis el, nu
fceam parte, dar, nvrtindu-se unul din lot, am intrat
eu, pentru completare, ca subsecretar de stat la Finante.
La sosirea aici, toti au fost btuti de subdirector cu o
coad de mtur, afar de generalul ova si de mine. Noi
eram n lant legati de picior cte doi. Mares a vrut s dea
n ova, dar acesta i-a spus:
- N-am fcut nimic si s nu ndrznesti s dai n mine
c rspund, si nici n tovarsul meu s nu dai.
i ne-a lsat n pace. Vulcnescu era bine fcut,
voinic si cu o greutate de 106 kg. Poate l-a intimidat pe
Mares.
n lot era si Cristea Manea, nefericitul magistrat
militar de la Ploiesti. El a fost btut foarte tare pentru c
la ntrebarea: Ai cocosei, m?" a rspuns: Nu", dar la
perchezitie s-a descoperit c tot spatele hainei era
cptusit cu cocosei.
M-am dus apoi la generalul ova. l cunoscusem de
cnd era colonel, cci era atunci nsurat cu o consteanc
de-a mea si venise la socrii lui n Rsinari. Am vorbit mult
121
cu el. Mi-a spus c dup o inspectie pe front n sectorul
lui, Antonescu l-a adus n tar si l-a pus ministru al

marinei, c romnii au luptat si pe frontul de Vest, ca si
pe cel din Rsrit, cu eroism, ca s se umple de glorie, si
cu speranta c vor juca un rol important n viata public
de dup rzboi.
El, corpul su de armat, a ptruns n Budapesta si
naintase 6 kilometri cnd a primit de la rusi ordinul de
oprire. A luptat pn la sfrsitul rzboiului. A fost
ncrcat de decoratii. Dar ce deceptii... Temnita. Iat
rsplata. Rusii au fost prea haini. Am tinut legtura cu
ova, totdeauna artndu-se ca un om plcut si de
onoare. Aveam stim pentru dnsul. Era un om de temei.
Am pstrat mereu legtura cu Vulcnescu. Era o
perl, o ntlnire cu el era o bogtie. I-au venit bani, ca si
altora, pe ascuns. Nu stia s-i ascund... Erau cutati si
confiscati. I-am artat la el n celul locul unde trebuie
ascunsi banii si de unde nu i se vor mai confisca. Nu vor fi
pierduti dect dac va fi mutat din celul fr s aib
timp s-i scoat.
n temnit era o cantin nou nfiintat unde se
vindea salam, brnz, slnin, heringi, ceap, msline.
Detinutii vechi aveau dreptul la 600 de lei lunar. Cu acest
drept" i cumpram lui Mircea Vulcnescu si altora din
toate cte se vindeau. Era o mare binefacere, dar
mpreunat cu unele riscuri: s fii prins, s ti se ia dreptul
de cumprturi si s fi pedepsit. Pentru acesti oameni era
nevoie si de hran sufleteasc. Doctorul Ut veni cu o
carte francez Les ammes genereuses" si m ruga s o
traduc n grab pentru marele public de aici. Erau vieti de
sfinti si sfinte catolice. Cartea era de 428 de pagini, era
frumoas si instructiv. Am tradus-o foarte grbit. Ut a
luat manuscrisul n primire si la dat unde a crezut de
cuviint, la citit. n mna mea nu a mai ajuns. Nu stiu
dac a ajuns cumva afar si, n acest caz, unde e.
Vietile lor apar ca niste triri n care naturalul se
ntlneste des cu supranaturalul. Cazuri n care harul
divin a transformat cu totul omul, l-a ridicat la noi
dimensiuni si i-a dat noi calitti. Boli grave si vindecri
surprinztoare, n care medicina declar c vindecarea a
venit pe calea de sus". Deosebit de interesant este
prezentat moartea sfintei Tereza de Avilla. Contes
spaniol cu o vocatie religioas extraordinar nc de
mic, mult considerat ca sub inspiratiile diavolului de
duhovnicii ei nentelegtori, recunoscut mai trziu,
dup lupte grele, ntemeietoarea Ordinului Carmelitelor,
la 62 de ani era obosit, mbtrnit, plin de riduri.
Ceasul mortii i-a sosit.
Era ntre clugrite. Pe msur ce moartea era mai
aproape, fata ei se nfrumuseta, ridurile dispreau. O
roseat tinereasc se ivi pe fata ei. Nu mai era btrn,
obosit, frnt de marile poveri ce le purtase, ci era o
fat tnr cu o nftisare prosper, plin de sntate si
frumusete. Transformat astfel trecu pragul existentei si
122
nchiznd ochii trecu n lumea de dincolo. O arvun a
frumusetii de dincolo a primit-o pe pmnt n vzul

tuturor, n clipa mortii.
Comunismul de la noi n-a crutat nici francmasoneria,
institutie care dup unii l-a creat, si dup prerea
general, l-a sustinut, si care sub titlul de societate de
binefacere" a fost lsat de Lenin singura liber n Rusia.
Mai multi francmasoni au aprut la Aiud. Savel
Rdulescu, prietenul lui Nicolae Titulescu si subsecretar
la ministerul de externe, e printre ei, precum si ctiva
evrei. Erau deocamdat lgristi.
Consumau si ei polonicul de arpacas sau fasole ca si
noi ceilalti. Se fceau reparatii la zidrie, se spoia la Aiud.
Ei lucrau aici; nu degeaba erau zidari". N-aveau
costumul, dar aveau n mini mistria. Au aprut fostii
ministri trnisti, precum si ofiteri, membrii organizatiei
Sumanele negre" si altii. Nepotii lui Maniu, profesorii
Boil sunt aici, Ghit Pop, care a semnat armistitiul la 12
septembrie la Moscova ca reprezentant al Partidului
rnesc, e si el aici ca si altii. Pe domnul Ghit Pop,
scriitor, l-am ntrebat cum a fost armistitiul. Mi-a spus:
- Am plecat imediat dup 23 august, dar am fost
opriti ntr-o gar n Rusia pn ce rusii au ocupat toat
tara. Apoi la Moscova ne-a primit Molotov, ministrul de
externe. Ne-a pus conditii grele.
Am ntrebat:
- De ce?
A nceput s cnte cntecul soldatilor nostri ce-l
cntau n Rusia: Dou mere ntr-o basma, si am plecat la
Moscova..." si btea cu piciorul n pmnt.
- Ce-ati cutat aici? Acum semnati.
- Cum? Noi, care am mers cu rusii n rzboi contra
nemtilor, primim conditii de armistitiu mai rele dect
Antonescu?
- Fiindc el era tara, iar voi sunteti o aventur, a fost
rspunsul.
PASCAL
Cugetrile lui Blaise Pascal circulau n temnit n
originalul francez. Dar putini aveau acces la original.
Doctorul Ut interveni. Trebuie traduse, sunt de mare
trebuint aici, si m rug s le traduc. M-am asociat cu N.
Manolescu, profesor de romn si francez si avocat din
Buzu, s le traducem mpreun. Lucram ns numai trei
pagini pe zi, cci dup acestea el se declara obosit.
Lucram frumos. ntorceam fraza mult, uneori nceputul
intra la sfrsit si sfrsitul la nceput. Dar, dup ce am
tradus prima parte a crtii, el se eliber. A trebuit s
lucrez cel putin dou ore pe zi, cteva sptmni, pentru
terminarea traducerii. Acum, cnd n tar tindea s se
aseze gndirea comunist, gndurile" lui Pascal erau cu
totul trebuincioase pentru om si ntrirea credintei lui.
123
Cnd cei de la noi voiau s arate primatul ratiunii,
Pascal le arta calittile ratiunii, dar si insuficienta ei si

postula necesitatea recunoasterii unei ratiuni superioare,
care e Dumnezeu. i apoi, spune el, si inima are ratiunile
ei pe care ratiunea nu le cunoaste". Traducerea era
foarte cutat si se citea pe fascicole. Doctorul Ut o
administra. Nu stiu dac n noiembrie 1948, cnd s-au
interzis crtile definitiv, doctorul Ut a putut s o scoat
afar.
n tar se fcea acum o vie propagand pentru
alegeri. Era o lupt grea. Lumea si punea ndejdea n
Partidul National rnesc. Maniu deveni un simbol al
salvrii. Legionarii liberi au fugit la el si organizau cu el
lupta electoral. Comunistii erau agresivi si-i atacau la
ntruniri, dar masele erau cu el. La uzinele Malaxa din
Bucuresti unii muncitori s-au ridicat mpotriva vederilor
comuniste, dar Gheorghiu Dej a tras cu mitraliera n ei.
Comunistii cucereau mereu, cu ajutorul rusilor, pozitii
noi. Eu eram nelinistit si ngrijorat de cele ce se
petreceau la noi, de exploatarea trii de ctre rusi cu
ajutorul comunistilor. Societti ca Sovrom - lemn, Sovrom
- fier exploatau tara n chipul cel mai barbar.
n acest an 1946 s-a ncheiat ntre noi si rusi primul
contract comercial cu totul oneros pentru noi. El a fost
impus de Stalin cu niste metode ngrozitoare si de
neconceput, pe care le-am aflat mai trziu: 30 de bani
kilogramul de fin de gru, 5 lei metrul cub de lemn si
celelalte de asemenea. Se afirm c rusii au impus
tuturor trilor de sub influenta lor - Polonia, Germania
democrat", Austria, Ungaria, Romnia, Bulgaria,
Cehoslovacia - ca la orice vnzare la toate mrfurile 2%
din valoare revin lor, de asemenea si 2% la cumprare.
Era ceva grozav. Acum petrolul nostru exportat de noi
pleca n cisterne cu nemiluita n Rusia. Era o jecmneal
nemaipomenit. Multi sperau s scpm dup alegeri.
Poporul se alinia treptat n rndurile Partidului rnesc,
care alturi de rege, a crui situatie se cltina, rmnea
singura sperant. Andrei Vsinschi interveni la noi n
lupta electoral mpotriva partidelor istorice, liberali si
trnisti, pe care le numi partide arhaice.
Eu personal simteam n acel timp o durere profund
c nu sunt liber s intru ntr-o lupt cu comunistii pentru
aprarea pozitiilor crestine si anticomuniste. S stai
nchis, cnd trebuie s lupti si eventual s mori pentru
aprarea unor idei si convingeri profunde, era foarte greu
de suportat.
Niciodat nu am simtit povara temnitei, a lipsei de
libertate ca atunci. Iat si alegerile ce se credeau c vor
aduce izbnda poporului romn si oamenii care s-l
apere. 19 noiembrie, ziua alegerilor. La Aiud, comunistii,
neavnd oameni, l-au trimis pe Vucea ca reprezentant la
o sectie de vot. La alt sectie un student detinut. M
124
plimbam prin curte cnd sa comunicat la radio rezultatul
alegerilor. M-am oprit s ascult: judetul Alba 75%

national-trnistii, liberalii 9%, comunistii cu cei cartelati
cu ei 12%, etc. Au urmat asa patru judete cam cu acelasi
procentaj mare pentru celelalte partide si mic pentru
comunisti. Apoi emisiunea s-a ntrerupt. A doua zi s-a
comunicat rezultatul alegerilor n toat tara. Le-am
ascultat din nou. Cifrele erau rsturnate. Voturile
trnistilor erau acum trecute la comunisti si invers. Era o
mare deceptie. Eram pierduti. Poporul nostru nu mai
putea face nimic. Se luptase greu si biruise ntr-o unitate
deplin, dar acum totul i era furat. Iar anglo-americanii
ddeau dovad de o slbiciune total n fata rusilor, desi
aveau bomba atomic n mn.
Singurul reazem rmnea Dumnezeu. Oamenii nu
mai contau. Locotenentul Bleotu ne-a spus dinainte c,
fiind slabi, comunistii vor declara voturile altora ca ale lor
si vor iesi. i au iesit.
Protestele Apusului n-au contat. Stalin fcea ce voia.
n Anglia laburistii erau la putere de la nceputul lui 1945
si erau prieteni cu rusii, iar Truman n America se lupta cu
debarasarea administratiei sale de evreii ce o invadaser
si cu msuri pentru oprirea expansiunii comuniste n
vest, mai ales prin asa-numitul Plan Marshall". Franta
era acum dominat de spiritul comunist si neredresat
nc. Ea profita de ocazie si fcea procese nationalistilor
francezi si celor de nuant spiritual, acuzndu-i de
colaborare cu nemtii si i ucidea n numele patriotismului
francez. Iar filozoful de atunci de mare reputatie, Jean
Paul Sartre, a plecat la ONU si a spus: Dumnezeu a
murit... trebuie s ne conducem noi nsine. Recomand
singura cale comunismul."
Cine se mai uita la noi? Eram sacrificati. Dup ce ne-
au dat n mna rusilor, cu o usurint nejustificat, acum
ne lsau din mn. Ah! cu ct usurint au putut
popoarele mari s dispun de soarta popoarelor mici...
N-aveau acest drept. i nici astzi ele nu fac destule
demersuri ca s le scoat din adncul n care le-au
scufundat. Niciodat comunismul nu a avut un drum mai
deschis. Popoarele din Apus aveau destul putregai. Dup
doi ani de guvernare, partidul laburist englez a fost prins
de Intelligence Service cu spionaj pentru rusi: 7 ministri
trdtori si 30 de deputati spioni. Atta coruptie nu s-a
mai ntlnit n Anglia si noi asteptam ajutorul lor. Apusul
era putred.
FOAMEA
Lipsurile se ntindeau n tar si se resimteau puternic
la Aiud. Foamea musca din nou puternic la nceputul lui
1947 si dup. Hrana noastr era tot mai slab. Ni s-a
admis s vin n temnit vreo 60 de litri de lapte; era o
125
concesie fcut legionarilor, fiindc fceau temnit de
mai de mult. Erau dirijate cu grij spre cei bolnavi si spre

cei mai btrni, fr s se tin cont de culoarea politic.
Era o jertf pe care o fceau legionarii. Mi-amintesc c
seful biroului presei Partidului rnesc, un preot distins,
primind cte un litru, mi-a spus:
- Lng celula mea e Cristea Manea, bolnav. I-am
spus:
- Du-i si lui cte un litru zilnic si unii dintre noi ne
vom lipsi de el din timp n timp.
I-am zis s nu-i spun lui Manea cine i-l trimite, dar
dup cteva zile a vrut s stie cine i-l trimite. M-am dus la
el, m-a recunoscut si a nceput a plnge cu lacrimi mari.
Nu se putea linisti. I-am spus c, fiind bolnav, i se rezerv
cte un litru de lapte zilnic. A spus:
- Am bani, s v dau niste bani.
- Nu! Dumneata nu pltesti dect kilogramul de lapte
ce-l consumi dumneata, care ti se va da atta timp ct
administratia va admite s intre el n temnit.
ntr-o zi m chem:
- O s plec cu duba, zise. Am bani, dar n-am
mncare. Am trimis un tnr elev, Marin Rduc, s-i
cumpere niste brnz, salam si pine. Mi-a multumit si
nu l-am mai vzut.
TIFOSUL EXANTEMATIC
Mares tinu s ne izoleze pe unii dintre noi: ne lu
dup tabel si ne dezbrc la piele tocmai la locul unde
soseau cursele celor ce veneau la Aiud. Ne
perchezitionar amnuntit si ne duse unul lng altul n
celular. Dar n cteva zile izbucni tifosul exantematic la
Aiud. Iat-m si eu bolnav n mai 1947. De la cursa de
detinuti de drept comun ce erau dezbrcati la acel loc, si
noi ndat dup ei fiind dezbrcati, se vede c s-au luat
pduchii si unii dintre noi s-au mbolnvit.
Pe cei bolnavi ne-au dus ntr-o camer mare. Eram
vreo opt. Eram bine supravegheati mereu de doctorul Ilie
Niculescu, care nu era medic, dar ne ngrijea cu o
dragoste deosebit; doctorul Ut a fugit la Cluj dup
medicamente. A adus ceva. Dup perioada de incubatie
de 13 zile urmeaz perioada de manifestare a ei, tot de
13 zile. Cine a trecut de 13 zile e salvat. Mergeam ru,
temperatur mare, delir.
Am simtit c lng mine murise avocatul Mntlut
din Ploiesti, iar peste dou zile murise si un muncitor
calificat ce era de cealalt parte a mea. Mi-am zis n
gnd: moartea m ocoleste.
Veneau mereu s m vad unii prieteni nelegionari,
ntre care aproape zilnic Mircea Vulcnescu, precum si
unii camarazi. n delir, la temperatura de 40-41 grade,
126
auzeam cum url niste cini. Mereu mi suna n urechi
urletul lor. Preotul Ioan Florea veni cu o icoan a

Domnului Iisus Hristos si o asez pe perete ntr-o
margine. Mi-aruncam privirile spre ea s m ntresc, dar
era obositor pentru mine. I-am fcut semn s o aseze n
fata mea ca s m reazem de ea. Eram slbit la extrem.
Cam ntr-a 11-a zi sau a 12-a zi m priveau mai multi
si la un semn al lor: cum e?" doctorul Niculescu fcu un
semn c sunt gata. Eu am prins gestul lui si am rspuns
miscnd un deget ce semnifica: nu. A 13-a zi,
extraordinar: toti credeau c voi muri - lucru ce l-am
aflat dup aceea. Temperatura era mare si pulsul abia
mai btea. Dar n-a ncetat. n a 14-a zi eram salvat. Dar
att de slbit nct si cu ochii abia mai vedeam, ca prin
ceat. Nu puteam umbla. Cumnata mea, Opreana, sotia
lui Dan, fratele meu, a venit s m vad la vreo 3 zile
dup a 14-a zi grea. M-au dus doi la ntlnire, pe un
scaun, cci nu puteam merge. Tifosul acesta ti suge toate
puterile. A venit cu unele medicamente pentru mine si cu
alimente. Medicamentele au rmas pentru altii. Le-a luat
n primire doctorul Ut. Cumnata sa mirat ct de mult am
putut slbi. Dar, treptat, treptat, m ntremam. Acum
somnul e leac minunat. Dormeam bine, dar
convalescenta n-a durat mai putin de dou luni. Preotul
Florea mi-a spus ce spuneam cnd deliram:
- Auzi cum url cinii noii democratii! Trebuie s
avem niste suflete de sfinti ca s-i putem birui.
Peste cteva luni am iesit la lucru cu alti detinuti. Se
demonta linia ferat dubl. Lucram la demontare. Nu
prea eram supravegheati. Cci ntre Miscarea Legionar
si Partidul Comunist intervenise o conventie de
ntelegere: ea s nu atace pe comunisti, iar ei s o lase n
pace. Iat c se strecur un tnr ce era elev la arestarea
mea, Petru Baciu, si m mbrtis. Tip de erou, era de o
fort moral imens si de o putere de jertf rar ntlnit.
Mi-a adus un cojocel frumos, carne, brnz, pine si
putin slnin. El mi-a spus:
- Noaptea cnd ai fost arestat am venit cu
pasaportul pentru Italia. Am sosit la ora dou noaptea,
dar erai ridicat. Am fugit repede. La ora trei au pus paz
la poart. De soseam la alt or, eram arestat si eu.
Comunicarea lui m-a uluit. Se mplinise, deci, cu
precizie uimitoare anuntul fatidic: Cnd totul va fi gata
vei cdea"... Fantastic! Stm cu adevrat sub influenta si
puterea unor forte nevzute care stiu destinul nostru si
poate l dirijeaz n vreme ce noi credem c suntem
deplin liberi.
Ah, ct de mult atrnm de niste puteri de dincolo de
noi!...
GENERALUL ION PETROVICESCU

127
Doream s-l cunosc pe generalul Petrovicescu. Era si
el condamnat de Antonescu dup asa-zisa rebeliune din

1941. Dar n-a fost adus la Aiud. Admiram n el omul
viteaz si drept, energic si exceptional ca tinut moral.
Plin de scrupule, mare romn, care n 1934 a fost
procuror n procesul intentat de Partidul Liberal Miscrii
Legionare pentru uciderea lui Gheorghe Duca. Fost prim
ministru, si a dovedit mpreun cu tot completul de
generali o fort moral care i-a ridicat n admiratia
tuturor.
Auzisem c deja pe la Crciunul lui 1 941 ar fi fcut
urmtoarea afirmatie: Nemtii au fcut rzboiul gresit. Ei
au conceput si fcut efortul principal pe centru si pe
aripa stng, adic cea de la nord, lucru care le-a creat
dificultti enorme mai ales din cauza frigului. Ei trebuiau
s aib ideea de efort principal pe centru, spre Moscova
si pe aripa dreapt spre a cuceri obiectivele economice:
Batum, Baku si alte centre petroliere".
C generalul Petrovicescu a vzut bine se dovedeste
prin faptul c nemtii s-au corectat n primvara lui 1942 si
au fcut efortul principal pe centru si pe dreapta. Dar era
prea trziu. Numi amintesc momentul cnd l-am
cunoscut, 1945 sau 1946. Scund, frumos, ochi vii,
scprtori, plin de nerv, studios, amabil si atent. Cu un
accentuat simt al onoarei, suporta temnita cu brbtie si
demnitate. Spre cinstea si onoarea Romniei am vzut pe
mai multi generali fosti ministri suportnd cu acelasi
eroism rigorile temnitei: C. Pantazi, N.ova, Dobre,
Mardare etc.
Prin 1946, cnd s-a permis intrarea n temnit a
gazetelor
Scnteia" si Dreptatea" i duceam aceste gazete s
le citeasc. Era scrupulos, le citea cu creionul n mn si
sublinia ce i se prea important si, dac era ceva cu
deosebire important, atunci o trecea ntr-un caietel.
Vedeai n el omul de studiu care stie cum s citeasc o
gazet. Se interesa de toate.
Comunistii i-au fcut si lui un proces ca unuia ce a
fcut parte din guvernul lui Antonescu pn n ianuarie
1941. Critica pe Antonescu nu numai pentru lovitura de
stat din 21-23 ianuarie 1941, ci si pentru severitatea
extrem cu care i-a condamnat pe legionari dup niste
legi draconice si fr drept de recurs, lucru ce a permis
unor judectori ri s fac ce vor.
Nu era permis ca Antonescu s cear gratierea,
spunea Petrovicescu, de la niste ticlosi ce-l
condamnaser. Demnitatea lui trebuia s rmn mai
presus de aceast njosire". Admira pe mama lui
Antonescu, care ca o leoaic a srit si l-a mustrat pentru
acest fapt pe fiul ei. Felicitndu-l, prin 1948 la o zi festiv,
mi-a rspuns: Nu, nu multi ani! Putini si s fiu sntos!"
Nu stiu nici cnd, nici cum a murit generalul
Petrovicescu. Probabil n 1949, n nfometarea de atunci.
128
TRAIAN BRILEANU
A nu vorbi de distinsul profesor Traian Brileanu,
profesor universitar de la Cernuti, nseamn a uita de
una dintre cele mai frumoase figuri de filosof care a
trecut prin temnita Aiudului. Era profesor de filosofie si a
fcut parte din guvernul legionar din 1940, ca ministru al
Instructiunii Publice. De aceea a fost condamnat. nalt,
bine legat, uita de foamea Aiudului, preocupat mereu de
probleme filosofice. Avea o cultur vast si o minte
ptrunztoare. Despica problemele cu acuratete
surprinztoare. ndat ti dovedea c doctrina comunist
e o utopie si nu se poate realiza. Era senin si suporta cu
brbtie temnita. Nu se plngea. E interesant cum toti
profesorii de filosofie s-au purtat frumos n temnit. Ion
Petrovici, Mircea Vulcnescu, Grigore Popa, N.
Mrgineanu, toti au avut o tinut din cele mai frumoase
n temnit, ca si Traian Brileanu.
Mutat n Zarc din celularul nou orice legtur cu
aceast exceptional personalitate a culturii romnesti,
Traian Brileanu, a fost ntrerupt.
PROFESORUL ALEXANDRU MARCU

ntre cei 18 ministri ai guvernului Antonescu,
condamnati n lotul doi la cererea expres a Rusiei, ca
generalul Stoenescu, generalul Dobre, generalul ova,
era si Alexandru Marcu, profesor la Academia Comercial
si la coala Romneasc din Roma. Toti erau distinsi.
Dac l prezint deosebit pe Alexandru, Marcu e pentru c
avea si o nclinare religioas deosebit. Era si literat si
tradusese din limba italian un studiu despre Iisus
Hristos.
Dup ce a cunoscut lumea din temnit de la Aiud si a
fost frumos impresionat de purtarea detinutilor
legionari, ne-a ntrebat:
- Cum de au putut rmne n temnit acesti
oameni att de cumsecade? Cum de nu ne-ati anuntat si
nu ati cerut s v eliberm?
- Dumneavoastr nu stiati de noi? am ntrebat.
- Aici mi-e crucea, a spus el nchinndu-se. Noi nu
stiam ce e aici. Noi nu stiam dect c sunt numai ctiva
oameni ri ce au fcut fapte condamnabile, dar nu stiam
c sunt attia oameni admirabili cu pedepse grele si
nemeritate. I-am rspuns:
- Cererile noastre nu ajungeau la dumneavoastr. Misu
Antonescu si Eugen Cristescu se ngrijeau s le opreasc,
s le ascund si s prezinte cu totul alt imagine a
legionarilor din temnit dect cea real.
129
- Pcat, relu el. Cte greseli se ntmpl din
neinformare!
LUCRRI N INTERIORUL TEMNIEI
Numrul detinutilor crestea la Aiud. Vechiul canal de
scurgere nu mai era bun. Era ngust, cu o plac de ciment
deasupra. Trebuia un canal nou. Mares interveni n acest
scop. Ceru unor detinuti politici s lucreze la distrugerea
vechiului canal. Era o munc josnic: trebuia c scoti
placa de deasupra, s spargi plcile laterale unite cu
placa de dedesubt si s le scoti afar.
Aceasta nsemna a te murdri cu ceea ce era n canal.
Dar toti au refuzat. Pe ctiva, Mares a rupt o coad de
mtur n bti, dar nu i-a putut convinge s lucreze. Ei
nu erau legionari. Erau detinuti politici toti licentiati. Era
la amiaz. Mares a plecat la mas anuntnd c va veni s
cear altora s lucreze. S-a auzit n celular de isprava lui
Mares. tiam c nu va renunta. El putea pune detinuti de
drept comun s fac aceast lucrare dar, dup obiceiul
ce-l adoptaser, tinuse s o fac detinutii politici, ca s-i
njoseasc.
tiam c btaia va continua. Pn cnd unii,
nemaiputnd rbda, vor accepta s lucreze. Ca s scap de
bti pe ceilalti mam hotrt s intervin n aceast
problem. Am iesit n curte naintea lui Mares si i-am
spus. S-a mirat. Nu se astepta. A acceptat bucuros.
- Cu cine vrei s lucrezi?
- Organizez eu echipa de lucru.
- Bine! si ctre militian:
- S nu te amesteci n treaba lor. Lucreaz cnd vor si
stau ct vor. Numai i supraveghezi. Eram n curte. M-am
adresat celor ce m auzeau.
- Vreau s fac lucrarea cutare. Cine vrea s lucreze cu
mine? Imediat s-au oferit ctiva tineri studenti. Nu era
nevoie de toti. Aveam nevoie de cineva puternic, cu
brate tari, ca s ridice plcile. Beril era mai ncolo. L-am
chemat.
- Vrei s lucrezi cu mine? Iat ce avem de fcut.
- Da! Cum nu!
- Am nevoie de bratele tale la ridicarea plcilor.
- Bine, ne-am nteles! si imediat am si nceput
lucrul dup ce am luat sculele de distrugere. Cnd s-a
auzit n celular, unii comentau:
- S-a compromis printele Grebenea, si le prea
ru.
La vreo zece zile opinia s-a modificat. Toti au nteles
motivele mele fr s le fi dat eu vreo explicatie.
Lucrarea a mers bine si n dou sptmni s-a terminat.
Se fceau acum burlanele largi si lucram acum cu altii
la aducerea lor, pe un anume spatiu si n afara temnitei.
Pentru acest lucru l-am luat tovars pe preotul Ion
130
Smrghitan, distins si cu un suflet curat, nou venit n
temnit cu Nichifor Crainic, pe care l-a ascuns n casa lui.

Admirabilul doctor Ghingold, fost sef al Centralei
Comunittilor Israelite din Romnia, a venit la Aiud, dat
n judecat de evrei si condamnat la munc silnic pe
viat ca criminal de rzboi. Omul care i salvase pe evreii
de la noi de la moarte printr-o strdanie deosebit de zi
de zi primi de la evrei ca rsplat nchisoarea pe viat.
Atta orbire era de neconceput. Acuza? A colaborat cu
Antonescu la ducerea rzboiului, si ntr-adevr a
colaborat. Dar cum? Obligat, neputnd salva altfel pe
israelitii si. Ne-a explicat:
- M-a chemat Antonescu si a zis s fac rzboiul.
- Nu v duc n rzboi, nici nu v dau nemtilor care
v cer s v ucid. V las acas s faceti comert. Romnii
mor n rzboi, voi triti si cstigati... Dati-mi bani din
cstigurile voastre, s duc rzboiul; altfel i supr pe
romni.
- i ne-am nteles. Am impus comunittilor
noastre o sum lunar pe care s o dm lui Antonescu s
duc rzboiul. Ne mergea bine. Cstigam. Am deschis n
acest timp si arene sportive. Nemtii ns presau pentru
predarea noastr, dar Antonescu ne apra. Uneori am
avut dou ntlniri pe sptmn pentru interesele
noastre.
Dup sosirea lui si dup ce l-am cunoscut, mi-a plcut
si ne fceam vizite n celul. Ne ddeam din pachetele ce
le primeam. Era un om demn de stim. Era oarecum
singur. Cu evreii ce erau acolo nu putea fi prieten. Ei
fuseser trdtorii coreligionarilor lor. Cuta si el o
prietenie. ntr-o zi mi-a zis:
- Hai s lucrm si noi n fabric, la pictur, noi
amndoi. Am acceptat. ase luni am lucrat cu el pictnd
jucrii pentru copii. Ne-am mprietenit. Era un om cult si
distins. Mi-a cerut s-i fac un portret grafologic. I-am
spus:
- Vrei s ne certm? Dac portretul nu corespunde
felului cum te vezi dumneata?
- l vreau oricum, mi-a zis, si i l-am fcut. A iesit un
portret frumos: cult, inteligent, cu suplete de spirit,
echilibru, cumptare, combativ, dar, not negativ, nu cu
atacul direct, cavalereste, fat n fat, ci pe la spate. I-a
plcut. Mi-a cerut s-i fac un portret si al sotiei. Ea era
fiica unui rabin iugoslav. I l-am fcut dup o scrisoare si
ea a iesit ca o femeie bine nzestrat.
ntr-o zi, pe cnd lucram, o doamn foarte frumoas,
cu o blan de astrahan foarte frumoas, l cut. Au stat
de vorb vreo douzeci de minute.
- Cine era, l-am ntrebat.
- O jidoavc de-a noastr, sotia lui Gheorghe Apostol.
Sub Antonescu a fost prins ntr-o sedint comunist. Era
elev n clasa a opta de liceu si, speriati, printii m-au
131
rugat s o apr s nu fie condamnat greu. A primit
datorit mie numai vreo trei ani. A fost trimis la
Caransebes unde l-a cunoscut pe Apostol cu care s-a
cstorit apoi. edeau n Bucuresti n acelasi bloc. Dar, la
o vizit ce mi-a fcut-o, ea mi-a zis:
- Ghingold, ai colaborat cu Antonescu. Nu te iertm, te
condamnm. Zadarnic i-am spus c numai asa am putut
salva pe evrei. Struia:
- Te condamn.
- De ce ? i-a zis brbatul, ce putea face?
- Au murit evrei n lagre n Rusia, e vinovat!...
- Pi dac nu i-a putut salva pe toti! Bucur-te c din
dou milioane si vreo dou sute de mii a salvat dou
milioane.
- Pentru cei pierduti l condamnm.
- i, cum vezi, printe, m-au condamnat.
- Ah, ct ticlosie! Ce ingratitudine: cum pot fi unii
oameni att de josnici... Dar cea subtiric si nalt ce era
cu ea cine era?
- Tot evreic, secretara Anei Pauker. Un politist cu grad
nalt ce lucra alturi interveni:
- O cunosc pe sfrijita asta. Am prins-o n activitate
comunist de dou ori si n-am bgat-o n temnit. I-am
dat numai cteva lovituri la spate. Dar cnd eram n
cercetri la interne a venit s m vad. Eram ntins jos,
legat, si, insultndu-m, un picior l-a pus pe pieptul meu
si unul pe gt. Dar cnd mam nvrtit am azvrlit-o de pe
mine. Eram nc tare. Putoarea asa mi rspltea
bunvointa. Era prea slab, cum s-o bag n temnit? mi
ziceam. i am iertat-o. Dar ea, acum?
Mai redau un caz ca s art spiritul neierttor
evreiesc: generalul Calotescu, guvernatorul Bucovinei. El
mi povesti:
- Pe cnd eram la bi undeva, tnr locotenent,
am cunoscut o evreic tnr, frumoas, cu care m-am
mprietenit. Nu eram cstorit. A devenit amanta mea.
Ani de zile ne-am ntlnit la Borsec si ne-am iubit. Apoi s-
a mritat. Eu, fiind guvernator al Bucovinei, a venit la
mine si a intervenit pentru niste evrei ce urmau a fi
ridicati. Am salvat multe grupuri de evrei pentru ea. Nu
puteam face tot ce voiam. Nemtii erau peste noi. Arestat
dup rzboi, am trimis pe sora mea la ea s-mi dea o
mn de ajutor. Erau puternici, si ea, cum am nteles, si
brbatul ei. Dar ea a spus:
- Spune-i lui Calotic asa: dac un singur evreu a
suferit si el n-a intervenit, merit s fie condamnat.
- Cum puteam eu s salvez pe toti evreii de la noi,
adug
el?
Legturile cu doctorul Ghingold le-am pstrat si dup
ce n-am mai lucrat mpreun si ele au fost dintre cele mai
bune. Mai trziu am aflat c pedepsele criminalilor de
rzboi s-au redus la jumtate si astfel Ghingold s-a
132
eliberat dup ce fcuse vreo 14 ani de puscrie. M-am
bucurat foarte mult. Port o amintire dintre cele mai

plcute.
SLUJIRILE RELIGIOASE N AIUD

n interiorul temnitei sunt trei biserici: una catolic,
una ortodox si una protestant (calvin). n ele s-a slujit
tot timpul Sfnta Liturghie, singura slujire pn n
noiembrie 1948. Mares, spre sfrsitul lui 1947, m-a
nsrcinat cu conducerea cultului religios ortodox n
temnit. Slujea un preot oficial, iar eu fceam pe
cntretul si organizam aducerea la biseric a tuturor
detinutilor ortodocsi, pe rnd.
n biseric, pe lng stran, mai erau si dou dulapuri
cu sfintele odjdii si unele crti religioase si crti de cult.
Toti detinutii politici erau foarte dornici s ia parte la
slujba religioas. Mai ales senatorii si deputatii, precum
si fostii ministri si ofiteri. n constrngerea si asuprirea de
la Aiud, slujirea religioas era ca un balsam. Multi o
ascultau cu ochii n lacrimi, multi mi multumeau c i-am
dus la biseric fiindc eu stabileam cine s mearg, si
uneori i amnam pe cei de drept comun si duceam pe
altii, deoarece ei nu erau prea interesati de biseric.
Nichifor Crainic m-a rugat s nu-l evit, ci s-l chem
totdeauna cu titlul c e cntret. De aceea, oricine era la
rnd, eu ceream gardianului: deschide-l pe Crainic c am
nevoie de el la stran. Avea un glas baritonal foarte
frumos, dar de putine ori a cntat, cci era prea fricos si
nu voia s fie ru vzut de administratie c el cnt la
stran. M miram de aceast stare a lui, care, pe mine, ca
si pe altii, nu m preocupa nicidecum. Din moment ce se
admitea slujirea sfintei liturghii, cum m-as fi putut teme
s iau parte activ la ea?
Biserica era deschis mereu si unii intrau din timp n
timp s se roage. Pe lng unele crti de cult, eu puneam
n stran si unele crti profane, dar cu continut religios.
Unele erau salvate si aduse de la subsolul celularului ca
s fie citite. i ndemnam pe toti cei dornici de lectur s-
si aleag fiecare ce-i place din ele si s le duc n celule s
le ascund si s le citeasc pe ascuns. Un detinut din
Sectii (o parte a temnitei cu detinuti de drept comun) mi-
a trimis vorb:
- Avem aici vreo 5-6 mii de crti pentru ars. Veniti de
alegeti din ele ce vreti. Era un fost ofiter. M-am dus. Am
ales cteva sute, vreo cinci sute. Dar cum s le aduci s
nu te prind?
L-am rugat pe doctorul Ut s le crm mpreun n
celular si de aici n dulapurile din biseric. Am organizat
putin paz, mai ales pentru supravegherea lui Mares.
Le-am crat cu succes. Detinutul de drept comun ce ni le-
a dat era foarte bucuros de aceast isprav pe care o
133
fceam n comun. Crtile le puneam, apoi, treptat, la
dispozitia celor ce doreau lecturi religioase. ntre ele erau
si unele crti filosofice, precum si unele romane cu un
continut potrivit pentru nevoile celor ntemnitati.
*
Episcopul greco-catolic Ioan Suciu, mitropolitul nou
ales al Blajului, dar neconfirmat de guvernul nostru, si-a
anuntat vizita cu o slujire a sfintei liturghii n temnit. Era
un act de mare bucurie si sperant. Noi, ortodocsii,
ajunseserm la njghebarea unui cor religios ce cnta la
biseric cntrile liturghiei. Era compus din tineri, din
care doi erau greco-catolici. Ne-am hotrt s-l primim
srbtoreste. Era prima dat cnd un episcop romn
urma s viziteze Aiudul cu centrul lui, temnita, ce
adpostea acum peste patru mii de oameni: cu generali
comandanti de armat, ministri din toate guvernele de
dup 1 91 8, senatori si deputati n guvernele trecute,
ingineri, medici si arhitecti, profesori universitari, nalti
functionari ai Bncii Nationale, profesori, nvttori,
elevi, studenti si cteva sute de detinuti de drept comun.
Venea cu autorizatia Ministerului de Interne. La poarta
intrrii n temnit l astepta corul cu cntecul: Pe
stpnul si arhiereul nostru Ioan, Doamne pzeste-l ntru
multi ani!"
Cu corul l-am condus pn n biseric. Am adus la
biseric oameni din cei mai grei", s zic asa, ca s profite
de aceast vizit. Pn niste preoti slujir Sfnta
Proscomidie n timpul Utreniei, trei persoane: Grigorie
Baciu, fost prefect de Alba, preotul Ioan Florea si eu, am
putut vorbi cu episcopul n calota unde erau tinute
vesmintele sacre. Era om scund, pirpiriu, plin de duh.
Niste emanatii de sfintenie ca niste unde porneau de la el
si parc te atingeau fizic. Aproape o or discutia a fost o
desftare.
Era un om foarte cult, predicator de calibru mare,
romn integru, propagandist greco-catolic foarte activ.
Scrisese cteva crti valoroase n care se arta foarte bun
romn si crestin n acelasi timp. Acum, la cei 42 de ani ai
lui, la Crciunul lui 1947, a treia zi cnd oficia la Aiud, el
era un nume impus n societatea romneasc si apreciat
de toti, dincolo de deosebirile confesionale.
Cnd s-a retras s slujeasc Sfnta Liturghie, pn la
ctiva metri deprtare se simtea atmosfera de sfintenie
ca un magnetism ce iesea dintr-nsul. Slujirea frumoas,
predica ziditoare, au umplut inimile marilor detinuti ce le
ascultau. i cnd a spus c a tinut s slujeasc la Aiud
acestor oameni alesi" ce suport o dureroas lips de
libertate n conditii grele, unii sau nduiosat pn la
lacrimi.
Cnd a dat anafura, a mprtit si iconite cu Domnul
Iisus Hristos. N-avea voie s poarte discutii cu detinutii,
de aceea anafura o ddea tcnd. Trecerea episcopului
134
Ioan Suciu, care a murit mai trziu la Sighet, a lsat o
profund impresie la detinutii n Aiud.

Evreii erau cercetati regulat la Aiud de rabinii lor. n
fiecare an la srbtorile lor mari si de pasti li se aducea
pasca lor. Dar pe romnii ortodocsi nu-i vizita nimeni.
Biserica ezita, episcopii ei nu se sesizau. Unii erau
intimidati, altii erau nedumeriti de atitudinea ce urmau a
o lua n noua situatie politic de la noi, uitaser
temnitele care erau pline peste tot, uitaser c acum
trebuiau s fie mai activi pentru necesitti noi ce se iveau
n toate prtile: la familiile ndurerate pentru ridicarea"
unora dintre membrii lor si pentru cei ridicati, acolo unde
se gseau n numr mai mare.
Unii detinuti ortodocsi m ntrebau:
- Ce face Biserica noastr? Ne-a uitat? Dac statul ne
asupreste Biserica nu trebuie s fie lng noi? Ne-a
condamnat statul si n restristea noastr ea e
indiferent?
M simteam jenat, cci toate confesiunile vedeau
ntr-un fel de credinciosii lor, iar la noi nu se fcea nimic.
Am reusit s trimit o scrisoare protopopului Emilian
Cioran din Sibiu, pe care s o dea mitropolitului
Ardealului, Nicolae Blan.
n ea artam proportia detinutilor n Aiud, ortodocsi
fiind peste 73%; cum ceilalti sunt cercetati si ortodocsii
uitati, cum e o necesitate ca detinutii ortodocsi uitati s
fie cercetati. Ne-a condamnat statul, dar ne consider
oare si Biserica osnditi? Nu trebuie s vin ea cu
mngierea si cu toate mijloacele ei sfinte de usurare a
durerilor?
Protopopul Cioran a transmis scrisoarea lui Nicolae
Colan,
Episcopul Clujului, cci Aiudul era pe teritoriul
eparhiei sale. Sa sesizat si imediat a fcut demersuri la
Ministerul de Interne si a obtinut permisiunea vizitrii
detinutilor din Aiud. A venit cu ctiva consilieri la Aiud,
ntr-o duminic, s slujeasc Sfnta Liturghie si s dea
ceva daruri detinutilor. Mare i-a fost mirarea cnd Mares
i-a refuzat intrarea n temnit. Artarea autorizatiei si
protestul lui au fost zadarnice. S-a dus atunci si a slujit la
biserica din Aiud, si n predica ce a tinut-o a spus:
- Am venit pentru detinutii de aici, nu pentru
dumneavoastr. Am fost mpiedicat. Nu protestez numai,
ci urlu de rpirea unui drept al meu. Urlu de nedreptatea
ce mi se face.
Dar nimeni nu a luat n seam urletul" si de atunci
nici un episcop n-a mai intrat n temnita Aiudului dect
ca detinut. De sosirea Episcopului Colan la Aiud am aflat
mai trziu de la un preot al Aiudului care a venit ca
detinut.
FERICITUL AUGUSTIN
135
Doi fericiti" catolici m-au impresionat mai mult n

lecturile de temnit: fericitul Ieronim si fericitul Augustin,
ambii considerati sfinti n biserica catolic. Fericitul
Ieronim, tnr, frumos, literat plin de talent, n glorie la
Roma, adulat de femei, pe neasteptate fuge n Orient, se
ascunde de lume, citeste ntr-o grot crti orientale si
dup 20 de ani de izolare iese la lumin cu toat Biblia
tradus n limba latin n anul 405. E Vulgata, a doua
traducere n latin a Sfintei Scripturi. Luase parte la
disputele dintre nuantele eretice si Ortodoxie, fiind un
ortodox tare si necruttor care n atacul ereticilor s-a
caracterizat: Eu sunt ca boul care unde calc sfarm."
Fericitul Augustin a fost cel mai mare brbat al
bisericii latine din prima mie de ani. African, cu o viat
plin de aventuri, cu un condei inspirat, cu o sensibilitate
fermectoare n toate manifestrile sale, cu o vdit
sfintenie n trire n a doua parte a vietii, a cucerit pe toti
cei ce l-au citit, mai ales prin cartea sa Confesiones -
Mrturisiri.
Gsindu-se n temnit n frantuzeste, mi s-a cerut s
o traduc. Cu gndul la traducere am aflat c ea a fost
tradus de un profesor de latin, comandant legionar.
Acesta a tradus-o din originalul latin si a primit o prefat
scris de Corneliu Zelea Codreanu, dar nu a apucat s o
publice. Era numai manuscris. Am acceptat s o traduc,
desi nu puteam compara o traducere din limba francez
cu una din originalul latin. Dar, fiindc se cerea aici, m-
am apucat s o traduc. Cartea m pasiona. Lucram mult
si cu spor. Ea mi lua acum toate preocuprile.
Voiam s fie o traducere bun, care s poat fi
publicat ntr-o zi. Mi-am amintit c Sandu Mazilu,
profesor de filosofie n Brila, ndrznise si el s traduc
Fratii Karamazov, nu din ruseste, ci din limba italian.
Portretul grafologic pe care l continuam fr
ntrerupere era o alt destindere; de asemenea si
convorbirile la plimbare cu camarazii si cu alti detinuti.
SILE CONSTANTINESCU
ntre criminalii din Aiud era si Sile Constantinescu,
condamnat n 1934. El a fcut o crim oribil. Fiind
student si iubind o evreic, ca s pun mai repede mna
pe averea printilor, i-a omort pe amndoi si ntr-o
cldare i-a tiat bucti si i-a dizolvat cu chimicale.
Acum liber prin curte, cci s-a mprietenit cu
comunistii, m-a cutat si mi-a cerut asistent
duhovniceasc. Avea mari nelinisti, tulburri, mustrri
ale cugetului. Nu-l puteam refuza. Stteam cu el de
vorb, plimbndu-ne zilnic mai bine de o or. Asta
nainte cu cteva luni de a m apuca de traducerea
fericitului Augustin. Se linistea. Ca o compensatie a faptei
136
sale grozave a nceput s picteze sfinti, icoane. Pe Maica
Domnului, milostiv si ajuttoare tuturor celor din nevoi,

pe Mntuitorul, pe Sfntul Nicolae si alti sfinti. Am privit
icoanele lui, erau oribile. Cum puteau ele s fie frumoase
cnd el nu avusese timp prielnic s se schimbe?
Se mprietenise cu comunistii care l cultivau, dar ei
nu iau putut crea atmosfera prielnic unei pocinte
profunde n urma creia s se arate iertarea, izbvirea.
Era receptiv la ndemnurile mele, m cuta regulat, dar
nu stiu n ce msur vor fi avut vreun efect asupra lui, fie
si mai trziu. A fost luat de la Aiud si trimis la munc la
cmp, unde am aflat c era aproape liber si astepta
eliberarea total datorit unei interventii a comunistilor
din temnit, care erau acum n posturi mari.
Dac cu astfel de criminali te tii la distant n discutii,
efectul nu poate fi dect sczut sau nul. Trebuie s te
apropii de ei, s nlturi distanta, s le arti ncredere;
atunci ei pot renaste. Cldura inimii tale o aprinde pe a
lor, smerenia ta i nalt pe ei. Recunostinta celor ce s-au
renscut pentru mna ntins e mare.
Fericitul Apostol al Domnului, Iuda, fratele Sfntului
Apostol Iacob, n astfel de cazuri ne ndeamn s
procedm cu prudent: Pe unii s-i vditi de se vor
desprti, iar pe altii cu fric s-i mntuiti, rpindu-i din
foc, si s-i certati cu temere urnd si haina de pe trup cea
spurcat" (Iuda 1, 22-23).
GENERALUL ION STAVRESCU

Printul Alecu Ghica m-a ndemnat s observ cursele
care vin spre a sti noii sositi n Aiud. Fireste, ne interesau
mai ales cele cu detinuti politici, cci puteau sosi si unii
prieteni, cunoscuti sau rudenii si, pn s se lmureasc
cei din temnit, puteau avea nevoie de ajutorul nostru.
Astfel mai stiam ce se mai ntmpl cu noii veniti, cine
sunt, ce stiri aduc, etc. ntr-o zi a sosit generalul Ion
Stavrescu, fost comandant al corpului 7 de armat Sibiu
si cel ce a comandat armata a doua a noastr n vest. N-
am putut sta de vorb cu el imediat, ci mult mai trziu.
Era unchiul lui Mircea Nicolau, prieten al meu. Sotia
generalului era sor cu mama lui Mircea.
Vara, n closet, unde eram feriti, am putut avea prima
convorbire cu generalul. Era un om solid, nalt, chipes.
Se ntorsese plin de glorie de pe front. Rusii i-au dat
cea mai mare decoratie, aceea pe care o dduser si
regelui Mihai. Dar la Iasi l-au arestat evreii. Vina: fiind
comandant de divizie n Iasi, n-a intervenit n Iasi dup
cedarea Basarabiei n 28 iunie 1 940 s opreasc un
convoi de evrei ce au fost arestati, nchisi n vagoane de
vite cu usile btute n cuie si plimbati asa prin tar. Din
acestia, vreo 40 au murit din pricina cldurii nainte de a
li se fi dat drumul. Cei nchisi n vagoane, vreo opt sute,
137
se afirm, au fost nchisi astfel pentru furia ce a strnit-o
stirea c la retragerea din Basarabia evreii au manifestat
acte de o crunt dusmnie si n unele locuri au tras cu
mitraliere si pusti n armata romn. Dar Stavrescu mi-a
spus:
- Eu habar nu aveam de acest fapt. Nu intra n
atributiunile mele de a interveni, ns mai nti nu stiam.
n proces m-a aprat, dac aprarea lui se poate numi
aprare, marele penalist Ionel Teodoreanu. El era att de
intimidat de evrei, nct si-a nceput pledoaria asa: Pe
acest inculpat nu-l acuzm noi, cei vii, prezenti aici. Pe el
l acuz aceste victime nevinovate. Acesti oameni cinstiti,
morti din neglijenta noastr; ei ntr-un glas l acuz pe
clientul nostru, generalul Stavrescu". Eram uluit. Unde
m gseam? Pe cine pusesem aprtor? Am nteles tot ce
va urma. Nu mai speram nimic. i binenteles am fost
condamnat greu.
S rmanul general, erou n timp de rzboi, moare n
timp de pace n temnit, osndit pentru acte din timp de
pace ce nu-l priveau. Ca atare era complet nevinovat. El
muri repede. La statura lui, mncarea era mult prea
putin pentru a rezista.
AVOCATUL PETRE PANDREA
ntr-o dup-mas, printul Alecu Ghica m invit s
gustm mpreun ceva dintr-un pachet ce-l primise de la
Iasi. La urm am mncat si niste struguri minunati. El mi-
a spus c un coleg al lui de la Mnstirea Dealului a sosit
n Aiud. tiu c i-am citit cartea Portrete si controverse",
care m-a nfuriat prin nedreptatea ei, dar s nu fiu
suprat si s nu am un dinte ascutit mpotriva lui. I-am
promis. Dar, tocmai cnd s plec, intr Petre Pandrea n
celula printului Ghica. Primire foarte cald. M prezent.
Ins voinic, puternic, negricios, cu ochii scprtori, doar
dup cteva propozitii domnul Pandrea mi-a devenit
simpatic. Uitasem toat nemultumirea dinainte. Era
incontestabil un om agreabil, foarte inteligent. Peste
cteva zile l-am ntlnit n curte, undeva, cu o lopat n
mn, rnind niste gunoaie lng o bltoac. Era cu
minile murdare.
El mi-a zis:
- Iat un scriitor ce a scris nou crti cum se prezint.
Astea-s mini de scriitor?
- Domnule Pandrea, i-am rspuns, dup ce veti iesi din
temnit, veti scrie cea mai bun carte a dumneavoastr.
Experienta de aici va rodi n productiile de viitor.
- Viata aici e grea. Te-as ruga ceva, vreau s cred n
Dumnezeu. D-mi un ajutor spiritual. Eu acum sunt ateu,
dar vreau s cred. Credinta e un mare ajutor n temnit.
Iat, eram la interne cu nc patru prieteni si un rabin.
Prietenii toti erau cu doctorate si erau atei ca si mine.
Rabinul se ruga zilnic si era linistit. Noi nu ne rugam, dar
eram nelinistiti. Ne gndeam ce va fi cu noi.
138
L-am ntrebat:
- De unde-ti vine dumitale linistea?

- Din rugciune, ne-a zis el, si din credinta mea.
Vreti s m rog si pentru voi?
- Nu. C noi tot nu credem. i el continua s fie linistit,
si noi nelinistiti. El ncerca s ne conving n discutii c
exist Dumnezeu, dar noi l respingeam. Dar ntr-o zi unul
din ei zise:
- Dar dac el are dreptate? c prea e linistit. Vreau s
cred si eu ca s ajung la liniste. Am nevoie de credint
acum. E adevrat c nu e cavalereste s ceri ajutorul lui
Dumnezeu dup ce ai tgduit. S recurgi la El cnd esti
la necaz. i altdat s nu stii de El.
Dup ce m-am minunat cum i aduce pe comunisti la
credint, i-am zis:
- De asta te-a asezat Dumnezeu n pozitia aceasta
si te-a adus aici, ca s-ti dea putinta s-L cunosti si s
crezi n El. Nu trebuie s ne rusinm s cerem ajutorul lui
Dumnezeu cnd suntem la nevoie, chiar dac nainte L-
am tgduit. Dumnezeu cunoaste slbiciunile noastre si
pe cel ce vrea s-l salveze i d putinta ntoarcerii si a
cunoasterii Sale. Dumnezeu e singura fiint de la care toti
putem cere fr ca vreunul s se rusineze si care poate da
fiecruia dup trebuintele sale. ti stau cu drag la
dispozitie cu slabele mele puteri.
Cum el fcuse studii universitare la Berlin si Paris,
dup ce-si luase licenta n drept la Bucuresti, i-am dat
Biblia, traducere n francez, s o citeasc si s nceap
cu Noul Testament si apoi cu marii Sfinti Prooroci Isaia,
Ieremia, Iezechiel, Daniil.
ntruct el sttea cu fostii lui tovarsi de la Interne, l-
am mutat cu altii n celul, considernd c nu este
potrivit s rmn cu ei. I-am gsit tovarsi credinciosi,
cu preocupri spirituale si tari n suportarea suferintei
temnitei, dar el, iesind afar si citind fr grij Biblia, l-a
vzut un militian evreu, singurul militian evreu dealtfel, si
a vrut s i-o ia. El s-a mpotrivit, a fcut scandal. Pandrea
a spus:
- Eu v-am aprat pe voi si acum mi luati Biblia?
Pn la urm, directorul Gutan l-a chemat, l-a
mustrat si ia luat Biblia. I-am dat imediat alta, n
nemteste, rugndu-l s o apere mai bine. ns se ivi alt
incident: la pachetul ce i-a venit, gardianul de la pachete,
cotrobindu-i toate 5 kg, a lsat s cad pe alimente
niste fire de tutun. El a fcut observatii si s-a certat cu
gardianul, care l-a njurat de mam. El a artat c nu
merit atitudinea aceasta, ci recunostint, pentru c pe
toti comunistii mari i-a aprat n proces. Dar gardianul l-a
njurat din nou.
- Ce cauti aici, m, dac ai fcut astea ? Bagu-te
n..., si l-a prt directorului care l-a izolat n Zarc, la
parter, n celulele cu zarzavaturi pentru iarn; numai n
celulele de deasupra erau detinuti. Nu i s-a lsat nici o
139
carte. Am aflat de la altii de situatia lui. Era scos o or pe
zi, singur, la plimbare.
L-am rugat pe cel ce era seful echipei de scos
zarzavaturi pentru buctrie, un legionar, s-i pun zilnic
un morcov crud la locul de plimbare sau un colt de varz
sau o ceap.
Totodat, cumpram de la cei ce frmntau pine
cte o pine n fiecare zi, cci pe fiecare cuptor primeam
o pine care era de 250 de grame, si am reusit s fac s o
primeasc zilnic. Dup o lun, a fost scos din izolare, dar
acum, la finele lui 1948, se nrutti situatia de la Aiud.
Nu ne mai puteam vedea usor. ntmpltor l-am ntlnit
tocmai cnd se pregtea s fie mutat n lagrul de la
Trgu Ocna si cnd, fericit, mi-a spus:
- nc n-am intrat n biseric, dar sunt la us. ti
multumesc mult si rmi pe toat viata duhovnicul meu.
Pentru a completa datele despre Petre Pandrea
trebuie s spun c pn la izolarea lui am avut multe
discutii cu el. l ntrebasem:
- De ce ai fost bgat n lagr?
- Fiinc am aprat unele procese pe care rusii le-au
numit procese antiruse, desi ele nu aveau nimic contra
rusilor. Bieti soldati de-ai nostri ce erau de paz naintea
unittilor lor, au dat n rusii ce-au dat peste ei cnd nu s-
au supus somatiei s se opreasc. Li se fcea proces si
avocatii nu ndrzneau s-i apere.
Atunci lua procesele Pandrea, n ideea c toti trebuie
s fie aprati si toti au dreptul la asistent juridic.
Alt motiv fundamental e acesta. Cnd Gheorghe
Dimitrov fcu o vizit n Romnia ca sef al Bulgariei, dup
primirea oficial ce i s-a fcut si dup convorbirile cu
guvernul nostru, a spus:
- Vreau s vorbesc n particular cu un singur om:
cu Petre Pandrea, pe care el l convertise la comunism,
ntr-o bodeg din Berlin.
i vorbi cu el ntr-o cas particular. Dimitrov i-a
spus:
- Rusii vor s ne rpeasc orice libertate de
miscare. Vor s ne subjuge total. Propun o confederatie
balcanic din Romnia, Bulgaria si Iugoslavia. Uniti, vom
fi mai puternici si vom rezista mai bine.
ns dup plecarea lui Dimitrov, care era rezistent la
demersurile rusilor, veni un colonel rus si-l ntreb
bnuitor si ce au discutat, cci rusii aflaser planurile lui
Dimitrov.
Mai aprase si procesele unor fruntasi trnisti. Mai
era si cumnatul lui Ptrscanu, care era suspect rusilor, si
care recomanda prietenilor si necomunisti s fug din
Romnia. n martie 1 948, a fost arestat, iar n 1 954,
mpuscat. El, dup convorbirea cu Dimitrov, deveni
140
indezirabil si arestat naintea cumnatului su. Despre
cumnatul su Pandrea mi-a spus:

- ntr-un cerc intim a zis: Am fost pn acum mai
ales megafonul rusilor. Vreau de acum ncolo s devin
mai ales megafonul neamului romnesc". Dar rusii au
aflat aceast declaratie a lui. Ea e cauza arestrii lui, nu
cea de la Cluj, cnd a declarat: Mai nainte de a fi
comunist sunt romn".
POEZIA N AIUD
Doi poeti mari ai trii se gseau acum arestati si
condamnati la Aiud: poetul legionar Radu Demetrescu
Gyr si Nichifor Crainic, profesor de teologie, mare gazetar
si directorul celei mai bune reviste din Romnia,
Gndirea". Ambii scriau si n temnit. Crainic a scris un
poem frumos, n vreo sut de strofe, cu titlul Baldovin si
Mdlina", precum si alte poezii. Dup o discutie cu niste
unguri asupra Ardealului - cci ungurii oriunde se gsesc
pun problema Ardealului, obsesia lor - a fcut noaptea,
ca rspuns, poezia Eu". E o perl.
Mi-a spus-o a doua zi. E ceva superb. O pledoarie
minunat pentru Transilvania. Radu Gyr, mai tnr, era
mai productiv. A scris cntece extinse n versuri populare
de zeci si chiar peste o sut de strofe ca de pild
Cntecul olarului", precum si poezii mai scurte. Ele erau
foarte cutate si detinutii le nvtau pe dinafar. Poeziile
erau o hran sufleteasc cu totul necesar celor osnditi.
Erau un mare reazem pentru ei, un pivot de sustinere si
un ndemn la aprare si lupt. Redau aici dou poezii ale
lui Radu Gyr.
Ciresul
Mi-e sufletul ca un cires n floare i-nfloarea lui tot
soarele l am, Sunt mii de rami
i o privighetoare vrjit cnt-n fiecare ram.
Furtuni ce-au smuls goruni din rdcin Trecut-au si
prin floarea de zpad i scuturndu-i ramii ce se-nclin
Lui nici o floare n-a putut s-i cad.
O, Doamne, azi, cnd nimeni nu mai poate S-
nfrunte al ispitelor sudum,
Cnd nspre iad duc drumurile toate Iar nspre rai un
singur drum,
Trimite-mi ngeri astfel s m poarte S nu m
ntinez la nici un pas i sufletul s i-l aduc la moarte
mbttor ca floarea de alcas.
141
Portret
i-atunci cnd nu voi mai veni nicicum Cu pasi pe
care nimeni nu-i asteapt, Ci doar cu pasi ce nu ating
vreo treapt i-abia plutesc de-un dureros parfum,
Vechi jilturi ce prin colturi se desteapt mi vor
ntinde brate moi de fum. i ca o floare-n fiece album S-o
scutura o fraz sau o soapt.
Vor plnge-n aer pasii selenari, Btrnul scrib prin
noapte o s geam i-ntr-un portret uitat din ani scolari
Un licean ce-n vreme se destram i-o ridica o clip ochii
mari i ochii mei m vor privi din ram.
Mai erau si alti poeti neconsacrati si unii care acum
se ntlneau cu muza, precum Constantin Dragodan din
judetul Teleorman, tefan Vldoianu din judetul
Constanta, Nicolae Borza din Slistea Sibiului. Redau aici
o poezie a lui Constantin Dragodan care circula la Aiud cu
o frumoas melodie:
Sitarii vin si-au nflorit castanii In maiul trectoarei
tinerei, Curnd ca mine-o s ne-ngroape anii Sub viscol
de regrete si tristeti.
Refren:
si cerne-ncet zpada,
In faldurile noptii, luna plin
Ascult serenada
Ce-o inim rnit ti-o nchin.
O, vin la fereastr Sub claruri vesperale S-arunci o
floare-albastr Ca-n vremi medievale.
Refren:
si cerne-ncet zpada...
i o roman cu o frumoas melodie, de studentul
Nicolae Borza:
Roman
Ne desprtim si totusi te iubesc mi ard n gnd
frumoase amintiri Trecutul vreau din nou s-l retriesc
M-ntorc n parcul primei ntlniri.
E parcul trist si frunze cad pe drum In mine vise dragi
se prbusesc S strng o clip umbra ta de fum Pe-alei
uitate singur rtcesc.
142
Ne desprtim si totusi te iubesc Triesc acuma cel din

urm dor Din drumul tu as vrea s te opresc Esti primul
vis si ultimul fior.
Te vd cum treci prin palidul apus Se-asterne

nserarea peste noi M uit, nu te mai vd, de-acum te-ai
dus i totusi te astept s vii-napoi.
Vldoianu avea multe poezii si traducea foarte
frumos din Baudelaire.
Mai erau si altii care fceau ncercri poetice. Crainic
obisnuia s-mi recite, cnd nu se putea altfel, noile sale
creatii sub dusul de la baie, unde stteam vreo 40 de
oameni 20-25 de minute. De la Radu Gyr le aflam n
celul. Ca destindere la Aiud jucam sah, vechea mea
pasiune. La un concurs pe temnit de la care n-am putut
lipsi, am luat premiul nti mpreun cu un admirabil
inginer basarabean, tnrul Sergiu Marcoci, despre care
am auzit mai apoi c a murit de foame la Aiud.
Era un om excelent si promitea mult. Continuam cu
traducerea Mrturisirilor. Pe cnd tradusesem dou
cincimi, Crainic le-a vzut si le-a ludat mult, dar apoi,
artndu-le lui Radu Gyr, acesta mi art un loc unde mi
spuse c am srcit sensul si m ndemn s fiu mai atent
si s nu m grbesc. Deci nu era multumit de felul cum
lucrasem. Am revenit asupra ctorva locuri si am tinut
cont de ndrumrile date. Lucram cu spor, nu oboseam
usor. Rezistam la munc lung.
Cte un portret grafologic ce-l fceam ntre timp, ca
divertisment, mi aducea uneori ca rsplat ceva hran
bun dintr-un pachet nou sosit. ntr-o zi dup-mas, ntre
cei cu pachete a fost si Mircea Vulcnescu. Detinutii
trebuiau descuiati s mearg s-si ia pachetele.
Gardianul de pe crucea celularului ntreb pe un altul:
- Care Vulcnescu? Rspunsul:
- Criminalul!
Dup ce si-a luat pachetul, domnul Mircea
Vulcnescu m chem s gust ceva din pachet si-mi
spuse:
- Ai auzit cum m-a strigat? Criminalul.
Omul de o blndete deosebit si de o omenie
ngereasc era numit criminal, desigur, dup cum era
calificat prin sentint: criminal de rzboi. n ce situatie
143
ingrat ne gseam amndoi si mai toti detinutii politici
de la Aiud si din alte locuri din tar...
n acest an 1948, alungat fiind regele din tar,
comunistii nostri au dat cele mai severe legi pentru
ntrirea lor deplin la putere: la 11 iunie au nationalizat
n chipul cel mai radical ntreprinderile, lund pn si
morile mici si pivele din mna oamenilor. Aici se vede
spiritul iudaic excesiv si nemsurat. Legea nvtmntului
prevedea excluderea religiei din scoal, toate ntreau
pozitiile comuniste si restrngeau tot mai mult liberttile
si drepturile poporului romn.
n octombrie 1948 s-a dat o lovitur puternic si
Bisericii unite sau greco-catolice. Desfiintarea ei,
interzicerea functionrii ei ca o confesiune independent
si trecerea ei la Biserica Ortodox.
Lucrul s-a fcut cu mari convulsii si asupriri ce au
rnit adnc poporul romn. Legturile cu Apusul erau de
acum rupte total. Pe lng o multime de preoti ortodocsi
arestati ca opozanti sau indezirabili, sau pentru niste
preri ce exprimau duhul credintei ortodoxe, a venit
acum rndul preotilor greco-catolici ca s nfunde
puscriile, pentru c nu voiau s devin ortodocsi cu sila.
Teroarea se ntindea n tar si efectele ei se vedeau si la
Aiud. Hrana slab dobora pe rnd pe unii detinuti politici
mai btrni. Cdeau jos din picioare la plimbare, erau
dusi n celule, li se da jumtate de litru de lapte, dar n 2-
3 zile erau gata. Se stia: a ajuns la lapte, moartea e lng
el. Cci, n acest timp, n a doua jumtate a lui 1948, nu li
se mai ddea lapte bolnavilor, ci numai muribunzilor.
ntre cei dinti czuti la plimbare n toamna lui 1 948 a
fost Constantin Busil, ministru antonescian din Piatra-
Neamt.
Cei morti erau bgati ntr-o lad de brad si crati la
cimitir. Pe ctiva i-am condus si eu si le-am cntat
prohodul ca dascl. Mai trziu s-a interzis orice slujire
funerar. Mortii, cte doi-trei deodat n car, erau dusi
grbit la cimitir, ngropati fr cruce si fr vreun semn
dup care s se poat afla identitatea lor. Fenomenul era
impresionant: rnd pe rnd la plimbare cdeau jos cei
btrni, slbiti si lihniti de foame.
Era o durere tcut fr imprecatii mpotriva celor ce
provocau aceste dureroase ucideri. Fiecare si astepta
rndul. Urrile la zile festive sau la zile onomastice nu
mai puteau fi La multi ani!"- ar fi fost de prost gust - ci
V urm dac e posibil iesirea de aici si nc vreo ctiva
ani buni." Pe un ungur, brbat tnr, tat cu sotie si doi
copilasi, de alturi, mergnd s-l vd ca s-i dau cteva
cuvinte de mngiere, l-am gsit mestecnd bucata de
spun ce o avea n camer. Zadarnic ncercam s l
opresc. Foamea l rodea prea mult. Mnc toat bucata si
peste noapte muri. Dar cei din camer nu-l anuntar
dimineata ca mort, ca s-i poat lua turtoiul si terciul ce
se ddea dimineata la dejun.
144
Terciul, fcut din fain de porumb fiart n ap si
ndulcit cu 8 g de zahr pentru un detinut, din portia de

250 de grame pe lun, cum era si uleiul, se prea c e
att de bun nct unii ofiteri ce comandaser osti se
mirau ct e de bun si spuneau c ar trebui s se introduc
n dejunul trupei; ntr-att ddea foamea gust terciului
pe care numai oamenii cei mai sraci si numai cteodat
l iau dimineata la dejun.
Preot Nicolae Grebenea TINERI LEGIONARI ARESTA I
N 1948
Stpni acum pe putere prin nlturarea adversarilor
n frunte cu regele, comunistii au emis o serie de legi ca
s le asigure succesul: legea cultelor, a instruciunii
publice, nationalizarea ntreprinderilor, reforma
monetar, proclamarea trii ca republic popular si
altele.
Scurta convieuire asa-zis pasnic dintre ei si
legionari, stabilit printr-o conventie din 1946, ncet.
Comunistii erau tari, toate partidele politice ale trii erau
interzise. Era un partid unic: cel comunist, singurul
admis. Deci, fiind tari, puteau acum s atace si s
distrug pe legionari. Conventia, se vede, a fost necesar
numai pn s-au organizat, perioad efemer de liniste.
Fr vreo provocare legionar, ei au rupt conventia si au
nceput arestrile de tot felul: intelectuali, trani si
muncitori, studenti si elevi, bieti si fete. Toti cu o furie
deosebit au fost arestati si btuti. Btile erau la
Interne, n capitalele de judet. Ele erau crunte, mai
nainte de a ncepe ancheta. Metoda era s te ia ntr-o
serie de lovituri, de nu mai stiai de tine - Ca s-i
nclzim", spuneau ei - si apoi strigau: Spune!"
Anchetele tineau zi si noapte. Unele au tinut cteva
zile, altele cteva sptmni, iar altele cteva luni, chiar
si 8 luni. Era nspimnttor si cu totul neomenesc.
Arestrile au nceput deja n mai 1948, ca studentii si
elevii s n-aib cum s-si ia examenele, si-au continuat
apoi mereu. Cel ce organiza anchetele era ministrul de
interne, Teohari Georgescu, evreu, ajutat de o seam de
evrei de alti la Ministerul de Interne, ntre care Dulgheru
era colaboratorul lui principal.
Excesele lor au rmas de pomin. Binenteles c au
gsit si romni excesivi si inconstienti, cozi de topor, care
au uitat c au de-a face cu oameni, si au trecut la
atitudini bestiale.
Arestrile ce se fceau acum nu erau pentru
activitate contrar Partidului Comunist, ci simpla calitate
de legionar era suficient pentru a fi arestat. Unii
actionaser, e drept, dar altii n-au activat dup 1946,
erau ridicati toti de-a valma, pentru c Partidul Comunist
voia s dispar orice opozitie, nu numai n manifestare, ci
si n felul de a gndi si de a concepe lumea.
145
Toti trebuiau adusi la unison, si unii considerau c a
fost o mare greseal si chiar o crim faptul de a fi gndit
altfel dect gndesc comunistii. Ei erau att de
nfumurati, att de ncreztori n ei nsisi, nct lumea
parc ncepea de la ei. Pretindeau c dezvoltarea stiintei
confirm justetea doctrinei si vederilor lor si deci toti
ceilalti se gsesc n eroare si dac activeaz contra
comunistilor sunt n contratimp.
Proclamau noul si urma de la sine c ceea ce era
vechi era ndoielnic sau chiar ru. Uitau c n Rusia se
fcea o experient tragic n aplicarea unei doctrine
politice neverificate si care nc nu reusise, desi se aplica
fr vreo opozitie a unor partide si a constat pn acum
numai din sperante si promisiuni.
Totusi ei o luau ca pe cel mai sigur lucru si militau
pentru el cu o nversunare nemaipomenit. Uitaser sau
nu voiau s vad c fizica atomic ce se dezvoltase att
de mult n secolul nostru nu numai c nu-i confirm, dar
venea cu dovezi irefutabile si peremptoriu c n lume nu
exist numai materia, ci si spiritul, c spiritul e superior
materiei. Ea aducea dovezi precise despre existenta lui
Dumnezeu; totusi comunistii o tgduiau si combteau
religia ca nefondat si chiar pgubitoare.
Dictonul lui Marx: Religia e opiul popoarelor" era pe
buzele tuturor. Afirmau c materia e singura realitate, iar
n ce priveste viata erau evolutionisti. i desi puteau sti
c un tran rus i-a pus n ncurctur pe 92 de savanti
rusi ce erau la un congres stiintific cu urmtoarea
ntrebare: Dac nu exist Dumnezeu cum exist oaia?
Voi spuneti c viata s-a dezvoltat treptat, trecnd de la
simplu la compus, de la nevertebrat la vertebrat, c n
lupta pentru existent, pentru spatiu, animalele cele mai
bine nzestrate au rezistat iar cele slab nzestrate au
disprut. Iat oaia e slab nzestrat. Ea fat un singur
miel, rar doi, si are dusmani puternici: lupul care fat
cinci ctei si chiar mai multi: ursul, leul, leopardul,
vulpea, vulturul. Cum exist deci oaia dac nu exist
Dumnezeu? Cci numai trziu a fost mblnzit si
protejat de om". Ei mergeau nainte ca si cnd cele ce
afirmau erau deja dovezi dovedite. Nimeni n-a mers
nainte cu ochii nchisi ca acesti oameni. Tgduiau
evidenta.
Mii de oameni intrau acum n temnit. Culegerea lor
se fcea cu violent. Numai rareori s-a folosit
subterfugiul: Mergi pn la noi, e nevoie de o declaratie
numai. Se va ntoarce acas".
Dar nu luau numai legionari, ci si alti oameni. Orice
denunt, orict de nentemeiat, devenea motivul unei
arestri. O spaim a intrat n toti.
Cunoscndu-i pe multi dintre cei nou veniti,
cunoastere ce s-a fcut n decurs de mai multi ani, eram
impresionat de calitatea lor deosebit. Erau unii tineri
nscuti n anii 1922-1924, toti exceptionali, buni, seriosi,
146
blnzi, ndatoritori, amabili, bine pregtiti, cu studii
universitare, unii cu dou licente, plini de bun simt si de

omenie. Erau superiori celor veniti n 1941-l943. M
bucuram enorm privindu-i. M rugam lui Dumnezeu si-i
multumeam uneori cu lacrimi, spunnd: Ah, Doamne, ti
multumesc din adncul sufletului pentru acesti tineri
exceptionali... E oare cu putint s rsar n mijlocul
neamului nostru niste tineri att de minunati? Ei sunt
rodul darurilor Tale. Fii proslvit n veci".
n cursul verii au venit si ctiva tineri studenti din
Partidul Liberal si unii din Partidul National rnesc.
Erau nc vioi, plini de sntate si de sperant. Nimeni
dintre ei nu bnuia c stpnirea comunist se va ntinde
peste tara pe o perioad att de lung.
Stalin comunicase lumii urmtoarele: Am luat toate
msurile pentru 20 de ani. Nici o schimbare important
nu se produce n lume n acest interval". Unii stiau de
aceast nspimnttoare declaratie pentru cei ce se
aflau sub cizma sovietic, dar foarte putini o puteau
crede.
Mai toti speram ntr-o interventie american. Speram
c ne vor salva americanii. i asteptam s vin. Discutnd
cu unii generali, asupra perspectivelor de viitor, ctiva,
plini de tristee, au spus:
- Un rzboi mare se pregteste greu. Nu se cunosc n
istorie dou rzboaie mari unul dup altul. Trebuie s
vin alte generatii si s cugete a-l pregti si a-l face. E
probabil c noi vom muri aici.
Era prea grozav s spun adevrul ntreg. De aceea,
au spus probabil".
Preumblndu-m prin curte eram nfiorat vznd
attea mari personalitti ale trii plecnd la plimbare, n
calitate de detinuti, obligati s spun gardianului: S
triti!". Erau noii veniti, de la generali de armat la
cpitani, profesori universitari, medici, arhitecti, ingineri,
avocati: directorul uzinelor Resita, presedintele
consiliului de administratie al Societtii Petrosani, Ion
Bujoi, si directorul general al Societtii Petrosani,
Gheorghe Bals, functionari superiori, nvttori, ctiva
trani etc., crema" societtii romnesti. Ct de
nestatornice sunt mririle omenesti... Ct de trectoare...
mai schimbtoare dect visurile... cum spune o cntare
bisericeasc.
ISTRATE MICESCU
Dac pentru unii termenul trecerii n cealalt lume
nu era fixat, pentru altii, mai putini, acest termen trebuia
grbit. Nu era permis s moar oricine n liniste, topit de
foame, frig, mizerie si asuprire. Unii trebuia s dispar
mai curnd. Cei alesi" erau indicati de sus. i metoda se
gsea: unii erau luati, dusi cu trenul, dar nu se stia unde
147
au ajuns, se afla dar c nu au ajuns la destinatie, c nu au
ajuns nicieri, si c nimeni nu mai stie nimic de ei. Ei erau
ucisi. Cum si unde? Tain. Destui au disprut astfel, cci
numrul lor exact nu-l stie nimeni, dar li s-a pregtit si la
Aiud, deja n 1948, o moarte grbit, iar n 1949 se va
pregti aceasta tuturor. Astfel, generalul Topor, fostul sef
al jandarmeriei, a fost bgat iarna ntr-o camer numai n
cmas si chiloti si tinut n frig, cu ferestrele deschise
dou ore. Fireste c o congestie pulmonar l-a dus
repede la moarte. Acesta nu a fost singurul caz. Nu era
voie s spui ce s-a ntmplat.
*
M plimbam prin curte cu colonelul Nicolae
Evolceanu de mai bine de o or si discutam cu dnsul; mi
fcea mare plcere, cnd avocatul Chislicercu,
comandant legionar din Prahova, veni la mine si-mi
spuse:
- Vino sus, la etajul I, a venit Istrate Micescu, vino
s-l
vezi.
Istrate Micescu era cel mai mare avocat al trii si
seful tuturor barourilor din tar, era celebru.
- Mergem, domnule colonel? l-am ntrebat pe
colonelul Evolceanu.
- Da. Merg si eu.
Am intrat n camer. n mijlocul ctorva avocati
ofiteri, printre care si generalul Aldea, fost ministru n
noile formatii de dup Antonescu, se afla un brbat nalt
cu prul crunt ce sttea astfel pe capul lui, nct aveai
impresia c sunt dou cornite. Cu fata usor ptrat, cu
ochii vii: era Micescu. I-am fost prezentati; colonelul
Evolceanu si cu mine, si ne-am ntins afectuos mna. L-
am ntrebat:
- Cum si cnd ati venit aici, maestre? si el ne-a
rspuns:
- Eu la toate examenele ce le-am dat pentru studii am
fost ntotdeauna primul. M-am luat dup prostul de
Robu si am dat si un examen de prostologie: am iesit tot
primul si la acest examen.
Cum se zvonea c vin americanii, am fost ndemnat
s formm un guvern ca s ne gseasc gata cnd vor
veni, si l-am format eu, ca presedinte. ntre noi era un
informator, ne-a denuntat, si iat-m, acum sunt aici.
i cum fusese ntrerupt de la un discurs, cei ce-l
ascultaser i-au spus s continue.
- E discursul ce-l voi tine n curnd la procesul ce se
va face comunistilor, a spus domnul Istrate Micescu. i a
nceput pledoaria.
Era ceva deosebit, inegalabil. Ceva de mare, foarte
mare maestru. Dar peste vreo cinci minute am plecat. M-
a urmat si colonelul Evolceanu. Eram uimit. Pe ce lume
trieste acest om? N-as fi putut crede c la un astfel de
om se poate gsi atta inconstient. Era la un pas de
148
moarte si el vorbea de procesul ce o s-l fac
comunistilor. Dar am plecat de lng el, nu pentru c

prpastia dintre realitate si visul acestui om era urias, ci
pentru c aveam impresia c niste emanatii necurate
pleac de la acest om si m murdresc atingndu-m.
Am continuat plimbarea cu colonelul Evolceanu.
Nu stiu ce discutasem nainte si ce discutam acum,
dup desprtirea att de grbit de Micescu. Dar ceea ce
discutam acum cu colonelul mi fcea o mare plcere si
mi producea si o mare liniste. Dup desprtirea de
colonelul Evolceanu m-am grbit s-i comunic domnului
Mircea Vulcnescu impresia mea si i-am spus:
- Am fcut cunostint cu un om ce mi-a produs una
dintre cele mai frumoase impresii din viata mea. M
bucur enorm c lam cunoscut, discutia cu el a fost o
ncntare. Este colonelul Evolceanu.
- E cumnatul meu, mi-a zis domnul Vulcnescu. E erou
national.
Nu m-a mirat. Frumusetea caracterului lui se arta si
n discutiile ce le purta. i apoi cum putea rmne afar
acest erou luminos si att de distins si curat, cnd goana
dup cei curati era att de mare, iar cei evidentiati ca
oameni alesi cum ar fi putut scpa? Se pltea un mare
tribut de suferint rusilor. Clul Stalin cerea noi si noi
jertfe romnesti iar cei ce conduceau le ddeau fr
ezitare si uneori cu supra-msur.
Nu era crutat nimeni, nici cei ce aveau merite
deosebite -nationale sau stiintifice. Toti trebuiau s intre
la ap.
n Transilvania i culegeau cu furie ungurii, n Vechiul
Regat, evreii si romnii inconstienti. Distinsul si marele
profesor Zenovie Pclisanu, specialist n istorie, si mai
ales n istoria Transilvaniei, cel ce n 1946 a introdus lui
Ttrescu documentatia la Congresul de pace de la Paris,
a trebuit s plteasc si el acest tribut. A venit la Aiud din
rzbunarea mrsav a ungurilor. i altii, si altii ca el.
Dac vreunul arta c vreodat, ntr-o ocazie, a
ajutat pe comunisti, i-a iertat de o greseal, etc.,
comunistii spuneau cu cinism:
- Pentru ce ne-ai fcut bine, ti multumim, iar
pentru ce te acuzm acum te bgm n puscrie, cci ai
mpiedicat progresul gndirii socialiste si ideologiei
noastre prin activitatea si gndirea dumitale.
La observatia:
- Dumneavoastr ati avut conditii mai bune n temnit
dect ne dati nou, detinutilor politici, ei rspundeau:
- Nu v-am adus ca s v crestem. Noi nu suntem att
de prosti ca s v dm conditii s v cultivati si apoi s
luptati contra noastr. Nu! Suntem mai destepti ca cei
dinaintea noastr. V tinem strns. Sunteti vinovati si
dac muriti asta-i plata greselilor voastre. Asta e!
adugau ei cu un cinism necamuflat.
Istrate Micescu s-a mbolnvit curnd de prostat. I s-
a propus operatie la Aiud n temnit. A refuzat. A cerut
149
operatie la Bucuresti. I s-a refuzat. ntr-o jumtate de an
de la venirea lui a pregtit o oper juridic pe paragrafe:
Ontologia Juris". Cei ce au auzit-o, cci n-a scris-o, au
spus c era o capodoper. Crainic, cu care am vorbit mai
trziu, era cu totul ncntat de aceast lucrare si era
ndurerat c aceast capodoper nu poate rmne
viitorului.
VALERIU GAFENCU
Este numele foarte cunoscut al unui tnr
basarabean din Soroca, absolvent al unui liceu militar. n
1942 l-am gsit la Aiud. Frumos, nalt, cu ochi albastri
plini de viat mi-a atras atentia cnd l-am cunoscut.
Smerit, cu preocupri spirituale deosebite. Lecturi alese,
prietenii cei mai buni, voia s rmn pe o linie de
onoare si a rmas tot timpul. Oriunde era ceva deosebit
si frumos de fcut era prezent. Era tnrul care pe zi ce
trecea strnea admiratia tuturor. Erau n temnit si
atitudini rele, criticabile. Le stia. Era cu ochiul deschis,
dar nu osndea pe nimeni. Citea numai Biblia si crti
religioase. Era foarte inteligent si prindea repede sensul
just al textelor sfinte. Convorbirile cu el erau o plcere. L-
am ndemnat s nu rup legtura cu literatura noastr si
cu unele crti stiintifice de valoare, adic s citeasc si
altceva dect literatur religioas. Dar el a refuzat. Dac
am cele mai bune bucate, de ce s recurg la surogate?" a
spus el. Dac ceea ce citesc m satisface deplin, nu mai
doresc nimic altceva. Dumnezeu se gseste oriunde, dar
mai ales n revelatia Sa scris, n Biblie. Aici avem
privilegiul s-l cutm pe El. Afar, de vom ajunge, vom
mai vedea". i mergea nainte pe drumul lui. La
distrugerea canalului din interiorul temnitei a lucrat n
echip cu mine. n pauze, cnd ne odihneam, eram
ncntat privind pe acest tnr att de frumos, bine
fcut, ca un brad, cu fruntea lat, ochii senini si
preocupri att de frumoase.
Dup 1948 a fost luat de la Aiud. Nu stiu unde l-au
dus. A trecut prin Jilava. A ncntat pe toti care l-au
cunoscut. Strinii care l-au cunoscut, adic nelegionarii,
evreii sau altii, vorbeau de el ca de un sfnt. A murit, dar
nu stiu unde. Poate la Pitesti, n flcrile si marile patimi
ale reeducrii pe care criminalul Nicolski o aplica
studentilor nostri. Rmne un nume pe care cei ce l-au
cunoscut l vor pomeni cu veneratie. i acum parfumul
minunat al ntlnirilor cu acest tnr mai struie n inima
mea. Mai retin doi din prietenii lui Gafencu la Aiud:
Marin Naidin si Nicolae Mazre, ambii eminenti,
admirabili, cuceritori, exceptionali. Nu stiu dac au mai
scpat dup marele foc" n care au ars n anul 1949 si
nceputul lui 1950, an n care au murit mii de detinuti la
Aiud si n alte lagre si temnite ale trii.
150
Nicolae Mazre, originar din Vlenii de Munte, era
elev cu opt clase terminate, dar cu o tendint de studiu

deosebit. Avea un mare talent la limbi. nvtase
franceza, germana, dar si bulgara si chiar jargonul
tignesc. Era tipul cercettorului stiintific, dar si cu
preocupri religioase accentuate. Strinii care l-au
cunoscut l-au numit cel mai politicos dintre tineri", cci
din cei mai n vrst cel mai politicos era considerat
poetul Radu Gyr. Gafencu a mai avut si alti doi prieteni
de care era nedesprtit, dar ale cror nume, orict le caut
n memorie, acum mi scap. Da! Iat unul: Virgil Maxim,
elev de clasa a VIII-a. Frumos, bine dezvoltat, mai nalt ca
Mazre si Naidim, fata prosper, meditativ, prin
inteligent, bun simt si prin tinuta lui strnea admiratia
tuturor. Naidim era credincios, smerit, tcut, pe linie
nalt: un sfnt ntre oameni.
PREOCUPRI PERSONALE
Am continuat cu nfrigurare traducerea Mrturisirilor
Fericitului Augustin, si prin septembrie 1948 era gata.
Cartea plcea. Augustin unea talentul literar cu
preocuparea si meditatia filosofic. i apoi aventurile
vietii lui sunt prezentate cu o sinceritate cuceritoare si
plin de duiosie. E o carte foarte plcut, chiar
fermectoare, si bun pentru oricine, dar mai ales pentru
cei din temnit
M-am dus cu manuscrisul la Radu Gyr, care fusese
conferentiar universitar la Bucuresti, la francez si
romn. Aveam oarecare team c voi fi aspru cenzurat.
Dar nu: el a gsit c am reusit mai bine cu restul
traducerii si s-a declarat multumit. Nu stiu, din politete si
ca s nu m supere sau pentru c ntr-adevr a
considerat c am lucrat multumitor. Dup ce manuscrisul
a fost cteva zile la Radu Gyr si a fcut consideratiile de
mai sus, l-am luat si l-am dat doctorului Ut spre a-l da
cui va crede de cuviint despre lectur.
Dar n finele lui noiembrie regimul s-a nruttit
brusc. Toate crtile si caietele s-au luat. Nimeni nu mai
avea voie s aib hrtie, cerneal, creion si nici o unealt
de scris. Pe mine mau mutat din celular n Zarc. Pe Ut
nu l-am mai ntlnit niciodat. Nu stiu dac a putut salva
manuscrisul. tiam c avea unele legturi cu cineva de
afar, dar nu stiu dac la ngreunarea situatiei a mai
putut face ceva. Trziu, n anii de eliberare, am auzit c s-
a eliberat si Ut, c s-a nsurat si e la Bucuresti, dar nu i-
am aflat adresa si n-am putut lua nici o legtur cu el.
Am mai aflat doar c a murit. Soarta manuscrisului e nc
necunoscut. Probabil c el a fost ars de administratia
temnitei. Cci noii barbari, comunistii, au dat ordin s se
distrug peste tot n tar toate crtile cu continut
religios, regalist, nationalist, afar de crtile de cult.
151
S-au distrus astfel milioane de crti n tar. Am aflat
acum, dup ce m-am asezat n Piatra Neamt, c numai de
la un bibliofil s-au ars 12.000 de volume, toate legate n
piele unele rare si de cea mai mare valoare. Cei ce fceau
curtirea, n loc s trieze crtile, n unele locuri le-au ars
pe toate, cci erau niste semidocti si chiar analfabeti. La
Piatra Neamt s-a distrus si celebrul laborator Vorel, poate
unic n Europa, ce avea o vechime de 120 de ani si o
corespondent pentru plante cu cteva sute de localitti
din lume.
Pe lng traducere m pasiona portretul grafologic si
lucram n aceast directie. Este interesant cum caracterul
omului se poate observa att de bine n scris. Am fcut n
total peste 120 de portrete grafologice. La nceput aveam
unele ndoieli n ceea ce priveste valoarea grafologiei, dar
pe msur ce naintam, mi-am cstigat tot mai mult
ncrederea n ea.
PE GOLGOTA
Cu sfrsitul lui noiembrie 1948 regimul la Aiud s-a
nruttit brusc. Comunistii strini evrei si unguri
ceruser, lucru ce l-am aflat mai trziu, uciderea a 30.000
de romni, spre a instala n tar teroarea si ca s poat
aplica programul lor de reforme revolutionare. Dar s-au
izbit la nceput de mpotrivirea lui Lucretiu Ptrscanu si
apoi a gloatei"- cum spuneau ei- lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej.
Atunci au spus: Avem putinta sa-i reeducm, n
temnite, ca s mprtseasc ideile noastre" si au recurs
la arestri cu nemiluita. Toate temnitele erau arhipline.
Dar n martie au arestat pe Ptrscanu si pe prietenii lui,
evrei mai ales, toti cu doctorate n strintate. Deci nu
mai exista opozitia acestora. Atunci au hotrt: Ce s
mai asteptm reeducarea? Btrnii nu se pot reeduca.
Hai s-i ucidem cu foamea!" si au instalat un regim de
crunt nfometare si asuprire. La ferestre au pus
paravane din lemn ca s nu ptrund lumina soarelui,
plimbrile s-au redus simtitor iar masa a devenit
catastrofal: 600 de calorii pe zi la un detinut. Foamea a
nceput s muste din noi. Era ceva ngrozitor.
O simteam cu toate fibrele corpului. O simteam nu
numai cu stomacul, ci cu creierul si cu toat fiinta. Sunt
dureri si dureri. Dureri ce vin din boal sau din chinuri
sufletesti, din dorul dup ceva ce nu poate fi mplinit,
cum a fost la cei din strintate dorul de tar, nostalgia
patriei si a locurilor natale. Dar acestea cu rare exceptii
pot fi depsite. Dar exist si durerea foamei. E crunt.
Simti cum zi de zi te topesti. Puterile scad mereu, te
stingi lent ca o lumnare ce s-a consumat. Stai jos, nu
mai poti iesi regulat la plimbare si mai trziu nu mai poti
iesi deloc. i apoi nu mai poti mnca putina mncare ce ti
152
se d si, nemairidicndu-te, ntr-o zi nchizi ochii. Cutam
economia fortelor. Evitam tot ce ar putea slbi ct de

putin organismul. Nici o povestire despre mese bogate si
petreceri. Nimic ce ar zdruncina echilibrul psihic. N-am
admis s ne plngem c vom muri. Nu! Trebuie s privim
moartea eroic, frumos, n picioare, ca pe ceva inevitabil,
ca pe un destin implacabil impus de altii. Trebuie s fim
veseli, senini si blnzi, fr ur, fr blesteme la adresa
asupritorilor, s depsim ideea de rzbunare n ipoteza
unei salvri, s ne ridicm deasupra mizeriei n care
putrezim, s fim oameni dup chipul lui Dumnezeu. Am
cerut partenerilor de celul s nu povestim dect lucruri
frumoase, vesele, senine, curate. S spunem si glume
numai din acelea care nu murdresc nici imaginatia, nici
mintea, nici sensibilitatea noastr. Controversele n
discutii erau oprite. S nu slbeasc capitalul de
rezistent. Totul era bine msurat. Pentru liniste si ajutor
de sus, rugciunea n tain, fiecare singur.
E interzis public, s o facem deci discret, ca s nu
trezim furia celor ce ne pndesc la vizet. De ni se cere s
renuntm la ea, s respingem cu hotrre cererea. De
suntem btuti, cum s-a ntmplat uneori fiindc ne
rugam, s primim btaia cu rbdare, resemnare, liniste.
De ni se cere s renuntm la orice dezbateri si
preocupri politice, s primim imediat cererea. Dar de ni
se cere s nu dm nici un ajutor spiritual vreunui detinut
ce are nevoie de el, s respingem interventia aceasta cu
hotrre. Dup ce ni s-a luat totul, mcar putinta de a
face putintel bine s o pstrm. Acesta e dreptul nostru
la care nu trebuie s renunte nici un detinut.
Acum, cnd unii mor sub ochii nostri, acum nevoile
de ajutor spiritual sunt mai simtite. Acum acest drept al
nostru are prilejul s se manifeste. Nu numai un cuvnt
de mngiere, ci uneori n cumplita asuprire si un zmbet
adresat cuiva ce are nevoie de el are importanta lui.
Important e s nu ne pierdem veselia, bucuria,
ncrederea, zmbetul senin. Cei ce ne vd astfel se vor
mbrbta. i asta e mult, Cci n mprejurri grele
acestea sunt ca o fort ce se transmit celui care te
priveste. i fiecare are trebuint de ajutorul celuilalt.
Aceste stri trebuie s fie firesti, nu impuse de noi ca o
poz, ci s rezulte din starea noastr interioar ca o
manifestare fireasc a ei. Am avut prilejul s trec pe la
jumtatea lui 1949 pe la toate cele 30 de celule de la
etajul de sus din Zarc. Mi-a venit rndul s duc hrdul
cu ciorb de la amiaz mpreun cu colonelul de stat
major, Constantin Ciobanu, originar din Roman. Un ofiter
distins si cult, cu un nalt simt al demnittii. Erau cte 4-5
n celule. Scenele au fost cutremurtoare. M-au zguduit
profund. Locatarii erau generali, colonei, fosti ministri,
profesori universitari, preoti, etc.
Ciubrul l opream n fata celulei. Detinuti livizi
ieseau cu gamelele s-si ia portia. Dar n fata ciubrului
parc toti erau hipnotizati. Ciubrul exercita asupra lor o
153
puternic vraj, toti alergau s ntind gamela ndat ce
detinutul de drept comun scotea polonicul din ciubr, ca
nu cumva cteva picturi s se preling si s cad napoi
n ciubr. Foamea i nnebunea. Era ceva fantastic si
umilitor.
Ct de mult te schimb foamea! S ne amintim de
triburile slbatice ce nvleau mpinse de foame si de
alte triburi peste populatiile statornice ce lucrau
pmntul, cum rpeau totul si ucideau...
Cele ce vzusem mi-au adus aminte de niste versuri
ale lui Arghezi, care si el fusese detinut un an si jumtate.
Detinutii Livizi ca strigoii si sui/ Strmbati de la umr din
sold si picior/ n blidul fierbinte cu aburi glbui/ si duc
parc sngele lor".
ntr-adevr, aici o lingur de zeam pierdut era o
pierdere a vietii, o pierdere a unei prticele a vietii tale.
Zguduit si trist m-am ntors n celul. Tabloul ce-l
vzusem parc nu era de pe pmnt, ci din iad. Oameni
chinuiti n ncordarea ultim de a se salva cu cteva
picturi de ciorb. Am descris jalnicul si umilitorul tablou
colegilor de camer. Era acolo Mircea Nicolau, un tnr
din Bucuresti, profesor de filosofie. Mai era un tnr
student bntean de curnd arestat, colonelul Ciobanu si
eu. Am propus si, imediat, chiar cu nsufletire, toti am
fost de acord: noi nu trebuie s ne artm dominati de
foame. Noi trebuie s nvingem interior foamea.
Flmnzi ca toti ceilalti, s o reprimm, s stm deasupra
ei ca si cnd nu am avea-o. De aceea nu trebuie s ne
grbim la iesire pe coridor si s ntindem gamela. Chiar
dac pierdem cteva linguri de zeam. i asa am fcut.
Militianul, un ungur, striga:
- Da' haideti mai iute! Ce, vreti s v trimitem
trsura?...
Dup o jumtate de an de astfel de regim, detinutii
au nceput s moar pe capete. Unul cte unul. Mai nti
cei mai btrni. Vrsta lor nu permitea o astfel de
ncordare. Fenomenul mortii se manifesta astfel: ncepea
o umflare a picioarelor care crestea treptat, ncepea s se
umfle si burta, si fata, de parc erai pompat cu aer. Era
distrofia, edemul. Inima, slbit, neputincioas, nu mai
putea pompa apa din tesuturi si asa se producea
moartea. Nu stiu numrul mortilor din Aiud din acest
timp. Probabil din 5.000 au dat ortul popii jumtate din
ei. n anul 1950 au nceput s dea un regim special celor
umflati si unii au mai putut fi salvati. Doctorul oficial
fcea dese vizite s vad starea sanitar a detinutilor.
Cred c n aprilie-mai toti erau umflati sau cu semne de
umflare. n iunie au nceput s mi se umfle si mie
picioarele. Dar nu m-au bgat n regimul celor umflati,
pentru care se fcea ncercarea de a fi salvati ci,
considerndu-se oficial de la Bucuresti c au murit
destui, a nceput la Aiud o mbunttire a regimului
alimentar pentru toti detinutii. mbunttirea era usoar,
154
dar totusi suficient pentru a opri procesul de umflare a
detinutilor si a produce lent revenirea. Cei cu regim erau

mentinuti la regim, cci cu aceast mas general nu si-
ar fi putut reveni. Sczu si asuprirea. Iesirile la plimbare
pentru aer si destindere devenir normale, adic zilnice.
Ne vedeam unii pe altii. Puteam afla cine s-a stins. Erau
mai ales btrni, dar erau si tineri. Moartea i-a luat de-a
valma dup criteriile ei necunoscute.
Concluzia nfometrii la Aiud: prpd. Jumtate
morti, cealalt jumtate foarte slbit si cu puterile
reduse. Am aflat c si n alte locuri regimul fusese aspru
n acest timp, dar nu de proportiile celui de la Aiud.
La Pitesti, unde erau studenti, am aflat c s-a aplicat
din decembrie 1 949 metoda lui Macarenco pentru
splarea creierului. Ceva att de josnic, de oribil, de
ngrozitor si de criminal, c depseste chiar Inchizitia. Dar
despre aceasta voi vorbi altdat.
n decembrie 1948 am scris acas ultima carte
postal. i pe urm n-am mai scris si n-am mai primit nici
o scrisoare pe tot parcursul anilor, pn la eliberarea
mea din 1964.
Nimeni nu trebuia s mai stie de noi; eram ca niste
morti pentru toti. Ca s loveasc n familia mea, prin
noiembrie 1 948 mi-au trimis hainele civile acas fr
vreo comunicare special. Sotia a crezut c am murit si a
cerut primriei orasului Aiud s-i spun unde e
mormntul meu. I s-a rspuns s se adreseze
Penitenciarului Aiud. i ea a trimis o cerere la
penitenciar.
Ca rspuns la cerere mi s-a dat o carte postal ca s
scriu c sunt viu, dar nimic altceva. Dar eu am adugat si
cteva cuvinte de afectiune pentru familia mea. Cci mi
se prea grozav s trimit o scrisoare pe un ton att de
rece. Ofiterul ce mi-a dat cartea postal mi-a spus:
- Ai clcat cuvntul nostru, nu stiu dac vom putea
trimite scrisoarea. i n-au trimis-o, lucru ce l-am aflat mai
trziu.
Familia n-a primit-o, m credea mort si n-avea nici
consolarea s stie unde e mormntul ca s depun o
lacrim pe el. Lipsa de corespondent cu familia a
constituit o mare durere att pentru detinuti ct si
pentru familiile lor. Unii erau ndrgostiti si nici nu si-au
putut lua rmas bun de la logodnicile lor, desi ar fi vrut s
le spun un cuvnt c sunt statornici n dragostea lor sau
s-si ia adio, cci viata lor nu mai e sigur. Altii si-
aduceau aminte de clipele frumoase petrecute n bratele
sotiilor lor si ar fi vrut s le spun un cuvnt de ndemn,
de multumire, de sperant, de adio, dac nu mai
ntrezreau eliberarea. Unii voiau s spun cuvntul lor
ultim: testamentul lor. Dar nimeni nu-si mai putea
mplini aceste dorinte. Noi nu mai eram niste oameni, ci
un numr n registrele penitenciarelor. Dorul de familie
era pentru multi o suferint nentrerupt. n ce m
priveste, am ncercat s refuz orice dorint dup cei de
155
acas. Trebuia s rmn n mintea lor c sunt mort. Iar eu
nu trebuia s mprosptez prin amintire parfumul clipelor
frumoase petrecute mpreun. Regretul ar fi fost prea
mare, cci sunt un sentimental si inima bate puternic la
amintirea oricror cuvinte sau clipe frumoase ce le-am
trit. Starea de dorint dup scrisori de acas a descris-o
frumos poetul Radu Gyr n poezia:
Scrisori nescrise
Viata noastr ascunde adese ntr-un biet colt de
paradis Scrisori ce nu ne-au fost trimise De-o mn care
nu le-a scris.
Nu stim ce-am vrea pe foi s fie

Ce cnt de dragoste nescris; Dar mna care nu ne
scrie
O legnam mereu n vis.
Iar frazele ce n-or s vin Prin asteptri mai scumpe
ni-s i mna ce ne-a scris lumin n piept ni-e floare de
cais.
i-asa tot stnd n usi deschise Pndim cu-n dor
nicicnd ucis Scrisori ce nu ne-au fost trimise De-o mn
care nu le-a scris.
DE CE ATTEA ARESTRI N ROMNIA?

Incontestabil c n Romnia n timpul guvernrii
comuniste a avut loc un numr enorm de arestri.
Proportional cu numrul de locuitori, comparativ cu
celelalte tri comuniste din spatiu est-european,
consider, desi nu am date sigure despre celelalte state, c
am avut cel mai mare numr de arestri si de morti n
temnite, la interne, la canal, n minele de plumb: Baia
Sprie, Nistru, Cavnic, n toate locurile de chin, n care
intr si Delta Dunrii si asa-numitul D.O., domiciliul
obligatoriu.
Nu avem o evident a lor nc si nu stiu dac o vom
avea vreodat, ca s arate exact ce a fost. Autorittilor
de acum din decembrie 1 990 nu le convine nc s arate
tot dezastrul care a fost si usurinta cu care a fost privit
aceast problem de guvernantii nostri comunisti. De
bun seam ei nu erau liberi, ci mai ales la nceput cei de
sus erau ntr-o strict supraveghere din partea
sovieticilor.
156
Libertatea n aprecieri era minim, cci un grup
mare, enorm probabil, de peste 5.000 de consilieri

sovietici, dirijau toate.
E greu s lucrezi cu niste strini ce se erijeaz n
situatia de suprapusi, stpni, peste tine, numiti frumos
consilieri", cnd ei sunt dictatori. Dar dac Tito, seful
unui stat comunist, cu populatie de origine slav, cnd a
rupt legtura cu Stalin, voind el s conduc Iugoslavia n
1948, a expediat peste granit 5.000 de consilieri
sovietici si 5.000 de soldati, atunci trebuie s
presupunem c Romnia, insul latin ntre slavi, a fost
mult mai puternic supravegheat si numrul agentilor
sovietici mult mai mare dect n Iugoslavia.
Stalin a lansat principiul Vigilent si nencredere",
principiu ce rstoarn orice logic si preface societatea
ntr-un iad: fiecare l supravegheaz pe cellalt, fiecare se
teme de cellalt, toti se tem de toti. E ceva diavolesc. A
scpat cineva un cuvnt mpotriva doctrinei sau vreunui
potentat comunist, poate fi n curnd arestat, si chiar
dac nu va fi arestat trieste cu team c-l asteapt
arestarea.
Ct de mult au fost supravegheati ministrii comunisti
la nceput, putem deduce din cele ce urmeaz. A venit n
temnit inginerul Stelian Ionescu. Sotia lui era verisoar
primar cu doamna Bagdazar, ministrul snttii dup
moartea brbatului ei. Eu l-am ntrebat:
- n ce raporturi era sotia dumitale cu verisoara ei,
doamna Bagdazar?
- Excelente, dar nu putea s se ntlneasc cu ea si s
vorbeasc dect la baie. Tot timpul era cu o rusoaic care
nu o pierdea din ochi, la servici, la plecare, la mas,
acas. Orice discutie se fcea n fata ei.
Situatia doamnei Bagdazar era ca a tuturor
ministrilor. Atmosfera de spaim se vede si din aceste
lucruri istorisite de Petre Pandrea, petrecute nainte de
arestarea lui de la finele lui
1947.
Era o petrecere dansant la Bucuresti unde erau
prezenti ministrii cu sotiile, era si corpul diplomatic
strin. Era prezent si Ana Pauker, ministru, de externe,
care se tinea n rezerv si nu dansa. Un englez i-a spus lui
Pandrea: As dori s dansez cu doamna Pauker, te rog f-
mi cunostint cu ea." Pandrea i-a comunicat, dar ea a zis:
Nu! Nicidecum, ce vreti s dau loc la bnuieli? Mi-e
fric... vezi c ministrul de interne e aici!". i ministrul de
interne era tot evreu ca ea.
Spre a ntelege starea de teroare ce au creat-o rusii la
noi, redau un caz:
n 1946 s-a ncheiat primul contract comercial dintre
noi si rusi. O delegatie mare de specialisti, n frunte cu
Gheorghiu Dej, a plecat la Moscova. Pe drum le-a spus:
Eu nu m pricep n aceste probleme, dumneavoastr
sunteti specialisti, aprati cum stiti mai bine interesele
patriei noastre."
157
Convorbirile cu rusii au mers binisor si n fiecare
sear se publica rezultatul dezbaterilor, si ntr-o lun
toate datele contractului erau gata. Ai nostri l-au semnat
si urma s semneze si Stalin. Dar cnd s-au dus, Stalin le-
a spus:
- Nu acela e contractul. Acela a fost pentru
strintate. Acesta e contractul, a zis, artnd contractul
fcut de el. Pe acesta trebuie s-l semnati!
Cnd delegatia noastr s-a uitat peste el, s-a ngrozit.
Era att de oneros, c nimeni nu a fost de acord s-l
semneze. Toate mrfurile care le luau de la noi erau
cumprate la un pret derizoriu. Atunci ei au fost luati, li s-
au pus niste ochelari la ochi, au fost urcati cte unul ntr-
o masin, i-au dus ntr-o directie necunoscut, au fost
nchisi n masin si lsati singuri. Dup vreo nou ore,
cineva a deschis masina si se adreseaz celui dinuntru:
Mai esti tmpit sau te-ai desteptat? Semneaz!" Dac
acesta refuza, era nchis din nou. Erau ca n mna unor
banditi, toti se temeau c nu vor mai ajunge acas, c nu
vor mai vedea soarele. Pn la urm au semnat. Asa ceva
nu s-a mai cunoscut n relatiile dintre state. i atunci
Romnia strbtea o perioad de devalorizare a leului,
de inflatie. Vedem de aici ce catastrofal era pentru noi
acest contract.
Chemati la Moscova, ministrii, cnd auzeau, intrau n
panic - nimeni nu stia dac se mai ntoarce. Aceasta era
atmosfera, Romnia aprea ca o tar ocupat iar ministrii
ca niste subjugati. Ei au fost pusi de rusi si executau
ordinele lor. O armat sovietic puternic a fost
permanent n tar pn n 1 954 cnd s-a retras. La
nceput un milion, apoi cel putin 400.000. n acest timp
rusii extrgeau bogtiile trii si le duceau la ei acas:
petrol, lemn, cereale, stofe, carne, minereuri etc.
Comunistii nu au gsit n rusi niste prieteni, cum au
sperat, ci niste dusmani ai lor si ai Romniei, lacomi si
agresivi.
Se putea guverna si altfel, sau din aceast situatie nu
se putea iesi?... Se putea, negresit, dar pentru aceasta
trebuiau alti oameni la guvernare. n aceste conditii
trebuiau s refuze guvernarea. Patriotismul i obliga.
Desigur, unii ar fi fost ucisi, dar cti? i uciderile lor nu
trebuiau s fie prea multe, cci aceasta nu convenea
rusilor. Se auzea n lume de crimele lor, lucru ce ar fi oprit
probabil rspndirea comunismului ca doctrin
salvatoare. Aceasta ar fi dus la trezirea popoarelor din
visul fericirii comuniste. Pusi de rusi, nealesi de poporul
romn, ei au rspuns cu supunere la toate cererile
rusilor. Pe msur ce erau mai docili, si cererile rusilor
sporeau mereu. i cnd rusii au vzut ct sunt de
asculttori, au ndrznit s cear totul, adic distrugerea
Romniei prin asa-numitul complex 2 interstatal ce urma
s cuprind 1 00.000 kilometri din teritoriul romnesc,
30.000 kilometri din Bulgaria si 12.000 kilometri2 din
2
158
Basarabia, complex n care trebuia s lucreze muncitori
de-a valma din cele trei state. Atunci, n 1962,

guvernantii nostri s-au trezit si au spus un hotrt Halt!"
si Gheorghiu Dej a oprit o teav de aproape un metru
diametru care ducea de 16 ani n Rusia petrolul nostru.
Trebuie s considerm acest act istoric ca unul de cea mai
mare important politic si mai ales economic pentru
noi.
Dar aceast trezire a fost mult prea trzie si repara
acum mult prea putin. Marele ru se fcuse deja si
aceasta cu concursul slugarnic al guvernantilor nostri.
Este adevrat c si ei au avut o situatie ingrat. A sluji
interesele poporului romn nsemna a-i supra pe rusi si
a aruncati de la putere. i ei nu voiau s o piard. Aici
trebuia mai mult fort moral, mai mult ntelepciune si
inteligent, mai mult patriotism, mai mult ndrzneal
si riscul mortii, acestea le-au lipsit. i rusii s-au ngrijit ca
cei care aveau aceste calitti s nu ajung la putere, s
fie marginalizati pe linii moarte, sau s fie scosi din
cadrul social si bgati n temnite. De aceea tot ce era
eroic si destept si cu tendinte independente intra n
temnit.
De la nceput rusii au cerut arestri n Romnia. i
vznd c sunt ascultati au fcut noi si noi cereri pentru
arestri. Mereu veneau cu cereri, pe motivul c asa se
asigur construirea societtii comuniste n Romnia". n
fond, cu aceasta voiau slbirea si chiar distrugerea
poporului romn. S-au fcut attea arestri si pentru c
posturile cheie din Partidul Comunist de la noi, pn n
1956, dup Revolutia din Ungaria, nu erau n minile
romnilor ci n minile evreilor sau ale ungurilor, crora
nu le psa de suferintele poporului romn. Fiindc dintre
ei nu se fceau dect foarte putine arestri.
La evrei, dac erau prinsi cu greseli, se striga:
clement, fiindc au suferit destul nainte. Dac trebuia
arestat un ungur se striga: e ur de clas. Numai dac
erau arestati romnii nu era ur de clas. Pe de alt parte
s-au fcut attea arestri si din cauza inconstientei unor
fruntasi comunisti romni si incapacitatea lor de a
pricepe c prin attea arestri ei nu slujesc comunismul,
ci l compromit, dar distrug neamul romnesc. Sau ivit
prea multi delatori si informatori din multimile de jos.
S-a ntrit cea mai puternic securitate din spatiul de
sub controlul rusilor, ns cauza principal si generatoare
altor cauze a fost intentia ascuns si nemrturisit a
rusilor de a slbi neamul romnesc.
Apsarea lor cea mai mare a fost asupra Romniei.
Pot spune c ei erau cu un picior pe piept si cu unul pe
gtul Romniei. A mai fost si un fanatism comunist la unii
care au luptat n ilegalitate, care socoteau c construirea
comunismului cere neaprat aceste jertfe si c e un act
minunat si folositor nou si chiar lumii ntregi. Astfel,
Gheorghiu Dej a spus: Canalul a fost mormntul
burgheziei romne", dar aceast declaratie arat pe
159
lng un fanatism comunist si marele lui grad de prostie
si inconstient, precum si lipsa lui de cultur.
i mai este o cauz. Pentru c au avut un trecut de
lupt, au ajuns n posturi mari multi semidocti, iar la
promovarea n locuri nalte nu se avea n vedere
capacitatea, tria si frumusetea caracterului, nici
eficienta actiunii, ci dac esti membru de partid sau dac
ai origine sntoas".
Ca s se nteleag cu ct usurint se fceau
arestrile si ct de putin conta omul si drepturile lui la
niste oameni care repetau mereu, ca niste papagali,
cuvintele: Omul e cel mai mare capital", redau
urmtoarele:
ntr-o zi la Aiud m-am trezit n celul cu un profesor
de la Academia de Muzic, compozitor, nume cunoscut
ce se bucura de o anume celebritate. L-am ntrebat:
- Cum ati czut ? Mi-a rspuns:
- Eram ntr-o sear ntr-un restaurant din
Bucuresti. Securitatea cuta dou persoane. Cum
probabil nu erau cunoscute dect cu numele, ne-au
arestat pe toti brbatii care eram acolo, ca nu cumva s
scape cele dou persoane. i eram acolo 72 de brbati. Ei
bine, toti am rmas arestati.
- i cnd s -au ntmplat acestea?
- Acum sase luni.
- i cu ce regim sunteti?
- Cum vedeti, cu regimul de nchisoare.
- M-am mirat si i-am spus:
- Aveti rbdare! Cred c n curnd v veti elibera, nu v
pierdei curajul.
Dar, spre surprinderea mea, am auzit mai trziu c
unii, n cazuri asemntoare au rmas n temnit cte doi
ani de zile. Erau ca niste uitati, cci nici dreptul la
scrisoare nu-l aveau. Erau la rnd cu toti cei condamnai.
1950
Dac anul 1949 si nceputul anului 1950 au fost anii
de groaz ai Aiudului, anul nfometrii si al uciderilor
programate, din iunie 1950 au nceput mbunttiri ale
hranei si ale ntregului regim. Lumea, nc nspimntat
de durerile foamei prin care trecuse, se trezea acum la o
nou sperant. Buimcit, slbit la extrem, ca un bolnav
ce zcuse lung de o boala grea, se nviora acum zi de zi.
Dar nviorarea era lent, abia simtit. Hrana era nc cu
totul nendestultoare.
Dar iat c suntem pe rnd chemati si anuntati c
vom merge la munc n mine. Ctiva colonei, ntre care si
Teler, evreu de la Oradea, formau o comisie n fata creia
era adus fiecare detinut ce trebuia dus la munc n mine.
El era ntrebat dac vrea s lucreze. Toti se angajau. A
pleca din Aiud era ca o nviere din morti. O astfel de
160
propunere, dup cele prin care trecuse fiecare, cum ar fi
putut s fie respins?

M-am prezentat si, la propunerea de a lucra, am
ndrznit a ntreba:
- n ce conditii vom lucra? Mi s-a rspuns:
- Veti avea regimul muncitorilor din mine. Eu am
adugat:
- Se va tine seama de gradul de slbire al fiecruia,
de uzarea n care se gseste?
Mi s-a rspuns:
- Da. Se va tine seama de starea de sntate si de
puterea
fiecruia.
Atunci am acceptat. Era n septembrie. Am fost luati
si dusi la mina de plumb Baia Sprie, min cunoscut ca
fiind foarte vtmtoare. Erau acolo niste barci, n care
intrau detinutii. Erau vreo mie si mai bine. Dup o
sptmn de regim de refacere, cu alimentatie
bunisoar, cu pine destul, cu fasole cu carne, arpacas
cu carne, dar fr lapte, am fost bgati n mine. Eram
mbrcati n salopete vechi, cu opinci cu obiele si cu
lampa de carbid n mn, ne-am urcat n lift sub
supravegherea unor ostasi si am cobort n min la
orizonturile 11 si 12.
Orizontul 12 era la o adncime de 560 de metri. Eram
mprtiti pe dou schimburi. Un schimb de noapte si unul
de zi. Mai erau n lucru la aceast min si mineri liberi, cu
care nu neam ntlnit niciodat. Teoretic trebuia s
lucrm opt ore la un sut (schimb), dar de obicei ntrziam
la nou ore si chiar la zece ore. La iesire fceam o baie
cald, luam apoi masa, care ns nu era destul, si apoi
mergeam la culcare. La miezul sutului trebuia s lum o
gustare, pe care maistrul Pop, un miner cinstit, membru
de partid, cnd a vzut-o ct de slab si de putin este, a
nceput s njure de toti sfintii. Apoi, linistindu-se, a zis:
- Las' c m duc eu s vorbesc.
Dar nu i-a putut convinge s schimbe ceva. El ns
aduna niste resturi de la cantina minerilor si le aducea.
Dar ele nu ajungeau dect la ctiva dintre noi. Mina era
n judetul Baia Mare si noi am nceput munca la 27
septembrie 1 950. n min erau emanatii de plumb si n
aer plutea praful de plumb, cci nu se perfora cu ap,
lucru care s-a fcut numai pe la jumtatea celui de-al
doilea an de intrare n min. Pentru a evita intoxicrile cu
gazele din min, obiceiul era de a se da minerilor cte un
phrel de rachiu la intrarea n min si o jumtate de
litru de lapte pe zi. Dar eu, precum si ceilalti tovarsi
mineri, n trei ani de zile, ct am lucrat, nu am but nici
un phrel de rachiu si nici un pahar de lapte.
Maistrul Pop, om nevinovat, cum nu se poate mai
credul si convins c regimul comunist va aduce fericirea
n tar, ne vorbea cu pasiune de necesitatea de a lucra cu
tragere de inim pentru binele patriei" si pentru
161
ridicarea trisoarei noastre slbite dup rzboiul ce a
fost. Toti trebuie s punem umrul", aduga el cu
convingere, toti trebuie s slujim tara cu dragoste". El
ne-a nvtat cum s ne ferim s ne cad ceva n cap din
cerul" galeriei sau al abatajului.
El ne-a spus ca la orice mic rnire s folosim urina
care e un antiseptic puternic. Dar acest miner maistru
devenea adorabil cnd, cu cea mai mare convingere, ne
spunea: S-ar putea s moar cte unul dintre voi, dar s
nu v par ru, minerii nu v vor uita si v vor cnta la
groap marsul".
Ah! Ct nevinovtie era n glasul acestui miner
autentic! El tinu s nvtam ndat marsul minerilor. L-a
adus scris. Erau vreo trei strofe cu un cuprins adecvat
muncii minerului. Muzic sumbr, cu accente aproape
funebre.
Ah! Ct bucurie simtea Pop cnd ne auzea pe toti
cntnd marsul cu energie, ca pe un bun al nostru pe
care l iubim. Era ncntat. El ne spunea: Scoateti ct mai
mult minereu, c asa v artati iubirea de tar si de
partid. Trebuie s refacem repede tara."
Mai ntreba ce mncm, mai aducea pine si resturi
de carne de la cantina minerilor liberi. Mai controla
portia noastr de la mijlocul sutului si, cnd vedea ce era,
njura, se nfuria si striga: Nu v las. Sunteti mineri si
trebuie s mncati ca minerii." Ne iubea real si voia s ne
ocroteasc. Dar ne-a lsat. Peste cteva zile n-a mai
venit. Cum era s mai vin, cnd avea o astfel de
mentalitate? Ne-am trezit cu un alt maistru, retinut,
tcut. Ddea numai ordinele, supraveghea si controla.
Ah! Ce s-a ntmplat cu tine, Pop, cinstitule miner?
Chipul tu de brbat voinic, parc l vd si acum n fat.
Iar sufletul tu l mbrtisez cu respect. Amintirea ta
rmne suav n inima mea. Ai de-a pururi simpatia mea.
Conducerea lagrului ne-a cerut si ea s lucrm cu spor,
c fiecare an de munc va fi considerat ca un an si
jumtate din executia pedepsei. Iar guvernul a anuntat,
spunea directorul, c n trei-patru ani toti vom fi eliberati
pentru acest act de patriotism: munca noastr. Dar ctiva
dintre noi au prins frnturile unei discutii dintre unii
ofiteri care erau cu paza: n doi - trei ani toti trebuie s-
si scuipe plmnii aici. Nici unul dintre ei nu va putea
ajunge afar." Acesta era gndul ascuns al conducerii
comuniste. Noi lucram cu spor fr s ne gndim la
planurile altora cu noi. Eu am intrat n echipa de
vagonetari.
Ei aveau rolul s ncarce minereul ce cobora din
abataje si s-l transporte la locul unde trebuia aruncat
pentru ca niste masini s-l sfrme si altele s-l
selectioneze, desprtind minereul de plumb de steril,
precum si de alte minereuri cu care era mbibat: cupru,
fier, argint aur si, rar, platin. Aveam atunci 45 de ani, m
tineam bine pe vagonet, ddeam drumul la rostogol s
162
curg minereul fr ca s se verse pe jos, ceea ce ar fi dat
de lucru altora s-l adune, si mnam bine vagonetul pn

la locul de descrcare. Pe traseul vagonetului curgea ap
acidulat, dar eram ager si clcam mai ales pe linia
ferat, pe care treceau rotile vagonetului, ca s m feresc
de umezeal. Atunci am ntlnit pe Iustin Prvu, vestitul
clugr de mai trziu de la mnstirea Bistrita din judetul
Neamt, tot vagonetar. Era un brbat tnr, voinic, bine
fcut si foarte frumos. Suflet curat.
ase luni am lucrat ca vagonetar si am realizat
norma ntre 125 si 160% lunar. Deci depseam norma
stabilit. Dar dup sase luni m simteam slbit si tuseam.
Plmnul nu mergea bine. Am fost mutat atunci s lucrez
pe galerie n echip cu Ilie Popescu Prundeni, fost
redactor la gazeta Porunca vremii". Era un om excelent,
cult, caracter frumos, harnic si ndatoritor si care avusese
multe relatii, ntre care si cu fratii Octavian si
Eugen Goga si cu doamna Veturia, sotia poetului. mi
povestea fel de fel de lucruri. Am lucrat tot pe galerie,
dar si n abataj, cu Romulus Dianu, unul din secretarii lui
Nicolae Titulescu, gazetar foarte bun si critic muzical. Era
un om care strbtuse Europa, dar fusese si n Africa si
dincolo de continent. tia multe.
Era foarte cult si vorbea frumos. Trise n grupuri
evreiesti si era mult influentat de spiritul iudaic. Admira
Talmudul si considera c este mai pretios chiar dect
Noul Testament. Nu vedeam n el brbatul viguros, ci mai
mult niste atitudini feminine. De aceea, cu toat cultura
lui, nu impunea. Era un rationalist si un umanist dar fr
a fi dominat de o idee fort; de aceea un tran
dobrogean cu o cultur minim, dar care adera cu tot
sufletul la Miscarea Legionar avea mai mult fort dect
el, era mai combativ si mai energic, lucru ce-1 uimea pe
Dianu. Din cunoasterea unor astfel de oameni simpli, dar
plini de ardoare si avnt, Dianu a tras concluzia c astfel
de oameni fac mai mult dect zeci de oameni culti, dar
fr s fi aderat puternic la o idee, la o actiune. Acestia
cad pe drum, dar ceilalti rmn, cci flacra lor
dinluntru i mentine.
M expusesem prea mult nainte, depsind norma
cerut. Am examinat situatia mea. Gresisem lucrnd prea
mult. Trebuia s m corectez. S te lupti cu muntii acestia
de minereu si s mori pentru comunisti depsind norma?
De ce? Nu voi mai lucra dect pentru ndeplinirea normei
la care sunt obligat. i asa, tot timpul ct am mai lucrat,
nu am realizat dect procentajul de 98105%.
Am lucrat si cu un admirabil tnr avocat iesean
Tudor Popescu, brbat de nalte convingeri, ntelept si
optimist, calm, prevztor, blnd, caracter ferm, orizont
cultural deosebit, memorie exceptional, un profund
crestin ortodox, un spirit ales, modest, prea modest, fost
sef al Centrului studentesc legionar din Iasi, stimat de
toti cei care l-au cunoscut, un mare prieten si un talent
poetic. Tot pe galerie lucram cu el. Duceam materialele
163
sus pentru lucru: sfredele, motorin. Cu Tudoric
sttusem n celul n anul 1949. Era talentat, fire
meditativ; fcuse cteva cntece frumoase ce se cntau
peste tot n temnit. El conducea sania la ntoarcerea de
sus cu o vitez ce m nspimnta. Era plcut si munca
ne-a apropiat sufleteste. Desprtindu-ne, am rmas
prieteni de suflet si de suferint.
ION HEGHEDU
Un om cu care am lucrat cteva luni a fost ungurul
Ion Heghedus. Multimea l socotea nebun. Era un om
ncptnat si dur. Nu avea prieteni. Czuse pentru niste
portrete ce le fcuse conductorilor din Rusia, dar si
celor din Romnia. Se ocupase cu stiintele oculte si
spunea c l-a vzut pe Lenin, Stalin si alti conductori
comunisti n niste culori att de ntunecate, nct nici o
lumin nu putea fi n ei. O atmosfer ntunecat era si
peste Moscova si mai ales Kremlinul era att de
ntunecat, cel mai ntunecat loc din lume, nct nici o
lumin si nici o binecuvntare nu se poate cobor acolo
de sus.
Totul e ntuneric din cauza crimelor, iar conductorii
de la noi, erau la fel nvluiti n umbre mari de ntuneric.
Cnd i-au gsit desenele l-au ntrebat:
- Cum le-ai fcut, m? Asa vezi tu pe lumintorul
tuturor popoarelor, Stalin? i d-i btaie.
- Asa mi s-au artat mie. Duhurile cu care stau de
vorb mi le-au artat.
- Ce duhuri m, smintitule?
- Cele mai mari duhuri care au cobort din cer pe
pmnt, ele sunt: duhul lui Asmodeos al treilea, faraon
egiptean, duhul chinezului Sin-Sin si cel mai mare duh din
toate duhurile, duhul lui Iisus Hristos. Ele mi s-au artat
si mi-au spus: Ioane, tu esti fratele nostru, du-te si
arat-le oamenilor si vesteste despre noi.
Noi suntem cu tine. De acum nainte tu ai o misiune
sfnt de mplinit. Du-te, iubite frate, si vestete!"
- i cum m, despre ai nostri ce ti-au spus, despre
Gheorghiu Dej si ceilalti?
- Mi-au artat cum sunt: ntunecati si nici o lumin
n ei. Vedeti c pe fiecare cum mi l-au artat asa i-am
fcut portretul. Dar nici unul dintre ei nu este n lumin,
toti sunt ntr-un mare ntuneric.
i d-i btaie... si bate mereu la el.
- Ia vezi m, acum cum ti se mai arat? Nu-i vezi
cumva
altfel?
- Nu domnule, tot asa i vd, ntunecati si ri... i
d-i iar btaie.
- M, nseli lumea, tlharule. Ia vezi mine,
poimine, cum ti se arat?.
164
i a doua zi Ion zice:
- Dati-mi ceva de mncare c sunt sleit si nu m

pot concentra. i i-au dat.
- Ia vezi acum cum sunt ai nostri, m
pezevenchiuleL.
- Nu v suprati, s v spun adevrul sau s v
spun ce v place?
- Spune-ne adevrul c apoi mai vedem noi!...
- Sunt mai ntunecati, c de cnd nu i-am vzut se
vede c au mai fcut si alte crime si chipul lor este mai
ntunecat.
L-au mai btut, l-au declarat nebun si l-au bgat la
temnit. Lucram cu el.
Primeam cinci tigri pe zi si pentru c el fuma i
ddeam trei dintre ele. Era ncntat. Prietenii mei m
cinau c lucrez cu un astfel de om, se temeau s nu m
influenteze n ru. Eu le-am spus:
- Stati linistiti, l studiez. Deja am ajuns la concluzia
c sufer de o hipertrofie a eului. Ion a nceput a m iubi
si a-mi face mrturisi:
- Esti ucenicul meu, m bucur. Dup ce vom iesi de aici
vom face la Budapesta un institut de noologie. Numele
meu va strluci ca soarele de la o margine a lumii la alta.
i din lumina mea va trece si asupra dumitale cteva
raze, asa cum din lumina lui Hristos au trecut niste raze
luminoase si peste Sfntul Apostol Ioan. C esti primul
meu ucenic si cel mai iubit... tiu multe, dar nu vreau s
art ca s nu m mai bat. Las s se cread c sunt
nebun. Atunci ei zic: D-l ncolo, e un nebun", si m las
n pace.
- I-ai ghicit n palm lui V. Te pricepi?
- Da! ns numai la unii le spun adevrul, la altii nu, ca
s cread c nu m pricep. Ca s le spun exact trebuie s
m concentrez. Fiindc te iubesc ti spun si dumitale ce
va fi.
- Nu Ioane! Nu-mi spune ce va fi, ci ce a fost, pe urm
vom mai vedea.
i mi-a luat mna. M-a uimit precizia cu care
descoperea ce a fost, aproape an de an. Toate etapele
importante le-a subliniat. M-a convins.
- Acum vezi si ce ar mai putea fi.
- Vor mai fi ani grei, multi, parc ai fi ca mort ntr-o
vegetare trist. Apare apoi o mare cumpn, un prag
ntre viat si moarte. Nu e clar. Se pare c-l vei trece.
Apoi se deschide o perioad limpede de lumin. Vei avea
familie, vei tri bine, totusi cu greutti si mai la urm vei
fi fericit.
Dup ce am copturit" pe galerie ne-am asezat unul
lng altul s ne odihnim pe niste pietre. i dintr-o dat
mi s-a prut c o bucat din tavan nu st bine si poate s
cad peste noi. I-am spus:
- Nu stm bine si iat o bucat din tavan st gata s
cad peste noi. Trebuie s o copturim si s plecm.
165
- Nu! Nu m scol de aici. Sunt predestinat! Cum mi-as
mai ndeplini misiunea dat de fratii mei": Asmodeus al
III-lea, Sin-Sin si Domnul Hristos?
i nu voi s se ridice.
Eram n Vinerea Pastilor, zi de mare doliu, de
meditatie si reculegere. Asa ntr-o doar l-am ntrebat:
- Oare de ce va fi fost rstignit Hristos? Cum ti se pare?
- Hristos a vrut s dea un halou universal, un semnal
de alarm lumii: Alo, alo, aici Hristos, spiritul suprem.
V anunt, luati seama, e n fat un popor criminal,
poporul evreu. El vrea s m omoare. Pziti-v de acest
popor!. E un popor criminal!...
tiam c este un sovinist ungur, dar nu stiam c este
si un antisemit att de mare si c ar putea da jertfei
Mntuitorului o interpretare att de fals. Declaratia lui
m fcea s nteleg ct de mult ntunec mintea
sovinismul si o scoate de pe linia realittii.
L-am ntrebat dac e salasist15, si a afirmat: Da, am
fcut rzboiul cu gradul de cpitan".
Ne-am desprtit mai trziu n conditii frumoase de
prietenie si apoi nu am mai aflat nimic despre el. Le-am
spus prietenilor concluzia:
- E un bolnav psihic, cu o rsturnare a eului, care l-
a dus la hipertrofia eului, dar nu e periculos dect prin
sovinismul lui unguresc extrem. n aceste ocazii ar putea
fi ru.
PREOTULERBAN
ntr-o zi, preotul dobrogean erban, mi spuse:
- Temperatura ridicat si efortul de min, dup
foamea prin care am trecut, mi-a mbolnvit grav inima.
De mai lucrez n min, m distrug complet. M-am hotrt
s nu mai lucrez si s cer o munc la suprafat.
- Hotrrea e riscant, i-am spus. Suntem
condamnati la
Partizan al lui Salaszi travaux forcees. Refuzul poate

aduce mpuscarea. Esti hotrt s mori?
- Da! Neaprat. E singura mea sans. Altfel si asa
mor mai trziu, distrus complet de boal, dar dac nu m
mpusc pot s mai triesc.
- Roag-te si pregteste-te. Mi-a spus:
- Am lsat o nevast cu copil mic, te rog ngrijeste-
te, de scapi, si, dac voi muri eu, s afle cum am murit
eu. Nu din lasitate am luat hotrrea mortii, ci n
extremis: singura sans de a mai fi bun de ceva.
I-am promis. Mi-a spus:
- nchin lui Dumnezeu un gnd bun pentru mine.
166
n noaptea ce veni, Nelu Rusu, un avocat legionar din
Bucuresti, vis c erau trei lumnri aprinse ntr-un loc n

lagr si una s-a stins pe neasteptate. El spuse visul si,
Heghedus, ce era n barac cu el, spuse: Astzi o moarte
fulgertoare se va petrece printre noi." i au intrat n
min. erban n-a vrut s intre n min. A fost pus s
adune pietre n lagr. Pe cnd le aduna, un soldat din cei
cu paza a tras un glont n el si a czut mort. Administratia
a justificat moartea c detinutul a ncercat s fug peste
gard. Prezicerea lui Heghedus s-a mplinit ntocmai. Dup
eliberare, eu n-am putut lua legtura cu sotia preotului
erban s-i art situatia dramatic n care s-a gsit sotul
ei cnd a fost mpuscat. Dar erau unii dobrogeni n lagr
care stiau de mpuscare si de boala lui. Am aflat c
soldatul ce a tras a fost rspltit cu un concediu de sapte
zile.
GABRIEL CONSTANTINESCU
La mina Nistru am cunoscut o figur cu preocupri
deosebite: Gabriel Constantinescu. E fiul scriitorului
sibian Paul Constant, cunoscutul romancier. Fost ofiter de
cavalerie, locotenent, dup epurare a studiat filosofia. Cu
toat oboseala muncii din min, cu toate c nu aveam
acolo nici creion, nici hrtie, el a reusit s gseasc
putin hrtie si s nsileze cteva mici eseuri filozofice.
Le-am vzut si eu, erau ncercri reusite. Dar nu
aceasta e interesant, ci preocuparea. Medita n liniste si-
si exprima gndurile n scris. Dup eliberare am cunoscut
pe printii lui si pe sotia cu cele dou fiice. Sotia lui a fost
si ea condamnat la ani de temnit.
IOAN ARGHIROPOL
Pedepsit ntr-o zi de srbtoare cu cteva zile de
carcer, m bucuram c voi avea cteva ore de liniste ca
s meditez asupra srbtorii. Dar alturi era cineva care
era nchis mai dinainte: Ioan Arghiropol. Tot timpul am
conversat n soapt amndoi. Era nvttor dobrogean
din satul Ciocrlia, judetul Constanta, care n timpul
comunistilor ajunsese profesor. Arestat legionar, fusese
seful pivnitelor Murfatlar, pe la care a trecut si Gheorghiu
Dej. Scund, ndesat, era un om foarte plcut prin
inteligenta lui deosebit, tinut frumoas, caracter ferm,
hotrrea nedezmintit de a rmne pe o linie de
onoare. A primit multe pedepse pentru drzenia lui. De
origine greac, el si-a nsusit pe deplin idealurile
neamului nostru si spiritul romnesc. A cstigat stima
tuturor si ura personalului administrativ. El mi-a spus c
ntr-o discutie cu Levente, constntean, ajuns ministru
167
comunist, acesta i-a spus: V felicitm pe voi legionarii
fiindc v-ati mpotrivit cu hotrre cererilor germane de
a ocupa noi pozitii economice n Romnia. Ati interzis
ptrunderea capitalului german n marile ntreprinderi
industriale romnesti. Ati dovedit fort si eroism. Lucru
care v-a costat si a dus la lovirea si doborrea voastr de
nemti. Noi nu am putut rezista presiunilor si lcomiei
sovietice.
Astfel ei au pus mna pe toate bunurile poporului
romn si le exploateaz n chipul cel mai neruinat, ca si
cnd ar fi stpni. Iar noi nu ne putem mpotrivi."
GIC (GOGU) LPUNEANU

Ne-am trezit n lagr cu un nou venit, numit Gogu
Lpusneanu. Bucurestean, doctor n stiinte economice,
fost director al gazetei Seara", om frumos si foarte bine
fcut, de vreo 40-45 de ani.
- Ce hram purtati ? Cum ati czut? l-am ntrebat.
- Se aduceau n tar niste elogii nemaipomenite lui
Stalin, si att de multi i fceau ode, nct m-am nfuriat.
Era o decdere total. Clul era preamrit. N-am mai
putut suporta si am nceput s scriu n versuri la adresa
lui niste atacuri fulminante. Am umplut un caiet si
ncepusem altul. Trebuia s se ridice cineva mpotriva
acestei preamriri. i m-am ridicat eu. Dar s-a auzit si mi-
au gsit caietul.
M-au ntrebat:
- Despre el vorbesti? Despre lumintorul popoarelor?
- Da, despre el.
- Cum ai ndrznit? i d-i si d-i...
Btaia a fost strasnic. i m-au condamnat la sapte
ani. Nu difuzasem poeziile mele contra lui, asa c mi-au
dat o pedeaps mic. Nu-mi pare ru; dac nu le scriam
nnebuneam. Asa sunt linistit.
Ne-am mprietenit. Avea o tinut demn si suporta
cu trie lagrul. Mi-a spus c el cstiga afar, nainte de
comunisti, bani cu lopata". Din ce mi-a povestit l-am
nteles: avea un creier nclinat spre afaceri lucrative. L-am
ntrebat:
- i dac vei iesi afar vei mai cstiga?
- Da! Tot asa voi cstiga banii, cu lopata.
Prin scrisul lui anonim, acest om reabilita pe attia
scriitori ce au czut n cultul lui Stalin. Pentru scrisul si
pentru tinuta lui aveam pentru el stim si simpatie.
TONI VOICULESCU
E posibil s-l trec cu vederea? Ne-am veselit tot
timpul cu glumele lui. Era fost comisar de politie n
168
Bucuresti. Era un mare muzician si avea o formatie de
jazz cu care mergea pe la nuntile mari din Bucuresti.

Era nc tnr, sub 40 de ani. Noi, minerii detinuti
eram pltiti cu 100 de lei pe zi, din care peniteniciarul lua
80 de lei, 10 lei erau pentru mbunttiri de hran cu care
se putea cumpra biscuiti, bomboane, rahat si tigri, iar 1
0 lei se puneau la CEC pentru fiecare.
Dou duminici pe lun nu intram n min. Seara n
barac ne suiam pe paturi si Toni ne cnta tangouri si tot
felul de cntece. Elisabeta trecea de la un cntec la altul
cu atta usurint nct ne uimea. Era o destindere pentru
toti. La urm cineva umbla cu boneta n care puneam
pentru Elisabeta bomboane, tigri, rahat, biscuiti.
Militianul ne spunea cteodat: Toni, s mergem n
camer s tii un cuvnt." Intram n camer si Toni
ncepea: Ne-am adunat aici ca s ne ntlnim..." si apoi
continua ntr-o astfel de form nct toti ne prpdeam
de rs.
Dac directorul i spunea:
- Toni, simt aici o durere sub sold, ce poate fi? Toni
ddea imediat diagnosticul:
- Congestie pulmonar la piciorul stng.
Toti cum l vedeau, nainte de a spune prostia
ncepeau s rd. Era plcut, vesel si pe nimeni nu ar fi
putut jigni cu vreun cuvnt.
La iesirea din min n care uneori ntrzia peste
jumtate de or, Toni vzdu-m putin meditativ, venea
lng mine si spunea: Printe, eu am iubit gusterii" si
ncepea s danseze ca s m nveseleasc. ncepea s
cnte un catren, imitnd pe un evreu:
Soacr-mi azi noapte Cnd dormea n pat Ciasul din
purete I-a czut n cap; Ciasul din purete I-a zdrobit ei
nasul Nu aduce anul Ce aduce ciasul." Toni era un om
admirabil pe care att detinutii ct si administratia l
iubeau.
FELICITRILE I MULUMIRILE GUVERNULUI

Detinutii politici si-au nsusit repede munca. Lucrau
cu atta spor c i-au speriat pe minerii liberi. Ei lsau n
min sub bolovani cte o scrisoare: Ce faceti, ne
omorti! Cum ridicati asa norma?"
Noi nu voiam s le facem ru, dar mi se spunea:
Dac nu dati astzi atta minereu, nu puteti iesi din
169
min. i trebuia s stm s dm vagonetele cerute.
Oricum, de multe ori eram mai priceputi dect minerii
liberi. ntre noi erau ingineri, tehnicieni, si stiam mai bine
unde s dm gurile cu perforatorul ca la explozie s se
fac rupturi ct mai mari. Lucram din greu si foarte
constiinciosi. Unii lucrau n locuri foarte calde, lepdau
cmasa si cizmele dac aveau cizme (cci n unele locuri
umede se ddeau cizme n locul opincilor), acestea se
umpleau de sudoare n timpul sutului. Am depsit
repede pe minerii liberi n ce priveste productia si
tindeam spre dublarea ei. ntr-adevr, unii lucrau fr
socoteal, uitnd pentru ce lucrau si c trebuia s si
crute viata. Nici sabotaj, nici obstructie, dar nici exces.
Unii erau dusi de sloganele care circulau: Fiecare lopat
de minereu n plus este un pas spre libertate!" sau Cel
ce munceste bine ajut la refacerea trii!" si altele.
Auzind de rezultatele muncii noastre, guvernul ne-a
trimis multumiri si felicitri. Am fost adunati s ni se
citeasc aceste multumiri. Era un ndemn s continum
n acelasi ritm c va fi spre binele nostru.
Unii erau ncntati de cuvintele primite si sperau c
dac vor munci mai mult vor putea s-si vad sotiile si
copiii. n cunoscutii n care aveam ncredere si i pretuiam
le spuneam discret:
- Cum poti lucra asa nebuneste? Te distrugi!
Dac el mi spunea plngnd: Of! Mi-e dor de cas si
de copilasi. Vznd cum lucrez poate se vor ndura si m
vor elibera", atunci l strngeam la piept, l srutam si i
spuneam:
- Nu! Ei nu se tin de cuvnt. Dac lucrezi asa atunci
ntr-adevr nu-i vei mai putea vedea. Lucreaz cumptat
si cinstit economisindu-ti fortele, f-ti norma si nimic mai
mult si astfel poate vom mai ajunge s-i vedem pe cei
dragi, altfel nu!
E de mirare cum unii, oameni n toat firea, se
puteau nsela att de mult n sperantele lor si n felul
cum ntelegeau lucrurile.
GHEORGHE JUNCU
Un tnr care m-a impresionat foarte frumos a fost
moldoveanul Gheorghe Juncu. Cu un corp robust si plin
de putere, lucra la perforator cu o fort surprinztoare.
Arta mare pricepere. Nu se cruta. A ajuns repede s fac
dou norme ntr-un sut. Dezbrcat, corpul lui era att de
frumos nct l admirai ca pe al unui cerb din pdure.
Administratia l-a remarcat si l-a ridicat repede la rangul
de maistru. Se misca acum peste tot, controla, ddea
sfaturi, ajuta. Sprgea bolovanii cu barosul, acolo unde
unii ntrziau. Era un foarte bun camarad si un foarte bun
miner.
170
i ceilalti a trebuit s nvtm si s dm un examen
ca s devenim mineri. Am dat si eu acest examen la

inginerul Ion Bujoi si am reusit s ajung miner calificat.
Dar priceperea mea era att de mic... Dimpotriv, Juncu
era ca un inginer de mine. La iesirea din sut fcea situatia
ca un inginer adevrat. Era iubit de mineri pentru spiritul
lui de druire. Ajuta pe toti. Condor, ungurul, maistru
oficial, l iubea mult.
Singurul lucru pe care eu i-l imputam era lipsa de
grij de
sine.
Robit de rspunderile de maistru uita de sine, de
nevoia de a se odihni si de a-si cruta putin viata. Avem si
obligatia de a rspunde de noi nsine, de sntatea
noastr si de pstrarea ei, cci ceea ce ne-a dat
Dumnezeu bun nu trebuie s-l distrugem prin
nesocotint,
Plecat de la Baia Sprie dup jumtatea anului 1951,
nu stiu cum se va fi manifestat la ora aceea, deja unii l
socoteau vndut, dar eu nu stiu s fi fcut vreun ru.
AUREL PASTRAMAGIU
Dintre tinerii ce au strnit admiratia mea, si pentru
care am dat slav lui Dumnezeu c n neamul nostru au
putut creste niste vlstare att de minunate, este si Aurel
Pastramagiu, bucurestean, nscut n 1922.
Fusese locotenent de marin si, epurat, fcuse apoi
filosofia. Plin de credint, stia texte ntregi din acatiste,
pe care le reproducea cu usurint, avnd preocupri
literare deosebite. Fcu cteva poezii frumoase ntre care
Aiudul". n ea descria realist si cu talent atmosfera
apstoare a Aiudului. Nu o pot reproduce, ar fi fost ceva
interesant. Discutam multe lucruri cu el, despre conditia
noastr de detinuti, despre patria noastr, despre
sovietici, despre tirania lui Stalin si despre viitorul lumii si
al nostru. El mi-a descris cum s-a predat flota noastr n
mna rusilor.
A treia zi de la 23 august 1944 toat flota noastr de
rzboi si cea de transport era adunat n rada portului
Constanta. Amiralul Mcelaru, seful flotei romne, a spus
tuturor:
- Suntem n asteptarea rusilor cu care acum suntem
tovarsi de lupt contra nemtilor. Iat, se apropie flota
ruseasc. Cnd apare, ai nostri salut si rusii rspund.
Apoi rusii trec pe vasele noastre si comand: Ofiteri,
treceti n cabine!"Am intrat, iar ei au intrat peste noi, ne-
au dezbrcat si ne-au luat cizmele. Apoi ne-au trimis
acas. Am plecat n ciorapi. Apoi au luat toat flota
noastr. N-au lsat dect trei vase de transport. Asa de
frumos s-au purtat. n astfel de conditii ncepeam
171
colaborarea. Ce puteam astepta, atunci, n viitor, dac
acestia erau oamenii?...
Cum se explic acestea, m ntrebam? Poporul rus e
un popor blnd si omenos, iar aceste fapte sunt faptele
unor golani, unor hoti si derbedei. Sunt ele caracteristice
poporului rus? Nu, nicidecum. Ele sunt rezultatul
comenzii criminalului Stalin. Iat cum un criminal stric
un popor si l mpinge la acte contra firii sale, dar perfect
potrivite cu rutatea celui ce le comand.
ION DUMITRU
Iarsi m-a impresionat n chip deosebit cpitanul
comandor Ion Dumitru, ofiter de aviatie. Era foarte
credincios si manifesta o dorint mare de informare si de
cunoastere a problemelor religioase. Dat repede afar
din armat, a urmat dreptul si filosofia. Cnd l-au arestat
terminase dreptul, dar mai era nc student la filosofie,
teologie si biologie.
Cum ar fi posibil lumea fr un Creator? Cum ar fi
posibil un ceas fr ceasornicar? Exist numai materia?
De ce nu vedem n lume spiritul? E el un derivat al
materiei? De ce atunci e de alt natur? Cum materia
las s plece din ea un produs de alt esent dect ea si
de o calitate superioar ei? Dac materia e cauza
spiritului, atunci spiritul e efectul ei". Cum de efectul e
superior cauzei si de alt esent? Oare nu vedem n toate
c efectele sunt proportionale cu cauzele lor si de aceeasi
natur, de aceeasi calitate si asemntoare cu cauzele ce
le-au produs? O vac fat un vitel, leoaica un leu, gsca o
gsculit, o femeie naste un om, nu un zeu. Cum materia
s-a abtut acum de la legile ei si n loc s produc un ft
material a nscut unul spiritual? De unde acest bastard
iesit din materie? Poate explica materialismul acest
lucru? Nu!
Atunci de bun seam c spiritul nu poate fi fiul
materiei, ci el trebuie s aib un alt tat, asemntor cu
el si pe care noi l numim Dumnezeu. S-a organizat
materia singur? Dar cum ar fi putut-o face?
Calittile ei sunt: greutatea, volumul si ntinderea, e
neted sau zgrumturoas, nemiscarea (cci numai n
materia organic vedem miscarea), lipsa de ratiune.
Materia e oarb. Cum s-a putut organiza neavnd
ratiune? Cci organizarea presupune o judecat, un plan,
o imaginare a asezrii ei n spatiu si o putere de a
ntruchipa planul ntr-o realitate palpabil. Deci materia
nu s-a putut organiza singur, ci a avut un organizator
ntelept si puternic.
Discutiile noastre erau linistite si plcute. Acest
oltean din Dolj era nesturat de discutii. El mi-a descris
marile lupte de la Orel-Tula din vara lui 1943.
172
A luat parte la ele. Aici s-au ntlnit dou idei
ofensive n lupt: ideea comandamentului german de a

sparge frontul rusesc si a comandamentului rus de a-l
sparge pe cel german. Restul frontului era n stationare.
Aici nemtii au adus 8.000 de tancuri si toat aviatia. Rusii
au adus 7.000 de tancuri, toat aviatia, sute si sute de
tunuri, mitraliere, etc.
Lupta a tinut peste dou sptmni si a fost
nspimnttoare. Nemtii au reusit s ptrund cu
tancurile n dispozitivul sovietic, fcnd o bres, dar nu
au putut nainta. Au trebuit s se retrag. Valuri dup
valuri stucasurile germane si aviatia romn, zi si noapte,
treceau la atac.
Era o atmosfer de apocalips. Rusii n-au putut fi
nfrnti. S-ar putea spune mai justificat c tancurile cu
tunurile rusesti au nvins tancurile germane. Aceste lupte
au artat c nemtii nu pot pregti un efort mai mare ca
acesta, dar rusii pot aduna o armat si s fac un efort la
fel sau si mai mare, deci, logic, nemtii au pierdut
rzboiul.
n aceste lupte - mi-a spus Ion Dumitru - unii aviatori
romni necstoriti, voind s crute viata unor camarazi ai
lor cstoriti, i-au rugat ca n locul lor, al celor cstoriti,
s se duc ei la atac, ceea ce de multe ori s-a si ntmplat.
PREOTUL NICOLAE PSLARU

Una din figurile cu frumoas reputatie de temnit pe
care voiam s-o cunosc a fost printele Nicolae Pslaru din
judetul Roman, fost sef al judetului Roman n scurta
guvernare legionar din 1940-1941. i iat, ne-am ntlnit
n aceeasi echip de lucru, ntr-un abataj unde trebuia s
crm cu cte o trocut minereu mrunt si s-l aruncm
n rostogol.
Cele dou luni ct am lucrat mpreun au constituit
pentru mine o mare plcere. Am descoperit n el un
preot de mare calitate, teolog excelent, constiincios la
limita extrem. Am nvtat multe de la dnsul.
Trebuie s facem lucrul cum trebuie si nu de
mntuial, s se vad c suntem popi", preciz el cnd
am nceput munca mpreun. Era linistit si senin, desi
lsase acas o sotie si dou fetite fr bogtie, iar sotia
fr un serviciu. Dumnezeu va avea grij si de ele",
spunea, si le lsa si pe ele si se lsa si pe el n voia
Domnului.
ntr-adevr, nu puteam face nimic pentru familiile
noastre, de aceea orice grij trebuia lsat deoparte.
ntr-o zi m-am ntlnit singur, pe galerie, cu un
maistru civil care m-a recunoscut.
- Nu sunteti dumneavoastr profesorul Grebenea? m-a
ntrebat.
- Da, eu sunt.
173
- Ati fost profesorul fiului meu n Petrosani.
- Da?!
- Pi nou ni s-a spus c toti sunteti niste criminali
dintre cei mai ri.
- Toti sunt ca mine, i-am rspuns. Nimeni nu e
criminal, suntem toti detinuti politici.
- nteleg acum. O, domnule profesor. Vreau s v ajut.
- Nu! Nicidecum. Acesta e un lucru foarte riscant
pentru dumneata. Binele ce l-ai putea face e mic n
comparatie cu primejdia la care te-ai expune. n astfel de
cazuri ei sunt de o duritate extrem. Nu numai c te-ar
da afar din serviciu, dar ar urma si btaie mult, si cine
mai stie ce. E de ajuns s stii c suntem detinuti politici si
s ai putin consideratie fat de acesti mineri. ti
multumesc, si i-am strns mna. Cum puteam bga n foc
un astfel de om? Poate nu-si ddea seama de primejdia
n care intra.
Demni de remarcat pentru tinuta lor frumoas la
Baia Sprie sunt multi si ei ar trebui elogiati, dar memoria
mea zadarnic le caut acum numele. De aceea, cer
iertare pentru aceast insuficient a mea. Altii vor suplini
aceast lips.
Prezint ctiva pe care nu i-am uitat.
NICOLAE GOGA
Arhitect din Craiova, era din formatiunea arhitectilor
legionari care n 1940 plnuiser s fac un tip de cldiri
care s reprezinte stilul autentic romnesc de case cu
toate notele lui caracteristice. Era un ins robust si plin de
sntate fizic si spiritual. Vesel si senin, purta cu
brbtie greutatea clipei si, uneori, cu o not de umor
care descretea fruntile.
Cum Octavian Goga, marele poet, avea origini
macedonene, nu stim dac Nicolae Goga, arhitect distins,
nu va fi fost si el de origine macedonean.
NELU RUSU
Avocat ardelean czut n temnit cu unii arestati n
Bucuresti. Era cu vreo zece ani mai tnr dect mine, dar
purta notele unei nevinovtii, unei candori ale unui tnr
de 20 de ani. Un cuvnt mai liber, cu dou ntelesuri, l
fcea s roseasc ca o fat mare. Anii nu-i alteraser
nevinovtia funciar, nu-l contrafcuser. Era omul
condus de principiile moralei crestine si legionare. Cuta
ce e drept si cinstit. Retinut, n-ar fi fost n stare s supere
pe cineva cu un singur cuvnt. Avea o mare credint
legionar ascuns n inima lui, un om pasnic si ales.
174
LUCA DUMITRESCU
Originar din Dmbovita, profesor de filosofie, foarte
instruit; fcuse si istoria artelor. l admira pe Arghezi pe
care, liber, l vizitase de mai multe ori. Fcea dese
expuneri literare pentru cei tineri. Tot el a prezentat
frumos pe pictorii Renasterii italiene si pe alti pictori.
Legionar, era prieten cu legionarii bucuresteni. Purta bine
temnita. Sufletul i era tare, dar trupul mai slab. O tuse
cu flegm nu prevestea nimic bun pentru el. Nu stiu ce s-
a petrecut mai trziu cu el. l asteptau o sotie profesoar
si dou fetite. O curiozitate: era nscut n aceeasi zi, n
aceeasi lun si n acelasi an, cu sotia sa, cu o diferent de
6 ore.
DUMITRU SOLCAN
Un ins cu totul distins si care fcea o impresie
deosebit de frumoas, chiar n salopeta de miner, a fost
Dumitru Solcan.
Legionar inginer din Solca Bucovinei, el purta cu sine
un aer de tineree si prospeime si de vigoare. Nu-mi
amintesc de vreo discutie cu dnsul, dar silueta lui
distins mi struie n amintire. tiu c se bucura de
pretuire ntre cei ce l-au cunoscut.
SEBASTIAN MOCANU
N-ar fi fost de mirare s nu-l gsesti printre cei
arestati? El e nepotul lui Horia-Nicola Ursu, eroul
revolutiei din 1784. Profesor de filosofie. Ungurii,
stpnii Ardealului, n prima parte a guvernrii
comuniste la noi, pn n 1956, l-au cules, dndu-i
temnita.
Bine fcut, robust fizic si sufleteste, prezenta o not
de ncredere si vigoare. Cult si meditativ, avea fort n
expuneri literare sau filosofice. Era si el legionar. Aici
trebuia s fie de bun seam locul lui. Din pcate timpul
nu mi-a permis s-l cunosc prea bine ca s-i fac o
prezentare mai deplin, cci am fost mutat la mina
Nistru.
PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL

L-am cunoscut nc de la Aiud. Czuse cu Sumanele
negre". Cnd treceam s vrs tineta suflam discret un
salut, cnd se putea, la usa lui.
175
Era nepotul patriarhului Miron Cristea, care era din
Toplita. Brbat robust, bine legat, preot de nalt
constiint, tat a patru copii. Iat-ne laolalt la Baia
Sprie. Pe multi i-a ntrit cu vorba lui nteleapt, pe multi
i-a luminat prin explicatiile teologice ce le-a dat, cci era
un preot bine pregtit. Se bucura de mult prestigiu. Cu un
glas frumos desfta n clipele libere, si mai ales duminica
seara, n vreo barac, pe multi cu doinele ardelene. Era
plin de vigoare. Echilibrat si atent, toate le desfsura cu
nelepciune si cu un gnd viteaz.
mpreun cu el si cu diaconul Teodor Bej am fcut
slujba nvierii n min n 1951.
DIACONUL TEODOR BEJ

Bntean din judetul Arad, tnr plcut si cuminte,
extrem de evlavios, cu o memorie minunat. tia pe de
rost nu numai Sfnta Liturghie, ci si toate rugciunile ce
le citeste preotul n timpul ei. Sentimental. I-a murit
logodnica, Voichita, tocmai cnd urmau a se cstori. O
iubise mult si n-o putea uita.
Cnd dou tinere surori svboaice mergeau, n urma
ordinului primit, s se predea rusilor ca s le duc la
lucru, fr s stie cine sunt ele, ntlnindu-le pe drum, a
luat imediat pe una si s-a cununat civil cu ea ca s-o
salveze. Apoi fcu si cununia religioas si ea i deveni
sotie.
Arestat ca legionar, am aflat c sotia l-a asteptat cu
toate presiunile oficiale de a se desprti. Muri nc tnr,
nu stim n ce mprejurri. E una din jertfele ce le-a dat
preotimea romn pe altarul durerii patriei. Dumnezeu
s-i ierte pcatele si s primeasc jertfa lui.
ION SCURTU
Ofiter, maior de vntori de munte, romn din
Brasov, din romnii trocari". A fcut parte dintr-o
unitate de aprare a regelui Mihai.
Fidelitatea lui fat de acest rege infidel i-a adus
temnita. Brbat viguros si om de ndejde, nationalist,
trocar adevrat. Mi-a vorbit cu mndrie de junii"
brasoveni cu costumele lor nationale care continuau o
veche traditie romneasc n Brasov, cu unele serbri la
anume zile ale anului.
Era ndrgostit de muzic. Dar specialitatea lui n
muzic era fluieratul. Ne retrgeam n min la un loc
discret si fluiera fragmente din operele marilor muzicieni,
balade, doine etc. Dar fluiera att de frumos c n-as fi
crezut c e posibil acest lucru. Era un artist, era cuceritor.
Mare talent.
176
A czut ns prad unor minciuni; si anume:
administratia a primit de la Bucuresti gazete ca Scnteia

si altele, scrise numai pentru detinuti, si le-au introdus n
min prin muncitorii liberi. Le-am citit si eu. Unele gazete
erau n ungureste. Toate artau c armata american
vine si ne elibereaz. Condor, un maistru ungur care intra
n min cu noi, protest la telefon violent c ntrziem cu
iesirea din min chiar si acum cnd armatele americane
au intrat n Timisoara. Toate erau mincinoase si pregtite
s te induc n eroare. Unii credeau c acest lucru e
adevrat, altii nu, ntre care si eu. Dar am spus:
- Ei vor s vad reactia noastr. ns, dac e adevrat,
acum trebuie cea mai mare retinere si prudent. Acum
nu trebuie s suprm deloc pe asupritorii nostri care, n
furie, cnd ar intra armata american n lagr ne-ar putea
ucide cu mitraliera ca s ne predea morti.
Maiorul Scurtu a czut victim acestei viclenii. Nu era
n schimb cu mine, c-l preveneam si nu fcea aceast
greseal. Intrnd n lagr, de la ntoarcerea de la lucru, ar
fi spus unui cpitan: i-acum s vd ce veti face voi care
ne-ati asuprit!" si ar fi avut cu el o confruntare n cuvinte,
violent.
Dup aceea el a fost btut att de tare nct nu s-a
mai putut reface ca s reziste n viitor greuttilor de
temnit si s se elibereze. Cci nu cred c avea o
condamnare mai mare de 10 ani.
DIACONUL ILINESCU
n lagrul de la Baia Sprie era si diaconul Ilinescu. Un
om de mult sensibilitate si puritate moral. Avea o voce
fermectoare si o credint mare. Originar din Iasi, lsase
acas cinci copii mititei. Dar ducea temnita cu vigoare,
cugetnd c Domnul va avea grij de ei. tia s se
insinueze n discutii cu cei nelinistiti si s strecoare n
inimi sperane si ncredere. Cald si plcut, a fost de folos
multora, mai ales celor tineri.
NICOLAE SIMIONESCU
A fost seful studentilor legionari din lasi pn la
arestare, n noiembrie 1948.
Suferintele lui n anchet au fost multe si mari. i ele
s-au repetat si dup terminarea anchetei si condamnare.
ntre anchete, prin perete, am vorbit cu el si am nteles
marile ncercri prin care a trecut. A rezistat eroic si a
rmas curat. A ptimit mucenicese.
Mai e viu printre noi datorit milei lui Dumnezeu, a
unei constitutii fizice puternice si a unei ereditti
viguroase. Mi-a produs o profund impresie. El a rezistat
printr-un puternic simt al rspunderii, prin rugciune si
printr-o constiint moral sensibil.
177
MARIN TUC
mi cuta prietenia un tnr locotenent oltean: Marin
Tuc. Tot verde" si el. Discutam mult cu el. Era cuminte
de tot, ca o fat mare, cum se zice. Cred c era un ofiter
de elit; am dedus c era foarte capabil. Suporta greu
asuprirea. Era tip de vultur, nu se simtea deloc bine n
cusca" temnitei. Vedeam n el eroul, lupttorul
nenduplecat.
- Va trebui s plec de aici, mi-a spus el ntr-o zi. Nu
pot suporta situatia aceasta. Vreau s evadez.
I-am spus:
- Asta-i conditia noastr acum si nu va fi schimbat
mult vreme. Comunistii sunt tari si acum au crescut si
mai mult n putere: au comunizat China. Nu vd o
schimbare curnd. Venirea americanilor, pe care o
asteapt att de mult unii, e o himer. Au puterea, dar
nu au forta moral s se miste pentru noi. Nu ne putem
rezema azi ctusi de putin pe ei. Nu uita c si rusii au
acum bomba atomic. Evreii le-au pus-o n mn. Mai
trziu si vor da seama ce greseal au fcut. Noi nu ne
putem rezema dect numai pe Dumnezeu. El e singurul
reazem. Dar e un reazem nebiruit. Hai s ne lsm n voia
lui, va gsi El calea mntuirii noastre. S mai avem
rbdare.
Dar nu se linistea. Vorbeam n fiecare zi mpreun si
din zi n zi l pretuiam mai mult. Era un suflet mare. Nu se
putea potoli, nu renunta la gndul evadrii. Atunci i-am
expus ce mari riscuri cuprinde n sine o astfel evadare.
Dac ai reusit s iesi de aici si s ajungi undeva, afar,
oamenii sunt att de speriati c nu te primesc, sau te
primesc cu greu, sau te primesc pentru putin timp.
- ncerc riscul acesta, mi-a spus.
- Nu te sftuiesc, dragul meu, din inim te rog,
renunt.
- Nu! Nu pot!
- Dumnezeu s-ti fie ntr-ajutor. i l-am srutat.
Apoi vreo dou sptmni m-a evitat. Am nteles de ce.
Voia s nu m expun, s nu creeze bnuiala c l-am
ndemnat eu.
Am auzit apoi c a evadat printr-un plan fantastic,
greu de imaginat. Iesirile din min erau pzite si nu se
putea evada, iar din lagr era imposibil. i totusi el din
min a evadat. A iesit pe poarta ce se deschide cnd un
transport de vagonete cu minereu trebuia s fie scos
afar din carier. Planul a fost extrem de ingenios si ne-a
mirat pe toti. Nu-l pot descrie, dar a fost ceva ce numai o
inteligent rar putea concepe.
Am auzit mai trziu c a ajuns ntr-un sat, c l-au
primit unii, dar c l-au silit, de fric, s plece repede si c
l-au prins si l-au mpuscat.
178
Mi-am zis n inima mea: cu mintea lui att de ascutit
a fi ajuns un general de mare calibru dac ar fi avut alte

conditii. i ct de pur era acest om!
Se vede c cei curati trebuie s dea primele jertfe.
SFINTELE PATI N MINA BAIA SPRIE

Se apropiau Sfintele Pasti, nvierea Domnului nostru
Iisus Hristos. Cugetam la acest mare si sfnt praznic. n
iconomia mntuirii, Domnul a rnduit s-i premearg
Patima, chinurile, jertfa cea izbvitoare nvierii. Trebuia si
noi s trecem prin focul suferintei ca s ne curtim si apoi
s asteptm nvierea.
Detinutii nostri lgristi erau vzuti tot mai des n
atitudini de meditatie si rugciune. Cu fumul lmpilor de
carbid, n abataje sau pe stncile de pe galerie, fceau pe
pereti cruci, unele mai mari pn la o jumtate de metru,
altele mai mici.
- E semnul izbvirii, printe, si noi vrem s-l vedem
peste tot, spuneau. Noi suntem crestini si credem c si de
la Crucea Domnului putem primi un ajutor.
n sptmna Patimilor, unii detinuti au zis:
- Ce-ar fi, printe, ca la Sfintele Pasti s facem o slujb
n min? S serbm si noi nvierea!
- Nu e permis, dar, dac doriti, s ncercm s o facem.
Pstrati discretia, ca s nu aud agentii turntori.
De la om la om au fost anuntati cei ce trebuiau s
participe la slujb, cci de unii ne temeam s-i anuntm.
Cu o bucurie ascuns se astepta Ziua nvierii.
Veni Vinerea - ziua marii si Sfintei Patimi - si
administratia ne-a dat dup ciorb cea mai bun
mncare. Dar detinutii au preferat s posteasc. Unii n-
au vrut s primeasc friptura. Eu am primit-o si am
pstrat-o pentru ziua nvierii.
Niciodat nu s-a mai dat friptur. Dar de acum se va
da si n viitor n Vinerea Patimilor la detinuti s se
spurce" cu mncri de dulce.
La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri
adncime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul
Teodor Bej. Neam nteles mpreun cu bucurie si
entuziasm.
Am intrat seara n min, n noaptea Pastilor. Cei
anuntati stiau ce va fi. Mai nainte de ora 12:00 noaptea
s-au tras clopotele". Cum? Niste sfredele legate unul de
altul n pozitie vertical erau ciocnite cu un alt sfredel si
sunetul trecea de la unul la altul nct aveai impresia c
sunt chiar niste clopote adevrate. Tragerea clopotelor"
era anuntul ca oamenii s coboare pe galerie la locul
stabilit pentru sfnta slujire. Din toate prtile coborau
oamenii cu lmpile de carbid aprinse si luau loc.
179
Noi preotii nu aveam nici sfintele odjdii, nici sfintele
vase, ci eram n salopete si opinci. Asa am nceput
slujirea.
Am cerut tuturor s se sting lmpile. Apoi s-a aprins
lampa printelui Antal care a strigat: Veniti de luati
lumin!" toti si-au aprins lmpile. Slujba a continuat cu
un avnt sublim. Din toate piepturile rsuna cntecul de
slav: Hristos a nviat!" Slujba era ascultat n genunchi.
Memoria exceptional a diaconului Bej ne-a nlesnit s
cntm mai toate cntrile att de frumoase ale utreniei
nvierii.
Pe la mijlocul slujbei, veni spre noi seful
informatorilor, cpitanul de jandarmi Petrescu, detinut
ca si noi. El fusese prins de camarazii lui de camer c
fcea marea crim" c se roag cu ptura tras peste
cap.
A fost putin tresrire cnd a fost vzut c vine.
Colegii de slujire m-au ntrebat:
- Ce facem?
- Continum, am rspuns.
i Petrescu vznd linistea noastr nu a ndrznit s
zic nimic si s-a asezat n liniste printre ceilalti ascultnd
pn la capt sfnta slujb. Apoi toti s-au retras la
locurile lor de munc.
A fost ceva fantastic. Atmosfera de tain a minei la
560 metri sub pmnt cu lmpile de carbid n mn a dat
sfintei slujbe o not att de intim, att de profund si
de mreat nct toti am fost foarte miscati. Misterul
credintei le-a trezit tuturor o nfiorare sfnt si o
multumire negrit care le-au zguduit sufletele pn n
strfunduri. Au trit cteva clipe uitnd de conditia lor de
detinuti. Efectul slujbei a fost cuceritor.
Condor, maistru ungur care era cu noi n min, fost
sef comunist peste ntreg Ardealul n timpul cnd
comunistii erau n prigoan si luptau subversiv, am aflat
mai trziu c s-a retras la mic distant s nu fie vzut si
a ascultat slujba n genunchi.
La iesirea din min, n lift toti cntau Hristos a
nviat", desi ofiterii lagrului si paznicii ne asteptau afar
si erau vzuti.
Bucuria era pe fetele lor si nimic nu i-a putut opri. Nu
au avut neplceri dup aceea pentru slujba aceasta.
Un om de mare calitate si de mare omenie, Cojocaru,
fost inspector al Sigurantei din Bucovina, care datorit
greuttii temnitei a devenit schizofrenic cu manifestri
cnd de bucurie cnd de tristete si tcere, mi-a imputat
cu durere c nu l-am anuntat de aceast slujb. Mi-a
prut foarte ru. Aveam mult stim pentru dnsul dar
m-am temut s-l anunt. Ascultarea slujbei i aducea
mult mngiere si poate chiar nsntosirea. Pctuim
uneori fat de fratii nostri din lips de ndrzneal si asta
180
din prea putin credint, uitnd c mai poate veni si
Dumnezeu cu ajutorul su.
PREOTUL GRECO-CATOLICLELUIU
Veneau cnd si cnd oameni noi n lagr. Astfel veni
ntr-o zi preotul clugr greco-catolic Lelutiu, doctor de
Roma si cu un doctorat n filosofie. Czuse cu Ajutorul
Catolic. Era din prtile Fgrasului.
M-am grbit s-l ntmpin cu inima deschis si cu o
mn de ajutor material: spun, biscuiti si rahat S tot fi
avut vreo 50 de ani. S-a bucurat. O atentie de la nceput,
n conditiile de detentie, e ceva ncurajator si plcut.
L-am ntrebat ce mai e n Biseric. ndat mi-a
rspuns: Cel mai bun clugr ortodox nu este Arsenie
Boca, de la Smbta, ci Ilie Cleopa de la Sihstria. Cea
mai bun clugrit ortodox e maica Veronica de la
Vladimirestii Tecuciului. i cea mai bun mnstire de
maici din Romnia e cea de la Vladimiresti, unde merg
mii de oameni zilnic.
Avem si noi, greco-catolicii, la Blaj, o maic pe
drumul sfinteniei care e pentru noi o mare sperant".
A mai adugat cte ceva si mi-a spus c a czut cu
ajutorul catolic". Acesta era un ajutor de la Roma ce se
da preotilor greco-catolici care nu au acceptat trecerea la
Biserica Ortodox, care, dup desfiintarea Bisericii greco-
catolice de la noi, au rmas fr salarii.
Desi nu eram de acord cu cei ce n-au trecut la
Biserica Ortodox dup desfiintarea lor, cci prseau
astfel cmpul de lupt activ pentru Hristos si ieseau din
rnduri, tocmai cnd era mai mare nevoie de ei, fiindc
comunismul se ntrea, totusi m bucuram c primeau
un ajutor pentru ntretinerea lor.
A intrat si el n min ca toti ceilalti.
Dar n timpul liber era cam mult asaltat de multi, cu
multe ntrebri. ncepuse s se cam laude si nu avea
atitudinea cea mai recomandabil pentru un preot: i
lipsea smerenia si spiritul de pace. Discuta de pe niste
pozitii ce strneau controverse si neliniste. Discutnd cu
pasiune prea mare si fcnd prea mult pe catolicul, ntr-
un avnt nesocotit, a afirmat:
- Ardealul trebuie s fie al ungurilor fiindc sunt
catolici. Unii intelectuali ce-l ascultar l-au prsit
deceptionati, vznd cu ce fel de romn aveau de-a face.
Dar a doua zi, ctiva trani macedoneni au venit furiosi la
mine si, dup ce au spus discutia ce fusese, au mai
adugat: sta-i vndut, printe, sta-i Iuda. Nu trebuie
s mai stea printre noi. E sarpe veninos. Ne-am hotrt
s-l ucidem. l aruncm pe rostogol odat cu minereul,
cci nu e vrednic s mai triasc."
A trebuit s duc discutii lungi si discrete, s-i conving
s nu fac o astfel de fapt neplcut lui Dumnezeu si
181
care ar putea s fie si aflat de oamenii din lagr. I-am
rugat s renunte, s nu mai vorbeasc de acest lucru ca
s nu afle conducerea lagrului. Greu au voit s renunte,
att erau de ndrjiti. Niciodat nu a aflat el prin ce
primejdie a trecut.
Am dedus c dac n trecut cei ce au trecut pe la
Roma si au nvtat la Propaganda Fide si-au dat mai bine
seama c romnismul lor si sentimentul lor national s-a
ascutit, unii dintre cei ce se ntorc azi de acolo vin cu
sentimentul national slbit sau chiar pierdut. Cei din
trecut erau buni romni si buni catolici; cei de azi se
ntorc foarte buni catolici, chiar fanatici -ceea ce e o
orbire - dar foarte slabi romni.
Deci, atentie unde faci studiile. i unii dintre cei ce au
nvtat la Paris s-au ntors de multe ori internationalisti,
comunizanti, liber-cugettori sau chiar atei.
Cei ce au venit de la studii din Germania s-au ntors
mai bine formati.
Dostoievski exagera prea mult cnd spunea c Apusul
este putred?
100 STUDENI SOSII N LA GR

Se auzea n lagr c la Pitesti, unde erau dusi
studentii, se petrec lucruri groaznice, nfiortoare. Mna
neagr" lucreaz acolo - spuneau unii. Dar ce era aceast
mn neagr si ce fcea ea real nimeni nu stia.
i-acuma au venit la noi de acolo 100 de studenti.
I-am primit cu cldur, dar ei s-au artat de o rezerv
insulttoare si chiar cu dusmnie. ntrebati ce a fost la
Pitesti nu voiau s vorbeasc.
ntre ei era si studentul Bucur Constantin din Bacu,
cu care fusesem prieten bun si aveam ncredere unul n
altul. Cu ncetul si cu mult team si foarte discret,
deoparte la plimbare, a nceput s vorbeasc. Ce spunea
era ceva de necrezut. n esent, ce a fost acolo: pentru
reeducarea studentilor s-a aplicat metoda lui Macarenco,
un pedagog rus ce ar fi aplicat-o cu succes unor
vagabonzi tineri rusi, pentru reeducare, dup revolutia
din 1917.
n metod, ca un element principal, intr btaia. Care
ns nu ti-o dau slujbasii temnitei, ci chiar camarazii ti.
Mai nti trebuie s-ti pierzi demnitatea si sentimentul
onoarei si s ursti si s socotesti ca pe niste banditi pe
toti cu care ai lucrat. Ei, dac nu sunt n temnit trebuie
denuntati si adusi n temnit pentru reeducare.
Torturarea se face continuu, sub supraveghere. ti sunt
luate toate lucrurile cu care te-ai putea sinucide. Situatia
devine att de ncordat si de grea, nct moartea e
nimica toat si toti ar mbrtisa-o cu bucurie, ca pe o
salvare, ns nu o pot primi. Trebuie s triasc dar s nu
mai fie banditi".
182
Cea mai bun dovad de ntoarcere e s denunti pe
cei mai iubiti ai ti: pe printi, pe frati, pe logodnice, pe

prietenii cei mai buni, care, dac nu sunt comunisti, sunt
banditi. Trebuie s dai lovituri grele prietenului tu cu
care ai lucrat, care a rmas bandit, iar tu, acum, care-l
bati crunt timp mai multe zile, nu mai esti bandit", esti
reeducat. Deci demn de a tri liber n societatea
comunist. Trebuie s batjocoresti pe fostii ti sefi si
toat ideologia lor banditeasc. Trebuie s ungi icoanele
cu fecale si s le sruti asa, unse.
Pn mai esti bandit" nu ai voie s mnnci la mas,
ci s stai pe brnci si s te trsti la ea n genunchi si s-o
mnnci fr lingur, sorbind-o. Trebuie s sorbi din
tinet urin si mai trebuie s te arti ca porcul ce se
tvleste n noroi.
Reeducarea aceasta a fost fcut de Nicolski, evreu
basarabean, seful Securittii, cu scopul descoperirii prin
studenti a dusmanilor ce ar fi afar, adic n tar, dar si
pentru a afla ce gndesc studentii, pentru a-i avea n
mn si a-i face cu totul inofensivi sau unelte docile ale
lor.
Nicolski a fost ajutat de colonelul evreu eler din
Oradea, de un ofiter politic, Marin, si de Ion Dumitrescu,
directorul penitenciarului Pitesti.
Ei au pregtit mai nti o echip de studenti n frunte
cu urcanu, Ptrscanu, nepotul lui Lucretiu Ptrscanu,
student n anul V la medicin, si nc vreo cinci. Acestia
erau captati de Securitate pentru planurile lor. Actiunea a
nceput asa:
n noaptea de Sfntul Nicolae din anul 1950 au
tbrt cu btele peste cei dintr-o camer si au nceput o
lupt cu acestia, iau nvins si i-au subjugat. Militienii se
fceau c nu aud rcnetele. Echipa de soc a trecut apoi
din camer n camer cu acelasi procedeu. urcanu
controla totul, era voinic si btaia lui era grea: pumnii lui
erau ca maiul.
Operatia a durat pn n anul 1952. Toti cei ce erau n
penitenciarul Pitesti au trecut prin acest iad. Ea s-a extins
si la penitenciarul Gherla. Au fost chinuiti si au murit n
aceste frmntri si unii ce nu erau studenti, dac s-au
gsit n cele dou temnite.
Rezultatul reeducrii de la Pitesti a fost 64 de morti si
250 de studenti tuberculizati.
Bucur Constantin mi-a spus c urcanu le-a poruncit
ca pe oriunde ar merge s se arate ca niste reeducati, s
fie sinceri si nu banditi ca ceilalti, s fie activi pe drumul
cel nou. El i va controla mereu.
Din cele ce relata Bucur Constantin rezulta c o
spaim de moarte i-a cuprins pe toti cei sositi n lagr.
Toti asteptau s vin urcanu si tremurau de team c va
intra n noi probe" de btaie.
Am nteles: ei stteau ntr-o spaim de moarte. De
aceast spaim trebuiau scpati.
Deci i-am spus, tactic, asa:
183
- Acesti oameni au fcut niste crime nemaipomenite.
Ei au fost pusi. Sunt ca niste martori vii ai crimelor
svrsite, nsisi autorii lor. Dar regimului comunist nu-i
convine s triasc acesti martori, cci ei artau cruzimea
si criminalitatea regimului comunist. Deci ei trebuie s
moar. i-i vor omor. Pretexte se vor gsi: au fugit de
sub escort", s-a surpat un zid peste ei", s-au necat
undeva" sau alte pretexte. Dar vii nu vor rmne.
Iar dac vin aici s ne reeduce pe noi n-o vor putea
face. Dac ncep s cugete la aceasta noi i vom omor
nainte de a-si ncepe actiunea, cci nu vor putea suporta
ca s se fac cu noi ce s-a fcut cu voi. Aici e lagr nu e
temnit.
De intr n min, dac pstreaz gnduri necurate
pentru noi, i vom arunca n rostogoale si, la 40 de metri,
unde vor cdea, vor fi piftie.
Fii linistit; aici nu le merge de vor veni. Ei nu vor
putea teroriza o mie si cteva sute de oameni cti
suntem aici. i vom ucide usor dac vor ncerca figuri" cu
noi. Dar poate nu vor veni.
Noii veniti ne priveau cu dusmnie si mare rezerv.
Cte unu si mai deschidea gura si spunea cte unuia din
noi ce a fost. Era ceva de necrezut.
Le artam bunvoint, dar ne suspectau. Dar dup
cteva sptmni s-au mai mblnzit.
Se culegeau informatii pe barci si unul dintre ei le
strngea pe toate si le ddea conducerii lagrului. Dar
ntr-o zi, n loc s dea informatiile administratiei, ni le-a
dat nou, la vreo
3-4 ce eram mpreun si discutam.
Nu ne-am mirat cnd unii au propus ntocmirea unei
liste a celor vreo 14 insi dintre noi care suntem cei mai
periculosi si care trebuie s fim dusi la Aiud s fim
reeducati. ntre cei 1 4 eram si eu.
Ca s-i ajut, cota de mbunttire a hranei ce o
aveam lunar am dat-o la doi studenti. Dar ei m-au
denuntat si mi s-a retras dreptul de a o mai primi.
ncetul cu ncetul acesti tineri si reveneau.
Eu, n acelasi gnd de a-i scpa de team, urmream
pe orice detinut nou ce venea n lagr si-l ntrebam dac
stie ceva despre urcanu. Unul ce venise de la Aiud mi
spuse c l-a vzut pe urcanu cnd i puneau lanturile la
picioare.
Am comunicat aceasta lui Bucur Constantin c s
spun studentilor stirea si s vorbeasc si ei cu detinutul
nou venit.
Peste vreo lun veni un pantofar si spuse si el acelasi
lucru: si el l-a vzut pe urcanu pe cnd i punea lanturile.
Deci steaua lui urcanu ncepea s apun.
Bucur comunic si celorlalti stirea. ntr-o zi, un tnr
din baraca noastr m opri si mi spuse:
- Printe, m-ati salvat de la moarte. Dar eu i-am spus:
- i se pare, nici nu te cunosc nc bine. i el adug:
184
- Sunt student, am terminat dreptul si continuam
istoria cnd m-au condamnat. Dup reeducare am rmas

informator. Dar venit aici, dup un timp, cugetnd la
logodnica mea si la mizeria n care am ajuns, m-am
hotrt s nu mai dau informatii. Constiinta nu-mi mai
permitea. Dar, cum stau cu patul suprapus patului celui
care strnge informatiile din barac, acesta m privea ca
si cnd mi-ar imputa aceast nou atitudine. i m-a
cuprins groaza. Mi s-a urcat temperatura si am intrat n
infirmerie, aveam 41C. Doctorii mi-au dat fel de fel de
leacuri creznd c am ceva la rinichi. Dar temperatura nu
ceda: 41C timp de trei zile. Atunci seara a venit Bucur
Constantin cu stirea c urcanu a fost vzut cnd i s-au
pus lanturile. Fr altceva, dimineata aveam 37C. Nu
trebuia s mnnc dect un regim prescris, dar am
mncat de toate si nu mi-a fcut nimic ru. M-am mirat si
i-am spus:
- Vei auzi mai ncolo lucruri si mai rele despre
urcanu: el nu va putea tri, fiindc e autorul si martorul
unor prea mari crime si frdelegi!
Am auzit mai trziu c tnrul a fcut un cntec:
Rapsodie maramuresean". L-am auzit. Textul era cu
continut legionar, iar melodia era adaptat textului. Iar
despre tnr am auzit trista veste c ar fi murit. Ar fi o
mare pierdere, avea mare talent. i apoi mai era si voinic
si frumos.
Cazul tnrului acesta, cu urcarea temperaturii la un
nivel insuportabil, e ilustrativ. Spaima ucide organismul;
alungarea ei aduce organismul n stare normal.
De aici se poate considera mretia domnului nostru
Iisus Hristos si a nvtturii sale pentru lume. Dorul Lui de
a aseza pe pmnt o mprie a pcii: Pacea mea dau
vou, nu cum d lumea" si apoi: Fericiti fctorii de
pace" si nsusi salutul Mntuitorului dup nviere: Pace
vou!"
Toat nvttura Domnului vizeaz pacea cu
Dumnezeu, pacea cu lumea si pacea noastr luntric.
Mrire ntru cei de sus lui Dumnezeu si pe pmnt
pace si ntre oameni bun nvoire" anunt si ngerul la
sosirea lui Iisus pe pmnt.
Prin contrast, puneti alturi principiul lui Stalin:
Vigilent si nencredere" si trageti concluzia urmrilor
dintr-o propozitie si din cealalt. O pozitie divin si una
diabolic.
Cele ce prevzusem cu privire la urcanu si echipa lui
de soc s-au ntmplat, dar nu n forma n care
prevzusem eu.
Iat forma pe care au adoptat-o guvernantii.
Au multumit tuturor din echip pentru loialitatea lor
si pentru ajutorul pe care l-au dat n reprimarea
banditilor. V-ati cstigat merite deosebite - li s-a spus.
Veti primi rsplata meritat". I-au lsat s se mbrace n
hainele lor civile, le-au dat o mas bogat si li s-a spus:
Veti primi functiuni n stat dup meritele pe care le
185
aveti: descrieti fiecare ce ati fcut ca s putem aprecia
exact meritele fiecruia" si dup aceea li s-au dictat alte
declaratii centrate, chipurile, pe actiunea legionar de
compromitere a P.C.R. ca ordin de la Horia Sima.
i ei au fcut o larg descriere a faptelor lor. Atunci li
s-a fcut un proces dup propriile lor mrturisiri si toti au
fost condamnati la moarte.
n ce-l priveste pe directorul Dumitrescu, n-a scpat
nici el. A fost vzut n dub plngndu-se de brutalitatea
celor ce i-a servit si de nerecunostinta lor. Apoi nu s-a
mai auzit de el. Desigur, a disprut. Nici eler <?> n-a
scpat. S-a auzit c s-a sinucis. Dar el era un om fr
constiint, deci nu se putea sinucide. Atunci ce s-a
ntmplat cu el? Simplu: a fost ucis.
n disparitia lor n aceste forme trebuie s vedem
nssi rzbunarea divin pentru attea frdelegi pe care
le-au fcut acesti oameni fr de inim.
Numai Nicolski a scpat, seful suprem, cci n-avea
unul mai sus ca s-l ucid.
LUCRTOR N MIN
Am fost dat s lucrez n min ntr-un abataj foarte
primejdios: stncile pe cerul" abatajului nu stteau
bine. Amenintau s cad pe noi. Eram cinci insi n echip.
Nu-mi mai amintesc dect de Sandu Mazilu si gazetarul
Gabriel Blnescu. Lucram cu team si gustarea n-o luam
n abataj ci afar. Tot afar ne odihneam. ntr-o zi s-a rupt
o plac ca de vreo dou mii de kilograme si a czut cu
mare zgomot. Dar noi eram toti afar. Bunul Dumnezeu
ne-a pzit.
Dar dup aceea am fost dat la lucru n fundul galeriei,
la locul unde se trgeau gazele de o instalatie ce trebuia
s le scoat afar din min. Locul era extrem de poluat:
toate gazele treceau pe acolo. Era imposibil s rezisti. Am
avut ca ajutor n echip un cojocar bntean de vreo 40
de ani.
- De aci nu mai scpm, printe, aci murim, mi-a spus
el.
- Nu! N-o s murim, i-am spus; dac esti cu mine n-o s
mori.
Un inginer a venit si ne-a fixat norma: adncirea
galeriei cu o jumtate de metru pe zi si naintarea cu 12
metri. Era ceva mult prea mult. Eu i-am spus inginerului:
- Asta-i norm posibil de mplinit? Domnule, dac
scap cu viat din temnit, te dau n judecat pentru
tentativ de asasinare fizic.
Dar el mi-a spus:
- Asta mi s-a dat ca norm si asta v-o dau. i a
plecat. Terenul era moale ca si caolinul din care se face
portelanul. I-am spus colegului de echip: cutm cte o
186
scndur, ne asezm pe ea, iar gazele vor trece pe
deasupra noastr. i asa am fcut.

Va trebui s lum un vagonet si s-l umplem cu
caolin, dar nu-l vom vrsa, ci-l vom lsa pe linie ca, dac
vine cineva, s vad c lucrm.
Totusi, si asa, pziti de gaze, nu e destul. Vom fugi de
la locul de munc de vreo dou ori n timpul unui sut si
vom merge departe, sub o scar, unde e aer mult si
curat. Vom sta acolo mult. Iar dac vedem pe galerie
venind cineva, vom fugi la locul de munc. Dar nu cred c
vor veni, cci si ei se feresc s nu se intoxice cu gazele din
aer, cci nu vor putea veni pe brnci.
ntr-adevr, n timp de dou sptmni nimeni n-a
venit s ne vad. Apoi a venit un maistru si ne-a zis:
- Ce faceti?
- Uite, lucrm. Iar el a zis:
- i eu sunt romn, nteleg. Faceti ce puteti.
i nimeni n- a mai venit s ne controleze ct am
lucrat acolo. N-am ncrcat pe zi dect un vagonet, dar au
fost si zile cnd am lsat vagonetul ncrcat ca s-l avem
pe a doua zi. i asa, la viclenia lor, am rspuns si noi cu
viclenia noastr.
Greuttile muncii cresteau mereu. Ni se ridica
ntruna norma. Eram nemultumit, dar nu ndrzneam
nc s protestez.
Lucrnd cu Romulus Dianu ca s curtm o scar, am
atras atentia unor unguri, care lucrau alturi, s ntrerup
munca si s nu arunce minereu pn facem curat. Cci
rostogolul n care aruncau minereul era tocmai lng
scar. Ei ne-au promis. Dar, fie cu voie, fie fr voie, au
aruncat minereu cnd noi eram pe scar, sus, cam la un
metru mai jos de nivelul abatajului. Un bolovan m-a lovit
n cap, n frunte. Va fi avut un kilogram si jumtate. Am
avut norocul c el s-a lovit mai nti de fierul rostogolului
si i s-a micsorat viteza. Altfel muream. Asa mi-a spart
capul. Sngele curgea. M-au scos afar palid. Se vede c
se scursese mult snge. M-a pansat doctorul legionar
Dumitru Moisiu care lucra la infirmeria lagrului. El a fost
un om plin de bunvoint si a ajutat pe multi. M-a ajutat
si pe mine. Mi-a fcut o custur a pielii care se vede si
azi. E n form de V tiprit, asa cum are vipera un V. Port
lui Dumitru Moisiu recunostint pentru buntatea lui.
Mai erau si alti doctori n lagr, dar unii lucrau n
min. ntre ei era doctorul Corneliu Petrasevici, originar
din Banat. Desi tnr, el a fost doctorul Comitetului
Central. Om distins si de o profund omenie.
L-am ntrebat:
- Ce prere ai despre ei si n genere despre
comunisti?
El a rspuns:
- Ei vor ajunge ntr-o zi s spun: Doamne, cine ne
va scpa pe noi de noi nsine?
187
Aceasta e o constatare formidabil, ca o sentint de
condamnare. ntr-adevr, comunistii sunt att de legati
unii de altii - prin activitatea pe care o duc mpreun, prin
supravegherea pe care fiecare e pus s o fac asupra
fiecruia si a tuturor mpotriva tuturor, prin nencrederea
unuia n cellalt ce duce la o nencredere general, prin
dezgustul si deprimarea la care ajung oamenii ntr-o
astfel de societate, nct toate acestea fac foarte grea,
sau imposibil, fr mari convulsiuni si lupte,
desprinderea din hora n care mpreun au jucat. Ei sunt
angrenati ca ntr-un lant puternic, la care verigile sunt
bine strnse si greu se pot desface din lant.
ION BUJOR
Inginerul Ion Bujor, considerat de mine unul din
primii sapte ingineri ai trii, fcea planul de munc la
min mpreun cu inginerul Bals. l cunoscusem de cnd
eram profesor la Lupeni, iar dnsul era director general la
societatea Petrosani de exploatare a crbunelui din Valea
Jiului.
ntr-o zi i-am pus aceast ntrebare:
- Domnule inginer, n activitatea dumneavoastr
ati simtit vreodat prezenta lui Dumnezeu si ajutorul Lui?
El mi-a rspuns:
- Da, eu am fost un rationalist feroce si m-am
condus dup mintea mea. Dar uneori simteam c am
intrat ntr-o fundtur din care nu mai puteam iesi.
Atunci plecam genunchii si m rugam. i dintr-o dat
totul se limpezea naintea mea. O lumin venea de sus si-
mi lumina inima si mintea. De aceea eu am crezut n
rostul Bisericii si n functiunea ei sfnt si am ajutat-o. Eu
stiu ce rol important joac preotul la poporul nostru, mai
ales n clasele de jos. Numai semidoctii si prostii
dispretuiesc biserica.
INTERVENIE PENTRU MBUNTIRI

ntruct conditiile muncii din min se nrutteau
mereu, am nceput a m nelinisti. Cnd m-au trimis la
munca de min mi-au spus c se vor respecta unele
conditii si se va lucra dup posibilittile fiecruia. i acum
lucram de-a valma, fr nici o grij de posibilittile mele
reduse de lucru.
Asta mai ales din pricina foametei prin care am
trecut si intrrii n munca de min nainte de a m fi
refcut.
La controlul ce ni s-a fcut, doctorul Dumitru Moisiu
m-a gsit cu plmnii mult slbiti.
188
- Atentie, mi-a spus, n conditiile n care lucrm,
plmnii dumneavoastr pot ceda.

Acesta era un aviz binevoitor. M-am sesizat. Am spus
unor prieteni:
- Trebuie s cerem unele mbunttiri ale regimului de
munc, asa nu mai merge.
- Nu ni-l vor mbuntti si numai ne punem ru cu ei.
- Nu putem merge spre moarte ca niste imbecili, fr
s ncercm o schimbare a situatiei. Avem dreptul s ne
aprm.
- Nu ndrznim s facem un demers n acest sens, mi-
au zis, si numai dac am cere cu totii am avea un
eventual succes. Dar aceasta e imposibil. Unii nu
ndrznesc s ridice capul, stiind prin ce foamete au
trecut.
- Voi ncerca eu.
- ncearc, dar nu credem c se va cstiga ceva. Pipie
totusi terenul.
i l-am pipit". Venise un director nou din Ocna-
Sibiului, avea gradul de maior, si un subdirector nou, un
fost cioban luat de la oi, era acum sublocotenent al
Republicii.
La o adunare a detinutilor am ridicat glasul. Am spus
c atunci cnd am plecat din Aiud si m-am angajat c voi
lucra n min mi s-au dat unele asigurri care vd c nu
se respect: c mi se va da un loc de munc dup puterile
mele, c vom lucra n conditii suportabile. Dar conditiile
vd c se nruttesc si ntrec peste puterile mele de
suportare. Cer unele mbunttiri pe care v rog s
binevoiti a le cuta si a mi le da. N-am vrut s vorbesc n
numele tuturor si s-i angajez pe toti. De altfel nici nu
aveam consimtmntul lor pentru aceasta.
Directorul a spus:
- Nu noi, Bucurestii hotrsc regimul
dumneavoastr. Eu am spus:
- Aveti, v rog, bunvointa si artati-le greaua
situatie n care ne gsim.
La cteva ore am fost luat si dus ntr-un fel de pivnit
si nchis acolo. n ea era un pat de lemn, fr saltea, iar
jumtate din scndurile lui lipseau. Era n ea o gaur prin
care venea aerul, dar care nu era att de mare ca s poti
trece prin ea. Am fost pedepsit s stau 1 0 zile n ea cu
regim - mncare de penitenciar. i am stat. Dar nu cum
au socotit ei. Detinutii mi-au adus o ptur pe care am
tras-o pe gaur si, cnd luau masa, furau pine si vreo
bucat de carne si mi le bgau pe gaur. Dar cam din a
treia zi mi-au adus zilnic cam vreo 100 de grame de zahr
pe lng pine, desi noi nu primeam zahr separat de
alimentatia noastr, ci numai n ceaiul care mi se ddea.
Dup 1 0 zile, timp n care nu m-a vizitat nimeni, m-a
scos afar. Subdirectorul a descuiat usa. El mi-a spus cu
un ton binevoitor:
- Asa-i, domnule, nu e bine, ce s-ti fac asa-i la noi
acuma. Fii si dumneata mai cuminte. Aud c esti pop.
189
Roag-te. Poate c Dumnezeu te ajut, c mi se pare c
n-ai fi un om ru.
i dup vreo trei zile m-au mutat la mina de plumb
Nistru, nu departe de Baia Sprie. Neavnd o min mai
rea, m-au mutat la o min mai bun. Cci ndat am
constatat c era o min mai bun dect cea de la care am
fost mutat.
LA MINA NISTRU
Lagrul de la min Nistru era condus de doi ofiteri
secui, locotenenti, ajutati de alti doi ofiteri ce vorbeau
limba maghiar, care puteau fi tot secui sau unguri.
Numrul detinutilor lucrtori era cam 1100. Barcile
erau ntinse pe o pant usor ridicat. Detinutii erau
romni si mai erau ctiva unguri, vreo 10.
Regimul alimentar acelasi ca la Baia Sprie. Laptele ce
se d minerilor civili, precum si phrelul de rachiu
pentru protectia contra intoxicrilor cu gaze, lipsea cu
desvrsire.
Mina nu e adnc precum cea de la Baia Sprie, ci
aproape la suprafat. Aici am ntlnit mult mai putine
persoane cumsecade dect dincolo.
Am nceput munca cu entuziasm, ca s nu par c sunt
recalcitrant dup ce fusesem trimis aici ca pedeaps, si
cu o realizare aproape constant de putin peste suta de
procente cerute.
Am fost dat tot ca vagonetar, cum ncepusem si la
Baia Sprie. ef de echip, cu rspundere de mersul
echipei.
Un timp am mers binisor si n liniste si multumire.
Dar ntr-o zi cteva vagonete ncrcate sriser de pe
linie. Trebuia fort s le ridici. Un maistru ungur foarte
voinic si lat n spate se nfurie c ntrziam si nu puteam
face norma. Se uit cum ne zbteam s le ridicm. Eram
nc slbiti. Ne ajut el si, cu forta lui, ndat le-am pus
pe linie.
Dar el se rsti la noi: Nu asa se lucreaz; trebuie s
puneti toate sforrile cci asa cum lucrati puteti rezista
si 10 ani."
Deci trebuia s lucrm ca s murim mai repede.
Planul autorittii era dezvluit.
Nu m-am lsat influentat de maistrul ungur n felul
de a lucra si nici de apelurile perfide ale directorului de a
spori efortul cum c fiecare lopat n plus de minereu e
un pas spre libertate". Sloganurile comuniste erau de
acum compromise si stiam ce intentii se ascund sub ele.
Un militian ungur, scund dar foarte ru, dimineata, la
numerotare, ddea fr motiv dou-trei palme la doi-
trei, suduind c nu intr mai repede n rnd. Pe mine nu
m-a lovit nc, dar mi fcea alte necazuri. Dup mas m
punea s alerg de dou-trei ori de la baza pantei pn la
190
baraca cea mai de sus. Lucrul acesta l mai fcea si cu alti
ctiva.
De cteva ori am ascultat de el dar, vznd c se
repet i-am spus:
- Pentru ce, domnule? N-aveti dreptul s-mi cereti
aceasta, iar dac struiti anunt conducerea. M-a njurat si
m-a lsat n pace. Am observat c se cutau pretexte
pentru pedepse n timp ce nu eram n min. Un ofiter
romn obisnuia s ne pedepseasc des ca s stm cu fata
la perete un sfert de or ntr-:ior- El ne ameninta:
- S stiti: v omor cnd vreau si nu m cost dect un
proces verbal. Att, m! Un proces verbal! Dar nu btea
pe nimeni, ameninta numai.
La aceast min am dat si de sapte preoti. Printre ei
era si Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific,
traductor al predicilor lui Ilie Minat.
La cteva luni dup sosire, care s-a fcut n august
1951, am fost dat s lucrez cu dnsul. Era preot n
Bucuresti la bisericuta, ca o bijuterie, Stavropoleos. l
vzusem n lagr, n reverend, o frumusete. Nu-mi
impunea deloc si nu simteam nici o atractie spre el.
Acum lucram mpreun numai noi doi. Avea mult
ncredere n sine. Mi-a mrturisit planurile sale:
- Vom iesi n curnd din temnit. Comunismul va
cdea, iar americanii vor domina lumea dup cderea
comunismului. Romnia va fi atunci o tar liber si
Biserica noastr va iesi de sub jugul actual. Eu voi ajunge
ministru al cultelor. M voi ocupa atunci s scoatem si un
ziar, el va trebui s treac si peste hotare. As vrea s am
si cte un om de isprav n fiecare judet, om al meu.
Unde te vei duce, sfintia ta, vei fi omul meu de ncredere.
L-am captat si pe Nicolae Pslaru. E om foarte bun, iar
sfintia ta pari a fi mai slab, dar totusi bun. Te rog
intoneaz cteva ectenii s vd ce voce ai.
Am spus cteva ectenii, al cror ecou se pierdea pe
galerie.
- Convenabil, aprob el.
Tria cu acest complex al grandorii. M ntrebam: pe
ce lume trieste?
Conditia noastr era grea. Eram slbiti, condamnati.
Armata rus era n tar; guvern comunist subordonat
rusilor. Apusul era n imposibilitatea de a se misca din
cauza slbiciunii morale. Singur Germania la acea or
era cu un conductor de mare calitate. Mult putregai n
Europa. Cum s cugeti astfel? Singura noastr ndejde
rmnea Dumnezeu, marele si bunul Dumnezeu,
Creatorul si Atottiitorul.
i n locul unor meditatii si rugciuni privind mizeria
noastr, inima noastr era nc ngmfat. Ah! Doamne,
cnd ne vei da mai mult lumin, Tu, lumina lumii, ca s
pricepem ntunecimea noastr, patimile si nedrepttile
noastre si s ne ntoarcem la Tine cu gnd smerit si cu
inima nfrnt?
191
Nu l-am contrazis. Auzisem c e certret si era prea
nfumurat. Nu am voit s risc o ceart ntre noi, ci am fost
foarte rezervat si i-am spus doar att:
- Printe, viata noastr e n minile lui Dumnezeu.
Cine stie ce drumuri ne va deschide El nou si neamului
nostru? S credem n mila Lui pentru noi.
i a trecut luna cu o colaborare ntre noi linistit.
Luna viitoare am fost dat s lucrez cu colonelul Ion
Popescu Pera. Fusese seful Institutului Cartografic din
Romnia, era un om foarte frumos si foarte voinic.
Trebuia s lucrm pe galerie si s crm materiale n
min: sfredele, motorin si altele, precum si s ducem
napoi sfredele, spre ascutire, si butoaiele de motorin
spre reumplere. Cnd prieteni de-ai mei legionari au
auzit cu cine lucrez au nceput s m cineze si-mi
spuneau:
- E francmason, nimeni nu s-a nteles cu el, o s ai
o lun foarte grea.
Dar n-a fost asa. Dimpotriv. Chiar de la nceput,
colonelul Popescu Pera a fost atent si ndatoritor, amabil
si plin de bunvoint.
Vzndu-m slbit, la locurile mai grele de urcare a
materialelor el a ncercat s fug cu sania ca s o mping
singur. Dar eu am protestat:
- Multumesc frumos pentru bunvoint, dar nu
trebuie s procedm asa. Dumneata nu trebuie s faci si
munca mea. Dac Dumnezeu mi-a dat aceast sarcin,
trebuie s o fac eu. Dumneata nu trebuie s-ti slbesti
puterea pentru mine. Dac e s mor, atunci trebuie s
mor eu pentru mine si nu dumneata. Altfel n-ar fi drept.
Colaborarea cu dnsul era frumoas si din zi n zi mai
plcut. Am discutat lucruri multe laolalt. Tatl lui cel
de-al doilea era profesorul Peret, procurorul Masoneriei
Romnesti. Patriarhul Miron Cristea uneori lua masa cu
ei. Influenta masoneriei era mare lucru, pe care l stiam si
eu. Pera a avut o tinerete nflcrat si plin de aventuri
galante. Dar nu s-a dovedit fr scrupule si lipsit de
caracter. Dimpotriv.
Redau o situatie ca s-i vedeti reactiunea. Era
locotenent n Chisinu. Acolo multi locotenenti romni
erau cstoriti cu evreice. Au primit ordin s se evite
cstoriile cu evreice. Dar el tocmai atunci s-a ndrgostit
de o evreic ce era n clasa a VIII-a de liceu, fiica unui
rabin. Tnra evreic era foarte frumoas. De sfintele
Pasti a dus-o la biserica noastr, unde au luat parte si
ofiteri superiori, mpreun cu generalul de corp de
armat din Chisinu.
Domnisoarei i-a plcut foarte mult slujba Sfintelor
Pasti si a plns. Dup slujb locotenentul a fost vzut cu
iubita lui, nct ofiterii i-au admirat. Atunci generalul de
corp, felicitndu-i, a zis:
- O pereche att de frumoas n-o putem mpiedica
s-si realizeze iubirea; facem o exceptie: dau libertate
pentru aceast cstorie. Mare bucurie. Tinerii si-au jurat
192
iubire pn la moarte si au hotrt cstoria. Se
ntlneau zilnic. Dar, la o sptmn dup Pasti, tatl

iubitei i-a fcut o vizit lui Pera si i-a spus: Dumneata
iubesti pe fiica mea. Dar ea este evreic si nu se va
mrita cu dumneata, ea trebuie s se mrite cu un
evreu."
Zadarnic l-a implorat s nu ntrerup o dragoste att
de fierbinte si att de curat. Rabinul a fost nenduplecat.
El a scos 200.000 de lei din buzunar si i-a propus:
- Ia aceast sum si renunt la fiica mea.
Dar propunerea l-a umplut de revolt si a ripostat c
iubirea lui nu se poate vinde sau cumpra. i rabinul a
plecat nemultumit. Peste o sptmn, rabinul a venit
din nou si i-a propus:
- Dublez suma pentru a renunta la fiica mea, si a
pus 400.000 de lei pe mas.
Dar el a rspuns:
- Niciodat.
Dar a doua zi si n zilele urmtoare fata n-a mai venit
la ntlnire. La cteva zile a primit o scrisoare disperat
de la ea :Sunt arestat; plecm n America. Vreau mcar
s te mai vd. Vino s te mai vd la trenul cutare; voi fi la
fereastr. La revedere sau mai degrab adio, dragostea
mea", dup care urma semntura.
A doua zi pleca cu trenul. Tatl ei i-a permis s
deschid fereastra la locul unde stabilise s-l vad. Doar
cteva clipe au reusit s se vad si s se mbrtiseze cu
gndul.
Noi, dup ce duceam materialele sus, trebuia s
lucrm pe galerie. Dar unii camarazi tineri m rugau s
nu facem munca aceasta, ci s le spun cte ceva si apoi
vor ajuta cu totii s facem treaba ce o aveam de fcut. Eu
am acceptat, dar ei au spus: Masonul acesta periculos
nu poate s fie prezent la discutiile noastre". i eu l-am
rugat pe Popescu Pera s nu se supere si s se retrag. M-
a privit cu tristete si s-a retras.
Dar, peste cteva zile, mi-a spus cu lacrimi n ochi:
- De ce procedezi asa? Cine sunt eu? Sunt un
criminal, m-ati vzut fcnd vreo frdelege? si a nceput
a plnge.
Eu i-am rspuns:
- Ce pot s fac, domnule colonel? Esti mason, esti
dusmanul crestinilor si al legionarilor, iar acestia sunt
camarazii mei. Poti s dai dovad c si dumneata crezi n
Dumnezeu si te rogi?
- Cred, a spus el, si dau dovad.
- Bine. Lum niste hrtie de la cei ce fac situatia, ti
dictez dou-trei rugciuni si ai trei-patru zile s le nveti.
- Bine, a zis el. i i le-am dictat. Dar a treia zi mi-a
spus:
- Iat: hai s recit rugciunile. Ele mergeau att de
bine ca memorizare si erau att de frumos exprimate,
nct m-am mirat.
I-am spus:
193
Nu e de ajuns. Trebuie s te si rogi nu numai s le stii.
-
- Cum s nu m rog, c am nevoie de rugciune?
Atunci l-am mbrtisat si l-am srutat cu bucurie si i-
am
spus:
- Ah, domnule colonel, ct bucurie mi faci. Esti un
om, un om adevrat! Am toat ncrederea n dumneata.
- S mergem s spun camarazilor mei bucuria mea din
ziua de azi. Rmi deoparte si apoi te introduc ntre noi.
Camarazilor le-am spus cam acestea: e mason, dar e
un om cinstit si sincer, capabil, caracter frumos, demn de
stim. l iau pe garantia mea.
i l-am adus ntre legionari si am spus:
- Cerem scuze domnului colonel dac, pn l-am
putut cunoaste, am avut unele rezerve fat de
dumnealui. i i-am fcut cunostint cu toti.
Dnsul s-a bucurat enorm. El ns nu trebuia s afle
niciodat puternica mpotrivire ce a strnit-o propunerea
de a-l primi ntre noi. A fost o dezbatere mai lung si,
vznd c ei nu cedeaz, le-am spus:
- Dac-l excludeti pe el, excludeti-m si pe mine.
Eu nu mai pot veni pe la voi dect cu el. Singur nu.
i atunci ei au zis:
- Bine. Veniti cu el. Dar eu le-am zis:
- Fiti atenti; trebuie primit cu toat inima. V rog
s nu schiteze cineva vreun gest de retinere care s-l fac
s se simt prost.
Asa a intrat ntre noi.
Trebuie s ntelegem ct de dureros este ca cineva,
rupt de familie, fr s aib un cuvnt de la ea, osndit la
munc silnic, trimis cu altii la munc, s fie izolat ca un
lepros, sub asuprirea temnicerilor brutali si fr mil,
ct bucurie ofer primirea lui n grupul colectiv! Un
astfel de act e pentru el un adevrat eveniment
important n viata lui si poate fi o renastere.
De aceea, trebuie s ntindem, cu dragoste, o mn
oricui vrea s se ridice spre lumin. Iar nu s-l privim cu
dispret pentru trecutul lui vinovat.
Trebuie s spun c Popescu Pera a fost apoi la nivelul
tuturor asteptrilor, spre cinstea lui. Ba le-a si depsit.
Un om care mi-a strnit un interes deosebit prin
specificul si originalitatea lui a fost plutonierul de sectie
de jandarmi, din
Bucuresti, Bold. Acum era disperat si putin nfricosat.
Corp bine fcut, puternic. Oltean cstorit cu o olteanc.
- Printe, striga el, Vine potopul! Vine potopul,
printeee! Potopul, urgia lui Dumnezeu! Ce ne facem
printe? Murim printeee!
- Linisteste-te, domnule Bold. Dac-o vrea Dumnezeu,
nu murim. Dar te rogi dumneata lui Dumnezeu ca s te
ajute, s nu mori aici, ci s te eliberezi si s mergi s-ti
vezi sotia si copiii.
- Am uitat rugciunile printeee! Nu le mai stiu.
194
Ai uitat si Tatl nostru?
-
- Da, printe. Fiindc vine potopul.
- Nu mai stii nici o rugciune?
- Ba mai stiu una pe care o ziceam cnd eram n
servici.
- Ia spune-mi-o si mie.
i el ncepu, dar reproduc cu mult aproximatie :
- Doamne Dumnezeule, ajut-mi mie, plutonierul Bold,
cnd sunt clare, cnd sunt n patrul, cnd sunt n
escort. Apr-m si m pzeste pe mine robul tu
totdeauna. Amin!
- Foarte frumoas, plutonierule Bold, foarte frumoas
si adaptat la nevoile dumitale de serviciu. Adapteaz-o
acum la nevoile de aici: Doamne apr-m si m
pzeste pe mine, plutonierul Bold, cnd sunt n min,
cnd sunt pe galerie, cnd sunt n abataj, cnd m culc si
cnd m scol. Fii cu mine totdeauna si pzeste cu dreapta
Ta si pe sotie si pe cei patru copilasi ai mei. Amin!"
Dar mai frumoas-i rugciunea Tatl nostru" si ea
ne-a fost spus de nsusi Domnul nostru Iisus Hristos. Hai
s-o renvtm. Am intrat ntr-un fost abataj de pe galerie
si acolo i-o spuneam cu glas tare, iar el o repeta dup
mine plngnd. Dar trei zile n-au fost de ajuns ca s o
poat nvta. A trebuit s vd de dnsul nc patru zile ca
s o renvete, ntr-att sufletul lui era de zbuciumat.
ntlnindu-l mereu pe galerie, l-am ntrebat:
- Ei, Bold (cci mi-a cerut s-i zic pe nume), dar ai
fost dumneata cumsecade n timpul serviciului?
-Ei, cumsecade! Nu, printe, cte am fcut, mai ales
n Basarabia, dar oamenii nu i-am btut. Am fost un
ticlos, printe, ticlos, taic, de aia vine potopul.
i mi-a povestit o seam de mici ginrii pline de haz
pe care le fcea n Basarabia, mai ales cnd avea
inspectie sau cnd era ziua lui onomastic.
PE GALERIE LA VAGONETE
Viata rezerv surprize neasteptate detinutului. Din
trei sau patru evrei care erau la min, unul mi-a fost dat
s lucrez cu el.
Era un cantor bisericesc evreu care avusese o slujb
important n Partidul Comunist, dar acum, din motive
nemprtsite, se gsea aici.
Poate anume a fost dat cu mine, ca s ne certm. Dar
dou luni, ct am lucrat mpreun, ne-am nteles bine.
L-am rugat s-mi cnte cntece religioase evreiesti.
Cnta frumos. Cu o voce baritonal si cu o plcere
deosebit intona versetele sfinte. Semnau foarte mult
cu versetele de la Utrenia noastr. Aveau o not de
gravitate si profunzime.
Mi-a spus: Numele Tatlui nostru nu e Israel, ci Eret
Israil - pmntul sfnt al lui Israil. Mi-a vorbit de marile
195
bogtii ce le au n America evreii. Un singur bancher
evreu din USA a dat statului Israel ajutor n bani - l-a citat
cu numele - mai mare dect plata ce o datoram noi
rusilor pentru despgubiri de rzboi.
Avuseser mari bogtii si n China, dar acum nu le
mai aveau.
L-am ntrebat:
- Ce credeti voi, evreii, de ce nu s-a dus
mprteasa Vasti n sala unde era brbatul ei, mpratul
Ahasveros, cnd a chemat-o ca s-o arate comesenilor
mpratului (cci, dup obiceiul oriental, femeile la
ospete petreceau separat, iar brbatii la fel).
- Fiindc s-a rusinat cci i-a cerut s vin goal,
dezbrcat - asta e n traditia noastr, a zis el.
- Dimpotriv, n Biblie, la cartea Estera se spune c
a fost chemat s vie mpodobit, cu coroan pe cap...
De unde aceast nepotrivire ntre traditia evreiasc si
Biblie?
Sau evreul meu nu stia ce spune... Pe de alt parte nu
ntelegeam cum de mprteasa Vasti a ndrznit s
refuze pe sotul ei, mpratul, dac a chemat-o s vie
mpodobit cu vesmintele ei mprtesti. Dar putem
ntelege refuzul ei dac a chemat-o s se nftiseze
dezbrcat.
Dar ceea ce este mai important, si de asta l-am
introdus pe acest cantor evreu aici n jurnal, e c el ne-a
spus:
- Talmudul nostru, care e o interpretare a Torei,
adic a legii evreiesti, are textele cunoscute si asa s-au
publicat. Acest lucru l poate afla toat lumea din
moment ce el e scris. Dar sunt lucruri ce nu sunt scrise si
pe care era bine si noi cantorii le nvtm pe de rost. Ele
sunt transmise oral din generatie n generatie. Textele
acestea nescrise nu le stie lumea neebraic, le stim
numai noi. E un secret al nostru, al fiilor lui Israil.
Deci n Talmud sunt texte nescrise ce se transmit oral
si la care ajung numai evreii. De ce nu le scot la lumin?
Probabil c ele cuprind lucruri grave la adresa celorlalte
popoare din lume, lucruri pe care nu le pot publica s nu
strneasc furia celorlalti mpotriva iudeilor.
Ceea ce m mir atunci este textul ce se afl n
Talmud: Pe cel dinti dintre crestini ucide-l." De ce si-au
asumat acest risc?
ORTINSKI
O figur deosebit care lucra la biroul lagrului ca
detinut era colonelul Ortinski.
Cine era el? Fost sublocotenent ntr-un regiment
romnesc de pe frontul rus; pe o viroag, singur cu
plutonul su a czut prizonier. S-a ntors n tar cu divizia
Tudor Vladimirescu dup ce luptase la Debretin cu gradul
de maior.
196
Avansat locotenent colonel, a cstigat ncrederea
rusilor -era de origine polonez - si a fost pus s fac o

epurare a ofiterilor din armata romn. A lucrat cu o
duritate extrem, fr mil, ca cel mai temut executant.
Dup vreo dou-trei luni de la sosirea mea la Nistru, m-a
cutat si mi-a spus:
- Printe, m gsesc ntr-o situatie grea. Am nevoie de
ajutorul dumneavoastr.
- Cu plcere fac ce se va putea, dar uite, aici sunt
preoti care te cunosc mai bine fiindc stati demult
laolalt.
- Nu, de dumneavoastr am nevoie.
- Bine, te rog, dezvluieste-te si spune-mi care e
necazul dumitale. i si-a nceput mrturisirea.
- Pus n situatia s fac epurarea ofiterilor, am lucrat
strict dup ordinele ce le primisem. Nici o abatere nu am
fcut. Nici o derogare nu am admis. Eram sever si dur.
Am exclus mila. Multi au suferit enorm n urma
epurrilor. M bucuram de un credit deplin.
Atunci l-am ntrebat:
- Cum atunci ai ajuns totusi s fii arestat?
- Iat, nu lucram singur, lucram cu unii subalterni. Dar
vznd ei ct de aspru, ct de dur lucrez n executarea
ordinelor, au nceput s se team de mine. Dac facem o
greseal, si-au zis ei, sta ne bag n puscrie; el nu stie
de camaraderie, colegialitate, el stie numai s execute
fr mil ordinele. i de team s-au coalizat contra mea
si m-au bgat n puscrie cci mi-au gsit o chichit cu
care m-au nfundat. i acum m gsesc aici. Am mari
regrete. Constiinta mi-e nelinistit. Dup cele ce am fcut
cu devotament, iat recunostinta: temnita. Caut linistea.
Ajutati-m dac puteti.
- Ai fcut greseli mari, i-am zis. Numai ordinele
drepte, cinstite si nempovrtoare trebuie s le aplicm
ntru totul. Celelalte, prin aplicare, le ndulcim, le
aducem n acord cu dreptatea, buntatea, adevrul si
mila. Altfel promovm rul si prin corectitudinea noastr
instaurm pe pmnt nedreptatea, asuprirea, teroarea si
orice frdelege. Dac ordinele vin de la niste autoritti
nedrepte si criminale, noi devenim instrumentele prin
care ei si mplinesc planurile lor nedrepte si asupritoare.
Nu suntem niste automate. Dumnezeu ne-a lsat
ratiunea. Cu ea noi putem aprecia si ordinele care ni se
dau, dac sunt conforme cu Binele, cu Dreptatea, cu
Adevrul, cu ideea de progres. i dac nu sunt conforme,
nu le mplinim, ne retragem. i dac rmnem, atunci,
considernd c sunt interpretative, vom introduce n
aplicarea lor spiritul ce rezult din ideile de mai sus.
Dar ordinele ce le primeai dumneata stiai c vin de la
rusi, desi nu direct, ci prin medierea romnilor ce ti le
ddeau. Dar rusii nu voiau binele nostru. Asta s-a vzut
din primele zile ale ocupatiei Romniei de ctre ei. Deci
ele trebuiau aplicate cu rezerv si cu mbunttire
substantial.
197
Dumneata le-ai executat cu asprime. i acum ai mari
regrete. C ai ajuns la regrete e minunat. Esti pe drumul
bun. Ele sunt ca o baie a sufletului. Cu ele splm
pcatele noastre. Ne usurm si mergem nainte, spre
bine acum, spre mbunttire si renastere.
Domnule Ortinski, ai ndejde. Mila lui Dumnezeu e
mare. El nu are pe nimeni de pierdut, ci vrea ca toti s ne
mntuim prin pocint si iubire. i s stii c nici un pcat
al nostru, orict de mare, nu poate birui mila si iubirea
lui Dumnezeu de noi. Numai s ne ntoarcem spre El cu
regretul pcatelor noastre. Cu lacrimi si cu gndul de
ndreptare. Cu aceeasi sinceritate cu care ai lucrat n
trecut pe calea pe care ai mers, cu aceeasi sinceritate
lucreaz acum pe calea ntoars spre mntuire, spre
curtie si sfintenie. Dumnezeu ti-a artat mila lui prin
regretele si nelinistea ce te-au cuprins. Departe de a fi
pierdut, esti pe drumul mntuirii. Mergi n liniste pe el.
Ne vom ntlni de-acum mereu mpreun ca s ne
sftuim si s ne mngiem mpreun.
Sunt bucuros c m-ai solicitat, dragul meu, si cu
bucurie ti stau la ndemn.
Mi-a multumit. Apoi ne ntlneam zilnic si discutam
ntr-o discret retragere, cele ce mi se preau potrivite
pentru mersul lui nainte spre cstigarea linistii si pcii
luntrice.
Fireste, a trebuit s nvete si cteva rugciuni pe care
s le spun zilnic de dou ori. Mergea bine si, treptat, si
cstiga linistea.
Mai trziu au intrat n lagr trei insi civili, care
probabil aveau rosturi importante n partid. Cnd au dat
cu ochii de Ortinski, unul din ei a nceput s-l njure. Apoi
a fcut rost de o nuia si a nceput s-l loveasc peste
mini si chiar peste fat. Ortinski a nceput s fug, dar
acela l urmrea de la spate, lovindu-l peste mini si
njurndu-l.
Scen trist. Un strin cade peste tine, condamnat, si
te bate pe tine care esti lipsit de aprare. Acesta e un
abuz nepermis.
Dar aceasta arat si furia si revolta si dusmnia pe
care faptele ce le-a fcut Ortinski le-a strnit n cei ce le-
au suportat sau au auzit de ele.
De aceea, oriunde am fi, n orice post, s ne purtm
astfel ca atunci cnd plecm s nu strnim preri de ru
si, cnd ne ntlnim cu cei cu care am lucrat nainte,
rentlnirea s fie ca o srbtoare n care parfumul
trecutului s se ridice si s ne mping la calde si prea
plcute mbrtisri.
INSPECIE N LAGR
ntr-o zi, cnd toti lgristii eram acas, adic nu n
min, ne-am trezit cu o inspectie. Am fost asezati toti n
198
rnd, n curte, ca inspectorul s ne vad, s ne identifice
pe toti si s dea dispozitiile lui.

Inspectorul era un locotenent major. El controla
toate lagrele de detinuti de la combinatul Baia Mare:
Baia Sprie, Cavnic si Nistru.
Citea dup tabel pe fiecare, care trebuia s spun:
prezent".
Cnd a auzit numele meu s-a oprit si a strigat: iesi
din rnd, asa o grmad de reclamatii am mpotriva ta" si
art cu minile nchipuind teancul: era mare ct dou-
trei crti mari.
Cnd a terminat, a dat unele dispozitii ca s lucrm
cu spor, spre binele nostru si al patriei. Toti trebuie s
iubim Patria si s ne artm iubirea muncind cinstit
pentru ea.", a spus el. Din tonul lui linistit si deloc
ameninttor se putea deduce c nu e un om ru.
Apoi m-a luat pe mine si m-a dus ntr-un birou si a
nceput a vorbi asa:
- Noi vrem s reeducm detinuti politici ca s
nteleag conceptia noastr social si de viat. Btrnii
nu ne mai intereseaz ca s-i cucerim. Ei au cunoscut
multe, au alt conceptie si ar fi de prisos s ncercm. Ne
intereseaz, ns, tineretul. Pe el trebuie s-l cstigm
neaprat.
ti fac dou cereri pe care te rog s le mplinesti.
Promitemi c nu faci aici o propagand politic contra
noastr, c nu vei dezvolta nici o activitate politic
mpotriva noastr si promitemi c nu vei dezvolta nici o
activitate religioas si c nu vei da nimnui ndemnuri,
sfaturi, lmuriri pe linie religioas, adic te vei retine si
nu vei da nimnui asistent spiritual.
- La prima cerere v spun c o accept imediat si c
o voi respecta cu strictete. De altfel, nici pn acum nu
am fcut ceva contra dumneavoastr. Cu att mai mult
de acum nainte nu voi dezvolta nicidecum o activitate
politic contra dumneavoastr. M voi retine total. V
promit solemn.
n ce priveste cererea a doua, v rog s m iertati,
nicicum n-o pot primi. Noi suntem arestati, lucrm n
conditii grele. Suntem uitati de familii, crti si gazete nu
avem, moartea la tot pasul e lng noi, iar regimul e
sever. Rupti de toate, ne-a rmas numai Dumnezeu.
El e ndejdea si singurul nostru reazem. Cum am
putea, prsiti de toti, s ne desprtim de El? El e azi
totul pentru noi. Toti l caut si au nevoie de lmuriri, de
ajutor spiritual. Ca preot crestin pot eu s resping pe
cineva dac vine si mi cere un ajutor spiritual? Pot eu s
spun: n-am voie s vorbesc si s m retrag? Acest lucru
nu l-as face orice s-ar ntmpla.
Cugetati dac un preot cinstit ar putea primi cererea
dumneavoastr, si dac nu este n drept s o resping.
Ne cereti s lucrm cinstit si cu spor. Noi lucrm,
slav Domnului, cu spor. Acesti detinuti ar mai putea
199
lucra ei cu spor pentru binele Patriei, dac li s-ar lua
aceast ndejde n Dumnezeu?
Nu resping cererea dumneavoastr. din ndrzneal.
Nu! Ci din necesitate: mi-e imposibil a o primi si nu vreau
s v nsel. V spun deschis: Nu!
Dnsul a rspuns:
- Bine, Grebenea, sunt multumit si dac mplinesti
cu strictete si numai cererea mea cea dinti.
La aceasta am rspuns:
- Fiti sigur, o voi mplini ntocmai. Atunci dnsul
mi-a ntins mn si mi-a spus:
- Bine, Grebenea, sper ca la o nou ntlnire s-ti
spun si lucruri mai bune dect acestea.
Am plecat si mi-am zis: Iat un om cinstit, neabuziv,
care ntelege si pe altii si nevoile lor, nu numai pe ale sale
si ale celor pe care i serveste". Eram bucuros n inima
mea c am descoperit un astfel de om ntre ofiterii
romni ai trii n acel an.
Trebuie s adaug c am gsit mai trziu si alti ofiteri
de militie si securitate cu inimi nefalsificate, obiective si
de omenie, cu dor de bine si cu atitudini alese, mai
curnd de ajutor dect de asuprire, si cu tendinta de a se
ridica mai presus de obligatiile lor oficiale.
ABUZURI OFICIALE
Nu stteam pe roze n lagr: munc mult, alergri,
bti pe fat si mai ales pe ascuns, cnd btile trebuiau
s fie mai grele, insulte. Acestea veneau mai ales de la
personalul de paz unguresc. Acestia dovedeau o ur pe
care si-o manifestau prin loviturile obrajilor si trupurile
bietilor detinuti romni. Unii spuneau: S te pzeasc
Dumnezeu s stai ntr-un lagr cu conducere maghiar!"
Dac n alte locuri nu era justificat, poate, ns acest
strigt aici era justificat pe deplin. Aici asa era: ungurii si
fceau de cap. Nu treceau 10-15 zile s nu se aud: iar a
fost luat cineva si btut bine n dos, sus". Cei btuti erau
amenintati s nu spun c au fost btuti si, de fric, unii
nu spuneau dect celor mai intimi ai lor. Dar uneori erau
vzuti cnd erau dusi sau cnd veneau de la locul de
btaie, rosii la fat si cu urme evidente ale loviturilor pe
care le-au primit. Zadarnic tgduiau cei n cauz,
semnele de pe ei erau mai convingtoare dect cuvntul
lor.
Dar ce mi s-a ntmplat mie ntr-o zi? Eram de
serviciu pe lagr n ziua aceea. Cte un detinut era n
fiecare zi de serviciu pe lagr si el intra ultimul n min
dup ce controla toate barcile si le nchidea cnd
curtenia n ele era gata. De asemenea, trecea pe la
buctrie s vad dac toate sunt puse la punct pentru
mas. El mtura si ducea gunoiul.
200
n acea zi, dup ce toate erau gata si m ndreptam
spre iesire ca s intru n min, un soldat, din locurile de

paz de sus, ncepu cu cteva ocri si insulte la adresa
mea, cu privire la cine eram eu si cine erau toti lgristii.
Mi-am dat seama c el era indus n eroare. Eu i-am zis:
- Las-m, camarade, suntem noi destul de
necjiti, nu ne mai necji si tu.
Dup iesirea din min si dup baia obisnuit, pe cnd
m pregteam s merg la mas si lumea se aduna n
curte pentru asta, ungurul mic si nenorocit, care zilnic
btea la numrtoare ctiva oameni si de care am aflat
c-si btea si sotia de dou-trei ori pe lun, m chem si-
mi spuse c am insultat soldatul si trebuie s-mi iau
pedeapsa. Eu i-am spus ce s-a ntmplat, c nam nici o
vin si dac as avea una, nu el trebuie s o stabileasc, ci
directorul.
- Vino sus, mi-a zis, si m lmuresti acolo.
- Nu e nevoie de alt lmurire, lmurirea am dat-o
deja.
Atunci el m-a prins de mn s m duc cu sila. Dar
eu mam desprins si am scpat. Lumea n rnd pentru
mas privea scena. Atunci el ncepu s m izbeasc cu
palmele si cu pumnii peste cap, peste fat si cu picioarele
m izbea n fluierele picioarelor. M-a umplut de snge pe
fat. Atunci m izbea mai ales n piept si pe picioare.
Nemaiputnd suporta, am tsnit furtunos spre sala de
mese si am intrat nuntru rvsit cum eram.
- Uitati, domnilor, ct de frumos petrecem noi aici
la min si ct de bine se poart militienii unguri cu noi.
M artam tuturor plin de snge. Astea-s semnele
vzute; numai dac m-as dezbrca s-ar putea constata
cele nevzute.
Cum un ofiter ungur supraveghea masa, i-am zis:
- Ce ziceti, domnule sublocotenent, nu-i asa c ne
merge bine aici?
Era foarte stingherit si n cele din urm replic:
- Cine a fcut asta?
- E omul care bate fr motiv n fiecare zi ctiva
oameni si nimeni nu-l opreste.
- Las, o s cercetez, a zis, iar eu, flmnd, m-am
asezat la
mas.
Dar ce mi-au spus camarazii dup mas? Locul unde
m-a oprit militianul si au avut loc cele expuse era tocmai
la liziera dintre locul pe care puteam s ne plimbm si
locul pe care dac-l depseai soldatii aveau ordin s
trag. El era desprtit de zid numai de vreo doi metri. Nu
sesizasem primejdia: ferindu-m de loviturile militianului
puteam depsi liziera si soldatul s trag. Numai
ntmpltor n-am depsit linia sau bunul Dumnezeu m-a
pzit, cci soldatul pndea cu pusca pregtit ca s trag.
Deci planul era pregtit ca s fiu ucis dac...
201
Mai trziu, sublocotenentul ungur, artnd o
atitudine foarte binevoitoare fat de mine, mi-a spus:
- Am cercetat si am aflat c militianul e vinovat.
Am cerut pedepsirea lui.
Dar cine s-l pedepseasc, cci probabil directorul, l
ndemna s fac ceea ce fcea, precum si pe ceilalti ce
bteau detinutii.
Militianul acesta ungur, cel mai abuziv, n-a fost
mutat, nici n-am putut deduce din ceva c el ar fi fost
pedepsit pentru abuzurile lui.
n acest timp, directorul ne aduna destul de des ca s
dea dispozitii si, poate spre a ne sustrage atentia de la
greuttile prin care treceam, spunea niste bancuri
nesrate la care multi, spre a-l satisface, ncepeau s
rd. Era viclean si perfid, altfel un om mult prea simplu
pentru a ntelege detinutii ce-i avea sub comand. Cu
totul simpli fuseser si ofiterii de la Baia Sprie, dar erau
mai naturali si mai putin falsi ca acestia. Ei erau romni.
n ce-i priveste pe detinutii de la aceast min erau
din toate straturile sociale, ns numai un numr mic de
tot erau trani.
ntre detinuti s-au creat frumoase prietenii dup
nclinatii, profesiuni, culoarea politic.
Erau si ctiva ofiteri superiori din marina romn ce
se pstrau destul de izolati de ceilalti. Unii spuneau c
sunt masoni. Nu am ntretinut relatii cu dnsii.
Aviatia l avea ca reprezentant al ei pe cpitanul
Vasile Ciobanu, socotit ca cel mai bun aviator al trii. El
fcea zborurile cu membrii guvernului n strintate, el
zbura cu vreun reprezentant mai important al partidului
care trebuia dus peste hotare. Cum a czut, nu stiu. Dar
era foarte usor s cazi complet nevinovat, fiindc
comunistii erau foarte bnuitori.
Am strns raporturi frumoase cu acest ofiter ales
pentru seriozitatea lui. Se bucura de un frumos prestigiu
ca om pentru judecata lui cumptat. n micile conflicte
ce s-au ivit uneori ntre unii intelectuali din min el a
intervenit totdeauna cu un spirit de mpciuire deosebit.
Nu-mi amintesc dac mai era n lagr n 1953, cnd s-a
fcut o grev. Cci nu-mi amintesc de el dac a fost
grevist si numai n ea credeam eu c i era locul.
Un om cu preocupri filosofice deosebite a fost
Gabriel Constantinescu. Fost ofiter de cavalerie, epurat,
era la arestare profesor de filosofie. Originar din Sibiu,
fiul scriitorului Paul Constant, cultiva meditatia
metafizic. A reusit s capete ceva hrtie si s scrie ceva,
de-mi aduc aminte bine, a scris cteva eseuri filosofice.
Dar nu le-a putut scoate afar. Era bine nzestrat si
promitea.
Cnd cineva, din conditiile grele de miner, evadeaz
pe terenul filosofiei sau al poeziei, strneste atentie si,
dac are si talent, admiratie.
202
GREVA
Lucrurile mergeau tot mai ru n lagr. Munca era
grea, dar o suportam si o fceam chiar cu tragere de
inim.
Ce nu se mai putea suporta? Btile discrete" sus,
nmultirea pedepselor, carcera, btaia de joc. Inspectii nu
veneau ca s putem cere ndreptri si ungurii, directorul
si subalternii, si fceau de cap.
Nu mai eram mineri, eram niste unelte de exploatat
de care-si bteau joc niste imbecili iresponsabili. La
sesizrile si cererile fcute de unii pentru a ne restabili n
drepturile umane, urechile celor ce le primeau erau
nchise, iar inimile nesimtitoare.
Am stat cu picioarele n ap rece attea ceasuri cte
mi sau cerut, am stat ntr-un picior cu fata la perete n
dese rnduri, am primit carcera de mai multe ori si apoi
intrarea n min. Am suferit si ocri si insulte.
M-am nimerit n zi de srbtoare n carcer si m-am
bucurat c am prilejul s meditez n liniste si s m rog.
Apsarea n lagr crestea. Viata noastr era n mna
unor neciopliti plini de ur, fr scrupule si fr team
cnd fceau rul.
Militienii erau nriti; poate nainte fuseser mai
buni, dar acum erau la aceast min ri, foarte ri. Poate
i-a nrit regimul, poate erau mai dinainte si regimul le-a
sporit rutatea. Mereu li se spunea cnd li se fcea
educatia: Nimeni nu este demn s fie gardian dac nu
urste din toat inima pe contrarevolutionari, pe
legionari si pe toti detinutii politici." Iar mai trziu li se
spunea c trebuie s urasc mai nti pe legionari si apoi
pe toti ceilalti.
Poate fiind secui si unguri erau infectati de fermentul
sovinismului maghiar care li s-a inoculat de o propagand
maghiar timp de 20 de ani si le-a intrat n sucum et in
sancvinem ca o otrav ce i-a mbolnvit.
Nu stiu! Dar se purtau ca niste neoameni.
Am cugetat c trebuie fcut ceva spre a iesi din
aceast situatie grea. Era posibil s ne lsm ucisi ca niste
lasi fr a
schita o mpotrivire? Eram oare niste viermi peste care s
calce
cu piciorul oricine vrea din cei ce erau deasupra noastr
prin
posturile lor? Am discutat cu unul si cu altul; murim pe
ncetul n fiecare zi ca niste nevolnici, ca niste
imbecili inconstienti. Trebuie s ne ridicm n picioare si,
dac e s murim, atunci s murim frumos, n picioare, n
lupt, n mpotrivire, ca niste lupttori ce am fost.
Trebuie s organizm o grev. E singurul clopot de
alarm ce st la ndemna muncitorului cnd patronul nu
vrea s stea de vorb cu el ca s-i ndulceasc situatia.
Probabil n aceast ridicare vom muri; comunistii sunt
duri; nu vor putea ierta aceast ridicare. Dar vom muri
203
demni, frumos, senini ca unii ce singuri am intrat n
aceast eventualitate, acceptnd din necesitate moartea.
Era n lagr un admirabil inginer ce fcuse rzboiul si
la 23 August, cnd noi am ntors armele contra nemtilor
si urma s luptm alturi de rusi contra lor, colonelul
comandantul regimentului a spus: Mergem la sovietici
ca s lum dispozitii de la ei cum s ne ncadrm n
dispozitivul de lupt."
Atunci acest inginer, cu un miros mai fin, care era
comandant de companie, a zis:
- Eu nu merg la rusi. Colonelul i-a zis:
- Cum vrei.
- Cei ce nu vreti s mergeti la rusi veniti la mine, a
strigat inginerul si ctiva ostasi s-au atasat de compania
lui.
Colonelul s-a dus si rusii l-au luat prizonier cu tot
regimentul. Asa au procedat ei si cu altii: i-au nconjurat
cu tancurile si i-au dezarmat si i-au fcut prizonieri.
Altora care nu mergeau la ei le-au tiat drumurile cu
tancurile si i-au luat prizonieri. Asa au luat n cteva zile -
ca niste banditi -130.000 de prizonieri romni si pohod
na Sibir".
Dimpotriv, inginerul, cu admirabilul lui fler, a intuit
situatia, a venit cu compania prin porumburi si pduri,
evitnd drumurile mari, si a ajuns cu ea acas.
Eu mi-am zis: cu acest om inteligent trebuie s
organizez greva. Ea trebuie organizat discret ca s nu
prind de veste informatorii. El a acceptat cu entuziasm.
Am discutat si eu si el cu unii pe care i-am crezut c
vor intra n grev. Dar situatia nu era coapt pentru
grev. Unii nc mai rdeau la glumele directorului. Deci
nu ajunsese cutitul la os. Pn cnd mai rd unii, nu
putem da drumul grevei. Dar nici n-o putem amna
mereu pentru c ctiva srntoci se vor gsi oricnd s
rd.
Dar cum s-o facem? Eram condamnati la munc
silnic. A refuza munca nsemna a te expune mpuscrii,
justificat legal.
Atunci ne-am zis: refuzm masa. Asta putem s o
facem. Ne pot mpusca si pentru asta, dar fr o
justificare legal. i, dac nu mncm, nu putem s
lucrm.
Asa am hotrt. Dar am prevenit oamenii: Fiti
pregtiti de moarte. S o primim hotrti si senini, ca
strmosii nostri daci."
Asteptam momentul ntelesi. Inginerul era n alt
schimb dect mine. El sau eu trebuia s dezlntuim greva
la iesirea din min si la venirea la mas.
A dezlntuit-o el. Flmnzi, oamenii mergeau la
dormitor si refuzau masa. M-am bucurat enorm. Abia
asteptam s intru si eu n grev. Unii oameni erau nc n
expectativ. Dar cnd am intrat si eu cu oamenii din
schimbul meu ce se hotrser a intra, atunci unii au iesit
204
din expectativ si au intrat si ei n grev. Asa c, din vreo
mie o sut si ceva, mai bine de 600 au intrat n grev.

Ctiva oameni de mare calitate n-au intrat n grev,
nu fiindc erau nevolnici, ci fiindc au considerat c nu e
nc momentul.
Inspectorul minelor, locotenentul major cunoscut, a
venit imediat la min, adic n lagr, si ndat m-a
chemat.
- De ce ati nceput greva? m-a ntrebat. I-am
descris situatia insuportabil din lagr cu asuprirea de
ctre unguri. Acestei situatii i preferam moartea. Am
fost uitati n minile murdare ale unor oameni fiar de
inim.
Greva nu am fcut-o cu scopul unei opozitii fat de
partid. Ea n-are acest caracter. n gndul nostru ea a vrut
s fie un mijloc prin care s tragem organele superioare
competente la discutii cu noi, s le artm greaua
situatie n care ne gsim si s cerem o nou situatie si
ndreptri. Nu greutatea muncii ne-a mpins la acest act
disperat, ci greutatea suportrii asupririi si a obrzniciei
ungurilor.
- Cine a organizat-o? Ai lucrat singur? A mai
ntrebat.
- Nu! Ci cu inginerul cutare (i caut n memorie
numele si nicicum nu-l gsesc acum).
Nu m-a certat, nu m-a njurat, nu m-a amenintat, ci
mi-a
spus:
- Situatia e grea.
N-am gsit un ofiter de sub comunisti mai ntelept,
mai bun si mai de omenie .
Cele spuse cu gura mi-a cerut s le scriu ntr-o
declaratie. Lucru pe care l-am fcut imediat. Dup mine l-
a chemat si pe inginer. A dat si el declaratia sa
confirmnd cele spuse de mine. Aceeasi atitudine
admirabil a avut-o si fat de dnsul.
Nu stiu cum l cheam si dac mai trieste ca s-i pot
multumi astzi cu recunostint acestui ofiter admirabil
pentru minunata lui tinut si pentru omenia deosebit.
Dup vreo 30 de ore ne-am trezit n lagr cu un
colonel care a intrat ca o furtun njurnd si tinnd n
mn un pistol. Ne-a scos n fat pe sefii grevei, precum
si pe alti ctiva pe care administratia i considera c sunt
periculosi si ar putea organiza o alt grev. ntre ei era si
colonelul Ion Popescu Pera care intrase n grev cu
hotrre.
- Aduceti pe cineva care s le pun lanturile. i au
adus un legionar ce lucra la fierrie.
- Pune-le lanturile la banditii stia, a ordonat
colonelul. Dar el a rspuns:
- Pot s le port, dar s le pun la camarazii mei, nu!
- Bag-l si pe tlharul sta n lanturi, a strigat
colonelul directorului.
205
Peste dou zile am plecat la Aiud 82 de persoane. Ele
nu erau numai de aici, ci si de la celelalte lagre cu insi
care nu fcuser nimic, dar au fost luati pe bnuiala c
sunt suspecti si deci ar putea si ei pregti o grev.
Colonelul, nainte de a ne expedia la Aiud, n-a fcut
nici o anchet, orict de sumar. Pe el nu l-a interesat, se
vede, dect ridicarea noastr de aici si curtarea
terenului. Deci greva noastr nu a avut efect pentru noi
care am initiat-o.
Pentru cei ce au rmas la min nu stiu, dar, ntruct
n-au adus la Aiud pe sutele de grevisti ce au intrat n
grev e de presupus c au stat de vorb cu ei si le-au
mbunttit conditiile de lucru si de tratament dup
aceea, adic n lagr.
Pn la eliberarea mea, eu, izolat la Aiud, nu m-am
mai ntlnit cu grevistii de la Nistru ca s aflu ce s-a mai
ntmplat dup ridicarea noastr si aducerea la Aiud.
Am auzit mai trziu c s-a auzit la ONU de faptul c n
Romnia detinutii politici lucreaz n mine si de
tratamentul lor. Peste un an munca n mine a detinutilor
politici s-a ntrerupt. ntr-adevr, Romnia se pregtea s
intre n ONU - ceea ce se ntmpl n 1955 - si ntre
conditiile prealabile una va fi fost si aceasta: scoaterea
detinutilor politici din mine si poate cererea eliberrii lor,
cci, asa cum am spus, anul 1954 a fost ultimul an n care
detinuti politici au lucrat n min.
La Aiud am fost dus imediat n fata a trei tovarsi
civili care m-au ntrebat:
- Ce-ai fcut, m? De ce te-au adus aici?
Eu le-am explicat pe larg conditiile n care lucram,
climatul general, mpreun cu btile, c am fcut grev
nu cu gndul unei nfruntri a autorittii, ci cu gndul ca
s o aducem s ne vad si s stabilim noi conditii de
munc si de existent la min.
Situatia era insuportabil si ne-am ridicat s o
schimbm. Consideram c moartea e preferabil
continurii vietii n acele conditii de asuprire si btaie
dejoc.
- Bine, a spus unul dintre ei. Bine. Aici nu v va mai
tulbura nimeni. Veti avea liniste, mult liniste..., a spus
ironic.
Era 27 septembrie 1953. Erau trei ani de cnd am fost
dusi la min. M asteptam la o btaie. Dar nu. Nu m-au
btut deloc. Mi-au pus frumusel lanturile cu verigi
groase. De la zala rotund dintre picioare era legat un
lant care mergea n sus spre mijlocul corpului, care si el a
fost ncins cu un lant. De lantul de la mijloc, prin cte o
verig, s-a anexat cte un lant cu care mi-au cuprins
minile. Minile mi-au fost prinse cu lantul nu peste
piele, ci peste zeghe. Lanturile erau, dup cte am
nteles, de 8 kg n greutate. Totusi erau destul de lejere c
puteam duce tineta.
Eram izolat, singur, am purtat lanturile n aceast
form 24 de zile.
206
Apoi mi s-au scos lanturile de la mini. Am rmas
ns cu celelalte. Eram singur si nu m plngeam c sunt

singur. Pentru c nu aveam cui. Examinnd cele ce au
fost, eram bucuros c am fcut greva. Departe de a m
ntrista de pedeapsa ce mi s-a dat, m bucuram. M
asteptam si la btaie si eventual la mai mult.
Eram foarte supravegheat si nu puteam vorbi cu
vecinii. nc nu nvtasem alfabetul morse cu care mai
trziu vorbeam cu cei din celulele vecine si puteam
transmite prin vecini un gnd, un salut, pn n celulele
mai ndeprtate. Departe de a m plictisi din cauza
singurttii, fr nici o carte, fr nici o legtur cu
familia, m simteam bine. Sufletul meu era linistit. Nu-mi
imputam nimic pentru prezent. Regretam c unii ani mai
tineri i-am petrecut fr o orientare mai nalt, desi
fcusem teologie. Jucam table, sah, crti, timp n mare
parte pierdut. Acum eu repetam n gnd texte biblice,
lectii de istorie, teme de teologie, meditam si m rugam.
Timpul trecea usor si eram multumit.
La 50 de zile m-au dus la baie dup ce un detinut
tigan mia scos lanturile si am fcut o baie fierbinte de 20
de minute. A fost o mare plcere. Un deliciu. Apoi mi s-
au pus iar lanturile. Dup aceea, tot la 30 de zile absolut
regulat fceam cte o baie de 20 de minute iar la 27
martie mi s-au scos definitiv lanturile. Deci, am nteles,
pedeapsa mea a constat ntr-un regim de izolare si de
lant timp de 6 luni de zile. De acum ieseam din pedeaps.
Cineva din conducere mi-a zis:
- Ai terminat cu pedeapsa. De acum te mut cu alti
detinuti. Dar la munc nu te scot. Nu meriti. Ai fost un
rzvrtit. Stai la celul de acum. Munca e o onoare. Ea e
un drept al detinutilor. Dar tu ai pierdut acest drept.
Poart-te de acum corect c noi avem si alte pedepse
dect cele pe care le-ai primit.
- Dar...
- Taci! N-ai dreptul s vorbesti. i ofiterul a nchis usa
celulei.
Peste cteva minute gardianul m anunt:
- F-ti bagajele.
i m-am mutat ntr-o celul cu alti trei camarazi.
Erau adusi si acestia de la Baia Sprie. Dar nu meritam
paturi, nici saltele, ci trebuia s dormim pe o rogojin
fiecare, cu cte o ptur de om cu dou pernute ca cele
de la armat pentru toti patru.
Cu niste haine de puscrie dintre cele mai rele. Ni s-a
admis ca fiecare s-si ia de la bagajele sale cte un
pulovr si cte o pereche de ciorapi grosi, dar eu nu
aveam nici pulovr, nici ciorapi grosi. ntlnirea cu ceilalti
camarazi s-a fcut cu o mare bucurie, cu mbrtisri si
cuvinte calde. Dar efuziunile sentimentale le-am
ntrerupt repede. Cci eram priviti prin vizet n chip
insistent si i-am fi suprat pe observatori. Nu e voie s te
bucuri prea mult n temnit.
207
O iesire din izolare dup sase luni e un eveniment. E
o schimbare de decor, desi tot n celul. Cu toate c nu e
nici o podoab vezi oameni. Nevoia de peisaj e o
necesitate a sufletului. Omul are si necesitti estetice.
Dar aici mai era ceva: intrai ntre camarazi care te
primeau cu cldur si inimi vesele.
Eram n Zarc. Regimul era sever, hran putin,
plimbarea era acum regulat, cldura minim: trei kg pe
zi de lemne pentru o celul. Uneori au bgat sobe
rotunde ca s nclzeasc cu rumegus. Atunci ne
nclzeam mai bine. Militienii erau cu fata ncruntat.
Totusi nu ne simteam ru. Gseam bucuriile n noi
nsine. Fceam glume. Discutam literatur, filozofie,
teologie, de toate. Ungeam gamela pe ascuns cu putin
spun si scriam pe ea cteva propozitii din limba
francez, german, englez sau alte limbi si le nvtam:
era lectia pe o zi. Toti fceau lectii. Era o emulatie n a
nvta, surprinztoare, cci toti erau cu ndejdea
eliberrii si nimeni nu era disperat. Pe de alt parte,
aceast preocupare era si linistitoare: ti d sentimentul
c te ridici, c, stiind, reprezinti ceva, c nu pierzi timpul
fr folos acum si c nu vei fi inutil mine. Un sentiment
stenic se aseza n tine. Acesta ti ntrea sntatea.
Se apropia iarna, frigul crestea, dar nu ne plngeam.
Noaptea ne nveleam ct mai bine, ca s nu ptrund
frigul pe lng ptur iar cldura dintre ea si corp s nu
se risipeasc.
Ne nfigeam cte doi unul n cellalt, ca dintr-o parte
s fie cldura asigurat de ctre partener si numai din
cealalt parte s vin frigul. De aceea nu ndrzneam s
ne culcm pe spinare, puteam amorti de frig, ci numai
ntr-o parte. Fiindc la dormitul ntr-o parte te trezesti
mai repede, ca s te controlezi dac te-ai dezvelit, dac ai
nghetat putin, ca s te freci si s te acoperi.
A venit o iarn grea, dar regimul nostru era tot
acelasi: fr pat si saltele, ci pe rogojina asternut pe
podea.
n zilele cnd frigul era cel mai mare, gardianul
spunea: Nu avem lemne" si trei-patru zile nu aveam
lemne de foc. Apoi iar erau lemne. Dar dac se ntetea
frigul iar nu erau lemne, cci era o corespondent
perfect ntre cresterea frigului si lipsa lemnelor pentru
noi.
n zilele de frig mare noi ne puneam, ziua, spate n
spate cte doi ca s adunm putin cldur sau, mai bine
zis, s o pstrm pe cea pe care o aveam. Discutam
zmbind si fcnd haz de lipsa lemnelor si de conditia
noastr.
Gardienii erau putin mirati c mizeria n care triam
nu afecta buna noastr stare de spirit... Atunci ne-am
adus aminte de o poezie a marelui poet al temnitei si
dureriilor, Radu Gyr. Poezia se numeste Ca bozia, pentru
208
c oarecum se potriveste cu starea n care eram noi
atunci:
Ca bozia de pe maidan, semeat, Lupt ndrtnic
fr cer si ploaie, Cu brncituri ntre hrburi si gunoaie
Fac loc pentru netrebnica mea viata.
i ca urzica sunt, m-ndes cu fierea, Cu ticloasa mea
amrciune; Ce dulci mi-s tepii cnd nu le stiu puterea Ce
tare-s n superba-mi spurcciune...
Strivit sub tlpi mai iute dau seminte, Mai viu
duhnesc cnd mi se smulge-o foaie, Cresc vrjmsit mai
drz din umilinte, Ca bozia m-nalt peste gunoaie.
i ca urzica ies prin garduri sparte ntrtat de-o
dusmnie sfnt. Trziu, cnd voi muri n marea frnt,
mi voi nfige tepii chiar prin moarte.
CU TRAIAN COLHAN N CELUL

n primvara lui 1955 m-am mutat n celul cu Traian
Colhan. Probabil conducerea a considerat c a fcut o
prea mare concesie c m mutase cu patru insi n celul.
i m-a mutat n doi, dar de ast dat cu cte o saltea de
paie pe podea pentru fiecare si cu pernuta respectiv.
Mare mbunttire era salteaua. M-am bucurat mult.
Traian Colhan era un muncitor calificat cu liceul
industrial. Lucrase la fabrica de avioane I.A.R. Brasov. Era
din satul Laz, judetul Alba. Era un romn ntreg si plcut.
Frumos fecior, necstorit nc, energic si destept. Era
legionar. Scrisese o poveste n care el a ucis doi rusi. S-a
gsit la perchezitie manuscrisul cu povestea si fictiunea
sa a fost luat drept realitate. A fost arestat. Nu stia prin
ce mprejurare au aflat rusii c el a ucis doi rusi. L-au luat
din minile noastre si urmau s-l duc n Rusia s-l
judece. L-au bgat ntr-o formatie de tancuri ce mergea
spre Rusia, dar el a evadat cnd erau aproape s treac
granita si rusii nu l-au mai prins.
Dar peste ctiva ani l-au prins ai nostri si l-au
condamnat la o pedeaps mare. Fiindc avea si el o
evadare si eu una, de aceea cred c ne-au bgat
mpreun. Celula n care ne-au pus era la etaj, n Zarc,
lng camera militianului ce era la mijlocul celor 60 de
celule suprapuse ale Zrcii, iar alturi nu era nimeni.
Deci eram complet izolati.
Ne prea ru de aceast izolare dar nu aveam ce
face. Cu Traian Colhan am stat mult timp n doi, vreun an
si jumtate. Dar am gsit totusi cu ce s umplem timpul.
Era un bun povestitor. Mi-a spus multe, ntre altele
trebuie s spun c el a fcut o frumoas isprav si iat
cum: dup rzboi, sasii si svabii din Transilvania, de la
vrsta de 1 8 pn la 40 de ani, afar de femeile cu copii
209
la sn, au fost luati s fie dusi la munc n Rusia. A fost o
mare nedreptate.
Colhan avea multi prieteni ntre sasi si ssoaice. El a
ndemnat pe multi sasi s fug si s nu se supun acestui
ordin. Dar ei erau mai curnd dispusi s se supun
acestui ordin dect s fug. ntr-att spiritul lor de
conservare nu mai functiona deplin dup marea
nfrngere a Germaniei iar spiritul lor de respect al legilor
i mpiedica s vad c aici e un abuz ce trebuia eludat.
Ca oile veneau bietii oameni s fie ridicati si dusi la
moarte.
Colhan a ndemnat pe unii printi s-si ascund
fetele dar ei au refuzat pe motivul c atunci vor fi dusi ei.
Nu voiau s riste; nfrngerea ce-au suferit-o le-a frnt
aripile. i asa, fete frumoase ca niste flori s-au predat
singure spre a pleca pe drumul exilului. Dup cinci ani,
unele, de o proaspt frgezime la plecare, s-au ntors
btrne.
Colhan a convins pe printii a patru fete s le lase s
le ascund el. Le-a mbrcat n costume nationale
romnesti si a plecat cu ele n satul lui. N-a avut
dificultti dect la Sibiu, la trecerea rului Cibin, unde
rusii au cerut documente. Dar au scpat.
n Laz le-a dus la o mtus a lui ce avea casa tocmai
n marginea satului si au rmas acolo un an de zile.
Nimeni nu le-a fcut vreo neplcere. De mncare
trimiteau printii lor. i asa au scpat toate. L-am felicitat
pe Colhan pentru aceasta frumoas initiativ.
De la un timp am avut impresia c Traian se
nelinistea, se plictisea.
Atunci am fcut un program de munc ca la scoal.
Predam pentru el istoria Romniei cu referire special la
istoria Transilvaniei, geografia, romna, unde interesa
literatura, religia, cu povestiri ale pildelor si parabolelor
Mntuitorului, etc. Totul s-a ndreptat imediat.
ntr-o zi la closet am descoperit o coaj de spun pe
care erau scrise niste semne. Traian a ascuns-o n sn.
Controlnd-o, nu stiam ce e. Dar ndat o inspiratie: e
alfabetul morse.
- Minunat! am strigat si n cea mai mare grab ne-am
apucat s-l nvtm. Am nvtat repede si cum s-l
aplicm. La perete sau pe teav.
Am lsat la closet o alt coaj de spun prin care am
anuntat c am primit alfabetul si multumeam. Anuntul
era prin morse. Am aflat mai trziu c cel care ne-a trimis
alfabetul era printul Alecu Ghica.
La locul unde eram nu puteam folosi alfabetul, dar
am fost mutati tocmai spre captul unde era closetul.
Mergeam bine. Am reusit s lum legtura prin
morse si cu altii. De la un timp se auzeau niste strigte
grozave n latura cealalt a etajului. Am aflat c inginerul
Sasu a nnebunit.
210
l cunoscusem la min pe Ion Sasu, inginer originar
din Dobrogea. Se spunea c e un ins exceptional, sef de

promotie, cu mult peste nivelul comun. Acum era nebun.
Am aflat mai trziu si cum nnebunise acest tnr.
A fost dus la Interne la cercetri noi. Dar n celul i-au
adus si pe foarte bunul lui prieten Ptrscanu, student la
medicin. Acesta era reeducat si lucra cu urcanu pentru
reeducarea altora. Dar Sasu nu stia nimic de aceasta. i-a
deschis inima si a vorbit de toate contra comunismului.
Dar Ptrscanu l-a divulgat. i apoi au urmat bti crunte
de tot n urma crora a nnebunit. Dar nu l-a nnebunit
btaia, ci trdarea celui mai bun prieten care l-a turnat.
Aceasta l-a zguduit, echilibrul lui interior s-a frnt si n
cteva sptmni era nebun. Strigtul lui de om nebun n
Zarc producea un efect sinistru. Poate de aceea l-au si
adus aici, fiindc la comunisti s-a observat o preocupare
constant s fac acele acte care ar produce mcar un
mic ru detinutilor
Pe noi ne brbiereau la dou sptmni. Un detinut
de drept comun era adus s ne brbiereasc. Uneori
militianul i fcea semn s cresteze cu briciul pe vreunul
ca s curg putin snge. ntr-o dup amiaz, spre sear,
scaunul de brbierit a fost adus si asezat drept n fata
celulei noastre. Mare mirare cnd aud: Ce-i cu serpii
stia aici? Ah, ct sunt de frumosi! Sunt rosii! S-i
prindem! Ia uite si puisorul acela..."
Era Sasu. A fost adus s fie brbierit n fata celulei
noastre si pn s-a terminat brbieritul mintea lui
bolnav l-a fcut s vad si s spun si alte lucruri
nefiresti. L-au luat si ne-au scos apoi pe noi. Ne-au dat
apoi cina. Desi eram flmnd, abia am putut nghiti de
cteva ori. Eram profund miscat, eram zguduit. Impresia
ce mi-a fcut-o a fost att de mare nct ne-a cuprins o
tristete de moarte.
De cnd am fost arestat pn acum niciodat nu am
cobort la o astfel de stare. O mil imens ne-a cuprins
pentru bietul Sasu. Ce om fusese... i acum? Ah viat,
cte surprize ne dai! sta-i drumul pe care lunecm noi,
detinutii!... M perpeleam. Colhan era si el ntr-o stare
asemntoare. Administratia a tintit bine. A lovit unde
trebuia. Ah, Doamne!
Ct suntem de slabi dac nu stm mai bine rezemati
n tine! Ndejdea noastr si puterea noastr... i parc
perspectiva nnebunirii si cderii la fund se nftisa
hidoas naintea ochilor mei.
n dezndejde am czut n genunchi si am alergat la
Dumnezeu ca la un liman de salvare.
n ziua necazului tu cheam-m si voi veni si te voi
mntui", a spus Domnul Dumnezeu n Cartea Lui Sfnt.
M-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi vreo 20 de
minute. Nu stiu ce voi fi spus, dar mi-aduc aminte c am
ndrznit. Ah! Ct nebunie! s fac o imputare lui
Dumnezeu. Doamne noi facem lucrul Tu. Noi ne
credem slugile Tale si voia Ta vrem so vestim si s o
211
facem cunoscut oamenilor. i Tu ne lasi? Asta-i soarta ce
ne-o rezervi: nebunia? O, Doamne, ai mai mult mil de
noi, cei ce suntem sau mcar vrem s fim ai Ti." i m-am
culcat.
Dar n cursul noptii, n vis. Cineva de forma unui om
cam la 50 de ani, mbrcat n reverend, mi-a aprut si
mi-a zis cu un glas blnd: Linisteste-te, nu vei nnebuni,
auzi? Repet: nu vei nnebuni."
Cuvinte ce le-a spus pe un ton mai accentuat dect
cele dinainte si a disprut. Dimineata m-am trezit ntr-o
perfect liniste si plin de bucurie. Era 16 iunie 1955.<?>
I-am spus si lui Colhan visul meu si comunicarea. S-a
nviorat. Eram altii, mai veseli si mai cu ndejde dect
nainte de ntmplarea cu Sasu. Am fcut ndat
rugciunea si i-am multumit lui Dumnezeu. i i-am zis
apoi: Iart-mi, Dumnezeule prea bun, ndrzneala. Am
lunecat. Dar mna Ta ne-a ridicat ndat. Fii preamrit,
Tat! n necazul meu mi-ai dat ncredintarea nu numai c
existi ci si c esti lng mine. C esti bun si ajuti pe cei ce
vor s stea sub aripa Ta. Fii binecuvntat." i o veselie
senin si curat s-a asezat n sufletul meu.
Peste cteva zile ne-am mutat din nou ntr-o celul
fr vecini. Din nou ntr-o deplin izolare. Nu ne simteam
ru. n acest timp Traian a avut o ncurajare de la Maica
Domnului, dar ea i-a aprut ntr-un cadru mret, ntr-un
tablou deosebit. Nu mil mai amintesc, dar era ceva
frumos, chiar sublim.
Timpul trecea si eram tot n izolare si ntr-o sear m-
am rugat si am cerut Domnului s ne spun ce mai este.
Am zis: Doamne, suntem att de izolati, att de
desprtiti de realittile de la noi si din lume. Nu mai stim
nimic. Am vrea s mai stim ce se mai petrece, ce mai
este." Peste noapte, un vis: parc se fcea c eram pe un
munte. Pe panta muntelui. Dedesubt curgea izvorul.
Deodat s-a strnit un vnt puternic ca o vijelie. Duduia.
Departe napoi se auzea vjitul unei ape care cdea ca o
cascad n spume jos de la o mare nltime. Tot peisajul
se vedea clar. Cineva s-a apropiat de mine si mi-a zis: Ai
ncredere. Vntul bate n pnzele noastre. Att trebuie s
stii." i s-a retras. Rspuns reconfortant.
Mare bucurie cnd l-a aflat si Traian.
Preocuprile noastre au rmas aceleasi: lectii. Traian
era un elev bun, recepta usor. Odat cu expunerea lor eu
nsumi renvtam. Le cutam n memorie si le aduceam la
lumin si, aducndu-le eu nsumi, mi le limpezeam.
Cu foamea o duceam destul de prost. Musca greu din
noi. La plimbare, am observat iarb gras pe traseul
plimbrii. Era bun de mncare asa crud. Cnd era la
paz la plimbare un militian mai bun rupeam din ea
ctiva pumni si o bgam n sn. Militianul ne vedea cnd
o rupeam dar se fcea c nu vede.
ntr-o zi am avut un mare noroc si o mare bucurie:
Traian a gsit dou nuci, scpate de ciori. Le-a luat si, n
212
camer, le-a spart si le-am mprtit. Cum nucile nu erau
egale, ci una mai mic, Traian a mprtit egal: mi-a dat

jumtate din miezul celei mai mari si jumtate din miezul
celei mai mici, desi eu o cerusem pe cea mai mic. Au
fost un desert exceptional.
Eu continuam cu furtul firelor de iarb gras pe care
o mncam cu plcere mpreun cu Traian, dar militianul
m-a ntrebat ce fac eu cu ea. I-am rspuns: O mnnc".
Atunci el spus c directorul i-a dat ordin s nu m mai
lase s o culeg ca nu cumva s scriu ceva cu ea.
Deci administratia stia c am ajuns s mnnc iarb
gras si ntelegea marea noastr foame, si totusi nu lua
nici o msur de ndreptare. Se temea ea de scris? Dar
nimeni dintre noi nu avea hrtie, creion sau condei. i
apoi pe unde s trimiti scrisoarea? Aceasta arat cu ct
grij luau toate msurile ca s nu rsufle afar ceva din
cele ce se petreceau la Aiud. tiau deci situatia,
nedreptatea, si n loc s o repare luau msuri ca s o
ascund. Dar toate cte sunt fcute la ntuneric vor iesi
la lumin" ne spune Mntuitorul.
Nu au fcut comunistii crimele de la Pitesti contra
studentilor n ideea c se va pstra un secret desvrsit
pentru care au luat toate msurile? Au ucis studentii
btusi, au ucis pe directorul Dumitrescu, colonelul Zeller
s-a sinucis sau a fost sinucis". Toti acestia au fost
martori ai faptelor si toti au disprut. i totusi s-a aflat,
fiindc Dumnezeu nu admite continuarea frdelegii la
infinit. i nici ascunderea ei...
ntr-o zi, un maior evreu ce lucra cu Zeller ar fi fugit
cu un avion n Apus, ducnd cu el un sac de acte cu
faptele de la Pitesti. Apoi reeducarea pe acea cale,
metoda Macarenco, s-a ntrerupt.
SPERANE
Timpul trecea la noi n acelasi fel: foame, frig,
mizerie, cu un tratament ceva mai bun al militienilor.
Directorul a vorbit detinutilor cam asa: S-au
schimbat lucrurile. S-ar putea ca n curnd s avem o alt
atitudine mai binevoitoare fat de voi. Ceea ce a fcut
Teohari Georgescu nu se va mai ntmpla. A fost abuziv si
extremist. Partidul l-a dobort. Acum avem alt
ntelegere fat de voi. Umanismul comunist ne impune
aceast ntelegere nou. Desi ati fost dusmanii nostri,
vom fi cu mai mult ntelegere fat de voi. Celor
nevinovati justitia le va stabili nevinovtia si se vor
elibera.", etc.
Dar afar de vorbele acestea bune, de o plimbare
mai regulat, de o mai blnd atitudine a militienilor,
nimic nu se schimbase. La geamuri aveam aceleasi
paravane ca s nu vedem n curte si s nu intre soarele n
213
celule - si celelalte. Mai ales masa, lucru esential pentru
existenta noastr, au rmas neschimbate.
A venit anul 1956 cu mari sperante. Am aflat c
Romnia a intrat la ONU si c aceasta ar putea fi pentru
noi cu adevrat o mare sperant. Apusul "ne-a bgat n
foc", mpingnd pe Rusi pn la vest de Berlin. Ei au
obligatii fat de noi. Ei ne-au bgat n focul acesta
nimicitor, ei ar trebui s se simt obligati s ne scoat din
el. i au fcut aceasta sub influenta spiritului iudaic din
America, dominator atunci acolo. Dar evreii si-au dat
seama de marea greseal ce au fcut-o si acum vor
pedala n alt directie si cu ei si altii. Se treziser" si
vedeau amenintarea sovietic nspimnttoare si
iminent.
Eisenhower era presedintele Americii, un militar de
cea mai bun calitate, un erou al rzboiului. Fcea s
creasc multe sperante n inimi. Dar aveam nc multe
rezerve, nu fat de el, ci fat de Apusul n care tria.
tiam c Rusia e nconjurat de baze militare americane
din toat prtile. Presupuneam c apusenii au fort
militar s ncerce s constrng Sovietele la concesii.
Rmneam nc la ideea c America si aliatilor ei nu le
lipseste forta material pentru un rzboi cu sovieticii, ci
forta moral. Nu stiam atunci c n America savantul
Silard a putut face bomba cu hidrogen, de o mie de ori
mai puternic dect cea atomic, si c Andrei Saharov,
marele savant rus, a fcut-o si el cam n acelasi timp.
Deci, nu speram ntr-un rzboi imediat, dar l
consideram inevitabil mai trziu.
Nu stiam nici de evolutia gndirii n ce priveste
doctrina capitalismului si comunismului, ce se gseau n
conflict. i anume c ele pot rmne fiecare la locul ei
fr s atace.
tiam c Apusenii nu admiteau nicidecum existenta
comunismului si c ei cereau insistent rzboiul pentru
distrugerea lui. tiusem si faptul c n Apus circula
dictonul: Inter duo malum minimum alegandum" 16. Iar
n conceptia lor comunismul era un mai mare ru dect
rzboiul. Concluzia: trebuie s facem rzboiul spre a
distruge cel mai mare ru din lume - comunismul.
i iat deodat alt orientare: coexistenta pasnic a
acestor dou conceptii. Fiecare s rmn n spatiul su
si s nu se mai bat.
Iat deci rzboiul evitat. Dar eu nu stiam de aceasta.
Totusi credeam c nu se va face nc din pricina, cum am
mai spus, slbiciunii morale a americanilor si a aliatilor
lor.
Rmnea numai ndejdea n Dumnezeu; n oameni,
deloc, deocamdat.
Consideram c sovieticii au un dinamism si o voint
mai puternic dect cei din Apus. i se pare c experienta
a artat c nu rationalistii au biruit n istorie, ci cei ce au
214
fost nzestrati cu o mare voint si cu puterea unei
hotrri imediate, dac situatia o cerea.

Triam n celul cu Traian ca si mai nainte. El se ruga
mai mult ca mine si era linistit. i eu m rugam, dar mai
putin dect el. i eu eram linistit si senin si nici o team
nu se insinua n mine. Aveam o sfnt pace.
Traian a fost nvrednicit din nou de o aparitie n vis a
Sfintei si Preacuratei Fecioare Maria. Se pare c ea era
cea care
ntre dou rele alegem pe cel mai mic. 306 l ocrotea.
Povestindu-mi aparitia ei Traian era fericit. M-am bucurat
de aparitia Maicii Preacurate si de fericirea lui. Deci
Dumnezeu era cu noi. Nu eram singuri. Unde doi sau
trei sunt adunati n numele Meu si Eu sunt n mijlocul
lor." zice cuvntul sfnt al Domnului nostru Iisus Hristos.
Eram acum n vara lui 1956 cnd, n urma unui vis, si
eu am avut o ncredintare a existentei lui Dumnezeu si a
grijii Lui pentru noi. Se prea c m aflam n Dumbrava
Sibiului, dincolo de lac, spre Rsinari. Deodat remarc pe
Domnul nostru Iisus Hristos ntr-un stejar btrn. Era
asezat cam pe la jumtatea stejarului. l priveam din
flanc. Dar ndat disting si o cruce de lemn lipit de stejar
n fata lui Iisus. Apoi Domnul Hristos a pus mna pe talpa
crucii ca s-o ridice. i iat dincolo de Domnul, n dreapta
lui, un om. A pus si el mna la talpa crucii, odat cu Iisus,
si crucea a nceput s se ridice pe stejar n sus. n vrful
crucii era o gaur pe care era o funie groas, iar crucea se
ridica mpins de Iisus si de omul de dincolo de el si funia
o trgea pn ce a trecut de stejar - si a disprut din fata
ochilor mei.
Dimineata am ncercat s interpretez acest vis si am
socotit asa: copacul e copacul suferintei neamului nostru
si poate numai simbolul suferintei noastre a detinutilor.
Pe el e Crucea Domnului si Domnul e lng ea. nseamn
c el a ngduit aceste suferinte.
Acum Crucea cu Iisus e cam la jumtatea stejarului.
Deci numai jumtate din suferinte au trecut. Mai avem
de strbtut nc jumtate din suferintele ce au fost.
Suferintele se vor isprvi din pricina lui Iisus care a ridicat
Crucea. Dar Crucea era lng un om care o ridica
mpreun cu El. Omul acela reprezint pe toti oamenii
care sunt cu Iisus, alturi de Iisus, ajutndu-L ca s
mntuiasc pe cei ce sunt n suferinte. Deci vom scpa de
necazuri si de suferinte prin Iisus Dumnezeu si prin toti
oamenii care sunt lng Dumnezeu si lucreaz cu El.
Dificultatea era acum s constat de cnd au nceput
suferintele la noi care acum erau cam la jumtate. Mi-am
zis: s le pun din 1944, de cnd comunistii s-au instalat la
noi, sau s le pun din 1945 cnd s-a format guvernul cu
doctor Petru Groza?
215
Am zis: Nu! Trebuie s le pun c ncep din 1948 dup
ce a fost alungat regele, dup ce comunistii au pus mna
pe toat puterea, dup ce au adus marile legi pentru
reforme revolutionare, dup ce au fcut marile arestri si
ucideri a oamenilor prin foame si munci n temnite, n
mine si la Canal. n acest an trebuie s pun nceputul
marilor dureri: 1 948.
Dac din 1948 pn n 1956 sunt opt ani si suferintele
sunt numai la jumtate, cci ca la jumtatea stejarului
era Crucea Domnului, urmeaz c trebuie s mai
asteptm nc opt ani ca s treac toate suferintele. Deci
ele se vor termina prin 1 964. Asadar, dac voi tri atunci
m voi elibera n 1 964, lucru ce s-a ntmplat ntocmai:
m-am eliberat n iulie 1964, n ziua de 28.
I-am spus si lui Traian visul si tlmcirea lui pe care
am fcut-o noaptea. I-am spus c vom scpa, dar numai
dup vreo opt ani. S-a bucurat si nu prea. Era lung
asteptarea.
Eu mi-am zis: Ei biete! Nu te grbi, mai ai de
asteptat nc opt ani de suferinte. Dumnezeu ti-a
descoperit sorocul sfrsitului ca s nu-ti faci vise mai
devreme de scpare, care nemplinindu-se s cazi cumva
n disperare. Ajut-i si pe altii ca s nteleag timpul si s
nu greseasc.
Curnd am fost desprtit de acest bun si admirabil
camarad si dus n alt celul.
PREOTUL IOAN BERGHIANU

L-am cunoscut prin 1933, era profesor n Petrosani.
Caracter frumos, om de ndejde ca profesor. Apreciat si
stimat, cult, senin si integru.
Dup ultima grev a foamei la Aiud, ca pedeaps,
peste 100 de insi au fost dusi la Gherla la penitenciar.
Dup vreun an, la ntoarcere, profesorul Gheorghe Manu
mi-a telefonat prin morse: Am dus-o greu; regim sever.
Am cunoscut acolo un preot mare: Ioan Berghianu,
profesor la Arad." Deci acum am aflat c fcea si el
temnit.
Mai trziu l-am ntlnit n aceeasi celul. Era bolnav
de nervi si slbit. Dar ct cuviint, ct bun simt se
observa nc la acest om ales!
Boala nu-l mpiedica s rmn ce a fost: un om
distins. O DESTINUIRE FRUMOAS
n noua celul n care am fost mutat eram patru
persoane. Nu-mi mai amintesc cine erau. Scriu prea
trziu aceste fapte si nu le pot reconstitui mai deplin.
Memoria nu m mai ajut. Iar mai nainte nu le puteam
scrie din motive cunoscute: Ceausescu, Securitatea, etc.
216
Persoanele cu care m-am ntlnit n celul erau
criminali de rzboi, ofiteri, etc. Nu-mi mai amintesc cine

erau ei.
Mi-amintesc ns bine frumoasa destinuire a unuia
dintre ei. Era un colonel fost comandant al unui regiment
vlcean. n regimentul lui se afla Ortinski cnd a czut
prizonier la rusi cu tot plutonul su.
Iat destinuirea colonelului: Era dup 23 august.
M aflam cu regimentul la Sibiu. Noi mpreun cu rusii
luptam s mpingem pe unguri si nemti napoi ca s
eliberm Transilvania.
Dar iat 40 de ofiteri germani. Erau cam speriati. Ei
au spus: Suntem urmriti de rusi s cdem prizonieri.
Am reusit s fugim la dumneavoastr. Am fost frati de
arme. Vrem s fim prizonierii dumneavoastr si nu ai
rusilor. Poftiti sbiile si pistoalele".
Eu ns le-am spus: Nu, domnilor ofiteri, cci noi n-
avem siguranta c v putem pstra ca prizonieri si c rusii
nu vin s v ia de la noi. S cutm o solutie prin care s
fiti salvati. S lum mai nti o mas comun." Am
pregtit o mas bun la care am nchinat paharele cu vin
pentru sntatea lor si pentru ca s ajung cu bine n tara
lor. Am fcut apoi niste fotografii mpreun. Pe o coal de
hrtie mi-au lsat si numele lor.
Aveam la mine n subordine un sas care era sofer. I-
am fcut un ordin de drum pn la Deva. Am ncrcat pe
acesti ofiteri germani ntr-un camion ce pleca cu ei la
Deva. oferul sas urma s-i duc.
Ne-am mbrtisat si le-am urat s ajung cu bine
acas; i-am rugat s nu se opreasc cumva si s lupte pe
teritoriul romnilor contra noastr. Drumul spre Deva era
liber.
oferul sas s-a ntors si a raportat c au ajuns cu bine
la Deva. Trebuia s fac acest act umanitar cu acesti ofiteri
germani, fiindc altfel rusii nu ni i-ar lsat nou, ci iar fi
luat ei."
L-am felicitat pentru acest gest mrinimos si i-am
spus: El nu se va uita usor si dac timpurile vor permite
s-ar putea s v si ntlniti n viitor cu unii dintre ei. Acest
act restabileste ncrederea n oameni si nalt pe cel ce l-
a fcut. Rmne ca o dovad de mrinimie a romnilor n
rzboi."
LA IAI
n octombrie 1956 am fost dus la Iasi. Era vorba de
procesul meu, de rejudecarea lui. S-au sesizat, se vede,
din oficiu. nchiderea mea nu era deloc motivat legal.
Am fost dus n Copou la nchisoare. De la gar am fost cu
duba la Copou asa c nu am vzut orasul. Poate c nici nu
l-as mai fi cunoscut cci nu mai era cel din anul 1941-
1942.
217
Un ofiter m-a luat de brat si m-a dus ntr-o camer a
unei mari cldiri unde m-a nftisat la trei brbati civili.
Toti mi s-au prut a fi tineri: ntre 35-40 de ani. Eram
mbrcat prost, n zeghe vrgat rosie si n pantaloni
vrgati rosii. Toate erau cam ponosite. Unul din ei m lu
n primire.
- Ce frumos esti mbrcat, popo!... i ce bine-ti sade!...
- Te-ai putut desprti usor de banditii cu care-ai stat?
Eu am rspuns:
- N-am stat cu banditi ci cu niste oameni foarte
cumsecade.
- Dar nu esti legionar?
- Pentru activitate legionar am fost condamnat.
- i nu ti-e rusine pentru ce-ai fcut?
- Nu! Nu mi-e rusine, cci faptele pe care le-am
fcut nu sunt fapte ca s m rusinez de ele.
- Dar atunci ar trebui s te rusinezi de faptele altor
legionari si s te desolidarizezi de legionari. Esti om
destept. ntelegi, ei au fcut fapte grave de care trebuie
s rosesti.
- Da, am zis, multe fapte rele, multe frdelegi, dar ele
nu s-au fcut de legionari ci mai ales de cei care nu erau
legionari dar au fost bgati ntre legionari si dati ca atare.
Faptele lor rele sunt reprobabile. Dar si mai reprobabile
sunt faptele dumneavoastr de la Pitesti. Cu adevrat
acestea sunt foarte, foarte grave.
- De unde le cunosti, m-au ntrebat.
- Am vorbit cu studentii care au fost la Pitesti si pe
pare sa aplicat aceast metod. A fost ceva uimitor si de
neimaginat.
- Las astea, mi-au zis, acum ai fost adus aici pentru
proces... Vrei s mergi acas? Noi conducem... i-o fi dor
de cas, dup attia ani de temnit! Cti sunt?
- Din 1 942, am rspuns.
- Te-ajutm s-ti vezi familia, s fii liber. Dar ntelegi...
vrem si noi putin bunvoint din partea dumitale.
- n ce fel, adic?
- Adic ne-ajuti n munca noastr.
- Domnilor, credeam c rejudecarea procesului meu n-
are a face cu cereri si angajamente. V pot spune c v
pot ajuta n tot ce e bun, n ce e cinstit si drept, dar nimic
altceva.
- Bine, du-te... te mai gndesti. Te mai chemm noi.
i acelasi ofiter m-a luat si m-a condus la dubita cu
care am fost dus la nchisoare la Copou. Am stat vreo
218
dou sptmni fr s m ntrebe cineva de proces sau
de invitatia la vals, alturi de dnsii, ce mi se fcuse.

Era revolutia din Ungaria. Am nteles c ungurii au
fcut niste atrocitti enorme contra comunistilor pe care
i-au prins. Regretam c chemarea mea pentru proces a
coincis cu acest moment. Mi-am zis: stau n expectativ
s vad ce e n Ungaria.
Dar, fr nici o explicatie, m-au luat si m-au trimis
napoi, si n tranzit m-au oprit la Jilava.
La Jilava m-au bgat ntr-o camer mare cu vreo 30
de detinuti. Pe ctiva dintre i cunosteam dinainte. Mare
bucurie, mbrtisri. Printre cei cunoscuti si colonelul Ion
Popescu Pera. M-a mbrtisat cu o cldur deosebit. Le-
a spus tuturor c am petrecut mpreun clipe suave de
neuitat. n fine m-a ludat peste msur, lucru care
venea din aprinderea simpatiei ce se nscuse ntre noi.
Mai erau si alti cunoscuti cu care am avut ntretineri
frumoase.
ntre altele am aflat ce s-a ntmplat cu Mircea
Vulcnescu, acest om exceptional si ntru totul superior,
filosof, literat, chimist, matematician, sociolog. Dar
calittile lui de inim ntreceau marile lui calitti
intelectuale.
Am uitat s spun c, dup marea foame din 1 949-
1950, nu mai pot preciza cnd, l-am mai ntlnit pe acest
nobil om, el mia spus asa: Iat ce-a mai fost cu mine,
dup ce ne-am desprtit. Am fost bgat ntr-o anchet.
Mi-au cerut s spun niste lucruri grave mpotriva unor
cunoscuti ce avuseser posturi importante. Eu le-am
spus: Nu pot da ce cereti dumneavoastr. Eu am fost
profesor; pe studentii mei i-am nvtat s fie cinstiti si s
spun totdeauna adevrul. i eu n viat am fost cinstit.
Cum as putea acum s m port altfel? Atunci m-au supus
la niste constrngeri att de grele, cu foamea si cu lipsa
cldurii, nct m-am mbolnvit de tuberculoz.
Am scpat curat din aceste ncercri, dar bolnav. Apoi
mi-am revenit. M-au ajutat legionarii cu ce au putut din
hrana lor. Sunt bucuros c ne revedem si-ti pot spune
aceste lucruri."
Dup aceasta ne-am desprtit. La desprtire eram
emotionat si cu lacrimi.
Iat deci ce am aflat c s-a ntmplat cu Mircea
Vulcnescu dup aceea. El si cu profesorul universitar N.
Mrgineanu tineau la Jilava unele expuneri, un fel de
conferinte stiintifice, literare, istorice, dar fr vreun
caracter politic, cci acestea erau interzise. Directorul
temnitei era un turc, Maromet, om foarte crud. Acesta l-
a prins pe Mircea Vulcnescu tinnd astfel de conferinte.
Maromet i-a luat pe toti din camer, i-a dezbrcat si
i-a dus n niste camere foarte reci. Acolo au nceput s
nghete. Un student n-a mai putut sta n picioare si s-a
lsat jos, pe ciment, pe spinare. Atunci Mircea
Vulcnescu a spus:
219
- Nu! Nu trebuie s mori, esti tnr. i s-a ntins el pe
ciment si l-a luat pe student pe pieptul su pn cnd

Maromet ia deschis si i-a dus s se mbrace.
Dar n urma acestei ntmplri Mircea Vulcnescu s-a
mbolnvit de tuberculoz si a murit.
Dup cte stiu, Mircea Vulcnescu pe cnd murea si
termina pedeapsa sau mai avea doar un an.
Deci, cnd zorii liberttii se iveau, atunci Mircea
Vulcnescu a acceptat marele sacrificiu al primirii
studentului pe pieptul su - lucru ce a dus apoi la boala si
moartea sa. M ntreb cti din oameni ar putea face o
astfel de jertf pentru fratele lor? i Mircea Vulcnescu
era nscut n anul 1903, deci nu era un om care s spun:
Mi-am trit traiul, pot s mor.
tirea mortii lui m-a impresionat. A fost mare n
viat; a fost si mai mare n moartea lui. Iat o moarte de
adevrat filosof.
Experienta de temnit l-a mbogtit pe Mircea
Vulcnescu. Dar eu nu stiu nimic din gndurile lui din
timpul din urm. Era un filosof crestin. El mi-a atras
atentia asupra Acatistului Maicii Domnului la locul unde
zice: Bucur-te baie care speli constiinta" (icosul al Xl-
lea) si n alt loc: Bucur-te baie care speli mintea mea
cea ntinat". Deci trebuie splat si mintea noastr cea
ntinat. Splarea se face prin rugciune si prin Sfintele
Taine. Prin golirea mintii de cuvintele, gndurile si
imaginile necurate si umplerea ei cu ideile, cuvintele,
imaginile sfinte ale lui Hristos, cu tot duhul lui Hristos si
al Maicii Domnului. Vor trebui cutati cei mai tineri ce
erau cu Mircea Vulcnescu n cei doi-trei ani din urm ai
vietuii lui spre a afla dac nu au pstrat ceva din
gndurile lui ultime. Acestea vor trebui adunate si
adugate la cele ce se cunosc ca s se poat alctui chipul
adevrat al omului ales si filosofului Mircea Vulcnescu.
n putinele zile ct am stat la Jilava am fost plcut
impresionat de buna stare de spirit a detinutilor pe care
i-am gsit acolo.
Desi conditia tririi lor acolo nu era deloc usoar, ei
erau veseli, cu bun dispozitie, cu bune ndejdi de viitor,
nu se cinau, nu blestemau, nu purtau gnduri de
rzbunare. Se obisnuiser cu puscria si o suportau ca pe
ceva firesc sub comunisti. Numrul enorm de mare de
arestri si condamnri fcute de comunisti n tar a fcut
lumea s cread c arestarea nu mai e o stare de
exceptie, ci o stare natural si c tine de nssi esenta
comunismului.
De fapt, caracterul lui ngrditor l-am putut deduce si
din urmtorul fapt de la Aiud. n 1942, cnd am fost dus
la Aiud, era o singur poart mare prin care intrai ntre
zidurile temnitei care nconjurau sapte hectare. Dar mai
trziu comunistii au mai fcut o poart si apoi nc una.
Astfel, ca s iesi afar extra muros, trebuia s treci prin
220
trei porti si la fiecare erai oprit si fiecare avea acum un
pzitor de serviciu. Se fcuse o ngrdire cu o a doua

poart si apoi o alt ngrdire cu o a treia poart.
Asa e si n orase: ngrdiri ntre blocuri, tot mai multe
ngrdiri. i ngrdirile cresc n fiecare an. Iar ngrdiri
nseamn lips de libertate. Iar duhul din care rsare
teama. Teama de libertatea celorlalti.
i totusi Mntuitorul a spus: Eu am venit ca lumea
s aib viat si nc din belsug." (Ioan 10, 10). Dar viat si
nc din belsug nu se poate fr libertate.
De acum lumea va trebui s trag o concluzie pentru
tot timpul existentei ei pentru c de cnd Lenin, acest om
blestemat si cu o turnur diabolic" a sufletului cum l-a
caracterizat Herman Caiseling, Rusia si apoi toat Europa
de Est a fcut o experient dramatic de asuprire, de
lips a liberttilor, de spaim si de groaz n numele unei
presupuse" fericiri viitoare, dar n-a ajuns la fericire si
deci s-a fcut dovada c nu se poate ajunge la fericire
prin rpirea liberttilor, prin asuprire, arestri, ngrdiri
si groaz.
Fie ca aceast experient s nu se mai repete
niciodat.
Deci, detinutii erau nc veseli, cu toat situatia
nenorocit n care erau si aceasta i tinea la o stare de o
sntate aproximativ.
Deci ncrederea si veselia erau un tonic pentru ei,
altfel ar fi trebuit s moar demult mai toti.
Ca s se nteleag bine acest lucru redau acestea: n
1952, Gheorghiu Dej hotr arestarea lui Teohari
Georgescu, evreu extrem de abuziv, ministru de Interne.
Ca s nu fie vreo revolt, i-a ntins o curs. S-a dus la el si
i-ar fi spus cam acestea:Avem nevoie de un act
important pe care l vom face si cu organe ale
Ministerului de Interne. Ne trebuie vreo 250 de
oameni tot unul si unul. D o list cu cei mai buni pe care
te reazemi. S fie oameni de ndejde, n care ai toat
ncrederea".
i Teohari i-ar fi dat vreo 250 de oameni. Apoi toti
acestia au fost arestati ntr-o noapte si bgati n temnit.
Teohari a fost si el arestat si retinut, apoi, iar liber, dar
sub mare supraveghere, trimis tipograf la Casa Scnteii.
Arestatilor nu li s-a spus pentru ce sunt arestati. i ei
au intrat ntr-o mare panic. Serviser regimul, si nc cu
exces. Erau comunisti si erau arestati de comunisti. Nu
ntelegeau despre ce se ntmpl. n Dumnezeu nu
credeau. Ceilalti detinuti credeau n Dumnezeu si mai
sperau s-i elibereze americanii.
Dar pe ei cine s-i elibereze?
Activaser contra americanilor. Era ceva sfsietor
pentru ei. Toti s-au dezumflat. Toti se perpeleau ca la un
foc ce-i usca. Le uscau puterile si rbdarea. Unii s-au
mbolnvit repede de nervi. Pn li s-a dat drumul erau
toti niste deprimati, slbiti si, multi, bolnavi. i asta n
cteva luni.
221
Iat ce nseamn a nu avea un reazem n temnit. n
cteva luni te macini si poti deveni o epav.

Informatiile acestea nu sunt din surse imediate, ci din
surse mai ndeprtate. Dar ele par plauzibile.
RENTORS LA AIUD
La ntoarcerea mea la Aiud am fost bgat izolat,
cteva zile, n celular, la parter. ndat am dat un
telefon" cu alfabetul morse. Am prins o celul cu evrei.
Ei m-au ntrebat ce stiu despre Ptrscanu. Le-am spus:
- E sigur mort din anul 1952.
I-am ntrebat cine sunt si mi-au spus:
- Suntem din grupul lui Lucretiu Ptrscanu, zece insi,
care am fost arestati pentru prietenia cu el. Eu sunt
Silber.
- De ce v-au arestat?
- Fiindc eram cei mai destepti din partid si cu studii n
Apus. Toti avem licente si doctorate din Occident.
- Ce sperante aveti?
- Nu prea avem sperante imediate.
- V-ati putea scurta termenul de detentie numai prin
rabinii dumneavoastr. Ce raporturi aveti cu ei?
- Proaste, au rspuns, cci noi suntem atei.
- Luati legtura cu ei, ei au mare influent n lume si
prin actiunea lor pot aduce aici schimbri n favoarea
dumneavoastr. Altfel se va amna eliberarea pn cnd
o conjunctur special ne va elibera pe toti.
n alt zi am prins pe unii ce stteau n camer cu
distinsul preot si predicator Zosim Oancea din Sibiu. I-am
trimis salutri si i-am mai spus: As fi si eu bucuros s
stau n camer cu dnsul si s primesc ceva lumin din
ntelepciunea lui."
Tot acolo l-am ntlnit alturi, dup cteva zile de la
sosire, pe Nichifor Crainic. Cu el am ndrznit s vorbesc
prin zid, cci am aflat c la zidul cu crmizi, la
mbuctura crmizilor, se poate vorbi la perete.
Mi-a spus c a fcut greva foamei, ca s-l scoat la
munc.
Dup 9 zile de greva foamei l-au convins s renunte
fiindc nu-i vor primi cererea, va fi distrus si nu va mai
avea cum s se refac. Asa c a renuntat.
Dup nou zile de grev a foamei a fcut poezia
Foamea" pe care mi-a transmis-o pe rnd, la telefon, n
cteva zile. O redau aici:
Foamea
De voi fi fost cndva ciorchine Sunt azi prstin
stoars-n teasc In flmnzenia din mine Zvrlii o zeam
si renasc.
222
Priviti-mi trupul cum se stinge Un bors de stir l-ar
nclzi, Un fir de iarb de-ar atinge

Fulgeritor ar nverzi.
Lsati-mi bratul de fantom Din pom s rup doar un
mr, Muscnd m-as umple de arom i-as mai tri ntr-
adevr.
In flmnzenia-mi adnc
Deserturi oarbe se deschid, Cnd ultimul lingu
mnnc Eu zac pe lingur si blid.
O, Milostivule, Tu, care Din doi ciortani si cinci colaci
Fcusi un munte de mncare S saturi gloate de sraci,
Repet, Bunule, minunea i ospteaz mii de guri,
Iar mie ascult-mi rugciunea: D-mi cosul cu firimituri.
- Ca s renunt la grev, mi-a spus Crainic, dup cteva
zile de grev, mi puneau deasupra mncrii o bucat
bun de carne ca s m ispiteasc. Cum gamela cu carnea
rmnea n celul, carnea mi fcea cu ochiul" dar,
orict o mbrtisam cu privirea, o respingeam pn la
urm.
Dup nou zile de foame, Crainic mai avea nc umor.
Dup aceast scurt sedere n celular m-au mutat
singur vreo 45 de zile n Zarc. Din nou izolare. Dar
Dumnezeu era cu mine, eram sntos. Mncam toat
mncarea si nu m plngeam de nimic. A nu mnca toat
mncarea, putina mncare ce ni se ddea, era un semn
c organismul cedeaz si c moartea se apropie. De
aceea, dac m interesam de cineva, ntre altele
ntrebam si dac poate mnca toat mncarea.
Gseam cu ce s mi umplu timpul: rugciune,
meditatie, repetri de texte sfinte si de unele poezii ce le
nvtasem n temnit timp de 20 de ani. Apoi usoare
incursiuni cu gndul n istoria Bisericii Universale sau n
Istoria Romniei si altele.
Alturi era un sublocotenent prahovean, cu sotia
Ileana, rmas cu copil mic, probabil cu numele
Punescu. Discutam cte ceva cu el la morse, telefonul
temnitei.
M hotrsem s-l chem la telefon prin telepatie.<?>
Mam dus lng peretele lui si l-am invitat: Vino la
vorbitor!", si a venit si am vorbit. Dar, considernd c a
putut fi o ntmplare, am continuat s-l chem si cu alte
ocazii, si a venit de mai multe ori. Am dedus deci c se
poate reusi prin transmiterea gndurilor. Dar am
renuntat la sportul" acesta fiindc cerea o concentrare
prea mare, de care n-as mai fi fost capabil n foamea pe
care o nduram.
Transmiterea gndurilor a fost o preocupare a mea
nc din timpul primului an de studentie. Am folosit-o cu
223
succes la toti profesorii mei de teologie si la Mitropolitul
Ardealului Nicolae Blan.

La toti, fr efort si imediat, cu o reusit deplin. Am
folosit-o si la Cluj la examenul de diferent de liceu unde
i-am transmis profesorului de german subiectul pe care
voiam a mi-l da: Srmanul Klopsentoc" si pe care mi l-a
dat imediat.
Obraznic, trecnd pe strad cu niste studenti, colegi,
dac aveam la 50-100 de metri nainte niste fete i
ntrebam:
- Vreti s vedem dac sunt frumoase? i ei
rspundeau:
- Da.
Atunci le priveam drept n ceaf, pe locul creierului
mic, si imediat si ntorceau privirile napoi. Acest lucru se
producea negreit si fr efort.
Dar atunci eram puternic, plin de vigoare; atunci
eram un om, acum o umbr de om, palid, pmntiu,
stors ca o lmie. Orice efort nesocotit putea fi fatal.
Cum de nu am folosit acest act, acest avantaj
personal, transmiterea gndurilor, fat de conductorii
asupritori din temnit si din lagr?
Nici un gnd nu mi-a venit s fac asa ceva. Desi am
ncercat s fac cu Punescu acest lucru, nicicum nu mi-a
venit n gnd s ncerc s transmit si conductorilor
comunisti ce m asupreau ceva n favoarea mea sau a
celor ce sufereau alturi de mine.
Aceast uitare pentru mine e un mister. Poate acesta
era destinul nostru: suferinta, suferinta asa cum ni s-a
impus.
Prin rbdarea voastr veti mntui sufletele voastre"
ne spune Sfnta Evanghelie. Iar n alt loc ne anunt:
Cine va rbda pn la sfrsit, acela se va mntui."
Mai vine si dumnezeiescul Apostol Ioan si, n
Apocalips, capitolul 2, versul 10 ne spune: Fii
credincios pn la moarte si-ti voi da tie cununa vietii."
Deci trebuia s rmn credincios, si am rmas. Dar nu
dintr-un merit personal, ci dintr-o necesitate: Dumnezeu
m-a pus n situatia s nu pot alege altceva. Aici se vede
mila lui Dumnezeu pentru mine. N-a vrut s m pierd si
mna Lui protectoare am simtit-o tot timpul.
Fusesem profesor de religie, nu cel mai credincios
profesor, dar totusi credincios. Crescusem ntr-o familie
ce m-a educat n frica lui Dumnezeu. Tatl meu se ruga
dimineata o jumtate de or.
La teologie am nvtat dovezile rationale ale
existentei lui Dumnezeu. Am aflat din mistica crestin c
Dumnezeu se poate cunoaste cel mai bine si mai
convingtor prin dragoste n extaz. Prin contemplarea lui
Dumnezeu si aducerea lui Dumnezeu n noi.
Cuvntul lui Iisus e clar: Acela este cel ce M
iubeste, cel care are poruncile Mele si le pzeste, iar cel
ce M iubeste pe Mine va fi iubit de Tatl meu si-l voi iubi
si Eu si M voi arta lui." (Ioan, 14,21).
224
i nc: Dac M iubeste cineva, va pzi cuvntul
meu si Tatl meu l va iubi si vom veni la el si vom locui

cu el". (Ioan, 14,23). Deci pe Dumnezeu l putem
cunoaste direct prin dragoste.
Dar eu nu-l cunosteam. tiam de toate despre el, dar
nu aveam nici o dovad despre existenta Lui. Eu puteam
spune si spuneam cred c exist Dumnezeu, cred profund
n existenta Lui, dar nu puteam spune nicidecum: stiu c
exist. Nu avusesem nici o dovad convingtoare a
realittii existentei lui Dumnezeu n lume si n existenta
mea.
Credeam deci n existenta lui Dumnezeu, dar nu
puteam spune: stiu c exist Dumnezeu. Eram de bun
seam un mare pctos si de bun seam asa sunt si
acum, si Dumnezeu nu m nvrednicise nc de o dovad
convingtoare despre slvita Sa existent. i desi pn n
1955 avusesem destule dovezi despre existenta lui
Dumnezeu n viata mea, din felul cum am fost pzit si am
strbtut anii de temnit, nu am tras nici o concluzie n
aceast privint cci nu meditasem asupra anilor mei de
temnit si cum i-am strbtut. Fusesem deci orb, orb de-
a binelea.
A trebuit s treac 13 ani de temnit pn cnd
Dumnezeu a binevoit s m miluiasc cu dovada
puternic si de netgduit a existentei Sale prea slvite si
c e lng mine cu ajutorul Su.
Nu eram atunci mai bun ca nainte, dar eram n
neliniste, n criz, n mari temeri, la marginea disperrii.
Atunci ai venit la mine, Doamne, cnd i-am imputat
lipsa de grij pentru noi, detinutii, si neloialitatea Ta,
cnd i-am artat temerea de nnebunire, ca inginerul
Ion Sasu, atunci mi-ai aprut si mi-ai zis, tare si rspicat:
Nu vei nnebuni". i ca s m convingi ai repetat: Nu
vei nnebuni". i Te-ai retras. Dar a fost destul. i apoi,
fiindc situatia era nc prea grea pentru spatele si
sufletul meu, ai venit si cu alte dovezi ca s m convingi
deplin, ca nu cumva artarea Ta s par c a fost o
artare nseltoare.
Dar dup aceasta m-am ntrit. De aici ncolo stiam
c Tu, Doamne, existi: am experimentat realitatea Ta,
prezenta Ta, ajutorul Tu.
De atunci puteau s vin nu ctiva oameni, ci
miliarde de oameni, s spun c nu exist Dumnezeu, eu
le-as fi putut rspunde: v nselati cu totul numai pentru
c triti n afara iubirii si credintei n Dumnezeu puteti
vorbi astfel. Nu ati avut experiente spirituale. Eu azi stiu
c exist Dumnezeu si nimeni nu-mi mai poate rsturna
aceasta convingere rezultat din dovezi date, n
mprejurri grele, de nsusi Dumnezeu. ncercati s v
ntoarceti ctre Dumnezeu cu preocuprile voastre si
poate v va milui s ntelegeti c nu trebuie s-L tgduiti
si s simtiti c El este.
225
CU CONSTANTIN GANE
Am fost mutat iarsi numai n doi, cu scriitorul
Constantin Gane. Domnul Gane se trgea dintr-o familie
de boieri moldoveni mai scptati acum. Firul
genealogiei familiei sale l cunostea pn la 1453, cnd a
czut Constantinopolul.
Era mai n vrst, din 1887, mi se pare. Jucase la
Palatul regal cu fetele lui Ferdinand si ale Reginei Maria.
Avea relatii n lumea de sus.
L-am gsit extrem de reumatic si nu putea merge s
duc tineta.
Bietii, - mi-a zis - mi-au pregtit plecarea n
strintate. Se fixase ziua, n 1948. Dar eu am amnat ca
s vd ce fac cu biblioteca mea. Ei au plecat iar eu am
rmas si rmas am fost. N-am mai putut pleca si am fost
arestat."
Regreta acum.
Ajuns viguros la Aiud, a deschis noaptea fereastra si a
dormit cu ea deschis - lucru ce l-a dus la acest
reumatism accentuat. ncolo, era vesel si plcut. Nu se
plngea. Suporta temnita cu brbtie.
A scris 1 3 crti dintre care dou premiate de
Academia Romn: Prin hrtoape si coclauri" si Trecute
vieti de Doamne si Domnite". tia multe. Cltorise mult
si n Apus si n Constantinopol. Era un istoric literar,
strngea documente. ara a strbtut-o n lung si-n lat.
Audiente la regina Maria si la regele Carol al II-lea. Mas
cu regina Elena si cu regele Mihai sub Antonescu. Attea
noutti pentru mine. Mai multe mese cu printesa Marta
Bibescu.
Dar ceea ce trebuie s remarc n chip deosebit e
aceast comunicare a domnului Gane: Am gsit pe un
ceaslov vechi al unui boier urmtoarea nsemnare:
Am fost la mnstirea Neamtului si am vzut cerul
pe pmnt. Staretul Paisie (Velicicovski) era nvluit n
lumin, cum a fost domnul nostru Iisus Hristos la
Schimbarea la Fat, strlucea ca soarele..."
Mi-a vorbit si de aportul considerabil al contesei de
Noailles de la Paris (o romnc din familie princiar), al
printesei Marta Bibescu si al domnisoarei Elena
Vcrescu, la Congresul de pace din 1 91 8 si 1 91 9 n
legtur cu Banatul nostru.
Cu domnul Gane am stat mai multe luni.
ntlnirea cu el a fost util pentru multele informatii
pe care mi le-a dat din lumea literar si din lumea
politic. Ortodox si bun romn, patriot, din cltoriile lui
n strintate s-a ntors cu o evlavie si o simpatie
deosebit pentru sfntul Anton de Padova. Convietuirea
cu dnsul a fost plcut si rodnic.
Desi btrn, rezista bine si dac reumatismul lui,
netratat binenteles, nu s-ar fi accentuat prea mult, buna
lui stare de spirit si robustetea corpului lui l-ar fi dus s
226
vad eliberarea din 1964. Dar am aflat c a murit cu vreo
doi-trei ani naintea eliberrilor.
RICI (RICHARD) HILARD

Mi-a fost dat s m ntlnesc n temnit si cu Rici
Hilard. El a fost unul dintre cei trei secretari ai lui
Titulescu. De origine englez, era romnizat. Foarte
simpatic si cult, n timpul din urm fusese profesor de
drept international la Universitatea din Bucuresti. Fusese
destul de legat de Titulescu. El mi-a spus de propaganda
mincinoas, foarte sustinut, a ungurilor, de denigrare n
Occident a poporului romn. Mereu era pus n situatia s
ia atitudine contra minciunilor unguresti si s
restabileasc adevrul.
Specialist n drept international, l-am rugat s-mi
descrie cum s-a creat O.N.U. si cum functioneaz.
A fcut o descriere pe larg a sectiilor, a secretariatului
ONU si a functionrii acestora.
L-am ntrebat dac ONU se va putea impune si dac
hotrrile lui vor putea fi aplicate, cci si Liga Natiunilor
era bine organizat dar era neputincioas fiindc nu avea
instrumentul care s aplice hotrrile ei.
El a spus: Acest defect s-a remediat astzi. ONU va
avea o armat a sa luat din natiunile ce o compun care
s aplice hotrrile ce se iau."
SINGUR
O nou izolare de 70 de zile. Nu o mai asteptam, dar
ea a venit nedorit. Administratia considera probabil c
n-am fost pedepsit destul. Cci izolarea e o pedeaps.
Regimul de celul singur se da dup pedepse: ncepe
de la sase luni si merge la trei ani pentru cele mai mari
pedepse. El nu trebuie s treac de trei ani cci duce la
nnebunirea detinutilor. Detinutul trebuie controlat: dac
nu poate suporta s fac n continuare toti anii de regim
de celul, atunci el trebuie ntrerupt cu un regim de iesire
din izolare si face mai trziu pedeapsa ce ia rmas.
Eu fceam acum din nou o pedeaps de 70 de zile de
izolare fr s se spun c e o pedeaps.
O suportam n liniste, fr s ntreb autoritatea de ce
sunt izolat, fr s m plng si fr s sufr, s zic asa.
Singur faci rugciunea mai cu ardoare si meditatia e mai
sustinut. Omul singur gseste n Dumnezeu pe Tu-ul cu
care se ntretine.
Pentru monahii evoluati singurtatea e lucrul cel mai
cutat cci numai n ea e singurul mod de ntlniri intime
cu Dumnezeu. Marile extaze si triri monahale le au
monahii nu cnd sunt n grup, ci cnd sunt singuri.
Iar pentru omul comun aceast singurtate e greu de
suportat si, prelungit, e ucigtoare.
227
Eu o suportam ca pe un lucru impus, dat, fr s fie
usoar si fr s fie grea.

Niciodat nu m-am ridicat la nivelul marilor mistici
care n contemplare aveau desftri coplesitoare ce
depsesc orice delicii ale pmntului. Cci nu practicam
isihia, contemplatia, desi stiam metoda.
Rugciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul" o
spuneam si eu, dar nu n continuare, ci numai de cteva
ori n 24 de ore. Eram totusi multumit si nu ambitionam
la mai mult. n acest timp un locotenent major mi-a zis:
- Esti slbit.
- Da, am zis, hrana e prea slab. N-o puteti
mbuntti?
- Pentru toti, nu, pentru unii mai ntelegtori, da. Vrei
s ti-o mbunttesti si tie?
- Eu vreau s rmn n cadrul general, nu vreau s ies
din comun. Dac mbunttiti masa tuturor, atunci v
multumesc, m voi bucura si eu de ea; dac nu, v
multumesc iar, ns fr a m bucura de vreun avantaj
particular.
Era o preocupare permanent a ofiterilor si a
personalului de paz ca s fac informatori pe bietii
detinuti, profitnd de boala, slbiciunea sau alte lipsuri
ale lor. i una din cele mai scumpe dorinte ale lor era ca
nimeni dintre detinuti s nu rmn necompromis, ca nu
cumva mine s se ridice si s le impute regimul
asupritor pe care l-au suportat cu autoritatea omului ce
nu a fcut compromisuri.
DIONISIE FOTINO
Sosit la Aiud cu primii criminali de rzboi, colonelul
de jandarmi Dionisie Fotino a devenit repede simpatic
tuturor pentru un motiv simplu: si-a luat rspunderea
pentru toate faptele sale si nu a dat vina pe nimeni din
subalternii si, cum au fcut multi ofiteri superiori.
El a fost n Transnistria si a fcut paz cu o unitate de
jandarmi. Vina lui a fost c a mpuscat rusi. i ntr-adevr
a mpuscat, dar numai pe cei judecati de Curtea Martial
si condamnati la moarte. El era organul de executie. Era
soldat. Dac nu i-ar fi mpuscat, ar fi fost mpuscat el.
Cei mpuscati au fost partizani civili prinsi ucignd
ostasi si condamnati la moarte de Curtea Martial sau
alti delincventi.
228
Pentru tinuta lui plin de demnitate la proces l
simpatizasem si, cnd am putut, i-am dat tutun.

Tatl su a fost maresal al palatului si mosul lui la fel.
Era bogat, avea 30 de hectare de pmnt, dintre care 10
ha cu caisi.
Era cstorit cu o distins fat ce fcuse liceul la
Notre Dame la Galati, fiica directorului Comisiei
Dunrene.
Spre a se vedea puterea francmasoneriei la noi,
descriu acest caz povestit de el:
Era prin 1923. Eram comandant de legiune de
jandarmi la Fgras. Dar m-am nsurat si voiam s m
mut n prtile Galatului. Am fcut cerere si mi s-a respins.
Am pus toat influenta socrului meu n joc, care era
mare, dar fr folos. ntr-o zi, n concediu, vara, n
Bucuresti, priveam ntr-o vitrin. Cineva mi-a pus mna
pe ochi, de la spate.
- Ce faci, drag Fotino! si m-a mbrtisat. Era un
evreu cu care am fcut scoala primar.
- Unde esti, m-a ntrebat.
- n Ardeal, la Fgras, sunt seful legiunii de jandarmi
de
acolo.
- i-ti convine?
- Nu prea. Am ncercat s m mut si n-am reusit.
- Te mut eu. Unde vrei s fii mutat? I-am spus.
- Bine. D-mi cererea si vino mine s-ti dau
mutarea. Vino la mine la mas la amiaz.
M-am dus cu o vaz de flori.
- De ce-ai mai umblat? Eu sunt bogat, sunt director de
banc. i acum, hai s-ti dau mutarea. A scos actele. Nu
m puteam mira destul.
- Multumesc foarte mult. Dar cum ai putut reusi?
- Foarte simplu. Eu sunt francmason gradul 26 si el e
francmason gradul 1 6. El e seful jandarmeriei. i i-am
dat ordinul s-ti fac mutarea. Asta-i tot."
Fotino era multumit de felul cum lucrase n Rusia si
de felul cum se comportase la procesul su.
Singurul lucru care-l acuza era faptul c n-a fost
anuntat imediat la 23 august 1944 de evenimentele din
tar, ca el s fi luat msurile de aprare.
Mi-a spus: N-am fost un abuziv. tiu ce nseamn a
omor un om. Am executat numai ordinele si numai cele
motivate legal. Astfel, n 1939 cnd regele Carol al Il-lea a
dat ordinul s fie mpuscati cte trei legionari din fiecare
judet, ca rzbunare pentru c legionarii uciseser pe
Armand Clinescu -eu n-am executat ordinul si nu am
ucis trei legionari, fiindc ordinul era ilegal. Unde au fost
mpuscati, au fost mpuscati fr judecat. Eu n-am fcut
asta.
Am stat cteva luni cu el. Povestea. ntelegea c am
nevoie de retragere de la povestile lui foarte profane.
Fusese un epicureu, scosese toate plcerile din viat
cnd i s-a ivit ocazia. Fr s fie nclinat spre rugciune,
229
chiar si acum, nu tgduia valoarea religiei. Rationalist n
gndire, ntelegea prea putin si viata si rostul monahilor

si monahiilor pentru care avusese un retinut dispret.
Admira mult pe clugrii din Franta. Pentru cultura lor,
spunea el, o sor a lui era clugrit francez si n fiecare
var mergea cu masina s-o vad.
i asa cum a fost si cum mai era nc, cci restristea
n care se gsea nu-i provocase nc o ntoarcere, suporta
temnita cu o brbtie deosebit, cu o fort de invidiat.
Nu stiu dac mai trziu nu s-a produs cumva n el o
renastere, o ntoarcere cu privirile spre cer, cci nu l-am
mai ntlnit.
JUSTIIE I PROCESE LA NOI

nc si dup moartea lui Stalin din martie 1953, cnd
oricum s-a produs un reviriment n Rusia, toat viata
noastr public era controlat si ndrumat de consilierii
rusi. Nu se mai cntau ode, nu se mai aduceau elogii
nemaipomenite lui Stalin, dar spiritul lui rezista. De
dincolo de moarte supraveghea viata de la noi. Omul
murise, dar teroarea ce o stabilise si spiritul ei continuau
si dup revolutia din Ungaria din 1956 si dup plecarea
armatelor ruse de la noi. n 1958 duhul spaimei plutea
peste tar. n justitie, n scoal, n armat, peste tot.
ntlnirea cu avocatul bcuan Eugen Dragomir mi-a
ntrit aceast prere.
Spre a ntelege, redau urmtoarele spuse de
Dragomir:
Eram pe front la nord de Crimeea, comandantul
unei unitti de artilerie. Eram n asteptare. Dar eram
mereu sicanati si loviti de niste partizani. S-a observat c
ei vin totdeauna dinspre un muncel.
S-a trimis pentru control o patrul si nu s-a mai
ntors; s-a trimis a doua si nu s-a mai ntors nici ea. S-a
trimis apoi un pluton si nici el nu s-a mai ntors. Atunci
Divizia noastr a hotrt cucerirea muncelului. L-am
nconjurat si am ajuns la vrf. Era un platou. Vreo 80 de
brbati civili si femei erau acolo. Se auzise o bubuitur.
Unii se aruncaser la vale pe o pant impracticabil.
Pe platou era o capr de lemne, lung, lng care
sublocotenentul ce fusese trimis cu plutonul spre
cercetare era pe iarb, tiat cu fierstrul n dou.
Partizanii au fost dati n judecat si osnditi la
moarte.
Rusii au cutat s afle cine au fost ofiterii care au
participat la prinderea partizanilor. i au aflat. Am
tgduit, dar n-a fost posibil s lungesc tgada. Mi s-a
fcut proces...
- Ce-ai cutat, m-a ntrebat presedintele s ataci
populatia pasnic a Uniunii Sovietice?
- Dar eu nu m-am luptat cu populatia pasnic, ci cu
armata sovietic.
230
- De ce ai intrat n Uniunea Sovietic?
- Am fost mobilizat, fceam parte din armata romn

si am primit ordinul lui Antonescu s luptm mpotriva
Uniunii Sovietice.
- i de ce ai tras n armata sovietic si n-ai tras n
pmnt, ca s nu omori oamenii?
- Noi nu ne-am dus acolo s ne jucm... era un rzboi,
eram lupttori, trebuia s ne batem si nu s ne jucm,
etc.
i l-a condamnat la 15 ani.
Presedintele completului de judecat era att de
intimidat de rusi, nct a putut pune inculpatilor niste
ntrebri att de idioate cum s-au vzut.
Procese de soiul acesta au fost nenumrate. Din
moment ce procesul s-a deschis, condamnarea era
sigur. Nimeni nu risca o achitare. Fiindc presiunea rus
era ngrozitoare.
NAE COJOCARU
Nu am stat numai cu el, mai era profesorul Mircea
Nicolau, ce fcuse filosofia si avea preocupri literare
deosebite, si, mi se pare, camaradul Nelu Rusu avocat.
Faima lui Nae Cojocaru sosise la Aiud nainte de a
veni el n persoan: lupttor de mare calitate, cult,
viteaz, suflet mare. Pe unde a trecut a lsat impresii
puternice pentru atitudinea lui demn si impresionant.
Originar era din Constanta, comuna Vultur. Era avocat.
Mobilizat, czut prizonier, nu s-a ntors din Rusia cu
ceilalti ofiteri prizonieri, n 1948. Prt pentru atitudini
prea romnesti, a fost condamnat la lagr n regiunea
Vorcuta, lng Cercul Polar. S-a ntors n tar abia n
1951.
Dar n loc de libertate, pentru c luptase pentru tar,
i s-a dat temnita pentru c era legionar si luptase contra
Uniunii Sovietice. Asa ne-am putut ntlni.
ederea mpreun a durat cteva luni. Cu toat
foamea, ea poate fi considerat c a fost foarte plcut
pentru c si ceilalti doi camarazi erau admirabili.
A povestit multe; s-a ntlnit cu multi rusi si cu altii
prin lagrele de munc prin care a trecut.
Fantastica auror boreal cu frumusetea ei superb
prin variatia de culori, cu sase luni de noapte si sase luni
de zi, a vzut-o ctiva ani.
Dar din povestirile lui retin, fiindc sunt de un interes
mai general, dou momente.
ntr-un lagr era un doctor foarte distins. Era si el
detinut, dar lucra ca doctor n lagr. Pe Nae Cojocaru l-a
impresionat acest doctor prin capacitatea si cunostintele
lui. De aceea l-a ntrebat cum a ajuns s fie condamnat.
i doctorul a povestit:
231
Maxim Gorki, acest scriitor celebru, luptase mult
pentru asigurarea succesului revolutiei n Rusia. De la un

timp el nu se ntelegea prea bine cu Stalin. Atunci, spuse
doctorul, au fost trimise la el dou masini de doctori
universitari. Cnd le-a vzut, Gorki a zis:
- Ce cutati la mine?
- Vrem s v facem o vizit medical.
- A! Nu-i nevoie, m simt nc destul de bine.
- Dup zbuciumul ce l-ati avut si viata de lupt pe
care ati dus-o si pentru care Republica noastr v e
recunosctoare, e cu neputint s nu aveti cteva
neajunsuri trupesti pe care din modestie le suportati fr
s v plngeti. Dorim s v vizitm si s v ajutm.
- Bine, a zis, dac struiti, poftiti si v multumesc.
-L-am vizitat cu totii si i s-au prescris cteva
medicamente. Dar dup cteva zile a murit.
Atunci Stalin a fcut un proces tuturor medicilor care
l-am vizitat si ne-a condamnat la munc silnic cu
deportare n Siberia, afar de cel care i-a inoculat otrava.
Ca s nu se bnuiasc ceva, Stalin i-a fcut funerarii
nationale si orasul Nijni-Novgorod a fost numit Gorki.
Al doilea caz: Cojocaru l-a ntlnit n lagr pe
ministrul adjunct de la telefoane Kaganovici, fratele
sotiei lui Stalin si deci cumnatul lui Stalin.
i l-am ntrebat care erau raporturile dintre Stalin si
cumnatul su? Acesta a spus: dac Kaganovici auzea la
telefon vocea lui Stalin, se nglbenea si se ridica n
picioare si tot timpul convorbirii l petrecea n picioare.
Nu rezist ispitei si mai povestesc un caz redat de
Cojocaru. Aceasta pentru a arta care era atmosfera ce se
crea n Uniunea Sovietic mpotriva evreilor si a se vedea
greseala acestui popor, att de inteligent, cnd a fcut
Yalta si i-a dus pe rusi la 40 kilometri vest de Berlin,
vnznd Europa estic n ndejdea c prin comunismul
rus vor stpni lumea. Greseal fundamental de care
evreii si-au dat seama mai trziu si care a fost sursa
attor enorme greutti pe care le-a suportat lumea si de
care nici azi n-am scpat deplin.
n Berlin, dup rzboi, erau patru sectoare, cte unul
pentru fiecare natiune biruitoare ce a dus rzboiul cu
nemtii : sectorul rus, american, englez si cel francez.
n cel american era Eisenhower, marele general
american, cu o armat american. n sectorul rus era, cu
o armat rus, maresalul Jucov, cel ce a condus frontul
de nord si s-a dovedit ca cel mai mare general rus.
Sectoarele englez si francez au avut comandantii lor.
ntr-o zi Jucov a zis: Hai s facem o petrecere la care
s nu lum parte dect noi, rusii. Nimeni din ceilalti
sovietici. i sa fcut petrecerea.
La petrecere, Jucov, putin cam bine dispus, umbla cu
paharul n mn si nchina cu unul si cu altul din camere.
Dar ntr-o camer d cu ochii de doamna Stalin care
sosise atunci cu avionul.
232
- Ce cauti aici, i-a zis, nu stii c-am dat ordin s nu fie
aici dect numai rusi?

Doamna Stalin a scos din poset un pistol si a tras n
maresalul Jucov pe care l-a rnit la umr si apoi n grab
a fugit la avion si s-a ntors acas.
A doua zi maresalul Jucov era destituit."
Cojocaru mi-a spus: ntr-un lagr am stat cu un
colonel rus cruia sotia i-a adus de Crciun multe
buntti din care mi-a dat si mie. L-am ntrebat cum de e
n lagr si el mi-a spus povestea de mai sus, apoi a
continuat:
Eu sunt erou national si sunt prieten al lui Jucov.
Dup ntmplarea din noaptea respectiv, ca s nu fie o
revolt, toti prietenii lui Jucov am fost arestati."
Dar aceasta arat c imediat dup rzboi s-a produs o
trezire a sentimentului national rus si o ur crescnd
mpotriva evreilor si constiinta c ei, rusii, trebuie s se
conduc si s nu se lase condusi de altii.
Iat cum Dumnezeu rstoarn planurile nedrepte ale
oamenilor.
Din nou o izolare de 30 de zile. Nu-mi prindea ru si,
prin morse, cnd voiam si puteam, luam legtura cu
camarazii.
Foamea era mare. M obisnuisem cu ea si ca s-o nsel
mestecam mai bine alimentele considernd c asa ele
capt alt valoare.
Mi-am zis: trebuie s ncerc s obtin o mbunttire a
regimului. Comandantul temnitei era un evreu, Coler, pe
care nu-l vzusem la fat nc si care n-a fost mai ru
dect colonelul Crciun, romn, care i-a urmat. Fixasem
cererile n patru puncte dintre care cel mai important a
fost hrana. Consideram c dac nu cer mbunttiri nu-mi
fac datoria fat de mine si fat de altii.
Am spus militianului c vreau s vorbesc cu domnul
director. M-a ntrebat:
- n ce cauz?
- Personal, am zis.
i m-am dus la dnsul. L-am salutat cu salutul
obligatoriu:
- S triti, domnule director.
M-a dus mai n fundul camerei probabil ca s nu se
aud convorbirea de ctre militianul ce astepta la us ca
s m conduc napoi. A plecat urechea ca si cnd ar fi
asteptat s-i comunic o tain si mi-a fcut semn s
vorbesc ncet. Mi-am dat imediat seama c a bnuit c
merg s divulg ceva sau s prsc pe cineva.
Dar dup ce am nceput s vorbesc tare si rspicat
ncercnd s descriu regimul si ct de nedrept, n
comparatie cu vinele detinutilor, reale sau inventate, si
ct de departe e umanismul comunist de ceea ce ni se
aplic nou, a fcut o mutr de contrarietate si deceptie
si m-a ntrebat:
233
- i acum ce vrei?
- Am venit s v rog s ne mbunttiti regimul. S
interveniti mai sus pentru aceasta. Vedeti cum se sting
oamenii de foame. Sunteti martor la aceast tragedie.
Spuneti lucrurile sus.
- Te-a delegat cineva pentru aceasta?
- Nu. Stau singur, dar spun lucrurile cum sunt, cum
le triesc eu si cum ele sunt ale tuturor las impresia c
eu i reprezint dac vorbesc despre ele. Dar oricine ar
vorbi, dac spune adevrul, se gseste n acord cu toti
care suport acelasi regim. Eu, nainte de a muri, am
considerat c sunt obligat s v spun acest lucru ca s
stiti c n-am acceptat s mor de foame fr a m plnge
si a v ruga s schimbati regimul de nfometare pe care l
duceti. i apoi am vrut s se stie si s se nregistreze de
dumneavoastr c regimul ce l-ati impus nu s-a suportat
fr plngeri de ctre detinuti si fr tendinta de a v
sesiza de gravitatea lui.
- Bine! am nteles. Du-te! Esti cam ndrznet.
- Deloc, domnule colonel. Demersul meu nu e un act
de ndrzneal ci unul de disperare, ca cel ce, czut n
ap, mai bate din mini nainte de a se duce la fund.
- Da, da, nteleg, si a deschis usa. Militianul m-a
dus la celul.
Dar lucrurile au rmas aceleasi. Nici o schimbare, nici
n bine si nici n ru. Vor fi fost si alte plngeri cci la
aceleasi cauze sunt firesti aceleasi reactiuni; dar nu stiu
dac ele au fost comunicate mai sus. Eram multumit de
ncercarea ce am fcut-o. Peste cteva zile un locotenent
major cunoscut mi-a deschis celula si m-a ntrebat:
- Ce faci Grebenea?
- Precum vedeti, m lupt cu foamea.
- ntr-adevr, esti destul de slbit. Tu faci puscrie
dinainte de noi, noi te-am gsit n depozit". Nu esti
contra-revolutionar. Ai merita s nu te lsm s te
scufunzi, dar trebuie s fii mai ntelegtor.
- Adic cum? n ce fel?
- Ai orbul ginii? strig el putin nemultumit. Uit-te
nainte si vezi si ntelege, doar nu esti turc.
- V multumesc, i-am rspuns. Cred c sunteti un om
foarte cumsecade si n alte mprejurri ati da dovad de
buntate. tiu, nteleg. Aveti un mandat impus de altii si
nu puteti face binele dect n conditiile impuse de ei. Eu
v multumesc pentru dorinta de a m ajuta care, n ce v
priveste pe dumneavoastr, cred c e sincer. Pretul
cerut de altii e prea mare iar dumneavoastr nu-l puteti
reduce. Nu-l pot plti. Dumneavoastr mi-ati luat multe
si ne-ati redus la situatia limit n care viata noastr se
mai reazem acum abia n cteva fire.
234
Dar nu ne-ati putut lua nc putinta de a respinge
unele oferte ale dumneavoastr care de ochii nostri sunt

privite ca neonorabile si neumane. Prefer s mor n
conditia pe care mi-ati creat-o dect s ies din ea pe
calea pe care mi-o oferiti.
- Treaba ta, a zis. Noi nu-ti putem face binele cu
sila. i a nchis usa.
CU ALI DEINUI
- F-ti bagajul, mi-a spus gardianul, si peste cteva
clipe un ofiter m-a condus ntr-o celul cu patru tineri.
Cum am intrat, tinerii si-au manifestat fat de mine o
bucurie mare, iar ofiterul privea pe vizet. Peste vreo
douzeci de minute, ofiterul a venit si m-a luat de acolo.
De aceea la mutrile urmtoare , opream manifestatiile
de simpatie ale celor care m primeau pn dup
plecarea gardianului.
Am intrat ntr-o camer trist. Atmosfer de
mormnt. Membri: Octavian Stetin din Bucuresti, fost sef
al administratiei financiare din Bucuresti, bolnav grav de
stomac. Un avocat oltean de la Horezu, fost 15 ani
bibliotecar la Universitatea din Cernuti, cu dou
doctorate, si un tran bntean tnr.
Bietul Stetin, cnd m-a vzut intrnd senin si vesel s-
a nviorat. S-a mirat de buna mea stare de spirit si mi-a
spus:
- Dac nu veneati aici muream. i dintr-o dat aud:
- Cucuriguuu!
- Dumnealui avocatul cnt tare de mai multe ori
de zi cucuriguuu!" iar eu sunt bolnav.
Am nteles. Acest avocat oltean de 60 de ani, arestat
de curnd si nc gras, cnta cucurigu ca s-l aud
administratia si s-l crute c e anormal. Bnteanul era
om cumsecade. Am intervenit asa:
- Trebuie s introducem n camer o atmosfer de
bucurie.
Cntnd cucurigu nu ne scpm viata ci ne-o pierdem
prin atmosfera de tristete pe care ne-o provoac.
Dumneata nu va trebui s mai cnti niciodat cucurigu
cci provoci o atmosfer sinistr. Te rog s ntelegi asta.
Vd c mnnci aproape ntreg turtoiul domnului Stetin
dup ce acesta a luat ceva din el.
- El nu-l poate mnca, replic avocatul.
- Nu-i nimic. Las-l pn a doua zi. Nu i-l lua de la gur.
Poate mai trziu ar mai lua din el, dar nu-l mai are.
Dumneata, n loc s cnti cucurigu, trebuie s te rogi si n
curnd o s te simti mai bine.
- Dar nu mai stiu rugciunile.
- Nici Tatl nostru?
- Nici.
- l renvtm.
235
i am nceput s i-l spun. l nvta greu.
- Acum hai s ncepem s spunem fiecare

ntmplri fericite si vesele din viata noastr. S nu
spunem ntmplri triste, cci nu sunt prielnice snttii
noastre, n starea n care ne gsim acum.
i chiar din prima zi atmosfera camerei a nceput s
se schimbe si s ia un aspect plcut. S-a mai auzit uneori
cucurigu strigat tare.
Stetin nu putea iesi afar din cauza bolii; era prea
slbit, nu primea tratament si se socotea pierdut. Eu i-am
spus:
- Cu ce primesti poti s te mentii, dac te rogi ai
ncredere si esti vesel. i apoi de unde stii c nu vei primi
si tratament medical mai trziu? ine-te bine acum!
Stetin era un om cult. Fcuse doi ani de medicin,
apoi a renuntat si a fcut dreptul si n loc s pledeze ca
avocat a nceput cariera ca agent fiscal. A avansat repede
si avea o experient frumoas pe linie profesional.
Spunea cu oarecare laud c si Cervantes a fost om al
fiscului.
ntr-o dimineat, plin de ncredere, Stetin a spus:
- Mi-a aprut n vis Domnul Hristos si mi-a spus:
Octav, mestec bine pine si-ti va fi bine".
Pinea era de 92 de grame. A nceput s o mestece
ncet de tot. Se simtea ceva mai bine, dar era nc foarte
bolnav. ns peste vreo lun a fost o vizit medical. L-am
sprijinit pe Stetin la dusul la vizit. Doctorul i-a prescris
medicamente si le-a primit. Un sanitar, gardian i fcea
injectiile iar pilulele le lua n camer si asa ajutorul i-a
venit.
Mi s-a prescris si mie Triferment si un mic tonic, dar
cnd am cobort jos, la camera gardianului, s le iau,
Biro, plutonierul ungur, mi-a comunicat:
- Nu stii c tu nu ai dreptul de ajutor medical de la
noi? si m-a trimis napoi.
Doctorul nu stia probabil de aceast opreliste. i la
celelalte vizite mai scria cteodat cte ceva pentru mine
dar eu nu le-am primit niciodat fiindc eram trimis
napoi dac coboram s le iau.
Pn ne-am desprit Stetin se refcu pe ncetul,
avocatul se linistise si cucurigul nu s-a mai auzit n celul.
De la tranul bntean, om de bun simt si de
omenie, pstrez urmtoarea istorisire spre a trage din ea
unele concluzii: ntr-o zi am pierdut oile mele: 72. Le-am
cutat dar nu le-am gsit dect dup sapte zile. Nu lipsea
nici una. Cinele era cu ele, lihnit de foame. De bucurie
am tiat o oaie si i-am dat cinelui o bucat de carne.
Cum a mncat-o a murit."
Concluzia: Cinele e ca si omul. Nu trebuie s-i dai
carne sau mncruri grele dup o foame mare, cci l
omori. Ci se ntoarce treptat la regim normal, ncepnd
cu zeam de cartofi, iaurt, lapte diluat cu ap, zeam de
plante strecurate. La om, nici vinul, nici tuica, nici
grsimile nu trebuie s intervin nc n alimentatie.
236
Iar de la Stetin pstrez:
- Un prieten veni la mine si-mi spuse: ai impus prea

mult impozit acestui prieten al meu doctor, cci e btrn.
- Cum e btrn? Cci arat ca la 50 de ani. Scoate-ti
buletinul, domnule doctor!
Uimitor! El arta ca la 50 de ani si era de 75 de ani.
- Bine, am nteles. Reduc impozitul. Dar cum ati fcut,
domnule doctor.
- Simplu de tot. n fiecare iarn, nc din tinerete, am
mncat ctiva saci de mere si de nuci si nimic altceva.
Concluzia: ca s rmneti tineri mncati iarna ctiva
saci de mere si de nuci.
Un rcnet de nebun rsun n Zarc. Nu mai pot
spune anul, dar inserez acest fapt. Era al lui Vasile Luca,
fostul ministru de finante la noi. Secui de o obrznicie
extrem, corcitur de romnc cu secui.
Rcnetul lui n Zarc era sinistru. Gheorghiu Dej l-a
debarcat de la putere n 1952, odat cu Ana Pauker si
Teohari Georgescu. Fusese ministru al Finantelor. Pe
lng Teohari Georgescu, pn la debarcare, a fost cel
mai tare" om din biroul politic.
S-a afirmat, si nimeni n-a putut dezminti aceasta, c
el a pltit functionarilor unguri, pe tot timpul pn la
cderea sa de la Ministerul Finantelor, dou salarii:
salariul corespunztor serviciului su de medic, profesor,
etc. si altul, echivalent postului su, primit n plic de la
partid.
Dar pentru ce Gheorghiu Dej, ndeprtndu-i de la
conducere pe Ana Pauker, pe Teohari si pe Luca, pe cei
doi dinti i-a lsat liberi, iar pe acesta l-a bgat n
temnit? Aceasta are explicatia sa pe care mi-a
comunicat-o Petre Pandrea: Luca, ajutat de prietenii si,
l-a arestat pe Gheorghiu Dej cu gndul s-l omoare si l-a
btut cu biciul pe spinare si l-a tinut arestat apoi,
nendrznind s-l ucid nc. Astepta s vad reactiunea
de la partid. Atunci s-au sesizat ceferistii si ntrebau cu
furie: Unde-i Gheorghiu Dej?"
Atunci Vasile Luca si acolitii si unguri l-au scos n
balcoane si l-au pus s vorbeasc si s arate c e viu.
Temndu-se de o revolt a maselor, l-au eliberat.
Tot Pandrea mi-a relatat o convorbire cu Petru Groza
avut dup ce a iesit din lagrul de la Ocnele Mari, n
1953.
ntr-o sedint a guvernului de sear, a spus Groza,
am fost majorat. M si vedeam arestat si ntemnitat. Mi
se ceruse s urmm linia, s ucidem 30.000 de romni, ca
s nspimntm lumea si s putem aplica programul
nostru. Dar eu am refuzat. Cel mai puternic era Luca. El
presa si era nenduplecat. Atunci am cerut s amnm
hotrrea si s ies s vorbesc nti n particular cu Vasile
Luca.
Am iesit. Era noapte. I-am spus:
237
- De ce s ne umplem minile de snge? De ce s
nu guvernm ntr-un chip mai civilizat? Priveste, natura e
n pace. Stelele sunt linistite. Stihiile stau ntr-o ordine,
ele nu fac crime. S nvtm de la ele si s fim n pace.
i cam dup o or ne-am ntors. Urmasul lui Decebal
a nvins pe urmasul lui Atilla si sedinta guvernului n-a mai
adoptat o astfel de hotrre. Eram salvat.", a adugat dr.
Petru Groza.
Asta probabil n anul 1949 sau 1950. Arestat n
Bucuresti si bgat n temnit la Jilava, Luca s-a nfuriat si
striga:
- Eu sunt V. Luca, cum m-ati bgat pe mine n
temnit?
- Dac esti V. Luca, ce cauti aici, bagu-te-n p.m.?
striga la el militianul.
i n furia lui, n cteva zile Luca era nebun. Deci
Gheorghiu Dej s-a rzbunat cum se cuvine pe acest
dusman al su ce clcase toate regulile unei guvernri
oneste prin sovinismul lui unguresc, ce l-a fcut s
protejeze n mod deosebit pe unguri spre paguba
romnilor. Cazul lui Vasile Luca arat tentativa nereusit
a ungurilor de a pune mna la noi pe postul de secretar
general al partidului.
NOI ARESTAI SOSII LA AIUD

n tar era liniste, nimeni nu mai misca. Guvernantii,
cu rusii peste ei, erau stpni absoluti pe tar. Lupttorii
din munti au fost lichidati cu totii si organizatiile contra-
revolutionare au fost prinse si distruse. Nimeni
deocamdat nu mai ndrznea s ridice capul.
i totusi m-am pomenit cu insi cunoscuti, eliberati
dup decretul de reducere a pedepselor din 1946, sositi
din nou n temnit. Unii, ce fuseser tineri, erau acum cu
neveste si copii, cu rosturi sociale, ingineri avocati,
profesori, etc.
Unii au fost prieteni ai mei si i-am ntrebat:
- Ce ati fcut, mi? Nu stiati ce e aici?
- Absolut nimic, a fost rspunsul. Ne-am pomenit
arestati si ni s-a spus: Trebuie s dati declaratia aceasta;
dac n-o dati, v omorm."
Rezistenta, imposibil de dus pn la capt. Cei ce s-
au mpotrivit au murit. Numai n Oltenia au fost cinci
morti. Declaratia cuprindea lucruri grave de tot. n esent
e c s-au ridicat la lupt contra regimului si au fost prinsi
n lupt.
Iat cum au descris unii cum s-a ntmplat:
- Am fost luat de acas si dus n munti (unii n
pdure), culcat jos n dosul unei mitraliere ce avea n
fat, la o anumit distant, ostasi. Eu, n pozitie de
tragere. Scena a fost fotografiat. Mi s-a poruncit: D
declaratie c ai iesit s lupti. Ai scos capul, ti dm o
238
pedeaps mare, dar nu stai mult: ctiva ani si apoi te
eliberm, fiindc n-ai fcut nimic. Acum avem nevoie de

declaratia ta si dac n-o dai te ucidem ca pe-o
musculit."
Astfel a venit un nou val, nu stiu numrul, poate 30-
50 de mii. Altii au avut alte vini". Toti au primit pedepse
mari.
Sosirea lor era ceva de nenteles. Pe urm am nteles
totul, chiar curnd dup valul de arestri.
Iat explicatia: Romnia intrase la ONU n 1955 si i se
cerea eliberarea detinutilor politici. Dar n 1956 a fost
revolutia din Ungaria. ntr-o unitate admirabil trani,
muncitori si armata s-au ridicat pentru sfrmarea
jugului comunist. Dar atrocittile ce le-au fcut au fost
nspimnttoare: au aruncat femeile de la etaje, jos, cu
copii cu tot, dac erau sotii de comunisti. Au tiat nasul,
gtul, organele genitale, snii la femei, au scos ochii
comunistilor pe care i-au prins. O barbarie grozav care i-
a speriat pe rusi si pe ai nostri. Deci poporul se rzbun
crunt.
Rusii, vznd loialitatea romnilor, si-au retras
armata din Romnia n 1958.
Dar ca s aib liniste desvrsit aici, s nu se repete
cazul din Ungaria, sau poate din dorinta ascuns de a mai
chinui pe cei condamnati din Romnia si a mai lovi putin
poporul romn, au ordonat arestri noi, nejustificate.
Au fcut mii de procese n felul cunoscut; s-au dus si
la ONU cu fotografiile celor rsculati, cu marile sentinte
ce le-au obtinut n urma declaratiilor, si au spus: n
Romnia e o stare prerevolutionar. Nu se pot face
eliberri din temnit pentru c s-ar face o destabilizare si
Europa are nevoie de liniste." Asa au nselat rusii si ai
nostri lumea.
n toamna lui 1958 au nceput arestrile. Ele au
continuat si n 1 959, spre a da o not de autenticitate
faptelor. A nceput n Aiud un regim de asuprire sporit,
si chiar de teroare, cu lovituri de bt la iesirea la
plimbare. Dar numai n celular, nu si n Zarc.
Iat primul dintre fostii cunoscuti, sositi acum la
Aiud. Clugrul Arsenie Papacioc, eliberat n 1946, se
ntorcea acum din nou.
Sculptor de profesie, fcuse nainte de eliberare niste
porti foarte frumoase ce l-au dovedit ca pe un sculptor
de talent. Foarte credincios si blnd, cu o vocatie
religioas evident dinainte de eliberare, nu credeam c-l
va mai paste puscria.
Se prezenta acum ca un monah superior, cu o
frumoas trire, cu un duh profund crestin. Prezenta
notele unui clugr ales. Era clugr la Sihstria, o
frumoas mnstire din judetul Neamt. Arhimandritul
Ilie Cleopa si cu el spovedeau pe patriarhul Justinian
Marina.
Nu fcuse nimic ru. Dar ntr-o zi organele
Ministerului de Interne au aprut... Ilie Cleopa a reusit s
239
fug pe fereastr, iar pe el l-au prins, pe cnd voia s
sar.
Odat cu el au arestat vreo 18 personalitti dintre
cele superioare ale Bisericii Ortodoxe de la noi, profesori
si monahi distinsi. Printre acestia erau profesorul Tudor
Popescu, Dumitru Stniloae, Arhimandritul Benedict
Ghius, monahul si poetul Bartolomeu Valeriu Anania,
Antonie Plmadeal, Sandu Tudor acum staret la Raru
cu numele schimonahul Daniil, Nicolae Porsena,
Ieromonahul Sofian Boghiu<?>, toti figuri exceptionale.
Schimonahul Daniil fcuse un acatist nchinat Maicii
Domnului cu titlul: Acatistul Rugului Aprins". Pe toti
acesti 18 i-au bgat n aceast grupare: Rugul Aprins".
Erau vrfuri" ale Bisericii si ale gndirii teologice.
Aceasta a fost si singura lor vin pentru c regimul mai
struia n erezia c religia si slujitorii ei dezvolt o
activitate antisocial n stat. Dictonul lui Marx: Religia e
opiul popoarelor" era vehiculat peste tot de toti activistii
de partid, semidocti, ca un adevr de la sine nteles.
Aceste arestri s-au fcut la cererea rusilor, cci ei
dirijau nc toate la noi, ca procesul de ateizare sustinut
de stat s nu fie mpiedicat.
Dar dac lumea de afar a fost lipsit de cuvntul lor
ntelept prin ntemnitarea lor, cei dintre zidurile temnitei
s-au bucurat de prezenta lor si au primit nvtturile
acestora ca pe o hran de mult dorit.
Dumnezeu i-a nvrednicit si pe ei s sufere pentru El,
precum El a suferit pentru ei si pentru noi toti.
Cu fiecare detinut nou veneau stiri noi de afar si
astfel aflam ce se ntmpl n tar si n lume. Lumea era
interesat ndeosebi de raportul de fort dintre rusi si
americani si dac perspectivele unei destinderi se pot ivi.
Desi Hrusciov prea a permite o destindere n
Uniunea Sovietic ca o destalinizare, la noi lucrurile erau
nc tinute foarte strns, fapt ce se observa att afar,
ct si n nchisoare.
Monahul Arsenie Papacioc a descris cu multe
amnunte ntmplrile ce au dus la procesul ce a fost
fcut n 1 954 Mnstirii de maici de la Vladimirestii
Tecuciului.
Desigur, acolo unde se adunau zilnic de la o mie la
30.000 de oameni si unde se fceau rugciuni struitoare
cu vindecri minunate si <?>profetizri de viitor ce s-au
verificat ntocmai, partidul avea tot interesul s dispar
acest centru spiritual din tar.
S-a cerut mutarea clugritelor n alte prti, risipirea
lor. Adic desfiintarea mnstirii. Clugritele au refuzat
s se autodistrug. Cum cererea de mutare era fcut
prin glasul Patriarhului Marina, refuzul era neascultare,
clcarea votului ce l-au depus de a se supune.
Clugritele au considerat c patriarhul a fost
constrns s le cear mutarea, risipirea, deci c el n-a
fost liber, si au crezut c pot s refuze mplinirea lui. n
refuzul lor, totusi, ele au gresit. Iar distinsul monah
240
Arsenie critica cu o severitate extrem acest act al lor. Eu
am considerat c el trebuie privit cu mult mai mult

bunvoint.
DOCTORUL AUREL MARIN

Cel mai mare doctor orelist din tar, si probabil unul
dintre cei mai mari din lume, a fost smuls de la spitalul
din Bucuresti unde lucra si de la catedra universitar si
dus la Aiud. El e doctorul Aurel Marin originar din judetul
Tecuci.
Aducerea lui n temnit arat cu ct usurint si lips
de judecat de apreciere a omului deosebit, a savantului,
smulgea partidul pe oricine din viata public si-l destina
temnitei. N-am stat numai cu el, eram patru n camer
cnd a fost adus ntre noi.
n 1 959 cnd a intrat n camer era nalt, frumos,
bine fcut, usor slbit si putin palid.
Motivul arestrii l-a povestit tuturor. n 1956 a plecat
la Paris la o conferint medical international. n timp
ce era acolo a izbucnit revolutia n Ungaria n octombrie.
Din cauza revolutiei nu s-a putut rentoarce imediat n
tar. A rmas la Paris n gazd la o romnc foarte
apreciat acolo, care avea o librrie de note muzicale.
Acolo au venit la el unii romni din emigratie care, avnd
printi sau frati bolnavi n Romnia, l-au rugat s le duc
medicamente, ceea ce a si fcut. El plecase supravegheat
de un doctor evreu.
Cnd s-a ntors n tar a predat medicamentele si n-a
avut nici o neplcere. Dar n 1958 toamna a fost arestat si
cercetat pentru activitatea de la Paris. A fost nvinuit c a
luat legtura cu trdtorii" din strintate si a adus
medicamente pentru ai lor.
Cercetrile au fost extrem de dure, ca la hotii de cai,
ca la niste banditi. Ele au durat cteva sptmni.
Doctorul Marin a fost dus la exasperare. Sttea pe un pat
suprapus. Hotrse s se arunce jos, s-si sparg teasta
cnd va veni militianul s-l cheme din nou la cercetri.
Dar era jos cnd militianul a spus:
- Esti gata, ai terminat cu cercetrile, f-ti bagajul.
Cercetrile l-au adus la un nceput de ulcer si i-au afectat
inima. L-am ntrebat:
- Cum ai dus-o sub comunisti?
- Pn n 1 952, ntr-o tensiune continu. Noi, medicii,
tineam sedinte. Medicii evrei erau de o ndrzneal si
de o obrznicie nemaipomenit. Atunci m ddeam" la
ei. Ei erau puternici n partid. Dar cnd m duceam acas
m cuprindea frica c voi fi arestat. i asteptam cu
nfrigurare o alt sedint ca s m dezic. Dar dup aceea
m mustra constiinta: te-ai compromis, mi ziceam. Ca s
m reabilitez n fata constiintei mele ddeam atunci
jumtate din consultatii gratuit. i abia asteptam alt
sedint s ies cu asul s m reabilitez. i apoi iar m
241
cuprindea frica, si iar m deziceam, si tot asa mereu.
Pn ntr-o zi cnd colegii evrei au aprut ca niste
mielusei.
Ce se ntmplase? n Rusia se pregtea ceva contra
lor. Asteptau un pogrom ntins si la noi. De atunci ei au
fost la locul lor.
Vznd cum este regimul la Aiud, doctorul Aurel
Marin a
spus:
- Cu acest regim nu rezist nimeni mai mult de un an.
Acest lucru e cunoscut de toat lumea stiintific.
- Afl, Aurel, c eu, Grebenea, stau n acest regim din
1953, deci de 6 ani.
- A fost oare posibil?
- Precum vezi!
- Toat stiinta lumii s-a dus dracului, toate canoanele
ei sau desfiintat. Aiudul a rsturnat toat stiinta lumii.
Spiritul a nvins materia si a sustinut-o chiar cnd era
ntr-un proces de total distrugere. Existenta spiritului se
dovedeste si prin aceea c nu las s moar un trup ale
crui forte sunt epuizate, adaug
el.
Doctorul Aurel Marin era nscut n 1919. Fcuse
rzboiul. Operase o multime de oameni pe front. La
arestare avea peste 5000 de operatii fcute. Avea
procedee proprii. Celor ce se prea c si-au pierdut graiul
pentru totdeauna, le reda glasul printr-o operatie la
corzile vocale, necunoscut altora.
Vizitat de un doctor rus ce era doctorul biroului
politic al rusilor, orelist, acesta i-a spus: Noi nu avem asa
ceva nc, ceea ce faci dumneata ca orelist noi nu putem
face." Dup ce a plecat, i-a fcut doctorului Marin o
propagand, n scris, admirabil, despre care a aflat mai
trziu de la alti doctori rusi ce l-au vizitat.
Doctorul Marin mi-a povestit n particular toat viata
lui. Avea un remarcabil talent literar.
Ministrii si membrii Comitetului Central aveau
spitalul lor anume pentru ei, dar multi veneau la
tratamente la doctorul Aurel Marin. inea conferinte de
O.R.L. pentru toate capitalele de judet ale trii.
Prin 1960 a fost luat s lucreze la spitalul
penitenciarului, iar n 1962 s-a eliberat. Cum? Doctorul
rus orelist de la Biroul politic al rusilor a venit n Romnia
s-l mai vad si, negsindu-l, s-a nfuriat si a fcut
scandal. Ai nostri s-au sesizat si ndat lau scos din
temnit. Dar nenorocul l pstea. N-a avut linistea de
care avea cea mai mare nevoie spre a se reface.
A fost pus s conduc n Bucuresti un spital. Mergea
minunat. Faima lui crestea. Tot mai multi veneau la acest
spital. Atunci doctorul Voinea Marinescu era ministrul
snttii. L-a chemat si i-a spus s se mute la un alt spital
mai mare, asa cum merit, dar doctorul Marin l-a rugat
s-l lase aici, cci e multumit si n-ar vrea s se mute.
Ministrul a fost de acord.
242
A doua zi au venit niste doctori si i-au cerut s se
mute. El le-a spus ntelegerea cu ministrul. Ei l-ar fi

insultat c face pe ncptnatul si altele, n urma crora
a avut un infarct, nu mortal. Ajuns acas, o scen de
gelozie a sotiei, care nu stiuse ce se ntmplase la spital,
a dus la al doilea infarct care i-a adus moartea.
Pierderea lui nu era o pierdere a medicinei
romnesti, ci si a medicinei universale.
Legasem o frumoas prietenie cu el si n celul mi
spusese: De voi tri voi fi doctorul sfintiei tale si la toat
familia dumitale, toat viata mea."
n 1964 a murit din pricina, probabil, a geloziei si a
unor colegi ai lui invidiosi si haini.
Prin telefon" am primit salutri cordiale de la Petre
Pandrea care a fost arestat si trimis la Aiud. Comunica c
a ndeplinit toate recomandrile ce i le fcusem si
astepta cu bucurie clipa rentlnirii noastre.
Deci el a venit cu noul val de detinuti din 1958-1959,
val cerut de rusi, cu care au motivat la ONU starea
prerevolutionar din Romnia si deci neputinta eliberrii
detinutilor politici de la noi.
Din timp n timp, la 5-6 luni, veneau unii procurori
tineri s ne vad. Dar ei puneau niste ntrebri
stereotipe: Cte saltele aveti n camer? Cte paturi?
Cte perne?" Dar nici un cuvnt despre cum trim,
despre sntatea noastr, etc., si treceau grbiti.
n 1946 mi se redusese pedeapsa cu un sfert, deci din
25 de ani de condamnare rmsesem la 1 8 ani si 9 luni.
De la ei am aflat c acum n 1 959, cnd urma s m
elibereze, la dosar aveam tot 25 de ani.
Am cerut s aduc dosarul s-l vd. Au adus un alt
dosar dect cel pe care-l cunosteam si n care nu era
trecut reducerea pedepsei, semntura procurorului si
stampila. Le-am spus:
- Nu e acesta dosarul.
- Acesta e dosarul, au rspuns ei, si reducerea de care
vorbesti dumneata n-a fost valabil fiindc nu fusese
pus stampila.
- Au fost cam 1.000 de dosare ce ne priveau pe noi la
care au lucrat mpreun cu procurorul zeci de avocati
detinuti. Acestia erau oameni destepti, stiau dreptul si
toate le-au fcut cum se cuvine. Apoi le-am mai spus:
- Eu am vzut dosarul meu, l-am avut n mn si totul
era n regul, cu stampil cu tot.
M uimea cum au putut face aceast miselie. N-am
auzit n analele justiiei de vreun fapt asemntor. Mi-am
zis: Poate numai mie mi-au repus pedeapsa, pentru c
eram mai ru vzut." Dar nu era asa. La toti care nu s-au
eliberat pn n toamna anului 1956 li s-au pus la loc anii
ce fuseser redusi prin decretul din 1946.
Era ceva fantastic si totusi real. i nou, care
lucrasem n min, ne-au comunicat oficial c fiecare an
243
de munc la min va fi considerat un an si jumtate si c
dup patru ani de munc vom fi eliberati toti.

Cte fgduieli, attea minciuni! Ah! Comunistii! Se
hrnesc cu minciuni, cum mnnci pine si bei ap. i
desi i stiam, n-as fi crezut totusi s gsesc stears din
dosar reducerea pedepsei. O tempora! O mores!" 17
Ce puteau spune bietii procurori! Erau pusi ntr-o situatie
ingrat: s mint cu nerusinare. De altfel ei nsisi erau
destul de fricosi.
Un militian, cnd procurorul era n celul, voind s
glumeasc, a nchis usa cnd procurorul era nuntru. S-a
speriat grozav si s-a nglbenit. Noroc c militianul a
deschis repede usa. Srmanii procurori! Erau si ei ca
frunza pe ap. ntr-un regim abuziv ce sigurant puteau
s aib? Toate se puteau ntmpla.
Am primit o pedeaps de 8 zile izolare cu mncare
cald numai a doua zi. Am ntrebat pentru ce si mi s-a
rspuns de ctre gardian: Ai fost vzut cu degetul
arttor ridicat n sus."
Pedeapsa se executa ntr-o celul cu ciment pe jos, n
care era o tinet de lemn, fr capac, ca s nu te poti
odihni pe ea. Celula era de 4 metri lungime si 1,70 metri
ltime.
n aceast pedeaps nu aveai cum s te odihnesti
deoarece
Asa timpuri! Asa moravuri!

nu era pat. Seara la orele 10:00 se d o ptur de
dormit; dimineata la orele 5:00 trebuia s o predai. Jos
nu te puteai lsa, cci era frig. Ca s nu ngheti te plimbai
obosit; te puteai rezema usor de usa de lemn, asezat cu
umerii pe pragul ngust, cu picioarele ridicate pe us <?>.
Era greu s te odihnesti astfel pentru c picioarele ti
cdeau jos. Masa:
1. Dejunul: ceai sau terci ndulcit cu 8 grame de zahr
pe zi, adic 250 pe lun (aceasta era regimul tuturor). Un
turtoi cald de fin de porumb frmntat si copt la
cuptor, de 400 grame, si o bucat de pine de 92 de
grame. Pinea si turtoiul, pentru toat ziua.
2. Prnzul: ciorb de fasole, de cartofi sau de arpacas,
cteodat vara cu bostnei. n aceste mncri se ddea si
carne, care uneori a fost de 250 grame pe lun pentru un
om. Alteori ea s-a ridicat pn la 500 grame pe lun.
Cnd mncarea era mai gras, si asta cel putin o dat pe
sptmn, se primeau murturi: gogonele, morcovi
murati (bucti de morcovi), frunze de telin si chiar cte
244
o bucat de telin. Niciodat nu se ddeau zarzavaturi
proaspete, ci numai murate. Se ddea uneori si un bot

mic de varz murat.
Era o desftare cnd mncarea era si cu adaosul de
murturi. Murturile erau de obicei din anul trecut.
3. Cina: una din mncrile de la amiaz. Uneori un
arpacas
sau zeam de cartofi n care erau si niste ardeiasi necopti
cu
rosii, culesi ca s nu dea bruma peste ei. A doua zi n
pedeaps
nu se ddea dect pine si turtoiul.
Abia asteptai a treia zi ca s mnnci ceva cald.
Cnd mergeam n izolare m uitam imediat pe peretii
celulei. Camera era vruit cu calcio vechio, ca s nu se
scrie pe pereti si s se transmit mesaje. Eu m uitam pe
pereti si, dac descopeream o cruce din felul cum s-a
asezat varul, mi spuneam: i acum scap cu bine din
aceast izolare". i scpam, cci am avut mai multe
izolri cu pedeaps.
Izolarea era un prilej de linistit meditatie si
rugciune.
Cnd m-am ntors din izolare, fiecare camarad de
camer mi-a oferit pinea pe o zi. ncercnd s o resping,
ei au spus c mi-e destinat, c ei n-o mai mnnc, si
dac n-o primesc, o arunc n tinet. i asa eram obligat
s o iau.
Cnd se fceau izolri, cei din camera de unde a fost
ridicat cineva, ddeau imediat ce puteau telefon"
celorlalti ca s-i anunte de cele ntmplate. De
asemenea, si la sosire. De altfel si alt schimbare, de
orice fel, era comunicat. Astfel se stia cine a plecat si
cine a venit.
Cei nou veniti, fie de afar, fie din alte temnite,
repede erau ntrebati ca s se afle ce mai este. tirile
importante erau comunicate tuturor. i cum unii
ascultaser posturi strine, veneau ca niste albine, plini
de stiri.
PROFESORUL GHEORGHE MANU

Omul admirabil care a sprijinit si sustinut
cunoasterea n Zarc a fost profesorul universitar de
fizic atomic Gheorghe Manu, nepotul generalului
nationalist Gheorghe Manu din 1848.
El a fost ca o comoar din care au primit toti.
Cunosctor bun al limbilor englez, francez si german,
el a dat lectii de aceste limbi oricui era n apropierea sa.
Cunostea istoria universal si a Romniei ca un specialist,
desi doctoratul era luat n fizic atomic. A lucrat si
studiat la Paris la Institutul Curie si a fost martorul
descoperirii de ctre Werner Heisenberg n 1927 a teoriei
245
indeterminrii care i-a adus acestuia premiul Nobel si la
asezat ntre cei sapte cei mai mari savanti ai lumii n fizic
atomic.
El mi-a spus: Descoperirea colegului meu
Heisenberg face posibil pentru prima dat n lume
dovedirea stiintific a existentei lui Dumnezeu. Biserica,
ns, nu s-a aplecat destul asupra cercetrii acestei teorii
ca s trag n folosul su toate consecintele ce decurg din
ea."
Gheorghe Manu, ca si naintasul lui, a fost un mare
patriot, un lupttor neobosit. Dup 23 august 1 944 el a
putut intra la marile ntreprinderi industriale pentru a lua
date despre exploatarea lor neomenoas de ctre rusi,
desi noi eram proprietarii lor.
A prezentat la Congresul nostru de pace din 1946 o
documentatie puternic, cu date economice, financiare,
n limbile englez si francez, n 1 4 capitole.
Manuscrisul, cu titlul n dosul cortinei de fier", a fost
depus pe masa Congresului pentru aprarea Romniei.
ntr-un capitol, el arat c Romnia este placa turnant
a Europei" si cine stpneste Romnia si Carpatii are un
avantaj strategic enorm fat de cealalt parte. El arta
eforturile enorme ale statelor romne Moldova si ara
Romneasc n aprarea Europei de invazia turceasc si
mpingerea ei spre Occident. Ce jertfe enorme au trebuit
s fac romnii! Timp de 500 de ani, cam la opt ani ei au
avut o invazie. Cine ar fi putut avansa n aceste conditii?
El s-a ntlnit de dou ori cu seful spionajului englez
pentru Europa sud-estic spre a discuta ce se va putea
face pentru mbunttirea situatiei de la noi si din trile
ocupate de sovietici.
Concluzia: n Anglia si n America opinia public abia
s-a obisnuit cu ideea colaborrii cu rusii. Stalin este
numit Onkel Stalin. Cu greu va putea s fie ntoars de la
felul cum judec acum. El recomanda acte de mpotrivire
comunismului impus de rusi din partea tuturor, ca
aceasta s-i conving pe occidentali s-si schimbe
orientarea si s fac ceva pentru spatiul din dosul
Cortinei de fier". n fond dac occidentalii erau
neputinciosi, Stalin i-a nselat si i-a legat bine de gard.
Gheorghe Manu fcea n scris lectii de istoria
Americii. El scria cu litere de tipar pe o plcut de spun
textul pe care tot etajul Zrcii l astepta cu nfrigurare. Era
ascuns la closet, unde era cutat si luat. Dar era att de
bine scris, nct aveai impresia c e o foaie tiprit. Toti
nvtau istoria Americii si admirau democratia ce s-a
nscut acolo.
Incontestabil, Gheorghe Manu fost unul dintre cei
mai savanti oameni ce au czut n puscrie. O suporta n
liniste, cu rbdare, cu o mare demnitate si fr exces, ca
pe o conditie dat, inexorabil.
Legionar, caracter ferm, cu tinut rectilinie n viat,
cu respectul valorilor mari ale spiritului, n-a putut
accepta reeducarea din 1964 cnd urma s se elibereze.
246
Cererea de a-si renega trecutul, de a ataca fostele partide
politice si pe legionari si de a luda pe comunisti, a

respins-o cu indignare. Pus la presiune, n izolare, singur,
pentru a-l frnge, cnd l-au cercetat avea besici de ap la
subsuori si n alte locuri: tuberculoza izbucnise cu putere
si fr oprire. Zadarnic a fost apoi interventia salvrii,
cci corpul ceda mereu.
Marele om muri, ca si Mircea Vulcnescu, rpus de
aceeasi boal, tocmai cnd trebuia s se elibereze.
Moartea lui e datorat exceselor directorului temnitei de
la Aiud, care n-a nteles c un corp cu totul slbit nu
poate fi pus la grele ncercri, la probe" de rezistent,
fr s se distrug cu desvrsire.
Colonelul Crciun i-a frnt trupul, dar n-a obtinut nici
o concesie.
Vestea mortii lui Gheorghe Manu n conditiile expuse
a ndurerat profund toat Zarca. Dac-mi amintesc exact,
el era nscut n 1902. Se tinuse bine. S-ar fi eliberat la 62
de ani si ar fi putut apoi s fie foarte folositor att prin
stiinta lui, ct si prin relatiile lui mari, dac fanatismul,
dogmatismul si intoleranta lui Crciun nu l-ar fi ucis.
PEDEPSIT DIN NOU CU ZECE ZILE
Pedepsele se ddeau de obicei dup unele greseli: ai
fost prins vorbind cu vecinii, n-ai salutat cuviincios
organele de serviciu cu formula S triti", ai cntat tare
n celul Hristos a nviat" la Pasti sau alt cntec religios
la vreo srbtoare, ai fost vzut prinznd muste, adic
nchinndu-te n camer, n-ai acceptat vreo propunere
de a deveni informator, toate acestea erau greseli" si
motive de pedeaps.
Dar erau si cazuri cnd nu ai fost prins cu greseala"
respectiv si totusi erai pedepsit. Asta ca s se mai scad
puterea de rezistent a detinutului, ntruct masa cald
la cei pedepsiti se ddea numai din dou n dou zile.
Iat-m iar pedepsit fr motiv.
Cum am intrat n celul, cel dinti lucru a fost s caut
pe perete dac o sfnt cruce s-a ivit din felul cum a curs
varul n vruirea cu calcio vechio. ndat am gsit nu una,
ci mai multe. Eram ncredintat acum c m voi ntoarce
sntos ntre ceilalti, cum s-a si ntmplat.
Izolarea aceasta a fost pentru mine foarte rodnic.
Meditnd asupra nvtturii crestine mi s-au limpezit
n inima mea cteva probleme, cu o claritate
necunoscut mie n trecut. i se nchegau n inima mea
att de bine, nct m miram.
Mi-am zis: dac as avea acum condei si hrtie as scrie
imediat o carte frumoas n 1 4 capitole bine nchegate.
Ele priveau vreo patru capitole pe Mntuitorul, un
capitol Maica Domnului, un capitol Sfintii Profeti, un
capitol Sfintii, un capitol moastele Sfintilor, un capitol cu
nemurirea sufletului, un capitol despre viata viitoare, un
capitol despre triumful crestinismului, un capitol -
247
Minunea <?>, un capitol despre Sfntul Apostol Pavel, un
capitol cu perspective crestine. Toate erau limpezi si le

rumegam mereu n gnd. Capitolele veneau unele dup
altele, fr s le caut, curgeau.
Interesant. Trebuie s fii oare izolat ca s-ti vin n
minte toate acestea ca si cnd ar curge dintr-un izvor de
dincolo de tine, pe care tu l-ai strnit s curg prin
meditatie?
Oricum, suntem mai complicati dect ni s-a prut
pn nu am avut astfel de stri si dect crede n genere
omul comun si fr experiente spirituale.
Ateismul se explic prin lipsa tririlor spirituale. Cum
s afirmi c nu exist Dumnezeu dac n viata ta n-ai avut
nici o legtur cu El, dac nu L-ai cutat niciodat, dac
nu te-ai rugat Lui? Dar poti avea acest curaj dac esti om
serios? Pe ce te bazezi? Pe necunoasterea ta? Poate fi
necunoasterea ta un izvor de cunoastere pentru tine?
Cci a afirma nu exist" nseamn c neexistenta lui
Dumnezeu ai afirmat-o ca un act de cunoastere, adic n
felul c tu stii c nu exist Dumnezeu. Dar o poti dovedi,
omule necredincios?
Dac ai afirma, nu stiu", ai exprima o ndoial, o
necunoastere. Dar dac spui nu exist", nu mai exprimi
o ndoial, o necunoastere, ci o cunoastere: nu exist.
Dar cu ce te justifici? Multi s-au strduit, dar nimeni n-a
putut dovedi neexistenta lui Dumnezeu pentru c El e
nssi existenta. De aceea, El s-a definit pe sine: Eu sunt
Cel ce sunt" si El este Cel ce este" (Iesirea, 3:14).
REMUS BELU
Rentors, iat un camarad nou: Remus Belu. l
cunoscusem la min la Baia Sprie si acum iat-ne laolalt
n aceeasi celul cu nc doi camarazi. Fiindc mi s-a
prut a fi o inteligent cu totul superioar ncerc cteva
consideratii asupra lui. Fiu de magistrat din Buzu, cu o
mosioar n judet. Tatl mort, iar mama cu studii de
francez la Paris, a fost directoare la un liceu de fete din
Turnu Severin si apoi din Rmnicu Vlcea. Acum triau la
Bucuresti.
Remus a fcut dreptul si a iesit avocat, cu un mare
suflu legionar. N-a apucat s se manifeste bine cnd a
fost arestat. Putin palid la fat, rezista bine, psihicul i era
puternic. Prietenos, sincer, cu totul politicos si atent,
dornic de adevr, pare c nici o musc n-ar fi fost n stare
s o ucid. Dominanta notelor sale psihice era inteligenta
supl si superioar, aplecat spre cercetare si cunoastere.
Iubea cu mare pasiune Miscarea Legionar, cu o
admiratie la culme a cpitanului si a lui Radu Demetrescu
Gyr. Cu poetul avusese multe ntlniri personale si o
prietenie admirativ, cci era cu vreo 1 4 ani mai tnr.
Poetul era nscut n 1905.
248
El mi-a spus c Radu Gyr a fcut rzboiul si a fost
decorat cu Virtutea Militar si cu decoratia german

Crucea de Fier. Eliberat de pe front n timpul lui
Antonescu, dup ce-si fcuse datoria, oamenii lui
Antonescu i-au fcut multe neplceri, nicidecum
meritate. Iar el a fcut o plngere direct lui Antonescu si,
n loc s o termine cu o deosebit consideratie" sau
altfel, a spus: fr nici o consideratie". n urma acestui
fapt a fost lovit pe strad n Rmnicu Vlcea de un ofiter.
L-am rugat pe Remus s-mi descrie pe larg
organizatia ONU. O mai fcuse Rici Hilard, profesor de
drept international. Dar ct deosebire! Cu mult
superioar era descrierea lui Remus.
Povestitor excelent, a descris unele filme deosebit de
bine. El a nteles intriga, motivul actiunii, montarea,
valoarea filmului. De aici am dedus marile lui posibilitti
si ct promitea acest tnr.
Era ngrijorat de mama lui rmas ntr-o stare de
mari lipsuri. Am aflat la baie de la un nou venit din
Bucuresti c distinsa profesoar spla vase n unele
familii bogate din Bucuresti. Nicicum n-am vrut s-i
mprtsesc aceast trist veste, ci i-am spus c am aflat
c nc este n viat. Nu primea pensie.
l interesau probleme de teologie. Pe unele le-am
dezbtut numai cu el, pe altele si cu ceilalti. M-a ntrebat:
- De ce facem slujb pentru morti si poman?
Strng n cteva cuvinte rspunsul ce s-a dat pe larg:
Faptele hotrtoare sunt cele pe care le facem noi
nsine n viat. Cele ce se fac dup aceea, de altii pentru
noi, au un caracter cu totul secundar. Faptele bune sunt
cu att mai pretioase cu ct intentiile cu care le-am fcut,
flacra interioar care le-a sustinut, au fost mai curate,
mai dezinteresate si mai sfinte. Faptele noastre bune
rsar din mila lui Dumnezeu, care se manifest ca un
ajutor de la Dumnezeu, ca un har, o putere ce vine de
sus, si din vointa noastr de a face binele n numele lui
Dumnezeu.
Cum nimeni nu stie exact dac un mort e bun
naintea lui Dumnezeu, Sfnta Biseric face rugciuni
pentru toti: cci gndurile Mele nu sunt ca gndurile
voastre si cile Mele ca ale voastre, zice Domnul. i ct
de departe sunt cerurile de la Pmnt, asa de departe
sunt cile Mele de cile voastre si cugetele mele de
cugetele voastre (Isaia 55, 8-9).
Se poate ntmpla ca unii s fie curati si s nu fie
nevoie de rugciunile si pomenile ce le facem pentru ei.
Ei s fie curati naintea Domnului. Nici atunci cele fcute
de noi nu sunt n vnt, nu sunt pierdute. Ele au un
caracter reversibil: se ntorc asupra celor ce le-au fcut.
Ele i curt, i ndrepteaz, i nalt si i sfintesc pe cei ce
le-au fcut, ca pe niste acte de mil si pietate pentru cei
ce nu mai sunt aici, dar exist dincolo.
i mai e ceva: se mentine comuniunea cu lumea celor
morti, cu sufletele lor. Iar cu lumea de dincolo" suntem
249
legati prin mii de fire nevzute si insesizabile. i aceast
legtur" cu cei morti are o mare valoare moral si

spiritual pentru noi si se reflect si ca un ajutor pentru
cei sraci. E ca un aviz: si tu vei muri, deci atentie".
Iar pentru cei ce n-au avut destule fapte mntuitoare
rugciunile si pomenile devin un ajutor sigur. Cci starea
sufletelor dup moarte nu e cu totul stationar, ci ntr-o
usoar ridicare spre mntuire pn la judecata din urm.
i pentru cel ce n-are pe nimeni s fac aceste rugciuni
si jertfe pentru el, rmn rugciunile Bisericii ce se fac
pentru toti mortii."
n aceast prigoan comunist au fost unele sotii sau
mame de legionari care s-au ridicat la cea mai mare
nltime, peste asteptri. Buna lor reputatie s-a rspndit
si la detinutii politici. Cinci dintre ele le-am socotit eu c
au atins culmea. ntre ele si mama lui Remus, de aceea i-
am spus:
- D-mi adresa voastr de la Bucuresti. Dac nu voi
muri, voi merge la Bucuresti s-o vd, s-o felicit si s-i
prezint omagiile mele.
Mi-a dat-o si am nvtat-o pe dinafar, cci nu putea
fi vorba de hrtie, creion etc.
Eliberat n iulie 1964, n primvara lui 1965 m-am dus
la Bucuresti si ntr-o dimineat m-am dus la adresa lui
Remus. N-o uitasem. Mi-a deschis mama lui. M-a uluit:
era cu o rochie cum nu mai vzusem niciodat. Avea pe
ea o sut si mai bine de petece. Remus era la serviciu,
chiar n luna aceea fusese angajat. Nu putuse schimba
rochia mamei sale. El urma s vin la orele 3 dup mas.
Eu, dup cteva cuvinte ce le-am spus, am cerut
scuze si m-am retras spunnd c vin mai trziu. M-am
dus la o florrie si am cumprat un brat de lalele si am
mers cu ele si i le-am pus doamnei Belu n poal. Am
felicitat-o pentru tinuta si eroismul ei si i-am srutat
mna (era o exceptie cci eu nu obisnuiesc s srut mna
doamnelor). A nceput s plng cu hohote. I-am spus
cteva cuvinte de mngiere si m-am retras.
La trei l-am asteptat acas la el pe Remus; mam-sa
n aceeasi rochie. Poate c nu avea nc alta si avea
vreuna asemntoare. L-am invitat la mas la restaurant.
Nu putea fi vorba de mas la el.
Dup mas am avut dou ore de convorbiri cu
Remus, la cumnatul meu Victoras, fost colonel, ajuns
apoi inginer. M-a surprins ct de repede si just a fost
informat despre toate. Eram cu totul departe de putinta
unei astfel de ntelegeri si-mi ddeam seama ct de mult
m depsea.
L-am vizitat si peste un an. Era cstorit cu Oltea,
sefa studentelor de la medicin din 1 948, care urma
atunci s-si ia doctoratul n medicin. Doamna Belu era
ntr-o tinut elegant acum. Convorbirile erau foarte
lucide.
250
Conducea Ceausescu, nu de mult, din toamna lui
1965. Remus a dat drumul la radio si n vreo 40 de

minute mi-a descris ct de primejdios va fi acest om
nefast pentru neamul romnesc. A artat c va fi foarte
sngeros, dur la extrem, autoritar si va rpi toate
drepturile cettenilor. Cu el - spunea Remus -, neamul
romnesc va trece prin cele mai mari primejdii ale
existentei sale. L-a intuit att de precis, n att de putin
timp de la luarea puterii ca secretar general, nct a fost
surprinztor pentru mine. ntr-adevr faptele, asa cum s-
au desfsurat la noi, arat ct de mult au confirmat
prevederile sumbre ale lui Remus.
Prea inteligent si supravegheat de Securitate, ca toti
fostii detinuti politici, a murit repede. Persoana lui nu
trebuia lsat s triasc mult timp. Deci a trebuit s
moar. nsusi faptul cstoriei lui cu Oltea l-au socotit
supraveghetorii o ndrzneal si chiar mai mult: o sfidare.
Dar el, pe lng altele, a considerat o obligatie moral s
se cstoreasc cu Oltea, ce ndurase si ea multi ani de
temnit.
...i ca Remus au disprut si altii, tineri fosti legionari,
fiindc erau prea buni, prea inteligenti, prea iubitori de
tar. Cum ar fi putut rmne vii sub niste oameni ce nc
ascultau ordinele rusilor si care au uitat sau n-au nteles
ca slujeau un regim antinational, nelegitim, real nelegal,
care conducea prin decrete; care n-au nteles c Nicolae
Ceausescu care confiscase toat puterea n minile lui si
era fac totum" n stat, era czut din postul lui de
presedinte al Republicii Socialiste Romnia din clipa n
care si-a clcat jurmntul c va apra tara, va respecta
Constitutia, poporul romn, etc., jurmnt care l-a
confirmat ca presedinte.
nvtati s execute, multi n-au nteles pe cine servesc
si n interesul cui se fceau toate frdelegile la care luau
parte. A fost incontestabil o orbire din care unii nici astzi
nu si-au putut
reveni.
CU PRINUL ALECU GHICA

Dup o lung desprtire m-am rentlnit cu printul
Alecu Ghica.
Peregrinase prin multe locuri, mai ales la Jilava si la
Interne la Bucuresti. Fusese condamnat la 12 ani de
munc silnic. Cnd i s-a terminat pedeapsa dat de
Antonescu, cu o reducere de un sfert din ea, comunistii
nevoind s-l elibereze lau dus la Bucuresti s-i fac un
nou proces, fr s mai fi fcut ceva.
Dar n sala de sedinte, n fata completului de
judecat, el a refuzat s rspund la interogatoriul pentru
251
identificarea persoanei sale. i astfel, procedura de
judecat nu se putea ndeplini. Ei l-au ntrebat:

- De ce nu rspunzi?
- Fiindc nu v recunosc ca justitie legitim a
poporului romn. V-ati asezat peste poporul romn prin
fort, pusi de o putere strin. Poporul romn nu v-a
ales, nu v-a dorit si nu v doreste. Stati si astzi peste
poporul romn sustinuti de rusi. Dac poporul romn ar
fi liber s se pronunte v-ar respinge imediat. Deci sunteti
o justitie strin, reprezentati interesele unei puteri
strine si nu sunteti legitimati a judeca pe fiii poporului
romn.
Declarndu-l nebun, l-au trimis la un spital de
psihiatrie. Dar doctorii l-au declarat sntos.
- i asa, mi spuse, nu mi-au putut face al doilea
proces. M-au retinut, dar retinerea mea nu mai are un
suport legal. S vd ce vor face de acum ncolo. La Jilava
m-am ntlnit cu unii dintre cei de la serviciul secret
(Siguranta) de sub Antonescu, continu el, care erau
acum condamnati si ei la ani multi si nu stiau cum s-si
cear iertare pentru greselile ce le-au fcut cu noi. Unul
dintre ei a plns fiindc refuzam s iau din bunttile ce i
le-a adus sotia, considernd c asa nu-l iert. Am stat si cu
Ion Stnescu care m-a rugat struitor s cer iertare unui
pop din Bacu, fost profesor, pe care l-am condamnat
fiind cu totul nevinovat si pentru care am regrete mari."
Nu-si mai amintea numele, dar dup ce i-am spus eu
cteva nume, Stnescu exclam:
- Da, da! Acesta e, Grebenea.
L-am iertat de mult, precum i-am iertat pe toti care
au contribuit cumva la necazurile mele. Au intrat acum si
ei la puscrie ca s se arate c roata vietii se nvrte
mereu si cei de sus oricnd pot s fie coborti jos. De
aceea trebuie s ne purtm astfel ca atunci cnd suntem
sus s nu facem acte care s ne ngrijoreze cnd valurile
vietii ne vor azvrli jos.
Dictonul rusilor: Dup fiecare judector si militian
fuge o zeghe de detinut" pare a fi ndrepttit.
Printul mi-a povestit multe cu privire la cum vede el
dezvoltarea lucrurilor la noi si n lume. Era ntr-o bun
stare de spirit. Nu regreta faptul c a fost legionar si c i-
au fost rezervati attia ani de temnit, att de grei. Nu
acuza pe nimeni de greselile guvernrii legionare din 1
940, cci stia c n Miscare se strecuraser agenti strini
care au lucrat la compromiterea Miscrii si care au fcut
tot ce e posibil pentru a crea dusmnie ntre ea si popor.
Rebeliunea din ianuarie 1 941 , printul o numea
lovitur de stat a lui Ion Antonescu pentru rsturnarea
legionarilor de la putere. Iar legile draconice ce le-a adus
Antonescu dup rebeliune", cu lipsa dreptului la recurs,
au evidentiat asprimea caracterului acestui om numit
cinele rosu" de unii ofiteri care l-au cunoscut. Lipsa
dreptului de recurs i-a mpins pe unii judectori la cele
252
mai mari frdelegi si Antonescu nu trebuia s le dea
acest prilej.
Regretul lui Antonescu dup ce a fost adus din Rusia
pentru procesul su din mai 1946: mi pare ru de
bietii acestia c au rmas n temnit, pentru c unii erau
bieti buni si i-am bgat de-a valma n temnit", arat c
era constient de greseala ce o fcuse cu noi. Dar marele
criminal a fost Eugen Cristescu, seful serviciului secret,
care i-a prezentat o imagine rsturnat a situatiei si si-a
nselat stpnul.
Desi un mare dusman al nostru, totusi nu ne-am
bucurat c Antonescu a fost dat rusilor si nu englezilor.
Cei ce l-au arestat n frunte cu regele trebuiau s aib n
vedere unde-l trimit dup arestare si nu s-i surprind
evenimentele. Toti sunt vinovati de aceast lips de
patriotism. Antonescu a fost conductorul trii si pentru
obrazul trii nu trebuia predat celor mai mari dusmani ai
lui. Ghica avea stiri despre familia lui si mi-a spus c cei
trei fii ai lui se dezvoltau frumos si era multumit de ei.
Nu retin momentul de desprire de Alecu Ghica,
cruia i-am pstrat n inim o amintire dintre cele mai
frumoase.
Am auzit mai trziu c nu l-au eliberat, ci l-au trimis
ca servitor la o cresctorie de porci, ntr-o pozitie de
semi-liber, unde a fost vizitat de copiii lui ce l-au gsit ca
porcar", dar care cstigase simpatia tuturor porcarilor"
de acolo.
Doamne! Ct de mult si-au btut joc comunistii de
oamenii nostri din clasele de sus! Vintil Brtianu a fost
pus la canal s fac cizmele militienilor, s le lustruiasc.
AMINTIRI DIN NTUNERIC GHEORGHE CALCIU
DUMITREASA
Dintre studentii care au fost la Pitesti n vestita
reeducare, singurul cu care am stat a fost Gheorghe
Calciu Dumitreasa; am stat vreo dou-trei sptmni
numai noi doi.
Scund, brunet, ochi vii, tinut frumoas, mi-a plcut
destul, mai ales prin nouttile ce mi le-a mprtsit. Era
inteligent si cu o memorie dintre cele mai bune pe care
le-am descoperit la detinuti. Avea o vedere de ansamblu
a problemelor fr a neglija amnuntul.
Nu-mi amintesc s fi discutat cu el mai pe larg cele
ntmplate la Pitesti, prin focul" cruia a trecut si el, ci
numai n treact. Dar am discutat cu el efectele
Pitestiului, ravagiile: 64 morti si 250 studenti
tuberculizati.
Am nteles c la Trgu Ocna, unde au fost dusi cei
tuberculizati si unde s-a mai continuat un timp
reeducarea, unor studenti redresati nu le-au dat
medicamente pentru vindecare. Li s-a cerut s dea
informatii ca s nu moar, dar ei au refuzat. Au fost adusi
mama sau tata s-i conving s dea informatii, dar ei au
respins rugmintile printilor si au preferat moartea.
253
Astfel, unii au murit sub privirile ndurerate ale
mamei, tatlui sau ale ambilor printi.

S fii tnr student, legionar sau nelegionar, s ai n
fat viata si moartea, viata printr-un compromis murdar
si moartea prin respingerea compromisului, si s alegi
moartea mpotriva dorintei si rugmintii printilor,
trebuie s ai o fort moral extraordinar.
Ei bine! Nu sunt putini care au dovedit aceast fort
moral. Ei au murit ca niste martiri, sfinti si senini, cu
gndul si cu inima ndreptate spre cer, suferintele si
durerile mari prin care au trecut i-au curtit si i-au sfintit.
S-ar putea ca noi sfinti s apar n calendarul crestin,
recoltati din cmpul romnesc al martirajului Pitesti -
Trgu
Ocna - Gherla - Aiud.
Dar cu att mai vinovati rmn Nicolski, cel ce a
pregtit Pitestiul, si toti care l-au sustinut si cei ce, dup
ce au mbolnvit studentii, le-au refuzat medicamentul
salvator dac acestia n-au pltit dinarul trdrii.
Calciu mi-a povestit c n bratele lui a murit Costache
Oprisan, seful studentilor legionari fedecisti. Cunosteam
pe Costache Oprisan din 1 940 si m interesa evolutia lui.
n 1941 Oprisan a fugit n Germania, fiind absolvent
de liceu. Dovedea nclinri deosebite spre filosofie si
literatur. De aceea s-au aplecat asupra lui spre a-l
cultiva unele dintre cele mai pregtite figuri n aceste
discipline. Pn n 1946 el s-a pregtit mereu si a ajuns la
o remarcabil cunoastere a filosofiei.
n 1946 Oprisan a venit n Romnia si a activat putin
pe linie legionar. Apoi s-a ntrerupt activitatea lui n
urma conventiei legionarilor cu comunistii, ca legionarii
s nu activeze, iar comunistii s-i lase n pace. Dar, dup
ruperea conventiei de ctre comunisti, Oprisan a fost
arestat si condamnat. Dus la Pitesti, furia lui urcanu s-a
ndreptat asupra lui n gradul cel mai nalt. Voinic si bine
fcut, rezistenta lui fizic s-a frnt n urma repetatelor
bti.
Tuberculoza l-a sleit si l-a ucis lent sub ngrijirea plin
de atentie a lui Calciu. Fireste, i s-au refuzat
medicamentele.
Oprisan intentiona s scrie o epopee a spiritului n 1
2.000 de versuri, cu titlul chiar acesta: Epopeea spiritului
n trei cnturi. Ea ar fi necesitat aproximativ 10 ani de
lucru. n imaginatia poetului tot planul era conceput.
Spiritul apare n lume ca un copilas nevinovat, senin si
nsetat de cunoastere, dornic de lumin, dar el are
nevoie de o cluz. i-l ia pe Don Quijote s strbat
spatiul si epocile istoriei n evolutia spiritului.
Don Quijote reprezint personajul dezinteresat si pur,
neatras de interese materiale.
Autorul trebuia s nceap epopeea cu mitul
androgin n care omul era brbat si femeie deplin
realizat, sexele nefiind nc detasate. Dar asta nsemna a
intra ntr-o adnc antichitate.
254
Se trecea apoi pe la Democrit, Pitagora, Socrate,
Platon, Aristotel si marii filosofi antici greci si romani. Se

strbtea pas cu pas toat evolutia spiritului, n toate
epocile istoriei, pn acum. Evident intra aici si
spiritualismul crestin.
Rationalismul filosofic, rece si uscat, trebuia s
poarte numele: Muntele de piatr.
Marile productii literare trebuiau s intre n capitolul
sau capitolele: Taverna literar.
Spiritul, ajuns matur, trebuia s se despart de buna
sa cluz ce l condusese cnd era minor. De acum
trebuia s strbat singur lumea. Totusi nu l-a lsat s
plece singur fr a-i da niste talismane pe care s le
scoat cnd va ajunge la mari greutti.
i n viziunea autorului marea greutate s-a ivit ntr-o
zi: spiritul a ajuns la un munte nalt pe care nu-l putea
trece. Atunci el a scos cele dou talismane: Sfnta Cruce
si rugciunea. S-a asezat n genunchi, a pus n fat Sfnta
Cruce si a nceput s se roage fierbinte. Lacrimi curgeau
din ochii lui, dar nu ale disperrii, ci ale sperantei si
bucuriei. Un nger s-a cobort din cer, l-a srutat si l-a
luat pe aripile sale si a zburat cu el deasupra muntelui.
Autorul fcuse dej a din epopee vreo 200 de strofe,
ce erau ca niste jaloane din cele trei cnturi, pe care
Calciu le stia pe dinafar si mi le-a recitat.
Pentru a se ncerca n poezie, Oprisan a ncercat vreo
10 poezii pe care le-a dedicat logodnicei sale. Calciu le-a
recitat pe toate. Erau foarte frumoase. Unele erau de
dragoste.
Am dedus c Oprisan avea mare talent. Era un poet
ce si-a gsit drumul su. Nu era tributar nici lui Eminescu,
nici lui Goga, Arghezi, Cosbuc sau altor poeti. Aprea ca
un poet original. Dar numai ntruchiparea operei sale
integrale ne-ar fi putut arta msura valorii operei si a
poetului.
Calciu poate c a pstrat si a scris cele 200 de strofe
ale Epopeii si cele 10 poezii ale lui Oprisan. n acest caz
nu e totul pierdut. Eu att pot spune: Calciu vorbea cu
mare admiratie de Oprisan si de calittile lui filosofice si
literare. Nu stim, dar cu moartea lui Costache Oprisan
poate c romnii si lumea au pierdut un geniu care cine
stie cnd va putea s apar din nou.
Descrierea martirajului lui Costache Oprisan m-a
miscat profund. Se topea zi de zi dup marile bti prin
care trecuse, fr speranta unui ajutor si fr s-l cear,
fiind ru vzut de oficiali", stiind c nu-l va primi.
Minile ndurerate ale lui Calciu i-au nchis ochii.
Scurta convietuire cu Calciu a fost plcut si, pentru
mine, foarte folositoare. Am gsit ntr-nsul un suflet cald
si bun, cu o mare vibratie de durere la suferintele altora
si mai ales ale celui ce murea n bratele lui.
i port o amintire plcut si l socotesc un suflet
mare.
255
Evolutia lui Gheorghe Calciu Dumitreasa dup
eliberarea lui din temnit, marea lui credint, eroismul

lui si forta lui moral deosebit ce l-au ridicat la un nivel
cu totul nalt si mai presus de altii, confirm cu trie
prerile mele despre el din timpul temnitei.
DIN NOU O PEDEAPS DE 18 ZILE

Fr vreo abatere din partea mea a venit aceast
pedeaps. Ea totusi trebuia s aib o cauz: presupun c
nu m puteau ierta c am organizat greva la mina Nistru.
Aici erau acum dou pedepse adunate, una de 8 zile si
una de 10 zile. Cnd dou pedepse vin una dup alta si la
o distant oarecare, ele sunt mai usoare. Cnd vin legate
e foarte greu, cci nu ai cum s te odihnesti, 18 zile de
sedere n picioare este enorm. Numai seara de la orele
10 pn la orele 5 dimineata te puteai odihni acoperit cu
o ptur. Nici lipsa mncrii calde n 9 zile din cele 18 nu
e asa greu de suportat ca lipsa odihnei. De aceea, spre a
m distruge, au dat dou pedepse unite.
Acelasi semn izbvitor, Sfnta Cruce, l-am gsit si n
aceast celul ca si n altele. M-am lsat deci n ndejdea
Domnului. Era n a doua jumtate a lui martie cnd nc
era frig. Vreo zece zile am dus-o cum am dus-o. Apoi,
drmat, sleit, a trebuit s m asez jos pe ciment. Era
greu de tot.
O mngiere: pe o sob rotund ce era bun ca s se
aprind cu rumegus, era o nsemnare zgriat cu un ac
sau un cui: Anunt, ca s se stie, preotul Grebenea m-a
salvat de la moarte. Locotenent Sasu." Era de bun
seam o exagerare.
Fcusem ceva pentru el, pentru teant si pentru
nc cineva. Erau laolalt si pentru toti trei am fcut
acelasi lucru: un mic ajutor. Dar de aici pn la salvarea
de la moarte mai era un pas enorm. i nici n-as fi putut
bnui vreodat c ceea ce fcusem ia proportiile
exagerate ale unei salvri de la moarte. n mprejurri
grele un fapt mic capt alt important dect dac ar fi
fost fcut n mprejurri normale. Asa se explic nota
locotenentului de aviatie Victor Sasu.
Din cauza oboselii, cu cea mai mare grij si fric, a
trebuit s m mai las cte putin jos, s m odihnesc. Dar
n zilele din urm abia duceam tineta. Nu m mai tineau
picioarele, reumatismul se instalase n ele. Dup 18 zile,
seara, am fost dus ntr-o celul, singur, fr pat. Doar cu
o saltea de paie ntins pe jos. M-am trntit pe ea frnt
de oboseal. Am aprins focul din cele 3 kg de lemne si a
fost ceva ngeresc. S ai foc si s dormi pe saltea dup
frigul ce-l ndurasem, era ceva divin.
Am dormit dus.
M-am ntrebat: De ce m-au dus singur n celul? Fie
ca s nu m ajute cineva cu pine, fie ca s mai fiu izolat,
256
izolarea fiind o pedeaps. Numai c acum masa era
ntreag."
Dimineata abia am dus tineta.
Am fcut focul cu jumtate din lemnele zilei. Nu
puteam s m tin pe picioare. Cum celula era de o ltime
de 1,70 metri iar eu aveam o nltime de 1,70 metri si
bratele ntinse, cu corpul, ating tot 1 ,70 metri, adic ct
nltimea mea, cnd lunecam m rezemam imediat de
perete. Muschii regiunii lombare si muschii sciatici erau
foarte atinsi.
Mi-a venit o inspiratie. Am tras jarul la usa sobei si
m-am asezat cu salele la sob. Am luat crpa de splat
podelele si cnd m-am nfierbntat am muiat crpa n
apa rece ce am pus-o n tinet si am dat cu ea peste sale.
Nici n-am simtit c e rece. Am stat n continuare si cnd
m nfierbntam ddeam cu crpa cu ap rece. Cnd am
vzut c jarul nu mai d destul cldur l-am stins cu ap,
ca s nu se prefac n cenus, si l-am tras la gura sobei ca
s-l am pe mine. Asa am fcut de dou ori pe zi si dup
sapte zile am simtit c-mi revin si c nu m mai doare
spatele si c m pot rezema pe picioare, deoarece si
muschii sciatici si reveniser.
Acum m puteam tine pe picioare si-mi era bine. Am
mai practicat aceast metod nc cteva zile si micile
vase de snge din muschii spatelui si picioarelor s-au
deschis, nlturnd reumatismul.
Liber, mai trziu, am aflat c asta e o metoda
stiintific n tratarea reumatismului: cldura dilat si apa
rece strnge si asa deschide vasele de snge nchise.
Nu stiu cte sptmni am rmas singur.
n acest timp am avut de nfruntat furia unui
plutonier romn, gardian, care, pndind, m-a vzut
nchinndu-m. A btut zbrelele cu ciocanul de lemn si
apoi m-a amenintat c m va bate cu acel ciocan dac m
mai vede prinznd muste" si s-a dus.
Dar a doua zi a venit n celul, m-a njurat n tot felul,
mia spus c sunt cel mai ru din zarc, c nu sunt
cumsecade, ca bunoar preotul Nicolae Pslaru, care
era mai ncolo putin cu celula si care a fost un om
ireprosabil.
- Tu esti o lepr, mi-a spus, si am s-ti rup salele cu
ciocanul dac te mai gsesc prinznd muste. i mi-a cerut
s-i promit c-l ascult.
- Nu, domnule militian, nu pot promite ca s nu te
nsel pe dumneata: una s zic si alta s fac. i apoi
dumneata s ai prilejul s te superi fiindc mi-am clcat
cuvntul dat. Rugciunea e permis n ara Romneasc,
Biserica functioneaz si legile trii asigur tuturor
drepturile religioase. Nici o lege nu interzice rugciunea.
Asta face parte din drepturile omului, a cror mplinire o
supravegheaz ONU. Dac dumneata vrei s calci legile
trii si cele internationale, bate-m. Dar s stii c atunci
dumneata devii delincvent la legea cultelor si oricnd vei
257
putea fi urmrit si pedepsit. i nu e n interesul dumitale
s-ti complici existenta cu astfel de rspunderi viitoare.
- M! Io atta ti spun: s nu te mai rogi; si dac te mai
rogi dai de dracu si cu ciocanul sta te bat.
- Faceti ce vreti. Nici o lege, nici de la noi, nici din
lume, nu opreste rugciunea. Eu m voi ruga nainte, c
nu pot altfel.
- Bine, bine, joac-te cu focul, c-o s vezi tu, si a nchis
usa.
M-a mai amenintat de cteva ori, dar nu m-a btut
niciodat.
Liber, fiind n protopopiatul Aiud si mergnd la o
sedint n Aiud, l-am ntlnit pe strad. Era tot n hainele
de militian, ma privit putin mirat cci m refcusem din
starea cadaveric n care m stia, si m-a salutat cu
oarecare respect. I-am rspuns si eu politicos si i-am spus
s fie linistit, fiindc eu nu am nici o dusmnie asupra lui.
Eu nu ursc pe nimeni si nu am nici un gnd de
rzbunare.
Un episod mi-a dat de gndit. Un pianjen si-a fcut
o plas n unul dintre ochiurile zbrelelor. Priveam cum
lucreaz. O musc czu n plasa lui. Repede alerga s o
nfsoare si s-o lege. Dar o albin de afar ce voia s intre
n camer observ scena cu musca ce se chinuia s scape
si, desi celelalte ochiuri erau libere, se arunc n ochiul cu
pnza de pianjen tocmai lng musc, rupse pnza si
eliber prizonierul.
M-a mirat. Trebuie s fie o prietenie si ntre animale.
Nici ele nu pot suferi vampirii, hotii si pe cei ce vor s
triasc pe spinarea altora si nu cstigndu-si prin munc
cinstit existenta. E o solidaritate si la animale n a apra
pe cei asupriti.
Singur, priveam n fat niste porumbei ce aveau
cuiburile ntr-o cldire ce avea vreo 12 cuiburi de
porumbei.
Departe de a fi att de blnzi cum credeam, duceam
o lupt foarte ndrjit spre a-si apra cuiburile pe care
musafirii nepoftiti si fr cas, ncercau s le ocupe.
Porumbeii fceau o curte plin de gratie
porumbitele-neveste ale lor.
Dar unii porumbei frumosi, fr rusine si chiar n fata
nevestelor se duceau la niste fetiscane tinere,
adolescente ce acum se ridicau si berbantii le mbrtisau
n felul lor dup ce le srutau dulce cioc n cioc. Dar dup
aceast infidelitate, departe de a-si prsi sotiile cum fac
attia brbati, se ntorceau la ele si la cuibul lor. Am
observat c la clocit stau pe rnd att brbatul ct si
femela, ridicndu-se doar cnd le este foame si dup ce a
venit cellalt s-l nlocuiasc. Nu am vzut nici un caz n
care s se fi desprtit vreunul din soti.
Dac i-a murit sotul, porumbita sufer mult, se vede
ct este de trist si mai trziu dac vede vreun brbtus
stingher cruia i-a murit perechea, atunci dac-i face
258
curte si o cheam si o ocroteste, ea consimte s-l ia de
brbat.
Puisorii dup ce le-au crescut penele ies n fata
cuibului si fac exercitii de zbor. Bat din aripi, se ridic
putin, dar se las n jos tot pe locul de unde s-au ridicat.
Mai trziu se lanseaz n aer prsind cuibul.
EMERIK IPO N TEMNI

Omul care a dispus cum a vrut de treburile Ardealului
a fost Emerik ipos. El a fost atotputernic pn dup
revolutia din Ungaria din 1956. Originar din Oradea,
chemat s fie ministru de interne n Ungaria, a preferat
s rmn sef al Ardealului.
Dup ce a fcut toate abuzurile posibile si a arestat
pe toti fruntasii gndirii ardelene, mai cu deosebire pe
istorici si pe cei nationalisti ca Zenovie Pclisanu, Onisifor
Ghibu, Ion Lupas, Silviu Dragomir, tefan Manciulea si
multi altii, pe care i-a cules treptat ca fiind arestabili, dar
fr s se fi atins de ungurii din Ardeal cu pozitii
asemntoare, care si ei erau arestabili", cine ar mai fi
crezut c va gusta putin din pinea" de temnit"?
Nu l-am ntlnit n cele 42 de zile ct a fost
oaspetele" temnitei Aiud. Dar am stat cu un admirabil
student de lng Beius, nepotul doctorului Goia din Cluj,
marele reumatolog, care a stat cu el si apoi mi-a spus
cte ceva despre el.
- M-a adus aici berbecul" sta, Gheorghe Gheorghiu
Dej, ar fi spus n camer, dar nu voi sta prea mult.
Berbecul" nu m poate tine aici ct ar vrea el. Noi, a mai
declarat el, n-am putut mplini planul nostru de ucidere a
30.000 de romni spre a nspimnta populatia ca s
putem lucra si s facem reformele noastre revolutionare,
tot din pricina berbecului" si a lui Ptrscanu, care s-a
opus. i cu o indiscretie neasteptat a povestit multe
lucruri.
Dar presupunerea lui s-a realizat: berbecul nu l-a
putut tine dect 42 de zile la Aiud. Ce forte strine lucrau
atunci la noi, care s-au interpus pentru eliberarea grbit
a acestui criminal? Dac ungurii ardeleni si-au micsorat
influenta n conducerea Partidului Comunist si a statului
romn nici unul dintre conductorii lor nu a fost bgat n
temnit dup 1 956. Ei au fost numai marginalizati"
dup revolutie, dar nicidecum anihilati.
Acest student de lng Beius, fiul unor nvttori, mi-
a spus c a fost martorul alungrii romnilor din Ardealul
de Nord, dup 1 septembrie 1940, care treceau spre
sudul Ardealului, si c fugarii sau alungatii n-au primit
adpost nici mcar o noapte n institutele catolice de la
Beius. Acestia, de asemenea, n-au primit n internatele
lor nici mcar un singur copil moldovean n 1946, cnd
foametea i alunga pe acestia din Moldova. ranii simpli
259
ardeleni au primit de bun voie un copil-doi, dar
mnstirile si scolile catolice nici unul. Unde era

dragostea lor care rmne totusi ca esent a
crestinismului? ovinismul maghiar i-a mpiedicat s fie si
crestini.
mprejurrile m-au fcut s stau n celul cteva
sptmni cu un inspector general de sigurant.
Dac acum, n timpul comunistilor, cei ce ocupau
posturi importante n aparatul de stat erau oameni de
partid si, de obicei, fr valoare si fr a-si cunoaste
profesia, n trecut un inspector de politie se ridica prin
calittile sale. El de obicei era un specialist n problemele
de politie si nu-i lipsea nici cultura general. A fost
suficient s stau cu acest inspector ca s m conving de
aceasta. Bine pregtiti, tinut frumoas, cultur, elegant
si o not de patriotism se observa la ei.
ntr-o zi a fost luat la cancelarie si a stat cteva
ceasuri. Cnd a venit, l-am ntrebat:
- Ei, ce-a fost? De ce te-au chemat?
- Ei cutau pe aceia dintre membrii lor care au fost
agentii nostri, adic pe cei ce lucrau si cu ei, dar si cu noi.
Le-am dat ctiva, dar le-am spus: v dau pe cineva mare.
Duceti-m la Bucuresti si vi-l spun. i peste cteva ore era
luat.
N-au trecut dect cteva zile cnd m-am trezit cu el
napoi n celul.
- Ce-a fost, domnule inspector?
- L-am dat pe Nicolski, seful Securittii. tiu c face
mult ru, de aceea l-am divulgat. Iat ce-i cu el. n vara
lui 1936, Stalin, voind s comunizeze Basarabia, a lansat
n ea 33 de tineri cu avionul. Ei erau nzestrati cu aparate
de emisie si receptie. ntre ei era si Nicolski. Acesta, cum
a aterizat, a si fugit la seful de post si i-a denuntat. S-au
luat msuri urgente si toti au fost prinsi si mpuscati. Dar
el, denunttorul, a fost crutat, desi l-au bgat n temnit.
Se va fi uitat ce a fost cu el, si foarte probabil el va fi fost
considerat un erou. Rus, evreu sau basarabean, el a
cstigat toat ncrederea rusilor si a fost pus n marele
post de sef al Securittii. Dar acest om de nimic a fcut
tot felul de rele. De aceea l-am demascat. L-am pus n
fata guvernului, c altfel m-ar fi ucis mai nainte ca
denuntul meu s fi ajuns mai sus.
Nemaistiind despre el, cei ce l-au cocotat la vrf l vor
fi considerat c e un erou, cnd n realitate era o sectur
las si criminal. Cci, dup cum se stie, el a pregtit
crimele neiertate de la Pitesti asupra studentilor.
El acolo sus si eu n temnit? L-am denuntat ca s fie
dobort. S vedem ce va urma. Dar nu cred c-l vor
aresta.
- De ce, am ntrebat.
- Fiindc nu e singurul ce s-a ridicat att de sus si a
fost informator. Mai sunt si altii ca el si s-ar putea crea
situatii incomode.
260
CU ALI CAMARAZI
Au fost patru, dar nu mi-amintesc dect de
admirabilul elev Nicolae Mazre de la Vlenii de Munte si
de Sandu Mazilu.
Sandu, de la Brila, era profesor de filosofie. Era un
ins studios. n prima detentie, ce a tinut pn dup
Sfintele Pasti ale lui 1946, el a tradus Fratii Karamazov de
Dostoievski si a putut scoate manuscrisul pe care-l
revizuisem eu, iar cei de la Brila i-au cerut manuscrisul
s-l publice ei. S-au nteles cu 160.000 de lei, dar la urm
i-au dat numai 60.000 lei, c manuscrisul a trebuit s fie
revzut si de altii, i s-a spus. Au fost buni si absolut
necesari si aceia, n 1947, dup reforma monetar, cnd
leul avea valoare mare.
Mi-a descris ce era la noi cnd s-a eliberat:
Comunistii slugi, rusii stpni atotputernici. El a dat lectii
de limba romn unui diplomat rus care l-a pltit bine, cu
bani si cu alimente, cci rusii aveau de toate la noi, iar
noi rbdam de foame. Alimente, stofe, pnzeturi se
gseau cu greu. L-am ntrebat:
- Sandule, ce aveti voi mai bun la Brila? i el a
rspuns:
- Pmntul, balta si pe Nae Ionescu.
ntrebndu-l pe Mircea Eliade ce prere are despre
Emil Cioran, a rspuns: Este genial", mi-a mai spus
Sandu Mazilu.
Marele profesor de filozofie Vasile Bncil, i-a cerut
s-l duc s fac cunostint cu Corneliu Zelea Codreanu.
i l-a dus. Convorbirea a durat cam vreo trei ore.
Dup ntlnire l-a ntrebat:
- Cum ti se pare Cpitanul? Iar Bncil a rspuns:
- E cu 500 de ani naintea noastr.
O apreciere att de elogioas eu, Grebenea, n-am
mai auzit de la nimeni. Mi-ar fi plcut s stiu si prerile
lui Mircea Eliade si ale lui Cioran, care nu stiu dac fceau
parte din miscarea legionar, dar se miscau n jurul ei si
cunosteau fenomenul legionar". Dar dac ei le-au
exprimat cumva undeva, eu nu le cunosc. Ei erau
considerati legionari.
<?>tim ns c Cioran tinea mult la Cpitan, asta
rezult din furia si protestul lui dup uciderea
Cpitanului, exprimate ntr-o scrisoare, trimis familiei
sale, pe care printele Cioran a citit-o n iunie 1939.<?>
<NU APARE IN MSS>
Miscarea Legionar n-a fost o imitatie, ea a iesit din
nevoile strict romnesti si nu se aseamn nici cu
nationalism-socialismul german si nici cu fascismul
italian. Ea e un fapt autentic romnesc si premisele ei au
fost puse nc nainte de 1922, cnd a aprut n Italia
fascismul, ndat dup primul rzboi mondial. Iar
261
Generatia de la 1922", care a dat semnalul de lupt
mpotriva evreilor cotropitori, a fost o manifestare

anterioar unor manifestri vdit antievreiesti ale
fascismului italian.
Pe ct vreme national-socialismul german si
fascismul italian erau, ca si comunismul, pentru un partid
unic, totalitar, dimpotriv Corneliu Codreanu voia ca
Miscarea Legionar s ajung la conducere printr-un
proces treptat al constiintei nationale romnesti si s se
mentin prin faptele de dreptate, de creatie si de bine ce
le va face, n concurent cu celelalte partide, fr a li se
interzice acestora functionarea.
Profesorul Gheorghe Manu mi-a fcut urmtoarea
mrturisire: Am discutat cu mai multi politicieni
importanti pe timpul lui Antonescu si mai ales dup el.
Astfel cu Argetoianu, care a artat cum puteam pstra
Ardealul si toate granitele cel putin pn dup rzboi,
cnd Basarabia era greu de pstrat. Cu Ion Mihalache,
fostul sef al Partidului rnesc, care mi-a spus astfel: n
timpul guvernrii legionare din 1940 m-am dus la Horia
Sima si l-am ntrebat:
- Vreti s guvernati tot timpul dictatorial cu eliminarea
partidelor din jocul politic? i el mi-a rspuns:
- Nu! Dar din cauza situatiei destul de grea de dup
plecarea lui Carol al II-lea care a instalat la noi dictatura,
o vom mentine si noi pn n martie 1941 cnd vom
propune alegeri."
Deci Horia Sima, acest om cu nclinri personale prea
extremiste, nu a uitat de gndirea lui Corneliu Codreanu
care voia s conduc numai dac poporul l aduce la
conducere printr-o exprimare liber. i s se mentin la
fel numai dac este ales.
Aceste lucruri trebuie cunoscute exact, ca Miscarea
Legionar s nu fie confundat cu fascismul si cu
nationalsocialismul. Acestea au fost materialiste si
ateiste, pe ct vreme Miscarea Legionar era profund
crestin. De asemenea, sefii lor, Musolini si Hitler erau
atei, iar Zelea Codreanu era profund crestin.
n acel timp, ca si nainte de altfel, foamea musca din
noi cu dinti de fier. Nu ne plngeam, dar o simteam si n
creier.
La o amiaz ni s-a dat o portie de fasole n plus, asta
pentru toti patru. Mazilu era foarte voinic. De aceea, la
mprtire, unul a refuzat s-si primeasc portia sa, N.
Mazre a renuntat si el, privindu-l pe Mazilu, am
renuntat si eu. Iar el mi-a spus rznd: Mi-a fost fric c
tu primesti. Uite ce caroserie am." ntr-adevr, era gros si
nalt si avea nevoie de mai mult hran ca noi ceilalti la
un loc. i-a luat el singur portia n plus.
ncolo atmosfera era plcut, vesel, senin. Toti
studiau, desi nu era nici o carte, nici hrtie, creion, etc.
Cum? Fie ajungnd la textul din istoria Statelor Unite
262
Americane scris de inginerul profesor Gheorghe Manu,
fie la cel de fizic, fie repetnd texte din diferite materii

nvtate dinainte sau repetnd poezii nvtate.
Nimeni nu sttea degeaba. Nu existau certuri ntre
noi. n aceast perioad de dup 1948 niciodat n-am
gsit certuri ntre legionari.
Deosebirile de vederi, dintre preotul Vasile Boldeanu
si o mic fractiune legionar ce era cu el si ceilalti
legionari nchisi imediat dup rebeliunea din 1 941 , au
dus la usoare animozitti ntre cele dou grupuri. Acum,
nimic de felul acesta nu se observa. Toti se gndeau sau
vorbeau de tirania oficial, de ct de departe au ajuns cu
asuprirea. Dar si aceasta se discuta rar.
Nicolae Mazre, foarte modest, ns extrem de dotat,
cunostea mecanica, de care eu habar n-aveam, a deschis
n camer si subiecte n legtur cu mecanica.
NELU POPESCU
E un tnr oltean din Dolj. A czut dup 1948 ca
lupttor contrarevolutionar. S fi avut atunci vreo 22 de
ani. Bun lupttor legionar, anticomunist. Plin de curaj,
credincios, de un mare suflu legionar. Cunostea muntii,
luptase prin ei, mai ales muntii dinspre Sibiu.
Avea pregtite dou romane. Subiectele: luptele
dintre boierii romni si boierii si ciocoii greci din secolele
XVII-XVIII. Lupte grele n care se furau unele boieroaice
de ctre partida cealalt, prin servitori narmati cnd
treceau cu trsura; acestea erau tinute arestate si silite
uneori s devin sotii ale celor ce le-au furat, care erau
mai ales grecii.
Ele nu erau cutate att pentru ele, ct pentru
mosiile lor. Descria viata romnilor din Oltenia si
Muntenia din acele secole. Nu lipseau nici haiducii din
actiune. Autorul ne-a povestit pe rnd toate episoadele
romanelor sale. Povestea frumos si sptmni ntregi l-
am ascultat depnnd firul epic al romanelor sale. Mi-a
plcut mult acest tnr plin de credint si de iubire de
tar. L-am mai ntlnit si dup desprtirea de la prima
ntlnire si cunoastere.
Se rencepuse reeducarea la Aiud. Singura cale de
eliberare era lepdarea de trecut. Toti trebuiau s treac
prin furcile caudine. Dar el mi-a spus c nu accept sub
nici un motiv reeducarea. A te lepda de ce ai fost, a
abjura credinta ta politic i se prea o lasitate att de
mare, o frdelege att de josnic, nct sufletul lui de
viteaz nu o putea accepta. El a spus c prefer moartea
unei lepdri.
I-am spus c e nevoie de el si afar", c trebuie s
triasc, c viata lui e nainte nu napoi si c e mai
ntelept s intre n reeducare, ca apoi s aib liniste. Cci
cu pozitia asta total intransigent s-ar putea s nu i se
dea drumul. Iar dac, totusi, i vor da drumul, l vor
chinui dup aceea cu tot felul de sicane.
263
Dar el a rmas pe pozitia sa eroic.
Cu noi, la prima ntlnire, mai era un tnr elev de 1
8-19 ani, mai era si preotul Comnici de la Casin. Bun
preot, credincios si viteaz.
Ni se rupea inima de durere cnd vedeam cum se
topesc de foame acesti tineri. Am fi vrut s-i ajutm, eu
si preotul Comnici care venise de curnd, cu ceva din
turtoiul nostru, dar nu primeau. Am cugetat c noi am
putea s murim si-ar trebui s murim salvndu-i pe ei.
Dar ei nu primeau. Rar au acceptat o coaj de turtoi.
Orice egoism dispruse aici. Nimeni nu voia s moar
altul pentru el.
Interesant: precum n unele lupte egoismele cresc
peste msur, asa se topesc si dispar la cei ce sufer cu
credint n Dumnezeu si sunt robiti de un ideal frumos,
altruist.
De la preotul Comnici am aflat vesti despre sotia si
fiica mea, primele vesti din 1943 ncoace.
Sotia m crezuse mort si se mritase cu un director
de scoal primar. Fiica era sntoas si urmase o scoal
tehnic dup liceu. Sotia era si ea sntoas si se
mritase n 1951, dup ce n 1 949 primise, fr vreun
anunt, hainele mele civile acas. Eram foarte multumit
de stirile ce le primisem.
*
Regimul de nfometare se mentinea. Nici o lumin nu
prea a se ivi de undeva. Eu, celor ce considerau c vom
pleca mai curnd de 1963-1964 acas, le micsoram
avntul, amnnd data izbvirii tuturor la acesti ani, cci
credeam n visul ce-l avusesem n 1 956. Dar nu
avusesem ncredintarea c voi tri pn atunci. tiam
cnd va fi eliberarea detinutilor din temnitele noastre,
dar nu stiam c voi ajunge si eu la acel soroc. Aici era
mila lui Dumnezeu: cum va voi El, asa va fi bine. Eu nc
speram. Dar corpul meu slbea din zi n zi. Plimbrile
erau reduse la circa dou ore pe lun si chiar mai putin.
Cei ce lucrau n fabrica temnitei, n ateliere, n
diferitele ei sectii, aveau alte conditii. Totusi hrana era
proast pentru toti. Nu stiam aceasta, dar am dedus.
Privind pe furis pe gaura fcut n paravanul de la
fereastr, am observat c o grmad de ciubere cu
mncare s-au ntors la buctrie pline. Fuseser refuzate.
Ca s m conving, am ntrebat la telefonul nostru si
acelasi lucru l-au observat si altii. Deci detinutii ceilalti au
intrat n grev pentru schimbarea hranei. Cti? Habar n-
aveam. Dup ciuberele ce se ntorseser pline am dedus
c erau minimum 800 de insi n grev.
Trebuiau sprijiniti. i la acelasi telefon am comunicat
c intru si eu n grev spre a-i sprijini. Deja aceeasi
hotrre o luaser si altii. Astfel am intrat n grev.
Nevoia mbunttirii hranei era general. Acum era
momentul actiunii. Deci am respins masa. Pine,
mncare, tot. Numai apa a rmas.
264
Am avut grij s evacuez stomacul, cci e primejdios
s ncepi o grev a foamei cu stomacul ncrcat.

Nemaiprimind alimente, stomacul poate rmne
nemiscat si matele s rmn cu balastul resturilor, ce le
leapd n chip normal, care se ntresc acolo si ne fac
greutti.
Am respins masa zi de zi. Dar dup 6 zile m-am trezit
cu sase militari care m-au imobilizat, mi-au deschis gura
cu sila, un cric mic mi l-au bgat n gur ca s ndeprteze
flcile, cu un cleste mi-au prins limba si mi-au bgat n
gt furtunul ce era n legtur cu aparatul n care era
hrana: o zeam de plante condensat, gustoas; a btut
putin furtunul pe esofag ca s-mi produc o durere si au
dat drumul acestei zame n stomac.
Deci m-au alimentat cu sila. Asa s-a procedat cu toti.
Am aflat la telefon c unuia furtunul i-a intrat pe
trahee si hrana s-a vrsat n plmni. Lucru foarte grav.
Acest lucru s-a fcut poate cu voie, poate din neglijent.
Mai ales ca s nu se produc si cu mine un astfel de caz,
am renunat la grev. Din moment ce eram hrnit cu sila,
greva nu mai era grev.
Deci nu le convenea s murim n greva foamei, dar le
convenea s murim de foame lent, chinuiti.
Toti, pe rnd, din zarc au renuntat la grev dup
interventia asta brutal cu cricul n gur si cu limba
prins cu clestele. Aceasta nu era ceva deloc plcut, iar
baterea furtunului n gt era ceva si mai neplcut.
Dup grev, o usoar mbunttire a hranei, abia
simtit, sa produs. La comunisti asa era: nu voiau s
apar c cineva a cstigat prin lupt ceva de la ei. Dm
cnd vrem noi" spuneau ei. Dar ca s-i trezesti s dea,
trebuie s faci unele actiuni revendicative.
PETRE PANDREA
Dac n 1947 Petre Pandrea venise la Aiud ca lgrist,
acum, arestat n 1959, venea condamnat la munc
silnic. Rentlnirea a fost duioas. Nu eram singuri, ci cu
alti doi detinuti.
- Ce vnturi au btut, nea Petric, de te-au adus
napoi? lam ntrebat.
- Vnturi aspre, printe. Afar la noi acum bat astfel de
vnturi, de aceea unii ca mine trebuie s fie la adpost.
Mi-a povestit ce s-a ntmplat cu el de la desprtirea
din 1949. A fost adus n lagr la Ocnele Mari, unde a
murit duiosul poet si fabulist V. Militaru, mare romn,
om integru, suflet de aur.
S-a eliberat n 1953. Dus la Bucuresti, dr. Petru Groza
l-a luat de brat ca s se plimbe mpreun, ca s vad
lumea c esti reabilitat s lum masa mpreun la
Continental".
265
L-au primit repede n Uniunea Scriitorilor. A scris la
Contemporanul si s-a impus. Repede i s-a triplat tirajul, a
spus el.
Atras de faima deosebit a mnstirii de maici de la
Vladimirestii Tecuciului, s-a dus s o vad. L-au
impresionat mult toate de acolo, mai ales maica staret
Veronica si duhovnicul Ioan Iovan.
ntors acas, impresionat de convorbirea cu monahul
Ioan Iovan, s-a cununat imediat religios. S-a dus din nou
la mnstire. Era amenintat cu desfiintarea. Veneau
prea multi oameni la ea. L-a rugat pe patriarhul Marina
s o crute.
I-a spus:
- E o mnstire ce rivalizeaz cu cele mai bune
mnstiri de maici din Apus. E o oaz de spiritualitate
ntr-un desert. Te rog, apr-o.
Patriarhul i-a spus:
- Sunt foarte presat, fac tot ce pot s o apr.
A vzut caietul maicii Veronica. E acolo ceva
neobisnuit. Rugciunea la mr e ceva cu totul minunat - a
adugat Pandrea.
Am scris nou crti, a mai zis, stiu ce e scrisul si
literatura. Cu acest caiet am putea lua noi premiul Nobel.
n 1954 i s-a fcut un proces mnstirii Vladimiresti.
Un proces politic n care acuza era c a adpostit doi
legionari. El a aprat n proces. A fost ncriminat
conducerea mnstirii: stareta, duhovnicul, secretara si
alte cteva maici. Toate s-au aprat frumos. Pledoaria lui
n-a avut valoare, sentinta era pregtit dinaintea
condamnrii.
L-am ntrebat:
- Dar dumneata de ce ai fost condamnat?
- Din mai multe cauze, a rspuns. Am aprat
clugri si clugrite care, fiind scosi din mnstiri,
cereau amnarea rmnerii n mnstiri pn si vor gsi
un rost, o asezare, n-aveau spatiu locativ". Dar unii
episcopi, de fric i goneau, mai ales Mitropolitul
Moldovei Iustin Moisescu si episcopul
Buzului. Avocatii se fereau s primeasc si s apere
aceste procese. Atunci le-a luat el. Motivul: toti trebuie
s se bucure de asistent juridic ntr-un stat. A sustinut
15 procese si a cstigat 13 din ele.
n urma acestui lucru, Mitropolitul Iustin Moisescu l-
a reclamat.
Dar cauza principal a fost faptul c el a vorbit. Era
nemultumit de felul cum se dezvolta viata politic la noi
si a criticat regimul. Ca unul ce luptase pentru partid a
considerat c are dreptul s intervin, ns partidul l-a
arestat. Nu permitea critica.
Dar nu era vorba numai de critic, ci de dezbaterile
problemelor Partidului ntr-o form nou, romneasc,
cum le vedea un intelectual romn care luptase pentru
ele. ns aceast independent n-au permis-o comisarii
rusi de la noi. Linia era trasat de rusi. A te abate
266
nsemna temnit. i partidul, slugarnic, n-a ezitat s i-o
dea celui ce luptase cel mai mult n trecut pentru el si cu

care nu se putea asemna nimeni dintre cei ce-l
conduceau n momentul arestrii lui Pandrea.
Desi armata rus nu mai era n tar, toti rusii
conduceau la noi prin consilierii lor si prin presiunile ce le
fceau din Uniunea Sovietic asupra noastr.
Lumea apusean nu-si poate da bine seama de
situatia de la noi si de deosebirile dintre ea si situatiile
celorlalte popoare din Europa de sub rusi. Deosebirea e
fundamental.
La instalarea comunismului n ele prin tancurile si
asuprirea rus, toate popoarele au avut conductorii lor,
conductori nationali. Dar n Romnia n-a fost asa,
fiindc romnii nu intraser n Partidul Comunist, iar cei
ce erau la 23 august 1 944 n partid, n marea lor
majoritate erau strini: evrei, unguri, bulgari. Acestia s-
au suprapus si au dictat toate lucrrile la noi la comanda
rusilor. Rusii, marii dusmani ai Romniei, le-a convenit
mai mult s comande strinii n Romnia dect romnii
nsisi, cci pe acestia nu-i durea de suferintele trii. Ei
erau strini. Puteau s-o loveasc fr mil. i au lovit-o
crunt, barbar, nebuneste.
Peste nimeni n-au apsat rusii ca peste Romnia. i
pe nimeni n-au exploatat mai slbatic ca pe Romnia. Au
stat cu picioarele pe pieptul si pe gtul Romniei.
Bulgarii, cehii, polonii erau slavi, nruditi cu sovieticii. Nu
trebuiau apsati prea mult: erau rude. Ungurii erau mai
departe, i interesau mai putin. Romnii de lng ei, ns,
sunt de neam latino-dac. Le rvneau prea mult tara:
trebuiau slbiti. De aceea au organizat n ea cea mai
mare asuprire si cel mai mare control. Nicieri n-au creat
o securitate ca n Romnia, cea mai puternic din tot
spatiul dominat de rusi.
Celelalte state comuniste au mai fost ajutate de
sovietici, bunoar Bulgaria mai mult, dar si Ungaria si
celelalte. Romnia ns nu. Ea a fost altfel tratat, nu
ntmpltor ci premeditat. Nici un ajutor, doar exploatare
si lovituri continue. Cci ce a nsemnat acest nou val de
arestri din 1958-1959, dect o nou strivire a sufletului
si vietii neamului romnesc? i cine ddea lovitura?
Sovieticii prin slugile lor foarte plecate de la noi.
Mrimea valului": 40-50 de mii de arestati. Unii cu
condamnri foarte mari, altii necondamnati, arestati
administrativ", trimisi n D.O. - domiciliu obligatoriu, dar
cu regim apropiat ca cel de condamnat si, dac detinutul
ddea peste niste militieni foarte ri si acestia erau multi,
cci comunistii au reusit s dezumanizeze pe slujbasii lor,
regimul ajungea chiar mai ru dect cel de temnit.
S-a putut crede n lume c poporul romn e ntr-o
stare vegetal", c suport fr reactiune asuprirea
aparatului comunist represiv. E o mare greseal. Mereu
au fost ridicri", reactiuni, mpotriviri, de aceea erau
mereu arestri si mereu veneau noi si noi arestati. Dar
267
aceste arestri erau destul de secrete si condamnrile
fcute grabnic si fr publicitate. Asa c ce puteau afla
strinii despre noi?
tiau c suntem sub o mare constrngere, o asuprire
de zi de zi, o strivire a tuturor, o izbire n moalele capului
si c rbdm, c suportm jugul fr rspuns. Dar nu
stiau cte rzvrtiri, cte iesiri" din liniste, cte ridicri"
mpotriv se fceau, pentru c nu erau comunicate. Abia
schitate mpotrivirile si, uneori, insul dispreau fr
urm. Nu stiau cte rspunsuri sau dat si ce rspunsuri...
Al lui Gogu Lpusneanu e unul. Dar numai ntmplarea a
fcut s-l stim, fiindc a fost adus la min, unde lucram
eu. Dar cti altii au fost care n-au mai ajuns la min, ci au
fost trimisi n cteva zile direct n lumea de dincolo. E un
sir nesfrsit de martiri ai cauzei romnesti pe care nimeni
nu-i va putea cunoaste deplin vreodat, romni din toate
straturile sociale czuti n aceste mpotriviri. Numai
ungurii si evreii s-au bucurat pn la sfrsit de o cvasi
impunitate.
Iat de ce Pandrea a czut a doua oar. Nu fiindc si-
a ridicat glasul protestatar? i dac el, cel ce era justificat
prin trecutul su s vorbeasc si s fie ascultat, a fost
arestat cnd a vorbit, atunci ce s spunem de ceilalti?
S se fi ridicat tot poporul, ca n Ungaria n 1956? Mai
nti trebuie spus c era mult mai bine supravegheat
dect poporul maghiar.
Apoi, conductorii lui erau mai mult strini. i, n
sfrsit, poporul romn nu s-a aventurat ntr-o rzvrtire
general, fiindc stia c va fi sfrmat de tancurile
sovietice. Astfel, el a dovedit mai mult simt politic dect
poporul maghiar si nu a cugetat la aceast aventur <?>
<nu e in mss> care n Romnia a avut ca urmare
amnarea eliberrii detinutilor politici pn n
1964 si nsprirea regimului de temnit.
*
ederea cu Petre Pandrea a fost plcut si
instructiv. Ea a durat vreo 70 de zile.
A avut haz urmtorul episod:
Cnd a iesit din lagr s-a dus si pe la Peris unde avea
o cas cu o grdin minunat, cu trei hectare de
trandafiri, pomi, loc de zarzavaturi. Total, 8 hectare. Dar
n cas se instalase o scoal de meserii, iar directorul
neavnd lemne, a tiat o parte din pomi. Pandrea i-a
imputat:
- Cum, domnule, ai intrat ntr-o cas strin, n
proprietate strin, cum ai ndrznit s tai pomii din
grdin?
- Domnule, i-a rspuns directorul, trebuie s te
reeduci, s-ti nsusesti principiile comuniste. S-ti ias
din cap ideea de proprietate si alte mofturi boieresti,
trim n epoca comunist.
- M! i-a strigat Pandrea, nu gndul la proprietate m
nfurie, ci gndul c ai stricat frumusetea grdinii. Am
motive estetice s m ridic contra ta. i n comunism,
268
boule, o proprietate trebuie s fie frumoas si dac e
frumoas de ce s-o stricm? i, nfuriat, njurndu-l, s-a

luat dup el s-l bat, dar a
fugit.
Pandrea a povestit unele procese mai importante pe
care le-a aprat. ntre altele, procesul Mitropolitului
Gurie al Basarabiei. Acesta era un <?>fost clugr plin de
credint si evlavie, fusese si n Sfatul Basarabiei ce
hotrse n 1917 unirea cu Romnia.
Prin 1936, regele Carol al II-lea, venind la niste
manevre n Basarabia, s-a manifestat ca un mare
desfrnat. Venind la Chisinu, mitropolitul l-a primit cu
Sfnta Evanghelie, cu pine si sare, dar i-a atras atentia
c altdat trebuie s vin cu o femeie legitim.
Carol al II-lea ar fi soptit atunci unui general din suita
sa:
- O s-i rup gtul la boaita asta!
i i-a fcut un proces de furt. nfuriati, basarabenii,
care iubeau pe bunul lor mitropolit, au angajat doi
avocati n vrst n aprarea lui. Dar, gndindu-se, s-au
hotrt s angajeze si un avocat tnr si au angajat pe
cineva la care l-au trimis pe mitropolit s vorbeasc ca s
se cunoasc. Dar avocatul, un francmason obraznic, l-a
tinut n anticamer pret de un ceas, prefcndu-se c d
si primeste telefoane. Apoi a venit si, cu tupeu, i-a spus:
- Pe multi ati spovedit, nalt Prea Sfinte, acum v
spovedesc eu. Dar mitropolitul i-a rspuns:
- Ba nu mi-i spovedi dumneata pe mine niciodat,
domnule.
i si-a luat plria si a plecat. Atunci avocatii btrni
l-au recomandat pe Pandrea dup ce acestia i-au explicat
ce se ntmplase cu avocatul tnr la care a renuntat
mitropolitul.
Pandrea, desi ateu, l-a asteptat n poart pe
mitropolit, i-a srutat cu respect mna si l-a poftit n
cas. L-a angajat ca aprtor cu 400.000 de lei, iar
avocatii btrni erau angajati cu 800.000 lei fiecare.
Pandrea a plecat la Berlin si a gsit o jurisprudent
din care rezulta c episcopul sau mitropolitul nu e tinut
s fac dovada cheltuielilor ce le face. Se presupune c e
un om cinstit. El poate face danii, ajutorri n ascuns,
fr o evident contabil. Cu aceast jurisprudent a
venit si a cstigat procesul spre furia lui Carol al II-lea.
Procesul a tinut trei zile. Aportul principal pentru
cstigarea lui l-a avut Pandrea. Mitropolitul i-a rspltit
cu vrf si ndesat.
Dar totusi, desi nevinovat, mitropolitul a trebuit s
demisioneze din pricin c a avut acest proces.
Iat cum un rege stricat si nedrept rstoarn pe un
mitropolit cinstit si onest.
Pandrea fcuse si filosofie la Berlin si Paris, nu numai
dreptul. De la cursul de drept ne-a povestit niste
ntmplri pline de haz.
269
Suporta temnita cu brbtie, fr s se plng. Era
cald, vioi si plcut. Un om admirabil.
NTR-O NOU IZOLARE
Desi detinutii din Zarc erau destinati mortii printr-o
stingere lent din pricina foamei, a lipsei de plimbare
normal si a lipsei soarelui oprit s intre n celul cu un
paravan de lemn n fereastr, precum si pentru toat
greutatea regimului asupritor. Totusi conducerea att
prin colonelul evreu Coler, ct si prin colonelul romn
Crciun, tineau s grbeasc procesul distrugerii
detinutilor din Zarc prin unele pedepse aplicate unora,
cnd voiau ei.
E adevrat, uneori pedeapsa se ddea pentru c
detinutul a fost prins cu o abatere de la regulament. Dar
de cele mai multe ori nu era nevoie de asta. Se ddea
pedeapsa nemotivat", fr o abatere, dup gustul
autorittii. Nici nu aveai cui s ceri socoteal. Militianul
de pe coridor spunea: Asa a venit ordinul" si gata.
Zarca era o amenintare pentru toti. Dac a fcut
cineva ceva ru putea fi adus n Zarc, ca pedeaps,
pentru un timp. De aici nimeni nu era dus la munc
pentru o mbunttire a hranei. Toti tnjeau si mureau n
liniste, slbind zi de zi.
Considernd probabil c mor prea ncet, m-au
pedepsit din nou cu o izolare de 10 zile.
Conditiile izolrii le-am descris: celul cu ciment, fr
pat, o singur tinet de lemn fr capac, larg, ca s nu te
poti odihni pe ea, o ptur dat seara la orele 1 0 si luat
dimineata la orele 5, mncare cald tot la dou zile.
Greutatea izolrii consta mai ales nu n separarea de
alti detinuti, nici chiar a mncrii redus, cea cald tot la
a doua zi, ci n lipsa de odihn. Jos nu te puteai aseza cci
cimentul era rece chiar si vara si puteai ngheta. Iar
celulele de izolare erau la loc umbros. Trebuia s stai n
picioare si s te plimbi mereu prin camer. Odihna,
noaptea, era pe furate, fr saltea. Din timp n timp
trebuia s te ntorci pe alt parte, ca s nu ngheti, sau s
te freci, sau s te scoli si s te plimbi cteva minute ca s
te dezmortesti.
Dup 1 0 zile de pedeaps erai sleit cu desvrsire si
abia asteptai s dormi pe o saltea.
Cei ce dorm pe paturi moi, cu cearceafuri si pturi
alese, e bine s afle ce binecuvntare era pentru un
detinut s doarm jos pe o saltea de paie, fr cearceaf,
sau pe o saltea asezat pe un pat de fier.
Am primit pedeapsa fr murmur. De altfel orice
protest ar fi fost inutil si ar fi ncordat numai raporturile
dintre detinut si conducere.
M-am ntrebat: de ce aceste pedepse? Am nteles:
erau urmare a grevei de la Nistru de la min. Starea mea
de liniste, de senintate si de veselie i nemultumea
foarte mult. Ea era contagioas, putea trece si la altii si
270
aceasta le ddea puteri de rezistent, lucru ce
contrazicea planul lor de a muri ct mai repede detinutii

fr a-i ucide direct. Doctorii ce veneau n Aiud spuneau
c preocuparea conducerii statului cu privire la detinutii
politici era aceasta: cum s-i duc mai repede la
mormnt, fr a-i ucide fizic direct? Mereu cutau o
metod nou de distrugere.
Cum vedeti, cei ce se ridicaser cu ideea fericirii
lumii, nu n nvlmsagul luptei dup ajungerea la
putere, ci dup ani ndelungati, cnd toat puterea era n
mna lor, se mai ocupau cu ideea distrugerii unor
categorii de oameni.
Te ntrebi atunci: care e justificarea acestei doctrine
politice numite comunism? Afar asuprire, n temnite
asuprire, totul n profund apsare. n Rusia, n 1940,
erau 15 milioane de detinuti la o populatie de 180
milioane de locuitori. Deci 8,3 % din populatie era
arestat.
La noi, la 20 milioane de locuitori cred c niciodat
numrul detinutilor n-a fost sub 1 50.000. Deci tot al o
sut treisprezecelea locuitor era detinut. innd cont c
evreii si ungurii s-au bucurat de cvasiimunitate, si chiar si
bulgarii, dar mai putin n aceast perioad comunist si
mai ales la nceputul ei, atunci se vede c apsarea cea
mare a fost pe romni n tot timpul. i chiar acum
apsarea cea mare e tot pe bietul romn sracul.
Se pare c ne-am nscut ntr-o zodie rea si numai
bunul Dumnezeu mai e prietenul romnilor, lucru ce se
poate deduce din mai multe ntmplri.
Churchill cu o lips de scrupule, cu o usurint
uimitoare, dintr-un nationalism englez exagerat, clcnd
orice idee de drept si spirit umanitar, cu ideea numai
Anglia s scape", ne-a sacrificat pe noi si pe altii rusilor
nc din 1943. Iar n 1945 cu vnzarea" de la Yalta au
perfectat sacrificarea noastr si a altora, asociind si pe
americani la acest act de funest pentru noi si pentru
toat Europa de Est.
Triam n temnit urmrile acestei mari frdelegi:
punerea rusilor prin comunism cu talpa lor lat peste
pieptul si gtul bietei noastre tri. Eram constient de
aceasta si mai toti detinutii ntelegeau aceasta. De aceea
ei considerau c anglo-americanii trebuie s se simt
obligati s preseze si s intervin ca s-i scoat din
gaura" n care i-au aruncat din nesocotint si calcule
meschine.
Din izolarea mea m-am ntors n celul, nu pe targ
cum se temeau unii camarazi, ci pe picioarele mele, nc
sntos.
VASILE STOIAN
271
Profesor din Bacu. A fost prefectul judetului Bacu
n guvernarea legionar din septembrie-ianuarie 1940-
1941.
Prestigiu frumos, curat ca un crin. Legalist. Nici un
abuz, nici un dor de putere, muncitor, modest, fr
afectare.
Cnd conducerea evreilor din judetul Bacu i-a oferit
400 mii de lei cu titlul: un ajutor, ca s sprijinim si noi
Miscarea
Legionar si oamenii ei", V. Stoian a primit banii dar
i-a depus n fata lor la Administratia Financiar, si le-a dat
chitanta.
Ferm si corect, a ntretinut ordinea n judet, deplin si
pn la capt. Ordinul ce l-a primit pe linia politicii de
stat n timpul rebeliunii, dup doborrea generalului
Petrovicescu de la Ministerul de Interne: Devastati dou
prvlii evreiesti si puneti vina pe legionari", nu s-a putut
executa din pricina ordinii tinute de el si de ceilalti
legionari.
A plecat n Germania n timpul rzboiului. S-a
rentors apoi cu misiuni nalte din partea Conducerii
legionare.
A urmat apoi temnita, n timpul creia nu l-am
ntlnit si n care a rmas acelasi om de onoare si de
omenie cum l cunoscusem.
PREOTUL 1OAN BERGHIANU

L-am cunoscut prin 1930, era profesor n Petrosani.
Caracter frumos, om de ndejde, ca profesor apreciat si
stimat. Cult, senin si integru.
Dup ultima grev a foamei la Aiud, ca pedeaps,
peste 100 de insi au fost dusi la Gherla la penitenciar.
Dup vreun an, la ntoarcere, profesorul Gh. Manu mi-a
telefonat la morse: Am dus-o greu; regim sever. Am
cunoscut acolo un preot mare: Ion Berghianu, profesor la
Arad". Deci acum aflam c fcea si el temnit.
Mai trziu l-am ntlnit n aceeasi celul. Era bolnav
de nervi. Slbit. Dar ct cuviint, ct bun simt se
observa nc la acest om ales!
Boala nu-l mpiedica s rmn ce a fost: un om
distins. CU N1CH1FOR CRAINIC
Doream mult s stau cu Nichifor Crainic. Prestigiul lui
cultural era imens. Citisem regulat Gndirea", cea mai
bun revist de la noi, dintre cele dou rzboaie,
condus de el. i mai fusese si profesor de mistic la
Bucuresti, la Teologie.
Iat-m acum cu el, dar nu singuri. Mai era si
distinsul doctor Aurel Marin cu care m revedeam acum,
un profesor doctor n filosofie, si nc cineva, ale cror
272
nume le-am uitat. Crainic m socotea un apropiat de el.
La baie, unde timp de 2025 minute eram mai multi

laolalt, venea sub dusul meu s-mi mai spun ce a mai
compus. Era foarte comunicativ.
Pe cnd ne plimbam liberi prin curtea temniei el mi-
a
18
spus c a stat de vorb cu contele <?>Betlen asupra
Ardealului ntr-o sear si, peste noapte, ca rspuns, a
fcut minunata poezie Eu", care mi-a spus-o si mie. Era
ceva splendid.
Crainic era la mncare de regim, la care seara primea
si putin lapte. mi propunea s-i dau ceva din mncarea
mea, ca s aib ceva balast", la schimb cu ceva din
mncarea lui. Am primit, binenteles.
Era comunicativ si povestea frumos.
El a spus c George Clinescu, marele critic literar, la
el si-a nceput publicatiile, la Gndirea. Dar Gndirea
neputndu-l plti cum ar fi dorit el, s-a mutat la gazetele
evreiesti: Dimineaa, Adevrul, Lupta, gazete cu nuante
de stnga, sustinute de finanta evreiasc, fapt ce a
influentat gndirea lui.
n calitatea lui de secretar general la Ministerul
Cultelor si Artelor n 1927, Crainic a avut nobila
preocupare de a face o cas a scriitorilor, dar dintr-o
anume defectiune pe drumul lucrrii, fiind Rebreanu
presedintele scriitorilor, casa nu s-a mai fcut.
Dup asa-zisa rebeliune" din ianuarie 1941, spunea
el, cu Antonescu erau numai cinci ministri si, plecnd
Carol al II-lea,
18
1944, Conte ce,
pusese ca prefect
romni n jug, al
si Clujuluii purtam
cruia n perioada
un 1940-
dispret
total, fr
locul lui a-i ntinde
e ntre vreodat
criminali mna,
si nu ntre ci considernd
detinuti politici. c
regele hot si tlhar, Antonescu lund conducerea, a
ntrebat:
- Eu cum s m numesc?
- Conductorul, a rspuns Crainic. i apoi, din
nevoia de liniste pentru tar, au mers si l-au uns" pe
Mihai rege.
Un demers frumos a fcut Crainic dup primul rzboi
mondial pentru cei condamnati pentru vederile lor pro-
germane si care au scris pentru nemti n timpul
rzboiului, n foaia Lumina", ce se arunca n transeele
soldatilor nostri. Ei au fost condamnati cte cinci ani.
ntre ei erau Ion Slavici, Stere, Arghezi, si altii sapte, toti
detinuti politici. Dup ce acestia fcuser un an si
jumtate de temnit, Crainic a apelat la Nicolea Iorga s
cear regelui Ferdinand s-i gratieze, ceea ce s-a si
ntmplat.
Crainic se bucura de camaraderia din celula noastr si
spunea c socoteste c e cea mai bun celul din Zarc.
273
Ar fi dorit s fie cu noi si Dumitru Groza, fostul sef al
Corpului muncitoresc legionar.
Ca s treac timpul frumos, l-am rugat s ne tin
cteva lectii de mistic. A fcut niste expuneri superbe. L-
a prezentat pe Dostoievski, Meister Eckart, si pe altii din
Orient, ncepnd cu Sfntul Simeon Noul Teolog etc.
n fenomenul de plutire (levitatie) a sfintilor n marile
lor extaze, am rmas uimit cnd am aflat c unii s-au
ridicat nu numai pn la nltimea copacilor, ci chiar
pn la 150 de metri. Ei, iesind din extaz, clcau pe aer n
drumul lor, tot mai jos, tot mai jos, si trecea o or pn
ajungeau s calce pe pmnt.
Surpriza cea mare a fost Sfnta Tereza de Avila care n
minunata ei carte Castelul Interior" a descris opt faze
ale extazului, nu numai - cum stiam noi - trei faze. Nunta
Spiritual" era faza ultim, cu starea de fericire cea mai
nalt ce se poate atinge aici pe pmnt.
ederea cu Nichifor Crainic a fost plcut si a durat
mai bine de dou luni. Dar dup aceea am avut mult de
ptimit. Am nteles: tot datorit lui au venit ispitele, desi,
stiind c vorbeste", am fost atent, discret si retinut. N-
am putut bnui pe altcineva din camera n care fusesesm
cu el. i ptimirea a constat tot din izolrile cu pedeaps
din 10 zile sau din opt zile, nu din izolrile simple".
Nu mai descriu aceste izolri. Ele au avut caracterul
cunoscut: oboseal mare, foame si frig. Ceea ce a
constituit un ru a fost faptul c ele au venit prea repede
una dup alta.
*
Tot mai dese vizite ale procurorilor. De cele mai
multe ori ei nu veneau singuri, ci nsotiti de dou - trei
persoane necunoscute ce poate erau din Ministerul de
Interne. Dar ei ntrebau fleacuri: cti sunteti n celul
(parc nu-i vedeau), cte saltele, cte pturi? Dar nimic
despre: cum stati, aveti vreo plngere, vreo reclamatie?
Nimic! Ei nu erau procurori, ci aveau numai numele
acesta, erau niste bieti intimidati la culme. i-era mil de
ei: cum s ceri de la niste nevolnici un ajutor? Toti
functionarii de sub comunisti erau de aceeasi spet.
Altfel nu erau primiti sau erau imediat nlturati. Era
primejdie pentru un om de caracter s fie slujbas sub
comunisti. Fr a se degrada era cu neputint a se
mentine n post.
Drghici, noul ministru de interne de dup teribilul
Teohari Georgescu, evreu ce manifestase o ur nebun,
veni s ne vad. O namil ntunecat cu un palton de
piele ne privi n treact fr cuvinte.
Cum ar fi putut spune un cuvnt de ntelegere, de
omenie, de compasiune unui detinut politic? El, bruta,
crescut si nchegat n creuzetul comunist... Privirile lui
reci, ntunecate, au fost un discurs.
274
A repetat metodele naintasului su si le-a ajuns.
Sotia lui, unguroaic, n-a putut avea o influent

favorabil asupra lui ori poate l-a mpins spre ru.
Uciderea lui Ptrscanu s-a fcut sub el, nu sub
Teohari.
Mrturisesc c, privindu-l, am nteles c nimic bun nu
poate veni de la el. i totusi cte nu poate face un
ministru de interne!... Dar acum si el, si toti cei ce ne
conduceau cu o mn att de murdar, erau niste slugi
ale rusilor.
Nu fiindc ar fi voit ei ca asa s fie, ci fiindc real
fusesem vnduti" acestora de la Yalta si nc nainte n
octombrie 1943. Doi oameni mari, Roosevelt si Churcill,
oameni de care au depins n mare msur destinele lumii
n acel moment istoric 511 februarie 1945, au fcut acest
act odios si criminal. Unul Churchill, marele Churchill, din
motive nentelese si abia presupuse: ca Anglia s joace
un rol important n Mediterana si mai ales n Grecia,
cellalt mai mult inconstient, bolnav, necunoscnd istoria
si geografia, pe noi, pe rusi si pe popoarele din Europa de
Est, mpins de evrei a dispus de noi toti si ne-a
ngropat".
Dumnezeu nu va putea ierta niciodat faptele
netrebnice ale acestor oameni, titani n trecut, att de
mici si fr simtul rspunderii acum, care erau ntr-o
admiratie nenteleas fat de cel mai mare tiran al
timpului, Stalin.
A subjuga pe nedrept un om unui tiran e un mare
pcat; a subjuga un grup de popoare, cum ar putea fi
calificat? i subjugarea nu pentru o generatie, ci pentru
mai multe generatii!
i de unde venea aceast frdelege? De la
admirabila America, de la poporul care si-a dat cea mai
liberal constitutie din lume - si nc din 1786! - care a
luptat si lupt ca nimeni s nu mai fie subjugat sau
asuprit n nici o form, care a proclamat drepturile
fundamentale ale omului, care e n admiratia tuturor
pentru generozitatea si mrinimia lui. Dar eu deduc c
America nu este vinovat, c frdelegea acesta s-a fcut
fr stirea cettenilor ei si peste capul lor, de Roosevelt si
cei din jurul lui, fiindc ei niciodat nu ar fi putut aproba
asa ceva.
Roosevelt a dus la sferele de influent, asa a nteles
el. Dar n spatiul nostru, nu a fost sfer de influent", ci
subjugare total si jefuire. i jefuirea cea mai mare a fost
a Romniei. Nimeni nu va putea evalua exact ct de
mare, de monstruoas a fost jefuirea Romniei n acesti
ani. Att solul ct si subsolul si tot ce avea Romnia, a
fost jefuit cu nemiluita.
nc o dat afirm: evreii au mpins la aceast situatie.
Toat administratia american, dup 12 ani de guvernare
a lui Roosevelt, era mbibat de evrei.
Cine a citit cartea scris de fiul lui Roosevelt Asa a
vzut-o el", ntelege deplin acest lucru. Visul evreilor de a
275
conduce lumea, au crezut evreii atunci c se va putea
realiza prin ntrirea Uniunii Sovieticii si mpingerea ei n
Europa pn la vest de Berlin. Ei au considerat c vor
domina lumea prin comunismul rusesc. Mare greseal,
imens. Ct de mult s-au nselat s-a vzut nu peste mult
timp.
E de mirare si aproape de nenteles cum acest popor
att de inteligent s-a putut nsela att de mult. El nu a
prevzut c poporul rus se va trezi". El nu a prevzut c
dup rzboi, o recrudescent a sentimentului national
rus se va ivi ndat si ura contra evreilor comisari ce i-au
dus la rzboi cu pistolul va izbucni cu furie. S nu se uite
c rusii au mobilizat pn la 60 de ani si c ntre cei
chemati la arme au fost si femei si c nimenea nu a mai
plecat acas pn dup terminarea rzboiului. Toti
acestia au cunoscut asuprirea comisarilor politici evrei si
sentimentele de ur ce mocneau n ei le-au dus acas. i
dintr-o dat, toat Uniunea Sovietic a devenit cu furie
antisemit. i sovieticii au spus: de ce s conduc evreii
lumea prin comunism si s nu o conducem noi nsine. i
dintr-o dat planurile evreiesti au czut. Dar nc evreii
nu se puteau dumiri.
Un Paul Sartre, evreu francez, mare literat si filosof,
merse la ONU si ndrzni s spun: Domnilor, Dumnezeu
a murit; de acum trebuie s ne conducem noi nsine.
Recomand tuturor s mbrtiseze comunismul".
nsusi marele Albert Einstein ndemna pe americani
dup rzboi, s nu se narmeze, c sovieticii nu vor ataca,
nct cu astfel de propagand n America el deveni
suspect si indezirabil. Dar americanii nu-i ascultar si se
narmar.
Ce s-ar fi ntmplat cu evreii din statul Israel n 1967
cnd arabii hotrser izgonirea lor din Israel, dac nu ar
fi fost narmati cu cel mai modern armament american?
Ce s-ar fi ntmplat cu ei n 1973 cnd arabii i-au atacat
prin surprindere si redresndu-se, mergeau cu viteze spre
Cairo si atinseser 70 de kilometri pn la el si 30 de
kilometri pn la Damasc, c rusii au spus: Distrugem
Israelul". Iar Nixon, presedintele Americii a spus: Apr
Israelul". Cu ce l-ar fi aprat, dac americanii nu s-ar fi
narmat.
Iat cum Dumnezeu rstoarn planurile de grandoare
si suprematie ale oamenilor.
Detinutii din Romnia erau constienti c ndur mari
suferinte din pricina evreilor ce au mpins la faptul c
Stalin a ajuns stpnul sud-estului Europei si comand
aici nestnjenit tot ce doreste, lucru ce a fost perpetuat
n continuare si dup moartea lui, de conductorii
Uniunii Sovietice.
n temnite, la noi, detinutii discutau diferite
probleme si si fceau o educatie pe diferite planuri.
Treptat ei au ajuns s nteleag multe lucruri cu caracter
cvasi secret. Ei au nteles cui i se datorau marile
276
rsturnri de la noi si care e sursa initial a suferintelor
lor.
Pcat! S constati c cele mai avansate state din lume
au mpins trile din Rsritul Europei cu sute de ani
napoi prin hotrrile lor nesbuite, interesate sau
inconstiente. Lumea a ajuns la cuceriri de sute de ani a
unor drepturi fundamentale ale omului, si dintr-o dat,
toate rpite: partid unic, temnit si asupriri. i aceasta nu
pentru ce faci de acum ncolo, ci pentru ce esti, pentru
ceea ce ai fcut si pentru ceea ce ai activat n trecut.
Pentru c esti bogat sau pentru c ai slujit statul n
trecut.
Astfel la noi, toti ministrii care au fost n trecut de la
1918 ncoace, toti senatorii, toti deputatii, toti primarii
capitalelor de judete, toti au fost arestati dac nu cumva
s-au aranjat" pn n 1946, nscriindu-se n Partidul
Comunist. Dar lucrul si mai grozav, n Basarabia toti
functionarii ce au slujit Statul Romn ntre 1918 si 1940
au fost arestati si condamnati ca trdtori", dup 26
iunie 1940, cnd rusii au ocupat Basarabia. Stalin
comanda aceste frdelegi. i desi stiau toti cruzimea si
nelegiuirile lui, cei doi titani i-au dat puterea legal s
fac ce vrea.
tiam c marele Truman a luat msuri s micsoreze
influenta Sovietelor n spatiul lor de influent. Dar am
aflat cu inima plin de durere si c sotii Rosenberg au
vndut secretul bombei atomice sovieticilor. Acesti evrei
trdtori ai nobilului popor american, desi triau
minunat n America, urmrind planurile de dominatie a
lumii ale evreilor, nu s-au sfiit s abuzeze de marile lor
posturi si s predea rusilor secretele bombei atomice.
Aflasem de prin 1952 si c sovieticii au reusit si ei s fac
bomba atomic n 1 949 si nc mai puternic dect cea
american. De acum orice sperant de a se rezolva n
curnd situatia noastr, a detinutilor politici, se amna
sine die. Toti se temeau de acum de rzboi.
Iat unde ne-au adus evreii cu urmrirea planurilor
de dominatie.
Care a fost rspunsul rusilor dup toate marile
servicii ce li s-au fcut de ctre acestia? Au devenit cei
mai mari dusmani ai evreilor. Totul depindea acum de
arma ce o va avea fiecare n mn, rusii sau americanii.
Cine va dispune mai nti de cea mai puternic arm
atomic sau oricare alta, acela va ngenunchia pe cellalt
si l va face s cedeze. i dac rusii vor fi aceia, ei fr
scrupule vor distruge America. Dar din anul 1956, dup
visul ce-l avusesem, stiam c rusii nu vor nvinge.
Pe de alt parte, credincios fiind, chiar nainte de
visul meu, consideram c e cu neputint ca Dumnezeu
Cel Atotputernic si Drept s dea cstig de cauz
dusmanilor Lui ateilor si nedreptilor comunisti. Cci
acestia ar fi distrus Biserica Crestin si toat opera
Mntuitorului ce a fcut-o pentru mntuirea lumii, lucru
pe care Dumnezeu nicicum nu l-ar fi ngduit.
277
Triam deci n liniste asteptnd anul 1 964, ca pe un
an al eliberrii.
CU ALI CAMARAZI
ntre ei, Nicu Pun, Nelu Popescu, tnrul oltean
cunoscut ce luptase n munti, si nc un tinerel admirabil
al crui nume lam uitat. El era numai de vreo 18 ani si era
cel mai tnr cettean" din Zarc. Nicu Pun era din
Buzu, avocat cu o pregtire frumoas, cu el am avut
convorbiri de tot felul. n toat tinuta lui avea un fel de
distincie. Era credincios. De aceea am discutat cu el
teme religioase, fiindc pe acestea le cuta.
Am examinat cu el sloganul comunist: religia e
opiumul popoarelor". Deci religia ar fi avut un rol
antisocial si ar fi adormit spiritul popoarelor
mpiedicndu-le s se ridice la marile cuceriri
revolutionare de care avea lumea nevoie. Asa a fost oare
religia? De ce, dac ea a fost un ru, acum cnd scade
influenta ei n lumea comunist, de ce societatea nu se
ridic, ci decade? Cci unde scade rul, nu trebuie ca
societatea s se ridice? Cum de se ntmpl altfel?
Fiindc religia a fost frna, prghia de sustinere a
moravurilor. Cnd frna s-a luat, automat moravurile au
nceput s decad. Iat, dup rzboi se vorbeste mult de
drepturile fundamentale ale omului". Dar putini nteleg
c aceste drepturi au fost de mult cuprinse n nvttura
Domnului nostru Iisus Hristos si c ele au fost scoase la
iveal cnd lumea le-a nteles si era coapt pentru ele.
Dreptul de autodeterminare al popoarelor, care a dus
la crearea statelor nationale de dup primul rzboi
mondial, de aici a pornit, din Sfnta Evanghelie a
Domnului Iisus Hristos. Presedintele Wilson al Americii
de aici le-a scos si le-a afisat ca pe un steag al liberttii.
Carta O.N.U. si Declaratia drepturilor omului tot de
aici au plecat.
Dimpotriv, religia si mai ales cea crestin a dat
popoarelor o norm moral de urmat, le-a unificat prin
ea si prin cultul crestin acelasi pentru toti le-a micsorat
barbaria, le-a educat instinctele si pornirile de distrugere,
le-a inspirat team de pcat si de nedreptate, iubirea de
adevr si de bine, le-a cultivat rbdarea si ngduinta, le-
a pus n fat un ideal de ajuns: desvrsirea si sfintenia. I-
a mngiat n dureri si le-a dat marile sperante de mai
bine; le-a pstrat viata prin oprirea uciderii si a
sinuciderii si prin condamnarea a tot ce ar opri progresul
vietii, ar distruge pacea dintre oameni si ar promova
lupta armat.
ntrziate prea mult, robia si serbia ar fi putut s fie
desfiintate n lume de mult dac popoarele L-ar fi primit
278
mai adnc n inima lor pe Hristos. Sfntul Apostol Pavel si
toti Sfintii Apostoli au cerut insistent desfiintarea robiei,

iar sfintii crestini au mers pe acelasi drum.
Ne miram c matadorii comunisti de la noi nu vd
acest lucru. Dogmatici, mergeau orbeste si nu se uitau la
realitti. Cnd influenta religiei a sczut n vechime,
moravurile s-au corupt si statele s-au distrus. Asa au
czut strlucitele state vechi ca imperiul babilionian si cel
asirian. Asa s-a distrus puternicul imperiu roman.
Aceasta era ca o lege a istoriei, care nu putea apare altfel
acum.
Cum de nu vedeau aceasta? Distrug tara cu furia lor
anticrestin! Eram ndurerati de drumul pe care mergem.
Ne durea inima de suferintele ntregului popor romn,
cci toti sufereau, nu numai noi, detinutii. Romnia era si
ea o nchisoare, o tar ocupat de consilierii rusi si de
toate uneltele lor, o armat de securisti tinea tara
ocupat si nimeni nu misca.
Ne gndeam ct de mult se corup sufletele, ct de
mult decad oamenii acas, ct de mult se stric copilasii
din lipsa cunoasterii lui Dumnezeu si cum, de mici, ca
soimi ai patriei, afl de la toti c nu exist Dumnezeu, c
printii lor nu-s la curent cu stiinta, c au rmas napoi
dac mai cred n Dumnezeu si deci nu trebuie s mai
asculte de ei. Ridicau pe copii mpotriva printilor.
O ruptur dramatic se petrecea ntre printii romni
si copiii lor. Ei credinciosi, copiii necredinciosi. Printii
judecau lucrurile si dup datele pe care le aveau n
sufletul lor, n care credinta avea un loc nsemnat, iar
copiii judecau dup datele ce le aveau ei n sufletul lor,
din care credinta lipsea. De aici o ruptur: copiii nu mai
puteau ntelege pe printii lor, iar printii pe copiii lor.
Era zdrobirea unittii familiei.
Ca fost profesor de religie m interesa problema
nvtmntului la noi si mai ales a celui religios. n 1948
acesta a fost scos din scoal, pentru toti fiii patriei. Dar
pentru romni n chipul cel mai radical ei erau
ndeprtati de la orice nvtmnt religios. Dar pentru
celelalte natii sau grupuri etnice s-a fcut o exceptie si li
s-a admis copiilor un nvtmnt religios n biserici si n
casele de cult, de la 6 la 14 ani. O favoare enorm fat de
romni. Minoritarii si-au asigurat fraudulos drepturi
speciale n Romnia, ei care erau atunci majoritari n
conducerea statului nostru. i pe ce motiv? Unul perfid:
romnii sunt ortodocsi si slujba lor, Sfnta Liturghie e
lung. Din ea pot nvta copii romni principiile credintei
crestine precum si tot cultul ortodox. Pe ct vreme
cultul celorlalte religii, al sasilor, ungurilor si secuilor este
scurt; deci e drept ca lor s se admit aceast exceptie,
un nvtmnt religios de la 6 la 14 ani.
Dar ei stiau ce fac. O mess - liturghie catolic - de o
or sau o or si zece minute au mrit-o fcnd-o n orase
de patru pn la sase ori duminica si n srbtori si de
trei ori n zilele de lucru, atingnd pn la 25 liturghii pe
279
sptmn. Dar cu copiii ortodocsi ce-au fcut? Ca s nu
nvete deloc religia, duminica erau ocupati cu programe
de scoal si pe lng asta nvttorii si profesorii le-au
interzis participarea la biseric.
De aici drama romnilor: ruptura dintre printi si
copii. Dram ce nu exist la minoritari, fiindc copiii lor
fceau un nvtmnt, desigur redus, dar totusi foarte
bun.
Pun era un om meditativ, Nelu Popescu era un bun
povestitor. El ne-a descris muntii Olteniei, Sibiului si
Sebesului. Luptase n munti.
Att el, ct si alti lupttori n munti pe care i-am
ntlnit la min sau n alte locuri, mi-au descris luptele n
munti.
Departe de a fi fost niste criminali, cum i-au descris
comunistii, lupttorii din munti au fost niste eroi plini de
credint, de omenie, de scrupule morale si nationale. Ei
nu puteau ceda terenul Romniei din munti comunistilor
si rusilor fr a-l apra. A nu-l apra li s-a prut a fi o
trdare. De aceea si-au riscat viata riscnd aprarea. i
pentru asta la cte greutti n-au fost supusi. Au riscat
totul si unii au murit. Dar ce suflete nobile! Venea o
unitate militar dup ei s-i caute si considernd c sunt
mai departe, trecea pe lng ei <?>nedespresurat.
Ascunsi, cu armele lng ei, ar fi putut trage s-i curete
pe toti. Dar n-o fceau, i lsau s treac. Cci nu voiau s
ucid, le era mil de bietii ostasi nevinovati. Erau si ei
romni si nu voiau s rmn printii fr copii,
nevestele fr soti, fratii si surorile fr frati: de cte ori i-
au avut n mn pe cei ce-i cutau si i-au lsat n pace!
Numai cnd erau surprinsi au ncercat atacul si lupta,
siliti de nevoia aprrii. Atunci au fost viteji, au fost bravi,
au fost eroici.
Dac rusii ar fi venit s-i caute, ar fi fost altceva. Ar fi
renuntat la scrupulele lor si atunci ar fi fost mare prpd
si rusii ar fi murit cu nemiluita. Dar cei ce cutau erau
romni si atunci au preferat s moar ei dect s ucid
pe altii sau au preferat s se predea cci au nteles c
ucignd unele grupuri de ostasi vor veni alte si alte
grupuri s le nlocuiasc.
Nelu Popescu era tipul reprezentativ al lupttorului
din munti. Departe de a fi fioros cum l-ar putea nchipui
cineva, era blnd, luminos, cu maniere de fat mare. Un
cuvnt prea profan l jena. Poate ucisese, cci i se imputa
un mort, dar totusi sufletul lui era curat si nevinovat. l
ndrgisem, cci era att de pudic, nct m mira. Orice
cuvnt n doi peri l fcea s roseasc.
Iar tinerelul cellalt nu stiu ce cuta n Zarc unde
erau banditii cei mari. Asculta convorbirile noastre tcut,
cu priviri de copil nevinovat si supus. Rar punea cte o
ntrebare, dar se oferea s duc el tineta lui Nelu
Popescu, altfel ar fi trebuit s o ducem cu rndul.
280
IAR SINGUR
Dar nu izolat, cu o pedeaps spus, ci singur, ca o
pedeaps pentru ce fcusem. Nu-mi puteau ierta
organizarea grevei de la Nistru. Ea se pltea treptat, se
vede, prin izolri fr pedeaps si prin izolri cu
pedeaps. Dar cele fr pedeaps nu erau pentru mine
un ru insuportabil. Dimpotriv, m simteam bine n ele:
m adunam n mine, mi cercetam gndurile, m rugam
si rul pe care considerau c mi-l fac prin izolare se
transforma n bine pentru mine. Dup cuvntul Sfntului
Pavel: Toate se ntorc spre bine celor ce-l iubesc pe
Dumnezeu".
Ba consideram c uneori e si binevenit o izolare
dac nu e prea lung, peste 70-100 de zile. Suntem fiinte
sociale si, oricum, simtim nevoia s fim unii lng altii.
Animalele, gzele si multe fpturi vii nu pot tri singure.
Se sting cnd o mprejurare le-a rupt de grup. Pestii trec
n grupuri prin undele mrii, psrile vin si pleac n
grupuri. Alte animale stau n turme, cirezi, etc.
Omul se mentine si singur mult vreme, dar de la un
timp tnjeste.
Numai marii schivnici anahoreti caut cu ardoare
izolarea, singurtatea. Prea legati de Dumnezeu, ei nu
mai au nevoie de oameni. Duc pe Dumnezeu la ei sau
sunt atrasi de Dumnezeu n sus, spre El. Ei sunt o
exceptie. Legtura cu oamenii o mai au numai cnd
oamenii o caut. Atunci, din iubire, se ndreapt spre
oameni spre a-i ajuta si a rspunde unor nevoi ale lor.
Dar ndat ce pot se ntorc grbiti spre singurtate.
Acesta e aerul care le prieste.
Eu aveam acum marele avantaj c puteam lua
legtura, dac voiam, prin telefon", cu ceilalti. i am
fcut-o.
Marea stire pe care am aflat-o a fost aceasta: A
nceput reeducarea tuturor prin metode dure. Ea const
n lepdarea de trecut, n a denigra pe fostii ti sefi si pe
camarazii ti, doctrina pe care ai mbrtisat-o si pentru
care ai luptat. S mprstii cu noroi pe toti oamenii
politici de la noi ce au condus n trecut si toate partidele,
cu doctrinele lor gresite si banditesti. S recunosti marile
calitti ale genialilor Lenin, Stalin si ale tuturor marilor
conductori comunisti, ntre care, acum, si Mao al Chinei.
S nu mai fii bandit, s fii om nou ca s te poti ncadra n
nalta" societate comunist.
Suntem n 1963, deci ce nseamn reeducarea? O
pregtire de eliberare, m ntrebam, sau e cumva
altceva, o pipire a rezistentei unora.
- Cum merge? am ntrebat.
- Greu. Sunt cruzi si nenduplecati. Dac ar fi s
iesim, atunci trebuie s iesim compromisi, fr
demnitate. Lepdati de ceea ce am fost, niste nvinsi
blazati, ca s nu mai putem ridica capul mai trziu.
Dup un timp am ntrebat iar:
281
Cum mai merge?
-
- Sunt stabi n reeducare, mi s-a spus. Schivnicul de la
Raru e si el n reeducare. Fostul Sandu Tudor, acum
clugrul Daniil. tiam de el: boier, btuse mrile n lung
si-n lat cu un vas. Apoi, ntors acas, a scris foaia
Credinta, un sptmnal scris de el cu talent, abordnd
teme religioase, dar si literare, si politice, arestat si
condamnat n gruparea Rugul aprins al Maicii
Domnului", mpreun cu ctiva dintre cei mai de frunte
teologi ai nostri, ntre care Dumitru Stniloae,
arhimandritul Ghius, Antonie Plmdeal, clugrul
Anania, clugrul Arsenie Papacioc, staretul de la
mnstirea Plumbuita, Nicolae Porsenna<?>, specialist n
stiintele oculte etc. Sandu Tudor trecu prin puscrii ca un
meteor. Aprindea inimile si le lsa lumin. n dezbateri cu
sectele sau cu catolicii era ca un dulu n lupt cu niste
ctei. Repede i rupea, i trntea repede la pmnt. Era o
spaim pentru neortodocsi, i sfrma repede.
Am ntrebat cum se comport, care e pozitia lui, a
acestui om pe care-l admiram. Mi s-a rspuns:
- Scrie. A scris peste 70 de pagini pn acum.
- Scriind att cred c e o greseal, am rspuns.
La comunisti trebuie s fii scurt. Cci cuvintele tale le
interpreteaz cum vor ei si te leag cu ele. Pozitia lui e
aceasta: concesii totale pe toat linia n cele profane si
intransigent total n problemele religioase, cci pe el
nu-l mai intereseaz lumea. M-a mirat. De aceea, am
rspuns:
- Cred c e o pozitie gresit cci adevrul nu e
divizibil. M lepd de el ntr-o parte si-l apr total n alt
parte. Nu merge. Trim n veac, ntre oameni, chiar dac
suntem clugri. Nu putem sacrifica adevrul n ce
priveste unele persoane reprezentative ce au trit la noi.
Adevrul trebuie aprat si n ce-i priveste pe ei. Desigur,
cu mici concesii fcute n ce-i priveste, cci si ei au putut
gresi. Dar a-i denigra total e nedrept, e neadevrat si
nepermis.
Am auzit apoi c acest mare clugr a murit ca un
martir. Dup ce a scris mult i s-ar fi cerut: Acum declar
c nu exist Dumnezeu, c voi clugrii sunteti niste
ipocriti care nselati lumea", etc. S-a opus cu vehement.
Atunci l-ar fi bgat n niste grele constrngeri n care ar fi
avut un atac apoplectic si a murit. L-am regretat enorm.
Era nevoie de acest dulu" afar.
Mi-am zis n minte: pozitia lui initial a fost gresit.
Concesii totale pe o directie si nici o concesie pe alta. Nu.
Ci usoare concesii pe directiile din afara credintei, spre a
le da o umbr de satisfactie comunistilor n reeducarea
ce ne-o fac, si nici o concesie pe linia religiei. Dndu-le
comunistilor attea foi cu denigrri ale unor personalitti
politice, i-a pus pe comunisti s cread c e un om slab,
desi el era un titan, c-i pot cere mai mult, chiar totul. C
e un cal n care dac dai cu biciul, trage. El nu trebuia s
le dea prilejul s trag aceast concluzie. Ei au mers
282
psihologic si i-au speculat greseala. Altfel ei nu erau pusi
s-i fac acum mari constrngeri, mergnd pn la

ucidere, cci fceau acum reeducarea pentru eliberare.
Desi ministrul de interne era un imbecil si o brut, totusi
nu cred c el a dat ordinul ca cei ce nu fac mari concesii
s fie constrnsi pn la ucidere.
Pe de alt parte, rmnea un rol important si lui
Crciun, directorul temnitei la ora aceea, n interpretarea
ordinelor ce veneau de sus. El, dac era bun, putea gsi
prilejul, mcar acum la urm, s-si arate buntatea, s
dovedeasc c e om si nu o fiar. ns, dup ct se poate
deduce, el a dovedit pn la urm un pronuntat spirit de
constrngere. De aceea n reeducare au murit oameni si
nc de cea mai mare valoare. Sandu Tudor, marele
profesor si minunatul patriot Gheorghe Manu si poate si
altii nestiuti de mine.
Spre a desface pe legionari de iubirea si admiratia ce
o aveau pentru Cpitanul", Corneliu Zelea Codreanu,
conducerea temnitei s-a folosit de oricine putea influenta
defavorabil spre reducerea prestigiului si degradarea
acestui om minunat si erou exceptional. Astfel, marele
profesor de teologie, distinsul si inegalabilul dogmatist
Dumitru Stniloae a fost purtat s spun la gruprile
unde se fceau dezbaterile pentru reeducare c Corneliu
Zelea Codreanu n-a exercitat o influent att de
puternic asupra legionarilor si asupra societtii
romnesti prin tria si caracterul su, prin vitejia lui si
prin druirea aprrii patriei si neamului nostru, ci printr-
o vraj. El ar fi vrjit" oamenii.
Orict l-ar fi criticat pe Codreanu dusmanii lui n
trecut, nc nimeni nu-i descoperise calitatea de vrjitor.
Legionarilor nu le venea s cread c tocmai distinsul
profesor Stniloae poate s spun asa ceva.
E de presupus c asupra profesorului Dumitru
Stniloae se vor fi exercitat presiuni ca s obtin de la el
acest ajutor, cci profesorul, n decursul detentiei, a avut
tot timpul o tinut onorabil, corect si la nivelul pozitiei
sale de preot si profesor universitar.
Spre a ntelege just spiritul temnitei de la Aiud,
trebuie s spun c nimeni nu trebuia s se culce pe o
ureche, c dup ce a trecut prin aceste grele cercetri si
asupra lui s-a rostit o sentint judectoreasc, de-acum
si va face linistit pedeapsa. Nu. El putea intra oricnd n
anchete noi, grele sau chiar mai grele dect cele dinti.
tiu c un fruntas legionar de la Aiud era btut
sptmnal ca s devin informator. Aceasta s-a fcut
luni de zile fr rezultatele scontate.
Mi-amintesc de un tnr sergent n armat care
fcuse o greseal: o atitudine violent fat de un
superior abuziv. A fost adus la Aiud. Era pe timpul cnd
pn n 1 949 ne plimbam mai liber prin curte. Ce mi-a
spus el: dup ce l-a bgat n celular, l-a chemat Mares si i-
283
a propus s devin informator. A refuzat cu furie. Atunci
Mares l-a btut crunt. n nvlmseala luptei, cci Mares
l-a prins de piept nvrtindu-se, l-a izbit neintentionat pe
Mares de perete. De aceea btaia a fost crunt. Tnrul
n-a cedat. Dar i s-a spus: Te chem si dup-mas si ai s
vezi tu ce o s-ti fac dac nu-ti bagi mintile n cap."
Tnrul, nfricosat, m-a ntrebat ce s fac. Dup
mas avea o alt ntlnire si intra ntr-o nou prob". I-
am spus: Trebuie s rezisti neaprat. Te vor bate nc o
dat. i apoi te vor lsa n pace si vor spune: cu sta nu
merge. Pe aceast chestie nu vei mai avea grij. Altfel ti
vor cere s faci un angajament n scris c vei deveni
agentul lor si va trebui s dai informatii contra oricui,
prndu-i pe toti fr deosebire si te vor lega la gard. Te
vor bate oricnd nu te tii de angajament. Va fi vai de
capul tu. i compromis si btut. Ceilalti, ntelegnd c
esti informator, se vor feri de tine ca de un cine turbat.
Cnd te vei elibera vei fi fr nici o onoare. Nu vei fi nici
atunci liber: ti vor cere s continui si atunci cu
turntoria. Deci stai drept. Nu te pleca mrsavelor lor
propuneri. Suport frumos temnita, cu brbtie, cu
demnitate, cu cinste. E oribil s stai cu cineva n celul, s
sufere cu tine si pe urm s-l prsti si s-i faci ru. Asa
viata n temnit devine un iad, altfel ea poate fi si
frumoas. i apoi e si un mare pcat. Viata de celul
poate fi un prilej de curtire si ispsire, de meditatie, de
oprire de la niste frdelegi pe care le-ai fi putut face
afar, de nvtare a nfrnrii, de educatie a rbdrii. Din
ea poti s iesi mai bun dect ai intrat dac o ncepi cu
gnduri curate si cu dor de bine si fr s te nvoiesti
pentru lucruri necinstite.
Orice nvoial de felul sta s o socotesti ca si cum ai
fi dat mna cu diavolul. Esti crestin. Pentru tine s-a
rstignit
Hristos. EI te-a rscumprat n dar, nu te face rob
unor oameni netrebnici. Trebuie s fii mntuit."
i asa a fost: l-a chemat, a refuzat, i-a dat dou
palme si la scos afar, spunndu-i:
- Du-te-n mum-ta. Esti un prost. Nu stii s triesti!
Astfel de cazuri n-au fost izolate. Intrau n metoda lor
abuziv si cti nu vor fi czut pe drum, pierzndu-si
onoarea si sufletul...
REEDUCAREA
Momentul reeducrii a sosit n Aiud. Era si timpul.
Parc nu fuseserm reeducati destul n attia ani de
temnit cti au binevoit s ne dea cu prisosint
binevoitorii nostri!
Am nteles: eram ultimii ce mai eram n temnit
dintre cei din trile din sud-estul Europei si din toate
284
trile de sub crma Rusiei. Intrasem la ONU n 1955, dar
cu dou conditii mai importante:

1. Despgubirea societtilor strine ce exploatau la noi
petrol sau minereuri.
2. Eliberarea detinutilor politici. Despgubirile s-au
fcut imediat, ca o conditie prealabil. Dar noi am
ntrziat. Asta din pricina perfidiei sovieticilor.
Am nteles mai trziu c sovieticii au pretextat c n
Romnia e o stare prerevolutionar. Dar nimeni n
Romnia nu se mai putea ridica. Se terminase si rzboiul
n munti. Comunistii erau stpni absolui. Dar se temur
grozav de revolutia din Ungaria din 1956. Atrocittile ce
le fcuser ungurii cu comunistii lor ntrecuser orice
msur. Au fost de o slbticie barbar: au aruncat
femeile lehuze jos de la etaje, n spitale, cu copii cu tot.
Le-au tiat snii altora, le-au scos ochii, au tiat organele
genitale ale brbatilor si le-au bgat asa n femei. Au
tiat nasurile, n sfrsit, a fost ceva oribil. Pe cei ascunsi
n metrou i-au necat cu ap, ca pe sobolani.
Cnd Austria s-a eliberat de rusi si a devenit stat
neutru si acolo au avut loc rzbunri si atrocitti, dar
incontestabil mult mai mici.
Acum erau speriati grozav. i ca s nu se petreac
ceva asemntor la noi au amnat mereu eliberarea
detinutilor politici. Motivul strii prerevolutionare" de
la noi era o minciun gogonat. Nimeni nu misca. Atunci
ca s motiveze minciuna, au nceput n 1958-1959 noi
arestri si au adus n temnit ultimul val" de detinuti,
dup cum am mai spus, vreo 50.000. Apusenii au fost din
nou nselati: s-ar face destabilizare n Europa prin
eliberri n Romnia si lumea are nevoie de pace. Deci
amnri. Dar ct? Ad infinitum? Nu! Erau presati:
eliberati detinutii sau plecati de la ONU.
Dar nu trebuiau s ias afar detinutii necompromisi
si neverificati.
Reeducarea era mijlocul, pentru aceasta toti trebuiau
s se dezic. Toti s se lepede de ce-au fost, de ce-au
iubit, de ce-au adoptat, de ce au ales si aderat n lupta
lor.
i au nceput actiunile pentru reeducare. Toti,
grupuri de cte 100-200 de detinuti, trebuiau s treac
prin fata unui cvasi-tribunal de judecat ce judeca pe
fiecare. Toti puneau ntrebri grele si n fata tuturor
trebuia s te aperi si s te lepezi. Trebuia s se vad ct
de criminali au fost cei ce te-au condus si cei cu care ai
lucrat. Trebuia s apar c toti au lucrat mpotriva binelui
poporului ca niste dusmani ai lui. Numai comunistii sunt
adevratii prieteni si binefctori ai poporului, cci
numai ei au descoperit calea mntuirii si fac toate pentru
mntuirea lui. Trebuia s fii sincer, s nu minti, s nu-i
nseli pe binefctori".
Numai reeducat puteai intra n noua si nobila
societate comunist. Altfel nu meritai s iesi din temnit.
De aceea trebuia s fii cercetat n strfunduri, s nu
285
rmn ceva nedescoperit din relele ce ai gndit sau ai
fcut. Ca la botezul crestin: te lepezi de omul vechi ca s
devii o fptur nou", comunist. Trecutul era
turpitudine, reeducarea renastere. Reeducat, erai demn
s intri n noua lume ce se construia la noi acum de
comunisti.
Nu era fr riscuri cele ce spuneai. n aer plutea
amenintarea c ai putea fi nu btut, ci zdrobit dac nu
esti cinstit", dac esti perfid sau cum spuneau turcii,
hiclean".
i apoi, dup dezbateri mai lungi sau mai scurte,
dup ce ti-ai golit sufletul si te-ai lepdat de turpitudinea
trecutului zvrlind afar un lighean de lturi, trebuia s
dai o declaratie scris n care s consemnezi aceste
greseli ale tale si ale altora si s iei si angajamente de
activitate viitoare c vei fi credincios partidului si c te
vei ncadra cinstit n viata nou, contribuind si tu, prin
munca ta, la nflorirea patriei si progresul societtii
comuniste care trebuia s ajung multilateral
dezvoltat". Pentru c nu stiam ce este afar, au nceput
s aduc filme la care ne-au dus din timp n timp ca s
vedem orasele noi ce s-au construit, blocurile, muncitorii
fericiti", cmpul, animalele, psrile.
Vedeai vaci, o frumusete, oi de ras, variate spete de
porci, iepuri de cas, psri, toate o frumusete.
Vedeai productia agricol, culesul porumbului,
vedeai cartofi mari de o jumtate de kilogram, sfecl
furajer si comestibil, sfecl de zahr, morcovi etc.,
toate zarzavaturile. Dac te-ai fi luat dup ele ai fi zis c
n Romnia era o stare nfloritoare cum n-a mai fost.
Ni s-a artat si litoralul Mrii Negre de la noi. ntr-
adevr, o frumusete. Ni s-au artat si livezi ntinse de
pomi, meri mai ales, dar si de gutui, prune, fragi, toate
de cea mai mare frumusete.
Ne-au artat si constructii de drumuri chiar n munte.
Barajele, termocentralele, mari ntreprinderi industriale
erau ntr-adevr niste lucruri care artau un progres
material serios.
Era deci cu neputint s tgduiesti c n sectorul
material au avut unele frumoase realizri. Dar cu ce
sacrificii, cu ce imense pierderi n alte sectoare! Cu ce
exploatri nemiloase ale trii, ca ntr-o tar fr cini, din
partea rusilor! Dar viata oamenilor! Vai!
tiam de imensa greseal a comunistilor de la noi
prin secarea celor cinci lacuri mari din Brgan. Ce
destabilizare a pmntului patriei era rezultatul! Ce
dezastru ecologic! Cu ct inconstient vor fi ascultat
comunistii de la noi ndemnurile ruvoitoare ale
consilierilor rusi n aceast problem! Cci eu, din cele ce
am aflat, am dedus c toate ndemnurile rusilor erau spre
a face ru Romniei.
286
tiam ns ce dezastru moral era n tar n urma
materialismului ateizant pe care l-au introdus n cultura

si viata romneasc.
ntr-o zi la un film eram asezat tocmai n banca din
urm. Se stinseser luminile spre a vedea filmul. Cineva l-
a condus pe ntuneric la mine pe marele monah Ioan
Iovan, fostul duhovnic al Mnstirii Vladimirestii
Tecuciului. tiam c e n temnit, c e bolnav de
tuberculoz, c e la regim mbunttit si c mai toat
mncarea de regim o da altora, nct te miri cu ce
trieste. i admirasem activitatea de la Vladimiresti, desi
fusese att de contestat si chiar caterisit. Totusi l
admiram nc. i iat-l acum lng mine. Ne-am
mbrtisat fr s ne vedem. Apoi tot timpul am discutat
mpreun.
Mi-a descris pe larg toate marile si minunatele
ntmplri de la Vladimiresti. Acolo a fost cel mai mare,
cel mai puternic focar spiritual la noi, n perioada
comunist, pn la desfiintarea mnstirii n 1954.
Cu alt ocazie i-am putut vedea la reeducare, n bnci
si la plecare, pe Nistor Chioreanu, Nae Cojocaru, Mitu
Banea si pe multi altii. Cci uneori erau adunati cteva
sute de insi ntr-o sal unde directorul Crciun ne fcea
reeducarea si nu pierdea ocazia s ne insulte si s ne
umileasc. Atunci ne puteam vedea unii cu altii. Crciun
punea unele ntrebri la care ne provoca s rspundem.
Reeducarea continua cu altii, dar eu nu intram nc n
ea. Eram slbit cu totul. Mergeam greu din pricina
reumatismului meu accentuat. n ziua de 16 aprilie 1964
mi s-a deschis celula si Crciun a intrat n ea si m-a
ntrebat:
- Ce faci, Grebenea?
- Precum vedeti.
- Esti foarte slbit.
- Da, datorit regimului dumneavoastr.
- Vrei s iesi de aici?
- Da, ns nu depinde de mine.
- ns vrei s te scot de aici.
- Da, cum nu?
- Atunci f-ti bagajul.
Mi-am luat n grab gamela si ce mai aveam, am
fcut un semn discret de salut celor trei camarazi ce au
rmas n celul si am plecat.
Cu un mic grup, ne-au dus la grdina penitenciarului
unde se lucra agricultur pe un teren de vreo 17 ha.
287
Cunosteam grdina. Fusese mai mic, dar acum i s-au
adugat alte hectare. Drumul, desi scurt, a fost greu. Cci
eram slbit la ultima limit. Eram transparent. Dac te
uitai ntr-o ureche vedeai n cealalt.
La grdin mai era un grup de vreo sut cincizeci de
detinuti. ntre ei, ctiva preoti olteni. Cei sntosi lucrau
pentru semnturile de acolo, iar noi, cei foarte slbiti,
trebuia s stm jos, s lum <?>soare si s smulgem
buruiana, mutndu-ne din loc n loc.
M-am ntrebat: cum de Crciun s-a milostivit de mine
si m-a trimis la grdin tocmai cnd ajunsesem la limita
rezistentei fizice?
Mi-am zis c poate asa: Crciun e cstorit cu o fat
din Apoldul de Jos, judetul Sibiu, numit Gvozdea. Cu
fratele ei,
Moise, am fost coleg. si cu fratele ei Andrei, gazetar,
eram prieten. Ei vor fi ntrebat: ce sibieni sunt pe la Aiud?
i aflnd de mine vor fi spus cte ceva. Oricum, mna lui
Dumnezeu era cu mine.
ntlnirea de la grdin m-a pus n situatia s cunosc
lucruri noi si nebnuite de mine.
Iat ce mi s-a spus: ca si sectarii, preotii catolici
fceau o mare propagand ntre oameni despre
superioritatea lor. Astfel, ei spuneau c singura biseric e
biserica catolic si numai ea e biseric mntuitoare si se
ludau n tot felul: ba c numai n biserica romano-
catolic lucreaz harul divin, ba c rugciunile lor sunt
mai frumoase, ba spuneau c dup dezbinarea de
biserica catolic, n biserica oriental ortodox n-au mai
aprut sfinti, fiindc harul lui Dumnezeu nu mai curgea n
ea.
Sau stiau ce s-a ntmplat si atunci minteau, sau nu
stiau si atunci ddeau dovad de incultur si lips de
informatie, cci Sfnta Filofteea de la Curtea de Arges,
Sfnta Parascheva de la Iasi au aprut dup desprtirea
Bisericilor, dup schisma din 1054. Iar sfintii rusi au
aprut dup aceea. O frumoas rugciune a Sfntului
Efrem Sirianul, plin de precepte morale, era prezentat
ca fiind a sfntului Toma D'Acquino. Oamenii erau
derutati si li se prea c au dreptate catolicii.
- De ce nu rspundeti, spuneau. V e fric de ei?
Ori poate noi nu avem dreptate.
Era, deci, nevoie de unele lmuriri si, deci, de unele
rspunsuri. Dar dezbaterile religioase erau interzise n
Aiud.
Ortodocsii, cu toate riscurile, s-au hotrt s
rspund acestei neloiale propagande catolice.
Protopopul Nicolae Tudorache de la Trgul Ocna a
spus:
- Rspund eu singur. Cred c voi putea face fat:
sunt btrn si dac ne prinde, s sufr eu, si nu voi.
n fata unei asistente de aproape 200 persoane - cu
msuri de paz-, n dou rnduri, s-a fcut dezbaterea.
Trei doctori de
288
Roma discutau cu protopopul Tudorache. Acesta
cunostea ebraica, greaca, precum si limba francez, si

german si latin. Repede pe linie dogmatic catolicii au
fost nvinsi total: a fost o mare surpriz. Nu le venea
oamenilor s cread. Preotul Tudorache i ducea asa: iat
textul grecesc, iat cel ebraic, iat cel latin, s-i nfunde.
Apoi i-a luat pe linie liturgic:
- Cum mprtsiti dumneavoastr poporul?
- Cu o singur spet, au rspuns. Dar dumneavoastr
cum v mprtsiti?
- Cu ambele spete. Adic att cu pinea prefcut n
trupul Domnului, ct si cu vinul prefcut n sngele Lui. i
de ce dumneavoastr luati ambele spete, iar poporul
numai una? De ce faceti aceast deosebire?
- Fiindc noi avem alt demnitate dect poporul.
- Dar de ce mai spuneti: beti dintr-aceasta toti",
dac nu le dati s bea la toti? Cum de clcati cuvntul
Domnului?
Atunci unii catolici ce ascultau si nu stiau cum e
mprtsania la ortodocsi le-au reprosat ei nsisi preotilor
lor spunnd:
- Cum de ne dispretuiti pe noi?
A fost o nfrngere deplin a catolicilor si aici... i toti
sau lmurit. i ortodocsii spuneau:
- Bine c ne-ati lmurit, c papistasii fceau o
propagand cu atta convingere, nct ne gndeam c ei
au dreptate.
Am inserat aici aceast dezbatere pentru c
fanatismul catolic si spiritul lor prozelitist s-a desfsurat
si n temnit cu violent si fr scrupule, uitnd c aici
toti trebuia s fim uniti, s uitm deosebirile dintre noi si
s cutm ce ne poate apropia.
LA GRDIN N CONTINUARE
Hrana la grdin era ceva mai bunisoar, completat
cu morcoviei ce-i scoteam de la plivit straturile. Erau
minunati.
Soarele-mi pria, nu era prea fierbinte si-mi era
necesar. Dar m dureau cumplit picioarele; eram
reumatic tot. Un kilometru l puteam strbate de-abia
ntr-o or. Eu, care fcusem ca militar 21 de kilometri n 3
ore, cu echipament de rzboi n spate. A nceput a mi se
da niste injectii pentru reumatism.
S-au tiat doi porci aici pentru hrana noastr. Am
cerut unui inginer prieten cu doctorul s-mi dea putin
spirt medicinal, s-l amestec cu fierea porcilor pe care o
luasem eu. Doctorul a refuzat, de team c voi bea acest
amestec. Atunci i-am explicat c numai m ung cu
aceast fiere. i mi-a dat. L-am amestecat si dup cteva
zile m ungeam cu el. Mi-a ajutat mult. Doctorul mi-a
spus c niciodat n-a vzut o vindecare de reumatism
289
mai rapid n cei 1 0 ani ai lui de practic medical. I-am
spus c expunerea la soare dup ungere a ajutat
tratamentul.
Slbirea mea era att de mare, nct mica
mbunttire a noilor conditii n care eram abia se
observa.
Se fceau si aici sedinte pentru reeducare. Am luat si
eu parte la ele si m miram ct de mult trebuie s te
njosesti. ntrebrile ce se puneau erau grele, fr mil si
necruttoare. M gndeam si eu la clipa cnd voi intra n
reeducare. Eram cam ngrijorat. Dar examinnd lucrurile,
mi-a disprut orice team. Va trebui s trec si acest mare
prag si va trebui s-l trec frumos. Iar dac situatia va
cere, s fiu pregtit s mor frumos.
Desigur, mi ziceam, vor trebui mici concesii, dar nu
fundamentale. Voi afirma sinceritatea cu care am pornit
pe drumul politic, lipsa unor atitudini egoiste si
dragostea de tar ce m-a nsufletit tot timpul n actiunile
mele politice, si voi spune: doctrina legionar n-a fost
confirmat istoric, deci drumul pe care am mers a fost
gresit. l voi prsi si voi cuta s m ncadrez n noua
societate cu aceeasi cinste, seriozitate si corectitudine cu
care am lucrat pe directia legionar. Rog juriul s nu-mi
conteste buna credint cu care am pornit la drum n
cmpul politic. Astfel de gnduri frmntam n inima
mea.
De la grdin se vedeau trenurile trecnd. Priveam la
trenurile de persoane. Oamenii ne fceau semne cu
mna c vom pleca. Aceste semne erau tot mai dese si
struitoare. Unii chiar strigau: Veti pleca acas! Era un
curaj acesta. Deci unii riscau strignd. Dar poate aveau
pe cineva la Aiud si voiau s-l ncurajeze.
Ne ncredintam astfel c reeducarea nu era o fars:
ncercarea de a ne compromite prin declaratii umilitoare
si apoi ele s fie degeaba, fr nici un rezultat bun pentru
noi. Nu, era ceva real acum. nselarea de alt dat nu mai
mergea la acest moment.
Un preot oltean mi-a dat o stire foarte important.
Presedintele Americii, John Kenedy, a fost ucis. i el era
pentru mine, n lipsa de informatii, mare sperant. Dar
ceea ce m-a surprins mai mult nc a fost comunicarea c
n presa american s-ar fi spus: Prindeti trdtorul
oriunde l veti gsi, el e domnul Kenedy, presedintele."
Nu mai ntelegeam nimic. Era oare posibil? Un presedinte
american trdtor?
tiam de organizatia american Ku-Klux-Klan,
organizatie ce functiona acolo perfect, membrii ei
necunoscndu-se unii cu altii, lucrnd n secret. n era
putea s fie si seful Securittii si orice persoan suspus.
Ea supraveghea desfsurarea vietii americane si
intervenea dur si necruttor cnd cineva primejduia tara
sau poporul american. Mi-am zis: probabil c uciderea se
datoreaz acestei organizatii secrete si de temut.
290
Dar pentru noi, detinutii din Romnia, toate acestea,
trdare si ucidere, nu dovedeau nimic bun.

Luam parte n continuare la sedintele pentru
reeducare. Ele se tineau seara, dup munca din grdin si
cin. Nu puteai lipsi, erau obligatorii. Aici ns nu venea
Crciun sau vreun nlocuitor al lui. Ele erau pe seama
noastr, a detinutilor. Le urmream cu tristete. Unii, ca s
scape, declarau, grbiti, multe, recunosteau toate relele
care li se puneau n crc si erau absolviti. Mi-am zis: Eu
nu voi putea face asta."
ncolo, luam aer curat, soare, cteva mici verdeturi.
M ntremam lent.
Nici o lectur nc. Nici o scrisoare. Din ianuarie 1 949
nici o comunicare n scris cu nimeni. Am auzit c unii,
rara avis, au primit permisiunea s scrie cte o carte
postal. O mare favoare. Eu ns nu m asteptam, la asa
ceva.
Mi s-a dat s citesc o carte: O excursie n viitorul
comunist". Cartea era de propagand, toate erau privite
sub cele mai frumoase culori si perspective. Ea mi-a adus
aminte de un cntec ce-l cnta un militian singur la min
la intrarea n galerie. El se vede c fusese prizonier n
Rusia si nvtase cntecul rusesc: Mare si frumoas esti
scumpa mea tar, ntinderile tale sunt nemrginite; esti
bogat, cmpiile tale sunt mnoase, rurile tale sunt
pline de peste. Btrnii sunt cinstiti la noi, suntem liberi
si trim fericiti." Ce ironie! Triau fericiti"! Ah! Miselie
omeneasc! i bietul om credea poate c e tocmai asa.
Iat cum se nseal oamenii simpli!
Mi-amintesc de spusele unui ofiter care fusese
prizonier n Rusia si scos fortat la munc. El a atras
atentia nacialnicului (supraveghetorul la munc) rus, c e
prea zdrentros si de ce umbl asa. Iar acesta a rspuns:
- Noi trebuie s mai rbdm, cci noi trebuie s-i
tinem pe francezi si pe englezi, si pe americani si pe altii.
Uite aici cutiile astea de conserve, pe acestea noi le
trimitem n America, c n-au ce mnca.
Erau cutii de conserve trimise de americani rusilor
mpreun cu alte alimente, munti de cutii de conserve, si
material de rzboi prin asa-numitul Contract de
mprumut si nchiriere" de 11 miliarde de dolari. i acum
conductorii rusi le spuneau oamenilor c ei ajut si dau
de mncare americanilor.
Asistam la dezbaterile de la reeducare, dar am
refuzat s pun vreo ntrebare cuiva. Consideram c
aceasta ar fi fost o mpovrare si nu voiam s-o fac.
Unii, trecuti prin reeducare, mi ddeau sfaturi cum
s m comport la reeducare. Foarte binevoitori, se
temeau c nu voi scpa usor. tiam si eu c nu voi scpa
usor, dar nu m temeam deloc. Din clipa n care
examinasem problema si m hotrsem cum s fiu, o
liniste deplin s-a asezat n sufletul meu. Asteptam fr
emotie.
291
ntre cei pe care i-am vzut n perioada reeducrii i-
am vzut pe unii sibieni, ntre care Mitu Barca, cumnatul
lui mai tnr Bnda si altii. Ei trecuser prin reeducare si
acum erau simpli spectatori sau se artau prezenti prin
ntrebri.
Pentru unii ce intrau n sedinta de reeducare era de
ajuns. Se lepdau repede de ce au fcut si att. Pentru
altii era mai greu, trebuiau mai multe sedinte si acestia
trebuiau cercetati bine ca s dezvluie tot si s nu
rmn ceva ascuns din gndurile lor. Apoi ei trebuiau
s-si ia angajamente scrise de viitor.
Acum urma s intru si eu.
M ntrebam: trebuia s ajung eu si altii aici? Trebuia
s ne gsim n temnit attia legionari cnd au venit la
putere comunistii ?
Acest om, Antonescu, att de mare si de admirabil n
multe privinte, ct de nedrept a fost cu legionarii! Dup
rebeliune el a dat cele mai draconice legi mpotriva lor si
oamenii lui i-au urmrit cu o furie cu totul nejustificat.
n furia lui nesocotit si oarb, dup rebeliune, el,
omul ce dorea a fi drept, a dat cel mai nedrept decret-
lege: condamnarea legionarilor fr drept de apel, lucru
ce a dus la cele mai mari nedreptti. Dup decapitarea
mrsav a legionarilor de ctre Armand Clinescu -
chiorul, acum Antonescu fcu a doua decapitare a lor. Ce
tragedie!
n alte conditii, multi legionari ar fi fugit n Apus si ar
fi sporit emigratia, lucrnd acolo pentru Romnia.
Probabil acolo m-as fi gsit si eu.
Nenorocul lui Antonescu si al multora, al nostru, al
celor ce fuseserm legionari si acum trebuia s ne
lepdm, a fost Eugen Cristescu, seful serviciului secret.
Acesta nu i-a fost un subaltern loial. Despre legionari i-a
prezentat voit un tablou fals si rsturnat, spunndu-i c
legionarii pregtesc uciderea lui Antonescu, tocmai cnd
nimeni nu se gndea la asta. i e greu de presupus c pe
cnd n tar se pregtea doborrea lui Antonescu, el,
Cristescu, s nu fi simtit nimic. Cred c a simtit dar nu i-a
fost loial lui Antonescu si nu l-a anuntat. Sau a fost un
incapabil? nselarea sefului su a dus la nselarea trii si a
produs un ru general: a permis un 23 august 1 944 cu
urmrile lui dezastruoase pentru noi toti. Orice alt iesire
din rzboi dect cea de la 23 august 1 944 ar fi fost cu
mult mai bun pentru tar, ca si pentru legionari.
S ne reamintim rspunsul dat de Molotov (rspuns
comunicat mie de Ghit <?>Popp ce a fost reprezentantul
trnistilor la semnarea armistitiului la Moscova) celor
patru delegati ai partidelor din Romnia cnd acestia au
ntrebat:
- De ce lui Antonescu i-ati pus conditii mai
favorabile dect nou, care suntem cu dumneavoastr?
- Fiindc el era tara, iar voi sunteti aventura.
n urma acestei aventuri, iat, eu a trebuit s fac mai
bine de 22 de ani de temnit n conditii din cele mai
292
grele, si acum, supravietuitor al miilor de morti dintre
camarazii mei si ai altora, o s stau n fata cererii unei

lepdri de tot trecutul meu politic ca s m eliberez. Nu
e aceasta o dram? Dup mari suferinte ani ntregi s te
frngi acum n dou...
Momentul intrrii mele n reeducare a fost cu trei
sptmni nainte de eliberarea mea, ce s-a fcut de la
Aiud n ziua de 28 iulie 1964.
A fost un moment greu si dureros.
edint, seara. Mi s-au pus o seam de ntrebri la
care am rspuns cum s-a putut mai bine, adic sincer. Am
spus:
- Am intrat n Miscarea Legionar pentru c avea
cel mai mare nivel moral si spiritual din Romnia. Un
eroism al membrilor ei m atrgea. Am intrat n 1936
atras de prestigiul si de vitejia pe care o observam ia unii
din membrii ei.
Tineretul n acei ani se ndrepta spre Miscarea
Legionar si atunci m-am ndreptat si eu spre locul n
care intrau cei din generatia mea. Asa era timpul, asa
judecam. N-am avut nici un fel de gnduri de mbogtire
sau vreun dor de nltare prin politic. N-am avut fapte
eroice, am fost un legionar modest. Nam cunoscut
personal pe Corneliu Zelea Codreanu, cci nu fcusem
nimic deosebit ca s m cheme. Iar eu nu m-am dus s-l
vd tocmai pentru c nu fcusem nici o fapt mai
important ca s pot s m duc s o raportez. Modest
fiind, n-am jucat nici un rol important n Miscare si n ea
am lucrat cinstit si cu tragere de inim fr vreun interes
meschin si fr egoism. Am lucrat cu gndul s ajut pe
muncitori si pe tot omul din patria noastr. Constiinta
mea e linistit pentru tot ce am fcut si nu gsesc ceva
s-mi imput n chip deosebit.
Greseala mea, dac e s-o numesc asa, e c nu am
sesizat faptul c timpul nu va confirma directia pe care
m-am asezat n actiunea mea politic. Deci n-am fost
destul de destept. Dar n-as vrea s mi se conteste buna
credint.
O avalans de ntrebri mi s-au aruncat, cu multe
ascutisuri dureroase, mai ales de ctre cei ce nu erau
legionari. Cci conducerea lansase ideea c se ntrzie
eliberrile din temnit fiindc unii nu sunt reeducati si nu
privesc cum trebuie reeducarea.
Iar cel ce conducea dezbaterile, un avocat din
Bucuresti, m ntmpin cu aceste cuvinte:
- Tocmai aici e rul, c domnul Alexandru Drghici
contest c legionarii au fost de bun credint cnd au
activat ca legionari.
- Acesta e un lucru foarte grav, am zis. Dar cnd si-a
exprimat domnul ministru de interne aceast opinie? Cui
a spus-o? Cine a auzit-o?
- Asa stim noi c e prerea dnsului.
293
Nu cred c dnsul, cu inteligenta dumisale, judecnd
-
lucrurile, a putut ajunge la aceast convingere. Cred c e
un zvon nentemeiat si iat pentru ce: n convorbirea ce
am avut-o n Aiud n 1945 cu domnul Gheorghe Apostol,
domnia sa a spus: Cu privire la dumneavoastr,
legionarii, ati fost lupttori ca si noi, dar pe alt linie,
lupttori cinstiti pentru o idee. Ati fost idealisti, de aceea
vom face alegeri n martie viitor, le vom cstiga si v vom
elibera". i domnul Apostol era o persoan mai influent
n partid dect este acum domnul ministru de interne. Ar
trebui s vin s ne spun care e opinia domniei sale
despre noi. Dar, indiferent de orice opinie a altora, eu
spun c am fost de bun credint n tot ce am fcut si ca
mine au fost si ceilalti.
Am rspuns linistit la fiecare ntrebare ce mi s-a pus.
i seara s-a nchis sedinta urmnd s continue a doua zi.
A doua zi dimineat m-am dus la camaradul care
conducea sedinta si i-am spus:
- Suntem siliti s facem aceste sedinte de
reeducare. Trebuie s le facem. Dar n-ar trebui s le
facem ntr-o manier ca si cnd am fi dusmani ntre noi.
Ne desolidarizm, dar s nu ne njosim la limita extrem.
Recunoastem c ne-am nselat, dar nu am fost de rea
credint, si dnsul s fie ntelegtor, ca sedintele de
reeducare s nu devin un iad, ci o golire de un continut
ce nu mai merge astzi. i am plecat.
Seara la sedint mi-a imputat c nu sunt sincer, c am
ncercat s-l corup, c sunt perfid si necinstit.
- Noi trebuie s dm dovad c nu mai suntem ce
am fost, c ne-am schimbat total, c mprtsim ideile
comuniste. Dar printele Grebenea nu e sincer si a
ncercat s-mi ntind o curs, s m corup... Cred c
trebuie s-i dm o lectie dintre cele mai usturtoare: o
btaie bun, ca s tin minte.
Asta m-a nfuriat la culme si m-a aprins, cci eu nu
ncercasem s-l corup, ci numai s-l fac s nteleag s o
lase mai moale" si s nu forteze lucrurile la extrem, s nu
produc rni prea mari sufletesti prin pretentiile lui prea
mari, si ntrtat, am nceput s strig:
- in s precizez c n-am ncercat s-l corup pe
domnul X (cci i-am uitat numele). Dnsul m-a nteles
gresit. Am vrut s-l fac s nteleag c trebuie s fim mai
umani si mai ntelegtori si s nu aprem ca niste fiare ce
vor s se sfsie una pe alta. i dnsul, nentelegnd, v
recomand s-mi dati o btaie sor cu moartea. in s
spun c nu mi-e fric de nici unul din cei care sunt aici si
nici de toti laolalt. La starea de slbiciune n care m
gsesc o btaie bun m-ar trece repede dincolo de pragul
acestei vieti, scpndu-m de necazurile temnitei. ns
recomandarea domnului X n-ar corespunde intentiei
celor ce au programat reeducarea. Ei vor s apar c e un
act liber si nu cu constrngeri si cu victime fcute nu de
Administratia temnitei, ci chiar de detinuti.
294
Pe de alt parte, noi am fost prezentati ca niste
oameni btusi, sngerosi si criminali si prin ceea ce a

recomandat dnsul numai bine am da dovad c suntem
asa, cum pe nedrept am fost descrisi. De aceea, noi nu
trebuie s dm dovad de violent care ar compromite
att Administratia, ct si pe noi nsine. De ce s nu fim
ntelepti, moderati si cuminti?
Toti s-au linistit si nimeni n-a srit asupra mea. Dar
unii au intervenit:
- Dar crimele de la Jilava nu arat c legionarii erau
niste criminali?
- Nu! Am zis. Trebuie s tinem cont de toate
mprejurrile n care s-au produs si de cei ce le-au fcut.
Dar iat ce mi-au spus niste fruntasi comunisti: Dac e
s v felicitm pentru ceva, sunt crimele de la Jilava. Cei
ucisi au fost niste brute: v-au ucis pe dumneavoastr si
ne-au ucis si pe noi. I-ati avut n mini si dac nu-i
ucideati, ddeati dovad c nu sunteti lupttori. i acum,
v ucideau mai departe si pe dumneavoastr si pe noi."
Dar dac asasinatele de la Jilava nu sunt o dovad c
legionarii sunt niste criminali, nu nseamn c eu le
aprob. Ele sau fcut n mprejurri speciale. Antonescu
voia s-i ia pe cei nchisi, legionarii se temeau c vrea s-i
fac scpati si de aceea i-au ucis. Ei erau n cercetrile
justitiei si cercetrile se tergiversau dup anume
interese. De aceea s-a iesit din normal. Normal ar fi fost
ca ei s fie judecati. Dar, afar de doi-trei, toti ar fi fost
condamnati la ani grei de nchisoare, iar unii la moarte.
Au urmat multe ntrebri cu discutii foarte aprinse.
Unii prieteni mi spuneau:
- Vezi ce ai fcut, printe? Dac n-ai recunoscut
imediat greselile noastre, dac nu te-ai dezis imediat, s
vezi ce ai s ptesti. O s fie greu.
i a fost greu. Dezbaterile au durat dou sptmni,
seara, foarte aprinse. Att de aprinse, nct unii
cunoscuti si chiar unii prieteni mai tineri se fereau s m
mai salute. Mi-au spus mai trziu c le era fric s m
salute ca s nu-i ia la ochi.
Dup ce au fost dezbtute toate greselile noastre cu
Iorga, Madgearu, Duca, rebeliunea si toate celelalte care
erau considerate crime sau frdelegi, mi s-a cerut s
denigrez celelalte partide din Romnia si mai ales pe sefii
lor. Dar eu am refuzat s fac atacuri mari, ci am spus cam
asa:
- Binenteles c nici ele n-au fost desvrsite,
precum nici sefii lor. i ele, si noi toti am avut defecte mai
mult sau mai putin mari. Dar numai specialistii n
problemele lor le pot cunoaste... n linii mari toti am fost
cu lipsuri si necorespunztori. Toti avem n trecutul
nostru greseli de tot
felul.
- tim c Corneliu Z. Codreanu a ucis si a ndemnat la
ucideri. El este un criminal. Recunosti aceasta?
295
C a ucis pe Manciu, stiu, am rspuns, c a dat
-
ndemnuri pentru ucidere, nu cunosc. Dar pentru ucidere
a fost dat n judecat si a fost achitat, deci justitia care l-a
judecat nu la considerat criminal. Ea care a judecat toate
mprejurrile n care el a fcut crima. Deci, dac justitia
nu l-a considerat criminal, de ce s-l considerm noi
criminal? Dac e s stabilim unele lucruri, atunci trebuie
s le stabilim cum au fost si cum le-au cunoscut si
apreciat cei ce au fost martorii lor.
- Iat! Unii fruntasi legionari au plecat n Spania si au
luptat contra comunistilor si Mota si Marin au murit
acolo n lupt. Nu e vinovat Miscarea Legionar pentru
acest lucru?
- Ei au plecat dintr-o initiativ ce le-a apartinut lor
personal si rspunderea pentru plecarea n Spania le
apartine lor personal.
- i Miscarea n-a fost de acord?
- Ba da, a fost de acord, cci altfel i putea opri s
plece.
- Deci Miscarea a gresit admitnd aceast initiativ
particular a celor ce au plecat n Spania.
- Dac ea a fost o greseal, ea e deci o greseal si a
Miscrii si a celor ce au plecat. Dar oare e real o
greseal? Cine o stabileste?
- Dar dumneata cum consideri actul acesta?
- Prerea mea e irelevant n aceast problem.
Important e ce au crezut ei cnd s-au dus s lupte. Iar ei
au spus de ce pleac la lupt: se trgea cu mitraliera n
obrazul lui Hristos", a spus Ion Mota. Cum puteam
rmne indiferenti?" Deci credinta n Iisus Hristos i-a
determinat s plece.
- Bine! Dar dumneata esti de acord cu actul lor?
- Fr ndoial, nu-l pot reproba, cci si eu sunt crestin,
si nc preot. Dar ca s-l pot aprecia just si deplin ar
trebui s cunosc mult mai mult. Dar, nc o dat: prerea
mea nu schimb cu nimic situatia care a fost.
- Te mai consideri legionar?
- Nu! Nicidecum.
- Mai tii la ideile legionare?
- Nu!
- Recunosti c ati fost niste banditi?
- Nu! N-am fost condamnat pentru aceasta si nu mi-
am nsusit niciodat o psihologie de bandit.
- Toti ati fost niste banditi! strig un ins nelegionar,
necunoscut de mine, si acum, n loc s recunoasteti, v
ncptnati s v aprati; v stiu eu, sunteti niste
criminali. Recunoaste, printe, c si dumneata ai fost si
esti un criminal.
- Nu te supra, domnule, nu te cunosc. Dar ntelege c
eu si alti legionari ce se gsesc aici n-am fost condamnati
296
pentru crime, ci pentru idei, pentru deosebirile de
vederi. Noi nu avem condamnri de drept comun.

Suntem detinuti politici. Cum as putea recunoaste atunci
c sunt un criminal?
- Sunteti detinuti politici criminali si dac nu
recunoasteti ne mpiedicati pe noi s mergem acas s ne
vedem familiile.
- Dar, omule, ntelege c aici nu e vorba de ce stii"
dumneata sau de ce crezi" dumneata, ci de ce suntem"
de fapt. Noi n-am avut procese penale. Dac eram
criminali am fi avut procese de drept comun si am fi fost
condamnati ca si criminali. Dar nu a fost asa. Am fost
condamnati ca detinuti politici, cum probabil ai fost si
dumneata, din moment ce te gsesti aici. Ce valoare ar
avea afirmatia mea c sunt criminal, din moment ce din
sentint rezult altceva?
Dar ntrebrile veneau cu duiumul. Dou sptmni
de ntrebri si rspunsuri, ntrebri grele la care am
rspuns cum s-a putut. Binenteles, cu unele concesii. Nu
puteai trece prin aceast baie" fr s te murdresti.
Totul era s nu te murdresti att ca s nu te mai poti
spla cu toate apele. i acest lucru, ntr-adevr, nu s-a
ntmplat. Dar ncolo, mnjit" am fost.
O ntrebare perfid, de o rutate extrem, mi-a pus-o
un preot catolic", Biro, trecut la ortodocsi, ntrebare la
care era foarte ru si dac rspundeam pozitiv si dac
rspundeam negativ. M-am mirat c s-a putut gsi o
astfel de ntrebare Am evitat rspunsul astfel:
- Domnilor, am zis, aici trebuie s nvtm s fim
onesti si loiali, dar dnsul, neloial, a aruncat n mine un
cutit pe la spate. De aceea nu-i voi rspunde". i nimeni
n-a struit s-i dau un rspuns.
Mai trziu, n 1982, l-am descoperit n Ruseni-Neamt.
Avea sotie, cci pentru ea trecuse la Biserica Ortodox,
dar n-avea nici un copil, cci se cstorise trziu cu
femeia sa, cnd nu mai putea avea copii. Dar el mintise
c-mi cerea un rspuns greu ca el s poat merge s-si
vad pe cei opt copii ai si. i cnd colo, am constatat c
n-avea nici unul.
Iat de ce calitate erau unii detinuti politici! Ei n-au
putut fi altfel cnd au intrat n temnit . i, dac temnita
nu i-a nltat si nnobilat, ei au iesit afar stricati", asa
cum au intrat.
- Declar c nu exist Dumnezeu. Toat dezvoltarea
stiintei arat acest lucru. C dumneavoastr popii ati trit
n ignorant si incultur si ati spus poporului c exist
Dumnezeu ca s-l exploatati si s-l tineti n prostie si
ntuneric. Astzi religia joac un rol antisocial. i ca s
intrati n pas cu vremea dumneavoastr, voi popii trebuie
s v deziceti. Religia a apartinut epocilor de ntuneric.
Acum e epoca stiintei, etc. Tot felul de cuvinte mari. Dar
cu ct erau mai mari, cu att erau mai mincinoase si
nedrepte.
297
Domnilor! S nu ne nselm! S ne lmurim:
-
admirm stiinta si admirm credinta. Ele merg mn n
mn. Cu stiinta cucerim lumea si tainele naturii. Cu
credinta ne nnobilm sufletul si ne facem virtuosi.
Religia ne nvat s iubim, s fim rbdtori, blnzi, drepti,
harnici, binevoitori, curati cu inima.
Domnul Iisus Hristos a spus: Eu sunt lumi-na lumii".
El a ndemnat la cunoastere si la iesirea din ntuneric.
Preotii au fcut ce i-a nvtat El. Ei au luminat poporul si
i-au deschis perspectivele mntuirii. Hristos le-a dat
oamenilor un motiv de mare ncredere artndu-le c au
n cer un Tat atotputernic si bun. C toti oamenii sunt fiii
Lui. i, dac sunt fiii Lui, sunt frati ntre ei. i dac sunt
frati, ei trebuie s se iubeasc. Hristos a luminat lumea si
a scos-o din slbticie.
Religia e de nenlocuit, iar preotii sunt slujitorii ei.
Doborrea ei e doborrea omului, doborrea ei e
doborrea moravurilor, doborrea moravurilor e
distrugerea statului si iad pe pmnt. Atunci si crima e
justificat si orice frdelege. i nu numai justificat, ci
chiar cerut n numele binelui colectiv, cci dac nu
exist Dumnezeu totul e permis. i dac eu nu cred n
viata vesnic si nu m strduiesc s o cstig, atunci toate
patimile au drumul deschis si justificat si eu nu am nici
un avnt spre bine, adevrul si dreptatea nu mai au nici
un suport si nu mai sunt justificate.
De aici necesitatea religiei. Mai ales c nimeni n-a
putut dovedi neexistenta lui Dumnezeu, iar de existenta
Lui ne-au ncredintat Mntuitorul si toti sfintii si nteleptii
lumii.
Deci, ca s nu v nsel, declar c exist Dumnezeu si
c eu am crezut n El.
V rog s credeti c un preot, dac e cinstit, nu v
poate nsela declarnd c nu exist Dumnezeu.
Dumneavoastr vreti s ne reeducm, s nu mai fim
banditi". Ei bine, ar nsemna c sunt bandit dac, ca s
v fac pe plac, v-as spune c nu exist Dumnezeu. Iar
declaratia aceasta nu v-ar fi de nici un folos.
Multora li se pare c nu exist Dumnezeu pentru c
n-au avut experiente spirituale si pentru c au trit prea
lumeste.
Dac am tri cu gnduri mai nalte si mai putin
lumesti tot mai multi am vedea c Dumnezeu exist si c
e singura mare
Realitate. A spune c nu exist Dumnezeu fiindc nu-l
vedem sau nu-l simtim cumva cu simturile noastre
trupesti e o greseal. Cte lucruri nu se vd? i totusi
exist si recunoastem c exist. Existenta lor o deducem
cu precizie. Tot asa si Dumnezeu exist si existenta Lui o
deducem, dar avem si argumente peremtorii despre
existenta Lui, c Dumnezeu nsusi s-a descoperit
oamenilor si a vorbit despre existenta Sa si s-a numit pe
sine: Eu sunt Cel ce sunt"; adic El este Cel ce este", iar
noi suntem cei ce nu suntem" dect prin El si ct vrea El.
298
Dumnezeu se cunoaste mai mult prin credint si prin
dragoste. Dar azi stiinta a deschis un drum larg pentru

cunoasterea lui Dumnezeu. Fizica atomic vine cu
argumentri irefutabile, la care, pn la dezvoltarea ei de
acum, lumea n-a putut ajunge.
- Ce angajamente ti iei pentru viitor dac te eliberezi?
- Dar e nevoie de angajamente?
- Este!
- De ce? Cci eu cred c un angajament are valoare
dac eu sunt un om tare; dac eu sunt slab n-are nici o
valoare. Valoarea i-o dau eu.
- Trebuie un angajament - mi s-a spus - ca s fii legat
prin cuvnt de ce vei face n viitor, ca s-ti aduci aminte
c trebuie s faci ce ai spus si nu altceva. Cu alte cuvinte,
trebuie s mergi pe un drum stabilit pe care tu l alegi. i
aici, acum, cnd te-ai regsit, ti fixezi drumul.
- M angajez - am zis - s fiu cinstit, s lucrez pentru
binele Patriei mele, s ajut orice lucru bun ce se face la
noi. S nu pun bete n roate, s ajut omul si tara cu cel
mai bun gnd al meu si dor de bine. As dori s unesc
dou lucruri n actiunea mea: lucrul pentru Dumnezeu
prin slujirea sfintei noastre Biserici si slujirea Patriei prin
acte ce tin direct de ntrirea ei. Vreau s fiu n viitor un
crestin adevrat si un romn adevrat. Nu vreau s fac
ru nimnui, nici un ru, chiar dac mi-a fcut mie cineva
mult ru, nu-i voi rspunde cu ru, cci am depsit ura.
M simt liber n inima mea. i acum, cnd voi fi liber si
fizic, bucuria mea va fi deplin.
Mi s-a cerut apoi s dau o declaratie scris care s fie
ca o sintez a celor ce le-am exprimat pn acum.
Am scris-o. Este de patru pagini. Niste prieteni
licentiati mi-au zis c nu cred c o vor primi, adic nu m-
am dezis destul. Le-am spus c att le pot da.
Dar autoritatea a primit-o, a examinat-o, m-a privit
lung si, fr nici un cuvnt, a luat-o si a plecat.
Nu mi s-a cerut mai mult.
Eram deci reeducat". Educatia ce o primisem se
vede c nu era suficient, nici cei 22 de ani si jumtate de
temnit pe care o fcusem zi de zi. Dar trebuia s trecem
prin aceast umilint ca nu cumva mai trziu s ridicm
capul si s aprem ca niste viteji. Iar declaratia scris
trebuia s fie o dovad c te-ai lepdat de trecut si un
angajament c nu vei mai face greutti.
NTLNIRE CU PREOTUL BCUAN CONSTANTIN
CRIAN
O surpriz deosebit a fost ntlnirea cu preotul
scriitor Constantin Crisan, ajutor de comandant legionar,
scriitor de mare talent, prieten al meu din trecut, om de
o rar inteligent.
- Ce cauti aici, ntre oamenii cumsecade, perfidule? i-
am zis. Multe rele am auzit de tine. Explic-te. Cum de
299
esti aici? Ai devenit lichea? Spune. Ce rele ai fcut, cci
auzisem multe despre el.

- Mi, Nicolae, nu fi tmpit! M stii, nu te lua dup
gura oricui. Eram eu att de prost?
Mi-am zis: ca s nu m irosesc n temnit am s trec
la comunisti. ndemnul mi l-a dat prietenul meu evreu
Ilie Grimberg, avocat din Bacu. Dar am s fac, ct va
merge, tot binele ce se va putea face n noua situatie n
care m asez.
M-au fcut lector comunist la Bacu. Eram mai tare
ca prefectul comunist. Am nvtat bine doctrina
comunist. Fceam prelegeri. Ru ns, direct, n-am fcut
nimnui.
Se discuta n judet de organele judetene: trebuie s-l
arestm pe preotul cutare sau pe altcineva care a fcut
multe greseli fat de noi. Eu spuneam: ia s-l aducem aici
s vedem ce e cu el.
Cnd venea, n fata tuturor, l luam n focuri, fr
crutare. Apoi, mai trziu, l cercetam singur, discret.
- Ce-ai fcut? Acolo unde esti nu mai merge. Esti
compromis complet. Trebuie s te muti, altfel nu te pot
salva. Alege-ti un loc unde ti convine. El, mirat de noua
mea manier n care vorbeam, spunea:
- M mut acolo, e aproape de fratele meu.
- Bine, deci acolo te muti. S-a fcut. Fii atent,
pstreaz-ti ncrederea si tcere.
i discutam apoi cu comunistii din conducere: e un
pctos, a gresit, dar e o greseal mic. Nu putem lua o
msur prea aspr contra lui. Dar nici s-l lsm asa nu e
bine. S-l mutm. i-l mutam acolo unde am stabilit cu
el.
Cnd dup mutare l-am ntlnit, mi-a spus:
- Eram speriat, m socoteam pierdut, mai ales
cnd am auzit asprele cuvinte de mustrare ce mi le-ai
spus n fata prefectului si a celorlalti cnd m-au adus
arestat. Ah! Ce e si cu politica asta!
Cazuri ca acesta sunt mai multe. Ele sunt verificabile,
le poti vedea si tu dup eliberare. Trebuiau scpati bietii
oameni.
Pe tolomacii stia comunisti trebuia s-i nvt c
temnita este ultima solutie pentru un vinovat si ea
trebuie s se dea doar n cazuri extreme.
Omul e educabil, el trebuie pe ncetul introdus n
comunism. Mai gresim, ne corectm. Suntem oameni.
Am pierdut prea multi oameni n rzboi, nu trebuie s-i
mai pierdem acum cu usurint sau s le ruinm
sntatea arestndu-i prea usor sau punndu-i pe
drumuri. Omul e cel mai pretios capital". Cu cine s
aplicm sublimele principii ale lui Marx si Lenin si s
construim comunismul dac lum omul de acas si-l
condamnm sau l omorm? Ct mai putine victime! Ca
n rzboi, acela e general mare, care cstig luptele prin
iscusinta sa cu ct mai putini morti.
300
Trebuia s-i potolesc, cci era o tendint de-a aresta
pe cineva pentru orice fleac. Mai exist un umanism

comunist care cere o ntelegere a omului si oarecare
bunvoint si buntate. Trebuie s fim si severi, dar si
buni si generosi. Astfel de cuvinte le spuneam.
- i atunci cum ai czut si ai ajuns n temnit.
- S vezi, spuse. Am scris un roman Zbateri" si l-am
semnat cu pseudonimul Toma Sptaru. Romanul
cuprinde viata tranului romn ntre cele dou rzboaie
si conflictele ce le-au avut cu boierii. Romanul s-a
bucurat de un succes deosebit. Era publicat numai primul
volum, dar erau dou.
Partidul s-a sesizat: cum poate aprea un roman att
de bun semnat de un pop care e si legionar? i mi-au
cerut s publice ei ambele volume sub un alt nume, si s-
mi dea o rscumprare n bani. Eu am refuzat oferta si m-
au condamnat.
- i de cti ani faci temnit? am ntrebat.
- De sapte ani.
- Bine! Mncnd din pita asta amar, te-ai mai
reabilitat si tu si ti-ai mai rscumprat multe pcate. i l-
am mbrtisat. Cum s-au purtat la anchet? Cu bti?
- Nu! S-au purtat binisor. M ancheta un maior care
ntr-o zi mi-a spus:
- Hai s vorbim, printe, de la om la om. Pcat c n-ai
primit propunerile ce ti le-au fcut. Erau hotrti s te
bage la Academie. i acum nfunzi puscria. N-ai fost
destept. Eu am rspuns:
- Da! Se poate. Eu ns stiu prerea
dumneavoastr despre noi, preotii.
- Care e?
- Ne-ati bgat n dou categorii: unii tmpiti si altii
escroci. Tmpiti ar fi cei ce mai cred azi n Dumnezeu si n
valorile religiei dup ce, spun comunistii, sunt explicatii
stiintifice despre Univers si viat si nu mai e nevoie de
explicatiile mistice ale religiei. Iar escrocii sunt preotii
destepti ce nu cred, dar se fac c cred, ca s-si mentin
posturile si s se mentin.
- i dumneata unde te ncadrezi?
- Eu la tmpiti.
- Imposibil, printe, dumneata esti prea destept.
Dumneata te ncadrezi la escroci.
- Nu, nicidecum, c eu cred. Eu sunt la tmpiti. Dar si
noi v mprtim pe dumneavoastr tot asa: n tmpiti si
escroci.
- Adic cum?
- Tmpiti, cei ce dusi de propaganda comunist si
nchipuie si cred c nu exist Dumnezeu si c lumea asta
frumoas s-a fcut prin hazard, printr-un joc si
combinatie ntmpltoare a atomilor, desi, judecnd, si
cei mai simpli pot vedea c exist Dumnezeu. Escrocii
sunt cei ce nteleg c exist Dumnezeu, stiu c exist si
301
unii au si icoane ntr-o camer mai dosit, unde se si
roag, dar, dac vine cineva si ntreab: cum de le aveti?

Ei spun: e art veche pentru soacr-mea. Dar ca s-si
pstreze posturile sau ca s plac partidului spun c nu
exist Dumnezeu.
- i pe mine unde m plasezi?
- La escroci: cci din discutiile noastre deduc c
dumneata esti inteligent si e cu neputint s nu ntelegi
c exist Dumnezeu si c lumea nu s-a fcut la
ntmplare. Dar ca s-ti poti pstra postul si gradul, spui
c nu exist Dumnezeu.
*
Printele Crisan mi-a spus:
- Vino s-ti prezint un bun prieten al meu, minunat
preot, printele Vasile Dimitriu.
ntr-adevr, mi-a fcut o impresie excelent. Mult
credin si smerenie se vedeau la acest preot. La nivelul
lui era cu neputint s rmn afar si s nu intre n
temnit. Cci aprea ca un om fr viclesug.
Pn la eliberare, cu printele Costic am avut
ntlniri si convorbiri zilnice.
Ne-am ntlnit si dup eliberare de mai multe ori.
Mai nti a venit la Lunca Trnavei-ona, unde eram eu
preot, cu gndul s se mute n satul Pmade, sat lng
Lunca Trnavei, ca s fim aproape unul de altul. S-a
zbtut mult si cu tiprirea romanului su, dar n-a reusit.
Fiul lui adoptiv, Paul Anghel, comunist, scriitor de talent,
nu l-a sprijinit ca nu cumva s fie ru vzut. Astfel, a dat
dovad de slbiciune si c n-a fost un fiu bun.
Dup ce m-am mutat n Moldova, m-am ntlnit
deseori cu printele Crisan. Scrisese ntre timp dou
romane si dou piese
de teatru.
n 1976, fiind el pensionar si probabil fiindc venea la
mine s fac srbtorile Sfintelor Pasti si ale Crciunului,
am intrat cu el si cu printele Nicolae Pslaru ntr-o
anchet a Securittii ce a tinut sase luni. Eram luati de
acas si dusi cu masina la Roman sau unde socotea
Securitatea c e nevoie si tot ea ne aducea acas cu
masina. n acest timp ne fceam toate serviciile.
Am fost apoi prelucrati" toti trei de ctre colegii
preoti din protopopiat, ncepnd cu mine, la 26 ianuarie
1977.
Dar dup vreun an si jumtate s-a mbolnvit grav si
a mai dus-o asa vreo jumtate de an. Se plngea de mari
dureri de cap. De cteva ori l-am vzut, bolnav fiind.
Boala si moartea lui au fost pentru mine suspecte. Tot
asa si a sotiei lui dup cteva luni de la moartea lui, desi
era mai tnr cu 20 de ani ca el.
Se ngrijise s dea casa de la tar n dar unor
nsurtei, iar apartamentul de la Bacu a rnduit s fie
dat unor sraci si nu unei fiice sau fiului su Radu, si nici
nepotilor, care toti, spunea el, erau cu o bunisoar stare
material.
302
I-am spus n cteva rnduri, fiind ntristat c nu-si
poate publica romanul Zbateri"

- Nu-i nimic! Nu fi ntristat! Scrierile tale: nuvele,
romane, piese, sunt bune, frumoase, pretioase. Ele sunt
literatur si satisfac un orgoliu al tu. Dar cu ele s nu te
mndresti. Singura cu care te mndresti e Cntare
mntuirii mele", o lucrare n versuri din tinerete care
degaj o atmosfer profund crestin. Cu ea te vei mntui.
Ea e o pledoarie pentru tine la Dumnezeu.
Dormi n pace, printe Costache, suflet zbuciumat,
care dac intrai n Sfntul Altar fceai n fata Sfntului
Prestol trei mtnii la peste 70 de ani ai ti, cutremurat
de sfintenia altarului si de nimicnicia ta, care, murind, ai
acte de recuperare si milostenie pe care putini s-au
ridicat s le fac si le pot face.
ti pstrez un gnd pios si te nvlui ntr-o simpatie
prelungit.
Vntul btea n pnzele noastre si dup toate
semnele mpingea spre trm vasul pe care pluteam noi
detinutii romni. Plutise destul, gata gata s se scufunde.
Dar acum un vnt prielnic venit din Apus i umfla pnzele
si l mna spre trm.
Celor de la grdin, cu tot mai mult ndrzneal,
trectorii ne fceau semne c vom pleca acas.
Mai aveam noi oare cas? Nimeni nu mai stia de noi.
Eram niste morti vii. Din ianuarie 1949 nu am mai scris
un rnd, nu am mai primit un cuvnt de la cei dragi. Eram
uitati? Nu, cteodat si-or mai fi adus aminte de noi.
Mie, mort, cum s-a bnuit dup ce n 1949 hainele civile
fuseser trimise acas, mi vor fi fcut rugciunile de
pomenire. Altora, n aceeasi necunoastere, le vor fi fcut
rugciuni pentru sntate, ca s-i tie Dumnezeu", desi
unii demult erau morti. Cci administratia nu mai
obisnuia s mai anunte acas decesele. Numrul celor
morti era ns foarte ridicat, cam la 3-4 sute de mii. Asta
datorit faptului c la noi conductorii orbiti de
mplinirea doctrinei comuniste, aceast utopie
blestemat, au ajuns la o asuprire deosebit a oricrui
om ce li se prea c le sta mpotriv. Uitau c detinutii nu
au fost arestati spre a fi ucisi, ci spre a nu-i mpiedica s-
si mplineasc programul. Ei au ajuns la nebuna gndire
ca toti s dispar, dar fr s fie ucisi direct. Mintea lor
bolnav luneca spre conceperea necesittii crimei,
uciderii. Ct mai erau vii, se temeau de ei, de eventuala
lor rzbunare. Gresiser prea mult fat de acesti oameni
ridicndu-i de la casele lor, gresiser apoi tinndu-i prea
mult ntemnitati, gresiser apoi prea mult chinuindu-i
aspru printr-un regim dur si ucigtor.
De unde nainte acestia erau niste adversari", acum
ei erau niste banditi". i dac erau banditi, atunci ei
considerau c erau justificati s-i asupreasc. Iat cum
lunec omul din ru n mai ru. Voind s mentin si s
303
justifice primul ru, a trebuit s-l fac pe al doilea, al
treilea etc.
Iat, cutare detinut, la o inspectie cu mai multi
matadori, ceru s i se dea, pe banii lui, perie si past de
dinti. Care credeti c a fost rspunsul?
- M! Peria si pasta de dinti se d muncitorilor care
fac tractoare, case pentru popor, ea nu e pentru niste
banditi ca voi.
Deci omul detinut nu mai conteaz, i refuzi orice
mijloc de a se mentine ntr-o stare ct de ct civilizat si l
sugrumi lent. Iat ct de criminal devine comunismul, nu
n conceptii, care si ea trebuie combtut total pentru
rpirea liberttilor individuale, pentru propagarea
dreptului unui partid unic, pentru metoda ei
revolutionar - ci n aplicarea ei. De aceea trebuie s
dispar definitiv din lume aceast conceptie politic
aberant si profund criminal.
E de mirare cum un om ca Lenin, cu o logic
nenfrnt sa putut nsela att de mult si a putut crede c
poate aduce fericirea poporului rus si a lumii pe aceast
cale, rpindu-i liberttile. Pulsul liberttii e n fiecare din
noi si nu poate fi fericire fr libertate, cci o parte din
fericire st tocmai n aceast libertate. Ct ntuneric
trebuie s fi fost n inima lui bolnav, n sufletul lui ateu.
i urmndu-l cu sila attea popoare au intrat n
ntunericul ce curgea din mintea lui schilav din sufletul
lui nclinat spre diavolism. El si ceilalti corifei comunisti
au mbolnvit neamul meu si attea popoare ti le-au
mpins pe povrnisul mortii.
Alunecarea aceasta n gndirea comunistilor de la noi
de la conceptul adversar politic" la cel de bandit",
aplicat celor cu vederi deosebite de cele comuniste, s-a
fcut sub influenta rusilor, a consilierilor lor si a
propagandei comuniste mereu sustinute. Sufletul
romnului era cu totul refractar comunismului, mai mult
ca oriunde n spatiul ocupat de rusi. De aceea si
rezistenta a fost cea mai ndrjit si cea mai lung . S nu
se uite c luptele contra comunismului la noi n munti s-
au terminat abia n 1958, c Romnia era ocupat un
timp de un milion de ostasi rusi, c niciodat pn la
retragerea lor numrul lor nu a fost mai mic de 300.000,
c presiunea cea mai puternic din tot spatiul trilor
ocupate de rusi s-a fcut tot asupra Romniei si c jaful
cel mai mare si cel mai barbar s-a fcut tot asupra ei.
S nu se uite c metrul cub de lemn tiat l luau cu
rusii cu 5 lei iar fina de gru cu 30 de bani kilogramul
cnd valoarea leului era n scdere si inflatia ntr-o
naintare rapid.
Petrolul era furat fr vreo socoteal. Aici la noi au
ntrit rusii cea mai puternic securitate si cel mai strict
control. Pentru cine avea ochiul deschis s vad, rusii nu
voiau numai slbirea
Romniei ci distrugerea ei. Toate ndemnurile lor
date nou era cu gndul ascuns al lovirii Romniei. Nimic
304
nu era curat n tot ce ne ndemnau sau n ce ne
comandau a face.
Din nefericire au gsit si oameni nepregtiti s le
nteleag planurile mrsave si s le dejoace inteligent. Pe
cei ce i-au descoperit c se mpotrivesc i-au arestat si
ucis, iar ceilalti le-au executat ordinele. n aceast
privint cei ce au lucrat mai mult alturi de rusi pentru
slbirea Romniei, pe lng evreii din prima perioad de
guvernare comunist la noi, ce a durat pn n 1952 cnd
ochiul Moscovei la noi, Ana Pauker a czut mpreun cu
ministrul de interne, evreul Teohari Georgescu, si altii, zic
pe lng evrei, ungurii si tiganii au ajutat pe rusi la
destabilizarea si slbirea Romniei, cu o pornire
dusmnoas si nedreapt dintre cele mai mari.
Pentru tigani, la noi, comunismul s-a dovedit o man
cereasc: s mnnci, s furi, s nu lucrezi dect putin si
s fii elementul gata de a iesi n strad oricnd guvernul
dorea s doboare pe cineva sau s fac ceva ce avea n
plan. Iar pentru unguri, comunismul a dat prilejul s
asupreasc pe romni ntr-un chip crunt, fr rusine si
fr omenie, cci ei erau stpnii Ardealului, s culeag
pe fruntasii gndirii ardelene si s-i bage n temnite,
ferind pe fruntasii gndirii lor s fie arestati, iar n restul
trii le-a dat prilejul s saboteze actiunile de sustinere a
Romniei si de ridicare a ei. Cu exceptiile fericite si
destule poate, ei s-au dovedit cetteni neloiali Romniei
si mai mult dect att: dusmani ai ei. Tot ei au ncercat
otrvirea apelor ce alimentau orasele ardelene,
aruncarea podului de pe Somes n aer si alte acte
criminale si de sabotaj.
*
Evenimentele se precipitau. Secretarul ONU presa
Romnia s elibereze detinutii politici, altfel o va scoate
de la ONU, iar ea abia intrase n 1955 si dorea s rmn,
cci avea si ea de spus un cuvnt lumii. Fgduind
eliberarea n 1963, Romnia oprit de rusi, nu s-a putut
tine de cuvnt si atunci secretarul ONU a venit din nou n
Romnia cernd imediat eliberarea detinutilor politici.
Rusii cu uneltirile lor perfide nu se mai puteau
prevala de faptul c eliberarea detinutilor politici din
Romnia va duce la destabilizarea n Europa cum o
fcuser n toamna lui 1 958. Atunci cnd nimeni nu mai
misca n Romnia, ei ne-au silit s arestm degeaba vreo
50.000 de oameni, s le nsceneze rzvrtiri formidabile,
s le fac procese grele si cu sentintele acestea s mearg
rusii la ONU, s arate c la noi e o stare prerevolutionar,
si n consecint, nu se pot face eliberri de detinuti
politici. Atunci a fost cea mai josnic nseltorie rus, de
aceast dat nu fcut de Stalin, maestrul minciunii si
frdelegii, ci de Nichita Hrusciov, urmasul lui dup
scurta domnie de cteva zile a lui Malencov.
Atunci deci minciuna nu mai mergea.
305
Pe de alt parte se petrecuse n Romnia acum n
1964 un eveniment deosebit. Pentru prima dat de la

instalarea comunismului la noi, slugile lor de la Bucuresti
au ridicat capul: nu au mai vrut s asculte de stpnul lor
de la Moscova. Din genunchi s-au ridicat n picioare, din
pozitia de slugi ei au simtit trebuinta s nfrunte taurul
slbatic si s-l ia de coarne. Erau amenintati s distrug
tara si cu ea s se distrug ei nsisi si din slugi plecate s
ajung robi de-a binelea satrapului asupritor: Rusia.
Aveau o alternativ s se opun si s se salveze sau s
moar. Un minim sentiment de demnitate, de
rspundere pentru tara pe care o guvernau cu o mn
asupritoare, apoi ideea c altfel vor pieri ca niste dobitoci
josnici si netrebnici, le-au aprins inima si s-au ridicat
drepti cu capul si cu tot trupul n furtun.
Gheorghe Gheorghiu Dej a anuntat toate cadrele de
partid de marile pretentii noi ale rusilor ce ar duce la
distrugerea Romniei. Cu furie a pus mna pe teava care
ducea petrolul nostru n Rusia, a nchis-o si a oprit
continuarea furtului petrolului nostru pe aceast cale de
16 ani.
Acest act trebuia considerat de cea mai mare
important pentru economia national si nceputul
minim al unei epoci noi n relatiile noastre cu rusii.
Deci ne gseam ntr-un conflict nedeclarat cu rusii si
ntr-o ncordare extrem.
Ce se ntmplase?
Printr-un savant al lor cu numele Valev, rusii au spus:
Socialismul a evoluat asa de bine n trile noastre (Rusia
si celelalte tri socialiste din Estul Europei) nct
depseste ideea de granite ntre statele noastre.
Propunem deci si cerem s facem un complex interstatal
care s cuprind 2100.000 kilometri din estul Romniei,
30.000 kilometri din nord-estul Bulgariei si 12.000
kilometri2 din sudul Basarabiei. n acest complex s
lucreze de-a valma muncitori din toate aceste trei state,
fr a avea un control al trecerii granitelor. Acest teritoriu
din Romnia reprezenta la ora aceea 52% din industria
trii si 48% din agricultur, cci cuprinde Galatiul cu
siderurgia si Brganul cu frumoase produse agricole.
Dac ar fi acceptat aceast cerere, Romnia ar fi fost
desfiintat ca stat independent.
Deci ai nostri s-au trezit si au respins-o cu furie.
Dar de ce li s-a fcut aceast propunere? Desigur, si
din ndrzneala nesocotit a rusilor, dar si pentru faptul
c pn acum ai nostri nu au respins nici una dintre
cererile anterioare ale rusilor.
Acum urma a ne elibera din temnite si din
considerentul c era cererea ONU si din aceea c acuma
cnd s-au stricat cu rusii, eliberrile s fie o mic concesie
poporului romn si o tardiv si infirm reconciliere.
*
306
n grab ne-au dus n celularul nou. Unii plecaser si
unii plecau. Zilnic erau unele plecri.

Eram dusi zilnic la filme s vedem litoralul mrii
noastre, splendidul litoral al Mrii Negre. M-am
minunat... era o frumusete. Mcar att! Dup marile
nedreptti, frdelegi si crime ce le-au fcut, iat acum
un lucru bun si frumos! Ne-au artat livezi ntinse de
meri, peri, ciresi, mai multe sau mai putine hectare, dup
caz, plantate n locuri virane alt dat, dar si pe locuri
usor nclinate, pline de rod. Cnd ne-au trecut prin fata
ochilor miile de blocuri pentru attia ce plecau de la tar
si se mutau la oras, am fost ru surprins. Aspectul nu era
frumos deloc. Cnd m gndeam la varietatea si
frumusetea caselor romnesti ce au fost distruse, pentru
niste blocuri uniforme, fr nici un aspect estetic, lipsite
de confort si nenclzite destul iarna, cugetam c nu au
fost prea bine inspirati cnd le-au fcut. Desigur, ea a
avut n vedere necesitatea stringent de a da locuinte
oamenilor ce intrau n industria ce se dezvolta repede si
nesocotit si nu canoanele estetice ale locuintelor. Dar
nssi destrnirea stenilor si aducerea lor la oras n
prea mare msur, o consideram o greseal. Pe de alt
parte ns si distrugerea caselor bune spre a intra n bloc
era o greseal, o mare greseal. Ne-au trecut prin fata
ochilor cirezi de vaci minunate, pscnd la cmp, sau le-
am vzut n grajdurile colectivelor, cu ugerile mari, pline.
Apoi oi de ras sau turcanele noastre, berbeci carachiul
etc. Porci frumosi, minunati. Recoltele minunate si
desigur cu date umflate; cartofi, 50.000 kg la hectar, gru
ca aurul ori ovz, acolo productia era cu totul umflat: de
la 4.000 de kg la hectar, la 10.000 -12.000 kg la hectar.
Mi-am dat imediat seama c minciuna comunist s-a
ntins si aici si c e prezent n toate sectoarele. Nici nu
se putea altfel. Minciuna, exagerarea, falsul, tine strict de
natura comunismului. Desfiintati-le pe acestea si
distrugeti nsusi comunismul.
Dar eu condamnam, n inima mea, nssi
colectivizarea agriculturii. Dac le puteam face concesie
comunistilor c puteau face loturi de stat 15-20% din
pmntul agricol al trii, nu puteam admite nicidecum
colectivizarea cum s-a fcut la noi, cu pstrarea pentru
trani a unui lot de 1.500 m . i apoi sila cu care au fost
pusi tranii s intre n colective, mpinsi cu sula, btuti,
nchisi. Auzisem de revoltele tranilor pentru aprarea
pmntului lor si c au fost zeci de mii de morti.
Condamnam brutalitatea ce o aplicam oamenilor spre a-i
sili s intre n colective.
Nicolae Ceausescu, tigan ttrsc, supranumit biciul
lui Ghit" a condus colectivizarea dur, sngeros si
extremist si a cstigat o celebritate din cele mai josnice
prin duritatea si purtarea sa la colectivizare. De atunci s-a
evidentiat si cei ce l-au vzut cum lucreaz, cu ce mn
plin de patim, trebuiau s evite ascensiunea lui la
conducerea partidului.
307
Dar toate aceste aprecieri rmneau ascunse n
inima mea si cine le-ar fi putut exprima atunci deschis?

Asteptam tcuti la televizor urmrind scen dup
scen.
De cele mai multe ori era prezent si Crciun,
directorul temnitei, cu mina lui sever, cu fata lui aspr si
nfricostoare. Uneori el punea unele ntrebri. Am
rspuns si eu la unele, dac am fost ntrebat direct. Dnd
informatii cu caracter general ne amintea ct de tari sunt
comunistii n lume, ct de creatori si de valorosi si de
nenvins sunt. Nu uita niciodat s arunce vreo sgeat
mpotriva legionarilor. Bunoar: Horia Sima,
complotistul, e n Spania si azi e mai surd nc dect ieri".
Eram nfrnti, slbiti ca niste umbre, si totusi clul
Crciun mai plesnea cu plesnetele biciului cuvntului su
agresiv si ocrtor n noi. ntr-att comunismul nrieste
omul si-l att la manifestarea instinctelor lui josnice si
primitive.
AIUD, NTLNIRI NESPERATE
Cu ocazia filmelor si a asistrii n grup la ele, ni s-a
dat prilejul fericit s ne ntlnim unii cu altii, camarazi
cunoscuti sau necunoscuti cu care am avut ntlniri n
fug si scurte convorbiri.
Iat-l pe viteazul Nae Cojocaru. Prea obosit si
nfrnt. Trecuse prin reeducare si concesiile ce le va fi
fcut i-au frnt inima.
Iat-l pe admirabilul Mircea Nicolau, pe Mitu Banea,
pe Bnda, pe Nelu Rusu, pe multi altii, sibieni si
nesibieni.
Iat-l pe distinsul avocat Chioreanu, originar din
judetul Alba, care dup Nicolae Ptrascu, cndva timp,
rbdtor si eroic, conduse Miscarea Legionar sub
comunisti, cnd acesta fi arestat, lu el conducerea si
activ n continuare cu drzenie si ntelepciune.
Toti cei ce nu muriser n lupte, n temnit de foame,
ucisi la interne n cercetri sau luati de acas si gsiti
morti la margini de drum la sute de kilometri distant,
cum a fost comandantul legionar Ilie Colhon, toti se
gseau acum aici, la Deva, la Jilava, la Dunre si n alte
locuri, toti n asteptare, fr s stie c se vor elibera.
ntr-adevr, despre aceasta nu se stia nimic sigur.
tirea c ONU a intervenit pentru noi am aflat-o dup
eliberare.
Unii, deci, se eliberau. Vedeam asta. Dar cti? tiam
noi c ne vom elibera toti? Nu stiam nimic sigur, triam
din presupuneri. Voi pleca si eu, si spunea fiecare, si pe
drept cuvnt.
Asteptam. Unii cu ultima sperant, cu nfrigurare si
dor, altii resemnati, n liniste si fr aprindere, calmi si
senini. ntre acestia eram eu.
mi spuneam: e posibil ca unii s plece si altii s
rmn nc. De aceea, calm si rbdare. Nu trebuie s-mi
308
tulbur linistea cu o sperant nc nesigur. i apoi s nu
uit: am dezlntuit o grev la mina de plumb Nistru si sunt

foarte ru vzut. Nu eram oare eu banditul care nu are
drept la asistent medical?
Deci de voi pleca si eu, voi fi ntre cei din urm. i nu
sufeream la gndul c voi ntrzia sau c voi mai rmne
n continuare.
Auzisem c bunul si, de ce nu, admirabilul Caleia,
avocat din Bucuresti, czut cu Sumanele Negre si ajuns n
temnit prietenul meu, cnd a vzut c pleac altii
nainte de el, a lesinat. Bietul, ct dorea casa! Eu ns
nicidecum nu trebuie s ajung aici, cci eu o doresc cu
cumptare: dac va fi s fie.
i vedeam pe toti cei ce mi apreau n fat, m
bucuram, ne mbrtisam, ne spuneam cuvinte bune si
nici un cuvnt de rzbunare si rmneam acelai rece",
cum ar zice Eminescu, n asteptare: consideram c e cea
mai cuminte atitudine ce mi se potrivea atunci.
Cu toat sederea la grdin, aproape trei luni, n
soare si cu un mic plus de mncare, eram att de slbit,
att de stors, <?>nct te puteai uita ntr-o ureche si s
vezi n cealalt. Eram transparent. Probabil c de nu ar fi
fost grdina, la ora aceea as fi fost mort.
Dar Dumnezeu a rnduit lucrurile spre salvarea mea.
Dup cuvntul inspirat al marelui Apostol Pavel: celor
ce-l iubesc pe Dumnezeu toate li se ntorc spre bine".
Cugetnd dup visul meu din 1956 trebuia s m
eliberez si eu cci trecuser cei opt ani si venise anul
mntuirii: 1964. Era de presupus c m voi mntui si eu
cu toti ceilalti. Dar nu mi s-a artat mie deschis: tu vei
intra n grupul cel mare. De aceea trebuie s fiu rezervat.
Dar fiindc mi s-a artat mie 1 964 ca anul mntuirii
noastre a Romnilor, m ncredintam tot mai mult c si
eu trebuie s plec. Acestea erau gndurile ce frmntau
n inima mea.
Zi de zi ne treceau la televizor prin fata ochilor noi si
noi realizri comuniste: tierea unui drum n munti n
judetul Arges, barajul si lacul Bicaz, termocentrale, fabrici
si orase noi.
Nimeni n-a stiut s-si fac o mai bun propagand
dect comunistii, si cu ct zarv si laude! Ajunseser la o
psihologie patologic: o tgduire a trecutului aproape
total, o critic a tuturor, o inflamare a eului lor pn la
nebunie. Totul era ru ce fusese nainte, si organizare
social, si biseric, si scoal, si filosofie, si justitie, tot.
Totul trebuia drmat din ce a fost. Se proclama noul" si
drmarea vechiului" - fr control si fr examen. De
plano, tot, absolut tot trebuia lepdat. Parc lumea
ncepea de acum. Cu pasiune si un dinamism aprins si
formidabil drmau si ardeau urmele trecutului. O nou
barbarie se instala n Romnia, n numele stiintei ce
confirm, se spunea, socialismul ca singura doctrin
social justificat n numele unei presupuse fericiri
viitoare si pentru ea. Toate trebuiau jertfite n numele
309
acestora si pentru construirea" societtii socialiste
multilateral dezvoltate, culmea fiind comunismul, epoca

de aur a omenirii.
Se preconiza o er comunist, Marx, Engels, Lenin
erau printii fondatori, iar Stalin organizatorul noii lumi,
eroul, marele dascl al lumii, slvitul, el i asigura sosirea
prin organizarea unui stat comunist puternic si
ameninttor cum nu a mai fost altul pe pmnt. El era al
doilea dumnezeu.
Roosevelt, presedintele Americii si Churchill,
admirndu-i geniul, i-au dat n mn niste atuuri cu care
a fcut din Rusia nu numai o mare putere, ci una ce
tindea la stpnirea lumii si la dominarea ei peste tot...
Pn la Berlin toti ascultau ordinele ei. Stalin era
Dumnezeul Orientului. Singurul Dumnezeu, cci pe cel
Atotputernic, Dumnezeul cel adevrat, l-au declarat
czut, nlturat, apoi inexistent. De aceea, nebuni de
legat, au adoptat salutul: Nu exist Dumnezeu". Iar
rspunsul: si nici n-a fost".
Nu stiam nc c dincolo de aceste realizri si stri
pozitive zceau dedesubt n attea locuri necazuri,
dureri, mari nedreptti, stri betege, lipsuri cu nemiluita,
oftri si blesteme.
Pe acestea le-am aflat si vzut eu nsumi mai trziu.
Ct de mult ns relele erau ocolite n propaganda ce ni
se fcea.
tiam de cozile la prvlii, iar comunistii ne spuneau
c sunt de toate, oamenii au bani si stau s-si ia marfa. La
toate aveau comunistii rspunsuri mincinoase si perfide.
Ei stiau c mint si totusi continuau s o fac. n cazul
cozilor, ele se formau tocmai pentru c lipsea marfa, si n
caz s poat avea rnd si fiecare s ia cte ceva.
ederea mea n celular cu programul zilnic de
sedinte educative si cu noi si noi expuneri la televizor ale
marilor realizri comuniste a durat cam dou sptmni.
Mare mi-a fost durerea n acele zile cnd am aflat c
Ministrul de Interne Alexandru Drghici nu recunoaste c
noi, legionarii, am fost niste lupttori sinceri si cinstiti pe
directia noastr romneasc, anticomunist, mpotriva
evreilor si politicianismului venal si corupt de la noi.
Acest ins, o namil n forma unei brute, ct de stricat
trebuie s fi fost n inima lui, ct de josnic si obtuz n
atitudine dac putea crede c milioane de oameni, si mai
ales tineri, s-au angajat ntr-o lupt grea, plin de riscuri,
cu inima necurat si cu dorul mbogtirii! Cnd? Cnd
fr riscuri si cu avantaje imediate puteai intra n
partidele noastre existente si s faci carier. Mandatul de
deputat, dac erai inteligent si dac mai erai si demagog
ca Armand Clinescu bunoar, care a excelat n
demagogie si minciun si dac partidul venea la putere, l
aveai imediat cu toate avantajele lturalnice ce
decurgeau de la el.
Ct de mult m-au mbiat liberalii si trnistii s merg
cu ei si am refuzat. i la avantajele ce mi le artau de voi
310
intra la ei, eu am rspuns: eu nu vreau s primesc, eu
vreau s dau si iat acum un imbecil, estropiat sufleteste,

cocotat sus n Partidul Comunist, dup 22 de ani de
temnit, mi tgduia buna credint, omenia, etc. Ce fel
de inim avea n el aceast brut?
i nici nu m-ar fi interesat stricciunea lui interioar,
treaba lui, dar n postul n care era, o astfel de
considerare a noastr ar fi putut avea urmri grele si n
viitor asupra noastr.
tiam c era cstorit cu o rusoaic si mi ziceam c
poate l influenteaz nefavorabil si l orbeste sotia. Cci
mi s-a spus de ctre cineva urmtorul secret: rusoaicele
cstorite n alte tri, cnd se duceau acas n vizita
familiei lor trebuiau s treac pe la Securitate care le da
unele sarcini s le fac, ce s spun, cum s lucreze. La
plecarea din Rusia primeau sarcinile si la sosirea acas
vrsau punga si urmau s primeasc alte nsrcinri.
Depindea ct era fiecare de constiincioas n a mplini
aceste sarcini. De aceea, n aceste zile, o sotie rusoaic
nu era numai o sotie, ci si o spioan. Evident, o spioan
mpotriva Romniei n cazul nostru si n general
mpotriva oricrei alte tri. Asa se si explic multe
succese ale comunismului sovietic, un spionaj generalizat
n lume. Toate indicatiile pentru Romnia erau de a strica
tara aceasta.
i viitorul urma s fie grevat de trecut, prin aceast
psihologie a unora ca Drghici, lucru ce nu era deloc
plcut a-l deduce.
*
n acest timp auzeam zilnic de plecri. Deci era lucru
serios, comunistii de la noi slobozeau chinga. Era si
timpul. Eram ultimii detinuti politici rmasi n temnite
din spatiul controlului sovietic. Gheorghe Gheorghiu,
acest comunist excesiv de fanatic, tindea silit, la o
destindere n tar.
Minunat!
Dar cu o psihologie ca a lui Drghici, dac si altii o vor
avea, ce se va ntmpla cu noi afar? Cum va reactiona
cadrul social? Vor putea ntelege cei liberi drama prin
care am trecut noi cei din temnit, focul n care am ars,
durerile si tot ce am ptimit? Vor avea ei ntelegerea
cuvenit? Aceste gnduri mi treceau prin minte atunci.
n poezia: Voi n-ati fost cu noi n celule", poetul cel mare
al temnitelor romnesti, Radu Demetrescu-Gyr, a
exprimat asa aceast stare:
Voi n-ati fost cu noi n celule
S stiti ce e viata de bezne
Sub gheare de fiar cu guri nestule;
Voi nu stiti ce-i omul cnd prinde s urle
Strivit de ctuse la glezne.
311
Voi n-ati plns cu pumnii-n orbite Strpunsi de cutitul
trdrii, Sub cer fr stele n drum spre morminte; Voi n-
ati dus povara durerilor sfinte Spre slava si binele trii.
n cntec cu noi laolalt Trecnd peste umbre peretii,
Voi n-ati cunoscut frumusetea nalt Cum dorul irumpe,
cum inima salt Gonind dup harfele vietii.
Ce-i truda de brate plpnde, Ce-i jugul, ce-i rnjet
de monstru, Cum scrtie osul cnd frigul ptrunde, Ce-i
foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde S spuneti
aproapelui vostru.
Voi nu stiti n crunta-nchisoare
Cum minte ndejdea si visul,
Cnd usi se nchid sub zvoare
Cum n noi insul se vinde pe sine
Privind povrnisul n groaznica lui nclestare.
Ati stat la ospete-ncrcate
Gonind dup fast si orgoliu
Nici mil de noi, si nici dor, nici dreptate
Nici candel-aprins si nici libertate
Doar ghimpii imensului doliu.
Asa sunteti toti cei ce crezurti C pumnul e singura
faim. Ftarnici n cuget, pe-alturi ne treceti Cnd noi
cu obrajii ca pmntul si vineti Gustm din osnd si
spaim.
Cnd portile sparge-se-vor toate
i mortii vor prinde s urle,
Cnd lanturi si ziduri cdea-vor sfrmate,
Voi nu stiti ce-nseamn nvierea din moarte
C n-ati fost cu noi n celule!
ELIBERAREA
Un colonel din Ministerul de Interne, Sepeanu, m-a
chemat si mi-a spus:
- Pleci acas, trebuie s ne dai o declaratie nainte, un
angajament c nu vei vorbi nimic nimnui de cele ce s-au
petrecut n temnit. Aveti voi ce s vorbiti; aceste lucruri
sunt interzise.
Am dat imediat aceast declaratie cerut. Srmanii!
Erau constienti c cele ntmplate cu noi erau prea grave
ca s le afle lumea, i-ar fi discreditat prea mult. De aceea
si luau aceast msur de aprare. Slab msur. i m-
am mirat c au mai ndrznit s o cear fiindc,
psihologic, era cu neputint a o ndeplini. A sta n
temnit peste dou decade de ani si a nu vorbi de ei era
ceva imposibil. De aceea, am dat declaratia cu gndul c
312
aceast ultim cerere a lor e un abuz nerusinat si c
nicidecum nu m simt obligat s o ascult.

M-am dus si mi-am cutat inelul de cstorie, de aur.
i mi l-au dat. Hainele civile fuseser trimise acas - nu le
mai aveam.
M ngrijisem s am ceva pentru acest moment.
Cnd plecase cineva acas mi-a lsat niste pantaloni ri.
Aveam si o hain de mna a doua, niste chiloti, o pereche
de ghete uzate, ciorapi, o cmas - singura - si chiar o
sapc. Lipsea de la bagaje cojocelul minunat de ln
brumrie ce mi-l adusese studentul neuitat si vesnic iubit
Petru Baciu din Bacu, un tip de lupttor de nalt clas,
nenfricat, cu o credint puternic, care a luptat si n
munti. Erou al luptei anticomuniste, plin de elan si mereu
activ.
n 1947 cu riscuri enorme, trndu-se pe brnci, la
munc la demontarea liniei duble de cale ferat de la
Aiud, unde eram la lucru, m-a vizitat pe mine si pe
doctorul Ilie Niculescu. Era prea frumos. Cum putea s-mi
fie lsat? Aveam n pstrare de la muncile la min 607 lei.
Mi i-au dat.
Am dezbrcat repede hainele mele vrgate: zeghea si
pantalonii, cmasa si chilotii si le-am mbrcat pe cele
civile. Tuns, slbit, eram ca naiba. Dar de asta nu m
sinchiseam ctusi de putin. Mi s-a dat o foaie de drum
pentru tren si biletul de eliberare.
Eram gratiat", nu amnistiat" ca la 23 august 1944,
ci gratiat, calificativ care n drept avea alt sens pentru
detinut, cu alte consecinte legale.
Cum unii detinuti ce se eliberau primeau biletul de
tren pn la statia ultim a locului unde mergeau, dar de
acolo pn acas mai aveau de mers cu autobuzul un
numr de kilometri, mi-au spus situatia si am dat 300 lei
la unul si la altul din capitalul" meu de 607 lei ce-l
aveam. Eram bucuros c pot face acest bine, la nevoie.
Asteptam. De la unii mi-am putut lua rmas bun.
Totul n fug. Nu eram nc liber s caut pe cine voiam.
Erau nc restrictii.
Deci plecam.
Adio, Aiud - loc de mari chinuri si de mari bucurii, loc
n care am petrecut 18 ani. Anii mei tineri n tine s-au
topit.
Adio, Aiudule, loc sfintit prin suferintele nestiute ale
generalilor gloriosi n rzboi, umiliti aici, ce au murit de
foame cu gndul la slava patriei lor!
Adio. Aiudule, loc sfintit de suferintele ministrilor
antonescieni, al altor ministri, al senatorilor si
deputatilor Romniei de la Unire la 1944 ce au murit,
martiri nevinovati - n anii revolutiei 1947-1954.
Adio, Aiudule, loc sfintit de suferintele profesorilor
universitari, preotilor, arhitectilor, artistilor, medicilor,
avocatilor, inginerilor, profesorilor si nvttorilor,
ofiterilor si soldatilor, studentilor, muncitorilor si
tranilor ce au murit n tine n perioada 1944-1964!
313
Adio, Aiudule, loc sfintit si mormnt al elitei de gnd
si simtire a neamului romnesc n epoca comunist!

Adio, Aiudule, care n acest timp de rsturnri ti-au
schimbat menirea: n loc s rmi loc de osnd pentru
cei ri ai devenit loc de osnd pentru cei buni si
mormnt al lor!
Adio, Aiudule, n care cei necurati au chinuit si ucis
pe cei curati din ur si miselie sau nselati de un vis!
Adio, Aiudule, ce m-ai cuprins n bratele tale haine n
1942, un om, si m slobozi acum n 1964 o umbr, un
rest! Nu te blestem. Plec din tine senin, cu sufletul liber.
Multumesc lui Dumnezeu pentru toate, dar mai ales
c sunt nc viu, dup toate.
Plec neangajat, fr belciug la nas. Apartin lui
Dumnezeu, mie, familiei, Patriei, si nu Partidului
acaparator si coruptor de suflete.
Sunt o umbr, dar m simt bine, sunt liber si - usor ca
un fulg - zbor n viitor. Nu ns mnat de vnt, ci cluzit
de constiinta mea. Nu port n mine povara niciunei uri si
nici a unui gnd de rzbunare. Iert pe cei ce m-au lovit
prin sentintele lor nedrepte si miselesti; iert apoi pe cei
ce m-au lovit cu pedepsele lor nedrepte n temnit. Iert
pe cei ce m-au lovit cu bratele si cu pumnii lor si cu
picioarele.
Multumesc cu recunostint celor ce, putini, n aceste
mprejurri grele si opresive, au rmas drepti, cinstiti,
neopresori si chiar binevoitori.
Cer binecuvntarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce
au fost cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-
au pzit.
Rog pe bunul Dumnezeu s ierte pcatele tuturor
celor ce au murit n timpul perioadei mele de pedeaps,
si dup aceea, la Aiud, n lagre, la canal si n alte locuri
de suferint si chin, din orice neam si de orice credint ar
fi fost ei.
Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare
pentru o Romnie de mine, curat si sfnt, o jertf
bine primit de Dumnezeu pentru nvierea din morti a
neamului meu romnesc!
CUPRINS
NCEPUTURI................................
STUDENT LA ACADEMIA TEOLOGIC ANDREIAN"
STATUL EVREIESC ISRAEL.............
CAROL AL II-LEA...........................
PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE LA NOI
.........................................................
MICAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER
314
SFNT TINEREE LEGIONAR.....

OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU
N LAGR LA VASLUI....................
ELIBERAREA................................
STUDENT.....................................
ANUL 1940. TRAGEDIA ROMNIEI
PREZENT N GUVERNAREA LEGIONARO-
ANTONESCIAN................................
UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL
MADGEARU.......................................
PRIMAR LA SLNIC-MOLDOVA.....
REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941
DUP REBELIUNE.........................
RZBOIUL....................................
GNDURI ALE MELE. TEMERI ......
ARESTAREA.................................
LA BUCURETI. ALTE ANCHETE.....
PROCESUL...................................
AIUDUL.......................................
IAR PENITENCIARUL PLOIETI......
IARI AIUD................................
TEROAREA...................................
ATITUDINI I RELAII N TEMNI
REGIMUL LA AIUD N 1944..........
23 AUGUST 1944.........................
RNII N AIUD I TRATAMENTELE
DIRECTOR NOU N AIUD: GUAN.
315
VIE ACTIVITATE N TEMNI.........

ATEPTRI...................................
ATEPTRI N CONTINUARE.........
NTRE BANDII............................
VLAICU........................................
LUCRTOR LA TRAVERSE..............
BIBLIA.........................................
DECRET DE REDUCERE A PEDEPSEI
SOSIRI IMPORTANTE LA AIUD......
ANTON SC U I PROCESUL SU....
CONTELE BETLEN.........................
NOI SOSII LA AIUD.....................
PASCAL........................................
FOAMEA......................................
TIFOSUL EXANTEMATIC...............
GENERALUL ION PETROVICESCU. .
TRAIAN BRILEANU.....................
PROFESORUL ALEXANDRU MARCU
GENERALUL IOSIF IACOBICI. . .Error! B
LUCRRI N INTERIORUL TEMNIEI
SLUJIRILE RELIGIOASE N AIUD.....
<?> FERICITUL AUGUSTIN............
SILE CONSTANTINESCU................
GENERALUL ION STAVRESCU........
AVOCATUL PETRE PANDREA.........
POEZIA N AIUD...........................
TINERI LEGIONARI ARESTAI N 1948
316
ISTRATE MICESCU........................
VALERIU GAFENCU......................
PREOCUPRI PERSONALE............
PE GOLGOTA................................
DE CE ATTEA ARESTRI N ROMNIA?
1950............................................
317
ION HEGHEDU . .
PREOTUL ERBAN
GABRIEL CONSTANTINESCU
IOAN ARGHIROPOL
GIC (GOGU) LPUNEANU
TONI VOICULESCU
FELICITRILE I MULUMIRILE GUVERNULUI
GHEORGHE JUNCU
AUREL PASTRAMAGIU
ION DUMITRU ....
PREOTUL NICOLAE PSLARU
NICOLAE GOGA...
NELU RUSU.........
LUCA DUMITRESCU
DUMITRU SOLCAN
SEBASTIAN MOCANU
PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL
DIACONUL TEODOR BEJ
ION SCURTU........
DIACONUL ILINESCU
NICOLAE SIMIONESCU
MARIN TUC.......
SFINTELE PATI N MINA BAIA SPRIE
PREOTUL GRECO-CATOLIC LELUIU
100 STUDENI SOSII N LAGR
LUCRTOR N MIN
ION BUJOR..........
INTERVENIE PENTRU MBUNTIRI
LA MINA NISTRU.
PE GALERIE LA VAGONETE
ORTINSKI............
318
INSPECIE N LAGR
ABUZURI OFICIALE
GREVA...............................
CU TRAIAN COI HAN N CELUL
SPERANE..........................
O DESTINUIRE FRUMOAS
LA IAI...............................
RENTORS LA AIUD.............
CU CONSTANTIN GANE......
RICI (RICHARD) HILARD......
SINGUR.............................
DIONISIE FOTINO...............
JUSTIIE I PROCESE LA NOI
NAE COJOCARU.................
CU ALI DEINUI..............
NOI ARESTAI SOSII LA AIUD
DOCTORUL AUREL MARIN.
PROFESORUL GHEORGHE MANU
PEDEPSIT DIN NOU CU ZECE ZILE
REMUS BELU......................
CU PRINUL ALECU GHICA.
GHEORGHE CALCIU DUMITREASA
DIN NOU O PEDEAPS DE 18 ZILE
EMERIK IPO N TEMNI
CU ALI CAMARAZI............
PETRE PANDREA................
NTR-O NOU IZOLARE......
VASILE STOIAN...................
320

CU NICHIFOR CRAINIC........
CU ALI CAMARAZI............
IAR SINGUR.......................
REEDUCAREA.....................
LA GRDIN N CONTINUARE
NTLNIRE CU PREOTUL BCUAN CONSTANTIN
CRIAN.
AIUD, NTLNIRI NESPERATE. . .
ELIBERAREA......................
Mulumesc cu recunotin celor ce , putini, n aceste

mprejurri grele si opresive au rmas drepi, cinstii,
neopresori si chiar binevoitori.
Cer binecuvntarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce
au fost cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-
au pzit.
Rog pe bunul Dumnezeu s ierte pcatele tuturor ce
au murit n timpul perioadei mele de pedeaps si dup
aceea la Aiud, n lagre, la canal si n alte locuri de
suferint si chin, din orice neam si de orice credint ar fi
fost ei.
Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare
pentru o Romnie de mine, curat si sfnt, o jertf
bine primit de Dumnezeu pentru nvierea din morti a
neamului meu romnesc!
VOLUMUL II Plecarea acas
Iat-l acum pe avocatul N. din Sibiu, detinut de 7 ani,
fostul sef economic al raionului Sibiu - tovarul cu care
voi pleca! E cu un an mai mare ca mine. l ateapt la
Sibiu o otie iubit, cu o fetit nc elev, rod ntrziat al
dragostei sale, ntr-o cas frumoas, cu grdin de
trandafiri.
Iat-l si pe distinsul preot Ioan Florea, din Pianul de
Jos judetul Alba, prietenul meu, venit a doua oar n
detentie. Om nnobilat n temnit, blnd si luminat,
rezervat si tcut, chibzuit si echilibrat cu un mare talent
321
muzical. Dirijor de cor, compozitor de talent. Slujitor
sfnt de o aleas manier, rar ntlnit, nzestrat si cu o

voce minunat.
mpreun, noi trei, am iesit din temnit n seara zilei
de 28 iulie 1964. Am mers direct la tren. Auzisem c un
detinut, n gar, lund o cinzeac de rachiu, n halul de
slbire n care era -a murit ndat din pricina acestei
imprudente. Un codru de pine vom fi avut la noi.
n tren spre Teius, nod de cale ferat, unde trebuia s
ntrerupem si s lum trenul spre Sibiu. Slbiti, tunsi si cu
hainele ponosite repede am fost descoperiti c suntem
fosti detinuti. Multi ne priveau cu bunvoint, iar unii cu
rezerv.
n Sibiu ne-am mbrtisat si ne-am desprtit, dup ce
neam dat adresele. Printele Florea avea sotia n oras,
nvttoare si o fat, iesit de curnd profesoar.
Eu m-am dus la verisoarele mele de gradul doi,
surorile Ana Lungu, nvttoare, fost coleg a mea de
coala Normal si Mrioara, mritat cu Nicolae
Dumitreasa fost secretar al
Postei Sibiu. M-au primit cu mult bucurie, uimindu-
se de starea de slbiciune n care m gseam. M-au
osptat cu mul dragoste. n timp ce mncam, Mrioara
nu se putea opri din plns pentru halul n care m
gseam. De altfel toti erau nduiosati. Ei i scrisesem o
seam de scrisori de mngiere si ncurajare, pin 1933-
1934, cnd nu se putea consola fiind distrus de
pierderea iubitului ei prieten, profesorul de muzic Petru
Severin care dup opt ani de dragoste, vise si speranta,
se cstori cu o olteanc. Scrisorile le citea plngnd ntr-
un grup de 5-6 prietene. Ele au remontat-o cci, n starea
de depresiune n care era, hotrse s nu se mai mrite si
a respins cteva cereri de cstorie ce i s-au fcut de
persoane alese, care o pretuiau pentru frumusetea ei si
mai ales pentru caracterul ei frumos. Trziu, dup mari
strduinte, a consimtit s se mrite cu Nicolae
Dumitreasa ce se ndrgostise tare de ea, i ngduise la
nceput s o vad numai o dat pe zi.
Ei mi-au dat o cmas si o hain ca lumea, cu care m-
am mbrcat imediat.
Apoi m-am dus la Rsinari la verisoara mea primar
Maria Sdeanu. Ea cu sotul ei Ian si cu cele dou fiice si
cu cei doi fii m-au primit ca pe un frate. Au fost bucurie si
lacrimi de bucurie. Cu adevrat pream un frate mult
iubit de ei.
Vederea satului meu natal mi-a produs o bucurie
imens. Se ntinsese cu zeci de case noi, att spre Sibiu
ct si spre Poplaca.
322
O uimire deosebit mi-a produs-o faptul c toti
oamenii se prezentau cu numele rsturnate: nu mai erau

Ion Bdil, Nicolae Giurc, Ion Treistaru, cum i lsasem ci
Badil Ion, Giurcoi Nicolae, etc., n form maghiar. I-am
ntrebat: cnd v-ati schimbat numele? Preau a nu fi
constienti de aceast rsturnare.
Repede mi-am dat seama cu ct perfidie au lucrat
ungurii la aceast transformare. i ct de inconstienti au
fost romnii c au putut ajunge aici. Mi-am dat seama c
trebuie s ne ntoarce imediat unde am fost nainte de
aceast afurisit perioad de timp. Am luat hotrrea s
actionez imediat n acest sens.
O senzatie nou fermectoare aveam la schimbrile
de peisagii ce-mi treceau prin fata ochilor. Culorile
vitrinelor din Sibiu, cu obiectele din ele, m ncntau.
Totul mi se prea minunat si fantastic.
n ce priveste bucuria eliberrii a fost simtit la o
scar redus. Vena prea trziu. Eram prea drmat.
Starea mea era ca a unei fete plin de iubire care a
asteptat cu sufletul nflcrat, plin de vise si proiecte pe
Ft-Frumosul ei adorat plecat departe. Dar care, venind
prea trziu, a gsit-o frnt si obosit de asteptare. M
bucuram totusi si speram c voi putea face ceva nc
folositor mie si altora. Conditiile de la noi n acel moment
nu permiteau o bucurie exaltat. Tot comunism, tot
Securitate, tot consilieri rusi.
mbiat de rude cu mncruri alese ca s m hrnesc
pentru refacere, le-am respins, spre regretul lor. n
primele zile am refuzat orice phrel de vin si de tuic.
Trebuia s revin la un regim alimentar normal printr-o
cumptare prelungit, printr-o evitare a mncrurilor
bogate, prefernd laptele, oule, brnzeturile,
verdeturile si fructele. Dar si acestea nu pn la sturare.
Astfel mi-am salvat sntatea. Abia n al doilea an de la
eliberare am ajuns s consum, cnd se ivea ocazia, dou
phare de vin ntr-o zi. nainte serveam un singur pahar.
Cei ce au acceptat mncrurile alese, grsimile,
dulciurile, buturile la ndemnurile binevoitoare ale
familiei, care nu stiau c la face ru, dup regimul de
temnit, si-au distrus repede ficatul si stomacul si au
deschis drumul unei morti grbite. Organismul
detinutului cu ani multi de temnit s-a statuat ntr-o
form de alimentare srcit, care a devenit ca o stare a
lui normal. A iesi din ea grbit nseamn a rsturna
echilibrul organic si a-l da peste cap. De aici necesitatea
cumptrii, acest lucru fiind valabil nu numai pentru
oameni, ci si pentru animale. Dnd, bunoar, carne unui
cine nfometat timp de 6-7 zile, l-ai omor imediat.
Organismele animalelor au mari asemnri cu cele ale
oamenilor.
ntlnirea cu familia si cu prietenii
323
nstiintati de venirea mea, fratii mei Dan cu sotia
Opreana si Bucur au alergat de la Drgsani n a 4-a zi de

la sosire s m vad. Tocmai atunci a sosit si fiica mea
Mariana. Silvia, fosta mea sotie, mritat acum cu un
nvttor, director n 1951, dup ce a dedus c sunt mort
prin faptul c n noiembrie 1949 a primit hainele mele
civile acas, iar la ntrebarea fcut penitenciarului Aiud,
unde sunt ngropat, nu a primit rspuns. Cu doi ani
nainte de eliberarea mea a aflat c nu sunt mort si a
fugit de la brbat si triau singure n satul Hrja-Bacu.
Ea aflase c se ntorc acas detinutii politici si a trimis-o
pe Mariana s vad dac nu cumva m-am ntors si eu.
A fost o ntlnire emotionant, si pentru c nu ne
vzusem de attia ani si pentru halul n care m gseam:
eram urt foc, oribil, palid pmntiu, numai pielea pe os,
cei mai multi dinti czuti, prul rrit si sur, ochii n fundul
capului. Aveam 59 de ani.
Dar si ei nu mai erau aceiasi. Dan pierduse
restaurantul din Drgsani, precum si depozitul de vinuri
din Rmnicu-Vlcea, le luase pe toate partidul
atotputernic si spoliator. Refuznd s conduc mai
departe ca angajat restaurantul, a lucrat ca ncrctor si
descrctor de vagoane si - srac avea acum o pensie de
600 de lei.
Lui Bucur i s-a luat magazinul universal si acceptnd
s-l conduc mai departe ca angajat a intrat n temnit
pentru neglijent" si a rbdat de foame si el un an si
mai bine. Acum era salahor cu ziua unde se gsea.
Mariana, lsat prunc de un an si ceva, era acum o
student frumoas, anul doi. Cinci ani nu putuse intra la
Universitate fiindc n-avea origine sntoas". Era o
student
strlucit si intrase la Farmacie, ntia dintre 600 de
candidati.
Am luat o mas comun cu Sdenii laolalt - verii
mei, n
rsinari, vesel, dar si cu lacrimi.
Am plecat apoi n Sibiu si fratele meu Dan m-a
mbrcat
din cap pn-n picioare: ghete, plrie, un costum
frumos de
haine. Eram altul. Mi-a spus c doctorita X din
Drgsani,
vduv prin deces, bogat, pe care o jucam la
petreceri cnd era
elev, iar eu profesor, m asteapt s ne cstorim.
Are cas, e
324
bogat. Nu mai dac vine schilav nu m mrit cu el,

ncolo,
cum l stiu, mi-e de ajuns", ar fi spus ea.
Mariana mi-a adus o scrisoare de la mama ei, scris
n frantuzeste, n care spunea c ntre noi nu s-a
schimbat nimic". Mariana mi-a dat toate relatiile despre
ea. si-aminteste cu drag de trecut si dorea refacerea"
familiei. Mariana grbindu-se s plece a doua zi, i-am
oferit 100 lei, dar ea i-a respins cu hotrre. Cum i putea
lua cnd eram att de srac? Dar eu, pe cnd era afar,
am umblat la hainele ei si i-am pus discret n carnetul ei
de student, suta de lei.
Mariana, la ntlnirea cu mine a fost foarte rezervat,
mai
trziu am aflat de la o doamn profesoar evreic
prieten cu Mariana i-a spus: N-o s-o las pe mama s se
recstoreasc cu tata, ca s nu mai sufere. A ptimit
destul. i dac el va fi iar prigonit, mama va suferi din
nou. Aceast doamn a linistit-o, ia artat c timpurile s-
au mai schimbat si nu mai e cazul s aib astfel de
temeri. Dup aceasta ea a devenit cel mai bun avocat al
recstoririi noastre.
Dup ntlnirea cu mine, Mariana i-a spus mamei
sale: Vai, mam, nu credeam c am un tat att de urt!
Slbiciunea mea de atunci m-arta att de urt. De altfel
ea semna cu mine si nu era considerat o fat urt, ci
dimpotriv.
tiam c sotia mea e mritat. Dinainte de a pleca
din Aiud, cu privire la ea aveam trei ipoteze asupra
modului cum voi proceda.
ntia: M voi interesa dac e fericit n noua ei
cstorie. Dac e fericit nu m voi arta ei nicidecum, ca
s nu-i tulbur linistea, mprosptndu-i clipele noastre
frumoase petrecute mpreun.
A doua ipotez: nu va fi fericit. Dac va spune: Am
trit 12 ani cu noul meu sot; nu-l voi prsi. Eu voi spune:
Bine, perfect! Rmi cu dnsul. Asa e si frumos si moral.
A treia ipotez: Dac va spune: Nu sunt fericit si m-
am mritat cu el numai stiindu-te mort. Am cutat
mpreun fericirea; toate cele ce s-au ntmplat cu tine
au ntrerupt firul fericirii noastre; e cazul s ne adunm
din nou, s legm firul ntrerupt. Atunci eu voi spune:
Sunt fericit c nu mai uitat. ti multumesc. Refacem
imediat cstoria noastr.
Silvia a fugit repede la Sibiu s se ntlneasc cu mine
dup ce Mariana i-a dus primele vesti despre mine.
ntlnirea a fost un prilej de mare bucurie pentru
amndoi. n tain am hotrt toate si am pus la cale
recstorirea noastr ndat ce se va putea. Cci trebuia
mai nti s divoreze. Apoi a plecat la postul ei, cci era
nc n serviciu ca nvttoare. 325
Pentru c eram prea slbiti si atrgeam prea mult

atentia oamenilor asupra noastr, autorittile din Sibiu
au hotrt internarea noastr n spitalul judetean pe
timp de dou sptmni spre a ne mai ntrema.
Toti doctorii s-au purtat foarte frumos, cu mult
bunvoint. Ne-au vizitat si ne-au dat cu inim larg
ajutorul lor. Ne-au dat unele ntritoare: injectii si pilule.
Toti trei, cei plecati odat din Aiud, ne ntlneam zilnic si
discutam despre perspectivele ce ni se deschid. Ele nu
erau nc roze. Speram n mbunttiri viitoare.
Aurel Cioran, fratele filozofului Emil Cioran, iesise
deja din temnit si m-a vizitat la spital. Tot asa si fostul
meu coleg de studii de la Cernuti, Tudor Simion, acum
protopop la Sibiu, a aflat prin doctori de mine si m-a
vizitat la spital.
M-am asezat apoi la Rsinari la verii mei (casa
printeasc o vnduse fratele meu Dan) si triam la ei ca
si cnd am fi fost frati. i mai ajutam si eu la munci
usoare. Le multumesc din inim pentru dragostea si
buntatea lor.
ntlnirea cu preotii din sat, cu nvttorii si cu alti
intelectuali rsinreni, a fost prilejul unor plcute aduceri
aminte din trecut.
O atmosfer apstoare prea c se asezase peste
satul meu curat, vesel, deschis bucuriilor simple altdat.
Oamenii erau mai tcuti, mai nencreztori unii n altii.
iganii de la corturi" se nmultiser si unii nvliser n
sat; de asemenea si unii strini. Satul nu mai prezenta
aspectul neaos romnesc. Moravurile se stricaser n
mare parte. Nivelul era sczut, desi casele erau mai bine
nzestrate: cu radio, televizoare, lanterne, etc., cu becuri
electrice chiar si n grajdurile de vite.
Surpriza mea a fost mare cnd Leontina Tipurit,
fosta fiic a doctorului Ioan Bucur, ce crescuse cinci copii
n sat la noi, toti admirabili si distinsi din care patru cu
studii universitare, cu care am copilrit si am petrecut
anii tineretii n dulci, simple si suave bucurii, mi-a spus
Bine c-ai venit! Am s-ti spun multe lucruri. Aici nu am
ncredere n nimeni, dect n tine" (fratii ei nu erau n
Rsinari). Sotul ei, absolvent al Academiei comerciale,
mosier n Dobrogea, pierduse tot, suferise destul si acum
era mult mbtrnit. Triau n Rsinari. Dnsa, din pricina
zbuciumului prin care i-a fost dat s treac n anii
revolutiei" era acum bolnav de cancer. Mi-a povestit
necazurile si greuttile lor, multe si mari, neasteptate si
coplesitoare. Frumoasa Leontina cu sufletul curat ca un
crin", cu o inim de aur, cu o fermectoare gratie, era
acum drmat si obosit. Nu blestema, dar
326
nemultumirea ei fat de partid era mare si adnc.
Izbucni cu ntrebarea:
- Ce crezi tu? Mai scpm noi de ei? Mai e vreo
sperant? Parc ne-o uitat si bunul Dumnezeu.
I-am rspuns:
- Dumnezeu, care voieste binele si progresul
moral, social si spiritual al lumii nu a voit comunismul,
care e materialist si ateu, dar i-a permis totusi s se aseze
si la noi precum si n alte locuri. Ratiunile lui Dumnezeu
nu ne sunt cunoscute nou oamenilor. Dar se pare c rul
se asezase puternic n multe prti; progresul era ntrziat;
nedreptti si frdelegi erau n lume. i atunci Dumnezeu
a dat drumul rului, comunismului, ca s zguduie lumea
si s deschid drumul unor reforme sociale pe tot globul.
n vointa lui Dumnezeu vedem dou aspecte:
1. ceea ce doreste Dumnezeu: binele, adevrul,
dreptatea si toate cel legate de acestea;
2. ceea ce Dumnezeu ngduie a se petrece n lume:
rul n variatele lui nftisri. Cci nimic nu se petrece n
lume fr voia lui Dumnezeu. n cazul actual, Dumnezeu
n-a voit comunismul cu marile lui frdelegi si rzbunri,
dar i-a permis desfsurarea ca o necesitate spre a
deschide drumul progresului. Dac oamenii n-au vrut s
deschid drumul progresului prin Bine - Dumnezeu a dat
drumul rului, ca prin el s deschid cile progresului.
Astfel rul n mna lui
Dumnezeu a devenit un agent al binelui, un agent al
progresului. Au nceput cu formidabilele rsturnri,
ucideri, distrugeri, cu tot noianul de frdelegi
comuniste cunoscute. Au rsturnat lumea cu susu-n jos:
valorile au ajuns dedesubt si pleava a ajuns deasupra.
Brutalitatea cu care au nceput a nspimntat
lumea. S-a introdus teroarea. Bunoar Gheorghe
Dimitrof al Bulgariei, comunist de cea mai mare clas, a
ucis n Bulgaria 60.000 de intelectual, ca s sperie si s
327
asigure aplicarea programului comunist. Dar care a fost

urmarea? Occidentul a luat imediat msuri de aprare ca
s nu se ntind si n el comunismul. A aprut Planul
Marshal de stvilire a comunismului, de ajutor pentru
Satele vestice europene. Statele capitaliste au cutat s
vad care au fost cauzele ivirii comunismului si
descoperind nedreptti sociale, au nceput rectificri si
mbunttiri la ei acas.
Truman, bunoar, presedintele Americii, n-a mai
lsat muncitorul la cheremul proprietarului de fabric, ci
a fcut contractul garantat de stat dintre patron si
muncitor. Patronul sa nteles cu muncitorul c lucreaz cu
salariul cutare pe un an de zile. Atunci el nu putea face
grev n acest timp; dar nici patronul nu putea ridica
pretul mrfii n acest timp - lucru ce lar fi pgubit pe
muncitor. n anul urmtor se rennoia contractul dup
conditiile unei eventuale modificri a preturilor pietei.
Acesta este contractul garantat de stat. i alte
mbunttiri s-au fcut, ca s satisfac ct de ct ideea de
dreptate.
Dar si comunistii, cu un dinamism formidabil, ca s-si
justifice existenta, au nceput drmri si constructii de
tot felul: fabrici, termocentrale, drumuri asfaltate,
plantatii pe suprafete de mii de hectare, de pomi etc. iat
deci cum, prin ru, drumul progresului s-a deschis.
Dumnezeu nu poate lsa lumea la dispozitia unor
oameni nedrepti, feroci ca niste barbari si fiare si care
mai sunt si dusmani ai Si. El e stpnul lumii si nu poate
lsa n minile celor ri mult vreme lumea.
Dac examinm bine lucrurile vedem c mprejurrile
iau adus putere; nu forta lor sau meritele lor. Cci nu se
dovediser prin nimic bun, mai ales la noi. Ei erau ca
inexistenti. O conjunctur favorabil, care s-a ivit n anul
1944 i-a adus la putere si alt conjunctur nefavorabil,
care se va ivi neaprat, si acesta e n mersul lucrurilor, i
va dobor de la putere. Ei vorbesc de o er comunist, dar
aceast er" va fi numai o perioad nefericit de ctiva
zeci de ani. Asta-i tot, Leontina. Dumnezeu ne-a dat nou
prin comunism, dup toate cte am trit si trim, o
apsare mai mare dect a altora. Nu stim de ce. Se spune
c pe cine-l iubeste Dumnezeul l si ncearc. Poate c
Dumnezeu a voit s ncerce credinta noastr: dac vom
rbda pn la sfrsit sau dac ne vom lepda de El. i
romnii au dat dovad de o mare rbdare si rezistent.
Modul cum au trit unii n temnit si apoi cum au
acceptat moartea fr s se vnd, fr trdare, ci senin
328
si fericiti, va schimba calendarul crestin. Noi sfinti vor fi
introdusi n el. Vor fi sfintii romni, martirii veacului XX si

poate si ai altor natii care au suferit asuprirea comunist.
Dar la cele spuse de Leontina am reflectat: ct de
mult a deczut societatea sub comunisti! Ct de mult si-
au pierdut oamenii ncrederea unii n altii! Fr
Dumnezeu nu poate omul s nu cad.
Mntuitorul ne-a avertizat: Eu sunt vita, voi
mlditele. Precum mldita nu poate s aduc road de la
sine dac nu rmne n vit, tot asa nici voi de nu veti
rmne n Mine. Rmneti n Mine si Eu n voi, cci fr
Mine nu puteti face nimic." (Ev. Ioan XV, 4-5) Nici un
cuvnt din cuvintele Domnului nu s-a dezmintit pn
acum.
Trecnd pe la Consistor, tocmai atunci consilierii
mitropolitani n frunte cu Traian Belascu, vicar
administrativ, ieseau dintr-o sedint. Mitropolitul,
distinsul si omul de omenie Nicolae Colan, era bolnav si
nu a prezidat nalt Prea Sfintia Sa. Cu doi m cunoscusem
dinainte si eram apropiati. Ei m-au mbrtisat. Iar Belascu
a intervenit cu expresia: Iat omul care m-a ajutat pe
mine la Aiud!" ntr-adevr, trecuse si el prin Aiud, dup
alegerile din 19 noiembrie 1946, n care a luptat pentru
izbnda national-trnistilor, vin pentru care mpreun
cu altii a fost adus n 1947 la Aiud, de unde, ca protopop,
a fost captat s organizeze trecerea greco-catolicilor
ardeleni la Biserica Ortodox. Acest lucru s-a fcut n
octombrie 1948, cu el n frunte, urmat de 406 preoti
greco-catolici.
Profesorul de teologie monahul, acum arhimandrit,
Nicolae Mladin, fost prieten a dorit s stm de vorb. M-
am bucurat. Fusese un om foarte bine nzestrat: cultur
frumoas, trire curat, condei inspirat. Promitea mult.
Mare deceptie! Am gsit acum un om fricos, grijuliu,
ncntat de marile" realizri al regimului, fr curaj, fr
spirit de lupt, o festil ce mai fumega nc, gata s se
sting. Nimic din marea flacr ce ardea altdat n el. Se
prbusise. Regreta c Episcopul Valerian Trifa din USA, la
care a fost trimis nu l-a nteles si n-a acceptat s intre sub
cupola Patriarhiei noastre de la Bucuresti, ci a preferat s
rmn independent, ca s nu comande partidul
comunist si n Biserica romn din America, cum
comanda n cea din Romnia.
El n-a nteles c episcopul V. Trifa i-a dat singurul
rspuns just ce i-l putea da: Nu!
De aceea, la moartea omului de caracter, marelui
romn si bunul slujitor al Domnului, Mitropolitul
Ardealului Nicolae Colan, cnd se cuta un nou
mitropolit, si am fost ntrebat: cine cred c ar putea veni
n locul lui? Eu am spus: Mladin. Cci a fcut destule
concesii si e dominat de o fric funciar parc, va fi usor
de manevrat si va putea corespunde deplin asteptrilor
partidului. E copt" pentru a fi ales mitropolit sub
comunisti.
329
Noroc c ceilalti pe care i-am rentlnit au rmas
ntregi, cu un suflu crestin viu si chiar nfocat lucrnd

frumos pe ogorul sfnt al Domnului, deplin fideli misiunii
lor de ndrumtori crestini sub un regim asupritor.
ntru-un birou al Consistorului am dat de fosta
domnisoar Gica Cioran, sora lui Emil si Aurel, cstorit
la Arad cu un judector si acum mutati la Sibiu. Ah!
srmana! Gustase si ea din pinea temnitei 1 0 ani. Era
mult slbit, numai oasele pe ea. Mi-a cerut s o astept
la terminarea serviciului, ora dou p.m.
La iesire mi-a srit n brate si m-a srutat (cci
fusesem prieteni si o jucasem destul la hor) si mi-a spus:
i-ai vzut n birouri (pe consilieri). n nici unul n-am
ncredere dect n tine. Vino s ne spovedesti pe mama si
pe mine. Iei masa cu noi". Ceea ce am si fcut.
Mirarea a fost: cum de a ajuns s piard ncrederea
n oameni? Acolo erau unii admirabili si de mare
ncredere, cinste si seriozitate. Pcat! Le pierduse
ncrederea. Asta-i una din marile greseli ale comunistilor,
c au semnat nencrederea n oameni si cu ea au adus
suspiciunea, nelinistea, fuga pcii, tristetea. De aceea
comunistii pot fi numiti groparii popoarelor. Cci
disprnd pacea, ncrederea, bucuria, popoarele lunec
lent pe drumul mortii.
Cu distinsa domnisoar Minerva Doncsiu, rmas
nemritat, acum doctorit n Bucuresti, de o frumoas
reputatie profesional si de altfel, lucrnd la Institutul
Parhon, m-am ntlni ntmpltor n tramvaiul de Sibiu-
Rsinari. Nu era singur, era cu domnisoara Parhon si
veneau la Rsinari. Eram foarte stingherit n halul de
slbiciune n care m gseam; am fost rezervat. M-am
jenat s o mbrtisez, ca s nu o compromit fat de
prietena ei. Ea era prietenoas, deschis si prea a nu
tine seama de felul cum m gseam si, desigur, a trebuit
s o socheze putin gresita mea atitudinea si manifestarea
mea. Cci imediat dup aceea mi-am dat seama ct de
gresit a fost atitudinea mea fat de ea. Dar eleganta ei si
a prietenei m complexase si nu stiam cum s fiu mai
retinut, ca s nu-i micsorez prestigiul n fata prietenei
sale, manifestnd o ndrzneal ce ar fi fost cu totul
fireasc, tinnd cont de trecutul nostru, dar pe care n-am
avut curajul s o am ca si alt dat cnd, dup unele
ntmplri dintre noi, ea s-a artat de-o noblete, mretie
si o superioritate cum rar de tot ntlnesti la o femeie, si
acum s-a artat cu mult mai presus de mine n atitudinea
ei. Nu cred c a nteles atitudinea mea, iar eu nu-i
puteam spune c n inim aveam o stim considerabil
pentru ea si o admiratie nemrginit pentru caracterul ei
frumos si nespus de nobil. n aceast privint nu cunosc o
femeie care s o fi ntrecut. ntr-att era mai presus de
reactiile obisnuite ale femeilor, chiar si a celor
superioare.
Cred c ntlnirea noastr a fost pentru ea o
deceptie, iar pentru mine un mare regret, c am fost att
330
de prost si n-am gsit n mine forta moral s m ridic
deasupra strii mele fizice att de slabe si s las loc

deschis iesirilor" interioare. Ea n-a putut ntelege ce e n
inima mea fiind derutat de atitudinea mea neghioab.
Nu merita aceasta. Lipsa curajului devine si n acest caz o
greseal aproape de neiertat.
M-am convins c n lupta vietii, curajul e o arm
puternic, o fort mare, o virtute deosebit. Cu aceast
fort biruim n viat iar cei ce n-o au sunt niste nvinsi.
Nu n zadar ne ndeamn Domnul Hristos: n lume
necazuri veti avea. Ci ndrzniti: Eu am biruit lumea".
Crestinismul nu e religia slbnogilor, a lasilor, ci a
lupttorilor, a eroilor, a nebunilor" ce se arunc n lupt
spre a salva, a celor viteji ce stiu s moar stnd drepti si
nu ntr-o atitudine static, ci n una dinamic, creatoare.
Forta moral aprinde, sustine si mntuieste, cci te
mpinge la o druire fr conditii, gratuit si nobil.
Domnul a spus-o de multe ori: lasii si cei prea grijulii de
viata lor nu se mntuiesc. De aceea trebuie s avem
atitudinea cavalerului plin de onoare si de demnitate
gata s se arunce n lupt si s moar cu avnt, entuziast
si senin, pentru cauza dreapt a omului, a neamului sau a
lui Dumnezeu.
Alte ntlniri acas
Cnd nu te-ai asteptat si n-ai avut vreo relatie
anterioar si apare cineva si te nconjoar cu o simpatie
fierbinte, cu grij, cu o atentie deosebit de a-ti veni n
ajutor imediat, discret si total dezinteresat, slvesti pe
Dumnezeu si spui apoi: Mai sunt oameni de inim!"
Din 200 de familii din Rsinari, Ana Marcu, femeie
fr studii, cea care ngrijea casa printeasc din Rsinari
a marelui poet O. Goga, a fost fiinta minunat care s-a
ridicat la cel mai mare nivel. Nu neamurile, afar de
sdeni, nu intelectualii din sat, nu cei bogati, ci ea,
srac, o plpumreas, mi-a srit imediat n ajutor cu o
plapum. Dar nu darul, ci dragostea cu care era oferit
m-au cucerit, smerenia atitudinii, buntatea inimii - toate
m-au miscat adnc. i apoi tot timpul n continuare m-a
apropiat si m-a cutat cu aceeasi bunvoint mereu
proaspt si rennoit. Fratele ei Mircea, reprezentantul
nostru n Kuweit, necunoscut mie, mi-a acordat imediat
atentie, bunvoint si prietenie. Din convorbiri am
nteles ce preocupri nalte avea acest om si ce suflet
ales era. Slujea regimul, dar era mai presus de el. i
fratele lui Virgil Ihora, colonel de aviatie, era de aceeasi
stof mare.
Iat-l pe Savu Pitaru, nvttor, legionar ce s-a
lepdat de Legiune si a czut n cursele diavolului, urcnd
pe drumul rului, colabornd la nceputul guvernrii
comuniste cu comunistii sibieni, era acum profesor de
matematic. Era bolnav si trist. Iat-l si pe State Petcu,
nvttor legionar, prieten vechi - si el acum profesor de
331
matematic. St drept si dorul cunoasterii nu l-a prsit.
E interesat de orice se ntmpl, de orice idee nou, de

orice ar putea ntri spiritul de lupt si ntrirea
poporului romn. Iat-l pe Stan Severin, modest si la
locul lui, nvttor, conducnd mpreun cu profesorul
Iliut frumosul cor din Rsinari.
Iat pe Florin Bucur, fost avocat n Prahova, acum
inspector la Banca National, sucursala Sibiu, cu care am
petrecut frumoase clipe n anii nostri tineri. Cu el si cu
fratele lui, Viorel, acum doctor de mare valoare,
subdirector la Ascar-Bucuresti, am dat concerte pe
muzic de coarde, el cnta la violoncel, Viorel la vioar I-
a cu profesorul Petru Severin, eu cu Florica (Rica), sora
lor, distins si adorabil, la vioara a II-a, cu erbnel
Lungu si Vidrighin la flaut, cu Ilie Cruciat si Bucur
Hurdubelea la contrabas (gurdun), cu Maniu Bratu la
vioara
III-a.
Cu Florin, cu Viorel, cu P. Severin ne strecuram seara,
pe nnoptate, discret, sub fereastra unor domnisoare,
constene, care mine aveau ziua onomastic si intonam
serenada, frumos si lin, cteva cntece. Ele, bucuroase,
se plecau la fereastr si aprindeau cte un chibrit sau
becul electric - semn c au primit serenada. Iar a doua zi
prezentam felicitrile acas.
Cu acestia si cu alti consteni dragi, pregteam
pentru popor piese de teatru, petreceri familiare",
excursii la Pltinis sau la Colibi" pe Rul Caselor, plcute
plimbri prin sat. Amintiri neuitate ...
Iat si pe colegul meu de clas Aleman Mutiu, om
minunat, grefier, suflet ales si nobil, acum foarte bolnav.
Pe Coman Achim, vecinul meu care, ndrgostit de sah,
juca ca student sah cu mine, n curte sau n podul surii,
acum arhitect de frumoas reputatie n Bucuresti.
Iat si pe blndul si alesul suflet Cornel Mitrea, fost
director la Banca National Trgu-Mures. Acum
subdirector la Banca Albina Sibiu. Admirabil suflet.
Iat, n sfrsit, pe Cornel Lubinschi Dragoman,
profesor talentat, cu preocupri literare care, n stil
popular a fcut piesa Nunta Ciobneasc" si o alt
pies, compus cu acelasi talent, cu personagii vii din
satul nostru. El a reusit s prind specificul rsinrean cu
mult plasticitate. A mai fcut frumoase cercetri
privitoare la satul nostru si la ntmplri mai importante
din trecutul lui. El e omul primitor la care intelectualii
rsinreni din alte prti ale trii veniti acas, se opresc s
afle nouttile si ultimele ntmplri din Rtinari. Acum e
functionar la Astra", societatea literar ntemeiat n
timpul lui A. aguna 1861. E argint viu, mereu n cutarea
unor necesitti ce apar la Rsinari si cer cuvnt. El
intervine apoi pentru rezolvarea lor. Dorind o dezvoltare
sntoas a satului nostru, o atmosfer normal si
national, el e jandarmul" care supravegheaz, vede
buba" si intervine pentru a nltura rul.
332
Iat-l si pe marele doctor veterinar Iacob Ciucean
nentrecut n meseria lui si poate fr egal n tar, om

nefalsificat, natural si cu sufletul limpede ca un izvor de
munte, este rsinreanul autentic, cstorit cu o
ssoaic, admirabil doamn, si ntlnirea cu el este o
ntoarcere la atmosfera pur a satului din trecut: o
plcere si mai mult; o desftare.
Nu pot uita pe doamna Barcianu, boieroaic din
Vechiul Regat, cu totul destins, din familia Greceanu,
care a intrat n vestita familie ardelean a Barcenilor.
Barcenii au dat frumoase si alese figuri de brbati,
distinsi n lupta pe teren national si cultural, ntre care
Daniel Barcianu, profesor de teologie la Sibiu si
memorandist. M-am dus la invitatie s o vd n
Copcele", n frumoasa cas a Barcenilor. M-a surprins
foarte plcut aleasa ei tinut. Avea acolo n cas portrete
n ulei din veacul al XIX-lea cu membrii familiei.
Priceperea ei n art m-a surprins. Trebuie s te stilezi
prin secole ca s ajungi la aceast distinctie a doamnei
Barcianu. O boieroaic autentic iar nu o parvenit, o
fiint stilat, cu o noblete si mretie n atitudini ce
impun. O plcere s o ntlnesti. Am revzut-o de mai
multe ori. Aceeasi impresie profund. Primvara,
plimbndu-m prin marea ei grdin cu pomi nfloriti, cu
petalele lor albe, ale prunilor, caisilor, ciresilor si cele alb-
roz ale merilor, aveam impresie c m aflu n grdina
Raiului. O astfel de simtire de puritate, frumusete si
grandoare primeam atunci.
Doamna Tvic, notrita, a tinut s m vad. Femeie
energic, activ, cu spirit negustoresc, avea patru copii,
doi bieti si doi fete. Pe fiii ei i-am meditat pe cnd erau
n clasele VI-VIII de liceu. Eram cunoscuti bine deci. Se
vede c prezentam curiozitate pentru dnsa. Attia ani
de puscrie pentru un om cunoscut de cumsecade"
strnea un deosebit interes. M-am dus la dnsa. S-a
mirat de slbiciunea mea, m-a gsit altfel bine!"
Cnd Dostoievski dup cinci ani de temnit si cinci
ani de deportare n Siberia s-a ntors la Moscova a fost o
uimire. Prietenii l admirau: S-a ntors mai tare" dect a
intrat - si spuneau. n cinci ani de temnit el a citit numai
Biblia - singura carte ce i s-a ngduit, iar n ceilalti cinci
ani de condamnare prin deportare n Siberia, i s-au
permis si alte crti, dar tria ntr-o mare izolare. Prilej de
meditatie si rugciune. De aici tria" lui.
Dac toti cei ce m ntlneau erau mirati de marea
mea slbiciune fizic, nu le venea s cread cum se poate
s fiu psihic nc bine". Secretul? Mila Domnului,
ajutorul prea sfnt. Rugciunea care a adus linistea
interioar si echilibrul psihic. Lsat n voia Domnului tot
ce mi se ntmpla era primit n liniste, fr zguduiri, ca
ceva ce n mprejurrile date asa trebuia s fie.
Niste rudenii din America, venite s vad satul
nostru, iubitul Rsinari, au fost cu totul surprinse cnd
m-au vzut c, dup attia ani de temnit, slbit de tot,
333
pot s rd cu atta poft la unele discutii ce le purtam cu
ei. Am nteles c acolo n America un procent din

populatie de peste 20% sunt bolnavi de nervi.
Relatia cu cei trei preoti ai satului nostru, dintre care
doi cunoscuti dinainte, a fost rezervat, fr entuziasm,
mai mult ca un raport pur conventional. Murise distinsul
preot Maniu Lungu, liturgisitor desvrsit, precum si
preotul Emilian Dancsiu, mai putin teolog dar om de
inim, cald, primitor, bun gospodar al casei, cu o sotie de
o rar omenie, nentrecut gospodin, discret, n casa
creia strinii, n treact prin sat pentru vizite, nu puteau
pleca fr a fi invitati la o aleas mas, pregtit de
minile ei miestre. Acum conducea parohia preotul Ioan
Brote, fiu al satului, inteligent, bine pregtit si bun
vorbitor, dar plictisit de comunism, care-i fcuse si lui o
arestare de cteva sptmni. Nu mai avea fervoarea
necesar unei lupte mai drze pentru adevrurile eterne
ale crestinismului. Cu o nclinare spre organizare si
lucrurile materiale, el a obtinut de la Ion Gh. Maurer
permisiunea de a se face tramvaiul Sibiu-Rsinari
nfrngnd opozitia prelungit a sasilor din Sibiu. i n
mare msur se datoreaz si drzeniei lui faptul c
Rsinariul nu a fost colectivizat. Mare avantaj.
Sfinirea - hirotonia mea ntru preot
Acum dup anii de temnit statul comunist a
considerat c nu mai sunt demn de a fi profesor: cum s
dai tineretul pe minile unui astfel de bandit"? Partidul,
forta conductoare n stat, el ndruma toate si avea cea
mai mare grij ca tinerii s primeasc o educatie
comunist.
Preot e altceva. Da, poate fi. Are pregtirea.
Admitem, au zis. Deci urma s caut o parohie. Era greu s
gsesti una la nivelul asteptat. Am gsit una mic si
srac: Spini, cu filia ona. Ambele sub 280 de familii, pe
Trnava Mic, la 8 km de Blaj, pe linia Blaj-Praid, fost
parohie greco-catolic.
Organele bisericesti din Sibiu se artau cu mult
bunvoint si ntelegere. Cu Mitropolitul Nicolae Colan,
om de inim si de frumoas tinut, distins literat si
patriot, n-am putut lua legtura, cci era bolnav.
Nu erau impedimente canonice pentru sfintire. Deci
s-a hotrt n grab hirotonia mea dintru diacon n preot,
pentru ami asigura existenta. Prea Sfintitul Episcop-vicar
Teodor Scorobet mi-a fcut hirotonirea, ntr-un cadru
restrns. Eram emotionat. Dumnezeu m nvrednicea s
primesc acest mare har al preotiei. Nu murisem n grelele
ncercri prin care trecusem. Dumnezeu m pstrase viu -
si acum, nerefcut si slbit, m destina pastoratiei. Ah!
Ct e de bun Dumnezeu, care trece peste slbiciunile
noastre si ne primeste n slujba Sa! Voi fi oare vrednic de
aceast mil a Domnului?
Numirea mea era la 1 octombrie 1964.
334
Primirea la Spini foarte rezervat si cu oarecare
nencredere chiar. Le venea preot un fost puscrias - si

att de slbit. Biserica era frumusic, casa parohial
mare si frumoas, cu o grdina cu pomi si loc de
agricultur. M-am instalat imediat n ea. Oamenii erau
harnici, muncitori si cinstii, cu gospodrii frumoase. Erau
cu primul colectiv pe regiune. Foarte buni cresctori de
porci, nstriti binisor, dar strnsi la pung. Destul de
credincioi.
A doua zi la amiaz a sosit o tnr gospodin cu
prnzul: ciorb de pasre, pui fript.
- Ce e cu asta? am ntrebat.
- V-am adus masa.
- Cum?
- E rndul meu, cci dm masa cu rndul, asa i-am

dat si printelui care a plecat, cci nu avea sotia cu
dnsul.
- Bine! am zis, ti multumesc. Sunteti foarte
cumsecade. Vino si desear cu cina. Dar de mine ncolo
s nu mai vin nimeni cu mncare la mine. Eu de-acum
ncolo am leaf si vreau singur s-mi pltesc mncarea.
Am aranjat cu primul epitrop s-mi dea masa contra cost.
Culesul grdinii se fcuse si poporenii au pstrat si
pentru mine cam trei saci de porumb n stiuleti. Fructe si
zarzavat - nu.
A fost o bucurie mare cnd duminic la prima slujire
am observat cu ct pietate intrau n sfnta biseric
poporenii mei: brbatii mai ales n costume nationale,
asezndu-se n fat n biseric, iar femeile, mai ales, n
rochii negre, cu cizme de piele n picioare si cu o
seriozitate grav n atitudinea lor, asezndu-se n spatele
brbatilor.
Slujba am fcut-o cu avnt, dar si cu emotii. Era a
doua slujb a sfintei si dumnezeiestii liturghii de cnd am
fost sfintit preot. Prima o fcusem la Rsinari, dar nu
singur. Acum o fceam singur. Fusesem diacon si slujisem
cel putin 50 de liturghii mai nainte de a fi arestat si
nchis. Dar acum mai uitasem dup atta ntrerupere si
trebuia s o renvt.
Predica a fost o chemare credint si apropierea de
Dumnezeu considernd-o singura mare necesitate a
clipei. Am cutat se le dau mngiere si sperant. O
slujire sfnt aduce bucurie n inimi, ncredere si pace.
Participarea la ea e un popas binecuvntat cu urmri
mari. Nu numai n ordinea spiritual si pentru mntuirea
noastr, ci si n cea trupeasc: ntrerupnd zbuciumul
zilnic si grijile instaureaz n noi, mcar pentru cteva
clipe, linistea , iar cu ea vine o destindere nervoas si cu
aceasta mentinerea snttii si chiar nsntosirea. Cci 335
Sfnta Liturghie ne invit pe toti credinciosii ca toat
grija cea lumeasc s o lepdm", fiindc la biseric

stnd noi nchipuim tainic pe heruvimi", cei care slvesc
pururea pe Dumnezeu.
ntlnirea la protopopiatul Trnveni la sedinta
pastoral, a fost plin de dragoste si entuziasm. Preotul
Ioan Smghitan, licentiat, cel ce l-a ascuns un timp n
casa lui pe poetul si profesorul Nichifor Crainic, lucru
pentru care a primit trei ani de temnit, m-a asteptat la
gar. El spusese colegilor c eu l-am salvat de la moarte
n cursul temnitei si toti m asteptau cu destul
curiozitate. De fapt lui Smrghitan i-am dat un foarte
mic ajutor care, real, nicidecum nu era o salvare cum i se
prea
lui.
Protopopul Marcovici mi-a fcut o prezentare plin
de cldur si apoi m-a invitat la el la mas.
Protopopeasa, o distins doamn, mi-a spus:
- n trecut, un om dup attea suferinte ca
dumneavoastr era socotit la noi un martir si se bucura
de mult cinstire; dar acum s-au rsturnat toate. V invit
struitor ca ori de cte ori veniti la Trnveni s poftiti la
mas la noi, ca nu cumva mncnd prin restaurante s v
mbolnviti si s muriti dup ce ati scpat de la amar. S
stiti c gtesc bine, nu e asa, iubite sot? Se adres ea,
zmbind, printelui protopop, si sper s fiti multumit cu
masa mea. Iar protopopul adug:
- Te rog si eu, printe, s primesti propunerea sotiei si
s vii la noi cu orice ocazie treci prin Trnveni.
Protopopul, sub motivul instalrii mele, mi-a fcut
iarna o vizit s vad cum sunt instalat. Eram singur, nc
nu m recstorisem. S-a mirat de cte lemne am bgat
n soba de teracot si nu se nclzea bine. Mi-a
recomandat s o stric si s fac alta, ca s am cldur. A
tinut un cuvnt oamenilor si, prndu-i c nu au destul
grij de mine, m-a ludat destul si lea spus: Aveti grij
de el, e la voi dar nu-i pentru voi. Cum l veti griji asa l
veti avea".
Dar unii erau deja prelucrati de Securitate ca s nu se
apropie prea mult de mine. i nu cumva s-mi fac
avantaje materiale. Asta tinea de spiritul Securittii ca cei
aflati n supravegherea lor s aib ct mai slabe conditii
de trai, ca s nu poat face deplasri si ca ei s-i poat
mai bine tine sub observatie.
Fceam slujba pe rnd: n Spini, parohia si n ona,
filia.
ona era comuna, cu aproape 4/5 sasi si 1/5 romni.
Sasii aveau un mare pastor: Wilhelm Capesius. El era al
29-lea pastor din tat n fiu. Antihitlerist feroce. Cutat
336
de hitleristi s fie ucis a fost ascuns mai multe luni la
primarul romn. Se bucura de un prestigiu enorm pentru

capacitatea si pentru spiritul lui evanghelic.
I-am fcut imediat o vizit. S-a bucurat mult. Am
schimbat laolalt multe gnduri. Mi-a spus: Acum nu e
timpul unei lupte deschise cu comunismul si luptm prin
dragoste si rbdare sustinnd credinta. Hristos a rbdat,
dasclul si Dumnezeul nostru, a rbdat pn la moarte!
Trebuie s rbdm si noi. El a iubit, trebuie s iubim si
noi. Asa a iubit Dumnezeu lumea, nct pe unicul su fiu
L-a dat, ca cel ce crede n El s nu piar, ci s aib viat
vesnic" (Ioan III, 16).
Era atunci la ordinea zilei problema complexului
interstatal cerut de rusi. Printr-un savant al lor Valev,
rusii au spus: socialismul e foarte naintat, nct nu se
mai pune ntre statele socialiste problema granitelor.
Propunem si cerem crearea unui complex interstatal2care
s cuprind 100.000 km din Romnia, 12.000 km din
Basarabia de sud si 30.000 km2 din Bulgaria. Aceasta
nsemna distrugerea Romniei, cci muncitorii trebuiau
s lucreze dea valma, fr pasaport.
Lcomia asta nesbuit a lui Hrusciov, seful de atunci
al Uniunii Sovietice, a indignat la culme pe romni si a
dus la cea mai mare ncordare a relatiilor dintre noi si
rusi, romnii respingnd cu furie nesbuita pretentie.
Romnii au dezbtut aceast problem la toate cadrele
de partid schitnd o drz mpotrivire. Au publicat si o
brosur cu prezentarea problemei ce s-a rspndit la
oamenii de partid de ncredere - cadre. Am pus si eu
mna pe ea si am dat-o si lui Capesius. Sovieticii,
mbtati de victoria din rzboi si de dup aceea, s-au
aventurat la aceast cerere nebuneasc. Aceeasi lcomie
i-a fcut pe Slavii de sud ca Tito s se rup de ei. Capesius
era revoltat la culme. Am dat-o apoi printelui protopop
Marcovici care nc nu ajunsese la ea. Deci Rusia
biruitoare ncerca luarea unor teritorii. M revolta
profund ndrzneala si aroganta lor.
i murind Gh. Gheorghiu-Dej, a venit la putere ca
secretar general la noi Nicolae Ceausescu, n toamna lui
1965. Nu prea stiam cine este el. ns chiar la o lun dup
alegerea lui, pastorul Capesius mi-a spus:
- Cu alegerea lui N. Ceausescu la conducere nici acum
n-a avut noroc poporul romn.
- Dup ce v ghidati? l-am ntrebat.
- Dup felul cum arat si dup cum s-a purtat pn
acum. El a condus colectivizarea dnd dovad de o
brutalitate excesiv. E un om sngeros, fr scrupule si
ne putem astepta de la el la orice.
Ct de precis l-a dibuit! Eu nc nu-mi ddeam seama
de situatia lui si-mi spuneam s-l vedem la lucru. Deci
adoptam o atitudine expectativ.
337
Recstorirea mea
Eram singur. Pentru un preot, dac nu are nclinatie
spre viata contemplativ a monahului, o sotie devine o
necesitate imperioas. Ea poate fi un ajutor minunat n
pastoratie pentru preot: e un aliat, un sprijin, un lupttor
alturi de el. Dac se potrivesc trag frumos la aceeasi
crut. Poate fi si un stimulent pe linia de lupt crestin,
mentinndu-i avntul spre ridicarea spre culmi de lumin
si sprijinindu-l s nu cad. O preoteas devotat, harnic,
dac ntelege rostul nalt al sotului ei, e o binecuvntare
de la Dumnezeu, un mare noroc.
Doream cstoria ct mai repede. Dar ea ntrzia
fiindc Silvia, fosta mea sotie, trebuia s divoreze de
brbatul ei Petru Bejan, directorul scolii din Hrja, iar
acesta o mpiedica.
Pe mine m-a reclamat Securittii c-i fur nevasta".
Un ofiter de securitate m-a chemat s discutm
problema". Reclamatia era dur. Am citit-o toat. Era a
unui om nfuriat, plin de calificative pentru mine dintre
cele mai urte. Iar cel
principal - eram hotul" sotiei sale. L-am ntrebat pe
securist:
- Dumneavoastr sunteti pentru dragoste n familie
sau contra ei?
- Suntem pentru dragoste.
- Ei bine am zis: Eu nu m-am dus la Hrja-Bacu la
sotie. Ea a venit la mine. i dac a fugit de la el, unde-i
dragostea lor? Ce a adus-o la mine, cci iat, eu sunt gol-
golut. N-am o cas ca el. De cine are ea dragoste? De el
sau de mine?
- nteleg, a zis. Nu poate fi vorba de un furt aici. Eu
am
spus:
- Mie mi pare ru de acest biet om care dup 12 ani
de trai cu o sotie o pierde, ea fugind la altcineva. Dar de
ce n-a cucerit-o? De ce n-a legat-o prin copii? Cci am
aflat c ea a rmas nsrcinat si i-a cerut s ntrerup
sarcina. Acest egoism al lui se rzbun acum.
ntelegndu-l, l iert pentru insultele ce mi le-a adus. Dar
v rog s-i spuneti s nu fac greutti fostei mele sotii n
dorul ei de a se ntoarce la fostul ei sot.
- De acest lucru m voi ocupa eu, mi-a zis si neam
desprtit.
338
Procesul de divort a durat mai multe luni din pricina
opozitiei lui Bejan. Dar n octombrie 1965 ne-am putut

recstori la ona, ntr-un cadru foarte restrns, fr
nunt si cununie religioas cci Silvia nu acceptase o
cununie religioas cu Bejan, spunnd c o singur
cununie religioas trebuie s fac o femeie. Deci cununia
noastr religioas a rmas valabil. Astfel m-am cununat
civil de dou ori. M cununam acum iar cu propria mea
sotie. Acum a iesit din nvtmnt dup 37 ani de servici.
Era deci liber spre a vedea de cas si alte treburi.
Vizite neateptate
Viata acum se scurgea linistit, fr vreo asuprire de
la autorittile de stat. Simteam totusi supravegherea
discret a Securittii, fr vreo interventie direct. Eu m
ocupam numai de parohie si lucram singur grdina,
pentru asigurarea hranei. Parohia era srac si, fiind
fost greco-catolic, nu avea acele frumoase traditii
ortodoxe, mpreunate cu multe slujbe si daruri. Slujirile
particulare erau cu totul reduse si ele trebuiau
contabilizate spre a asigura salariul lunar. La acest salar
contribuia si statul cu 700 lei lunar, restul se asigura
dintr-o contributie anual benevol si din serviciile
particulare.
Toat atentia mea era ndreptat spre a asigura
credinta si temeiurile pe care se reazem si a o ntri
treptat. Fceam slujirile sfinte cu atentie si totdeauna cu
predic. n lipsa unui nvtmnt religios pentru tineret
am considerat c a predica cuvntul dumnezeiesc e
singura cale mai eficace de a sustine credinta.
ntr-o zi pastorul W. Capesius n vizita ce i-am fcut-o
mi-a spus: Ieri am avut inspectia unui domn de la
departamentul Cultelor care mi-a zis:
- Domnule pastor, aveti greutti n desfsurarea
cultului? Cci vreau s v ajut.
- Nu! am rspuns eu.
- Au fcut copiii dumneavoastr nvtmnt religios
pn la 14 ani?
- Da, am zis.
- I-ati confirmat pe toti?
- Da!
- E vreun sas care n-a nvtat si n-a fost confirmat?
- Nu, nu avem nici un neconfirmat.
- Bine d-le pastor.
Apoi s-a dus la scoala general din ona si a spus
profesorilor:
339
- Voi ce pziti aici? Am fost la domnul pastor si mi-a
spus c toti sasii de peste 14 ani sunt confirmati. Voi n-ati
putut cstiga mcar unul pentru noi?
- Aceasta-i o treab intim de credint, au rspuns ei,
si noi nu ne amestecm n ea si nu ne strduim s facem
cuceriri de acest fel, ca s nu clcm legea cultelor care le
asigur tuturor libertatea religioas.
Fcndu-m c nu cunosc statutul de functionare a
cultului ortodox, am adunat copii si am nceput s fac
lectii de religie. Le plcea si mergea binisor si dup vreo 5
sptmni am fost chemat de un ungur, inspector
general pentru problemele religioase pe regiunea de care
tinea Trnveni, care mi-a spus:
- Faci cu copiii nvtmnt religios?
- Da, am zis.
- Nu stiti c n-aveti voie? Vrei s intri iar n puscrie?
nceteaz imediat.
- Nu stiam c n-avem voie, i-am spus.
- De acum s stii.
Dar eu stiam si cum s-au alctuit n 1948 statutele de
functionare a cultelor, cnd s-a permis cultelor
protestante si catolice un nvtmnt religios pn la 1 4
ani, ce trebuia s se fac nu n scoal ci n biserici sau n
casele de cult. Dar Bisericii Ortodoxe Romne i s-a
interzis acest lucru. Totul s-a motivat asa: cultele
neortodoxe au liturghii sau slujiri scurte si atunci
tineretul ca s-si nsuseasc principiile credintei are voie
s fac nvtmnt religios pn la 14 ani. Dar Biserica
Ortodox are un cult lung de 3-4 ore si copiii ortodocsi
pot s-si nsuseasc principiile credintei prin participarea
la cult n biseric. Protestele ortodocsilor au fost
zadarnice. Teohari Georgescu, ministru de interne, evreu,
a venit personal la Sfntul Sinod al Bisericii si, cu mari
amenintri c se creeaz un conflict ntre Biseric si Stat,
s-a impus punctul oficial n problem. Aici s-a lucrat cu o
perfidie deosebit. Cci dup aceea, tinerilor ortodocsi li
s-a interzis participarea la Biseric si Duminica si n zilele
de srbtoare fiind ocupati cu programe scolare. Cei ce
mergeau totusi la biseric erau pedepsiti de corpul
didactic, si au fost avertizati c n-au voie s mearg la
biseric.
Dar biserica catolic care avea messa (liturghia) de o
or o fcea de sase ori Duminica si n zilele de srbtoare
la Iasi, la Piatra Neamt de cinci ori, iar n fiecare zi din
cursul sptmnii mai fceau cte trei liturghii adic 18
liturghii si asa probabil n toate orasele cu catolici.
Astfel comunistii au asigurat strinilor de la noi un
nvtmnt religios pn la 14 ani, dar au refuzat
poporului romn ortodox majoritar acest drept. Evreii si
ungurii majoritari n conducere la acel moment au impus
340
acest punct de vedere. Frdelegea lor a fost imens iar
urmrile incalculabile. i asa principiul egalittii n

drepturi pentru toti cettenii Patriei a fost clcat de la
nceput prin inegalitatea ce s-a fcut, cu preeminenta
strinilor si njosirea poporului romn. i totusi strinii
strigau s sunt asupriti. Asta mai ales ungurii si secuii.
Dar e clar c ei si sub Ceausescu au trit mai bine n
Romnia dect romnii. La Blaj se mnca pine mai
neagr dect la Trnveni. Iar cele mai bune aparate
medicale aduse din strintate Ceausescu nu le-a adus n
Bucuresti, ci n Trgu-Mures.
*
* *
Deci a trebuit s renunt la ideea unor lectii de religie
la Spini. Continuam ns cu hotrre ntrirea credintei
prin slujirile sfinte, predic si discutii acas la parohieni.
Un preot vecin din Bia, F. Graure, om cumsecade,
tinea
legturi cu mine si fceam unele slujbe mpreun cu
el si la mine pentru nmormntri, maslu, etc. El mi ajuta
si la actele de gestiune. Era un om de omenie. ntr-o zi
mi-a spus c a fost chemat la Securitate si i-au zis:
- Vrem s-l bgm pe Grebenea n temnit, dar nu
politic, ci pentru furt.
- Dar el e corect, am zis.
- i ce dac e corect, nu intereseaz asta.
- Dar el e cu totul corect, de o desvrsit
corectitudine. l bgati si asa?
- Nu! Dac e cu totul corect l mai lsm. Dumneata
s ne spui ce face si s-i pui ntrebrile ce ti le spunem,
ne intereseaz rspunsul lui, pe care ni-l vei comunica
ntocmai.
Apoi a continuat:
- Am ncercat c m opun dar m-au amenintat dur. N-
am rezistat: am cedat. Iart-m. Eu ti voi spune de
fiecare dat ntrebrile lor si mi vei da rspunsurile si eu
le voi duce la ei. N-avem alt iesire.
- Bine, asa vom proceda. ti multumesc. Iat un om
admirabil!
341
ntr-o dup amiaz de nceput de toamn trei ofiteri
de Securitate mi-au fcut o vizit. I-am poftit n cas. Dar

ei au zis:
- E timpul frumos. S iesim n grdin s stm de
vorb si s nu fie de fat doamna s-o plictisim cu
discutiile noastre.
Am iesit n grdin si ne-am asezat pe iarb pe niste
pturi. Am adus niste tuic d prune de 40 o si ceva
alimente: brnz, slnin, pine si ce-o mai fi fost, fructe
probabil. Toti erau olteni: maiorul Vduva, Chialda si nc
unul al crui nume l-am uitat.
Cu destul politete m-au ntrebat:
- Am vrea s stim cum ne privesti dumneata pe noi,
pe comunisti? Ce zici despre noi? i mergi cu noi sau
contra noastr?
- Domnilor ofiteri, am rspuns, eu am fat de
dumneavoastr atitudinea contilor germani fat de
Hitler. Nu-l iubeau, dar au mers cu el, desi nu-l iubeau.
Cci si-au zis: Acum cnd soarta Germaniei e n joc,
putem noi face opozitie? Ce-ar zice copiii si nepotii
nostri? i au mers cu el. Asa si eu, domnilor, nu v iubesc,
fiindc sunteti comunisti si atei; iar eu sunt pentru
liberttile fundamentale ale oamenilor si sunt credincios.
Dar nici nu v ursc cci n temnit am depsit ura. Aveti
o mare rspundere: conduceti statul si poporul romn.
Cum as putea eu s v fac greutti? Din iubire de tar si
de popor merg cu dumneavoastr. Vreti s mpingeti
carul statului nainte. Nu sunt eu acela care voi trage de
spitele lui napoi. n tot ce voi considera c e bun si
folositor Romniei v voi ajuta.
- Trebuie s mergeti cu noi, fiindc stiinta e cu noi. n
tot ce vrem s facem stiinta ne confirm. Socialismul si
Comunismul se dovedesc ca singurele doctrine sociale si
politice ce rezolv fericit toate problemele lumii. tiinta e
cu noi si ne confirm din zi n zi.
- Care stiint? tiinta din Rsrit? Ea v confirm. Dar
stiinta din Apus v infirm. Domnilor, s nu ne amgim:
Un act de stiint e numai acela care e mprtsit de toat
lumea de pe glob si care nu e contrazis de nimic un timp
ndelungat de cel putin un secol. Timpul l confirm ca
atare si aderarea la el a tuturor de pe Terra. ns
comunismul n-a avut nc timpul necesar s fie cunoscut
342
de toti si s vedem cti si cum ader la el. Nu trebuie s

fim fanatici; asteptm cu rbdare ca timpul s-l verifice
sau s-l infirme, ca niste fiinte libere ce suntem, fr a
forta nota si a-l impune cu sila. Cci a-l impune cu sila e
un act inuman, incompatibil cu demnitatea omului si
care nimiceste omul. Nu putem ferici pe cineva cu sila,
cci miezul fericirii, latura fundamental a ei e libertatea
si fr ea nu e fericire. Priviti psrile prinse si tinute n
colivii, prizoniere. Orice le-ai da ele sunt nefericite,
tnjesc si mor. Ferice de cei ce stiu s astepte, n rbdare,
verificarea experientei lor, fr s asupreasc pe cineva.
Cu comunismul se face acum o experient" n fata lumii
ntregi. Experient cu mari jertfe. A interveni cu forta
nseamn a-i altera si modifica rezultatul. De aici
necesitatea lipsei oricrei asupriri n aplicarea lui.
Deci ati venit s vedeti dac sunt periculos pentru
dumneavoastr. Cum m priviti acum dac stiti cum
gndesc?
- Nu! nu putem spune c esti periculos.
- Cum sunt atunci? i-am ntrebat.
- Esti un om cu care se poate sta de vorb.
494
- i asta e totusi bine. i ne-am desprit n pace.
La vreo trei zile, ntr-o dimineat, maiorul Chialda a
intrat la mine. L-am poftit n cas, dar a spus:
- Nu! Am venit numai s v salut si s v rog s-mi
dati o floare s-o pun la masin (aveam niste flori foarte
frumoase).
- Alegeti-v pe cea mai frumoas. El a ales una.
Atunci eu l-am ntrebat:
- Sunteti cstorit?
- Da, a zis, si am si un copil.
- i nu v iubiti sotia?
- Ba da, cum s nu.
- Atunci de ce nu ati cerut un buchet pentru
doamna?
- N-am ndrznit, mi-a rspuns.
- V rog faceti un buchet foarte frumos pentru sotia
dumneavoastr si s-i spuneti c i-l trimite un fost
detinut pe care l aveti n supraveghere si totodat s-i
prezentati omagiile mele si alese urri de sntate.
- Cum, dumneavoastr deci nu ne urti pe noi
securistii? a zis el foarte surprins.
- Nu, domnule maior, nicidecum. Faceti si
dumneavoastr un serviciu necesar. Fiecare tar are o
343
Securitate. Fr asta nu se poate. Deci, de ce v-am ur?
ntelegem serviciul dumneavoastr si-l apreciem ca fiind
corect, iar dac nu-l faceti cu ur, ci obiectiv, atunci totul
e bine si n favoarea dumneavoastr si a noastr a
fostilor detinuti. Atunci atmosfera ce se creeaz ntre noi
e una de pace, de frumoas convietuire si fr urmri
rele n viitor, cci nimeni nu stie exact ce va fi n viitor, ce
transformri mari vor fi n lume. Toti rspundem de
faptele noastre si e bine ca orice transformri ar fi s ne
gseasc pe fiecare cu constiinta curat.
- Da! asa este. Eu nteleg rostul preotului. Profesorul
Chialda de la Institutul Teologic din Bucuresti este
unchiul meu.
- Foarte bine! E aici un punct de legtur.
- Voi mai trece din timp n timp s v vd n treact si
s schimbm dou cuvinte. Cred c nu v suprati.
- O! nu, desigur. i ne-am desprit. Securitatea s-a
ngrijit mai dinainte s fiu bine ncadrat.
Cntretul din Spini - Lunca Trnavei, Vasile Hoc, un
cntret exceptional, de mare talent si care prezenta n
versuri bine reusite chipul unui mort si le cnta la
nmormntarea cuiva cu mare efect emotional, era un
turntor. M supraveghea cu atentie si n fiecare luni se
ducea la seful de post de la ona si ddea raportul cu ce
s-a petrecut n timpul sptmnii. El sedea cu mine n
casa parohial n dou din cele sapte camere. Repede l-
am dibuit prin unele indiscretii ale lui fcute fiind beat,
cci era mare betivan. Apoi am avut dovada direct a
acestei miselii a lui. Nu l-am dat afar din cas fiindc n-
avea locuint si nu aveam un alt cntret pregtit ca s-l
nlocuiasc. i nici parohia nu avea bani ca s ntretin un
cntret. El era un cntret onorific", fr plat. Se
bucura numai de prinoasele parohiei si de un loc agricol
al parohiei care era pentru cntret. La ona cntretul
Ion Cristea desi era un om cumsecade, de omenie si
dintr-o familie de oameni de frunte din sat si de isprav,
a fost captat si fcut informator mpotriva mea. El era
mai putin vigilent si, oricum, mai cu obraz dect Hoc care
nu se rusina de njosirea lui. Mai erau apoi si altii, dintre
care unii au fost descoperiti de mine. Dar asta nu m
mpiedica s tin predicile asa cum trebuia, fr exces, dar
si fr grija c as supra Securitatea. Eram eu slujitorul lui
Dumnezeu si rvneam s rmn numai slujitorul Lui,
robul Lui si nu al oamenilor. Aveam mereu n fat
cuvintele marelui Apostol Pavel: Ati fost rscumprati
cu mare pret, prin sngele lui Hristos; nu v faceti robi
oamenilor" (I Corinteni 1,6 si 7,2-3).
Am uitat s spun c la ntlnirea cu cei trei ofiteri am
fost ntrebat:
-De ce nu scrii? De ce nu arti prin cte ai trecut?
Deci stiau c nu scriu. Eu le-am rspuns: - Nu scriu
fiindc mi-e fric de dumneavoastr. Dac as scrie cum
au fost toate si cum mi-ar plcea mie s scriu, atunci nu
v-ar plcea dumneavoastr. Dac as scrie cum v-ar
344
plcea dumneavoastr, atunci scrisul meu nu mi-ar
plcea mie. n aceast situatie, ca s nu v supr nici pe

dumneavoastr si nici pe mine nu scriu. Am niste schite
inofensive" de un umor irezistibil, dar s apar cu schite
umoristice dup un interval de peste 22 de ani de
temnit m-as compromite. De aceea e preferabil s nu
scriu nimic.
Consideraii asupra oamenilor si a situaiei de la noi

Priveam televizorul si vedeam ct lume bine
mbrcat: domni, doamne, preoti si ofiteri, etc. asistau
ncordati la niste filme fr valoare ce se transmiteau.
Vedeam cum i distreaz niste glume gunoase si niste
exhibitii gimnastice s le zic, ale unor fete, uneori usor
devoalate si m miram c acestea pot produce plcere si-
mi ziceam n mine: ct a deczut societatea romneasc!
Iat la ce nivel sczut sunt distractiile lui. Incontestabil
societatea e n decdere. Ct de putin ridicate sunt
pretentiile ei! Mi-aminteam de cererile vulgului roman:
panem et circenses" - pine si circ. Nu eram noi acum
departe de aceasta. i aceasta dup aproape dou mii de
ani de crestinism.
Redau o ntmplare, care e caracteristic pentru
omul de la noi din acele zile si chiar si de acum. Un
cumnat al meu, Victor Davidescu, fost locotenent colonel
de artilerie, a venit la Spini s m vad si mi-a spus:
Nicolae, dac rmneam n armat, te vizitam ca general
de corp; acum fiindc m-au epurat, vin ca inginer. i dup
vreo dou zile de sedere la mine, n care mi-a dat unele
sfaturi practice, a plecat rugndu-m s-i fac o vizit la
Bucuresti, unde locuia.
Peste un timp m-am dus s-l vd. A sosit seara de la
servici si abia dup cteva cuvinte - masa, televizor,
culcarea. A doua zi scurte discutii cu el pe drum pn la
servici. Sosind seara, cteva cuvinte - masa, televizor,
culcarea. A treia zi acelasi lucru. M-am nfuriat si am
izbucnit:
- Mi Victoras, ai nnebunit? M-ai chemat s te vd si
acum ce vd? Cteva cuvinte, mas, televizor, culcare.
Ce-i asta? Nu putem noi gsi un rgaz de plimbare, de
convorbiri linistite, de apropiere a sufletelor noastre
printr-o deschidere unul ctre altul? Totul e grbit, ca
niste automate. Ne-am pierdut libertatea. Suntem robii
aparatului la care ne holbm ceasuri ntregi, o s murim
din cauza civilizatiei, cci televizorul e un instrument al
civilizatiei. O s ne stpneasc primitivii care au
instincte mai precise si nu s-au abtut, ca noi, de la legile
naturii. Trezeste-te, biete si bucur-te liber de viat, nu
robit de aparate. Asa am reusit apoi s vorbesc cu el.
Priveam cum vin oamenii de la sate la orase rnduri-
rnduri si-mi ddeam seama c e un exces - si nu e bine.
345
Ce va fi cu agricultura? mi ziceam. Sporea
industrializarea si-mi ziceam: Romnul a fost mai ales,
agricultor si pstor, putini au cunoscut industria.
Smulgerea lor prea rapid din mediul pastoral n care au
trit si intrarea n industrie, fr conditii bune de igien
va fi ca un atac la capitalul biologic al natiunii noastre, o
slbire a fortei biologice a neamului nostru. M mira
furia cu care se mergea spre industrializare, precum si
faptul c nu se tinea cumpna ntre industrie si
agricultur.
M mira c toti cei plecati din tar erau socotiti de
comunistii conductori - deavalma trdtori". Dar ei
fugiser de fric, din dorul de a fi liberi, din nesiguranta
vietii lor sub comunisti, din grija de a-si apra viata.
ncolo ei erau romni ca toti ceilalti romni si mai buni
dect multi altii, precum si dect comunistii care
ascultau, ca niste slugi, ordinele viclene ale rusilor. Cum
de nu vedeau necesitatea unei ntelegeri ntre ei si cei
plecati"? Ca toti s conlucreze spre binele Patriei.
Vedeam apoi ochiul Securittii ndreptat prea mult
asupra romnilor si prea putin asupra tiganilor. Uitau c
acestia puteau deveni oricnd inamici trii. Se vedea c
se d un sprijin tiganilor care nu prevestea nimic bun. La
multele lor delicte, cercetri binevoitoare cu pedepse
mici, la agresiuni mari, grbite reduceri de pedepse si
gratieri. Nu stiam atunci c ceausestii sunt tigani, si el si
Elena. Dar mai trziu cnd tiganii s-au exprimat S
triasc eful!" atunci am nteles. Multe mergeau spre
subminarea trii si asuprirea romnilor.
Am observat c desi era statia ultim a unui tren si
oamenii n-ar fi avut de ce s se grbeasc, cu vreo 10
minute, uneori si chiar mai mult, si luau bagajele si
stteau cu ele n mn, n picioare pn la coborre. Era
un semn al unei nervozitti, nelinisti si nerbdri la cei
mai multi.
Se vedea de asemenea c dispruse ncrederea ce o
avuseser oamenii unii n altii n trecut. Era o societate
nou, nervoas, cu nelinisti, nerbdare, temeri, inhibitii
acum. O societate ce mergea spre comunism. Dar nu cu
voia ei, ci mnat de la spate de niste vcari" cruzi si
inconstienti, care erau mereu cu biciul n mn.
Nencrederea securittii n mine

Bunul protopop Marcovici ducea o actiune sustinut
fat de organele de stat ca s le conving c sunt un om
cumsecade, linistit si c n-am alte preocupri dect cele
religioase si de grij de familia mea. Le asigura c poate
garanta aceasta. Uneori avea impresia c le-a convins. i
asta tinea cteva luni. Apoi venea si-mi spunea:
- Zadarnic. Nu-i pot convinge. Sunt bnuitori: n-au
ncredere n dumneata.
346
Ce s le faci, printe protopop? am rspuns eu. Asa
-
i-a nvtat marele dascl" al lumii Stalin: S n-aib
ncredere. El a rsturnat gndirea normal si a venit cu
dictonul vigilent si nencredere". i stiti: cum e turcul
si pistolul". Pot face ei altfel dect au nvtat?
Mai trecea un timp si inimosul protopop mi spunea:
- Iar si-au manifestat nencrederea fat de dumneata.
Eu ncerc s-i linistesc dar degeaba, nu pot s-i conving.
i totusi stiu c esti cu totul linistit si ti vezi de treab.
- Asa e, bunule printe protopop. Nu fac nimic. Nu
m abat o iot de la lege. Ei stiu asta, dar nu-mi pot ierta
atitudinea din temnit si mai ales cea de la mina Nistru
unde, din cauza mizeriei si pentru a o curma am
organizat si dezlntuit o grev, lucru care i-a nfuriat
foarte mult. Dar acum nu fac nimic ru, nu dezbat
probleme politice deloc. Dar slujba mi-o fac deplin si
totdeauna cu predic curajoas.
La Securitatea din Alba Iulia

Prin noua organizare administrativ a judetelor, satul
meu Spini a trecut la judetul Alba si treceam de la
protopopiatul Trnveni-Mures la protopopiatul Aiud-
Alba.
Intram n grija unei noi Securitti. ntr-o zi am fost
chemat la Alba Iulia la Securitate. Mi s-a cerut o
autobiografie pe larg. Cnd o scriam la o mas, asezat cu
fata spre us am simtit cum s-au deschis camerele n care
lucrau ofiterii de securitate si apoi, rnd pe rnd, treceau
lent prin fata usii biroului n care scriam si m priveau.
Mi-am dat seama ce e: voiau s stie toti cine sunt, s m
cunoasc si, pentru orice s-ar ntmpla vreodat cu mine,
s aib imaginea mea.
Am scris pe larg autobiografia si am predat-o. Un
colonel a luat-o si mi-a spus:
-As vrea s stm putin de vorb, omeneste.
M-a ntrebat o seam de lucruri neimportante n
legtur cu viata ce o duc la Spini. Apoi a spus:
- Pari un om inteligent. tim c ai priz la oameni si
mai ales la intelectuali. i-as face o propunere. Ne-ai fi de
folos. ti cer s colaborezi cu noi, vrei?
- n ce e bun, colaborez cu oricine vrea binele.
- Tocmai binele l vrem si noi.
- Cum ntelegeti colaborarea si la ce lucru?
- Uite, mi-a zis, tragi cu urechea la diferite discutii
dintre intelectualii cu care te ntlnesti, le nregistrezi
bine n minte si apoi ni le transmiti nou. Asa ne ajuti n
munc.
- Domnule colonel, am zis, mi cereti s fac o munc
pe care ar trebui s o fac organele dumneavoastr. Intru
deci pe terenul de lucru al Securittii. Colaborez astfel cu
ea. Dar Securitatea ce poate face ca s colaboreze cu
347
mine? Poate citi vreodat rugciuni n parohie n locul
meu? Poate tine predic n locul meu? Poate s m

suplineasc vreodat cnd lipsesc?
- Nu asa printe, noi nu putem lucra asa cu
dumneata. Noi te mutm ntr-un loc mai bun, te ajutm
la nevoie si material, gsim noi modul de a te rsplti.
- V rog s m scuzati, dar atunci asta nu mai e
colaborare, ci cumprare. Iertati-m v rog, dac nu m-
am vndut n temnit, cum m-as putea vinde acum cnd
sunt liber? Nu, nu sunt de vnzare! Ca preot m-ar lepda
Dumnezeu din mna Lui imediat si as primi dispretul
oamenilor. Astfel de atitudine a unui preot e un pcat
mult mai grav dect al unui laic. Nici un preot n-ar trebui
s-l fac.
- Ce atitudine poti avea fat de noi?
- De bunvoint si ntelegere ca fat de toti oamenii,
o s m rog pentru dumneavoastr ca s v lumineze
Dumnezeu mintea s v dea gnduri bune, s v dea
sntate, s v fereasc de ru.
- Cum ntelegi s lucrezi?
- Vreau s lucrez asa ca pe toti s-i aduc s cread n
Dumnezeu si s fac voia Lui. Ca toti s se mntuiasc,
cci de asta s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, vreau
s lucrez asa ca chiar si dumneavoastr s ajungeti la
credint si s v socotiti fiu al lui Dumnezeu, rscumprat
din pcat prin jertfa de snge a Domnului Hristos.
-Printe, noi suntem atei. Ce poti face altceva pentru
noi?
- Cu att mai mult aveti nevoie de rugciune si de un
sprijin spiritual pe care vi-l pot oferi oricnd.
- Printe, nu fi naiv si nu uita c esti la Securitate. Te
ntreb: Ce poti face real pentru noi?
- Vreau s fiu si s rmn cu adevrat preot. Aceasta-i
cel mai bun lucru ce-l pot face pentru dumneavoastr.
Nu m ndoiesc c iubiti Romnia si doriti ca patriot
romn, binele ei. Toti trebuie s colaborm ntre noi si s
cntm mpreun simfonia neamului romnesc. Dar cum
ar trebui s o cntm? Fiecare la partitura sa. Astfel
preotul trebuie s rmn la preotie, judectorul la
judectorie, dasclul la dsclie, cizmarul la cizmrie,
etc., fiecare la profesiunea lui. Nu putem nclca
domeniile cci se ncurc treburile: nu mai iese simfonia,
e o harababur. Deci fiecare trebuie s rmn la locul
su. Asa se ntreste statul dac fiecare sector al
activittii lui e tare. Dac scoala e bun, justitia e bun,
armata e bun, Biserica e bun si toate sectoarele de
activitate ale statului merg bine, atunci si statul va fi
puternic. Dar el nu va fi puternic dac se ncalc
profesiunile si profesorul n loc s-si vad de scoal se
ocup de politic. Ar fi frumos si bine, domnul colonel ca
mpreun s cntm simfonia neamului romnesc n
maniera pe care am spus-o, fiecare cntnd la partitura
lui.
Dup ce m-a ascultat n liniste, colonelul mi-a zis:
348
-Ai imaginatie, printe, dar noi acum efectiv avem
nevoie de la dumneata s ne dai sprijinul pe care ti l-am

cerut. Ai timp nc s meditezi asupra propunerii noastre.
Nu uita: Forta e n mna noastr. Te vom mai chema.
- Nu e nevoie de o nou chemare, d-le colonel.
Rspunsul pe care l-am dat e ultimul meu rspuns. V-as
ruga din inim s ntelegeti c un preot adevrat nu v
poate da dect acest rspuns.
- Bine, printe, du-te. i s-ar putea s ne dai si alte
rspunsuri stiind cine suntem si ce putem.
- V rog scuzati-m, dar cnd v-am dat rspunsul
stiam si cine sunteti si ce puteti.
- Bine, du-te. Te mai gndesti. Vezi ce mai zice si
preoteasa care a fost destul singur.
i am plecat. Dar nu m-au mai chemat. Dar m
simteam urmrit foarte ndeaproape. Cu preotul F.
Graure, fie-i fericit sufletul si plcut amintirea, cci a
murit, colaboram perfect. i cnd era vreun eveniment
mai important n viata international sau de la noi -
venea cu ntrebrile si, dup ce discutam mpreun care
ar fi cele mai bune rspunsuri, el le scria si le ducea la
Securitate. Asa a mers tot timpul pn s-a mutat n
judetul Brasov, vreo sapte ani.
Urmrit de un nepot al meu

Securitatea a gsit un mijloc mai bun s m
supravegheze: l-a angajat n serviciul su pe nepotul meu
de frate, Dumitru Grebenea. Acesta avea patru clase de
liceu, n-avea serviciu, era foarte inteligent, abil si
smecher, fr scrupule. A fost captat pentru defectele lui:
era betivan si corupt; era singurul nepot ce a czut astfel
fiindc crescuse ca un copil de bani gata.
Venea des la mine. l primeam cu drag si l osptam
cum nu se poate mai bine. Dac plecam uneori, cnd
Silvia era pleca la Iasi, la Mariana, fiica noastr, sau la
Piatra Neamt unde luasem un apartament; el rmnea
singur. Dar am observat c umbla prin actele de gestiune
si prin crti. Unele crti erau cu unele sublinieri sau
adnotri critice la unele lucruri ce nu-mi conveneau, dar
care conveneau liniei partidului comunist. Pe rnd,
aceste crti dispreau. Nepotul meu le preda Securittii.
M ntreba unele lucruri dar eram cu totul rezervat, cci
stiam c e usuratic. Acum lipseau crtile vinovate".
Acestea erau destul de scumpe la bugetul meu redus.
Nepotul tgduia vreun amestec n disparitia crtilor.
ntr-o zi mi-a zis:
- Profesorul Nicolae Petrascu e la spital si mi-a spus
c doreste s-l vizitezi.
Profesorul N. Petrascu fusese secretarul Miscrii
legionare n scurta ei guvernare si seful ei n prigoan
comunist, de un caracter ferm si tenace si de o mare
349
credint legionar. Era bine cunoscut de mine si eram
apropiati, cci ca s zic prieteni e prea mult. Prieten eram
cu sotia lui, Livia Banea, pe care o cunoscusem nainte de
a se cstori.
M-am dus s-l vd. Am luat Molitfelnicul pentru
eventuale rugciuni si Sfintele Taine spre a-l mprtsi,
dac va fi cazul. I-am spus:
- Nepotul meu mi-a spus c m-ai chemat.
- Nu! nu te-am chemat, drag printe, cci nu voiam
s te expun unei cercetri a Securittii. I-am spus numai
att: Sunt bucuros ori de cte ori l vd pe printele
Grebenea". Att! Deci nu te-am chemat.
i dup un schimb de amabilitti de vreo 5 minute
ne-am desprit. Dar dup cteva zile sunt chemat la
Securitate: Ce-ai cutat la spital la Petrascu?". Eu le-am
spus c la cele comunicate de nepotul meu, m-am dus s-
l vizitez. Nu uitasem c sunt preot si considernd c are
nevoie de un ajutor spiritual. M-am dus s i-l dau dar n-a
fost nevoie. Am dat declaratia si am plecat. Deci nepotul
meu se demascase. A tgduit si a motivat c a fost o
nentelegere. Acest agent era foarte periculos, lucra si pe
deasupra Securittilor judetene, direct cu Ion Stnescu,
secretar de partid, sef al Securittii si fost ministru de
interne. ntindea curse unor oameni suspusi: profesori
universitari, scriitori, gazetari, inspectori n diferite
servicii. Cei mai multi aveau cele mai bune impresii
despre el, l ludau mult ctre mine si nu credeau c are
numai patru clase de liceu, ci studii universitare. Putini l-
au detectat. I-am prevenit s fie atenti n discutiile cu el
si nu cumva, dac e nepotul meu, s-i acorde tot creditul
lor. Unora le era greu s m cread.
Acum era ceva aproape nou n felul de a lucra al
Securittii si putini n trecut au ndrznit att: fiul captat
agent contra tatlui su, familiei sale, nepotul contra
unchilor si, femeia captat si uneori devenit amant
mpotriva brbatului ei. nainte raporturile dintre
membrii unei familii erau considerate sfinte si nu se
ndrznea s se recurg la unii membrii s activeze contra
celorlalti. Era un rest de omenie si bun simt dar care
acum nu mai existau. Se crea o societate n care
nencrederea devenea general. Iar Securitatea lucra
pentru crearea acestei stri de nencredere general.
Astfel infernul se instala nu n adnc, ci chiar pe suprafata
globului pmntesc, ceea ce nu intrase n viziunea
nimnui.
Nepotul meu m supraveghea strict si ori de cte ori
era nevoie alerga de la Sibiu la mine la parohie. nc nu
puteam s-l ndeprtez, lucru pe care l-am fcut mai
trziu. Aveam unele obligatii fat de mama lui care, pe
cnd murea, m-a rugat s am grij de el.
Prietenii locale
350
Pentru un preot de sat de cel mai mare folos sunt

prieteniile locale cu toti oamenii si n primul rnd cu
intelectualii. Dac e o colaborare ntre el si ei, se pot face
multe lucruri bune pentru comunitate.
Dar acum nu ne mai gseam ntr-o situatie normal.
Comunistii semnaser discordia si teama. nvttorii
si profesorii erau suspectati ca neloiali regimului dac
tineau o legtur mai strns sau prietenie cu preotul.
Astfel le era fric, se temeau. Iar unii erau informatori,
altii membri de partid, dar cu obligatia ca s divulge pe
cei ce aveau preri contrare. O prietenie cu ei deci nu se
putea face. Unele daruri ce le-am trimis de marile
praznice al Crciunului si Sfintele Pasti le-au luat cu
bucurie dar si cu fric m-au rugat s nu le mai trimit
fiindc e ru vzut sus aceast atentie, e ca o
colaborare. Iar ei stnd pe o pozitie stiintific" si preotul
pe o pozitie mistic" n-au cum colabora laolalt. Deci a
trebuit s accept situatia asa cum era si cum o pregteau
comunistii nostri.
Cu distinsul pastor Capesius tineam o legtur
strns, fr team si comentam toate cu toat
ncrederea. Czuse n Rusia Hrusciov, poreclit
Pantofarul" fiindc btuse cu pantoful la O.N.U. n
banc cnd nu i-a convenit ce se discuta. Fcuse greseli,
provocase prea mult Romnia n timpul din urm, a
retras n 1958 armata sovietic de la noi si fcuse unele
concesii apusenilor, iar n luntru a ncercat distrugerea
mitului Stalin. Ca reactie a venit un om mai drz, Brejnev,
cu ideea guvernrii de mn forte. M miram mpreun
cu Capesius de nstrusnica idee a libertii limitate" a
statelor din blocul de la Moscova, limitate de interesele
generale ale blocului. Iar aceste interese generale le
stabilea Moscova. Cu aceast idee ntrziat, Brejnev a
ocupat n 1968 Cehoslovacia si a distrus asa numita
primvar de la Praga", un comunism cu o fat mai
luminoas, promovat de un om ntelept: Alexandr
Dubcek.
Ceausescu n-a luat parte la ocuparea Cehoslovaciei
cu celelalte state socialiste si a ridicat un protest energic
pentru interventia ntr-un stat socialist - fapt ce l-a impus
n atentia lumii internationale ca un om ndrznet si cu
tendinte de independent. Iar n tar a cstigat simpatii
si ncredere.
Pastorul Capesius s-a pensionat prea repede. L-am
ntrebat de ce? cci era numai cu trei ani mai btrn
dect mine. Mi-a spus: Nu mai am sigurant n picioare;
mi-e fric c nu alunec si s vrs sfntul potir cu sfintele
taine".
Cu noul pastor Klein am ntretinut aceleasi strnse
relatii. La instalarea lui cu mare pomp, cu 18 pastori
prezenti si cu o mas n aer liber de 800 de tacmuri,
numai eu am fost invitat dintre preotii romni. ineam
acum legtura cu ambii pastori din ona si ne ddeam
351
sperante mpreun de viitor. n frumoasa grdin
parohial a onei, la o mas de brad sub brazi, duceam
discutii nesfrsite despre literatur, teologie, filozofie,
istorie, precum si despre politic, nclziti de minunatul
vin de ona. Cnd eram mbiat s mai beau un pahar eu
le rspundeam: Nu vreau ca sasii, vzndu-m but, s
spun: iat cum pleac popa romnesc de la pastorul
nostru".
Dar simteam nevoia unei apropieri, inim lng
inim si gnd la gnd, n Spini. Dar cu intelectualii nu era
chip. Erau refractari din team, si apoi nici nu ne
potriveam, desi erau buni romni si unii cu un trecut
frumos.
Dar am gsit un tran, Toader Oancea, om foarte
gospodar, cu o mam aleas, Maria, cu o sotie excelent,
foarte bun gospodin si cu dou fete frumoase, eleve.
Ne-am mprietenit repede. Mergeam la el oricnd cu
desvrsit ncredere si discutam cu el de toate, ca si
cnd ne-am fi cunoscut de mult. Ascultam radioul si
comentam stirile: eram prieteni cu adevrat. Nici un
viclesug. Era politicos si amabil si niciodat na depsit
msura cuviintei. Era respectuos si cinstit, atent si
curtenitor, un tran fain", cum s-ar exprima un
ardelean. Multi nu-si pot nchipui ce comoar de simtire
curat se afl n inima cte unui tran, cu ce spirit de
druire si jertf e nzestrat. n aceast privint depsesc
pe intelectuali: ei cnd s-au legat de cineva merg cu el
pn la capt nfruntnd toate riscurile. Pe ct vreme
intelectualii sunt mai circumspecti, mai rationali,
apreciaz eventualele primejdii si devin mai rezervati.
Dar tranii, si muncitorii, la fel merg total din sentiment.
De aceea e preferabil prietenia cu un tran sau un
muncitor ntr-o situatie de riscuri, n afar de unele cazuri
cnd gsesti un intelectual de o mare vibratie crestin si
national, un tip de erou, gata s moar oricnd pentru
cauza ce-i aprinde inima si-i sustine lupta.
Port o amintire plcut, mereu vie, a admirabilului
tran din Lunca Trnavei-Spini, Toader Oancea si familiei
sale.
Atitudini
Atitudinea securistilor judetului Alba fat de mine a
devenit nu numai de ntelegere, ci chiar de bunvoint.
Nu m mai chemau la vreo nou declaratie. M lsau n
pace. Ivindu-se un post liber de preot n Alba Iulia nu
ndrzneam a-l solicita. tiam rezistenta mitropolitului
Mladin, fostul meu prieten care se temea s-mi dea o
parohie bun - la care, de fapt, aveam dreptul - ca nu
cumva s fie nvinuit c a promovat un legionar, fost
detinut.
352
Dar a intervenit nsusi colonelul Securittii, Vduva,
s m roage s-mi depun actele pentru concurs la

parohia vacant, deoarece sunt solicitat de Comitetul
parohial al parohiei vacante si de conducerea orasului
Alba Iulia care vroiau un preot destoinic n lupta
propagandei romano-catolice din judet.
- N-am nici un sprijin, i-am spus.
- De unde stiti? m-a ntrebat. V cheam orasul si mai
suntem si noi. i am depus actele.
Dar mitropolitul s-a speriat cnd le-a vzut. i
discutnd cu mine mi-a spus:
- tiu, te cheam orasul, nu-i de ajuns. Trebuie
recomandare ministrului. Las actele aici.
i am amnat rezolvarea. ntre timp a intervenit
ministru comerului exterior Ptan pentru obtinerea
numirii unui nepot al su.
Securitatea si membrii orasului s-au nfuriat si au
spus cuvinte grele la adresa slbiciunii mitropolitului si
au adugat: De acum nu mai putem face nimic. De stiam,
actionam dinainte si situatia era rezolvat nainte de a
interveni ministrul. Aveti un mitropolit slbnog si fricos.
ntr-adevr, mitropolitul cnd aveam o ntrevedere
cu el n palatul mitropolitan era foarte amabile si
prietenos si m tinea mult timp n convorbiri amicale. i
se adunau la us unii nscrisi pentru audiente si atrgeam
atentia mitropolitului. Asteapt unii la us, m retrag.
Dar el spunea: Las-i s astepte. nc n-am pierdut gustul
discutiilor. Dar cnd a venit s prezideze unele sedinte
pastorale si ne ntlneam n curte pe unde se plimba,
atitudinea lui era alta. Era foarte rezervat: S nu-l vad
ceilalti preoti c are o afectiune fat de mine.
Dar dac securistii locali erau binevoitori, Bucurestiul
m supraveghea ndeaproape. Un colonel venit de acolo
l-a chemat pe intelectualul Nicolae Popa din Spini si l-a
angajat s m supravegheze, acum dup plecarea
preotului F. Graure n judetul Brasov. N-a rezistat si a
primit. Dar a venit imediat la mine si mi-a spus ce s-a
ntmplat si a adugat:
- Te scap eu de urmritori, printe; le art eu cine esti
si-i dezarmez. Colonelul mi-a spus: E periculos, dar i-am
pus n coaste pe nssi soacra lui, care e membr a
partidului nostru nc din 1948."
Soacra mea Florica Davidescu nu era mama sotiei
mele. Era sotie de-a doua a socrului meu cu 1 9 ani mai
tnr dect el si cu 3 ani mi btrn dect mine. Era
institutoare n Ploiesti. Femeie inteligent, foarte bun
institutoare, energic, rzbttoare, viclean, perfid si
rzbuntoare. Ea venea vara la mine cu socrul meu la
recreere 5-6 sptmni. Dar eu nu stiam c are si
misiunea supravegherii mele. Nu stiu ce rapoarte ddea
despre mine. Dar am verificat c era membr de partid
din 1 948 asa cum spusese colonelul.
Nicolae Popa ddea astfel de informatii ca s m
scape de suspiciunea c as fi periculos. i nu s-a
353
dezmintit niciodat. Iar pe buna mea soacr" n-am mai
primit-o vara s-si fac concediul la mine. Totusi nu am
nici o dovad c dnsa si-a respectat angajamentul fat
de Securitate.
Predici
Asaltul ateismului la noi era n plin desfsurare,
agresiv si inconstient de urmri. nvtmnt religios nu
aveam pentru ortodocsi, ci numai pentru pregtirea
clerului. Sfnta noastr Biseric era timid, speriat si
ntr-o atitudine defensiv, fr a schita mcar unele
atitudini mai vii de aprare. Desi se putea rsufla ct de
ct, ne mai fiind n situatia din 1945-1955 (perioada cea
mai dur a comunismului la noi), Biserica noastr
rmnea intimidat si servil. i multi, la cererea
autorittii, ludau asupritorul si ateul, dusmanul lor.
Ceva de nenteles. Dac nu poti ataca pe cel ce te loveste,
cel putin nu-l luda cnd te loveste. Era ceva absurd. Dar
si episcopii si clerul superior nu mai erau alesi normal,
pentru calittile lor, ci pentru defectele lor, pentru
posibilitatea colaborrii cu Statul, a concesiilor si
compromisului. Trebuiau s aib studii ns, ca s poat fi
legitimat ct de ct alegerea. ncolo totul depindea de
ignorantul tigan Ceausescu si de comunisti.
n pastoratia pe care o fceam n-am ndrznit s critic
regimul cum a fcut viteazul preot Gheorghe Calciu-
Dumitreasa, dar nici nu-l ludam.
Am considerat c cel mai bun lucru nu e atitudinea
ofensiv, direct, polemic, ci convingerea adversarului
de gresita lui atitudine fat de Biseric printr-o
prezentare temeinic a dou idei fundamentale ale
crestinismului: ideea de Dumnezeu si ideea de nemurirea
sufletului. Ambele constituie cheia de bolt a credintei
noastre. De ele trebuiau s fie mai nti convinsi total
parohienii mei si apoi de la ei s le afle si comunistii care
m supravegheau si s-si potoleasc zelul de lupt
mpotriva crestinismului si a Sfintei Biserici.
Cu acest gnd m-am apucat s fac cteva predici pe
aceste teme. Desi ar putea fi un abuz pentru un jurnal, le
inserez totusi aici, cci pe lng rbdarea, ngduinta si
dragostea cu care luptam cu comunistii, ele reprezint
actul iesirii pe teren n fat n confruntarea cu ofensiva
comunist. Sunt sase si le-am fcut pe rnd la unele
distante de timp. Poart titlul: Predici dogmatice". Dar
ele sunt apologetice. ns nu era voie s scrii predici
apologetice si, ca s m ascund, le-am numit
dogmatice". Iat-le:
1. Despre viata venic. Aezarea si importanta
problemei
354
Crezul, simbolul credintei crestine se sfrseste cu
fraza Astept nvierea mortilor si viata veacului ce va s

fie, Amin." Deci credinta n nemurirea sufletului, n
nvierea mortilor si n viata viitoare e o nvttur
fundamental a crestinismului, o dogm a Bisericii de cea
mai mare important pentru noi.
De aceea, fratilor, trebuie s ne oprim asupra acestei
probleme, s-i cutm temeiurile pe care se reazim ca
s ne convingem ferm despre realitatea lumii de dincolo
de moarte si s ntelegem apoi cum trebuie s ducem
viata aici pe pmnt, ca s cstigm si noi viata vesnic.
Trebuie s facem aceasta pentru c multi spun: Nu
exist suflet, ci numai materie si forme derivate ale ei,
vibratii ale materiei; nu exist viata vesnic, viata
viitoare. Toat viata noastr e aici pe pmnt si odat cu
moartea s-a sfrsit totul. Viata viitoare e un vis al unora,
o himer: realitatea e aici pe pmnt. Aici e si raiul si
iadul, totul. Ceea ce numim suflet si functii ale sale sunt
trupul si functiile fiziologice organice ale creierului, iar
gndirea e produsul creierului."
Aceasta ne oblig s examinm credinta noastr ca
s vedem unde este adevrul la cei ce tgduiesc
nemurirea si lumea vie de dincolo sau la noi.
Examinarea se va face atent si amnuntit ca orice
ndoial s fie alungat.
- Dar este oare atta nevoie de aceasta?
- Da este! Pentru c de rspunsul pe care-l vom da
atrn toat orientarea vietii noastre viitoare. Rspunsul
e hotrtor: influenteaz tot viitorul nostru, toat
purtarea noastr n lume, precum si cstigarea vietii
vesnice.
Cci, dac nu este viat viitoare, nviere zadarnic e
si predica noastr, si credinta voastr", ne spune Sfntul
Apostol Pavel. Dac e numai viata aceasta, atunci trebuie
s scot din ea tot ce pot scoate: toate bucuriile, toate
plcerile, toate distractiile, tot. Cci de ce s renunti la
ceva? De ce s mnnc, s beau, s m veselesc, s fac
tot ce-mi place, ce-mi prieste mie, cci dup moarte nu
va mai fi nimic si nu voi simti nimic? De ce s fac bine
altuia? De ce s ajut pe aproapele, de ce s m jertfesc
pentru ceva, de ce s fac pofta altora si nu pe a mea,
dac aceast renuntare nu-mi va fi rspltit de nimeni,
niciodat?
Dimpotriv! Dac e viat vesnic, dac sufletul meu
este nemuritor si eu voi nvia atunci toate de pe pmnt
le privesc cu alti ochi. Atunci toate strdaniile mele
trebuie s le ndrept pentru a cstiga aceast viat.
Voi suferi cu rbdare toate cele ce m sprijin s
dobndesc mntuirea. Voi renunta la unele plceri
personale, dac ele m ndeprteaz s-mi ating marele
meu scop. M voi jertfi pentru tar, cci acest act este
sublim porneste din credint si iubire si-mi va aduce o
dobnd nepretuit: viata de dup moarte. Voi renunta
la egoism si la plcerile mele josnice, cci generozitatea,
355
drnicia, nfrnarea sunt virtuti ce-mi aduc ca rsplat de
la Dumnezeu bucuriile nepieritoare si desftrile vesnice.
Ce mai conteaz pentru mine nedreptatea ce mi se
face, mizeria, rul, cnd stiu c dup moarte se ivesc zorii
unei fericiri neapuse si pururea nnoit? Voi cuta s le
schimb n bine, c sunt dator s lupt pentru bine, s
schimb urtul n frumos, mizeria n bunstare, boala n
sntate, plnsul n bucurii senine, tot rul n bine. M
voi strdui, dar dac nu voi reusi nu voi dispera: voi
ndura toate cu brbtie si avnt, stiind c ptimirile
vremii de acum nu sunt vrednice de mrirea care ni se va
descoperi" (Romani 8,18).
Iat ct de important este s cred n viata vesnic!
nssi viata terestr capt un alt aspect, alt orientare,
alt nteles, alt continut si alt important; o mult mai
mare important. Ea este rgazul pregtirii mele pentru
lumea de dincolo, este rstimpul luptei pentru bine,
frumos, pentru adevr si dreptate, pentru pace si sfinte
bucurii. Este o introducere la cntecul vietii fr de sfrsit
care va ncepe dincolo de moarte. Orice clip este
pretioas si nici una nu trebuie pierdut n zadar, cci
fiecare clip de acum este o treapt pentru urcarea n
mprtia lui Dumnezeu.
Punnd aceast problem ne asezm la o rscruce:
dou drumuri se deschid. Unul merge spre o convingere
puternic n nemurire si n nviere ntr-o viat vesnic;
cellalt la necredint, la ndoieli, la tgduirea lui
Dumnezeu, a sufletului si a vietii de dup moarte.
Trebuie s alegem pe ce drum pornim. Unul duce la
viat, la fericire si la mntuire iar cellalt la moarte si la o
pedeaps vesnic.
Clipa e decisiv! De aceea ca s putem face o alegere
bun vom examina toate dovezile pe care ni le pune la
ndemn Sfnta Scriptur, mintea noastr si bunul
nostru simt pentru dovedirea realittii vietii vesnice.
V voi pune n fat si argumentele tgduirii realittii
vietii vesnice, pe care le aduc cei ce nu mprtsesc
credinta noastr ca s puteti face alegerea dup
cunoasterea ambelor pozitii.
Rog pe Bunul Dumnezeu s lumineze mintea mea si
s dea putere de convingere predicilor mele ca s
ntelegem bine motivele credintei noastre n viata
vesnic si s asezm o temelie de piatr pe care s stea
credinta noastr n nemurire si n viata de dup moarte.
i apoi cu aceast credint luminat asezat n inimi, s
cerem harul lui Dumnezeu ca s luptm cu rvn si cu
elan, statornic si fr abatere pentru cstigarea acestei
vieti n care credem.
Bunul Dumnezeu s ne ajute ca de acum nainte s
ne umplem viata de acele fapte care ne adun o msur
vesnic de mrire" si ne asigur viata cea nepieritoare.
Amin.
356
I. Realitatea si spiritualitatea sufletului omenesc.

Credinta n existenta sufletului, n nemurirea lui n
viata viitoare strbate ca un fir rosu toat nvttura
Domnului nostru Iisus Hristos, a Sfintilor Si Apostoli si a
Sfintei Biserici. Toat grija lui Iisus a fost s ne nvete c
sufletul e partea cea mai pretioas din noi, c e o parte
nemuritoare, cu o viat vesnic, fericit, dac am fcut
binele pe pmnt, dac am mrturisit pe Dumnezeu si
am iubit pe aproapele nostru sau cu o viat vesnic
chinuit, dac n-am fcut aceasta.
Toat strdania lui Iisus Hristos a fost ca s ne
deschid
drum spre viata vesnic, s lumineze acest drum, s
ni-l arate si s ne nvete cum s mergem pe el si cu ce
anume s ne narmm pentru a-l strbate.
El ne spune c noi putem cuceri viata fericit cum se
cucereste o cetate: cu asalt. De aceea, Domnul Hristos e
marele
Dascl al Spiritului. Nimeni nu se aseamn cu El.
Cuvintele lui Iisus despre suflet sunt multe. Cu alt
ocazie vom strui asupra lor. Acum nu citez dect pe
acestea: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul
nu-l pot ucide; ci va temeti mai vrtos de cel ce poate s
piard sufletul si trupul n gheen" (Matei 10, 28).
Dar exist ntr-adevr suflet? i este el un element
deosebit de trup?
Pentru cei ce cred n Iisus mrturia Lui e o dovad
suficient. Dar pentru cei ce nu cred n Iisus si au o
nclinatie spre dovezile palpabile, sau au nevoie de
dovezi rationale spre a ntelege lucrurile, problema e
deschis. Ea trebuie rezolvata. S ncercm s o
rezolvm.
Noi suntem alctuiti din trup muritor si din suflet

nemuritor. Trupul e materie sufletul e spirit. Sufletul are
357
o atingere cu trupul n unitatea fiintei noastre; el este o
substant individual proprie si e deosebit de alte
suflete. Sufletul nsufleteste trupul. El nu poate fi
localizat intr-un anume loc al trupului, ci e fundamentul
tuturor functiunilor de viat. Sufletul e simplu, necompus
din prti, calitate din care decurge nemurirea lui. Cci ce
e simplu, e nestriccios nu poate fi supus descompunerii,
care n fond este esenta mortii.
Prin suflet cugetam, simtim, voim. Asa credem noi,
asa afirmm. Dar ce spun cei ce au alt pozitie?
- Nu exist suflet, ci numai materie. Toat lumea e
numai materie sub forme deosebite, energii materiale.
Cine a vzut vreun suflet? Nimeni! Cine a venit din lumea
cealalt? Nimeni! Ce numiti voi suflet", ne spun ei, e
trupul. Gndirea, vointa, simtirea sunt functii fiziologice
ale creierului: produsele lui. Creierul le d nastere
precum vibratiile materiei eterului se transform n
lumina si cldur, tot asa se transform n creier atomii
n cugetare."
Cum ar fi oare posibil aceasta? Observm mai nti c
ideile si cugetarea nu sunt identice cu creierul, ele nu
sunt materie, iar lumina si cldura au rmas materie sau
energie fizic si nu spiritual. Dac cugetarea ar fi
produsul vibratiilor materiale din creier atunci toti ar
trebui sa cugetm la fel si deosebirea de vederi n-ar mai
fi cu putint. Ca la televizor: transmisia se vede aceeasi
pe toate ecranele. Dar aici la aceleasi vibratii unii zic da si
altii nu. Cum ar putea fi oare vointa o miscare organic a
creierului produs de impresiile din afar? Cci se mai
poate explica oare cum la aceleasi impresii produc
diferitor oameni reactii si determinri deosebite?
Pe de alt parte, logica respinge afirmatia c functiile
psihice sunt produse ale creierului, deoarece ntre creier
si gndire, voint, simtire nu este numai o deosebire de
grad, ci si
una de natur, de esent: creierul e materie iar ele
sunt spirituale. Cum oare creierul materie sare din tiparul
su si produce spiritul si creatiile spirituale, care sunt cu
mult superioare materiei? Noi vedem n toate o
358
proportie ntre cauz si efect. Dar aici efectul ntrece

nemsurat cauza si ca substant si ca finalitate.
si poate cineva nchipui cum vibratiile creierului
produc bucuria, buntatea, marile multumiri sufletesti,
iubirea, spiritul de jertf, recunostinta, generozitatea,
cinta, apoi sublima muzic, pictura, poezia arhitectura,
matematica si, n general, toat stiinta. Vedeti ct de
greu e s credem toate acestea.
Creierul e sufletul asa cum spun materialistii? Dar ce
e creierul? Materia organic n forma cea mai nalt.
Calittile materiei sunt ntinderea, greutatea, netezimea
sau asperitatea, nemiscarea. Numai n materia organic
gsim miscarea care e deja viata. Calittile materiei se
pot msura. Msurati acum lungimea" iubirii,
greutatea" si ltimea" pcatului, a puterii de jertf, a
sfinteniei. E cu neputint pentru c ele n-au lungimi si
greutate. Nu sunt materie, ci spirit. Iat ce ne spune un
mare predicator ungur Tichomir Toth: Dac umplem un
sac cu mere sau cu gru, orict de mare ar fi, odat tot se
umple si mai mult nu mai ncape. Nu mai merge, fiindc
e materie. Sufletul omenesc prin facultatea gndirii
primeste fr ncetare si fr msur imaginile lumii
externe si nu se umple niciodat, nu se vars nicicnd -
fiindc nu e materie".
Dac sufletul ar fi altceva dect corpul, ne spun
materialistii, atunci n-am observa n lume urmtoarele
fenomene: cu ct un copil e mai mic, cu att calittile lui
sufletesti sunt mai slabe, cci ele cresc odat cu cresterea
lui, cu dezvoltarea creierului. La btrni faculttile
sufletesti scad odat cu scderea puterilor lor iar la
bolnavii de creier se deregleaz gndirea. Toate acestea
ne dovedesc ct de strns legate sunt functiile sufletesti
de creier. Oare sufletul nu e si n copil si n btrn si n
nebun? De ce nu se manifest, n aceste cazuri, normal si
n toat puterea?
Nu ne e greu a rspunde.
Sufletul e ntreg si deplin dezvoltat si n aceste cazuri.
Dar el nu se poate manifesta In toat puterea lui din
cauza imperfectiunii trupului. Cci sufletul se manifest
prin trup. Prin trup sufletul iese" n afar. Trupul bolnav
359
sau nedesvrsit mpiedic sufletul s se manifeste
desvrsit dup cum pe o vioar spart, orict de mare
ar fi un artist, nu-si poate arta toat arta sa.
Dar s venim si cu alte dovezi si preri. Astronomul
Camile Flamarillon, n scrierea sa Dumnezeu n natur",
concepe problema crerii sufletului nostru de ctre
Dumnezeu n termenii urmtori: i cum sufletul si
inteligenta noastr nu s-au fcut ele singure, trebuie sa
existe o inteligent superioar din care deriv si a
noastr. Cu ct ideea ce mi-o voi face despre aceasta
inteligent va fi mai mare, cu att vom fi mai aproape de
adevr. Nu ne nselm dac considerm aceast
inteligent drept autor al tuturor lucrurilor, care m-a
miscat si m-a determinat s strig uimit: Dumnezeu e
Creatorul si Ornduitorul tuturor si niciodat materia!"
Dac ratiunea ar fi un produs al substantei noastre
cerebrale si unica fort gnditoare ntr-un univers
mecanic, ne spune un mare doctor, fr acea unitate de
legi, forta si substanta universal, care e conceptia
despre divinitate a credintei noastre, ar trebui s
ntelegem cel putin mecanismul misterios al fortelor si al
substantei universale sau si cel al fiintelor n special, ba
ar trebui chiar s putem si reproduce
19
cel putin unele din
procesele acestor mecanisme" .
O dovad ca viata sufleteasc nu pleac de la creier,
ci de altundeva, ne mai spune acelasi doctor, e c exist
n univers dovezi de instincte, sentimente si inteligent,
deci activitate sufleteasc extranervoas si
extracerebral". Astfel exista o perioad la nceputul
vietii fetale cnd creierul, mduva spinrii, sistemul
nervos, precum si glandele endocrine nu exist, si cu
toate acestea exist o perfecta armonie de colaborare si
dezvoltare a tuturor organelor. Acest interval de evolutie
embrionar - continu el - constituie un argument
puternic c principiul vital din noi nu poate fi localizat si
nici identificat cu sistemul nervos al organismului nostru
ci este Dr.
de Ilie Piticaru,
origine Teoria evolutieiElspirituale,
transcedental. pag. 18-19.
e imperceptibil
simturilor noastre si dirijeaz nc nainte de terminarea
facerii noastre corporale a
360
20
organismului nostru, n orice stare de dezvoltare a
sa."
Marele biolog Claude Bernard spune: ,,A sustine c
gndirea e secretia creierului e tot att ct ai zice c
timpul e secreia orologiului."
Vedei frai crestini, ct de mult combate mintea
noastr prerea c sufletul e produs al creierului sau una
cu el.
E mult mai usor s admitem prerea credintei
noastre c sufletul e fcut de Dumnezeu si nu e materie,
ci spirit. Ferice de cei ce pot crede n adevrurile eterne
ale credintei, fr a avea nelinisti, frmntri sau mari
chinuri sufletesti!
Dar fiindc unii si-au pierdut credinta sau pentru c
unii n-au ajuns nc la ea dar si pentru c unii sunt niste
frmntati, niste nelinistiti care caut linistea adevrului,
siguranta si pacea sufletului, precum si pentru cei ce stau
tari pe terenul necredintei, dar vor s cunoasc dovezile
n argumentarea existentei sufletului, vom mai strui s
aducem si alte dovezi.
20
Idem, pag. 27. 520
II. Alte dovezi despre realitatea si spiritualitatea
sufletului.
Nimeni nu a vzut sufletul si nimeni nu a venit din
lumea de dincolo s ne spun cum e acolo" . Asa c aici
au dreptate n parte si aparent cei ce fac astfel de
afirmatii. Dar cnd ei trag de aici concluzia c sufletul si
lumea de dincolo nu exist, atunci se nseal.
Mai nti: de dincolo" a venit cineva: Domnul Iisus
Hristos, iar El a afirmat c acestea exist, ne-a asigurat c
exist si suflet si viat vesnic. Iar Iisus a trit att de
frumos, ne-a dat un model de viat de o mretie si
frumusete unic, ne-a nvtat adevrurile cele mai nalte;
apoi a murit pentru noi si pentru nvttura Sa,
confirmnd astfel prin moarte adevrurile ei sau cel
putin c tinea cu tot dinadinsul la ea. Cinstea si
probitatea pe care a artat-o l fac vrednic de credint ca
361
pe nimeni altul. Dar unii dintre noi nu se mai apleac si
nu se mai nduplec nici n fata lui Iisus.
Reale sunt nu numai lucrurile care se vd sau care le
percep simturile noastre, ci si cele ce nu se vd. Astfel,
dac vedem undeva un efect ne dm seama ca el are la
baz o cauz. Cine a vzut n sine electricitatea sau
magnetismul? Dar le tgduieste cineva realitatea? Nu.
Pentru c vede efectele lor: lumina, puterea de atractie.
De ce s tgduim atunci sufletul? Cci dac nu-l
vedem n sine, l vedem n manifestrile sale: n
cugetare, n
vointa, n libertatea constiintei, n simtirile noastre,
n memorie,
n tot ce numim acte psihice.
Iat, eu n cursul vietii mele trec prin multe si variate
locuri si stri de constiint, dar totusi eu m simt unul si
acelasi si m recunosc n toate actele mele din trecut.
Aceasta arat c toate aceste stri de constiint au un
suport statornic pe care stau si de unde vin, suport care
nu poate fi creierul meu, materie inert, ci sufletul
nematerial si liber.
Azi se stie c n curs de cinci ani, dup unii sapte ani,
toate celulele noastre vechi mor si altele noi le iau
locul. Din
sapte n sapte ani ne nnoim precum sarpele si
pianjenul care
si leapd pielea. Cu toate acestea noi suntem
constienti de tot
ce a fost fr a uita trecutul nostru. Dac sufletul ar fi
numai un
rezultat al actiunii trupului ar urma ca, drmndu-se
trupul, s
cad odat cu el si toate actele psihice, tot ce am
adunat n noi.
362
Dar vedem c lucrurile nu se petrec asa.

As putea face afirmatia c exist suflet, c el e o
realitate deoarece credinta n existenta sufletului si n
nemurirea lui a fost si e o credint universal - si fac
aceast afirmatie. Dar nu socotesc universalitatea
credintei n existenta si nemurirea sufletului ca o dovad
deplin convingtoare, pentru faptul c s-a crezut c
Soarele se nvrte n jurul Pmntului, idee ce prea
acceptat de toti, dar s-a dezmintit.
Fac observatia c prerile acceptate de toti oamenii
de pe pmnt si n toate timpurile si nedezmintite par a
purta pe ele pecetea adevrului. i credinta n suflet si
nemurire a fost rspndit totdeauna pe tot pmntul.
Cultul mortilor prezent la toate popoarele, e o dovad.
Dac nu exist suflet ci numai creier, atunci cine sau
ce dezvolt forta admirabil n bolnavii care trag s
moar, care i tine n viat uneori ceasuri si zile ntregi, se
ntreab Tichomir
Toth. Cti insi nu prelungesc clipa mortii zile ntregi,
n asteptarea fiilor lor sau a unor nepoti? Faptul e prea
cunoscut. Iar dup ce au vzut pe cei dragi sau cnd un
credincios asteapt Sfnta mprtsanie, n cteva
minute mor. nsusi tatl meu, trgnd sa moar la 93 de
ani i s-a aprins lumnarea, dar el a ntrebat de mine care
lipseam de la cptiul lui, si a spus: stingeti lumnarea,
c l astept si pe el s vin." Dup vreo patru ore ntreba
dac am venit. Starea aceasta a durat trei zile. La un
moment dat a ntrebat dac am sosit si primind
rspunsul negativ, zis celorlalti: Aprindeti lumnarea c
de acum nu-l mai pot astepta." Dup aprinderea
lumnrii ndat a murit. Fr alt fort dect a trupului
n plin descompunere nu se poate ntelege ce e cu
aceste cazuri. Cci noi zicem c singura fort care a
actionat este sufletul.
Profesorul Toth ne spune c medicina cunoaste cazuri
n care oameni care-si pierduser mintea si-au recptat-
o n ziua mortii; citeaz aici pe mama mpratului german
Carol al V-lea, Ioana, care dup 49 de ani de nebunie si-a
revenit n ziua mortii ei: 5 aprilie 1555. i el conchide:
,,S-ti revii atunci cnd creierul se stric tot mai tare e
363
posibil numai n cazul cnd creierul nu e totul - ci sufletul
- iar sufletul n clipele mortii se emancipeaz de sub
ctusele materiei si nu mai e avizat la materie n
activitatea sa". Cunoastem cu totii cazuri cnd muribunzii
au dat dovad de o luciditate surprinztoare: au dat
ultimele dispozitiile ultime, au spus nvtminte de viat,
s-au manifestat mai puternici dect nainte. De ce? De
unde aceast fort? Din creier? Nu! Ci din sufletul lor.
Celebrul scriitor Victor Hugo scrie: Ziceti c sufletul
e numai rezultatul fortelor corporale, cum se poate totusi
c sufletul meu e mai strlucitor 21
cnd puterile trupesti
sunt gata s m prseasc?"
Pot oare dezlega acest mister cei ce nu cred n existenta
sufletului?
Cei ce credem n Hristos nu suntem singurii care
avem credinta n nemurirea sufletului si n existenta lui.
Cu noi avem marile genii si nvtati ca : Kopernic, Kepler,
Pascal, Newton, Laplace, Faye, Poincare, Horn, Reomur,
Volta, Ampere, Lavoisier, Liebig, Curier, Claude Bernard,
Pasteur, Cruvelier, Flaurens si altii, toti celebritti
mondiale n stiint, toti cu o neclintit credint n
Dumnezeu si n nemurirea sufletului. Iar dac mergem n
lumea veche, culmile gndirii de atunci: Socrate, Platon,
Aristotel, Pitagora, au crezut n existenta si nemurirea
sufletului. Titanul gndirii germane, Kant, filozof modern,
intr si el aici.
Iar dac intrm pe terenul vietii si gndirii teologice,
atunci ntlnim aici pe toti marii sfinti ai Bisericii, pe toti
marii dascli, pe sfintii si genialii brbati, strlucitori ca
soarele: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gur de
Aur,
Ambrozie, fericitul Augustin, Maxim Mrturisitorul,
marele Toma de Aquino, Grigorie Palama, Nicolae
Cabasila si altii. Apoi toti sfintii mucenici, martirii, stiuti si
nestiuti, toti, toti intr aici. Chiar n zilele noastre
numrul brbatilor care se aseaz aici e cu mult mai
mare dect al celorlalti. Numai cteva nume de brbati
cu adevrat mari putem cita dintre moderni n tabra
cealalt: astfel Lenin, geniu al rului si lupttor
364
nentrecut, Marx cercettor subtil al problemelor sociale,

Schopenhauer, Feuerbach, Nietzsche, sotii Joliot si
Florentine Curie si desigur si altii mai putin celebri, putini
ns fat de numrul mare al celorlalti si nu de valoarea
lor.
Dar dovezile pentru existenta si nemurirea sufletului
nu s-au sfrsit. Omul tinde spre cunoastere si
perfectiune. El vrea s stie adevrul, s-l cunoasc deplin,
s se desvrseasc mereu si s fie fericit. Dar ajunge el
pe pmnt la aceasta? Nu ! El cunoaste numai frnturi
ale adevrului, adevrul integral i scap. Iar din fericire
ct poate sorbi? Numai putini se pot luda c au gustat
deplin fericirea. Cei mai multi au parte de dureri si
necazuri, de nelinisti si frmntri, de mari greutti... E
posibil ca toate s rmn asa? De unde deci aceste
tendinte ale mele, dac ele nu se pot mplini?
Animalul care trieste ntre marginile instinctelor
sale, cnd acestea se mplinesc ndestultor, e multumit
si nu mai doreste nimic. Deci el si poate satisface toate
aici pe pmnt. Aici e patria lui. Dar omul mereu tinde
spre mai sus, caut, cerceteaz, e nelinistit, nu-si afl
locul aici, vrea s zboare mai sus. Toate aceste impulsuri,
tot acest dor metafizic s fie oare zadarnic? Numai omul
s nu se poat mplini niciodat? Nu putem concepe
asta. Trebuie s existe locul unde el s cunoasc tot
adevrul, pe msura nevoilor lui, si s guste toata
fericirea pe care a cutat-o att de mult pe pmnt si n-a
gsit-o.
Dar adevrul si fericirea nu tin de trup. Nu sunt nevoi
ale trupului, ci ale sufletului, deci trebuie ca acest suflet
s existe si mai trebuie ca el s nu moar, ca s se poat
bucura de toate aceste binefaceri. Cci dorul dup cer,
dup o lume mai bun, e ca un instinct puternic care-si
cere viu satisfactia si care ne mpinge mai sus.
Constatnd aceast stare a noastr, fericitul
Augustin, nfiorat a strigat: ,,Ne-ai fcut dup Tine,
Doamne, si nelinistit e sufletul nostru pn nu se
odihneste n Tine!"
Cum ar fi posibil s se nasc n noi o astfel de
puternic nclinatie spre o alt lume si spre o viat mai
365
fericit, dac acestea n-ar avea un corespondent ntr-o
realitate undeva si dac n-ar fi posibil s se mplineasc?
Cci noi vedem c astfel e alctuit constitutia fiintei
noastre, nct toate pornirile ei si gsesc putinta unei
mpliniri, nici un instinct nu bate n gol, ci fiecare
rspunde unei necesitti precise si fiecare are putinta
satisfacerii sale. Numai asa se asigur continuitatea
genului uman. Nu exist instincte absurde: de pild
instinctul de a merge cu capul n jos sau de a bea ap
peste nevoile fizice.
Dar dac toate aceste porniri adnci ale firii noastre,
ca si ale animalelor de altfel, se mplinesc deplin n cadrul
genului, cum ar fi posibil oare ca aceast pornire
nestvilit, profund a tuturor dup o lume mai bun,
dup un adevr mai bine cunoscut, dup o fericire
permanent, cum ar fi posibil ca aceast ,,nostalgie a
paradisului", cum a numit-o poetul Nichifor Crainic, s fie
fr obiect, s fie o pornire absurd, van, orientat spre
ceva ce nu exist? E cu neputint de crezut asa ceva .
Iat, ne spune acelasi Tichomir Toth, cnd se simte cel
dinti vnt rece de toamn, rndunelele nelinistite
pornesc spre sud, unde gsesc cldur si hran, cnd la
noi e frig si zpad si se porneste ntr-acolo si puiul de
rndunic din anul acesta care niciodat n-a fost pe acest
drum. Un instinct irezistibil le pune n miscare. Acesta e
cluza lor.
Dar dac n-ar gsi acolo cldura si hrana pe care o
caut, ar mai avea vreun rost instinctul lor? Ele s-ar
nsela si ar muri. Ins aceasta nu se ntmpl: instinctele
rspund n mod firesc unor nevoi si duc la niste realitti
pe care noi de multe ori numai cu greu le descoperim
prin cugetare".
Deci trebuie s spunem c aceast nclinare din
luntru a firii noastre dup o lume din alt parte" dect
cea de pe pmnt are un rost precis si corespunde unei
realitti: lumea de dincolo si viata vesnic. Aceasta
presupune existenta sufletului, spiritualitatea si
nemurirea lui.
Stpne, Doamne, trimite Harul Sfntului Tu Duh
peste noi, ca aceast nclinare neostoit si pururea vie
366
dup lumea de dincolo" s ne pun ntr-o astfel de

dispozitie sufleteasc nct s facem toate cu o constiint
curat si cu rvn sfnt si nimic s nu ni se par prea
mult pentru cstigarea acelei lumi; cci ea nseamn
adevr, fericire, viat n Dumnezeu. Amin !
III. Despre suflet si existenta lui

Frati crestini,
n predica noastr anterioar am vzut unele obiectii
ale celor ce nu cred, pe care le fac mpotriva existentei
sufletului, dar am vzut si dovezi ale credintei aduse
mpotriva lor. Am vzut c sufletul e o entitate care nu e
identic cu creierul sau corpul nostru, entitate care exist
naintea corpului si care e chiar principiul ce d viat
trupului nostru, e vorba de acest corp ceresc"
nemuritor: sufletul.
Am mai vzut c existenta sufletului, nemurirea lui si
viata viitoare sunt cerute de mintea noastr, de pasul
desvrsirii pus n noi, de dorul nemrginit dup o viat
fericit dup moarte, de nevoia cunoasterii adevrului
ntr-un grad mai nalt dect l putem cunoaste pe
pmnt.
Azi vom veni si cu alte dovezi, puse la ndemn de
antropologie si de psihologia omului, din care vom vedea
directia unitar a functiunilor noastre organice, corelatia
perfect dintre ele, apoi c asa cum ele se misc,
presupun un scop precis spre care merg: alctuirea
noastr perfect si asigurarea vietii noastre. In sfrsit c
n dosul lor nu st materia ci sufletul nostru si Dumnezeu,
Unicul Creator al ntregii existente si singurul Principiu
prin care se poate explica viata.
Iat ce ne spune un doctor savant: Dou fenomene
ne surprind nainte de toate: materia sau substanta si
miscarea ei sau forta. Materia inert se misc. Miscarea
nseamn viat. De unde vine miscarea?" Ce vor putea
rspunde la aceasta materialistii? C materia avea n ea
principiile care duc la nasterea vietii? Cine le-a pus ns?
367
Ea si le-a dat? Atunci trebuie s o presupunem si
atotputernic si atotprevztoare. Dar observnd
calittile materiei, aceast concluzie e nlturat. E mult
mai usor a admite c o fort exterioar atotputernic si
inteligent a pus n materie germenii vietii" asa cum ne
nvat religia. Iar aceast fort e Dumnezeu.
Aparitia vietii pe pmnt, continu acelasi doctor
savant, a crei ncoronare o face omenirea, constituie cea
mai mare minune si n acelasi timp pentru ntelegerea
noastr un
22
mister n fata cruia rmnem plini de admiratie"22.
i mai departe: Alt ntocmire a lumii vii care ne
umple de uimire si de admiratie e capacitatea materiei
organice de a-si pstra n limite foarte largi caracterele ce
le-a avut odat si de a se reproduce mereu sub aceeasi
form si cu aceleasi nsusiri. Dup Weisman - ereditatea
se localizeaz n nucleu. Oare cine nu rmne plin de
admiratie n fata acestei extraordinare ntocmiri cnd
ntr-un grunte minuscul gsim adunate toate acele
puteri, care reproduc, n conditii prielnice de dezvoltare,
individul nou, cu toate nsusirile ce le-au avut
23
printii si bunicii lui?"
Celula primar se mparte n 2, 4, 8, 16, 32, 64 etc.
pn alctuieste corpul ntreg. Dintr-o singur celul
rsar attea organe extraordinar de complicate, dar care
se conduc si colaboreaz armonios si unitar, ca si cnd ar
fi numai una singur. Una stie de toate celelalte, precum
si toate la un loc stiu precis de tot ce face fiecare n parte.
n orice organism gsim aceeasi unitate de conducere si
de ntelegere armonioas
~ w . ^ ,,24
reciproc, ntocmai cum am vzut-o si n
macrocosmos."
23
Ibid., pag. 44-45.
24
Ibid., pag. 46.
368
Citez nc ceva din cartea acestui doctor spre a vedea

prerea unui om de stiint ntr-o problem att de
important: Legea finalittii o descoperim nu numai n
univers, ci si n toate fiintele vii. Un organ cunoaste toate
nevoile actuale si viitoare ale celorlalte organe, precum si
pe ale ntregului organism, se adapteaz la un loc adic
se nvoiesc ntre ele dup nevoile cerute. Fiecare organ si
cunoaste vecintatea sa si pe cea a celor mai ndeprtate
organe, prezentul si viitorul lor si se modific dup
nevoile sale proprii ca si a celor mai ndeprtate.
Astfel organul vechi are grij s se modifice n
vederea alimentarii viitorului nou organism. Nu e oare
ciudat coordonarea de actiuni n vederea unui viitor
eveniment o adevrat minune? Unde e acea inteligenta
care porunceste aceast adaptare? In scoarta creierului?
Dar ea e inconstient" .
De-abia mai e nevoie s spunem, att par de clare
lucrurile, c aceste celule ale organismului nostru si apoi
organele nsele nu se misc singure pe directiile pe care
se misc, ci au un principiu organizator care le dirijeaz si
le conduc spre scopul final: viata si perpetuarea ei. Iar
acest principiu din luntrul nostru e sufletul care e
ndrumat de Dumnezeu.
Existenta sufletului n nchegarea organismului
nostru si a miscrilor care se produc n el apare ca o
necesitate logic; pentru c am vzut c toate acestea
presupun o inteligent si o cunoastere ce ne uimeste. E
limpede c aici avem pe lng prezenta sufletului si
opera creatoare a lui Dumnezeu care a creat si sufletul
nostru.
O dovad puternic de existent a sufletului ca o
entitate deosebit de corp e faptul ncetrii tuturor
manifestrilor vitale n corpul nostru dup moarte.
Prsit de sufletul care-l tinea viu, corpul rmne
nemiscat, materie inert, ce ndat ncepe a se
descompune.
Nedrepttile cu toat multimea lor de suferinte de pe
pmnt, nerspltirea oamenilor aici dup faptele lor,
pretind existenta si nemurirea sufletului si existenta lui
Dumnezeu, care s rsplteasc ntr-o alta lume tuturor,
369
fiecruia n chip drept, dup faptele sale. Astfel Kant,
care e unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii, de aici
porneste n argumentarea nemuririi sufletului, vietii
viitoare si a existentei lui Dumnezeu. El spune c
virtutea trebuie rspltit si viciul pedepsit". Dar asta
nu se ntmpl n lumea aceasta. Trebuie s fie deci o
lume cu un judector drept si perfect, care s
rsplteasc fiecruia dup faptele sale. Deci dac
trebuie" s fie o alt lume n care s primim rsplata
dreapt a faptelor noastre, nseamn ca noi nam murit
de tot si c avem putinta de a tri dup moarte, cu
sufletul nostru si chiar cu trupul cel prea mrit
renviat(?). Iat ce ne spune si Sfnta Evanghelie de la
Ioan: Vine ceasul cnd toti cei din morminte vor auzi
glasul Fiului lui Dumnezeu - si vor iesi cei ce au fcut cele
bune spre nvierea vietii, iar cei ce au fcut cele rele spre
nvierea osndirii" (Ioan 5,28-29).
Cuvntul lui Dumnezeu, un avertisment peste veacuri
dat oamenilor, le confirm judecata, artnd ce va fi
dup moarte(?).
S ne ncredintam deci tot mai mult de existenta
noastr dup moarte si a lumii celeilalte, nu aceasta, ci
aceea ce va s fie" si s ne rugm lui Dumnezeu s ne
ajute atunci s iesim spre nvierea vietii".
Dar pentru aceasta trebuie s credem n Dumnezeu,
n jertfa lui Iisus pentru rscumprarea noastr si s
facem bine frailor nostri oameni si nou nsine. Amin!
IV. Suflet si materie

Frati cretini,
n predica noastr anterioar am vzut perfecta
conlucrare a celulelor ce alctuiesc trupul nostru, grija lor
de a se perpetua si de a se ngriji de viitor, modificarea
corpului n vederea hrnirii si pstrrii ftului ce va veni.
Am dedus c materia oarb" fie ea si vie acum,
adic organic, nu poate de la sine face toate acestea si c
n spatele ei st sufletul si lucrarea lui Dumnezeu.
370
S mergem acum un pas mai departe s vedem si

alte fapte si realitti.
Citm: Regenerarea tesuturilor, aprarea
organismului contra invaziei microbiene, a corpurilor
strine, a bolilor infectioase, constituie o alt minune de
corelatie si cooperare organic de care noi26 cu constiinta
noastr nici mcar nu ne dm seama" zice acelasi
doctor care continua: n analogie cu materia care poate
fi perceput cu simturile noastre, dar rmne nenteleas
n esenta ei criteriile vietii, viata rmne un mister.
27
Spiritul Divin e sursa vietii universale si numai El d
viat."
Iat, frati crestini, cum chiar dup mrturia unui
doctor nu se pot explica si ntelege o seam de fenomene
fiziologice si biologice numai pe cale material si cum ele
presupun interventia unor factori exteriori,
supranaturali, n primul rnd Dumnezeu care a pus legile
dup care se misc viata si, n al doilea rnd, sufletul,
creatia Sa. Cci e cu neputint de admis c, precum ne
spun tiintele Naturale cndva, factorii cosmici ce se
gseau n materie ntlnind conditii favorabile au dat, n
ap, nastere de la sine vietii, viat care apoi s-a dezvoltat
pn a ajuns n starea evoluat de azi.
Pasteur, marele savant francez din veacul trecut a
dovedit peremtoriu c viata nu s-a nscut spontan. Dar,
adugm noi, chiar admitnd c viata s-a nscut de la
sine n conditiile amintite rmne cu totul de nenteles
cum s-a putut dezvolta singur ca s ajung n stadiul
actual si cum s-a putut combina, organiza, croindu-si
organe de o perfectiune nemaipomenit. Cnd? Cnd
nc nu ajunsese la constiint, cnd creierul nsusi la
unele vietti nu se dezvoltase nc, fie si n forma cea mai
rudimentar. i, apoi rmne o tain, saltul de la
materie, la constiint, de la instinctele viettilor
dezvoltate la lumina constiintei umane.
De o parte biologie pur, materie, de cealalt - acte
psihice, spirit. Toate acestea nu se pot ntelege fr
371
admiterea existentei lui Dumnezeu si a sufletului. ndat
ce admitem pe Dumnezeu, totul se lumineaz.
Dumnezeu a creat viata, a pus n ea legile dezvoltrii
ei, o tine cu puterea Sa si o cluzeste cu Duhul Su
Sfnt. ndat ce admitem sufletul ca ceva deosebit de
materie ntelegem bine si lesne toate actele sufletesti si
toate creatiile din lumea spiritului omenesc: Muzica,
pictura, sculptura, literatura, artele, ca si devotamentul,
iubirea, mila, generozitatea , jertfa pentru tar si toate
marile sentimente si actiuni toate si gsesc o justificare,
le gsim posibile si le acceptm ca motivate".
i chiar dac motivele acceptrii existentei si a
providentei lui Dumnezeu si a existentei sufletului, ca
factor spiritual deosebit de corp, nu acoper si nu
satisfac deplin toate ntrebrile, sunt totusi mult mai
depline si mai convingtoare dect tezele necredintei.
Cci ar fi o minune nemaipomenit ca materia oarb
si inert lipsit de inteligent si voint s fi nceput dintr-
o dat s se miste de la sine, fr un impuls, exterior,
apoi s se nchege n viat, fie si sub forma cea mai
rudimentar si apoi s se dezvolte treptat si s constituie
toate fiintele vii ce se gsesc azi n univers. Toat aceast
directie de dezvoltare a fiintelor, respectiv a vietii, direct
ascendent, de care ne vorbesc materialistii, presupune
anterior un discernmnt fr gres, o orientare, o fixare
de directie, de dezvoltare si o urmrire permanent a
vietii n dezvoltarea ei, ca s nu se abat de la directie si
s nu se autodistrug cumva sau ca fortele oarbe ale
stihiilor s nu o prpdeasc n ntunecata lor
desfsurare. Dar acest discernmnt, materia n-avea de
unde s-l aib, nu putea s-l aib.
Acest discernmnt l-a avut un Spirit atotcuprinztor,
atotntelept si totodat atotputernic. E infinit mai greu s
credem n minunea crerii vietii de la sine, pn n
momentul actual, dect s credem n minunea creaiei
lui Dumnezeu. Omul modern e chemat s observe si s
opteze pentru o tez din acestea dou: ori admite lumea
si tot ce exist n ea ca o creatie a unui Spirit
atotcuprinztor, nemrginit si atotputernic, lucru pe care-
l primeste prin credint si care satisface n mare msur
372
ratiunea; ori admite c materia singur s-a pus n

miscare, singur si-a fixat legile ei, singur a creat viata si
a orientat-o spre ascensiune, singur se mentine n
existent, lucru care contrazice orice logic uman, orice
judecat sau bun simt si presupune o doz nemrginit
de credint cci tot ca si cealalt tez, ea nu poate fi
primit dect tot prin credint si prin presupunere. Dar
pe ct vreme teza crestin e ntrit printr-o
descoperire a lui Dumnezeu, pe care o aflm n Biblie, n
Cartea Facerii, ca si prin unele dovezi logice si din bun
simt - teza anticrestin nu e ntrit de nici o descoperire
supranatural si de nici un argument logic, la care
ratiunea noastr si simtul comun nealterat s poat
adera .
Astfel, alegerea ntre cele dou teze pare a nu fi prea
grea. Ferice de cei ce n aceast alegere nu gresesc.
Amin !
Lunca Trnavei (
Sp
ini
)
18
1
1
970
V. Lucrrile lui Dumnezeu II slvesc pe El

Iubiti credinciosi,
n predica noastr dinainte ati vzut cum omul de azi
e pus n fata dilemei: ori crede n Dumnezeu ca Singurul
Creator al lumii si al vietii si care tine lumea si o conduce;
ori crede n materia atotputernic, care s-a organizat
singur, si-a dat legi, a creat si dezvoltat viata si sustine
373
toate, cu toate c ea, precum se stie, nu e nzestrat cu
judecat.
Pentru a ntri credinta voastr va trebui s vin si cu
alte dovezi si fapte, ca ntriti n credint si cu acestea s
aveti deplin pace si multumire, cunoscnd ct de mult e
justificat credinta noastr si ct de bine stati cnd stati
n Dumnezeu.
Dar va trebui s facem aceasta si pentru cei ce nu
stau n Dumnezeu, ca s vad toti temeiurile credintei
crestine si de e cu putint, covrsiti, s cread si ei; iar
dac nu vor putea crede, cel putin s nu deprecieze si s
nu dispretuiasc pe cei ce au acest mare dar al credintei
n Dumnezeu, care lor le lipseste azi, dar pe care bunul
Dumnezeu li-l poate da mine.
Cci, iubitilor, ca slujitori ai lui Dumnezeu, convinsi
de mretia si frumusetea credintei noastre, suntem
datori fat de toti oamenii cu care avem contact s le
dezvluim luminile credintei crestine, s nu urm pe
nimeni, orict ar fi de departe de noi prin vederile lor, s
nu depreciem pe nimeni ci s dorim din toat inima cu o
fierbinte ardoare ca toti s se mntuiasc si s vin la
cunostinta adevrului", cci Iisus ne-a iubit pe toti fr
deosebire si pentru toti s-a jertfit. Exemplul Lui trebuie
s-l urmm si noi. Deci s facem un pas mai departe.
S privim corpul omenesc. Asa cum apare e o minune
de frumusete, de alctuire desvrsit a organelor sale
variate, de functionare desvrsit a tuturor organelor
corpului nct toate bat la fel", adic se misc ntr-o
corelatie desvrsit, colabornd, s zic asa, n chipul cel
mai desvrsit ntre ele, spre a asigura viata si
perpetuarea ei. De altfel, colaborarea lor si sprijinul
reciproc ce si-l dau deplin s-a vzut deja si mai sus.
Desi fiecare organ al omului are functia lui specific,
totusi n unele cazuri, dac vreun organ e atins, e rnit si
nu mai functioneaz bine, alte organe ncearc s i se
substituie si s fac munca sa. E cunoscut n medicin
faptul c, dac unii centri nervosi sunt atinsi, alti centri
ncearc s ndeplineasc lucrul ce-l fceau centri atinsi.
Se stie c dac slbeste auzul, se mreste compensator
vederea. Dac slbeste vederea se ntreste auzul. Dac
374
o mn si pierde puterea, cealalt devine mai puternic

dect a fost nainte.
Cum se explic aceasta? De unde aceast grij a
organelor ca s asigure bunul mers al ntregului? De la
ele porneste actiunea? Nu! Ele trebuie s fie mpinse la
aceasta de ceva constient. n dosul actelor lor trebuie s
vedem poruncile sufletului.
Dar s privim inima, acest motor al corpului si tot
aparatul circulator. Mai nti alctuirea minunat ne
uimeste: e aici o masinrie de o perfectiune nenchipuit,
iar functionarea ntrece orice limit ntelegere a mintii.
Legile mecanice, cum ar fi principiul functionrii
pompelor, sunt aplicate aici perfect. Iar sngele e purtat
prin vase mai mari si mai mici, prin subtile vinisoare,
pn la ultima celul a corpului. Nimic nu rmne
neprevzut. Totul e luat n seam. Fiecare mdular si
fiecare prticic a lui e servit cu o atentie surprinztoare.
Fiindc prin aceasta se ntretine viata fiecrei prti a
organismului, prin aceast hran ce-i vine de la snge.
Dar ceea ce trebuie s ne uimeasc mai mult si s ne
umple de admiratie e faptul c acest circuit continuu al
sngelui prin corpul nostru, acest curent vital, mereu n
miscare, se petrece n noi att de fin, att de acoperit",
ca s zic asa, c nici nu-l simtim si nici nu ne dm seama
cum se petrece. i constatm cum se functioneaz toate
numai dac ne supunem observatiei. Altfel nici n-am lua
seama c n noi glgie un snge cald, ce curge ca un
torent nestvilit prin toate fibrele fiintei noastre. Iar
acest snge se oxigeneaz mereu prin aerul proaspt ce i-
l aduc plmnii. Corelatia actiunii e perfect. i dac se
ntmpl nenorocul ca organul central al acestui circuit s
fie rnit, inima, sau s se sparg vreo arter, sngele se
vars n corp si omul moare. Dac se ntmpl n creier
un mic neajuns, spargerea unei vinisoare, avem atacul
apoplectic si viata se stinge.
Suntem nevoiti s recunoastem c existenta
aparatului circulator, ca si subtila lui functionare,
presupun o inteligent si o putere de ptrundere att de
mare, o prevedere att de minutioas, nct depsesc
puterile omului, orict e el de evoluat azi si cu att mai
375
mult ale materiei moarte. Cci aceasta, dac voia s fac
acest aparat, trebuia s cugete mai nti asupra lui, s si-l
imagineze si apoi s porneasc la crearea lui. Dar noi
cunoscndu-i calittile si puterea, vedem bine c materia
nu putea face aceasta. Suntem nevoiti s vedem aici
prezenta lui Dumnezeu si mna Lui atotputernic,
atotnteleapt si atotcreatoare.
i dac ne-am opri la celelalte organe ale corpului
nostru, am fi siliti s ajungem la aceleasi concluzii. Iat,
de pild, ochiul acest aparat ce reflect lumina - o
minune si el prin finetea lui. Se poate imagina ceva mai
mret pentru vedere? Nu! Cine l-a fcut a trebuit s
cunoasc legile opticii (luminii). Urechea nu e un aparat
mai putin uimitor. Ea adun sunetul si ne d perceperea
lui. Cine a fcut-o a trebuit s cunoasc legile acusticii.
Altfel ce-ar fi iesit? O caricatur si noi n-am fi cum
suntem, ne-am fi distrus repede din pricina acestui
neajuns. i dac considerm tot corpul omenesc cu toate
organele lui minunate, cu functionarea lor att de
desvrsit, vom fi mpinsi s strigm ntr-un avnt
sublim si cu un fior sfnt n inim. O, Doamne! Fii
preamrit! Numai ntelepciunii Tale apartine aceast
oper si nicidecum materiei.
Tu esti desvrsit si toate cu ntelepciune si
desvrsire le-ai fcut. Ne nchinm puterii, ntelepciunii
si bunttii Tale! Amin!
VI. Piatra de temelie a vietii si credintei crestine Iubiti
crestini,
ncercm s mergem mai departe, s cutm si alte
dovezi pentru tezele noastre cci e si necesar. Atunci
cnd necredinta caut n tot felul s se impun si s-si
impun pozitia sa si s-o motiveze, ca s cucereasc
sufletele smulgndu-le de pe piedestalul mret al sfintei
Biserici a lui Hristos, care le-a ocrotit, le-a sustinut si le-a
ridicat la lumin si perfectiune attea veacuri, si cu ct
zbucium, cu cte jertfe si cu ct zel sfnt! Crestinul e
obligat si el s caute motivele credintei sale, s vin cu
376
temeiurile pe care st, s arate lumii de ce ader la

Domnul Iisus Hristos si ct de justificat e credinta sa, si
ca urmare, s mrturiseasc deschis si cu fervoare
credinta n Iisus Hristos ca Dumnezeu al lumii si singurul
Mntuitor al ei, n toate adevrurile sfintei si glorioasei
credinte crestine.
S cugetm din nou la viata noastr si la nemurirea
sufletului. Nemurirea sufletului se deduce din simplitatea
lui, din faptul c e necompus. Fiind necompus el n-are
cum s se descompun pentru c prin descompunere
pier lucrurile si corpurile noastre. ntregul cosmos
material" nu e dect un imens si etern proces de
compunere si descompunere a materiei asa c sufletul
nefiind compus rmne etern, cum a fost: viu. Aceasta si
prin vointa lui Dumnezeu. Deci el e nestriccios pe cnd
lucrurile materiale sunt toate striccioase.
Dar un materialist ne va putea ntreba: De unde stiti
c sufletul e simplu si nestriccios? Cine a vzut vreun
suflet dup moarte ca s recunosc si eu c el este
nemuritor"?
Desigur, nu putem arta nimnui un suflet ca s dm
o dovad concret si palpabil despre existenta lui dup
moartea corpului. Nu putem veni cu dovezi concrete"
ntre altele si din motivul c sufletul fiind spirit e invizibil
cu ochii nostri materiali.
E adevrat c Dumnezeu cel Atoputernic, Spiritul
suprem si necreat, uneori n istorie a luat forme
sensibile, ca s fie perceptibil si simturilor noastre. Astfel
marele profet Moise L-a vzut pe Dumnezeu ca un rug de
foc aprins si a auzit glasul lui Dumnezeu. Deci el L-a
cunoscut pe Dumnezeu prin dou ci: prin auz si prin
vedere (Iesire 3,10).
Sfntul profet Isaia ne spune c si el a vzut pe
Dumnezeu, pe Domnul stnd pe un scaun nalt si mret
si poalele hainelor Lui umpleau templul, si serafimii
naintea Lui strigau unul ctre altul: Sfnt, Sfnt, Sfnt e
Domnul Savaot, plin e cerul si pmntul de mrirea Lui!"
(Isaia VI,3). Deci profetul Isaia L-a vzut, dar L-a si auzit
vorbindu-i.
377
ntr-o form sau alta toti sfintii prooroci L-au
cunoscut pe Dumnezeu n chip sensibil prin unul sau mai
multe simturi.
La Botezul Domnului, Sfntul Duh a mbrcat forma
porumbelului ca s fie vzut, iar Dumnezeu Tatl prin grai
a confirmat lumii c Iisus e Fiul Su cel iubit ntru care a
binevoit" binele lumii.
Sfintii Apostoli si ei, la Pogorrea Sfntului Duh, au
cunoscut venirea Lui cu urechile ca un vuiet de suflare
de vnt ce vine repede". Iar prezenta Sfntului Duh
cunoscut-o cu ochii ca niste limbi de foc care sedeau
peste fiecare din ei" (Faptele Apostolilor 2,2-3).
La Schimbarea Domnului la Fat, din nou s-a auzit
glasul lui Dumnezeu Tatl, zicnd: Acesta e Fiul Meu cel
iubit, pe Acesta s-L ascultati (Marcu 9,7).
Profetiile sunt o dovad a existentei lui Dumnezeu,
cci nimeni nu poate prevedea cu precizie viitorul peste
sute si mii de ani dect Dumnezeu.
Existenta sfintilor e o dovad a existentei lui
Dumnezeu.
Moastele sfintilor sunt si ele o dovad a existentei lui
Dumnezeu.
Minunile sfintilor sunt si ele o dovad a existentei lui
Dumnezeu.
Vindecrile prin rugciune constituie alt dovad a
existentei lui Dumnezeu.
Unele fapte istorice nu se pot ntelege dac nu
admitem existenta lui Dumnezeu si interventia Lui n
istorie. Astfel:
a) faptul c Hanibal dup ce a btut pe Romani a
ezitat s intre n Roma care era fr aprare. Dumnezeu
na voit ca Punii, popor prea materialist, s domine
lumea.
b) izbnda crestinismului n conditii cu totul grele.
c) biruinta lui Constantin cel Mare contra mpratului
Maxentiu cnd vntul a hotrt rezultatul btliei desi
Maxentiu era de trei ori mai puternic dect Constantin.
d) nfrngerea lui Napoleon n Rusia n 1912-1913,
iarna, precum si a lui Hitler n iarna lui 1941-1942, cnd
378
tot timpul a hotrt rezultatul luptei. Iar timpul n-a fost

la ndemna oamenilor, precum nu este nici azi.
Pentru nemurirea sufletului vin cu un argument
puternic: cultul mortilor ntins pe tot pmntul. Suntem
legati de cei morti prin mii de fire nevzute. Oamenii au
presimtit c e o lume vie dincolo de lumea aceasta. Avem
dou crti strvechi n aceast problem: Cartea
egiptean a mortilor", aprut cu vreo 2.000 de ani .Hr.
si Cartea tibetan" a mortilor, scris cu
2.500 de ani .Hr.
Doctrina spiritist e si ea o dovad despre existenta
sufletului dup moarte.
Cu aceste cunostinte, fratilor, s stm tari n pozitiile
noastre, s ludm pe Dumnezeu c ne-a dat aceast
credint si s ne luptm ca s ajungem cu ajutorul
harului lui Dumnezeu s fim vrednici de mretia ei, si
prin ea s ne mntuim noi si toti cei ce prin noi pot s
cread. Amin!
Alt prietenie n sat

n parohie mergeam nainte cu o situatie pe care n-
am putut-o schimba. Ambii cntreti din Spini si ona m
supravegheau ndeaproape; Vasile Hoc ddea n
continuare raportul la jandarmi n fiecare luni. Mai erau
si unii consilieri parohiali care conlucrau cu partidul si
tineau mai mult la partid dect la biseric. Eram bine
ncadrat. Dar aceasta nu m intimida. Mergeam nainte
cu aceeasi hotrre: ridicarea nivelului spiritual al satului
si ntrirea credintei. Predic la orice ocazie. Regretam
conditia n care lucram. Vedeam c erau multi oameni
foarte cumsecade, harnici, buni crestini, poate prea
economi si strnsi la pung, dar si ctiva deczuti, foarte
activi si vigilenti care erau hotrti s fie credinciosi
partidului. Se mai aduga si vizita nepotului meu
Dumitru Grebenea, care era trimis din timp n timp s
observe ce mai este.
Un consilier din ona mi fcea greutti enorme si nu-
l puteam schimba; era epitrop si nimeni nu cuteza a-i lua
379
locul. Toate erau bine aranjate. Totusi mi pstram ntru
totul calmul si mergeam nainte.
ncercarea de a scoate un teren de vreo 2 ha. pe
seama parohiei Spini, lucru ce se rezema pe
angajamentul de a primi acest teren n schimbul unor
terenuri ce le dduse colectivului ona din sesia sa
parohial, a dat gres. Am deschis lupta, am dat de actele
ce o justificau, aveam tot dreptul, dar consilierii n-au
avut curajul s o sustin alturi de mine. Iar conducerea
judetean pe directia agrar era furioas c am deschis
aceast actiune - si ameninta. Rmas singur, a trebuit s
m retrag si s las lucrurile moarte. Terenul era necesar
pentru srcia parohiei, dar cu cine s-l obtii? Oamenii
erau intimidati. Deci nu mai puteai scoate nimic din ce
apucase ilegal Statul - acest moloh care vrea s nghit
tot.
Dispunnd de timp am ncercat s fac un curs de
francez cu tinerii din Spini. ns nu s-au lsat
entuziasmati. Abia cteva fetite au venit. Am fcut totusi
lectii cu ele mai multe luni.
Prietenul meu Toader Oancea si-a cstorit fiica

Milica cu un ofiter. M-am retras din prudent pentru ca
ginerele lui s nu aib neplceri din pricina prieteniei
mele cu socrul lui, ntlnindu-ne mai rar.
Dar eu aveam nevoie de un om ca el si l-am gsit n
tranul Vasile Popa, om de omenie, de bun simt,
istet, citit si cu un nivel intelectual mai presus de media
satului. Sotia lui Veronica, femeie credincioas, harnic,
curat, de mult acuratete sufleteasc, cu doi copii:
Gheorghe care urma o scoal de meserii si Onica, ambii
foarte cumsecade. Casa lor a rmas deschis pentru mine
oricnd. Era o oaz de liniste, de verdeat, de pace si de
ntlniri n care toate schimburile de gnduri si simtiri se
380
fceau deschis cu deplin ncredere. Era totdeauna o

plcut ntlnire. Cu Onica am ajuns la o strns
prietenie ca si cnd ar fi fost o fiic a noastr. Era o fetit
harnica, frumusic, plin de respect, a crei not
dominant era buntatea. Cstorit repede, a rmas n
aceleasi plcute raporturi cu mine si familia mea.
Vasile Popa s-a legat si el sufleteste de mine si spun
c a fost un prieten cinstit si devotat, un prieten
adevrat. El a rmas pn astzi prietenul meu din Spini.
i la trecerea mea pe acolo sunt oaspetele lui, nu al
preotului sau al vreunui intelectual, ci al lui. Prietenia a
continuat si continu nc.
In defensiv activ
A iesi cu asul" polemic mpotriva subredelor
afirmatii comuniste mpotriva credintei nsemna atunci a
fi ucis sau scos de pe teren si arestat. Am adoptat alta
cale. Ori unde se ivea ocazia afirmam:
1. Nimeni nu are dreptul s combat religia, dac nu
o cunoaste. Cci cum ar putea s combat ceva ce nu stie
ce e? Cine vrea s o combat trebuie s citeasc Biblia si
s nvete textele ei mai importante.
2. Nimeni nu se poate declara cult dac nu a strbtut
si sectorul religiei. Acest sector e mare. Dac el nu e
cunoscut, nseamn c n formatia aceluia cunoaste e o
mare lips, o lacun important. Deci el n-are o formatie
deplin.
3. naintasii nostri au fost crestini, mai mult: mari
cretini. Ei s-au luptat puternic pentru aprarea credintei
lor. Azi credinta e tgduit. Trebuie s cercetm credinta
lor s vedem: au stat ei pe o pozitie fals creznd n
Dumnezeu sau nu? Toat istoria noastr e plina de acte
de credint. S nu fi fost ele motivate real? Trebuie
cercetat.
4. Oricine opreste copiii de la biseric si i ocup cu
alte programe, le rpeste dreptul cunoasterii religiei,
drept asigurat prin Constitutie dar refuzat pe alte ci, e
delicvent la Legea cultelor si la Constitutia trii.
381
Struiam deseori n predici si discutii asupra
foloaselor religiei, foloase directe si imediate: n
zbuciumul cotidian, pauz; participarea la cultul crestin
aduce o liniste imediat, o nseninare, o mngiere si
sperant si ca urmare destindere, linistea nervilor si
sntate, iar mai trziu mntuirea. Artam c o zi de
odihn pentru muncitor pe sptmn duce la un
randament mai mare al muncii n cursul unui an.
Slbirea credintei ortodoxe nseamn cmp deschis
pentru atacul altor culte, spargerea blocului unittii
neamului, cuceriri strine si drum deschis pentru
influente strine la noi ducnd la slbirea statului.
Ochiul atent spre rusi

Prin consilierii rusi la noi, mereu nelipsiti, depindeam
mereu de Soviete, desi armata lor plecase din tar.
tiam c depindem mult economic de ei.
M interesa ns mult ce fac pe front ? Ce intentii mai
au? Mai ales c Brejnev sfida.
Un om de foarte bun credint din Spini era
brigadierul Cornel Ciulea. Cultivam raporturile cu el. Bun
romn, inteligent, corect, bine pregtit si muncitor. Cu o
sotie, Livia, de o mare vocatie crestin, dar rmas o
catolic fanatic. Ambii erau admirabili. Acas la ei venea
n concediu, o dat, de dou ori pe an, fratele lui, Ioan
Ciulea, atunci cpitan ntr-o unitate pe Prut. De la el
aflam tribulatiile rusilor. Nu erau linistiti. Regretau c si-
au retras armatele de la noi.
Iat ce mi-a apus: ntr-un sector alturat, ntr-o
noapte, niste generali rusi au venit n grab cu o seam
de acte stampilate s ptrund pe teritoriul nostru,
solicitati de guvernul romn s intre imediat. Maiorul,
seful sectorului, i-a asigurat ca le va da drumul si se
retrage ca s dea dispozitiile necesare spre a le da
drumul.
Dar a pus mna pe telefon si a ntrebat Bucurestiul. A
fost o surpriz: Bucurestiul nu-i chemase; actele lor erau
false. Maiorul n-a czut n cursa aceasta. Nu le-a dat
382
drumul. Pentru prezenta lui de spirit a fost fcut imediat

general.
Alt scena: ntr-o zi rusii au nceput s fac pe Prut
un pod de pontoane. Cnd au trecut cu el spre noi
dincolo de jumtate, ostasii nostri l-au bombardat si l-au
distrus si au tras si n tancurile ce erau n fata podului,
dincolo de Prut.
Deci rusii contau pe intimidare: Vor avea romnii
curajul s se opun si s trag? i romnii au avut acest
curaj si au tras.
Asadar rusii care ne pndeau s ne ocupe din nou,
desi se vorbea mereu de prietenia sovieto-romn, au
gsit n Ceausescu un om ndrznet. ntmplrile acestea
lmureau lucrurile mai mult dect orice propagand.
Dar dac sovieticii n-au reusit s intre n tar pe
uscat, ei au crezut c vor gsi poate o situatie mai bun la
marinarii nostri. Ei au ncercat s intre prin Marea
Neagr. Astfel trei vase mari de rzboi, am uitat data
exact, se apropiau grbite spre rada portului Constanta.
Surpriz! Marinarii nostri au tras n primul vas care se
apropiase si se pregteau s trag si n celelalte, cnd ele
au ridicat steagul alb.
Rusii au motivat c a fost o greseal. Anume, ei se
rtciser. Obisnuita minciun.
Pactul de la Varsovia fcea manevre n fiecare an. Noi
fceam parte din pact, dar Ceausescu nu permitea ca
armatele pactului s fac manevre narmate pe teritoriul
Romniei. i aceasta cu o consecvent nedezmintit.
Uneori, armatele pactului au fcut manevre la noi dar la
intrarea n Romnia depuneau armele si fceau
manevrele fr ele.
Cnd n 1968 sovieticii clcnd stipulatiile Pactului de
la Varsovia care prevedea se vor apra mpreun fat de
orice atac al cuiva din afara pactului dar c ele nu vor
ataca o tar din cadrul pactului, au ptruns n
Cehoslovacia si au ocupat-o mpreun cu alti membri,
Ceausescu a protestat energic contra acestui abuz spre
surprinderea ntregii lumi. A convocat Marea Adunare
National si a adus urmtoarea hotrre: Nimeni nu
383
poate aduce o armat strin n tar dect Marea
Adunare National printr-o hotrre special a sa".
Rusii au motivat ocuparea Cehoslovaciei cu minciuna
c au fost invitati s intre ca s apere valorile
socialismului si doctrina comunist amenintate de noua
orientare a sefului Cehoslovaciei, secretarul general
Alexandru Dupcek.
Ca s li se ia rusilor acest pretext, Romnia a adus
legea amintit, dac cumva rusilor li s-ar fi trezit pofta s
intre si peste noi. Se vorbea atunci c ei au ncercat de
fapt s intre si peste noi, dar noi am fi rspuns atunci cu
laserul, bombardnd cteva tancuri sovietice ce intraser
pe teritoriul nostru prin Ungheni.
Deci Ceausescu apra cu energie teritoriul trii de
orice atac strin.
Situatia dintre noi si sovietici a rmas apoi foarte
ncordat ctiva ani de zile. i fireste, nu puteam fi fr
oarecare ngrijorare n acel timp pentru c Brejnev sfida.
El a amenintat Italia c o scufund. Te puteai astepta la
orice. Pentru c oamenii nu lucreaz numai dup
poruncile ratiunii ci si dup impulsurile patimilor lor.
Cugetam atunci asa: Romnia a cultivat cu o grij
deosebit raporturi bune cu China nc din 1951-1952,
raporturi ce s-au strns tot mai mult dup aceea. Cnd
Mao s-a suprat pe sovietici si a rupt raporturile cu ei,
noi eram n relatii din cele mai bune cu China si n-am
rupt si noi raporturile cu China, cum ne cereau rusii si
cum au fcut-o celelalte popoare din Pactul de la
Varsovia. Dimpotriv, strngeam si mai mult relatiile cu
China care ne-au numit fratii nostri de arme".
Cugetam deci: rusii nu vor ndrzni s ne atace, nu de
frica Americii care nu va ridica, poate, un singur deget
pentru noi. Cum n-a fcut-o pentru Ungaria si
Cehoslovacia. Ci de frica colosului chinez.
China era nc nenarmat atunci, dar se narma. Ea
ne ndemna si pe noi si pe altii s nu ne temem de
sovietici".
Atunci un general rus la ntrebarea ct timp le-ar
trebui s ne ocupe, a rspuns hazliu: Dac romnii se
opun ne trebuie o or s-i ocupm; dac nu se opun
384
dou sptmni, ca s ne primeasc cu flori n orasele

lor."
Srmanul, ct se nsela! Dac n 1944 au fost primiti
cu flori de populatia evreiasc din Romnia, nu de
romni, acum toat lumea i ura si voia s scape de ei si
nu numai la noi, ci peste tot, n toate statele de sub
sovietici lumea dorea cu nerbdare s ias de sub ei.
Bulgroaicele care la 8 septembrie 1944 cnd intrau
tancurile rusesti n Bulgaria, srutau tancurile, nu le-au
trebuit 10 ani ca s ajung s scuipe n urma lor.
Mutarea n Moldova
Fiica noastr Mariana, dup ce a terminat studiile de
farmacie s-a mritat cu asistentul universitar Ion Mazilu
din Hangu-Neamt, asistent la Catedra de chimie organic
de la Politehnica din Iasi.
Erau departe unul de altul. Eu stteam la Spini de
nou ani. Aveau nevoie de un ajutor. Ne-au rugat s-i
ajutm venind mai aproape de ei. Din 1970 aveam un
apartament n PiatraNeamt, pltisem o parte iar pe
cealalt o plteam n rate. Ne-am hotrt s ne mutm.
Mitropolia Moldovei, a respins cererea mea pentru
unele parohii bunisoare, dar mi-a dat slbuta parohie
Vldiceni cu filia Drloaia. Ambele aveau sub 300 de
familii. Evident mna Securittii era prezent n aceast
numire.
Locuitorii acestor sate erau cunoscuti sub numele de
hotii Moldovei". Ei fuseser organizati n nou cete
si nainte de comunisti fceau acte de tlhrie n toat
Moldova si Bucovina. Aveau o subteran unde
ascundeau vitele. Detineau tehnica furtului si erau abili.
ncltau vacile sau caii furati n opinci ntoarse, c dac
mergeau spre sud, bunoar, s ai impresia c au plecat
spre nord. Acum erau astmprati: jandarmii i-au nfrnt
si potolit si cetele au fost distruse. Regimul nou ucidea
tlharii. Unii s-au stins. Tlhria nu mai mergea, dar
micile furturi si ginriile mai continuau. S-au ntors la
munc si au devenit cetteni harnici. Iar unii din copii lor
385
au iesit buni si chiar foarte buni oameni de toat
ndejdea n serviciile lor.
La acesti oameni trebuia s merg eu preot.
Mitropolitul Ardealului Mladin nu voia s-mi dea nalta
ncuviintare s plec; voia s mai rmn n Ardeal.
Afectuos, uitase c m-a mpiedicat s iau o parohie n
orasul Alba-Iulia. n cele din urm a fost nduplecat s-mi
dea drumul.
Preotii din protopopiat, att ortodocsi ct si fostii
greco-catolici m simpatizau. Desprtirea era deci cu
regrete.
A avut haz desprtirea de corpul sanitar din ona.
Medicul sas, om bun cstorit cu o doctorit coleg din
inea Fagrasului, romnc cu mult bun simt si omenie,
tocmai se ntorsese de la un tratament pentru rinichi
unde sttuse dou sptmni, dar tot nu se simtea bine.
Zmbind, mi-a spus spre hazul tuturor: Hai dati-mi
tratamentul dumneavoastr pentru rinichi!" I-am
recomandat: trosctelul, planta minune pentru
dizolvarea pietrei, coada calului, rdcin de leustean,
mtasea porumbului, zeama de ridichi negre, ceaiuri din
aceste plante n amestec sau separat (cci se stia c am
avut cteva realizri frumoase n tratamentele medicale
empirice).
Cnd a aflat pastorul Capesius c plec, a rmas
ntristat. Un sfert de or a plns pe umerii mei la
desprire.
Mi-am luat rmas bun si de la toti parohienii din
Spini, ct si din ona. Eram regretat acum. Scosesem
unele drepturi de la stat pentru unii, de care preotii
dinaintea mea nu ndrzniser s se ocupe. Cu mult
duiosie m-am desprit de Toader Oancea si de bciucu
Vasile Popa pe care i-am mbrtisat si srutat ca pe niste
adevrati prieteni.
Preot la Vldiceni-Neamt
386
O mutare la o mare distant nseamn oboseal,

zdruncin si cheltuial. Necesitatea a cerut s o facem.
Mariana avea nevoie de noi s fim mai aproape.
Odat ajunsi, se prea c nu-i prea interesam pe
oameni. ndat am nteles c au o credint
sczut. Primire rece nici o manifestare de simpatie.
Ctiva ns ne-au iesit totusi n cale s ne salute. Preotul
nu mai era un ins central n sat un fac totum", ci un ins
oarecare cu o destinatie proprie. Oamenii mai erau
nc cretini si aveau nevoie de el.
Acum, primarul crestea n important ca si
presedintele colectivului local. Primarul, omul politic,
prea a avea autoritate si asupra nvttorilor si
profesorilor. S-a dus independenta dasclilor. Acum erau
dependenti de organul politic. Mergeam deci n jos, cci
reprezentantul politic putea fi un om cu bune nsusiri si o
anume competent, dar si un om fr nici o valoare, un
necioplit sau un semidoct.
O clip nu mi-am putut nsusi psihologia c as fi
dependent de organul politic. Doream bune raporturi cu
toti, dar independenta fiecruia n sectorul su de
activitate si la nevoie, un ajutor reciproc.
Parohia avea o cas parohial de chirpici cu trei
camere. n martie 1973 am intrat n locuint. Lng cas,
biserica avea curte cu pomi, o grdin cu vie si cu teren
pentru agricultur.
Fostul preot Nicolae Tendeleu, om vrednic, muncitor,
cu o sotie harnic si bun gospodin, dup 1 9 ani de
greutti n Vldiceni reusise s se mute n satul vecin
Brudesti-Ghica, parohie mai mare, cu oameni mai
nclinati spre cele sfinte si cu perspective mai bune
pentru un preot.
Protopopul avea 48 de ani si avea o anumit
distinctie exterioar. Se numea Ioan Pricop, cult si
inteligent, foarte elegant, m-a primit curtenitor, dar
repede mi-am dat seama c aceasta era numai o poz.
Nu semna ctusi de putin cu omul modest dar cu inima
de aur, cu Marcovici de la Trnveni.
Curnd dup ce m-a nsrcinat s fac niste lucrri de
cutare si verificare a unor acte de la parohia Brgoani,
387
mi-am dat seama c n el nu gsesc un prieten sau un om
obiectiv, ci un adversar viclean.
Am aflat destul de repede c dup doi ani de
Teologie la Suceava s-a dus Odessa unde a fcut o scoal
de ofiteri de securitate, apoi a continuat doi ani studiile
la Institutul Teologic din Bucuresti si licentiat, a fost n
scurt timp numit preot ntr-un sat din fostul judet Roman
dup care a fost numit direct protopop la Piatra-Neamt.
Asezat la loc bun pentru supravegherea celor ce vizitau
mnstirile moldovene. Foarte mieros la vorb, nu ti-ai fi
dat seama usor c n el se ascunde o vulpe viclean. i
schitez profilul interior de-acum fiindc mi va face mari
greutti pe parcursul activittii mele viitoare.
edintele pastorale, patru pe an si cele
administrative, cte cinci - sapte pe an, le ncepea
totdeauna cu un cuvnt de laud pentru Ceausescu,
pentru Mitropolitul Moldovei si pentru secretarul de
partid sef al judetului Neamt. Dar niciodat cu un cuvnt
de laud lui Dumnezeu.
La lucrrile pe terenul pastoral avea deosebit grij
ca s nu se impun cumva prin calitatea lucrrii cineva
indezirabil". Acestia nu trebuiau s ajung s-si citeasc
lucrarea. Iar indezirabilii" erau fostii detinuti politici si n
general cei ru vzuti de Securitate.
Deja n prima duminic au venit multi enoriai la

biseric. I-a adus curiozitatea. Am dedus repede c erau
ntre ei unii de bun calitate si bine intentionati, dornici
de a colabora cinstit cu preotul. S-a adus si jertf, dar
pomelnice si lumnri foarte putine s-au adus la
liturghie.
Le-am fcut o chemare cald cu tema: Veniti la
Hristos, singurul trimis din cer pentru mntuirea lumii".
Le-a plcut. Preau satisfcuti. Aveam cntret bun pe
Vasile Mihil, om cu scoal, bun notist, care nu era
388
ncadrat n statele de plat cci parohia nu avea cu ce-l

plti. Era cntret onorific". Primea totusi o treime din
prinoase si o treime din banii de la disc. Avea casa lui si
gospodrie bun n sat.
Dar parohia n-avea nici un ban n cas si serviciile: de
nmormntare, nunt, botez erau cu taxe foarte mici.
Asemenea si contributia asa-zis: benevola" de fiecare
familie era foarte mic: 50 lei. Cea mai mic din toate
satele mici ale protopopiatului. Din toate trebuia s se
asigure taxele de ntretinere a parohiei, asigurrile
sociale si plata preotului. Era greu. Nu se asigurau banii.
Trebuiau gospodriti cu mult chibzuial.
La filia Drloaia erau multi oameni cumsecade, dar si
srcie. Ca si la Vldiceni, oamenii nu aveau de unde lua
un ban. i numai 5-6 din ambele sate erau muncitori la
fabrici. Iar de la Colectiv primeau putin.
Lucram grdina, singurul mijloc de existent. Eram
singur, oamenii nu erau obisnuiti, ca n alte locuri, s
ajute preotul.
Mergeam n liniste si n pas domol. Dar curnd a sosit
locotenentul major A., securist nsrcinat cu
supravegherea mea. Amabil si atent mi-a pus cteva
ntrebri si politicos a plecat. Era omul n grija cruia
eram dat.
Curnd si-a fcut aparitia si Mitic, nepotul meu. Era
trimis si voia s m vad si s raporteze. L-am primit,
fireste, cu unele observatii privind la rolul su. A
recunoscut c e omul" lui Ion Stnescu, seful Securittii,
dar c mie nu-mi face nici un ru. Dup ce a debitat o
grmad de nimicuri si minciuni, am fost silit s-i spun:
Esti un om genial, esti un geniu al minciunii", si fr s
se supere, parc bucuros mi-a spus: Trebuie s plec,
plteste-mi trenul pn la Sibiu si napoi si d-mi ceva
bani de buzunar. I-am dat banii ceruti.
Dar venea des, rmnea uneori singur si controla
actele, crtile si caietele. i raporta. Era prea mult,
devenise obraznic. Cheltuia n Piatra Neamt n numele
meu bani luati cu mprumut de la cunoscuti ai mei. Ca s
nu m compromit, eu i plteam imediat. Dar repetnd,
389
am atras atentia tuturor s nu-l mai finanteze n numele
meu, c eu n-am de unde s le pltesc.
Am plecat cu Silvia, sotia mea, la Iasi si l-am lsat
singur cteva zile. n acest timp s-a dus la Budesti la
preotul Tendeleu n vizit si i-a spus: Am controlat toate
actele unchiului. Securitatea l supravegheaz si e bine s
stie tot ce face. Eu l supraveghez."
Cnd m-am ntors nu stiam de vizita lui la Budesti.
Nepotul mi-a cerut bani pentru ntoarcerea la Sibiu. I-am
dat si a plecat.
Am aflat apoi de vizita lui la Budesti. Dovedise
imprudent si ndrzneal. Situatia devenea pentru mine
penibil, insuportabil si n acelasi timp
compromittoare. Trebuia cu orice risc s ies din ea spre
a-mi salva demnitatea. Cci lumea vedea lucrurile, le
ntelegea n parte, iar cei ce erau mai informati
considerau c de acum stau sub papucul lui.
Cutam un prieten
Lucrurile mergeau ncet, lumea se lsa greu n
tendinta mea de-a o trage spre Dumnezeu. Servicii
particulare cu totul reduse. Unii usor refractari, cei mai
multi cldicei. Nici unul cu o mare fervoare, dar unii dau
semne bune. Am gsit cteva familii demne de apreciat,
dar nu pe linie religioas.
Ctiva ofiteri de securitate, patru la numr, veniti
cte unul, au trecut pe la mine din preocuparea de a m
cunoaste. Sau purtat fr abuz.
Gndul meu de a intra n cele mai bune legturi cu
corpul didactic de la Vldiceni, nvttori si profesori, nu
s-a putut realiza.
Cum traditiile religioase de srbtorile mari precum
si cultul mortilor erau bine pstrate la Vldiceni, am
putut trimite corpului didactic de Sfintele Pasti ou rosii,
pasc, cozonaci si vin. Mi-au multumit, dar au rmas
rezervati. La darurile de Crciun si Anul Nou, la fel. Iar n
anul 1975 m-au rugat expres s nu le mai trimit. Nu am
putut vedea printre ei un om de care s m apropii.
390
Oamenii se temeau unii de altii. Cu darurile m dusesem

chiar eu, ca s-i cunosc pe toti.
ntr-o sear m-am dus la epitropul meu cel dinti,
Vasile Chifu, pentru unele treburi. La el erau ctiva
oameni, vreo sase si cinsteau bere. M-au servit si pe
mine cu dou pahare. Era prin august.
Ca s-i pot cunoaste cnd gurile se deschid la un
pahar de butur si ca s nu beau degeaba de la ei, am
comandat o lad de bere, cci eram tocmai lng prvlie
si i-am poftit si s serveasc. Dar abia am luat un pahar si
unul dintre ei si-a dat drumul ntr-o manier ce nu
corespundea cu prezenta unui preot. Ceilalti nu l-au oprit
si n-au nteles c tonul acela nu e potrivit.
Atunci le-am zis: Am ceva de lucru neaprat, tocmai
acum mi-am amintit. Scuzati-m trebuie s plec", si i-am
lsat n pace. Nu am gsit omul bun plin de cuviint si de
omenie cu care s devin prieten.
Aici nu eram la Spini.
Am cutat n continuare un prieten ntre parohieni.
Dar nu l-am gsit desi l-am cutat din toat inima mereu.
n patru ani ct am stat acolo nu l-am putut gsi, poate
era dar nu l-am dibuit eu.
Negsind un prieten bun ntre parohienii mei l-am
cutat ntre colegii preoti. Eram vreo sut si ceva de
preoti n protopopiatul Piatra Neamt. Ne ntruneam n
sedinte cel putin de zece ori pe an, dar acolo nu era timp
suficient pentru o bun cunoastere.
Dac era o sedint de pastoratie, cu tema fixat de
Departamentul de Culte, expus de multe ori cu divagati
si elogii la adresa conducerii de stat, lucru ce se
presupunea c e asteptat de aceasta, ne puteam dezvlui
putin ca pregtire teologic, ca putere de sintez n
prezentarea temei si cu o aderare mai mult sau mai putin
profund la sfnta noastr credint ortodox. Dar nu ne
puteam cunoaste n niste manifestri libere ca niste
oameni ntre oameni. Dup sedint preotii se desprteau
repede si plecau la treburile lor ca si cnd le era fric s
fie laolalt ca nu cumva s fie bnuiti c comploteaz sau
s fie chemati si ntrebati: Ce-ati discutat acolo?" De
391
frica Securittii oamenii se fereau unii de altii cci se
temeau de eventuale anchete securiste.
Dimpotriv, la Trnveni si Aiud, dup sedintele de la
protopopiat, mergeam la cel mai bun restaurant din
localitate si ne asezam la 5-6 mese, la care consumam
cte ceva, dup caz, dar aveam prilejul s discutm unii
cu altii, s ne mutm de la o mas la alta si s discutm
cu cine voiam din cei prezenti. Aceasta constituia un bun
prilej de a ne cunoaste si a ne mprieteni, prilej care aici
lipsea.
Din nevoia unor slujbe comune am tinut strnse
raporturi de apropiere reciproc cu preotul Nicolae
Tendeleu de la Budesti, preot credincios si foarte corect
si primitor de oaspeti, mai ales c sotia lui Maria, era
energic si o excelent gospodin si cu preotul Victor
Stan de la Aninoasa, preot distins si cu mult suflet. Fr
s ndrznesc s spun c eram prieteni buni", suntem
destul de apropiati sufleteste.
Deci n aceast cutare nici ntre preoti nu am gsit
omul cu care s pot discuta orice si s-l numesc prieten
adevrat". Desigur erau unii care puteau fi, dar nu era cu
putint de a-i descoperi.
Percheziie inopinat
Dup doi ani de sedere la Vldiceni, n care am avut
timp s m ocup destul de mult cu vindecri prin
medicina empiric, cci am descoperit plante noi pe care
nu le gsisem n Ardeal, eram vizitat de unii bolnavi si
mai ales bolnave din satele vecine si chiar de mai
departe.
Securitatea temndu-se de cine stie ce, a ordonat o
perchezitie.
Doi ofiteri, locotenentul major A. si un cpitan de
militie, au sosit ntr-o dimineat cu ordinul pentru
perchezitie. Au chemat doi vecini ca martori si n fata lor
au rscolit toat casa. Au cercetat toate crtile, pe unele
fil cu fil, toat corespondenta au controlat-o destul de
amnuntit, toate camerele, precum si grdina, cotetele
392
porcilor si ale ginilor. La urm au fcut un proces-verbal

pe care l-au semnat si martorii. Nu au gsit nimic
incriminabil.
Urma acum s viziteze si apartamentul din Piatra,
care era aproape gol.
Cum trecuse de amiaz i-am poftit la prnz, cu ce se
va fi gsit. Am mncat brnz zvntat, slnin,
0
ou
fierte cu ardei, ceap, usturoi, tuic de 40 si vin. S-a
mncat pe ndelete si fireste, la mas s-au mai discutat
lucruri fr important.
Dup prnz am plecat cu masina lor la Piatra. Au
fcut o scurt cercetare a apartamentului, care fiind cu o
mobil sumar si cteva crti si nimic altceva, nu le-a dat
mult de lucru.
Au ncheiat un nou proces-verbal si au plecat fr s-
mi fi fcut vreo observatie pentru vreo abatere". Ne-am
desprtit omeneste, n bune conditii cum s-ar zice.
Deci trezeam bnuieli si de aici a urmat perchezitia,
care e un act foarte neplcut pentru cel care l suport si
pentru autoritatea lui ntre oameni.
Supravegherea
Cile de supraveghere ale Securittii sunt multe si
variate. Poti fi supravegheat prin oricine, dar de obicei
Securitatea recurge la cei mai apropiati.
Mi-am dat seama repede c protopopul meu l-a
corupt si captat repede pe dasclulVasile Mihil. ns nu
avea ce spune de ru. Dar amgindu-l ipso facto",
prestigiul meu era atins. Totusi, desi i se va fi cerut, nu
am simtit c pe directia aceasta ar fi fost un mincinos si
ru voitor. Neputnd face altfel am tinut raporturi
normale cu el pn la pensionare.
ntr-o zi, ca din ntmplare mi-a iesit n fat
subinginerul Gheorghe Juncu, cunoscut de la mina Baia
Sprie, unde a ajuns maistru principal. Acolo s-a avut bine
cu autorittile, dar a fost un bun camarad. A ajutat pe
multi n munc. Inteligent si cu o vdit suplete de spirit,
va fi dat cteva informatii despre altii cnd i s-a cerut, dar
393
nu l-am crezut capabil s fac ru. i acum a aprut n
Piatra, unde locuia cu sotia sa doctorit si cu doi copii.
Lucra la proiectri.
Discutnd de una de alta, ndat am nteles unde se
gseste. Aceasta mai ales din felul de a-l prezenta pe
Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ca pe un tortionar la
Pitesti. El nu vedea marea si exceptionala lui fort moral
cu care s-a putut desprinde din grupul de btusi,
inteligenta lui deosebit prin care a ncercat s-l implice
n procesul ce se fcea btusilor pe Nicolski, criminalul
ce pregtise si condusese reeducarea la Pitesti, lucru ce l-
a scos din proces. i apoi faptele lui de dup aceea ca
profesor, curajul cu adevrat nebunesc" n combaterea
doctrinei comuniste, pe care nimeni nu l-a avut n acest
grad nalt si care a dus la a doua lui arestare.
Am ntretinut tot timpul bune relatii cu Juncu pn la
moartea lui, fr s las vreodat s se nteleag c am
nteles situatia lui real de informator. Cu el am bgat
lumina electric n bisericile din Vldiceni si Drloaia. El a
fcut planul. Era un bun tehnician.
ntr-o zi eram cu Juncu la restaurantul Ceahlul unde
mncam si beam o jumtate de vin. Eram supravegheati.
Stteam de vorb dar dup un timp, cpitanul ce-mi
fcuse perchezitia cu locotenentul major A. se prezent
la masa noastr, ne salut si ceru voie s se aseze. L-am
poftit si ncepu s ne spun:
- V priveam atent si v-am fotografiat.
- Foarte bine, am rspuns eu, v multumesc. Iat noi
ne cunoastem de mult, suntem camarazi si nu am fcut
nc o fotografie mpreun, dar bine c ati fcut una
dumneavoastr. V rog s ne dati si nou cte una.
Securitatea conta totdeauna pe intimidarea
oamenilor, dar un rspuns ca acesta i dezarmeaz.
Cum nepotul meu Mitic depsise orice msur, n al
treilea an de sedere a mea la Vldiceni am hotrt s o
rup cu el. Am spus-o aceasta preotului Tendeleu si
cntretului dup un slujb fcut mpreun. Dar ei s-au
ndoit si au spus c nu cred ca voi avea acest curaj. Le-am
spus: Acceptarea n continuare a supravegherii mele de
394
ctre nepotul corupt si betivan e insuportabil. Mai ales

c a ndrznit s-mi arunce amenintarea c depinde de el
dac voi mai fi preot sau nu. Am luat acum hotrrea s
o rup definitiv cu el si s nu-l mai recunosc ca nepot al
meu. Cci prin ceea ce face nici nu mai este."
Ei s-au ndoit. Iar eu le-am spus :
- Bine ! v dovedesc la prima ocazie. Ei au zis:
- Pariem c nu vei putea face asta.
- Ba da, am zis.
- Pe orice, au zis ei.
- Nu, pe ceva concret, am replicat. Pe zece litri
de vin.
- Bine, au rspuns. i am pariat.
Nepotul sosise ntr-o zi cnd eu nu eram acas, iar
preoteasa era la Iasi. Trsese la o femeie vecin cu casa
parohial. Am auzit c a venit si n drum am luat pe
paznicul de noapte al satului, care era cu o bt n mn.
Nepotul mi-a iesit n cale, dar cnd l-a vzut pe paznic cu
bta n mn s-a speriat.
Eu i-am spus :
- Nu te bat precum ai merita, dar bunul meu nepot,
cu mare regret trebuie s-ti spun c din clipa aceasta nu
te mai pot considera nepotul meu. Examineaz-ti
situatia, mediteaz singur n liniste, vezi ct ai deczut si
ntelege c mi-e cu neputint s te mai consider nepotul
meu. Deci orice legtur dintre noi s-a rupt. Pentru tine
eu nu mai sunt unchiul si doresc s nu ne mai vedem. i
dac peste ani, voi auzi c te-ai pocit si esti alt om,
atunci voi reexamina situatia raporturilor mele cu tine.
Acum pleac!
El a spus:
- Unchiule hai s mergem n cas s-ti explic si s
vorbim ntre noi, cci cuvintele ce i le-am spus le-am
rostit n fata pzitorului.
- Nu e nevoie de nici o explicatie, i-am zis. Regret
mult c fiind n temnit nu m-am putut ocupa de
educarea ta. Promiteai a fi un bun copil. Acum e trziu si
esti cum si tu te vezi. Pleac imediat! Unii oameni de aici
au auzit ce faci si sunt revoltati, ar putea s te bat, dar
nu doresc asta. Iat, paznicul te va conduce pn la
395
iesirea din sat, ca s nu ti se ntmple ceva ru. Rmne
s-ti rsplteasc Dumnezeu. i a plecat.
Reactiunea
Cei ce au cunoscut cazul Mitic" dintre oamenii din
sat, s-au bucurat c am scpat de el.
Printele Tendeleu m-a felicitat pentru rezolvarea
cazului asa cum i l-am descris si sotia lui Maria, indignat
de purtarea lui Mitic, s-a bucurat foarte mult. Dar
printele Tendeleu se ndoi c mi voi putea tine
hotrrea si eu i-am spus: Pariul rmne valabil numai
dac nu m dezic cel putin un an."
La cteva zile a sosit la Vldiceni supraveghetorul
meu, ofiterul A. Dup ce afl de la mine cum a fost
desprtirea, mi spuse:
- Ati fost foarte aspru printe, desi stiam ca aveati si
unele obligatii fat de el si de mama lui. Cred c ar trebui
s reveniti.
I-am spus:
- Hotrrea mea e definitiv. Faptele lui nu-mi mai
permit s-l socotesc c pe un nepot. El v serveste pe
dumneavoastr, mnnc la mine si tot eu l pltesc de
cte ori vine aici. E ceva ilogic, imoral si chiar monstruos.
Domnul ofiter A. nu a mai struit. Dar peste vreo
dou sptmni am primit o scrisoare de la nepot, plin
de insulte. Ma uimit, l stiam ticlos dar nu n gradul n
care se arta.
ntre altele mi-a spus c m blestem pn la al
saptelea neam, c am spurcat biserica din Vldiceni nct
nici un sobor de 70 de preoti clugri nu ar putea s o
resfinteasc, c mi-am nsusit n temnit cele mai rele
nvtminte de la detinutii politici si de la cei de drept
comun, c un clugr cruia i-a povestit cine sunt, i-a
spus: Cum l mai poate rbda cerul pe acest om
blestemat?" Deci eram unul dintre cei mai ri oameni de
pe pmnt dup prerea nepotului meu.
Dup vreo lun, la o nou ntlnire cu
supraveghetorul meu, acesta m-a ntrebat dac am luat
396
hotrrea de a reveni, c ar fi foarte bine dac as face-o.

Am scos scrisoarea si i-am dat so citeasc. Cred c s-a
mirat n sinea sa. L-am ntrebat: Mai permite aceast
scrisoare, dup cele ntmplate, revenirea?"
Atitudini la procesul de ateizare de la noi.

Regimul mergea cu pasi mari spre ateizarea
poporului romn. Cuvntul Dumnezeu" sau
Doamne" trebuia evitat, nlocuit sau nefolosit n
vorbire. Ni se restrngea spatiul de folosire numai n
biserici si n casele de cult. Copiii nu trebuiau s mai stie
de ele.
Copiilor la scoal a nceput s li se spun: Printii
vostri au rmas napoi, voi mergeti nainte n timpul cel
nou. Voi sunteti evoluati, ati nvtat carte mergeti n pas
cu stiinta, care ne d explicatii despre toate fenomenele
din univers. De aceea, voi nu trebuie s mai ascultati de
printii vostri cnd v ndeamn s v rugati sau s cititi
Biblia. Ei sunt niste ntrziati, iar voi stiti c nu exist
Dumnezeu.
Se crea astfel o prpastie ntre printi si copii. Printii
nu-i mai ntelegeau bine pe copii, iar copiii nu-i mai
ntelegeau pe printi. Cci printii n judecarea unor
fapte si ntmplri se conduceau dup credinta lor, care
era ndreptarul dup care se orientau. Dar copii nu mai
aveau acest ndreptar si se conduceau dup nvtturile
pe care le primeau.
Toat societatea era chemat s-si nsuseasc spiritul
nou. Cei ce nu se ncadrau aici trebuiau a fi priviti ca niste
anacronici. Se lucra cu mult perfidie. Chiar preotii
trebuiau dusi cu presul si ntr-o zi s se gseasc, pe
nesimtite, pe alt domeniu dect al teologiei si al sfintei
Biserici, furati de pe terenul lor."
Vreo 7-8 tineri au fost luati si pusi s publice niste
eseuri filozofice n care s combat religia n
fundamentele ei. S-au fcut si cteva traduceri de crti cu
atitudini negative fat de religie. Din fericire n-au fost
397
prea destepti si n-au avut prea mult fort, ns totusi
cucereau.
eful ateizrii la noi se pare c a fost Victor Kernback.
El a scris cteva crti pe un teren putin explorat: miturile
astrale. A publicat o carte fantastic Enigmele miturilor
astrale", care a avut un mare rsunet n opinia public a
intelectualilor romni. n ea se spunea c omul n-a avut
religie la ncepu, c ideea de Dumnezeu e adus pe
Pmnt de niste astronauti ce au venit cu niste astronave
de pe alte planete, fiind foarte evoluati stiintific si tehnic.
Cum veneau de sus, din cer, lumea le-a zis dumnezeu.
Domnul Hristos nsusi ar fi fost un astfel de astronaut, iar
crestinismul ar fi o seam de mituri vechi suprapuse si
ajustate de Biseric. Kernback vine cu multe date, e tob
de carte. Scopul crtii se deduce. Ea a sedus pe multi care
nu aveau o cultur teologic.
Cnd vedeam ce se petrece eram profund ntristat.
Cum s le combati? N-aveai voie si scrisul nu ti l-ar fi
publicat nimeni. Nu erau greu de combtut, fiindc erau
pe un teren fals si subred.
Nu puteam suporta. Sufeream. Le-am combtut oral
n tren, n autobuze, la unele mese. Iar pe Kernback am
nceput s-l combat total scriind o carte pentru
restabilirea adevrului, o carte care nu era nc gata cnd
mi-a luat-o Securitatea de la Bucuresti. Toat explicatia
fantasmagoric care prin decantarea" Kernback, mitul
era prezentat ca adevr si adevrul ca mit, am rsturnat-
o total si adevrul repus n drepturi.
Mi-am zis: Chiar dac nu se poate publica acum
cartea mea, s se vad cel putin adevrul n aceast
problem."
Cum se falsifica gndirea tineretului sub ochii nostri,
am cugetat: Cum am putea opri acest proces ? Prin ce?"
Am dat de o carte bun: Hristos si tineretul", scris de
un mare teolog si predicator ungur, Tihomir Toth. Ea era
publicat n Apus n cteva limbi de mare circulatie. Am
dat de textul francez. Am nceput s lucrez cu fervoare la
traducerea ei. n vreo nou luni era tradus. Era o
bucurie, o hran minunat pentru tineret: predici scurte,
inteligente si pline de miez.
398
Din nefericire, desi salvat de Securitate, ea a fost

furat n anii din urm. Mai nti a fost luat primul caiet,
iar mai apoi cel de-al al doilea caiet studentesc, care nu
era plin. Att era cartea. Ea ar fi foarte necesar azi n
Romnia.
i tot n scopul aprrii religiei am tradus cartea lui
Raimond Moody Jr.(?) Viata de dup moarte", nu dup
originalul englez, ci dup traducerea n limba francez a
lui Paul Misraki. Desi cartea e util, totusi e mai putin
important dect "Hristos si tineretul".
Relatiile cu lumea
Veniturile parohiale n Vldiceni erau minime, iar din
grdin afar de zarzavaturi, porumb si cartofi, celelalte
fructe si via erau furate n cea mai mare parte. Oamenii
erau sraci. Din mil de ei n-am urcat taxele la diferite
slujbe particulare: un botez era 25 de lei, cununia si
nmormntarea cte 50 lei, contributia anual 50 de lei.
Cred c erau cele mai mici taxe din ar fi foarte bine ar fi
foarte bine Mitropolie. Triam modest dar relatiile cu
lumea din ambele sate erau tot mai bune. Cu timpul au
nceput s vin la mine pentru servicii ct si pentru nevoi
de sntate cu vindecri cu plante, tot mai mult lume.
Nu am fixat nici o tax pentru servicii, ddea fiecare
ct voia iar dac ddea o sum ce mi se prea prea mare,
i ddeam napoi. Unele persoane nu vroiau s ia restul,
spunnd c nu primeste Dumnezeu rugciunea dac nu-i
bine pltit. Iar eu le spuneam: Dumnezeu nu primeste
rugciunea dac ti iau prea multi bani pentru ea, nu
dac nu mi dai o sum prea mic, iar dac am avea alte
mijloace de existent n-ar trebui s lum nimic."
Pentru consultatiile cu caracter medical nu luam ns
nici un ban. mi ziceam: Sunt un om pctos, mcar
unele acte s le fac fr bani, pentru iertarea multelor
mele pcate." Totusi unii din acestia, uneori, dac nu
primeam bani pe consultatiile medicale, lsau cte un
pomelnic s m rog pentru ei.
399
n cel de al patrulea an de la mutarea mea la
Vldiceni, mai n toat ziua aveam lume strin la
diferite servicii religioase. Aceasta crea temeri, bnuieli.
Protopopul mi recomanda s m pensionez,
motivnd c e n interesul meu aceasta. Eu i-am spus: Va
fi prea mic pensia pentru c-mi lipsesc cei 22 de ani si
jumtate ct am fcut nchisoare." Protopopul Ion Pricop
a struit, ns si eu lam ntrebat:
- De ce?
- Nu esti iubit. N-ai iubirea autorittii de stat.
- Sunt indezirabil?
i el a rspuns cu rutate:
- Da esti indezirabil!
- Bine c am simpatia oamenilor care m intereseaz
mai mult dect alte simpatii.
Dup aceasta maiorul securist Alexandru Onu, un om
cumsecade de altfel, m-a ntrebat:
- Ce zice protopopul?
- Mi-a propus pensionarea.
- i dumneata ce ai rspuns?
- Eu n-am vrut s nghit jumara pe care mi-a ntins-o,
so nghit el dac-i convine.
Deci se artau semne rele. Protopopul era
diapazonul.
n acest timp supravegherea Securittii se nteti.
Eram chemat mai des s dau declaratii si s justific
eventualele drumuri pe care le-am fcut la Iasi sau Sibiu,
cu cine si ce am vorbit. Toate acestea erau foarte
neplcute, obositoare si mi mncau timpul.
La aceste ntlniri la Securitate de multe ori era si
colonelul Stanciu, ofiterul ce conducea sectorul legionar.
Era un om distins, cu un stil ales, loial ntru totul
serviciului su dar obiectiv si neabuziv. Vedeam n el
omul cu un nivel mai ridicat dect la cei mai multi
securisti pe care i-am cunoscut, cu o intentie interioar
de a ajuta si de a nu asupri, fr a-si nclca obligatiile
oficiale. Era un om cinstit si demn, care stia s respecte si
s recunoasc cinstea si demnitatea altora. n cadrul
400
Securittii cred c era un om deosebit, condus de un

gnd si o dorint de bine. Poate o exceptie.
Nici securistul A. nu m silea s scriu ceva ce nu s-a
ntmplat deoarece stia ca voi refuza. Era totusi foarte
exigent, as spune chiar exces de zel.
Au gsit prilejul s m supravegheze prin telefon. Am
fcut cerere pentru telefon si am plecat la bi la Bazna.
Peste o lun cnd m-am ntors cererea era aprobat si
mai erau si dou avize s m prezint s primesc telefonul.
n acest timp erau unii n blocul meu si chiar pe scara
mea care de 4-5 ani asteptau rezolvarea cererii lor pentru
telefon. Asa c vznd cum stau lucrurile, m-am ntrebat:
cine are mai mult nevoie de telefonul meu? Eu sau
Securitatea?"
Dar Securitatea a gsit un mijloc mai simplu de
supraveghere. Cu chei false intrau n apartament cnd eu
si sotia era plecat (sttea mai mult la Iasi), si pziti de
agenti de pe scar controlau ce voiau si ct voiau. Mai
ales dup pensionarea mea intrau des n apartament.
Uneori au dormit acolo si am gsit o dat patul nefcut.
uic era, cci eu fceam 50-80 de litri anual si rar
gustam un phrel.
Trebuie s spun c nu am constatat niciodat vreun
furt al vreunui obiect din cas, toate rmneau la locul
lor. Am constatat de vreo trei ori lipsa cte unei sticle cu
un preparat pentru vindecarea mai ales a femeilor. Era
fcut dintr-o rdcin de culoare rosie a stnjenelului
galben de balt din familia irisilor si care popular se
numea papura rosie, sau plant pentru vatmtur. Ea
vindeca anexita, leucoreea, regla ciclul femeilor,
vindeca neputinta de a rmne nsrcinat, dac femeia
nu era steril, neputinta de a purta sarcina, precum si
unele boli de stomac. Preparatul l fceam din 5-7
rdcini, curtite bine si tiate n volumul a 2-3 cutii de
chibrituri, le puneam ntr-o sticl cu tuic de prune sau
de drojdie de cel putin 40, unde stteau 12 zile dup
care preparatul era gata. El se ddea pacientei s bea
zilnic de trei ori pe zi cte 15 - 20 grame nainte de mas
cu 5 minute. Orice buturi alcoolice erau interzise n
acest timp, precum si mncrurile prea condimentate si
401
cafeaua. Rdcina trebuia scoas timpuriu primvara, ca
sucurile din ea s nu se ridice si s hrneasc planta n
dezvoltare, sau n septembrie, dup ce planta a nflorit si
a fcut seminte, cnd principiile ei active si binefctoare
se ntorc ca ntr-un depozit n rdcin.
Am presupus c sticlele ce le luau o fceau cu scopul
s le examineze, s le verifice dac sunt cu efectul
asteptat si nu sunt cumva vtmtoare. Dar ele erau
verificate printr-o practic strveche a medicinii empirice
practicat de babe si transmis poate de mii de ani.
Comunistii de la noi considerndu-se atotstiutori si
condusi numai de stiint, au interzis practica medicini
empirice, considernd-o superstitie, nestiintific si chiar
vtmtoare. Astfel babele de la noi speriate n-au mai
transmis-o si firul unor tratamente strvechi,
traditionale, s-a ntrerupt spre pagub snttii si a
stiintei, cci ele stiau s vindece chiar si cancerul la
metastaz.
Niciodat nu am fcut vreo aluzie organelor
Securittii c ar fi luat astfel de sticle, ca s nu complic
lucrurile si s nu fiu condamnat pentru ultragiu. Pe de
alt parte socoteam c eventual puteau fi luate de
persoana de pe scara cu care intrau n apartament.
Oricum sticlele respective si unele crti lipseau.
Am schimbat yala. Zadarnic. Am dat unui tehnician
s fac un lact cu un adaos secret. Totul a fost de prisos.
n apartament se intra n continuare.
Securitatea stia ce se discuta n cas chiar dac
radioul era pus la maxim. Microfoanele puse si telefonul
le spuneau tot. Eram deci bine pzit.
Perchezitie de la Bucuresti cu anchet aproape sase

luni.
Securitatea ngrijorat c pe msur ce trecea timpul,
numrul celor ce veneau la mine din alte sate crestea,
desi nu fceam nici un act ilegal, a considerat c e
momentul s intervin. Astfel ntr-o zi prin iulie 1976, au
402
dat buzna peste mine sapte securisti. Numai pe doi i-am

identificat ca fiind din Piatra, restul erau din Bucuresti
condusi de colonelul Florea. Au nceput o perchezitie
asidu foarte amnuntit, crtile erau verificate foaie cu
foaie. Au cercetat toat corespondenta si au cutat toate
caietele mele. Au luat un caiet studentesc, jurnal al
evenimentelor, au luat caietul cu cele sase predici
dogmatice pe care le-am scris n combaterea lui
Kernback, aproape o carte, cu justificarea: Acestea se
confisc!"; n vlmseal nu stiu dac au luat vreo alt
carte. Apoi a urmat o anchet n care mai toti au pus
unele ntrebri. Au luat si alte caiete mpreun cu toat
corespondenta pe care o primisem n doi ani de zile.
Nu s-a ncheiat nici un proces verbal si nici nu au fost
chemati martori la perchezitie. Seara au plecat. A doua zi
cei mai multi dintre ofiteri nu mai erau. Eu ns am plecat
cu colonelul Florea la Brgoani, mpreun cu nc unul
sau doi ofiteri unde colonelul chemase unele persoane
cunoscute ca s dea referinte despre mine: ce face si
cum lucreaz preotul sta?" Nu a primit dect referinte
bune, iar cnd unii ncercau s m apere mai cu aplomb
s-a nfuriat.
A aflat c pentru unele slujbe particulare ce le
fceam nu le luam dect 10 sau 20 de lei. Se temea c
exploatez poporul. Totusi, mi-a fcut observatii c e mult
s iei 10-20 de lei la un om srac. Dup ce a aflat c de la
unii sraci nu luam nimic s-a mai potolit cci la nceput
era foarte nfuriat.
Mi-a luat o declaratie si m-au adus acas. A doua zi,
anchet la Securitatea din Piatra, condus de colonelul
Florea. Erau de fat si alti ofiteri din grupul de la
Bucuresti. ntrebrile au fost foarte variate. Am rspuns
linistit si foarte retinut. ntre ofiteri era acum si
locotenent-colonelul Gelu Ionescu. Acesta m-a ntrebat
ce mai stiu despre Radu Gyr. Am rspuns: nc nainte
de eliberare n-am mai avut nici o relatie cu dnsul iar
acum nu stiu dac mai trieste. tiu c era bolnav de
intestine. Mai stiu c la reeducare ar fi declarat c peste
trecutul su aseaz un lact greu."
403
Colonelul Florea mi-a spus: Esti la dispozitia noastr,
dar nu-ti conturbm programul ti faci toate serviciile si
noi venim s te lum cnd esti liber. D o declaratie
despre unii legionari cunoscuti. n descriere prezint mai
ales notele negative ale lor. Asta s-o faci acas." i m-au
adus acas.
Am fcut declaratia, prezentnd foarte pe scurt, pe
lng Radu Gyr, nc vreo zece persoane. n linii mari am
artat tendintele lor spre cultur, iubirea Patriei,
detasarea de interesele personale si curtenia lor
sufleteasc. Dar nu am scris la nici unul vreo not
negativ.
Dup dou zile sunt dus la Roman cu o masin a
Securittii. Singur ntr-o camer. Apare colonelul Florea.
E un om bine legat, frumos, robust si cu o musculatur
foarte dezvoltat.
Dup ce l salut, ridicndu-m n picioare, dnsul mi
spune:
- D-mi declaratia de acas.
I-o dau si s-a dus cu ea n alt birou si lsndu-m
singur.
Cnd dup vreo 30 de minute s-a ntors, m-a
ntrebat:
- Cum legionarii n-au defecte? Sunt ngeri? Cum de i-
ai prezentat pe toti asa? O s te ncadrm la ajutor
legionar" si o s te condamnm pentru asta.
Eu am spus:
- Asa i-am cunoscut eu, tot ce am spus e adevr. Nu
sunt ngeri si s-ar putea s aib si prti negative, dar eu
nu am descoperit asa ceva la ei.
- Vd c vorbesti de o influent gyrian" la unii, a zis
colonelul.
- Da! i-am zis. Radu Gyr a avut o influent favorabil
asupra multor detinuti de orice nuant ar fi fost ei.
Blndetea si linistea lui a transmis-o multora. El a
nsemnat pentru multi un punct de orientare, un ndemn
spre a suporta temnita la nltime fr josnicii, cu
demnitate si onoare. Dar n-a ndemnat pe nimeni la
rzbunri sau la vreun act criminal. n el se ascunde
404
lupttorul crestin blnd, senin, viteaz iubitor de Patrie,

iubitor de Dumnezeu, iubitor de oameni.
- i tu cum esti? m-a ntrebat.
- Eu? Un om fr valoare, tot crestin dar la limite
mici, fr fapte care s m fi impus cumva n atentia
altora, adic un om comun.
- Avem de lucru azi, a precizat el.
- E smbt, am zis, si smbta sunt trei ceasuri rele.
- He-hei! Ai vrea tu, nu sunt trei ci cinci, cci attea te
tin, cinci ore.
i a nceput ancheta. Nu mai stiu ce a fost. tiu c a
fcut unele aluzii la preoti si a spus:
- O s v lsm fr oameni, n-o s mai aveti
influent asupra lor, i comunizm. Deja copiii sunt n
minile noastre. Lumea nu va mai crede n Dumnezeu si
voi veti fi de prisos.
La acestea eu am replicat:
- i oare va fi mai bine? V-ati gndit la asta? nc nu
sa cunoscut pn acum o societate fr Dumnezeu.
- Se va vedea! a rspuns el.
Examina jurnalul ce-l luase de la mine. Mi-am dat
seama c l citise deja. Struia asupra cte unui text si eu
ddeam explicatii. Jurnalul a fost scris cu mult
prudent, c dac cumva ar fi czut n mna lor s nu-mi
ia gtul. Nu era dusmnos, dar nici de laud. Fcusem n
el unele concesii spre a putea strecura unele idei ce
consideram c trebuie neaprat spuse.
L-a nfuriat un loc din jurnal si zbiernd a ridicat
pumnul s m loveasc cci eram lng el. I-am explicat
sensul care nu era cel pe care-l dduse el si s-a potolit.
Am mers nainte cu alte ntrebri pe care le-am uitat. La
un moment dat a nceput s se nfurie din nou. Era mai la
distant, cu bratele goale din care se artau muschii lui
tari, si se apropia lent de mine. Parc si pregtea pumnii
sau numai simula. Dar cnd era la un pas de mine a sunat
telefonul. Dup o convorbire scurt de 2-3 minute a
plecat si m-a lsat din nou singur n sal. S-a ntors abia
dup vreo 30 de minute.
n lipsa lui cugetam: Ce-ar fi dac lovindu-m ceva
mai tare cu pumnul m-ar trimite pe lumea cealalt, fr
405
s vrea, cum l-au trimis pe episcopul greco-catolic
Aftenie de la Bucuresti, care lovit prea tare cu bastonul
de cauciuc n cap a murit ndat? S-ar uita la mine ca la o
masc, cu regret. Rdcinile vietii mele stau acum numai
n cteva fire care repede se rup, si m-ar scpa de aceste
anchete afurisite." Dar cnd s-a ntors, domnul colonel
Florea era linistit. Mi-a mai pus, plictisit cteva ntrebri
si eram gata. Trecuser cinci ore.
Un ofiter m-a dus cu masina la Vldiceni. A doua zi
era Duminic si aveam serviciu divin.
Dup dou zile eram iar n masin cu cinci securisti,

ntre care si locotenent-colonelul Stanciu. Mergeam la
Roman la Securitate. Ancheta singur. Apoi apare distinsul
preot Nicolae Pslaru, prieten de-al meu, care sttea n
picioare lng mine. Ne-a pus multe ntrebri la
amndoi. Dac ne-am mai ntlnit, ce-am discutat, ce-am
complotat". ntrebrile veneau una dup alta, n
avalanse. Rspundeam n liniste, domol si fr
precipitare.
Dup un timp s-au retras si ne-au spus: puteti vorbi,
sunteti prieteni.
Rmasi singuri, l-am mbrtisat pe Pslaru. El era
ngrijorat ca si mine. M-a ntrebat:
- Ei! Ce e ? Ai fcut ceva ?
- Nu ! Absolut nimic. Dar tu ?
- Nici eu!
- E de nenteles, a spus el.
- Nu tocmai, am zis eu. Suntem niste indezirabili".
Asta e: in-de-zi-ra-bili.
- i? ridic el din umeri. Ce va mai fi?
- Anchete si neplceri, zic, ns ei stiu precis c suntem
nevinovati. Ancheta e numai o form, dar ea s-ar putea
s fie un nceput de multe necazuri. Suntem nevinovati si
n conjunctura actual nu cred s ne bage n puscrie.
Vorbeam foarte ncet.
406
Dup un timp s-au ntors ofiterii. Dac retin bine,

unul a
spus:
- Vedeti ct suntem de amabili? V lsm s vorbiti
ntre
voi.
- V multumim, am rspuns.
Bnuiam c n jur erau puse microfoane pentru a
nregistra discutia noastr. Dar chiar vroiam s fie
nregistrat, tocmai ca s aib o dovad de la noi c
suntem nevinovati.
Apoi am continuat ancheta si cu ofiterii din Roman.
Ne-au pus ntrebri mai ales despre relatiile noastre. N-
am tgduit c am ntretinut bune relatii si c ne-am
ntlnit de cteva ori la
Pslaru acas. Cred c stiau si vroiau s afle msura
n care suntem sinceri.
Supraveghetorul meu A. m-a dus cu masina la
Vldiceni. Conducea cu o sigurant deosebit.
Ancheta a continuat mereu, cel putin trei zile pe
sptmn, la Piatra si la Roman. Am mai avut si alte
ntlniri cu preotul Pslaru, om de mare credint si de o
pregtire teologic remarcabil, predicator de nalt
clas.
Acas m aducea cnd cpitanul Alexandru Onu,
avansat la gradul de maior n timpul anchetei cnd
supraveghetorul meu A., avansat si el cpitan tot atunci.
Cpitanul A. mi-a spus:
- Dup perchezitia de la Vldiceni, unde ne-ai servit cu
tuic si vin, lent pe drum ai fcut niste afirmatii pe care
noi le-am prins pe band de magnetofon. E bine s
recunosti, a zis el.
- Ce am putut spune? Maica Domnului! Cci eu nu
depsesc msura la butur s nu stiu ce vorbesc.
- Iat ce ai zis, a spus el: ,,Mota si Marin au luptat n
Spania contra comunistilor, ei sunt niste eroi crestini,
niste martiri sfinti. Biserica va trebui s-i declare sfinti".
Cuvintele sunt nregistrate de noi. Cel mai bine e s
recunosti, s dai dovad de sinceritate si s-ti usurezi
situatia.
407
Eu am rspuns:
- Niciodat nu am spus aceste cuvinte. i nu le-am
spus pentru c nu erau n mintea mea, iar ce nu e n
minte nici beat si nici mcar n vis nu le pot spune. Nu-mi
cereti s recunosc ce nu-mi apartine.
- Zadarnic tgduiesti, mi-a zis. Le avem pe band.
- Domnule cpitan, eu nu v cer s aveti bunvoint
fat de mine. Aveti ceva contra mea, folositi. Nu e nevoie
s recunosc eu, vorbeste dovada dumneavoastr si e
destul.
- tiu, a zis, dar mai bine e s recunosti dumneata.
ase sptmni a struit s m conving s recunosc
aceasta si la fiecare ocazie m-a agresat cu aceasta, pn
ce enervat i-am spus:
- Iertati-m si nu v suprati, dar struinta pe
aceast linie arat o deformare profesional. Folositi
dovada dumneavoastr contra mea si lsati-m n pace.
Nu s-a suprat si a spus:
- i totusi e mai bine pentru dumneata s-ti
recunosti declaratia nregistrat de noi.
Dar dup aceasta n-a mai struit pe directia ce
pornise. Ma mirat tenacitatea lui. Poate folosea si
sugestia, cci m privea fix. Dar eram sigur c nervii mei
erau mai tari dect ai lui, si nici cu sugestia, nici cu
hipnotismul nu m putea dobor.
n continuare, mereu anchete, dar nu ntotdeauna cu
colonelul Florea. Acesta de la primele anchete mi-a spus:
tovarsul Ion Stnescu, seful Securittii, tine mult la
Mitic, nepotul dumitale, iar ruperea raporturilor cu el
cred c a fost a greseal care se poate repara."
Am rspuns:
- Eu nu am nici o obligatie fat de domnul Stnescu.
Dac-l iubeste pe Mitic, nepotul meu, are desigur
motivele domniei sale. Iubeasc-l n pace. Dar si eu am
motivele mele s nu-l iubesc. Revenind asupra hotrrii
mele ar nsemna ca s se mentin situatia stupid ca
acest om s slujeasc Securitatea, dar s-l pltesc eu, pe
el care a devenit astfel dusmanul meu. Ar fi un nonsens.
408
Adaug c si alti ofiteri au struit s reiau relatiile cu

acest nepot deformat, dar nu m-au clintit din hotrrea
mea.
ntr-o zi, maiorul Onu mi-a spus: vei vorbi ndat cu
un general venit de la Bucuresti, care e ntr-o inspectie la
noi." M-a introdus. n fat aveam un civil cam la 60 de
ani, mai btrn dect ofiterii cu care avusesem de-a face.
Dar ntrebrile lui mi s-au prut lipsite de sens si chiar
stupide. Nici unul dintre ofiterii ce m anchetaser nu
dovediser atta ngustime si incapacitate. Pentru mine
el a fost o deceptie si totusi el, mrginitul, comanda pe
altii.
Ca s m verifice, maiorul Alexandru Onu a fost
trimis n Ardeal peste tot pe unde am lucrat ca s adune
date despre mine. A venit cu vreo 300 de declaratii luate
de la diferite persoane. Din cele aduse am dedus c
numai vreo sapte erau potrivnice mie. Am presupus c
persoanele ce le-au dat au fost intimidate si au fcut cum
li s-a cerut
ntors dup vreo lun, maiorul Onu m-a chemat, mi-a
spus c a adus sute de declaratii privitoare la mine. Mi-a
artat si o declaratie a prietenului meu, preotul
Constantin Crisan. Acesta se pensionase cu trei ani
naintea mea si petrecea Sfintele S rbtori ale Pastilor si
Crciunului la mine, timp n care noi discutam multe
lucruri. n aceast declaratie, printele Crisan, fost lector
comunist la Bacu, spunea c vizitele lui la mine au avut
si scopul instruirii mele n principiile comunismului si
societtii actuale. Declaratiile lui m-au uimit.
Maiorul Onu a scris o declaratie n care confirma cele
spuse de printele Crisan. M-a invitat s o semnez.
Eu i-am spus:
- Nu o pot semna. Dumneata ai scris-o, dumneata
semneaz-o. Eu n-o semnez.
- De ce? m-a ntrebat.
- Fiindc lucrurile nu au stat asa. Dac printele
Crisan mi-ar fi spus mie c vine s m nvete
comunismul, s m instruiasc si m educe n comunism,
l-as fi dat imediat pe us afar. Eu eram deja instruit si
reeducat din temnit, eram la curent cu problemele zilei,
mi fceam pas cu pas si zi de zi instruirea si nu era
409
nevoie s m instruiasc cineva. Cred c putini colegi din
Romnia erau instruiti n problemele comunismului ca
mine, care i-am citit pe doctrinarii comunismului, precum
si pe Nicolae Berdiaev cel care-i combate, si citesc zilnic
Scnteia si unele reviste comuniste de la noi.
Onu n-a mai struit si mi-a spus:
- Scrie atunci dumneata declaratia asa cum stii c
au fost lucrurile.
Am nceput s scriu declaratia spunnd c nu era
nevoie s m instruiasc cineva n comunism, c eram
deja instruit cnd a venit printele Crisan la mine. Mi-am
dat repede seama c aici e o curs si evitam s cad n ea.
Recunoscnd cele spuse de printele Crisan, Securitatea
ar fi spus: sta nu e reeducat, nu are ce cuta ntre noi;
s-l mai bgm n temnit s se mai reeduce."
Pe cnd scriam declaratia, maiorul Onu m-a lsat
putin singur, si cnd terminasem n camer cpitanul A.
foarte nfuriat.
- De ce nu semnezi declaratia fcut de domnul
maior Onu, care cuprinde cele spuse de printele Crisan,
prietenul tu?
- Fiindc nu vreau.
- De ce ?
- Fiindc nu exprim adevrul si eu nu vreau s v
mint pe dumneavoastr. Doriti s aflati ce a fost, atunci
eu nu pot scrie ce n-a fost. Vreau s fiu cinstit cu
dumneavoastr si s v spun adevrul. Nu vreau s v
pun pe o pist gresit si mine s m acuzati c v-am
purtat pe ci rtcite.
Atunci, cu o furie necunoscut la el nc, a nceput s
m insulte n tot felul c numai obligatia profesional l
mai tine s aib o legtur cu mine; c sunt demn de
dispretul lui, c el respect legea si ca reprezentant al
legii mi vorbeste, c el apr legea de netrebnici ca mine
si multe altele. n furia lui rcnea puternic. Pe un ton mai
ridicat ca de obicei i-am rspuns si eu asa:
- i eu prin tot ce fac, prin serviciile mele si prin
predicile si sfaturile mele, apr legea poate mai mult
dect dumneata. C eu i ndemn s nu fure, s nu fac
410
nici un ru nimnui, s respecte legile lui Dumnezeu

precum si legile statului.
Dar strigtele lui au atras atentia ofiterilor din
camerele vecine de pe acel coridor, care au deschis usile
s vad ce se ntmpl. Maiorul Onu a simtit si a deschis
usa, pe care cpitanul A. a iesit vnt de mnie.
Eu, suprat de cele ce se ntmplaser, mi-am revenit
ndat si l-am ntrebat pe Onu :
- Sunteti de acord cu atitudinea colegului
dumneavoastr ? El a rspuns:
- Nu.
A doua zi a venit la anchet un maior de la Bacu. La
ntlnirea cu mine, dup obisnuitul salut: S triti!" el a
zis :
- Printe, nu fi suprat de ce s-a ntmplat ieri.
Sunt si ntre noi ofiteri care nu rezist la unele anchete
grele!
- nteleg, am zis. Atunci de ce-i trimiteti la mine?
Ancheta cu dnsul a durat vreo trei ore si a mers foarte
civilizat si cinstit. N-a fortat nota dar si-a fcut
datoria constiincios. Mi-am zis : iat oameni n Securitate
care stiu nc s fie oameni. Loiali serviciului, culti si
capabili, neabuzivi si onesti sunt niste functionari foarte
buni ai statului.
Ancheta a durat pn n ianuarie, sptmn de
sptmn, fr ntreruperea serviciilor mele religioase.
Nimeni nu m-a lovit, desi atitudini agresive si invective
au fost.
Ofiterul A., si poate si Onu, nu mai retin exact, s-a
dus si la Iasi la fiica mea Mariana si la ginerele meu
pentru informatii. Au trebuit s ndure si ei o anchet din
pricina mea.
ntr-o sear colonelul Gelu Ionescu si maiorul Onu
mi-au
spus:
- Dup ancheta noastr nu sunteti vinovati.
Dosarul tu si al lui Pslaru sunt la Bacu pentru
judecat. Mergem si struim s fie nchise. ns mai au si
preotii de aici un cuvnt de spus. Te rugm s ai cu ei
411
calmul pe care l-ai avut cu noi pn acum. Ei vor veni cu
unele observatii.
Eu am rspuns:
- Numai s nu sar peste cal, c atunci m dau la
ei.
Prelucrarea" mea la protopopiatul din Piatra Neamt
n data de 26.01.1977
Asadar la cteva zile sedint special la protopopiat.
Am fost prevenit ca nu cumva s lipsesc. Nu stiam ce va
fi. La sedint nu au venit numai preotii din protopopiatul
Piatra Neamt, ci si ctiva preoti din protopopiatele
Roman si Trgu
Neamt. Era prezent de la Centru, adic de la
Mitropolia Moldovei, consilierul Rp.
Protopopul Ioan Pricop, deschise sedinta si anunt c
ea e pentru un caz deosebit si ndat d cuvntul
consilierului judetean de partid, nsrcinat cu problemele
religioase, Gheorghe Risipeanu, om tnr, cam de 40 de
ani, cu studii de drept si de istorie.
Acesta ncepe cu un cuvnt de laud pentru preotii
nostri si frumosul lor rol n trecut si care si acum si fac
datoria si sunt loiali statului. Dar avem unul care este
altfel, lucru pentru care ne-am adunat acum n aceast
sedint, preotul Grebenea. E aici?
- Da! am rspuns eu tare.
- Vd c e viguros, a adugat el. Iesi n fat ! a
poruncit
el.
Am iesit si am vrut s sed, ca si ceilalti preoti si s iau
note, dar el a spus:
- Nu, stai n picioare, pentru respectul celor n fata
crora te afli. Apoi a nceput un atac puternic contra
legionarilor: Dusmanii regimului nostru" - Grebenea a
fost si a rmas legionar. El e putred tot din cap pn n
picioare. Nimic bun n-a mai rmas ntr-nsul. E un om
dusmnos si ru; e primejdios. El a propovduit rzboiul,
numai s cad Partidul Comunist de la putere. A stricat
tineretul prin spiritul si actiunile lui. i cu niste foi scoase
din dosarul meu de la Securitate, fcndu-se c citeste
din ele dar spunnd din burt ce poftea, voia s conving
preotii c eu m-am ridicat si mpotriva ideii de libertate.
412
Eu l-am ntrerupt strignd:

- Prea cucernici printi si frati v rog s-l controlati
n ce citeste, c insinueaz. Fiindc n-am ndrznit s
spun c minte cu nerusinare.
Dar nici un coleg nu s-a dus s vad si s spun: Ia s
vedem si noi pe ce baz l nvinuiti", ntr-att erau cu totii
de intimidati. O teroare nedezlntuit fizic, dar prezent
peste tot n judet, ca un duh ntunecat si nevzut se
asezase peste suflete, retezndu-le pornirile si iesirile
spre lumin si adevr precum si orice tendint de
mpotrivire si de lupt.
Dup ce Risipeanu mai continu ca s-i conving pe
toti c sunt putred tot", conchise:
- Socotesc c nu mai e demn s fac parte dintre
dumneavoastr un om care v compromite. Fcndu-se
stpn pe conducerea conferintei, mi-a dat mie cuvntul.
Eu am nceput cam asa:
-As fi dorit ca aceast conferint s se desfsoare
astfel ca s simtim cu totii c stm sub egida Sfntului
Duh. Dar atmosfera e ncrcat si acest lucru nu e posibil
acum.
Domnilor, mi se aduc acuze grave c am propovduit
rzboiul si am stricat tineretul. Eu am trecut prin
cercetrile Securittii timp de aproape sase luni, dup
care dosarul meu s-a nchis. Dac eram vinovat de cele ce
sunt acuzat acum, acestea le descoperea Securitatea si
nu eram acum liber, aici.
Cu adevrat am fost legionar, dar avntul tineretii
mele de lupt pentru programul legionar l-am pltit cu
carnea si sngele meu timp de 22 de ani si jumtate si nu
nteleg s fiu tras acum la rspundere pentru aceasta. Pe
de alt parte nainte de eliberare am trecut printr-un
proces de reeducare greu si de durat n urma cruia
autoritatea m-a declarat reeducat". Cnd am iesit din
temnit eram hotrt s lucrez astfel: ntr-o mn s am
sfnta cruce si n cealalt steagul national. Cu alte
cuvinte vroiam s lucrez pentru sfnta noastr Biseric si
pentru Patria noastr, mbinnd munca pentru cele
dou. i asa am lucrat tot timpul fr abatere.
Risipeanu m-a ntrerupt:
413
-Destul, las astea! Angajamente!
i ctiva preoti din bnci au strigat si ei:
- Angajamente, angajamente!
Eu am rspuns:
- Angajamentul pe care-l pot lua este acesta: m
voi strdui s fac tot binele care mi-l permite puterile si
vrsta.
Risipeanu s-a adresat apoi preotilor:
-Cine se nscrie la cuvnt?
Spre uimirea mea s-au ridicat imediat vreo 27 de
mini. Altdat se nscriau 10-15 insi, nu mai mult. Deci
imediat li s-a dat cuvntul pe rnd si am nteles c aici nu
sunt niste actiuni spontane, ci e ceva organizat.
Toti care au luat cuvntul m-au atacat mai mult sau
mai putin. Nici unul nu a spus nici un cuvnt n aprarea
mea. Cei mai multi au pledat ideea c, ntruct nu mi-am
fcut autocritica, singur am iesit din rndurile lor si m-am
exclus. Unu a spus si el c sunt putred de tot" si c nimic
bun nu se mai afl n mine. Altul a spus: "Acest individ
uit obligatiile fat de Statul nostru, e neloial etc." Un
preot din alt protopopiat s-a exprimat cam asa: l vd n
vrst, el trebuie s aib un salariu lunar de 3000 de lei si
cu toate astea se ridic mpotriva stpnirii; nu mai
merit s i se spun printe, este o bestie uman."
Printele Ungureanu care mi arta mult prietenie si
la ntlnirile noastre m sruta, prin declaratia lui mi-a
produs cea mai mare durere. Dup o incursiune n trecut
n care i-a criticat pe legionari, a zis: Printele Grebenea
a venit n casa mea, am avut discutii intime cu el, dar pe
urm m-a prt la Securitate."
Toate le suportam cu strngere de inim si durere,
dar fr o zguduire mare, cci mi-am dat seama de
jocul" ce se petrecea atunci si urmream evolutia
psihologic a furtunii ce se dezlntuise atunci. ns
declaratia printelui N. Ungureanu, om de o rar omenie,
de mult bun simt si cu o frumoas pregtire teologic, a
czut peste mine ca un trznet, ca o lovitur de mciuc
dat n moalele capului.
Ultimul cuvnt l-a avut protopopul Ioan Pricop care a
spus: Precum vedeti, preotul Nicolae Grebenea nu e
adaptat situatiei n care ne gsim; el nu mai poate face
parte din corpul select al preotilor din protopopiatul
nostru."
414
A fost ntrebat si consilierul mitropolitan, prezent la

sedint, Rp, care jenat parc de cele ce vzuse a
zis: nalt Prea Sfintitul Mitropolit ne-a atras atentia ca s
fim cu grij, c dac vine cineva ca preot din afara
Mitropoliei noastre s nu fie cumva necorespunztor.
Regret c avem aici cazul acesta."
mputernicitul si inspectorul judetean cu problemele
religioase n-a scos un sigur cuvnt. Nici nu mai era
nevoie: spuseser ceilalti tot.
n cele din urm Risipeanu a spus:
-Aceasta este o sedint cu usile nchise, e un caz
special. Pstrati discretia. Cele discutate aici trebuie s
rmn ntre noi si nu trebuie divulgate. Pe cnd
asistentii se pregteau s plece, el a adugat:
- Vreau s stau de vorb cu preotul Grebenea, n
mod particular.
Printele Rp a spus:
-i eu la fel.
M-a chemat lng sfintia sa si m-a ntrebat:
- Ce spun nalt Prea Sfintitului?
-Spuneti-i c voi veni la Iasi ca s-i explic lucrurile
direct, i-am rspuns.
Am impresia c a fost dezamgit de rspunsul meu si
am dedus c voia s-i spun c-mi voi cere pensionarea.
Cci, pe cnd rspundeam atacurilor lui Risipeanu,
preotul Capsa mi sugera, prin semne cu mna si prin
cuvinte soptite, s cer pensionarea. Iat care era
interesul celor de sus: S nu mai fiu activ pe terenul de
lupt n aprarea credintei.
Risipeanu m-a chemat ntr-o camer alturat si mi-a
spus:
-Ceea ce s-a ntmplat aici a fost un caz de clement
din partea noastr.
Eu l-am ntrerupt:
-Nu v-a cerut nimeni aceast clement.
-Puteam s te bgm n puscrie si s nu mai
recurgem la ceea ce a fost, dar am artat bunvoint, mi-
a zis el.
Iar eu i-am zis:
415
- Nu credeti c eu as fi preferat puscria acestei
miselii ce s-a petrecut, acestei oribile njosiri?
- Nu uita c te putem bga n puscrie si acum. Facem
un proces cu usile nchise si nimeni nu va sti cum dispari.
Eu am rspuns:
- Lucrul va rsufla si nu va fi spre lauda
dumneavoastr.
Dar tocmai atunci trecea o femeie cu niste friptur de
pasre ntr-un castron mare, ai crei aburi fierbinti ieseau
si se-ndreptau spre noi mngindu-ne nrile, ca era dus
n sala unde protopopul mpreun cu cei mari" trebuiau
s ia masa. Risipeanu s-a desprins si a plecat ntr-acolo,
fcndu-mi semn s fiu linistit.
Coplesit de umilint, de dusul cu apele diavolului ce
sau vrsat buluc peste mine, am alergat acas. Eram
frnt, dar nu nc distrus. Revoltat, imediat am scris o
scrisoare cald, fierbinte, dureroas printelui
Ungureanu, imputndu-i cu lacrimi si cu un profund
regret: Cum ai putut cdea att de jos, admirabilule
printe si frate? Cum nu te-ai rzimat mai mult n
credint s nu luneci att? Dumnezeu nu e atotputernic?
i nu trebuie s ne rezemm pe El n asupriri?" n patru
pagini plngeam slbiciunile omenesti, fr a-i spune un
cuvnt de insult.
I-am trimis repede scrisoarea si la trei zile am primit
prin profesorul Ion Butnaru, care locuia pe aceeasi scar
de bloc cu dnsul, rspunsul lui verbal: Nu am putut
rezista amenintrii Securittii, care mi-a cerut aceasta" si
si cerea scuze. Fireste c l-am iertat.
nc de a doua zi un preot mi-a comunicat c
protopopul Ioan Pricop i-a invitat pe unii preoti si le-a
spus cum s m atace. El ns a respins propunerea.
A treia zi Securitatea m-a chemat si m-a ntrebat cum
a
fost. Eu am rspuns:
- Piesa s-a jucat frumos. Actorii si-au cunoscut bine
rolurile asistentii au fost cuminti si n-au intervenit. Toti
merit felicitri n gradul cel mai nalt, mai ales regizorul,
protopopul nostru si junele prim Risipeanu. V rog s le
transmiteti felicitri. Merit.
Ei au nceput s rd, si au aruncat
416
ntrebarea:
- i acum ce vrei s faci?
- Toti ar trebui dati n judecat pentru
tentativ de asasinare moral. Dar nu o pot face fiindc
n acest caz ar suferi Sfnta Biseric. Va trebui s-i iert pe
toti.
- Foarte bine, printe, foarte bine! au
replicat ei.
tii vorba: Dac tac si le dau pace sapte
sate n-au ce-mi face.
ndat dup acest proces al meu, protopopul a plecat
la Locurile Sfinte. Eu am scris o scrisoare ctre preotii ce
au asistat la procesul meu, n care le spuneam c-i iert pe
toti care m-au atacat att de nedrept. i cu ct atacul a
fost mai mare cu att iertarea va fi mai deplin. i rugam
ca niciodat s nu-mi mai aminteasc de acel act att de
trist. Apoi am plecat la Iasi, la Mitropolie, ca s m
pensionez. n atmosfera ce se crease nu mai puteam
functiona. Mitropolitul Iustin Moisescu m-a primit
imediat. Dup ce i-am srutat mna si m-am prezentat i-
am spus:
- Cunoasteti ce s-a petrecut cu mine la
Piatra Neamt?
- Da stiu, mi-a rspuns el. Eu am ndreptat
lucrurile n aceast directie ca s nu intri n puscrie.
Atunci eu am izbucnit:
- Cum ati ndrznit s dispuneti de mine ca de
un robot; s m bgati n gura sarpelui?! Nu v dati
seama c v-ati depsit competenta?!
Aceast interventie l-a nfuriat enorm si
a nceput s strige:
- Ne-ai fcut destule greutti; ai fcut greutti
si parohiei! Esti om btrn si ar trebui s te pensionez cu
laude, dar te voi pensiona cu mustrri asa cum meriti!
Timp de vreo 12 minute nu s-a putut potoli din strigte.
Apoi, vnt de mnie mi-a fcut semn c audienta s-a
terminat. Binenteles c nu mi-a mai ntins mna s i-o
srut. Eu vroiam s-i mai spun: Dac voiati s m ajutati
atunci trebuia s m chemati, s-mi artati situatia si s
417
stabilim mpreun ce este de fcut. Asa ar fi procedat un
episcop cu duhul evanghelic." (?)
Mi-am naintat imediat demisia si cererea de
pensionare cu data de 1 martie 1977, apoi m-am dus la
protopopiat ca s vd ce s-a ntmplat cu scrisoarea ce
am trimis-o secretarului, preotul Secleanu, om foarte
primejdios de care nsusi protopopul Pricop se temea. El
mi-a spus:
- Cred c ai procedat gresit, printe
Grebenea, trebuia s-ti faci autocritica si nu mai era
spuneala care a fost.
Eu i-am spus:
- Nu sunt obisnuit s iau asupra mea dect
ceea ce am fcut. Mie mi-au pus n crc lucruri foarte
grave. Metoda acesta nu serveste dect celor ce au
inventat-o. Dac eu recunosteam nvinuirile ce mi s-au
adus, Securitatea ar fi spus: Asa-i c nu suntem detectivi
buni? Sase luni te-am cercetat si te-am gsit nevinovat,
cci te-ai ascuns. i dintr-o dat, fr s te sileasc
nimeni, ti-a venit mintea la cap si ti-ai recunoscut vina;
de acum esti la dispozitia noastr." Puteam eu, cu
experienta pe care o am, s cad n aceast curs?
El mi-a spus:
- Scrisoarea am btut-o la masin. Un
exemplar e la noi, unul l-am dat Securittii si unul
Comitetului Judetean de Partid. Toti au fost foarte
bucurosi de continutul ei.
Dar el nu a comunicat preotilor continutul ei. Iar eu
pentru ei o scrisesem.
Dup o lun protopopul s-a ntors din voiajul su. i
ntr-o zi, pe cnd m gseam la protopopiat pentru
problema asigurrilor sociale, preotul Vasile Secleanu
mi-a spus:
- Printele protopop v caut. Eu am rspuns:
- Nu am ce vorbi cu acest om. Dar el a
replicat:
- E n interesul dumneavoastr s vorbiti. M-
am dus. Cu un glas mieros protopopul
mi-a spus:
418
- S nu fiti suprat pe mine, printe

Grebenea, c eu nu am nici o vin din tot cea fost.
- Cunosc acum cea fost, am rspuns. Mai
multi preoti mi-au spus cum i-ati prelucrat. tiu tot.
El a rspuns:
- Securitatea nu mai vrea s bage oameni la
puscrie; de aceea a recurs la cele ce au fost. Dumneata
ai un dosar foarte mare, cu sute de foi; trebuie s ai si
dumneata o vin. D-mi o declaratie n acest sens.
Atitudinea lui m-a nfuriat. Fcea pe niznaiul. Iar
acum dup ce scpasem de anchetele Securittii, voia s
m bage n temnit printr-o declaratie n care s
recunosc fapte care n-au existat. Mare ndrzneal!
Eu am rspuns:
- Securitatea, dup sase luni de cercetri, a
nchis acel dosar. Dac se gsea n el ceva incriminabil,
acum nu mai eram liber s vorbim mpreun. Intr-un
proces nu conteaz numrul foilor dintr-un dosar ci cele
ce cuprind acele foi. Poate fi o sigur foaie, ba chiar
numai o jumtate de foaie, ori mai putin dect att, dac
n ele sunt fapte incriminabile, pentru cteva rnduri
insul respectiv poate fi condamnat.
- Ceea ce s-a ntmplat e o mare pat pentru
protopopiatul nostru, a reluat el.
ntr-adevr, se auzise n oras despre sedinta n care
am fost att de criticat si lumea de bun simt dezavua cele
ntmplate acolo. Unii preoti au venit si mi-au spus cum
au fost chemati de protopop si cum au stabilit s m
atace. Altii, fr s-i cunosc, la ntlnirea cu ei, fr s-si
spun numele, dup ce priveau n jur m mbrtisau si
m srutau, mi fceau semne de mbrbtare si apoi
grbiti plecau. Insusi cpitanul A. mi-a spus c efectele
celor ntmplate n-au fost cele scontate de Securitate.
Nu-i de mirare c acum, dup o lun de zile de la
ntmplare, protopopul simtind atmosfera a nteles c
ceea ce a fcut era o mare pat.
- Singur ai spus-o, printe protopop; poart-o
acum sntos si nu ncerca s o mparti cu mine, am
rspuns eu.
419
- Momentul acela a fost un moment foarte
greu pentru noi, a continuat el.
- Nu, printe, el a fost greu numai pentru cei

cu umerii slabi, dar pentru cei credinciosi ai cror umeri
sunt tari n astfel de momente, nu! Ei ies cu bine din
astfel de situatii grele". Dar ncerc s v nteleg. Aici
aveati o rspundere: eu fceam parte din acest
protopopiat. Dar ce ati cutat la Roman la prelucrarea
preotului, cu totul distins, Nicolae Pslaru unde nu aveati
nici o rspundere? Ce-ati cutat acolo?
- Mi-am dus, a zis el, fiindc m-a chemat
tovarsul Gheorghe Clrasu, mputernicitul, precum
si
28
printele Eftimie .
- i nu exist nu" n limba romn? am
strigat eu. Cum m cheam cineva s fac o porcrie eu
rspund imediat da", desi i stiu scopul lui? M-am
interesat de prelucrarea lui Pslaru, prietenul meu, la
unii din prietenii mei din Roman, si iat ce mi-au spus: un
preot frumusel, foarte
Eftimie era Vicar al Episcopiei Romanului

elegant despre care se spunea c era protopopul de
la Piatra Neamt, s-a dezlntuit furtunos mpotriva lui
Pslaru si ncerca s-l nfrunte cu citate din Sfntul
Apostol Pavel: Sfntul Pavel spune asa, Sfntul Pavel
spune asa etc. Iar pe Pslaru, Clrasu nu-l lsa s
rspund. V ntreb: spune Sfntul Apostol Pavel s
mintim? Spune Sfntul Apostol Pavel s atacm un om pe
care nu l-am vzut niciodat si s-l scoatem din cmpul
de lupt activ al Bisericii, numai pentru c spune
Securitatea? Spune Sfntul Apostol Pavel asta? Asta ati
fcut-o sfintia voastr!
420
ntre timp ctiva preoti cu treburi la protopopiat se

adunaser la us si ascultau confruntarea noastr. Pricop
a deschis usa si convorbirea noastr s-a sfrsit.
Apoi protopopul, socotind poate c msura contra
mea nu e deplin, a dat ordine verbale si sfaturi ca s nu
fiu primit la nici o slujb de nici un preot din protopopiat
si s fiu cu totul evitat. i preotii m evitau cu regret cci
se temeau. Nu voiau s aib complicatii, s fie chemati la
Securitate. Eram un proscris.
ntlnirea cu Mihalcea, eful Securitii Piatra

Neamt.
n timpul anchetelor pe care le-am avut la
Securitatea judetului Neamt, Mihalcea, seful Securittii
Judetene, nu apruse. Nu-l cunosteam.
Dar dup vreo 3-4 sptmni de la prelucrarea mea
din
26 ianuarie sunt anuntat c doreste s m vad. M-
am dus si am fost introdus ntr-o camer mare. Aici m-am
asezat pe un scaun, si-l asteptam. Peste vreo 5 minute
apare colonelul Mihalcea. Era n haine civile; prea
destul de tnr. M ridic si respectuos i spun:
-S triti, domnule colonel! Pe un ton dur el
izbucneste:
- M derbedeule, m fanaticule, m dobitocule, m
tmpitule, m banditule si excrocule, cum ai reusit tu
boule s te ridici deasupra tuturor popilor din
protopopiat?
Eu tac. El repet frumoasele calificative si eu tac n
continuare.
- Nu rspunzi? mi strig el.
- V rog s m scuzati, s nu fiu confundat, eu sunt
Grebenea si nu rspund celor ce mi se adreseaz n felul
acesta. Dar dac mi se adreseaz cineva omeneste,
rspund oricui, chiar si celui mai simplu om.
- Ei bine, printe, rspunde-mi la ntrebarea ce ti-am
puso.
- Iat, domnule colonel. In ziua prelucrrii mele,
preotii din protopopiatul de Piatra Neamt ne gseam la
un un anume nivel moral, mai sus sau mai jos. Nimeni nu
stia unde se afla. Intre ei m gseam si eu undeva. Cnd
unii au nceput s m atace pe nedrept, si ei stiau c
atacul lor este nejustificat, au czut de la nivelul unde se
421
gseau, si cu ct atacul a fost mai dur cu att cderea le-a
fost mai mare. Acestia sunt cei care au czut prin vorbire.
Ceilalti vedeau c se face o nedreptate si asistau la
svrsirea ei tcnd. Nici unul nu s-a opus cu toate c
legile onoarei, demnittii, respectului adevrului si
binelui i obligau s vorbeasc. Dar ei de fric, au tcut.
Pentru aceast lasitate au czut si ei de la nivelul unde se
gseau. Astfel toti au czut: unii prin vorbire, acestia sunt
cei ce au czut mai mult, ceilalti prin tcere, au czut mai
putin. Iar eu am rmas unde eram. La ce nivel moral ne
gsim acum fiecare din noi, numai Dumnezeu stie. Dar eu
nicidecum nu m consider c m gsesc deasupra
celorlalti.
- Ba esti! a replicat el, prin felul cum ai suportat toate
si pe urm i-ai iertat.
- Noi nu stim, numai Dumnezeu stie la ce nivel ne
aflm fiecare, am rspuns eu.
- Dar fanatic tot ai rmas, a accentuat el.
- Nu, domnule colonel, nu sunt fanatic si acesta v voi
dovedi acum. n temnit am legat prietenie cu doctorul
Ghingold. n momentul arestrii era seful Centralei
Comunittilor Israelite din Romnia. La cererea lui am
lucrat timp de sase luni mpreun la pictur. Putea face
aceasta un fanatic? Un legionar s se mprieteneasc cu
seful evreilor din Romnia? i nc un fapt: Petre Pandrea
a fost cel mai mare avocat comunist care i-a aprat pe
comunisti n procesele lor cele mai mari. Pe lng aceasta
a fost si doctrinar comunist, lupttor pe aren, cu articole
si crti n aceast directie. Ajuns n temnit l-am ajutat.
Ne-am mprietenit bine. Aveti la Securitate, confiscate de
la mine, dou scrisori ale lui pline de afectiune pentru
mine. Dac as fi fanatic, s-ar fi putut ntmpla aceste
lucruri?
- Nu, printe. M bucur, nu esti un fanatic. i mi-a
fcut semn c pot pleca. Ne-am desprtit asadar
omeneste.
Un nou control al gestiunii parohiei mele de la

Vldiceni.
Pensionar n Piatra Neamt, dup rnduial, asa cum
ni se recomand, ca s slujim n duminici si srbtori
unde se va gsi, am ncercat si eu n cteva locuri s-mi
ofer serviciile la vreo biseric sau s m mbisericesc la
una, dar am fost respins. Toti se temeau. Protopopul
aranjase "ploile". El a dispus verbal: Poate intra n orice
biseric si n sfntul ei altar. Va lua patrafirul pe gt si asa
va asista la slujb, fr ns s slujeasc vreo dat."
Eu ns am preferat ca s asist la sfintele slujbe ca
orice mirean: n biseric, ntr-un loc mai retras.
422
Astfel mi-am intensificat preocuprile asupra
plantelor medicinale si a vindecrilor prin medicina

empiric. Lucram cu oarecare succes. Cnd si cnd aveam
vizitatori pentru informatii sau sfaturi, cum trebuie s
procedeze n anumite boli. Ddeam relatiile n mod
gratuit. Totusi Securittii nu-i convenea. M suspecta.
Mi-a recomandat s nu m mai ocup cu asta. N-am
promis nimic, nici n-am afirmat c voi mai continua, dar
continuam. Imi venea greu s resping omul bolnav care
venea la mine fr s-i dau vreun ajutor.
Matadorii de la Bucuresti se pare c nu au renuntat
la ideea de a m bga n temnit pentru furt. Acum nu
mai aveam gestiunea parohiei cci o predasem.
Securitatea este inventiv. Ce nu scorneste cnd
urmreste un plan?
Am primit ordinul s m prezint cu gestiunea la
protopopiat. Ea se afla ntr-un dulap la parohia de la
Vldiceni. Noul preot nu luase nc n primire gestiunea.
Administrarea o fcea preotul I. Obreja. Mi-a dat cheile,
mi-a dat registrele de gestiune si am plecat la Piatra
Neamt.
La protopopiat controla un alt revizor contabil, nu cel
care la predare mi-a verificat procesul-verbal.
Am ntrebat:
- Ce s-a ntmplat?
- O verificare a gestiunii, mi s-a rspuns.
- Dar ea a fost verificat si am predat toate actele.
Totul a fost n regul.
- Se pare c au fost unele greseli, a adugat el, de
aceea este nevoie de o nou verificare. Hai s vedem!
D-mi actele.
Cnd a cutat, lipseau actele justificative, chitantele
de 5.000 de lei.
- Vezi, iat greseala, ce-ai fcut? mi-a spus revizorul.
- Domnule, cnd am depus actele, toate au fost
predate n regul; ce s-a ntmplat ulterior eu nu mai
stiu. i uitndu-m n treact peste ele, dau de procesul
verbal de ncheiere al gestiunii care a fost semnat de un
coleg al acestui revizor contabil. Poftim domnule, iat:
toate s-au predat n regul si registrele de plat stau si
ele mrturie. Cel ce a furat actele justificative a uitat s
fure si procesul verbal care constata c toate sunt n
regul. Sau poate a voit s-l uite, ca s m ajute. Acum
vei face dumneata? Cci dac sunt eu vinovat si el e
vinovat c mi-a acoperit furtul, ncheind un proces-verbal
fals.
Revizorul nu rspundea, controla mereu registrele.
Bgasem lumina electric att n Vldiceni, ct si la
Drloaia. La chemat pe proiectantul Juncu ce executase
lucrrile, i-a cerut o declaratie. Apoi ne-am dus la
ntreprinderea de Retele Electrice. Actele de acolo
corespundeau cu cele din registre ntru totul.
423
Ne-am ntors la protopopiat cu totii. Revizorul i-a
spus lui Juncu:
- Cu dumneata am terminat, si el a plecat. Apoi mi-a
spus mie:
-Printele consilier Hadrc ne-a ndemnat ca nu
cumva s facem vreo nedreptate cuiva. A deschis apoi
servieta si a scos din ea actele justificative care fuseser
de la parohie luate din dosar si linistit le-a pus pe fiecare
la locul su.
I-am multumit. i asa s-a terminat aceast ncercare
murdar de a m condamna pentru furt.
Ancheta aceasta nu a fost usoar pentru mine, ci cu
temeri si frmntri. Ea a durat dou zile. n prima zi
Juncu a trebuit s dea o declaratie asupra lucrrilor n
legtur cu introducerea luminii la Vldiceni si la
Drloaia. Pe la orele
16:00 revizorul ne-a spus: Gata pe ziua de azi. Veniti
si mine la orele 8:00."
Era n ncurctur. Procesul verbal ce l-am gsit n
acte crease toat dificultatea. Revizorul trebuia s
raporteze Securittii c au aprut complicatii si s
stabileasc ce e de fcut. De aici necesitatea de a merge
a doua zi la Intreprinderea de Retele Electrice unde s-a
pltit introducerea luminii n parohia la care fusesem
preot.
A doua zi n timp de m duceam la protopopiat unde
m astepta revizorul contabil, s-a ntmplat un lucru care
m-a uimit grozav si pe care, dac mi l-ar fi povestit
cineva, l-as fi crezut imposibil si l-as fi contestat cu trie.
Il povestesc asa cum a fost. Trecnd pe marginea
drumului, aproape de protopopiat, pe dreapta, undeva
se descrcau niste lzi ce fuseser legate cu srm
subtire. Preocupat si mpovrat de gnduri n legtur cu
ancheta n care intrasem, n-am luat seama si am clcat
peste firele de srm ce erau pe pmnt si care aveau o
parte ridicat la 20-30 cm deasupra pmntului, clcnd
si cu al doilea picior n aceast srm, cnd dau s
naintez m-au strns ca si cu un lat de ambele picioare,
nfsurndu-m strns. Se rsuciser n asa fel nct acum
eram captiv. Mi-au trebuit vreo 3-5 minute pn m-am
putut descurca; era un semn. Uluit mi-am zis: Voi fi ntr-
adevr arestat? Semnul pare o prentmpinare." Am
424
meditat asupra sensului dar nu l-am putut descifra. Eram

ngrijorat dar nu nspimntat. Mi-am zis: Fac-se voia
Domnului". i ndat
mi-a revenit linistea. Singur
Evitat de preoti ca si de altii care auziser de mine,
triam singur. Iar dac aveam o legtur ct de ct
apropiat cu unii, informatorii anuntau mai sus si repede
erau chemati la Securitate, anchetati usor dar intimidati,
astfel c se retrgeau. Astfel reuseau s m tin ntr-o
mare izolare. Pentru aceasta au folosit toate metodele
lor; acolo unde au crezut c e convenabil, au lansat
zvonul c sunt informatorul lor. Nu este deloc plcut s
triesti cu suspiciuni asupra ta, dar ntelegndu-le pe
toate nu m omoram cu firea. Suportam n liniste toate
fr s m plng. Fr venituri, cu pensie mic, triam
modest. Eram obisnuit cu modestia.
Duminica luam parte la slujirea Dumnezeiestii
Liturghii, pitit ntr-un colt ca s fiu ct mai putin observat.
Rar preoti mai ndrzneti ca preotul Stelian Cpusor m
rugau s-i ajut n filialele lor la Potoci sau Valea Muntelui,
si atunci svrseam Sfnta Liturghie si serviciile care-mi
erau cerute. Dar mi se cerea s nu spun cine sunt, iar eu
nu puteam pstra aceast discretie. Mi se prea rusinos
s lucrez pe ascuns ca hotii, asa c nu-mi ascundeam
identitatea dac eram ntrebat cine sunt.
Eram un proscris, dar nu un exilat. Triam ntre
ceilalti: citeam, jucam sah, cutam plante de leac;
ddeam cu succes consultatii medicale gratuite; m
rugam singur. Spre informare am nceput s vizitez si
celelalte culte din Piatra Neamt si din Iasi, unde
mergeam din timp n timp. Aceasta o fceam ca s
nteleg cum merg aceste culte si ce msuri ar trebui s
lum noi, Biserica Ortodox, pentru redresare si ridicarea
la nivelul manifestrii celorlalte culte din Romnia.
Voiam nvtmnt religios n Biseric pentru tinerii pn
la 14 ani, asa cum fceau romano-catolicii. Voiam
ridicarea Bisericii din njosirea pozitiei n care a adus-o
perfida conspiratie iudeo-maghiar din 1948. Cci
425
colaborarea dintre evrei si unguri mpotriva Romniei a
fost perfect, cu toate c ungurii uciser 600.000 de
evrei. La noi Antonescu a salvat pe toti evreii, afar de cei
dusi n Rusia: 120.000 la Vapniarca si de alti 100.000
internati ntr-un alt lagr, care au suferit rigorile
lagrului. Dintre acestia mai putin de o cincime au murit,
restul au fost eliberati.
Dirijarea evreilor si a ungurilor de la noi, mpotriva
noastr, se fcea de ctre evreii de la Moscova care
conduceau la ora aceea Uniunea Sovietic.
Observnd desfsurarea activittii celorlalte culte din
Romnia, am constatat urmtoarele:
1.1. La Piatra Neamt, Biserica Catolic svrsea cinci
liturghii duminica si n srbtori, fiecare cu predica ei:
trei dimineata, dou dup-amiaz, fiecare cu durata de
cte o or si mai fceau n fiecare zi lucrtoare cte trei
liturghii. De asemenea, aveau si nvtmnt religios
pentru copii de la 6 la 14 ani, dup absolvirea cruia
urma confirmarea.
I.2. La Iasi, Biserica Catolic fcea cte sase liturghii
duminica de la 3:00 la 15:00 si tot cte trei liturghii n
fiecare zi de lucru. nvtmntul religios se desfsura cu
caiete de catehism, carte de rugciuni, Biblie si iconite.
II. Biserica Luteran Evanghelic: avea o singur
slujire
duminica si n srbtori. De asemenea avea nvtmnt
religios
pentru copiii de la 6 la 14 ani.
III. Sectele admise la noi si desfsurau serviciile
conform zilelor lor de cult, smbta sau duminica; fceau
si catehizarea copiilor pn n 1 4 ani.
IV. Biserica Ortodox avea o liturghie duminica si n
srbtori si nici o catehizare a copiilor. Duminica copii
aveau activitti scolare, iar nvttorii si profesorii le
spuneau c nu au voie s mearg la biseric. Pentru
abateri erau pedepsiti si uneori chiar btuti. n alte zile
nu era permis adunarea la biseric.
Iat cum a fost rsturnat egalitatea dintre culte
ncepnd cu anul 1948.
426
ngrijorat de aceast situatie, am ndrznit s trimit

Mitropoliei din Iasi urmtoarea sesizare:
nalt Prea Sfintite Stpne si Prea Cucernic Consiliu
Arhiepiscopal,
Subsemnatul Nicolae Grebenea, preot pensionar cu
domiciliul n Piatra Neamt, Mrtei II, Aleea Plaiului, bl.8,
sc. D, ap.74, cu adnc smerenie V aduc la cunostint
urmtoarele spre a aprecia si a hotr.
Desi cele pe care le voi prezenta le cunoasteti mai
bine dect mine n aspectul general, cci ati fost si
sunteti martor al faptelor, totusi consider c este necesar
a le mprospta.
Cnd n 1948 s-a hotrt modul de functionare al
cultelor n noul Stat romn, atunci din cauza unor
mprejurri de
29
ordin politic29, conducerea de stat a scos religia din
scoal pentru toate cultele, dar a admis pentru
neortodocsi un nvtmnt religios organizat n bisericile
sau n casele lor de cult. Minoritarii si-au asigurat asadar
partea lor. Puteau avea n afara scolii un nvtmnt
religios pentru copii lor.
Dar acest drept nu a fost admis pentru Biserica
Ortodox Romn pe motiv c romnii pot nvta
principiile credintei, dogm, moral etc. direct din ritual,
care n mod difuz cuprinde doctrina Sfintei noastre
Biserici, ntruct slujbele sunt lungi.
ntr-adevr, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romne a ncercat s obtin si pentru Biserica Ortodox
acest drept de care se bucurau celelalte culte de la noi:
La acea vreme n Partidul
Comunist Romn se gseau mai
ales evrei si maghiari, care
ocupau posturile cheie n partid si
n Stat, ntr-un procentaj care
depsea
de a avea cu mult numrul
un nvtmnt religios regulat si sistematic
pentru tinerii de la 6 la 14 ani, organizat pe lng biserici.
Dar a ntmpinat o mare rezistent mai ales din partea
ministrului de interne de atunci, evreul de extrem
stng Teohari Georgescu, care a amenintat cu crearea
427
unui grav conflict ntre Biseric si Stat, dac Biserica
Ortodox si va mentine aceast cerere. El a cerut atunci
30
excluderea Episcopului Nicolae Popovici din Sfntul
Sinod, care intimidat de presiunea ministrului, a cedat.
Vrednicul episcop a fost sacrificat prin demitere nu
prin excludere, si astfel una din crjele alese ale bisericii
noastre a iesit din pastoratie prin impunerea domiciliului
obligatoriu la Mnstirea Cheia n judetul Prahova.
Astfel n Statutul de functionare al Bisericii Ortodoxe
Romne ce s-a fcut atunci, nu s-a stipulat dreptul de a
avea un nvtmnt religios pentru tineretul ortodox si
biserica a rmas n inferioritate fat de celelalte culte de
la noi, care datorit unor conjuncturi favorabile si-au
asigurat acest drept.
Situatia aceasta a rmas neschimbat pn acum si
nu stiu din ce cauz; fie c nimeni nu a mai ndrznit s
cear acest drept, desi situatia s-a schimbat, fie din alt
motiv.
Ca urmare tineretul ortodox romn a rmas cu
desvrsire nepregtit n ceea ce priveste cunoasterea
credintei
Nicolae Popovici - drz aprtor al unei egale

ndrepttiri a
Bisericii Ortodoxe Romne n raport cu celelalte
biserici si culte, admirabil episcop cu calitti si rvn
pastoral deosebit.
sale. El este expus tuturor curentelor religioase ce
bat din toate prtile, fr a avea scutul cunoasterii
credintei strmosilor si.
Iar motivul ce s-a folosit n 1948, cnd s-a statuat
functionarea cultului ortodox, anume c tineretul crestin-
ortodox va nvta credinta prin participarea la serviciile
divine, a fost eludat fie prin ndemnarea acestuia de a nu
lua parte la sfintele slujbe, fie prin oprirea lui n diferite
forme de la acestea.
428
Dup 30 de ani rezultatul este c tineretul ortodox

romn se afl n mare inferioritate fat de celelalte culte
din tara noastr n ceea ce priveste pregtirea lui
religioas.
Din necunoasterea credintei ortodoxe de ctre
tineretul romn, au rezultat urmtoarele:
a) O dizolvare a elementelor romne n comunittile
maghiare. Bunoar, n fostul judet secuiesc Ciuc, pe
unele vi, toat populatia ortodox romn sau fost
greco-catolic care a rezistat n perioada de dinainte de
primul rzboi mondial, caracterizat de o maghiarizare
fortat, s-a pierdut n acesti ultimi 30 de ani, intrnd n
comunitatea secuiasc, primind mai ales confesiunea
calvin si pe alocuri cea catolic sau unitarian.
Multe parohii ortodoxe si-au pierdut credinciosii,
unele chiar sute de credinciosi, care au intrat n
comunitatea secuiasc. Unele parohii s-au desfiintat cu
desvrsire, nu prin exodul la oras al populatiei, ci prin
trecerea la alte culte.
Fericitul Patriarh Iustinian la deschiderea cursurilor
de ndrumare pastoral din 1967, de la Curtea de Arges, a
adus cifre ilustrative, elocvente si ngrijortoare despre
pierderea romnilor ortodocsi n secuime si a ndemnat
pe cursanti ca acolo unde celelalte culte fac nvtmnt
religios, s fac si ei acelasi lucru, spre a opri acest proces
de nstrinare. Dar el ns nu a dat un ordin scris, astfel
c ndemnul lui a rmas inaplicabil si deci inoperant.
b) Sectele religioase admise la noi au fcut o puternic
propagand religioas si au gsit n acest timp un teren
de cucerire foarte prielnic. Prozelitismul lor a nregistrat
succese remarcabile; n prezent ele sunt n plin avnt.
c) O parte a credinciosilor nostri care nu au trecut la
alte culte, frecventeaz totusi n numr mare fie
bisericile catolice de la orase si de la sate, fie casele de
rugciune ale sectarilor. Ei nc nu s-au convertit, dar
oricnd o pot face. Ei merg la acestia din recunoastere
din dorinta de a auzi o predic religioas pe care nu o
gsesc totdeauna n Biserica Ortodox, dar acolo o gsesc
negresit.
429
Dar dup cum am observat eu la Iasi, Biserica
Romano-Catolic tine duminica si n asa-zisele srbtori
de porunc", sase predici, cte una la fiecare liturghie;
liturghia tine ntre o or, o or si zece minute iar predica
dureaz, dup cronometrarea mea, ntre 14 si 27 de
minute. n cursul sptmnii se oficiaz cte trei liturghii
zilnic, fiecare cu predica ei frumos si bine pregtit. Iar la
srbtorile de porunc" se fac tot sase liturghii ca si
duminica. Asadar sase predici duminica, cte trei pe zi n
celelalte sase zile ale sptmnii, nseamn 24 predici pe
sptmn.
Cum s nu aib cuceriri cnd la noi exist numai o
predic sptmnal si aceea este cum este?
n Piatra Neamt am observat cinci liturghii
duminicale la romano-catolici, trei dimineata si dou
dup-amiaza, programul zilelor de peste sptmn nu-l
cunosc.
La sate, credinciosii romano-catolici au n fiecare zi
de lucru cel putin 15 minute de adunare la biseric
pentru rugciune si catehism, iar smbta dup-amiaz
se desfsoar ore regulate de nvtmnt religios cu crti
de religie, cu catehism, Biblie, carte de rugciuni, caiete si
imagini pentru a face ct mai sugestiv continutul lectiilor.
n cultele catolic, luteran-evanghelic, reformat-calvin,
unitarian, nvtmntul religios dureaz pn la 1 4 ani
cnd are loc confirmarea.
Precum se vede, n acest timp, unitatea de credint a
blocului ortodox a suferit unele sprturi evidente. Acest
fapt este destul de dureros fiindc el arat nu numai o
slbire a Bisericii Ortodoxe Romne, ci si o slbire a
capacittii neamului nostru.
Se stie c romnii ardeleni nu s-au maghiarizat
datorit credintei lor diferit de cea a ungurilor. Iar
boierii ardeleni care au trecut la catolicism n veacurile
XIII-XIV, ca s-si pstreze mosiile s-au maghiarizat deplin
si s-au pierdut ca romni. Iar cei ce nu au vrut s
primeasc catolicismul au devenit trani prin pierderea
mosiilor, iar altii au trecut muntii si au ntemeiat, cei din
sud statul muntean iar cei din nord pe cel moldovean.
430
Asa se explic lipsa boierilor romni n viata

Transilvaniei si rmnerea romnilor de aici fr o clas
conductoare care s-i reprezinte n Diet. Credinta
ortodox a fost stlpul lor de rezistent, pivotul lor de
sustinere n cruntele vremuri prin care au trecut. Religia a
fost cea care i-a salvat si ia pstrat ca romni.
Astzi, ca si ieri, religia are aceeasi virtute de ntrire
si pstrare a unui neam. Prin slbirea unittii blocului
credintei ortodoxe la noi, s-a deschis calea influentelor
strine n problemele religioase. Cred c Biserica noastr
nu trebuie s rmn numai la ritual, ea trebuie s fac
tot ce-i st n putere pentru a-si apra credinta sa, pentru
a opri procesul de trecere a credinciosilor la alte culte si
mai ales la secte. Predica pentru expunerea si lmurirea
credintei noastre devine astfel o necesitate imediat si
profund asteptat si trebuie tinut cu toate ocaziile.
Pstrnd loialitatea fat de stat cu al crui ideal de
progres si bunstare s-a identificat perfect, Biserica
noastr iubitoare de Hristos si credincioas misiunii sale
sfinte poate face aceasta n cadrul legislativ actual.
Biserica noastr nu poate rmne indiferent la ceea
ce se ntmpl n jur. Privind la celelalte culte, ea va
ntelege ce are de fcut, ce msuri de aprare trebuie s-
si ia, ce metode trebuie s foloseasc pentru a rezista
prozelitismului tenace si acut ce se face la noi n
defavoarea sa, ce actiuni trebuie s ntreprind pentru a
se ntri. Apoi, privind la sine si venindu-si n fire, Sfnta
noastr Biseric va fi pe deplin lmurit ce trebuie s
fac n clipa de fat.
Fie ca Sfnta noastr Biseric Ortodox, astzi ca si
odinioar, s se identifice pe deplin cu destinul acestui
neam, s-l sprijine si s-l ajute n toate tendintele lui
nobile, s-i fie purttoarea credintei sale, mpletind n
aceeasi mndr cunun iubirea de Dumnezeu, de patrie
si de neam.
Rog pe I.P.S. Voastr si pe Prea Cucernicul Consiliu
Arhiepiscopal s nu-mi ia n nume de ru cele scrise si s
nu-mi socoteasc o inadvertent constiinta datoriei si
dragostei de Dumnezeu, de credinta noastr si de neamul
nostru ce m-au ndemnat s vi le supun atentiei.
431
nc o dat cer, ca un mic fiu, iertare.
Al nalt Prea Sfintiei Voastre si al Prea Cucernicului
Consiliu Arhiepiscopal,
prea supus fiu duhovnicesc,
Piatra Neamt, 18 noiembrie, 1978
Post Scriptum:
Momentul este suprem. Orice ntrziere poate avea
consecinte care nu se pot aprecia deplin nc. Cred c
Episcopatul Sfintei noastre Biserici va intra cu
adevrat n rolul su dac va examina starea actual a
Bisericii Ortodoxe Romne, tinnd cont de situatia
celorlalte culte si de trebuintele clipei, pentru a combate
necredinta, imoralitatea etc., ndeplinindu-si astfel
misiunea ce i-a fost ncredintat de Domnul nostru Iisus
Hristos, ntemeietorul credintei noastre si Dumnezeul
nostru.
Dixi et salvavi anima meam."1
Aceast sesizare a fost predat direct printelui
consilier Rp n cancelaria din Palatul Mitropolitan din
Iasi. Dup ce a citit-o n fata mea, a spus: i pe noi ne
preocup aceast problem. Sper c actul va ajunge pe
masa Sfntului Sinod spre examinare."
Nu stiu dac ntr-adevr a ajuns pe masa Sfntului
Sinod, cci nu s- a vzut nici un rezultat, dar mai trziu
ntors la Piatra Neamt, am fost anchetat n aceast
problem. Deci Securitatea a luat la cunostint de ea.
Faptul a fost considerat o ndrzneal.
n discutia cu anchetatorul meu A., acum ajuns
maior, i-am spus:
- Ati cobort Biserica Ortodox la cel mai jos nivel. Ea
a devenit cenusreasa cultelor din Romnia. i nu
trebuia. Va trebui asezat la locul ce i se cuvine. Cu
durere vd tratamentul nedrept ce i se acord. Mi-a spus:
- Poti declara n scris aceste lucruri?
- Da! i-am rspuns. i am dat o declaratie n acest
sens. Dumneavoastr, i-am mai spus, lucrati ca si cnd ati
1Am zis si mi-am mntuit sufletul meu
432
fi atotputernici si vesnici. Numai acum sunteti tari, dar

timpul e deasupra voastr. De el dispune numai
Dumnezeu. De aceea voi nu veti rmne tari dect numai
ct va voi Dumnezeu, iar cnd El va zice Halt!", veti
cdea, fiindc nimeni nu poate iesi de sub puterea lui
Dumnezeu. De aceea este prudent s nu atacm Biserica,
institutia Lui sfnt pe care a ntemeiat-o pe pmnt, cci
omul azi e si mine nu-i, si trece ca o umbr...
Mi-a cerut si pe acestea s le declar n scris.
Am declarat: Veti rmne la putere ct va voi
Dumnezeu si nici o clip mai mult. Cnd El va zice:
Destul!", veti pleca. Acesta este destinul lucrurilor
omenesti, iar dumneavoastr sunteti totusi numai
oameni."
OBS. acest capitol ntlnire cu Mitropolitul Teoctist
Arpasu", la cererea pr. N. Grebenea, nu va fi publicat
momentan.
ntlnire cu Mitropolitul Teoctist Arpasu

Noul Mitropolit al Iasilor, Teoctist Arpasu a remarcat
cele scrise de mine si a tinut s m cunoasc. ntlnirea
nu a fost intim, numai noi doi. Am fost supravegheati de
consilierul Isopescu care a stat la o distant de vreo trei
metri fat de noi.
Pe un ton blnd, mitropolitul a ncercat s m
conving c nu stm prost", c dimpotriv stm bine",
c bisericile noastre sunt pline de credinciosi, c stm
mai bine dect unii din Apus. La numrul mare de
credinciosi la biseric, n Moldova, i-am obiectat lipsa de
credinciosi la biseric n Oltenia.
Dar el a struit pe directia lui, ascunzndu-se, cum se
spune, dup piersic. Nega evidenta.
-Pstrezi unele reminiscente legionare, a adugat el,
nu te-ai dezlipit total de ele. i apoi esti prieten cu Calciu
Dumitreasa: un profesoras care ne-a fcut multe
necazuri.
- E un om de calitate! am spus
- Mai ai reminiscente legionare!
433
- Eu nu mai am!
-Nu, nu, mai ai nc! ns stii ceva frate, las-ne pe
noi s ne vedem de treburile bisericesti. Pe acelea le
avem noi n vedere. i binevoitor mi-a ntins mna s i-o
srut. Audienta se terminase. Nu puteam fi suprat.
tonul lui a fost mai curnd binevoitor dect autoritar.
Vedeam n el omul intimidat si plin de temeri, un om fr
fort si fr reazem. i totusi n-as putea spune c era un
om ru. Era numai slab: un slbnog care neputnd sta
drept, nu avea nici mcar forta moral s abdice.
M ntrebam: Pe ce lume trieste oare? Realitatea e
clar, o vede oricine. Cum o mai poate tgdui? i de ce
nu face demersuri spre a iesi din ea?" Desigur, nu era
omul cerut de clipa de fat. Nici un demers important nu
se putea face cu el. Era un cldicel" si un inoportun
despre care Duhul lui Dumnezeu spune c-l va lepda
din gura Sa".
El se mentine si astzi fr onoare si fr rusine
Dar s fim drepti. Triam un moment istoric foarte
greu si ntr-o situatie plin de riscuri. Era un om chinuit.
n el se gsea ntr-un conflict dramatic simtul datoriilor
profesionale cu obligatiile fat de conductorii comunisti
care l-au sltat. tia cum a murit episcopul Gheorghe
Mager de la Arad: otrvit, n locul cruia a fost instalat el.
tia si cum a murit mitropolitul Sebastian Rusan pe al
crui scaun era asezat el acum, dup ce sezuse scurt timp
pe scaunul Mitropoliei Olteniei, la Craiova. Mitropolitul
Rusan primise hapul printr-o hotrre luat la Bucuresti,
spre a fi ucis odat cu admirabilul episcop Gheorghe
Mager. Aflase poate c si mitropolitul Nicolae Blan al
Ardealului murise n conditii cu totul suspecte: de fapt a
fost ucis noaptea prin provocarea unei comotii.
Teoctist iubea preotii si-i apra. Iubea clugrii si
clugritele si-i apra. Spre deosebire de Iustin Moisescu
pe care l-a succedat la scaunul patriarhal, a dat sfaturi
preotilor pline de nelepciune, anume referitoare la
conducerea gestiunii, cu discreie si corectitudine, pentru
a nu ajunge n cercetrile Securitii.
Dar luda pe Ceausescu si regimul comunist la orice
ocazie festiv. i astfel nsela lumea, de la noi si din afar,
434
cu privire la realittile bisericesti din Romnia. Aceasta

este vina lui: fcea concesii prea mari regimului spre a se
mentine. Dar incontestabil, se afla ntr-o situatie ingrat.
Realitatea este c toti sefii cultelor din Romnia, spre
asi apra viata si postul, au ludat regimul si pe
Ceausescu. Toti au avut abateri mai mari sau mai mici de
la demnitatea scaunului pe care-l reprezentau. Numai
Mager, Episcopul Aradului, a stat ca un sfnt fr nici o
concesie, pn cnd l-au ucis. Numai Mitropolitul Nicolae
Blan de la Sibiu a rmas demn, pe scaunul lui. i spre
laud, toti fostii episcopi ai Bisericii Greco-Catolice de la
noi, desfiintat n 1948, s-au mentinut pe o linie nalt.
Dar sub Ceausescu (1965-1989) nimeni nu a putut
pstra un post de conducere fr a face concesii acestui
dictator sngeros".
Cred de altfel c toti episcopii de sub ocupatia
sovietic au avut de nfruntat situatii destul de grele, si
unii dup o vreme au fcut concesii mai mari sau mai
mici. nsusi Cardinalul tefan Vsinschi, primatul Poloniei,
om de mare calitate, ntr-un stat catolic unitar de 36
milioane de locuitori, ce avea numai cteva milioane de
greco-catolici, a fcut astfel de concesii comunistilor la
nceputul guvernrii lor, astfel nct Biserica Catolic l-a
declarat trdtor". Dar el a spus: Nu stiti ce faceti!
Veniti si vedeti!" i cnd au vzut si ce lupt duce, mai
ales cnd marea presiune a regimului a sczut, cum iese
n fat si combate, cum se lupt cu succes, l-au declarat
erou" catolic si asa a si fost.
La noi ns situatia era mai ingrat, sovieticii presnd
mai mult.
Postul de arhiereu acum n Romnia nu era de rvnit.
Pentru cei constienti era mai mult un post de sacrificiu. i
totusi unii l rvneau cu ardoare. ntr-att mririle
omenesti exercit ispita asupra oamenilor.
Dar acum dup schimbarea situatiei de la noi si din
lume, cei care nu au dovedit eroism n atitudinile lor n
aprarea liberttii si a binelui, jenati, onoarea i-ar fi
obligat s renunte la scaunele lor. Dar ei au rmas si
stnd n ele fr de onoare nu se bucur de stima
nimnui ci numai de ntelegerea dramaticii situatii prin
435
care au trecut si n care se mai gsesc nc. Dar cine
poate ridica piatra?
Demersurile Securittii bucurestene

Prelucrat, singur, evitat de colegi ca un ostracizat, nu
mai cugetam c voi avea de a face cu Securitatea
bucurestean. Dar ntr-o diminea, nu mai pot preciza
luna, n anul 1978, m-am trezit chemat la Securitate.
Colonelul evreu Sepeanu, pe care-l cunoteam de la
momentul eliberrii mele de la Aiud, sosise de la
Bucureti la Piatra Neamt,. Acum s-a prezentat sub
numele de Teodorescu, dar l-am recunoscut imediat.
Erau de fat colonelul Stanciu si cpitanul A. Sepeanu
avea n mn o hrtie ce continea retragerea unei
plngeri trimis de un necunoscut, Ghinet, la postul de
radio Europa Liber de la Mnchen.
Sepeanu mi-a spus:
- S-a auzit la Europa Liber cele ntmplate cu tine la
Piatra Neamt. Dezminte imediat! D-mi imediat o
declaratie n acest sens! Sau te bucuri c s-a auzit acolo?
m-a ntrebat.
- Nu! a fost rspunsul meu.
- Dar ti pare ru c s-a auzit acolo? a continuat el.
- Nu, am rspuns eu.
La sedinta cu pricina erau toti preotii protopopiatului
Piatra Neamt, precum si unii de la protopopiatele Trgu-
Neamt si Roman. Acestia au sotii, copii si prieteni, si asa
cineva a comunicat acolo cele ntmplate, iar cel ce a
comunicat nu sunt eu. Am auzit ce s-a spus acolo: Preotii
Crisan si Grebenea din Romnia au fost prigoniti pe
motive religioase. Pe Pslaru l-au uitat. Se vede c cel
care a comunicat la Europa Liber nu cunostea tocmai
bine situatia, am explicat eu.
- Acum d-mi o declaratie de dezmintire, a reluat
el.
- Nu v suprati, v rog. Eu nu v pot da aceast
declaratie. Lucrurile asa s-au ntmplat. A fost atta lume
436
de fat. Eu am suferit n urma lor si sufr si acum. i

acum vino Grebene si d o declaratie de dezmintire. Ce
ar spune lumea de mine. Eu am trecut printre oameni ca
un om de omenie si cu oarecare onoare. Fcnd aceasta
nu as aprea n fata acestora ca un om de nimic? am
motivat eu.
- Nu te gndi la tine, gndeste-te la onoarea trii, ea
trebuie s fie neprihnit, a explicat el.
- Nu v pot da totusi aceast declaratie si pentru un
alt motiv: Vreau s v ajut pe dumneavoastr n munca
ce o desfsurati ca ofiter de securitate si s v scap de
unele rspunderi viitoare. Dumneavoastr faceti
nedreptatea, faceti rul si dac rsufl" cereti o
dezmintire. i dac o primiti, continuati din nou s faceti
rul, contnd pe alt dezmintire. i asa v umpleti de
rspundere. Dar dnd de unul ca mine, care nu v d
declaratia asteptat, veti cugeta mai bine la faptele ce
urmeaz s le faceti, veti face mai putin ru si veti avea
mai putine rspunderi viitoare.
Aceast explicatie l-a nfuriat si a intervenit astfel:
-Asa o s v tocm! si a dat de cteva ori cu muchia
palmei n bratul drept, ncepnd de la ncheietura palmei
n sus, ca s-mi arate cum o s ne toace.
Indignat de ndrzneala de a-mi cere o astfel de
dezmintire si nfuriat de felul cum eram amenintat, am
strigat:
- S ncepeti cu mine!
Asta l-a scos din srite. Nu se astepta la un astfel de
rspuns. Nici eu nu cugetasem la el. L-am dat la furie,
spontan.
El a srit din camer pe coridor, probabil considernd
c nu se mai poate stpni s nu m loveasc (si poate
nu avea voie) si a ordonat:
- Continuati! Aduceti-l si mine.
S-a continuat ancheta si am dat o declaratie cu un
rspuns negativ.
Sosit a doua zi la Securitate, apare d-nul colonel Gelu
Ionescu, care n anchetele anterioare nu mi se pruse un
om excesiv, ci mai curnd cumsecade si ponderat.
437
- Printe, ncepu el, m-ai adus de la Bucuresti!
- Scuzati-m, nu v-am trimis aici nici o invitatie.
- i totusi pentru dumneata am venit. D-mi
declaratia cerut si nu te ambitiona. Fii rezonabil.
- Domnule colonel, ati venit degeaba. Nu v pot da
aceast declaratie.
- De ce?
- Din mai multe motive si cel dinti: mi-e fric s nu
pierd stima dumneavoastr. Sunteti un securist de cea
mai mare calitate si de un devotament total n serviciu.
Sunteti un functionar desvrsit al statului. Am pentru
dumneavoastr o stim considerabil. Poate si
dumneavoastr aveti putin stim pentru mine. i dac
v dau declaratia veti zice: Prea c e ceva de capul
stuia. i uite c l-am trntit si pe el!". i ncepeti s m
dispretuiti. i ca s nu ajung aici, adic s pierd stima
unui functionar att de pretuit de mine, refuz s v dau
declaratia cerut.
Atunci el a reluat:
- tii cum te socoteam noi printe? Ca pe un
nationalist curat cu o diadem de lumin pe frunte. Dar
acum tinnd mai mult la mndria personal dect la
onoarea patriei, diadema a czut si pe fruntea dumitale
scrie acum: Trdtor de Patrie". Asta esti!
- Desigur, dac nu ne convine ceva, atunci e trdare.
Trdare, trdare, trdare, de trei ori trdare: ca la
Caragiale domnule colonel. Eu nu m-am schimbat, sunt
acelasi cu cel de ieri. Dac cineva si-a schimbat ochelarii
si m vede altfel, e treaba dumnealui. Eu am rmas
acelasi. Dup alte discutii am dat declaratia, cci orice
anchet se termin cu o declaratie, n sensul vederilor
mele, refuznd pretentiile Securittii.
Cu alt ocazie, colonelul Gelu Ionescu m uimise prin
atentia cu care si fcea serviciul la limita extrem.
Spunndu-i aceasta si ludndu-l, el a replicat:
-Numai asa ne putem mentine. mplinirea datoriei cu
atentie pn la capt.
Iar eu mi-am zis n mine: Dac as avea un post
politic, un astfel de functionar mi-as dori s-l am ca s-mi
execute ordinele."
438
Cunostint cu preotul Constantin utuianu

Izolarea mea continua, strict si sever,
supravegheat de sus. Eram tinut la distant. Nu slujeam.
Uneori pe unii oameni de la tar ce veneau s m caute,
informatorii vecini de bloc le spuneau c nu sunt acas
sau i trimiteau la o adres gresit.
Liber fiind, ca s nu pierd timpul, m-am apucat s
lucrez toate predicile duminicilor si tuturor srbtorilor
de peste an, si ntr-un an si jumtate, cu ajutorul
Domnului, am izbutit.
Tnjeam dup un prieten coleg. S am cu cine discuta
unele lucruri profesionale, ca gndurile s nu alunece n
gol. i iat pe neasteptate, pe strad, apare un tnr care
auzise de prelucrarea mea si voia s m cunoasc. Era
teologul Constantin utuianu. Tnr distins, cu studii
postuniversitare n Atena -Grecia, sef de promotie.
Scund, brunet, cu elegant vestimentar, o inteligent
vie, activ, dezbtnd repede faptele, ndrznet, energic
si protestatar - mi-a plcut imediat.
A fcut unele observatii cu privire la felul cum m
comportasem n timpul prelucrrii, pe baza informatiilor
ce le primise de la altii, cci el nu luase parte la ea. Eram
acum n 1978, n a doua jumtate a lunii martie.
Dnsul se gsea si el ntr-o situatie grea: Securitatea
i ceruse s fac spionaj n Occident sub acoperire
bisericeasc si el refuzase cu hotrre. Iar acum nu
primea un post de preot si era tinut n suspensie pentru
observatie si o eventual revenire asupra refuzului. Dar
el era hotrt si bine orientat. Era ceva absurd: s faci
teologie, s fii un strlucit absolvent si apoi s mori
mpuscat ntr-o actiune de spionaj pentru comunisti,
dusmanii religiei. L-am ncurajat n refuzul lui si n
hotrrea de a rmne pe o pozitie ferm. N-avea post.
Nu-i nimic, cstiga sotia, doctorit. Nu era un muritor de
foame. Putea astepta.
439
Ne-am mprietenit repede. Discutam mpreun
despre orice, cu toat ncrederea. Nu-i era team de o
prietenie cu mine. Dimpotriv. A cerut s iesim mpreun
n parc si s ne plimbm nu numai noi doi ci si mpreun
cu sotiile, ca s vad toti c nu ne e team. Securitatea
pe asta conta: intimidarea, ca nu cumva s se lege vreo
prietenie care s-o stnjeneasc. i dac cumva se lega,
repede cuta s o sfrme.
Securitatea, prin cpitanul Asaftei, imediat a nceput
destrmarea ei. M-a amenintat si a pledat pentru
ruperea acestei prietenii incipiente: c nu ar fi n folosul
meu". M-a chemat n mai multe rnduri s m conving
s m despart de el, pretinznd c noi complotm
mpotriva statului si astfel mi creez o situatie grea. L-am
asigurat c noi nu avem astfel de gnduri, si ei pentru
aceasta sunt securisti, ca s ne observe si s vad c nu
este adevrat.
Au mai ncercat si printr-un preot din oras, care cu o
tinut si pe un ton agresiv a ncercat intimidarea mea.
-S-l lasi n pace, zice, ca s nu-l strici pe preotul
utuianu!
I-am rspuns:
-Preotul utuianu este un om matur, stie ce face si
este singur responsabil de faptele sale.
I-am rspuns si n scris: Doresc s fim n pace, asa
este bine. Drumul pe care ai pornit este gresit, dar dac
strui, primesc s ne luptm." El s-a retras cerndu-si
scuze. Prietenia cu preotul utuianu s-a ntrit si s-a
mentinut pn astzi nedezmintindu-se. El a avut alturi
o sotie ntelegtoare, fr de fric, care l-a ncurajat si a
dorit mentinerea acestei prietenii. O sotie demn de
toat stima pentru curajul artat, cnd multi ddeau
dovad de mult lasitate.
Dup sapte luni de asteptare, preotul utuianu a
primit o parohie la Cuejdi-Grcina, iesind astfel din
izolarea n care a fost tinut de Securitate, cu
complicitatea Mitropolitului.
Prietenia noastr se consolida lent si spre a o ntri,
n ziua de 10 mai 1985 ne-am fotografiat mpreun. Pe
atunci Securitatea urmrea chiar distrugerea casei lui. O
440
murdar si josnic nscenare mpotriva lui fcut prin

protopopul Ion Pricop si preotul Mihai Pslaru, a gsit n
distinsul preot utuianu, un om neintimidat, energic,
stpn pe sine si ntelept, care a dejucat rapid aceast
mrsav lovitur. Eram indignat si cu totul alturi de el,
n acele momente cnd Securitatea l ataca din toate
prtile.
Am mai cunoscut un om de inim, de aleas
reputatie, caracter ferm, tip de lupttor, pe profesorul
Petru Radu, care atunci se afla n Piatra Neamt. Fcuse
vreo sapte ani de temnit. Voiam s cultiv o prietenie cu
dnsul, dar aceasta nu s-a putut. Securitatea a intervenit
imediat, mintindu-ne cum c unul a dat o declaratie
mpotriva celuilalt. Astfel ne-au tracasat pn ce
profesorul a renuntat pentru a avea liniste.
La Iasi
Prea izolat si urmrit n Piatra Neamt, m-am mutat la
Iasi. Aici am dat de admirabilul meu prieten din temnit,
avocatul poet Tudor Popescu. Un om de o aleas cultur,
discret, meditativ, plin de bun simt si de omenie, cu o
judecat limpede. Era cstorit. i el avusese greutti cu
Securitatea din Iasi. Prin el am luat legtura cu fratele lui,
preotul Gheorghe Popescu, un om de omenie, si am
stabilit s slujim mpreun la biserica unde activa el ca
pensionar. Colaboram frumos. Eu tineam predica. O fat
ca de 18 ani venea la stran si cnta cu o voce minunat.
O interesau problemele religioase. i ddeam explicatii si
astfel ne-am mprietenit.
M-am gndit: trebuie s-i fac o documentatie
pentru ntrirea credintei ei." Am nceput s scriu si n
timp ce scriam mi-am zis: Asta e bun si pentru
comunisti si pentru Securitate. Prin cele ce am scris ei pot
s nteleag c nu trebuie s prigoneasc Sfnta noastr
Biseric. Dar cum s le-o dau? Foarte simplu: prin
441
aceast domnisoar. Am socotit c dndu-i-o, securistii i-
o vor lua imediat". Cultivam o strns legtur cu ea.
Cnd intram n biseric si ea era la stran, m duceam s
o salut si s-i strng mna cu cldur. tiam c sunt
urmrit si supravegheat. Cnd documentatia a fost gata,
i-am dat-o si ea m-a rugat s-i fac o sfintire n cas. Cu
acea ocazie am lsat materialul chiar n mna ei.
Ea nu bnuia nimic din planul meu, c prin ea voiam
s afle Securitatea cum cuget Biserica n problema
intitulat de mine S prsim credinta? De ce?"
tiind c documentatia trebuie s ajung n mna
lor, am ntocmit-o fcnd unele concesii, ca s nu-mi ia
gtul cnd o vor citi. Numai asa puteam s exprim unele
lucruri esentiale. Mi-am zis: S nu zic mai trziu c nu li
s-a spus si s rmn la gresita lor cugetare, c Biserica
este inutil si depsit si c mplineste un rol antisocial.
Poate mcar unii se vor folosi."
Lucrurile s-au ntmplat ntocmai cum le-am plnuit.
ndat ce am plecat, Securitatea s-a dus la domnisoar, a
molestat-o si i-a confiscat documentatia. Cele scrise, desi
au un continut religios, reprezint un act de iesire n fata
comunistilor, o atitudine de lupt ntr-o tcere prea
general. De aceea o prezint n continuare.
S prsim credinta? De ce? (10.08.1978)

n tar a nceput ofensiva ateist. Se simte n aer
nelinistea si dorinta de a termina cu rmsitele mistice"
ale trecutului, dup cum se exprim de obicei, detractorii
religiei.
Romnii sunt grbiti. Voind a construi societatea
multilateral dezvoltat", ei vor s scape de religie ca de
ceva ce nu se mai potriveste cu spiritul nou".
Materialismul dialectic ne d explicatia deplin a
lumii si este, dup cum ne spun comunistii nostri, singura
explicatie stiintific asupra universului.
442
Reprezentrile mistice cu privire la existenta si

dezvoltarea universului, ideile si explicatiile idealiste
despre dezvoltarea lumii si a societtii, despre
fenomenele naturii, obscurantismul religios" etc.
trebuie nlocuit cu explicatia dat de socialismul
stiintific", bazat pe teoria materialismului dialectic si
istoric. Ni se spune cu emfaz si ncredere deplin c
idealismul religios a fost nfrnt stiintific peste tot. El nu
mai are nici o justificare si nici un suport.
Dup cum se vede, cei ce fac aceste afirmatii cred
sincer n veracitatea lor. Se pare c avem de-a face cu un
fel de fanatism ideologic, care ca orice fanatism este
exclusivist si intolerant. Dar se loveste de liberttile
garantate de Constitutia
Romniei si de spiritul timpului n care drepturile
fundamentale ale omului sunt tot mai adesea dezbtute
si preconizate.
Pe de alt parte, spiritul larg de ntelegere al
conductorului (care e un comunist perfect, si din tot
ceea ce se vede, este strbtut pn n adncuri de
ideologia comunist) frneaz tendintele novatoare
exagerate si pripite ale unora dintre acolitii si, cci el si
d seama de rostul bisericii nationale n sustinerea
neamului romnesc, n ntrirea si mngierea lui n
vremurile de restriste, n luminarea drumului vietii lui, n
nnobilarea lui, n ndejdea de mai bine pe care mereu i-
a pus-o n fat. El stie c cel mai important stlp de
sustinere al poporului nostru a fost credinta n
Dumnezeu, la care s-a adugat iubirea de tar. Din aceste
dou s-au inspirat si au crescut virtutile acestui neam.
Vitejia si spiritul de jertf au rsrit din cununia
acestor dou iubiri: cea de Dumnezeu si cea de neam,
iubiri care au mers mn n mn ntotdeauna. Niciodat
ele nu s-au desprtit si ndjduim, spre binele nostru, c
nici de acum nu se vor desprti.
Pe lng acestea, Biserica strmoseasc cu credinta
ei ortodox a fost prima si cea mai bun scoal a
Romnilor. n tinda bisericii se nvtau buchiile si bruma
de carte care se putea primi n timpurile n care la noi,
443
din pricina vremurilor nvolburate, stiinta nu se putea
cultiva n liniste.
nsusi cuvntul cultur vine de la cult, care este
forma
de manifestare a credintei religioase, ceea ne
dovedeste c n umbra altarelor s-a dezvoltat cultura. E
greu s anulezi dou mii de ani de istorie.
Romnii au religia n inima lor, care e un dat al
sufletului lor. Odat cu cresterea si nchegarea neamului
romnesc ca o entitate specific, separat de alte
neamuri, a crescut si s-a nchegat n el si credinta
crestin. E concrescut, adic a crescut odat cu neamul
nostru si nu e un adaos ca la alte neamuri, bunoar ca la
unguri, bulgari, rusi, germani, ca o manta asezat peste
trup.
Ea este un dat fundamental al sufletului romnesc;
este o not a lui caracteristic, dup cum atunci cnd zici
cal ntelegi un animal cu patru picioare si cu toate
calittile calului.
Nu poti scoate credinta din sufletul romnului fr
s-l stirbesti; e ca si cum i-ai tia un organ vital al trupului
su.
Dar e sigur oare c doctrina crestin despre lume si
viat e perimat, nfrnt si fr nici un suport real? E
cazul s ne punem aceast ntrebare.
Pentru ce nu se admite nici o dezbatere public de
durat cu tema Realismul spiritual crestin sau
socialismul stiintific?" sau mai simplu Crestinism sau
materialism istoric?".
Dac socialismul stiintific este att de tare, de ce nu-
si ncearc atunci tria si rezistenta ntr-o lupt dreapt
de idei pe trmul filozofiei cu crestinismul, care ar fi,
dup cum ni se spune, fr un fundament real?
De ce nu intr la noi n dezbatere public aceste
doctrine, ca fiecare s vin cu toat argumentatia sa
doctrinar si s se vad cine nvinge?
Faptul c la noi crestinismul nu este invitat la o
dezbatere public cu socialismul stiintific, pe o aren
public, nu ne face oare s ne ntrebm dac socialismul
444
stiintific se teme de o nfrngere n lupta cu crestinismul?

i dac se teme, atunci unde este tria lui? Iar dac nu se
teme ce-l mpiedic s intre ntr-o polemic deschis cu
crestinismul?
La noi, de 30 de ani, adic de la istoricul eveniment
de la 23 august 1944 ce a dat un nou curs vietii romnesti
si a adus aceast profund schimbare la fat a Romniei,
care pe de o parte este nzestrat cu un litoral splendid,
cu o economie mecanizat, cu dealuri sterpe ce au fost
cultivate cu pomi, cu o industrie nou, cu n nvtmnt
public la ndemna oricui, cu o politic extern realist,
lucid, statornic principial, energic, curajoas si plin
de prestigiu, iar pe de alt parte se confrunt cu scderea
prea mare a nasterilor, cu o puternic pierdere de
prestigiu a Teologiei de la noi, si a episcopatului ortodox
ndeosebi, cu toate implicatiile nefaste ce decurg de aici
pe planul etic si social, nct abia se mai recunoaste
Romnia cea din trecut. Din acel moment istoric ncoace,
zic, Biserica Ortodox nu a aprut niciodat ntr-o pozitie
de lupt pentru vederile sale ideologice.
Initial surprins si speriat, si-a revenit usor mai apoi,
dar fiind combtut puternic de la nceput, ea abia
ndrznind s schiteze o aprare, a gsit un mod de
convietuire cu Statul, colabornd cu el n toate actiunile
bune pe care le-a ntreprins acesta.
ntr-o vreme cnd ncordarea dintre Occident si
Orient era imens, cnd posibilitatea izbucnirii unui
conflict armat era deschis si iminent, cnd nu se
ajunsese la doctrina convietuirii pasnice" ale celor dou
conceptii de viat care divizau Rsritul si Apusul, cnd n
Apus se preconiza rzboiul pentru distrugerea
comunismului, ca o necesitate pentru existenta lumii,
atunci toate condeile ilustre ale Bisericii Ortodoxe
Romne au intrat n lupt pentru aprarea pcii si pentru
a feri lumea de un nou rzboi mondial.
Aceste condeie, ca si altele asemenea din statele
socialiste au dovedit lumii necesitatea pcii si a
convietuirii pasnice ale popoarelor, putndu-se afirma
chiar c au salvat pacea.
445
Toate cltoriile Patriarhului Bisericii Ortodoxe
Romne Iustinian Marina si toate demersurile lui au avut
ca scop principal salvarea pcii.
Partidul Comunist Romn ca si ntreg poporul trebuie
s fie recunosctori Bisericii Ortodoxe Romne pentru
aceste actiuni care au fost n folosul lor.
Preotimea simpl de la noi a sprijinit si ea toate
actiunile ce vizau bunstarea si progresul material al
poporului romn, mai ales dup anul 1948. Cu toate
acestea, att n epoca lui Stalin ct si dup aceea, o mare
parte din preotimea romn, si ntr-o proportie mai mic
cea german, maghiar si evreiasc, au cunoscut
prigonirea, arestarea, nchisoarea, canalul si munca
silnic n mine, cu toate greuttile inerente. Sute de
preoti au trecut prin aceste grele ncercri dure si
inflexibile si unii dintre ei au murit. Mai apoi multi dintre
cei ce au scpat, au devenit de o timiditate extrem,
pierzndu-si forta moral necesar exercitiului misiunilor
sfinte cu energie si vigoare.
Deci Biserica Ortodox Romn nu a rspuns la
atacurile pe care le-a primit; ea a avut o atitudine pasiv,
de rbdare, de ngduint, de cstigare prin dragoste a
simpatiilor; metoda ei nu putea fi violenta. Ea nu s-a
ndeprtat nici mcar o clip de atitudinea calm, dar
sustinut de aprare a pozitiilor sale. Cu toate acestea
studiile si predica apologetic nu s-au mai fcut n acest
timp. Nici vorb de polemic.
Crtile care au aprut si care combteau doctrina si
metodele Bisericii nu au primit nici un rspuns din partea
ei. i de ce s-ar fi ncumetat s-o fac cnd nu ar fi putut
rspunde nimic din cauza cenzurii si a fricii.
Astzi cenzura s-a ridicat, dar Biserica Ortodox
Romn continu s mearg pe acelasi drum ca mai
nainte. Se pare c nu s-a dumirit nc dac e bine s
schimbe ceva din atitudinea ei.
Comunistii sunt si astzi n atac. Vznd cedrile
continue ale Bisericii, acestia cred c e momentul s fac
pasul nainte, n detrimentul ei. Cu dinamismul lor
cunoscut si admirabil, pozitiv n unele cazuri, ei consider
c, psihologic vorbind, actul e justificat si oportun.
446
Astfel, la Sibiu, un activist de partid a trecut pe la

episcopul Bisericii evanghelice luterane ssesti si i-a
propus (ndrzneal nu glum) s renunte la tinerea
nvtmntului religios n bisericile lor, pentru c nici
romnii nu fac acest lucru. Dup ce l-a ascultat, l-a
ntrebat dac mai are ceva de spus si cnd acesta a
rspuns nu", i-a artat Statutul de functionare" a
Bisericii evanghelice ssesti, iar acesta a plecat rusinat.
Ce mai putea rspunde?
n seminariile teologice, sase la numr, ce
functioneaz la noi, numrul de locuri pentru elevii
nscrisi s-a redus la jumtate, desi cererile pentru
nscriere si concurs, sunt chiar mai mari ca nainte.
Slujirea n unele mnstiri a fost oprit, dar mai ales
predica.
Se pare c unele mnstiri, monumente istorice,
partidul ar dori s rmn simple muzee si s fie preluate
de stat. Deocamdat ele se gsesc sub jurisdictia Bisericii,
a episcopiilor si arhiepiscopiilor pe teritoriul crora se
afl. De fapt, Biserica este proprietara lor si nu statul.
Statul a sprijinit mult, cu o ntelegere admirabil,
refacerea mnstirilor vechi, a bisericilor care sunt
monumente istorice si a tot ce venea din trecut si
reprezenta o valoare si erau n drmare. n aceast
privint a dovedit mai mult ntelegere dect regimurile
si partidele politice din trecut. Din refacerea
monumentelor si a mnstirilor, Statul si-a fcut pe drept
cuvnt, un titlul de glorie si acest fapt l-a artat peste tot
ca o dovad vie a sprijinului ce-l d Bisericii Ortodoxe
Romne.
Dac acum apare gndul si preocuparea de a da alt
destinatie dect cea religioas sfintelor mnstiri si
biserici ce au rsrit pe pmntul trii din dragoste de
Dumnezeu si din pietatea profund a strmosilor nostri,
apare limpede acum c motivul pe care statul l-a invocat,
de a ajuta Biserica national, nu va mai putea fi credibil
n viitor.
Comunistii de la noi nu cunosc rspunsul Bisericii
Ortodoxe Romne la problema ridicat de ei, adic la
faptul c temeliile pe care s-a rezemat Biserica n trecut
447
s-au prbusit din cauza progresului stiintei, pentru
simplul motiv c Biserica nc nu l-a dat. i nu l-a dat
fiindc i-a fost fric s-l dea. Cci nu voia o nsprire a
raporturilor dintre ea si statul nou creat: Republica
Socialist Romnia.
Dar dac va fi mereu tgduit nu n activitatea ei
actual, ci n fundamentul doctrinei sale, ea va trebui cu
trie s expun si s motiveze adevrul pe care st.
Este adevratul crestin nfrnt si perimat?
S ni se spun cine si cum l-a nvins.
Deocamdat microscopul electronic a distrus teoria
lui
Darwin c omul se trage din maimu. Spturile ce
se fac n Rsrit confirm autenticitatea Bibliei.
Dezvoltarea fizicii nucleare duce tot mai mult la
descoperirea si postularea unui izvor de energie n afara
materiei, care e mai puternic dect ea.
Descoperirile genialului fizician german Werner
Heisemberg, unul din cei mai mari fizicieni ai lumii, din
1927 n fizica nuclear poate fi interpretat astfel pentru
prima dat n lume s-a fcut posibil dovedirea stiintific
a religiei si a lui Dumnezeu.
Savantul si academicianul englez John Lipson,
profesor de fizic nuclear, n cartea sa tradus la noi n
1973 cu titlu Experiente apocaliptice n Fizic" n
capitolul Viitorul" ne spune c nici electricitatea, nici
magnetismul si nici fenomenele electro-magnetice si nici
viata, nu se pot explica astzi fr a recunoaste un factor
exterior materiei, supranatural, atotputernic, pe care
lumea l numeste Dumnezeu".
n felul cum ncearc stiinta s ne dovedeasc
dezvoltarea vietii, trecnd de la simplu la complex, de la
nevertebrat la vertebrat, nu a putut dovedi nc trecerea
de la materie la spirit: Cum s-a nscut spiritul? Cum
materia a srit din tiparul ei, din natura ei, crend
spiritul?
E clar faptul c spiritul e superior materiei. Dac e
superior materiei si dac materia e cauza lui, iar el
efectul ei, atunci cum e posibil ca efectul s fie mai mare
dect cauza lui? Cci se stie c efectele sunt
448
proportionale cu cauzele lor si de aceeasi natur cu ele.

Dar ntre spirit si materie nu e numai o deosebire de
grad, ci si de natur. Cum a creat materia ceva de alt
natur dect ea?
S nu ni se rspund c acumulrile cantitative duc
la salturi calitative", cci aseriunea aceasta nu are nici o
valoare logic. Adunarea mai multor pietre nu va putea
duce dect la un zid, la o cas sau la altceva, dar toate
acestea vor fi tot materie si nu spirit.
Adunarea mai multor fiinte laolalt, orict ar fi de
multe, nu ne va da spirit ci tot materie: o turm de oi, de
vaci, o herghelie de cai etc. Materie si nimic mai mult.
Spiritul organizeaz materia si d alt calitate.
Deci de unde a rezultat el?
Materialismului istoric si dialectica materialist ne
dau un rspuns insuficient si inacceptabil. tiinta nu ne
poate spune astzi cu precizie: Ce e materia si ce e forta?
Ce este energia? Care sunt limitele dintre ele.
Apoi, de unde ncepe spiritul? Cum are loc
interferenta dintre spirit si materie. Toate acestea
presupun nc dezbateri ample si de durat.
n ceea ce priveste viata, materia n faza ei ultim de
dezvoltare, cum ne-ar spune comunistii, a crei vrf e
creierul, materia cenusie - sunt multe si multe de spus.
Iat de pild, cum ne-ar putea da materialismul o
explicatie suficient si convingtoare la faptul c materia
vie si ia ca msur de aprare transmiterea ctre urmasi
a nfirii pe care a realizat-o ntr-un individ, om sau
animal?
De unde prevederea aceasta a materiei oarbe, cci
nu ni se poate rspunde c e o msur de prevedere a
creierului, de vreme ce n actul de ntlnire a dou sexe,
de orice fel ar fi ele, nu ar putea cugeta cineva la aceasta
si chiar de ar cugeta nu ar fi n stare s fac nimic spre a-
si mplini dorinta de a se transmite urmasilor cu toate
calittile sale, cu chipul pe care l-a realizat la un moment
dat?
Cum se explic material faptul c femeii nsrcinate
ndat i se lrgeste bazinul ca s ncap copilul, sau puiul
449
n dezvoltare si spre momentul nasterii i se umfl snii
spre a ncpea laptele cu care s hrneasc ftul?
Mi se va rspunde: Asta e o caracteristic a vietii.
i eu voi rspunde: Perfect! Dar cum si-a dat viata
aceast lege, care presupune o profund judecat, ntr-o
vreme cnd nu avea nici o judecat, deoarece nu i se
dezvoltase nc creierul?
Cum s-ar putea explica numai pe baza
materialismului, nchegarea ntr-un chip att de perfect a
trupului n timpul gestatiei, nct fiecare organ e
desvrsit si fiecare rspunde perfect necesittilor
ntregului?
Cum se explic colaborarea perfect a organelor ntre
ele, ca si cum fiecare ar sti dinainte scopul cruia i
serveste?
Cum se explic faptul c toate celulele unui mdular
colaboreaz minunat la ntretinerea si functionarea
organismului ca si cum ar fi rude apropiate, si toate
celulele ntregului corp colaboreaz att de desvrsit
ntre ele nct asigur functionarea si viata ntregului
organism?
Cine comand aceste nchegri si functiuni? Creierul?
Dar ele ncep nainte ca el s se fi format; si chiar dup ce
creierul s-a format, nu este n msur s functioneze
astfel nct s poat face aceste comenzi si judecti.
Cum se explic faptul c celulele stiu s functioneze
si s se formeze n felul lor propriu, formnd organe
deosebite ca structur, unele formnd mai nti
scheletul, care este de o alt constitutie dect carnea,
altele muschii dup felul lor si asa mai departe?
Iar mai trziu, cnd unul dintre organe este atins sau
extirpat si nu-si mai poate ndeplini functiunea, cum se
explic faptul c alte celule si organe ncearc imediat s
suplineasc lipsa, prelund functiunea lui?
S ni se spun cum s-a orientat viata primar s se
dezvolte n chip ascendent? Cine i-a dat acest impuls?
Cum s-a putut feri de stihiile oarbe si tumultoase care, n
desfsurarea lor haotic, inconstient si necruttoare, ar
fi distrus-o?
450
Cnd, n ce moment al dezvoltrii ei? Cnd nc nici

mcar nu ajunsese la formarea celui mai rudimentar
creier?
Cine a protejat viata atunci cnd natura nu se linistise
nc?
Cine o protejeaz chiar si acum? i cte alte ntrebri
nu ne stau pe buze?
Priviti omul! E o minune, n univers chiar si fiecare
organ al lui luat n parte constituie o minune n sine.
Ochiul, urechea, gura, nasul, mna, inima, creierul,
constituie o minune.
S vezi prin acest organ minunat care se numeste
ochi, ce minune! S aduci imaginile din jur n tine si s iei
contact cu ele, ce putere si ce desftare totodat!
S auzi cuvintele oamenilor, mugetul animalelor,
ciripitul psrilor, freamtul pdurii, vuietul furtunii,
susurul izvoarelor, muzica omului si a sferelor, ce tain
adnc!
S curg continuu prin tine un fluviu de purpur
cald, fr ca s o simti; s te strbat prin toate
ncheieturile un curent viu, mnat de o pomp hidraulic
si anume inima ta, ce surpriz! Ce minune strin!
Gura, organul hrnirii dar si al vorbirii. S poti
comunica gndurile mintii si ale inimii tale; simtirile tale,
tare sau pe soptite; s poti rosti o sfnt rugciune, ce
lucru minunat! S poti s le spui cntndu-le, ce dar
deosebit! Ce binecuvntare!
Putinta de a lua contact ntr-o clipit cu miresmele
sau cu miasmele unui loc prin inspirare, ce nzestrare
nalt a omului!
S -ti poti aminti ceea ce ai vzut sau si ce ai auzit de-
a lungul anilor; s poti pstra n tine amintirile, tcute si
ascunse ca ntr-un mormnt, ani ndelungati si apoi s se
ridice ca un om care murise demult, vii si puternice, cu
tot parfumul lor ce le-a nsotit cndva, sau cu
amrciunea ce le-a mistuit oarecnd. S-ti amintesti c
ti-ai adus aminte atunci cnd ai fost ntrebat, despre
amintirile cutruia istorisite noaptea, ce fapt exceptional!
451
i s crezi c toate astea sunt rezultatul unor ntlniri
ale unor atomi materiali? Dar asta ar fi s dm cel mai
mare credit minunii: ar fi minunea minunilor!
O floare cu delicatele ei petale si forme pe care noi
nu le putem face, e o minune.
Un peste sau un cal, un sarpe boa sau un miel, un
elefant sau o musculit, toate sunt niste minuni ale firii.
Dar planetele, galaxiile, milioanele de stele, tot
Cosmosul, nu ne umplu oare de uimire?
Ordinea n care toate se misc nu ne cucereste oare?
Perindarea anotimpurilor si regularitatea succedrii
noptii dup zi nu ne spun nimic?
i eu s cred n continuare c toate s-au fcut la
ntmplare si si-au dat ele singure legile?
Legile universului presupun o inteligent
atotcuprinztoare si o putere de actiune nemrginit.
Toate m ndeamn s cred ntr-un Dumnezeu de
neajuns n cugetrile sale, de neptruns cu mintea
omeneasc, neasemuit n buntate si iubire, cu totul mai
presus de orice exist. Sufletul meu tresalt cnd stau si
cuget la fpturile Tale, m ridic n picioare, sau cel mai
adesea m arunc n genunchi ca nfiorat s strig: "Mrit
esti Tu Doamne, Dumnezeul meu! Puterea Ta e
nemrginit si lucrurile minilor Tale cu ntelepciune
desvrsit si minunat alctuite! Fericit e cel ce crede n
Tine! D-le tuturor harul s Te cunoasc si s Te laude pe
Tine! i s nu pierzi pe nici una din fpturile Tale de pe
pmnt. D-le tuturor pacea Ta!"
S prsim credinta? De ce? Vom fi mai tari fr ea?

Vom fi oare mai buni? Vom fi mai oameni, mai noi
nsine? Lipsirea de ea ne va ridica oare pe culmi mai
nalte? Vom fi mai creatori, mai geniali? Vom fi mai
liberi?
452
Ni se spune: "Vom fi singuri stpni pe destinul

nostru si nu ne vom mai rezema pe o fictiune. Vom conta
pe noi nsine si ne vom elibera de ultima iluzie."
Ultima iluzie?!" E bine s se stie c nimeni pn
acum nu a putut dovedi convingtor inexistenta lui
Dumnezeu. Multi au ncercat s o fac dar nimeni nu a
reusit. Dimpotriv, toate religiile mari ale lumii vorbesc
despre existenta lui Dumnezeu.
Cei mai mari si cei mai valorosi oameni de stiint au
crezut n Dumnezeu. A-i cita nu intr n planul
consideratiilor noastre. Filozofii antici cei mai de seam:
Socrate, Platon,
Aristotel au crezut n Dumnezeu. Filozofii mai noi nu
i-au depsit nc.
Cei mai mari dintre filozofii moderni au crezut n
Dumnezeu. Dar nu putini L-au tgduit. ntre acestia din
urm, cel mai strlucit este genialul Lenin, iar Karl Marx
este alturi de el. Dar ei nsisi erau convinsi c pe lng
cele ce au spus, mai trebuia adugat ceva ca explicatiile
lor s fie depline. Lenin ns a murit prea devreme si nu
stiu ce ar mai fi putut aduga.
Dintre filozofii care L-au tgduit pe Dumnezeu n
tinerete, sau chiar si pn mai trziu, unii s-au ntors si L-
au preamrit cu o ardoare deosebit cum a fost cu
Auguste Comte, Voltaire etc. chiar opera lor anterioar a
rmas.
Desi secolul al XIX-lea un secol bogat n tgduitori ai
lui Dumnezeu, totusi adoratorii lui Dumnezeu au fost cu
mult mai multi.
Secolul al XX-lea ne-a dat si el ctiva tgduitori ai lui
Dumnezeu, care se numr ntre marii gnditori. Aici
intr Lenin care si-a desfsurat activitatea sa mai mult n
acest secol. Cu toate acestea gnditorii teisti au fost cu
mult mai numerosi dect cei ateiti.
Un savant precum Albert Einstein care n clasa a
sasea de liceu s-a declarat fr religie, aconfesional si
liber cugettor, mai trziu avea s fie nelipsit de la
sinagog.
453
E adevrat c Bergson e teist iar Jean-Paul Sartre e
ateu, dar acum au aprut strlucitii filozofi francezi, plin
de credint
Jaques Maritain si Henri Massis.
Rusii i au pe Nicolae Berdiaev, Vladimir Soloviev,
Serghei Bulgakov, Nicolai Arseniev, Nicolai Glugokovski,
Vset Nicov si altii.
La noi Constantin Rdulescu-Motru nu si-a pus
problema existentei sufletului, iar P.P.Negulescu a
tgduit-o. Dar contemporanii lor: Nae Ionescu si
Nichifor Crainic au sustinut-o cu strlucire. Strlucitul
filozof si poet Lucian Blaga credea n Dumnezeu dar nu n
forma credintei crestine ortodoxe. El l-a numit pe
Dumnezeu Marele Anonim".
n sfrsit, n gndirea contemporan strlucesc ca doi
astri istoricul religiilor Mircea Eliade si psihologul si
filozoful elvetian Carl-Gustav Jung, care ambii au fost
oameni credinciosi.
Dintre marii savanti ai fizicii nucleare contemporane
nui putem cita ca fiind n chip sigur necredinciosi dect
pe Joliot Curie si pe sotia sa Florentine, ceilalti aflndu-se
n cealalt tabr.
ntre filozofii atei contemporani, dusmani nversunati
ai lui Dumnezeu, am uitat s-l numesc si pe Emil Cioran
care activeaz cu strlucire pe aceast linie negativ la
Paris.
Deci chiar si dintr-o att de scurt privire asupra
stiintei si filozofiei momentului, nu se poate concluziona
c Dumnezeu este o iluzie. Dumnezeu este o realitate,
singura fiint care exist prin Sine, unica mare Realitate,
iar definitia acestei mari realitti e acesta: Cel ce este.
Noi existm numai prin Cel ce este si doar atta vreme
ct El voieste, Cci ndat ce El nu mai voieste s fim, nu
mai suntem.
Despre aceast Realitate unic Sfnta Scriptur ne
spune urmtoarele: Acelea vor pieri, iar Tu vei rmne,
si toti ca o hain se vor nvechi si ca un vesmnt i vei
schimba si se vor schimba. Dar Tu acelasi esti si anii Ti
nu se vor mputina." (Psalm 101, 27-28)
454
Dar mrturia cea mai puternic despre existenta lui

Dumnezeu ne-o d Mntuitorul. El ne-a spus c
Dumnezeu exist, c este Tatl tuturor oamenilor,
Creatorul lumii si Guvernatorul universului: El n mna Sa
tine lumea.
Profilul moral al lui Iisus, de o mretie si frumusete
unice, puterile artate, profunzimea nvtturilor Sale,
lipsa Lui de pcat, patima Sa rbdat desvrsit, moartea
Sa mai presus dect orice moarte, nvierea Sa cea slvit
si cele ce au urmat dup aceea, ne oblig s credem n
adevrul afirmatiilor Lui.
Existenta sfintilor si a mucenicilor, biruinta
crestinismului n mprejurri deosebit de grele, toate
sunt fapte ce dovedesc existenta lui Dumnezeu.
Dar existenta lui Dumnezeu o mrturiseste constiinta
crestin de pretutindeni.
Unii crestini au pe Dumnezeu n inima lor. Sfintii n
trirea lor, n extazele lor, au cunoscut pe Dumnezeu fat
ctre fat, au avut personal experienta existentei Lui.
Cunoscndu-L, s-au fcut prtasi unor bucurii si desftri
spirituale ce ntrec toate volupttile oamenilor obisnuiti.
Asadar, de ce s prsim credinta n Dumnezeu?
Punem vechea ntrebare: Qui prodest? Cui i-ar face un
bine, cine ar profita de aceasta?
Religia a fost totdeauna o frn puternic mpotriva
patimilor. Omul care crede n Dumnezeu se fereste de
pcat; el stie c Dumnezeu nu iubeste pcatul si-l
pedepseste pe cel ce l svrseste.
Dac lipsa credintei ar fi un bine pentru om, ar
nsemna c acolo unde scade credinta n Dumnezeu ar
trebui s se vad o mbunttire a moravurilor, un spor
de dreptate si de bine. Dar stim c acolo unde s-a
observat pierderea sau slbirea credintei, moravurile s-
au stricat, societatea a deczut, regatele si imperiile s-au
destrmat. Istoria e plin de astfel de dovezi. Asa s-a
distrus marele imperiu roman, asa a czut Asiria, asa a
czut Babilonul, cel mai strlucit oras al antichittii, asa
au czut si alte state.
S fie oare acum altfel?
455
Cine ne poate asigura c, de data aceasta, prsirea
credintei va ntri societatea? E vreun indiciu? Nu,
dimpotriv.
De cnd nu se mai pred religia n scoli, nivelul moral
al romnilor a sczut considerabil. Tot mai des se aud
plngeri pentru aceasta. Sunt convins c cei care cer de la
noi prsirea credintei, sunt n sinea lor de cea mai bun
credint. ns, fie-ne iertat, trebuie s spunem si prerea
noastr: ei se nseal, se nseal amarnic.
Scriitorul englez Farrar, un mare si strlucit teolog,
spune asa: Sfntul Constantin cel Mare a instituit cultul
crestin n imperiul roman. Biserica a devenit sub el o
important institutie a imperiului. Dac cineva va voi s
schimbe institutia Sfntului Constantin, atunci va
mpinge societatea ctre o astfel de degradare moral
nct, spre a nu o prbusi definitiv, va fi nevoit s revin."
Cancerul care roade societatea romneasc de azi e
betia. Ea s-a extins att de mult, nct a depsit toate
limitele din trecut.
Infidelitatea conjugal si divortul la fel au sporit. Se
observ o lips de rbdare si o crestere a egoismului, cu
toate c Partidul Comunist cu o admirabil struint se
sileste s nalte societatea, s fac omul s iubeasc
binele public, el nu a reusit nc n aceast ntreprindere.
Dar acest lucru e o dovad c omul ca s se angajeze pe
drumul binelui, trebuie s aib principii mai nalte, dect
principiile de Partid, orict de frumoase ar fi ele. El are
nevoie de credinta n Dumnezeu, n viata viitoare, ntr-o
rsplat a faptelor sale dincolo de lumea acesta. Toate
acestea i dau o putere de lupt mai mare contra
patimilor si pcatului, dect niste principii politice, fie ele
orict de frumoase.
Imperativul categoric al lui Kant: F binele de dragul
binelui!" nu e sublim? Dar el nu a avut nici un efect n
moral, cci nimeni nu l-a urmat. Constiinta omului e
astfel format c el asteapt o rsplat a faptelor sale si
nu-i vine s fac pe degeaba un lucru, fie chiar si din
sentimentul datoriei. De aceea credem c lupta
mpotriva religiei nu apare ca ceva motivat. Religia e un
456
bun att de mare al omului nct pierderea lui l-ar

prbusi n niste bezne de tot pierztoare.
Iat de ce, gndind astfel lucrurile, ncerc - att de
insuficient - o aprare a religiei. Dar sunt convins c
Dumnezeu va gsi cile s se apere singur pe Sine si ce-i
al Su. Ne este peste putint s spunem cum, si am da
dovad de nfumurare si de lips de smerenie, dac am
ncerca conjecturri n aceast problem.
Cile lui Dumnezeu sunt neptrunse de oameni, dar
cnd oamenii L-au prsit, El singur deschide drumul
actiunii Sale n lume, spre mntuirea ei, pe niste ci
necunoscute si nebnuite de ea. Cei ce cred n El stiu c
Dumnezeu nu poate fi nfrnt si aceasta e destul pentru
linistea lor. Iisus a ncredintat pe ucenicii S i si prin ei
lumea ntreag, c nici portile iadului nu pot drma
Biserica Sa.
ncercarea mpratului roman Iulian Apostatul de a
desfiinta crestinismul n veacul al IV-lea s-a sfrsit cu un
faliment total. El a rezidit templul evreilor, zidit de
acestia dup ntoarcerea lor din robie, n anul 508 .Hr.,
dar cnd templul era gata, el s-a prbusit att de
neasteptat si fr motiv, nct a fost o uimire pentru toti.
Deceptionat, nfrnt si neputincios, mpratul Iulian a
strigat: M-ai nvins, Galileene!".
Trebuie s adaug c Iisus profetise drmarea
templului. Apoi Tit, mpratul roman, asediase templul n
anul 70 al erei crestine, dar voise s salveze templul si
ddu ordine stricte ostasilor lui pentru aceasta. Dar n
urma aprrii ndrjite a evreilor n curtile ce nconjurau
templul, furia romanilor a fost att de mare nct unul
din ostasi, nfuriat s-a urcat pe o fereastr si a aruncat un
somoiog de paie aprinse nuntru si astfel acesta s-a
aprins de ndat si a ars.
Dar ceea ce a surprins la drmarea templului n
timpul Iulian, e faptul c s-a drmat n aceeasi zi si n
aceeasi lun ca templul drmat de Nabucodonosor,
ceea ce e o indicatie c aici era voia lui Dumnezeu. i iat
cum Iulian nu l-a putut avea desi l-a cldit.
457
Trebuie s mai amintesc c nimeni nu a mai putut
recldi cettile Sodoma si Gomora drmate din voia lui
Dumnezeu, ca pedeaps pentru pcatele locuitorilor lor.
Iat ce ni se spune de la profetul Isaia, capitolul 43,
versetul 13: Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si de aici n
colo Eu sunt! Nimeni nu poate s ias de sub puterea
mea si ceea ce fac Eu cine poate strica?"
i alt undeva zice: Nimnui nu-i voi da slava Mea."
(Isaia 42,2)
Deci Dumnezeu singur va purta de grij de ale
Sale. Acesta este un avertisment dat lumii cu vreo
2600 de ani nainte de clipa ce-o trim, iar ecoul lui mai
struie n inimi, dnd unora pacea si ncrederea iar altora
le ridic n suflete ntrebri, nelinisti si temeri. N-ar fi
oare indicat si de folos pentru noi s ne oprim asupra
acestor fapte ce s-au petrecut n istorie, si apreciindu-le
s tragem din ele nvtminte pentru momentul actual?
E o simpl ntrebare cci istoria nu e doar o memorie" a
trecutului ci si o nvttoare a viitorului". Altfel care ar
mai fi rostul ei practic?
Reactiunea
Securitatea din Iasi s-a sesizat imediat si m-a invitat
la o anchet. Un colonel mi-a cerut explicatii pe un ton
civilizat. Din manifestrile mele fat de domnisoara ce a
primit documentatia a nteles c eu voiam ca prin ea s
ajung la ei.
Am recunoscut imediat c asa stau lucrurile.
Voiam s aflati aceste lucruri, am zis, s stiti de ce
nu trebuie s prigoniti Sfnta Biseric, s aflati c ea e
stlpul de sustinere a moravurilor, fiind stlp al
adevrului". C principiile ei sunt mai nalte dect
principiile de partid si n orice guvernare e nevoie de
ele."
Colonelul mi-a cerut s nu le fac greutti.
Tocmai ca s v ajut am scris aceste lucruri, nu ca s
v fac greutti, i-am rspuns. S stiti punctul de vedere al
458
Bisericii si examinndu-l, s trageti o concluzie ce v-ar

putea fi de mare folos.
Am dat declaratia, desprtindu-ne n conditii
normale".
De fapt eu voiam ca ei s nu spun c n-au cunoscut
cuvntul Bisericii.
Ca urmare imediat, printele Gheorghe Popescu mi-
a spus cu regret c nu mai putem sluji mpreun n
biserica pe care o conducea. Se ntelege ca aceasta i s-a
cerut. Deci actul meu li s-a prut o ndrzneal, care a
fost pedepsit imediat.
n Iasi
ncercnd s slujesc la cte o biseric din Iasi, eram
evitat desigur cu jen, mai ntotdeauna. Se auzise c am
fost prelucrat si eu m simteam jenat si asistam la
dumnezeiasca liturghie, ca orice mirean. Mai veneam la
Piatra, mai reveneam la Iasi n familia fiicei noastre
Marilena Mazilu.
ntr-o zi preotul Mihai Nicolau de la parohia
Podgoria", nemultumit de un coleg pensionar, care-l
ajuta, m-a rugat s-l ajut la toate slujbele. Ceea ce am
acceptat cu bucurie. Biserica era lng Grdina Botanic
din Iasi; fiind departe de parohienii ei era putin
frecventat.
Am slujit n ea timp de 14 luni, cu elan si cu rezultate
frumoase. Dar printele Nicolau fiind bolnav s-
apensionat, iar eu am rmas liber".
n Iasi am mai ncercat s slujesc pe ici pe colo, si
trector am fost acceptat de bunii preoti Aristide Lefter si
Ioan Roat. Pentru ei era un risc a sluji mpreun cu
mine, lucru de care mi-au atras atentia. Binenteles c m-
am retras, ca s nu le fac greutti.
Am mai venit pe la Piatra unde o legtur strns,
colegial si amical n-am mai tinut dect cu printele
Constantin utuianu. El se dovedea un prieten constant,
cinstit, energic, dotat cu un spirit combativ care se
mentinea mereu acelasi, cu toate influentele contrare.
459
Era ceva plcut si reconfortant. La prudenta multora el se
arta un admirabil imprudent, nfrunta riscul. Ceea ce
corespundea Sfintei Evanghelii: putin nebunie pentru
Hristos. i eu si el am avut vii n minte textele sfinte:
Cine va voi s-si scape sufletul l va pierde, iar cine si va
pierde sufletul pentru Mine si pentru Evanghelie, acela l
va mntui." si Nu v amgiti: Nici desfrnatii, nici
nchintorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici
sodomitii, nici furii, nici 2
lacomii, nici betivii, nici
batjocoritorii, si nici lasii nu vor mosteni mprtia lui
Dumnezeu." (Corinteni 6, 9-10). Cci n timpuri grele
trebuie o atitudine eroic, fr de care usor ne mpinge
firea la ru.
Tendinta care trebuie s rmn este: Mereu mai
sus!". Dou ncercri de otrvire a mea.
Eram linistit, nu fceam nici un act de adversitate
nimnui, depsisem ura si orice gnd de rzbunare.
Stteam n credint cu fermitate si o dulce pace mi
inunda sufletul. Nu purtam nici o dusmnie, dup toate
cte au fost. Cu toate acestea am fost victima a dou
tentative de ucidere prin otrav.
n 5 ianuarie 1984 am fost trimis de printele
protopop al Iasilor T. Irimia, din initiativa lui fr o cerere
a mea, n satul Mnstirea, comuna Dgta, judetul Iasi,
ca s slujesc de Anul Nou si de Boboteaz, pentru c
satul nu avea preot si slujbe nu mai avuseser loc de la
Sfintele Pasti ale anului 1983.
Era ajunul Bobotezei, joi. Dup ce umblasem cu
Iordanul n dou sate filiile ale parohiei Mnstirea,
urma s merg si n Mnstirea. Nu era cntret, dar
mergeam cu un cntret improvizat. La a doua cas, am
fost mbiat s gust un pahar de vin. ndat ce am sorbit
foarte putin din el, am simtit o arsur puternic n
stomac; la fiecare cas ce a urmat simteam nevoia s
beau cte un pahar de ap. Stomacul m ardea. Voi fi
2 n Sfnta Scriptur ed. 1998, aprobat de Sfntul Sinod al BOR n
pasajul evanghelic citat, la locul respectiv apare n loc de nici lasii", nici rpitorii" (n.n).
460
but vreo 20 de pahare cu ap la rnd, iar dup ele, am

cerut la o cas moare de varz din care am but o ulcic
de vreo 250 de grame.
Cnd am ajuns la o cas cntretul mi-a spus: Aici
stau niste oameni btrni ce nu pot veni la biseric. V
rog spovediti-i." I-am spovedit. Aici ni s-a adus ceva de
mncare: scrijele - fructe fierte cu zeama lor. Dar cum am
luat cteva nghitituri, am simtit iarsi o puternic arsur
n stomac. N-am mai mncat.
La casa vecin femeia gazd mi-a cerut s depun un
jurmnt pe Sfnta Cruce, fiindc era nvinuit pe
nedrept pentru furt.
-Cine te nvinuieste? am ntrebat-o.
- Vecina! a rspuns, mama cntretului. i asa am
aflat c cei doi btrni pe care-i spovedisem si unde
gustasem din scrijele erau chiar printii cntretului -
lucru pe care el l tinuse ascuns.
Am luat iar la fiecare cas cte o can de ap, precum
si o can de moare de varz.
Cu greu am putut termina toate casele. ns simteam
dureri mari n stomac. Ajuns acas, la o familie de toat
omenia, Ilie Andries, cu o femeie, Maria, ca un nger, am
mai luat nc o can de moare de varz care m-a dus la o
evacuare complet a stomacului. Apoi am avut vrsturi
cu mari dureri; noaptea diaree. Apa tsnea din mine ca
dintr-o pomp cu mare presiune. Am umplut un lighean.
Nici o hran, mereu dureri mari.
La orele 8:50 ca prin farmec stomacul se linisti. Am
putut face slujirea Sfintei Liturghii cu mare greutate, cu
glasul stins; apoi si slujba Iordanului, cu sfintirea apei
celei mari. Am tinut si predica.
Apoi acas dureri mari, nici o hran nc. Un ceai luat
fu aruncat imediat afar, zvrlit n sus de stomac. ntr-un
anume loc al stomacului simteam mai ales durerea.
Nelinistea stomacului dur toat noaptea.
A doua zi, ntins pe un car cu boi si acoperit cu o
ptur, m-am dus s slujesc Sfnta Liturghie ntr-un sat
vecin ce tinea de parohia Mnstirea. n chip neasteptat
stomacul se linisti si aici cnd veni timpul nceperii slujirii
sfinte.
461
Cu mare greutate am slujit Sfnta Liturghie, apoi un
parastas si dezlegarea mesei acas la gospodarul ce fcea
pomenirea. N-am putut lua nimic n gur, stomacul
respingea hrana.
Acas, crampe deosebite; diareea continua. Nici un
medicament doar grija deosebit a femeii gazd. Doar la
Dgta era o sor de spital, dar nu reusise s vin la
Mnstirea.
A treia zi, fiind duminic, trebuia iar slujb. Am fcut-
o, desi slbisem mult, fiindc stomacul se mai linistise.
Am fcut si celelalte slujiri ce s-au ivit precum iesirea la
cteva morminte. Am tinut si predica, la fel ca si n
celelalte dou zile de dinainte.
Apoi am zcut n pat bolnav. O femeie mi-a adus
cteva pilule de stomac. Abia luni am putut lua cteva
linguri de lapte acru. Spre sear diareea ncet, ns
durerile erau nc tot mari. Am cerut o compres cald cu
flori de fn ca s-o aplic n dreptul stomacului; acesta mi-a
prins foarte bine. Temperatura corpului crescu, ardeam
ca focul; m splam mereu cu ap rece. Deliram; nu-mi
amintesc nimic din cele ce spuneam. Din cele visate am
dedus c voi scpa. Eram n cumpn. Tocmai miercuri
am nceput s gust cte ceva. Grija familiei gazd fat de
mine m umple de admiratie si recunostint.
Ce suflete mari au unii trani simpli! fr forme si
mult vorbrie. Ce dovezi admirabile de spirit de jertf si
de sacrificiu arat ndat ce se iveste ocazia! Comorile de
buntate, de dragoste si omenie n aceste timpuri uscate
nu s-au stins n sufletele unor trani nealterati de
stricciunea de la orase.
Joi boleam nc greu. Socotind s nu mor cumva
acolo, gospodarul Ilie, n noaptea de joi spre vineri, m
sui n carul lui cu boi si m duse culcat la Dgta la tren.
M ncredint admirabilei sale sotii, Maria si unui
epitrop, om btrn dar cu mult tragere de inim spre tot
ce e bun, ca s m duc la Iasi.
M-am putut tine pe picioare de la gar pn acas,
unde am ajuns spre ziu.
Toti erau uimiti de halul n care m gseam: slbit
mult, ochii dusi n fundul capului, buzele mi ardeau, dar
462
nu pe toat ntinderea lor, ci numai pe prtile pe unde s-

a fcut sorbitura. Acesta era si o dovad a otrvirii. Dac
buzele mi-ar fi ars pe toat ntinderea lor, atunci ar fi fost
dovada unei febre. Arsura buzelor mi-am astmprat-o
cu o alifie vitaminizant. Ele au ars timp de 18 zile.
Peste cteva zile de la sosirea la Iasi mi-a revenit
pofta de mncare, dar o poft grozav. M refceam
vznd cu ochii.
Cine a pregtit toate, se ntelege. Bietul cntret a
fost numai o josnic unealt. ncercarea n-a a reusit
dect n parte.
ntoarcerea la Piatra
Pe 24 ianuarie m-am ntors la Piatra Neamt, singur.
Sotia a rmas s ajute fiicei noastre Mariana si sotului ei.
Marti am fost chemat la Securitate de maiorul V.
Asaftei care era cu problemele legionare. Mi-a cerut s
dau o declaratie despre locurile pe unde am umblat de la
ultima noastr ntlnire. El obisnuia s m cheme din
timp n timp, uneori venea si colonelul Stanciu. Acum
colonelul Stanciu nu a aprut.
Am dat declaratia si am iesit putin la toalet. Cnd
am iesit maiorul Asaftei era foarte vesel si zmbitor. Cnd
m-am rentors, l-am gsit discutnd cu maiorul Alexandru
Onu. Prea foarte multumit si m-a poftit s mai sed pe
scaun, dar eu am refuzat cci mergnd am observat c
schioptam de piciorul stng.
Toate au tinut cam o or. Ajuns acas mi-am cercetat
picioarele. La ambele vinele erau inflamate tare de la
genunchi n sus.
Mi-am dat seama ce se petrecuse. Am luat imediat
toate msurile de aprare ce le cunosteam: ceai
anticanceros; abur la fund din ap fiart cu flori de fn;
baie cu flori de fn, cmasa spaniol", o cmas de
cnep de la gt pn la tlpi, muiat n zeam de flori
de fn fierte, stoars si mbrcat fierbinte, foarte repede
urmat de acoperirea cu ptur si o plapum timp de o
or si jumtate; dusuri reci la spinare, la genunchi si la
463
solduri, separate de cte cel mult un minut; cufundri n
ap rece de la 30 de secunde la 1 minut; semi-mbieri
adic cufundarea n ap rece pn la buric de la 20 de
secunde la 1 minut; comprese la picioare cu infuzie sau
decoct de coada calului; bi calde de plante la picioare;
splarea bine a bustului cu ap rece; stergerea n timpul
noptii a ntregului corp cu o crp muiat n ap ndoit
cu otet.
Beam ceaiuri de dou ori pe zi; aplicatiile de ap erau
opt pe zi: cinci ziua, trei noaptea, variind de la o zi la alta.
Bustul l splam zilnic mpreun cu fata, cu ap rece.
Aceste aplicatii erau rezolutive si trebuiau s scoat
orice ru din luntru corpului: stagnri, sucuri morbide,
radiatii etc. Le fceam foarte regulat, de fric, cum am
spus: cinci n timpul zilei, trei n timpul noptii.
La 18 zile, mi-au aprut ntre picioare niste bubulite
rosii-stacojii care supurau usor, dar n cteva zile s-au
spuzit. Am continuat aplicatiile. La o sptmn dup ce
au aprut primele bubulite, au mai aprut unele mai
putine si mai mici. n cteva zile au disprut si acestea.
La 21 de zile de la nceperea aplicatiilor am ncetat a
mai schiopta. in s spun c niciodat nu am avut bube
pe mine. Foloseam ceaiul de urzic vie care m scutea de
buboaie sau ulcioare la ochi si de alte bube.
Am continuat aplicatiile de ap fr ntrerupere timp
de sase sptmni. Apreciind c n-as mai fi n primejdie,
ntruct nu a mai aprut nimic, dup sase sptmni le-
am ntrerupt.
Se ntelege ce se ntmplase.
Prietenii mei preotii Crisan si Pslaru muriser.
Bnuiesc c au fost iradiati. Eu eram viu.
Se va fi ncercat aceeasi metod: n scaun, la anchet,
pui o pilul radioactiv, care transmite celui ce sade
radiatiile.
n sase luni efectul e sigur, dar la mine a fost un
incident neprevzut: am schioptat imediat si deci am
descoperit faptul secret. Cum? Nu stiu. Fie c radiatiile au
fost prea puternice si au depsit limita normalului, spre a
fi lichidat mai repede, fie c sensibilitatea mea a fost mai
mare si am schioptat imediat; fie c Dumnezeu a vrut s
464
m salveze si m-a pus n situatia de a lua msurile de

aprare de mai sus. Poate si ei vor fi simtit ceva, dar nu
au stiut ce s fac pentru aprarea lor. Metoda pe care
am aplicat-o pentru salvarea mea foarte putini o cunosc.
Se astepta efectul iradierii, dar el nu venea. Timpul
trecea si eu m aflam n situatia dinaintea tentativei
uciderii prin iradiere.
Colonelul Florea, cel ce fusese delegat cu conducerea
anchetei n 1976, fcut celor trei indezirabili: preotul
Constantin Crisan, preotul Nicolae Pslaru si mie, la
terminarea anchetei ddea asigurri sotiilor noastre c
nu vom fi bgati n temnit, dar cu un ton care chiar
atunci m fcea s gndesc c el stie c mai sunt si alte
metode ca s nu mai fim liberi si anume acelea de a nu
mai fi deloc, adic de a nu mai exista.
Dup vreo cinci luni de la iradiere, un domn civil cam
de vreo 50 de ani, pe care-l vzusem pe la Securitate, fr
s-l cunosc personal, m-a oprit n strad, m-a mbrtisat,
m-a pipit la muschii bratelor si amical m-a ntrebat:
- Ce faci, dragul meu? Cum te simti? Esti sntos? Tu-
le mama lor? Ce ti-au fcut?
- Asaftei a trecut putin msura, am replicat. ns eu
nu njur pe nimeni.
- S stii printe, c eu sunt un om credincios, poate
mai credincios ca dumneata, a adugat el, si ne-am
desprtit.
Mi-am dat seama c acest om, probabil colonel (era
n civil), e un om de proast calitate. Dar c el a avut o
misiune: s verifice starea snttii mele. Dar asta
nseamn c stiau mai multi de la Securitate ce s-a
ntmplat.
Spre a mpiedica o repetare a iradierii i-am spus lui
Gheorghe Juncu c am fost iradiat dar am luat toate
msurile, c dac se va mai repeta, imediat dup aceea
se va comunica acest lucru la Europa Liber si voi anunta
si pe Homusteanu, ministrul de interne care era ardelean
de la Alba Iulia.
tiam c Juncu era informator dar m purtam cu el ca
si
465
cnd nu as fi stiut nimic. Eram sigur c va duce
informatia la Securitate, ca ei s afle c va rsuna la
Europa Liber fapta lor, de o vor repeta. Dar ce s-a
ntmplat pn acum trec sub tcere. Numai dac se va
repeta voi anunta la Europa Liber.
Toat grija lor era ca ceea ce fac ru s nu se aud, s
rmn un secret. i se temeau mai ales de strintate,
dorind ca s nu afle metodele lor criminale. Deci erau
constienti de gravitatea faptelor - si totusi le fceau. ntr-
att se ntunecase constiinta lor. Acest glas al lui
Dumnezeu, constiinta, care constat calitatea moral a
faptelor noastre, bune sau rele, a fost si n ei odat, dar
acum s-a stins, nemaiascultnd dect de ordinul primit.
nc sub ameninri
Credeam c totul s-a oprit aici si eram foarte linistit.
Prevenisem o primejdie ce m pndise sau mai bine zis o
nlturasem. Era ca o minune. Att ncercrile de otrvire
ct si aceasta de ucidere pe alt cale esuaser. Mna lui
Dumnezeu m ocrotise acum, ca si atunci cnd m aflam
n temnit. Domnul fie preamrit! Ocrotirea Lui s m
nsoteasc de-a pururea.
Dar pe maiorul A. l interesa ndeaproape mersul
snttii mele. Mirarea lui va fi fost mare cnd
informatorii i vor fi spus c sunt bine.
ntr-o zi m-a vzut pe strad, fiind eu cu sotia si ne-a
salutat foarte politicos. Era prin iunie 1984. Privindu-m,
surpriza i va fi fost mare, iar eu mi spuneam: maiorul
ar putea cugeta asa: a scpat n mod neobisnuit, cu toate
demersurile mele contrare. Din moment ce a avut
aceast sans (c nu ar fi putut spune c m-a salvat
Dumnezeu), s-l las si eu n pace. El a fost scara pe care
m-am nltat si eu n postul meu". Dar firea lui nu-l putea
duce la asta. I se prea c viata mea tine de el, c-i
apartine lui, c el dispune dac voi mai tri sau nu.
La 2 iulie, mergnd pe strad cu un cumnat de-al
meu, el venea din spate si a trecut grbit pe lng mine
ca si cnd nu mar fi observat.
Mare mi fu surprinderea cnd iesind dintr-o strad
lateral, maiorul A. mi iesi n fat.
466
- Mergi la noi? mi zise.

- Nu domnule maior, ci la o lectie la un elev, prin
apropiere.
- Ce mai fac fratele si sora d-tale? tiu c sunt

btrni. Ce vrst au?
- Fratele e n al 91-lea an, iar sora are 85 de ani,
sunt ns bolnavi.
- Dumneata esti bine, precum vd... Dar dac o s

continui s mergi asa o s triesti o sut de ani! si-a
exprimat el ngrijorarea.
- Nu v temeti, n corpul meu sunt metehne care nu
se vd. Ele se pot arta oricnd, si atunci ... i discutia
noastr continu pe un ton de nemultumire din partea
lui. Atunci i-am atras atentia c neputnd scpa de
asuprirea lui m voi adresa Bucurestiului. Dar sfid:
-Chiar te rog! Eu i-am replicat:
-N-as vrea s iau gradele de pe umerii cuiva, ci as
vrea s fiu lsat n pace ca fiecare s ne vedem de treab.
-Ca s poti scrie, relu el. tiu eu ct esti de stricat!
La aceasta am izbucnit:
-Dumneata vorbesti, cel ce ai ncercat uciderea mea?
Eu vreau s nu te mai vd niciodat n viata mea! Auzi?
Niciodat!
i am trecut drumul lsndu-l singur pe trotuar. El
m amenint:
-Te chem eu mine la mine, n-avea grij, te chem eu!
-Numai c eu nu voi veni, cci pe dumneata nu te
mai pot suferi si nu mai vreau s te vd niciodat la fat.
Asa s-a terminat aceast neplcut ntlnire. El poate
voia s m vad de aproape cum art si cum m manifest
psihic. Interventia lui am considerat-o o provocare. Se
credea atotputernic si voia s doboare scara pe care se
ridicase ierarhic. Dar ce va face fr ea? Voia probabil s-i
dau prilejul ca s m cheme la Securitate.
ntr-adevr, a doua zi ofiterul de securitate de
serviciu m anunt c la ora 9:00 dimineata sunt
programat s vin acolo, chemat fiind de colonelul
Stanciu. I-am spus:
- Nu voi veni la invitatia dumitale. S m cheme
domnul colonel Stanciu personal.
467
- Nu plecati de acas, mi-a spus el, v va chema
domnul colonel Stanciu.
La ora 8:20 i-am auzit glasul la telefon. mi ceru
amabil si politicos s gsim o zi cnd voi putea veni s
stm de vorb. Mi-a spus s nu uit c sabia nu taie capul
ce se pleac". Nu mia venit n minte s-i spun atunci c
tocmai pentru c fu plecat, sabia domnului maior Asaftei
ncercase s-l taie. Am stabilit ntlnirea pentru smbt.
Ea s-a desfsurat pe un ton civilizat, ba chiar mai mult,
binevoitor.
Mi-a spus c ei nu pot face ceea ce spun si gndesc
eu; c ar fi avut prilejul uciderii mele si nu au fcut-o
pentru c nu fac astfel de lucruri; c prestigiul meu moral
ar scdea dac as mai crede aceasta si dac as mai
spune-o si la altii; c maiorul Asaftei e colegul dumnealui
si c trebuie s am si fat de dnsul respectul cuvenit.
n aprarea colegului su de serviciu, maiorul Asaftei,
care se afla si el de fat, colonelul Stanciu a dat o dovad
frumoas de mrinimie si de un admirabil spirit colegial.
Eu i-am spus c nu din gndire vine atitudinea mea,
cci am cugetat nainte c acest lucru s-ar putea
ntmpla, ci din experienta amar ce am avut-o. Nu
gndirea ci sensibilitatea m mpinge s merg n directia
n care merg".
Am lsat s se nteleag c maiorul Asaftei mi-a
pricinuit prea mari neplceri pn acum pentru ca
ntlnirile noastre de acum ncolo s se desfsoare ntr-
un spirit constructiv. Ne-am desprtit frumos, curtenitor,
iar colonelul Stanciu mi-a spus c am terminat cu
anchetele si c e bucuros dac ne ntlnim pe strad s
ne ridicm plriile unul n fata altuia, ca niste oameni
civilizati.
Maiorul Asaftei prea foarte trist si smerit. Niciodat
nul vzusem asa. Mi-a dat buletinul spunndu-mi cu o
amabilitate necunoscut: Ca s nu-l uitati si s veniti a
doua oar dup el".
Poate i se fcuse unele observatii. Actul nu-i reusise
si a iesit la lumin. Dac reusea totul ar fi fost n regul".
Acum nu mai brava: Sic tranzit gloria . Securittii".
Clipe de liniste si de asteptare

Timpul trecea si m bucuram de o oarecare liniste
din partea Securittii. Colonelul Stanciu nu m-a mai
chemat niciodat. Se tinea de cuvnt: Ai terminat cu
noi". Dar nu eram scpat din vedere. Eram mereu tinut
sub observatie. Asta o simteam din manifestrile unor
agenti de-ai lor. Colonelul Asaftei, cci dup iradierea
mea fusese naintat n grad, chem pe unii cunoscuti ai
mei foarte apropiati si le smulse niste declaratii
mincinoase contra mea, cum c n urma unor discutii
468
purtate cu unii membri din familiile lor, am ncercat s-i
fac legionari. Unul dintre ei, nspimntat de urmrile

declaratiilor sale, mi-a mrturisit c a fost dus" si fr
s-si dea seama a dat o declaratie grea mpotriva mea.
Trecuse un an de zile de la ntlnire si acum colonelul
Asaftei m chem s justific" declaratiile ce le primise.
Totul era o minciun. Eu i-am spus: Cum ati putut
smulge aceste declaratii mincinoase? Ele nu au nici un
suport cci cei ce le-au dat sunt gata oricnd s le
tgduiasc. Nu v potoliti nicidecum. E timpul s fiti mai
ntelept." i am dat o declaratie prin care am dezmintit
declaratiile smulse mpotriva mea.
n timpul acestei anchete, colonelul Asaftei m privea
fix drept n ochi, cum nu obisnuise alt dat. Aveam
impresia c ncearc s m hipnotizeze. Poate e si asta o
metod a Securittii, mi-am zis. Era att de struitor n a-
mi prinde privirile, nct m miram si cugetam n sine-mi:
Nervii lui vor birui oare nervii mei? Ar rezista el la ce am
rezistat eu? El nicidecum nu va putea nfrnge nervii mei.
Eu aici sunt mai tare dect el; nu am tineretea lui si
marea lui vigoare fizic, dar totusi n ce priveste nervii,
sunt nc mai tare dect el."
Prin 1937 am mers la Academia Teologic Andreian
din Sibiu. Era pe atunci rector distinsul profesor Dumitru
Stniloae. Studentii si profesorii erau toti strnsi laolalt,
dup o sedint de hipnotism si sugestie fcut de vestitul
hipnotizator Zamora. Acesta se afla n fat cu profesorii.
n fata tuturor am spus cu glas tare: Domnule Zamora,
ncercati-v arta hipnotizndu-m pe mine." M-a privit
cteva clipe si apoi a spus: Dumneata nu poti fi
hipnotizat." Cum as fi putut s m tem de privirile
insidioase ale colonelului Asaftei? ncercarea lui dovedea
ct de mult si iubea profesiunea si ct de mult dorea s-i
fie devotat. Aici cinste lui.
Peste vreun an m-a chemat din nou s vad ce mai
fac". Era cu un prieten al su ajuns locotenent colonel cu
mult naintea sa. Cu acesta am rmas singur vreo 15
minute, colonelul Asaftei fiind chemat undeva. El mi-a
pus cteva ntrebri din care am dedus o total lips de
cultur si de inteligent. Era probabil un confident al lui
Asaftei si un ru inspirator.
Nicolae Ceausescu
Ceausescu tinea lucrurile din scurt. Pentru plata
datoriilor externe el a supus poporul romn la un aspru
regim de nfometare. Nu se gseau alimente, cozile erau
enorme si de multe ori asteptarea de a gsi ceva era
inutil. Un om primea pe lun un kilogram de carne.
Era un om fr mil. Se spune c trecnd prin orase si
vznd oamenii stnd la cozi pentru cumprturi, s-ar fi
exprimat: Iat viermii, nu se mai satur!" Dar clasa de
469
sus comunist care forma 10% din populatie tria foarte
bine si nu-i lipsea nimic. n timp ce poporul romn era
nfometat, trenuri dup trenuri plecau cu alimente spre
Uniunea Sovietic.
S-a nconjurat de o camaril las si slugarnic care-l
mintea si fcea tot felul de matrapazlcuri spre a-l
multumi. Cnd si anunta vizita undeva, umpleau
magazinele cu produsele alimentare aduse cine stie de
pe unde, spre a le etala, iar cnd pleca, toate erau
retrase, magazinele redevenind goale. Sau aduceau n
fabricile mari materialele luate din alte fabrici, ca el s
vad c ele sunt n bune conditii de functionare si apoi
dup plecarea lui se duceau napoi. Totusi el nu poate s
nu fi fost informat, cci avea si fratii si agentii lui care i
comunicau situatia exact. Dar el admitea aceast stare
de nselare. Domina totul cu cruzime si i plcea s i se
spun: Cel mai iubit fiu al poporului."
Din timp n timp fcea vizite de lucru n judete.
Atunci zeci de mii de oameni trebuiau s-i ias n
ntmpinare si s-l aclame. inea discursuri lungi si
uneori elevi sumar mbrcati n costumele lor scolare, l
asteptau 4-5 ore, chiar mai mult, nghetnd de frig.
Domina ntru totul Comitetul Central si Comitetul
Executiv al Partidului Comunist. Se purta ca un semizeu
mai presus de toti: poetii i aduceau ode de slav;
superlativele cele mai alese i se atribuiau, iar el le primea
cu multumire. Devenise celebru. Diferitele academii
strine l-au fcut membru al lor, dndu-i titlul de Doctor
Honoris Causa".
Sotia sa, vanitoasa Elena, tiganc incult, a cptat
un rol foarte important n viata politic romneasc,
ajungnd s fie socotit prima femeie din Romnia si a
doua putere dup brbatul ei. i ea a primit multe
distinctii de la diferite academii strine ca savant" n
chimie. Dar ea era mai temut dect sotul ei cci era
rzbuntoare.
Dac Nicolae Ceausescu a reusit s-i domine total pe
toti sefii comunisti de la noi nseamn c era un ins
genial. Dar un geniu cu turnur diabolic. Dominarea era
mai mult prin fric, cci nevzut peste tar flfia
teroarea. ara prea a fi ocupat de 50-60 de mii de
securisti atotputernici. i nu se poate spune c nu era
ntre dnsii oameni admirabili, dar care se miscau ntr-un
lant din care nu mai puteau iesi.
ntr-att stiuse s se impun ntr-un chip nseltor,
nct si din strintate erau unii care-l admirau si-l
socoteau un om deosebit. Ct timp a condus Romnia,
nu s-a gsit n lume un mai mare propagandist ca el. A
cutreierat lumea n lung si n lat, ducnd peste tot cu
banii nostri mesajul comunist. Te miri ct energie a gsit
n el pentru acest lucru. Era formidabil: pleca mereu la
drum si iar la drum, spre a cuceri Africa.
n 1968 cnd Sovietele au ocupat Cehoslovacia, el a
ridicat cu mari riscuri un protest colosal, fapt ce l-a impus
470
atentiei ntregii planete, ct si simpatiei ei. Pe plan intern
a convocat Marea Adunare National, care a hotrt c

nimeni nu poate chema o armat strin n tar dect
dac Marea Adunare National hotrste acest lucru
printr-o sedint special." A luat aceast decizie pentru
c Sovietele au intrat n Cehoslovacia si la cererea unor
ofiteri trdtori cehoslovaci, ca s-l rstoarne pe
Alexandr Dupcek, singurul sef de stat comunist, cu o
ntelegere mai nalt asupra comunismului, un adevrat
si admirabil filozof umanist, si pentru a nu se repeta la
noi acest lucru. Astfel a nchis drumul elementelor
trdtoare si si-a ntrit pozitia.
n tar elementele tinere erau chemate la oras s
lucreze n fabrici. Se depopulau astfel satele. i
Ceausescu fcea blocuri unde s-i aseze. Oare din grija de
oameni ca s aib locuinte? Asa se spunea. Dar nu era
asa. Cci atunci de ce se demolau cldiri bune ca oamenii
s intre n blocuri? Se spunea c Ceausescu s-ar fi
exprimat: i bag n blocuri, cci atunci ei vor depinde de
mine total; le dau ap, lumin, cldur cnd vreau eu".
Deci nu grija de oameni l mpingea la acest lucru, ci
ideea de a-i stpni total pe toti. Asadar robirea tuturor.
Ca s robeasc pe ct mai multi, nmultea exagerat
numrul fabricilor si ca o consecint blocurile. Era un
plan drcesc de aservire total a oamenilor. Satele
romne golindu-se de tineri, agricultura suferea. Recolta
neavnd cine s o adune, o strngea cu soldati, cu elevi si
uneori scotea si oameni din fabrici pentru aceasta.
Se ordona ca la o anumit dat ntreaga recolt din
tar s fie adunat, dar cum n unele locuri nu se putea
ndeplini aceasta n termenul cerut, unii ingineri ngropau
porumbul sub brazd, comunicnd c ordinul a fost
executat. Cnd unii dintre trani cereau ca s adune
aceast recolt, ca nu cumva s nghete, cernd o cot
parte din ea, erau refuzati pe motiv ca nu cumva s se
mbogteasc. Astfel se vede c grija fat de om -
valoarea suprem", principiul trmbitat la toate
adunrile, nu era aplicat. Pentru ca s-l satisfac pe
Ceausescu, toate cooperativele agricole de productie
umflau cifrele recoltei, raportnd rezultate enorme: 10-
12 mii de kg de gru la hectar, 20-50 mii de kg de cartofi
la hectar etc. Nimeni nu raporta situatia real. Toti
minteau.
Ceausescu mpins mai ales de Elena, tiganca lui, a
devenit un satrap, un tiran feroce. Un grup de generali
care pregteau un complot pentru rsturnarea lui a fost
prins si el i-a mpuscat cu mna lui, fr vreo judecat
prealabil si fr a comunica trii.
El clca toate legile trii si Constitutia pe care jurase
dup alegerea sa ca presedinte, si care jurmnt l
consfintea pentru postul su. Lucra n afara oricrei legi.
Fiul su Nicu deveni un detracat. Betiv, abuziv teroriza pe
unii. O herghelie de 400 de cai o pierdu la rulet n
Franta. Ajunse, cu bani desigur, seful tineretului comunist
471
din lume. n aceast calitate ucise n URSS o tnr, fiica
unui general, dar nu a fcut temnit, nici mcar nu a fost
arestat. Nu stim cu ce pret va fi rscumprat statul nostru
crima lui.
Europa Liber critica mult pe Ceausescu, mai ales
politica lui economic. Altii din tar trimiteau scrisori de
protest la acest post de radio. Dar, mirare - nimeni nu
punea punctul pe i" si nu arta c ntruct el clca legile
trii pe care jurase c le respect, si jurmntul pe care l-
a depus si care-i ntrea alegerea de presedinte al
Republicii Socialiste Romnia, el legal nu mai era
presedinte si nimeni nu mai era obligat s-l asculte
pentru c era sperjur.
Cu timpul, poate si din cauza senilittii, dar mai
curnd din dorinta de dominatie, el a ajuns la aberanta
idee s distrug jumtate din satele trii si s bage
stenii n blocuri - ca s fie si ei ridicati la nivelul
orsenilor", spunea cu perfidie.
Nu-si ascundea gndul ca pe stricata lui odrasl, s-l
lase mostenitor n locul su: dac poporul romn l va
alege, noi nu ne mpotrivim", spunea el.
Asuprirea devenise grea si tot mai greu de suportat.
Ceausescu ducea Romnia la o izolare crescnd. Europa
vuia contra lui, considernd c o sfideaz. Dar el era
imperturbabil. Sttea pe jar, dar nu stia. n acest timp
apru pe arena mondial Mihail Gorbaciov.
Mihail Gorbaciov
Noul sef al Uniunii Sovietice a fost o surpriz dintre
cele mai uluitoare. El a constatat c sovietele au un
pmnt excelent, dar nu au porumb, gru, alimente si c
Uniunea Sovietic rmne n urma statelor capitaliste, si
dac nu face o reform nu le va mai o ajunge niciodat. El
fcu atunci o ntoarcere de 180 de la dogmatismul
comunist. I-a uimit pe toti. A rsturnat toate planurile si
ale celor din Occident si ale celor din Orient. Era pentru a
se da pmnt tranilor, pentru proprietatea privat,
pentru ntoarcerea la piata liber. Nu era pentru un
partid unic asa cum a hotrt Lenin ci pentru mai multe
partide n competitie n a acapara puterea n stat. Dup
70 de ani de adncire n comunist, acest om deosebit,
providential as putea spune, scoate Sovietele la lumina
unei libertti care urma s creasc treptat. Omul sovietic,
acest rob al statului care avea dou fete, una pentru
serviciu si pentru treburile oficiale si alta pentru acas si
pentru prieteni, lepda acum mstile si devenea om
adevrat. Miracolul acesta se petrecea sub ochii nostri si
l mna spre mplinire Mihail Gorbaciov.
Popoarele comuniste aflate n sfera sovietic rsufl
iesind de sub controlul strict sovietic sub care au stat din
1945 ncoace si si croiesc singure drumul spre libertate.
472
Ele nu mai au o libertate limitat dup interesele unittii
socialiste stabilite de URSS, dup cum le-a declarat

tiranul Brejnev, ci o libertate deplin: se pot misca dup
bunul lor plac. Unele din ele au pornit cu pasi grbiti spre
Apus, spre reforme democratice, cum ar fi Ungaria. Iar
nssi Gorbaciov ndemna la acest lucru.
Momentul venirii la putere al lui Gorbaciov va trebui
consemnat n Istoria Universal ca un moment universal
culminant. O ntoarcere a omului spre sine. Milioane de
oameni, zeci de popoare care au stat cu fruntea plecat
timp de 40 de ani, iar altele 70 de ani, au ridicat fruntea
si tind spre lumin, spre lumina lui Dumnezeu. Ateismul
nu mai e obligatoriu. Dumnezeu e recomandat, bisericile
se deschid, nu mai sunt magazii. Omul care n comunism
si pierduse chipul lui Dumnezeu, acum se rentoarce spre
El, spre a si-l restaura. Din brute, oamenii se rentorc la
credint, spre a deveni oameni adevrati. Dar acest lucru
numai n libertate este posibil. i acest pas al liberttii l-a
fcut lent n Uniunea Sovietic Gorbaciov, fcndu-l
posibil si altora. Anul 1985 este nceputul drumului spre
lumin, anul venirii lui Gorbaciov la putere. El va trebui
scris cu litere de aur pe frontispiciul parlamentelor
popoarelor, pe usile bisericilor, n pduri si n cmpii.
Apusul salut acest nceput si ntinde mini frtesti
Rsritului. ntlnirile amicale ntre Bush, presedintele
Americii si Gorbaciov, duc la reducerea si distrugerea
armamentului nuclear; teama c lumea s-ar putea
prpdi n urma unui atac atomic dispare; armamentul
atomic este tot mai redus prin ntelegerile ce urmar.
O nou epoc ncepe n istorie. n spatiul est-
european toti se bucur si fac demersuri pentru a se
nscrie pe noul drum care se deschide acum. Un singur
om se opune cu ndrjire, Nicolae Ceausescu. El
socoteste pe Gorbaciov un czut". i la vizita pe care
Gorbaciov a fcut-o n Romnia, Ceausescu i-a spus
mintind: Ceea ce faci dumneata acum n Uniunea
Sovietic, eu demult am fcut n Romnia". Eu priveam
cu bucurie reformele nnoitoare ce se fac n statele
vecine si m ntristeaz faptul c Ceausescu nu a luat
startul odat cu ele pe drumul liberttii, rmnnd n
urm. Se va trezi oare? cci ceasul desteptrii a btut. O
fi, poate avea o intuitie c ntorcnd-o spre Occident, era
tot asa de ru si chiar mai ru dect tinderea spre Est? Ce
era n capul lui? Nu! Ceausescu nu se trezea, se credea
nc atotputernic. Prin ideea neamestecului n treburile
interne ale trii, reprezentantii nostri la ntlnirile
internationale fceau greutti n luarea unei hotrri
comune si desigur iritau. Ceausescu uita c semnnd
unele acte cu caracter international nu mai avea o
libertate absolut, ci una limitat de angajamentele ce
rezultau din actele semnate, dar el continua s lucreze ca
un autocrat. Treptat, treptat, izola Romnia.
El a reusit s scape de toate datoriile externe, succes
ce-i ddea o oarecare independent, scotndu-l de sub
473
controlul finantei mondiale. Simtind c se izoleaz, si
spunea: ce fac eu nu e izolare". Prea comunist, el nu
admitea nici o abatere de la doctrina comunist si nu
vroia s intre n fluxul nou al evenimentelor din Rsritul
Europei si n felul acesta punea n primejdie viitorul
Romniei, izolnd-o.
Te mirai ct luciditate si just ntelegere a dovedit n
politica extern nainte (cci n cea intern a fost cu totul
deficitar si gresit) si ct de obtuz si orb se arta acum
cnd ar fi trebuit s ias din doctrina n care crescuse.
Cnd Gorbaciov a dat un nou curs istoriei, eu
cugetam c Ceausescu va convoca Comitetul Executiv si
Comitetul Central al Partidului si va pune n dezbatere
problema: Ce facem acum cnd conductorul celui mai
puternic stat comunist se abate de la doctrin si merge
pe un drum nou?" Cugetam c nsisi fratii lui se vor
strnge ntr-un consiliu de familie ca s-l ntrebe: Unde
ne duci, ce facem acum?"
n acest timp, neputnd oficia slujbe religioase, m-am
apucat de unele traduceri. Astfel am tradus din
frantuzeste cartea lui Raymond Moody: Viata de dup
viat", din traducerea francez a lui Paul Misraki; Marii
mistici rusi" de Tomas
Spidlik; Vizionarii" de Olivier Clement, Femeia si
mntuirea lumii" de Paul Evdochimov; Hristos si
tineretul" de Tihomir Toth. Urmream cu mult atentie si
evenimentele politice din lume. M bucuram de
schimbrile treptate ce se fceau n statele din jurul
nostru. i vedeam pe unguri alergnd repede spre vest.
mi ziceam: Sunt realisti duc o politic cerut de
momentul actual, ns ei sunt oportunisti". Ideile si
principiile la ei conteaz mai putin. Vor s fie
ntotdeauna cu cei mai tari, sacrificnd oricnd principiile
sau o prietenie, dac altii cu alte principii au devenit mai
tari.
Iat bunoar, dup ce au fcut curte asidu
nemtilor dup primul rzboi mondial si mai ales lui Hitler,
cnd acesta a ajuns stpnul Europei, au primit un cadou
nemeritat: Ardealul de nord. Dar dup btlia de la Cotul
Donului, cnd la 1 9 noiembrie 1942 rusii au rupt frontul
german cu o izbnd formidabil n consecinte, ungurii
considernd c nemtii ar putea pierde rzboiul, au si
ncercat s ias din alianta cu ei nc din martie 1 943 si
s fac cotitura". Dar figura" nu a reusit. Nemtii au
ocupat Ungaria, au rsturnat guvernul l-au scos din
temnit pe maiorul Szlsi si au fost siliti s continue
rzboiul. Ungaria a fost supravegheat de o armat de
160.000 de nemti, care a ocupat-o pn la sfrsitul
rzboiului. Acum, lepdndu-se treptat de comunism
erau mbrtisati de Occident.
Era limpede c stnd pe loc cnd toti se miscau,
Ceausescu va rmne n urm. Dar el nu vedea. Ba chiar
dorind s ntreasc comunismul la noi, ajunsese s
plnuiasc distrugerea a jumtate din satele trii si s
474
bage tranii n blocuri. Era att de anormal si att de
nebun c te miri cum a struit n acest plan, cu toate

mpotrivirile ce le simtea n tar si n strintate.
mi ziceam: Cum? Este absolut singur n conducere
anul acesta? Unde sunt colegii lui ca s-l opreasc,
ministrii, Comitetul Central si cel Executiv, unde sunt?
Nici unul nu pricepe situaia? Nici unul nu i arat
greeala? Atta slbiciune la niste conductori nu prea s-
a ntlnit n lume.
Deci Ceausescu mergea nainte pe drumul lui cnd
altii mergeau napoi. Ndjduiau unii c la noua alegere
de preedinte se va retrage sau nu va mai fi ales. Dar el
tocmai acum tinea cu tot dinadinsul s fie reales. Dar
realegerea a fost att de fortat cum nu a mai fost
niciodat nainte. Cele cteva mii de fruntasi, vreo 4.000
care l-au reales au fost dusi la Bucuresti n anume locuri
aranjate de Securitate unde s stea pn la vot, nu unde
ar fi voit ei, si dup vot adusi cu masinile acas, fr s fi
fost liberi n Bucuresti s stea de vorb unii cu altii. Deci
teroare cu proprii guvernanti. Nici o libertate de miscare,
de dezbatere, de hotrre liber. Dar ajunsi acas, nici
unul nu si-a dat demisia din postul su si nu a depus
carnetul rosu. Nici un protest public, nimic. Atta lasitate
si lips de onoare nu era cunoscut la noi. S-au dovedit
cei mai josnici dintre toti cei ce au guvernat n Romnia
pn acum.
Doina Cornea
Situatia a devenit disperat. Auzeam glasuri n care
unii si exprimau revolta si neputinta de a mai suporta
situatia. Rsun atunci un glas ca un tunet de la Cluj: era
al profesoarei universitare Doina Cornea. Neputnd vorbi
direct, ea a adresat prin intermediul Europei Libere de la
Mnchen lui Ceausescu, prin dou scrisori, un protest
vehement, dur dar politicos, n care l nvinuia pe acesta
de clcarea legilor, c a fcut din Romnia o tar
ocupat" de vreo 60.000 de securisti. Atta curaj a
uimit, dar a uns ca un balsam inimile romnilor.
Deodat s-a ridicat n stima si admiratia tuturor celor
ce doreau o schimbare. A fost chinuit, a fost btut, cu
domiciliul obligatoriu acas, dar nu a renuntat. A dat
dovad de un suflet mare.
Priveam cu bucurie schimbrile din statele comuniste
din jurul nostru si mi venea s urlu de durere cnd
vedeam ntepenirea noastr n doctrina comunist, si nu
se ntrezrea nici o schimbare.
n sfrsit apare un protest a sase membri vechi ai
Partidului Comunist n care i-au artat clcarea
Constitutiei, izolarea Romniei si conducerea lui
Ceausescu autoritar, tiranic si ignorarea nevoilor trii.
Ecoul a fost salutar, dar Ceausescu a rmas nenduplecat.
475
O ntlnire Bush-Gorbaciov n insula Malta a adus
hotrri secrete necunoscute nc privind statele
comuniste. Acolo s-a hotrt si soarta Romniei. M
temeam s nu fi fost vnduti a doua oar ca la Yalta si s
ne gsim iar n zona de influent fr stirea si fr voia
noastr. Dar dac Ceausescu ar fi cedat, probabil c nu
mai era nevoie de ntlnirea de la Malta.
Securitatea n acest timp nu m mai tulbura; ns
sttea n supraveghere cu ochii deschisi. efa judetului,
Maria Gheorghe, prea corupt si asupritoare, a fost
schimbat si n locul ei au adus o alt femeie n fruntea
judetului, doamna Leustean.
Cei sase membri vechi ai partidului care au avut
curajul ntrziat s-i arate lui Ceausescu ruina spre care
mpinge tara, erau tinuti sub o supraveghere strict si nu
puteau prsi tara. Ei nu au avut curajul s-i spun c
prin faptul c si-a clcat jurmntul pe care l-a depus
dup alegerea ca presedinte, a czut din postul n care
sttea si nimeni nu mai era obligat s-l asculte. Se pare c
Silviu Brucan, evreu din Romnia, a compus protestul pe
care l-au semnat si ceilalti cinci.
De unde n 1968 prestigiul lui Nicolae Ceausescu era
enorm n lume, dup vehementul protest contra
Sovietelor pentru ocuparea Cehoslovaciei, acum se
auzeau tot mai multe glasuri n Europa mpotriva lui,
spunnd c o sfideaz.
Frontul Salvrii Nationale
n negura ce plutea peste tar si n teroarea
suspendat ce plutea si ea deasupra tuturor, s-a auzit un
zvon: exist nevzut un Front al Salvrii Nationale n
interiorul trii. Dar nu stia nimeni din muritorii de rnd
ce e si din cine este compus. Era totusi ca o sperant vag
ce aprea la orizont. Unii nu credeau n
el.
ntre timp psihologia multimii se schimba treptat.
Inimile se inflamau. Un foc al nerbdrii s-a aprins n ele:
ardeau. Un act de revolt s-a ridicat n 1987 la Brasov.
Ceausescu era contestat de muncitorii de la Steagul Rosu,
tablourile lui zvrlite n drum si clcate n picioare.
Revolta a fost nbusit cu greu. Cteva sute de
muncitori au fost duse la Bucuresti si au trecut prin grele
anchete si nu stiu cine si cti s-au mai ntors sntosi
acas.
Steaua lui Ceausescu apunea, dar el se ncptna s
nu observe si s nu vad c este nevoie de concesii, ba
mai mult: de schimbri radicale. Dictonul vechi Cnd zeii
vor s piard pe cineva i iau nti mintea" se vedea acum
aplicat la acest om nenduplecat. Cnd totul trosneste n
476
jurul tu, nu trebuie s vezi de ce? Stai n bezn si nu

cauti o lmurire? i dac nu vedea el si nu auzea el, nu
trebuiau s-i spun cei din jur? Dar ei tceau. Aici este
lipsa de caracter si de rspundere a lor. Tceau cnd totul
mergea la vale.
Schimbrile din jurul trii noastre erau evidente si
mergeau nainte. Nu mai era un secret, Gorbaciov le
propulsa. Trebuia s fii orb dac nu vezi c iesind din
curentul de gndire si actiune nou, dac te ncptnezi
s rmi ce ai fost si nu ce trebuie s fii te prbusesti. Un
politician nu trebuie s se adapteze la realittile ce apar?
Nu trebuie s fie suplu, viu si nou precum este viata?
ntepenirea este moarte. i el mergea spre ea, dar ne
ducea cu el si pe noi. i tot mai multi erau ngrijorati de
continuarea cu pasi noi pe drumul vechi. Pentru el
distrugerea satelor era mai actual ca oricnd. A devenit
acum nu numai inactual, anacronic, ci si foarte periculos
pentru viitorul trii. nainte era n ritm cu altii si nu putea
iesi usor din el chiar de ar fi vrut. Dar acum altii au
schimbat ritmul, si nu nemotivat: nu mai mergeau
lucrurile n ritmul vechi si tu nu te bucuri si nu vrei s-l
schimbi? Cnd toti depindem tot mai mult unul de altul
si ce se ntmpl ntr-un loc de pe planet nu mai este un
fapt particular, ci are efecte si asupra altora, tu risti acum
o izolare? O iesire din rnd? Dac tara ar cere asta ar mai
fi ceva: asculti btile inimii poporului tu. Dar dac si
poporul tu si toti cei din jur cer o schimbare, ce mai
astepti, nu trebuie s o faci? i el n-o fcea, mergea n
contratimp. De aceea o ur surd mocnea n inim. Nu
numai tranii l numeau acum dumanul ci din ce n ce
mai multi.
Revoluia
Schimbrile din jurul nostru mergeau nainte peste
tot. Oamenii ieseau din chinga strns n care fuseser
cuprinsi. Era ca o explozie: lantul se rupea cu zgomot
peste tot. La noi nici o miscare. Atentia Securittii se
ndrepta mai mult asupra romnilor si nu observa
tribulatiile dusmnoase ale ungurilor si tiganilor care
477
deveniser agresivi si de o rar impertinent la cozile de
la cumprturi.
Se auzea batjocura: Romnii sunt de mmlig si
685
mmliga nu explodeaz". Pe la Europa Liber se
comenta uneori: Poate romnii au spiritul mioritic;
accept moartea ca un destin, cu supunere, ca ciobanul
din balada Miorita".
M durea inima cnd auzeam aceste comentarii
despre alesul meu popor. Ct de putin era cunoscut! Una
din calittile lui cu care a strbtut n istorie a fost marea
lui rbdare. ns izbucnirile lui n istorie au fost ca un
tunet si au zdrobit pe adversari. S nu uite c state bine
organizate ca cel bulgar si srb si cel unguresc au fost
desfiintate, cel bulgar 500 de ani, cel srb 400 de ani si
cel unguresc 340 de ani, iar statele romne au rezistat
ambele, Muntenia si Moldova, desi erau state noi.
Reamintesc c noi am oprit expansiunea turco-ttar
spre Vest. i dac nu eram tari foarte probabil c ungurii
nu mai erau ca popor astzi. Au trit la adpostul nostru
si al Austriei.
i ce vedem acum? n loc de recunostint ungurii ne
sfideaz cu semetie. Ei care au existat prin altii si nu prin
ei nsisi. Iar n spatiul acesta eroismul cel mai sublim nu l-
au manifesta dect romnii si srbii.
n ce priveste revolutia ungurilor din 1956, care a
artat o unitate desvrsit a unui popor n strduinta de
a lepda jugul comunist, unitate care e una din cele mai
mari calitti ale unui popor, consider c a fost un act
pripit, o greseal politic care a ndrjit pe sovietici si a
dus la nsprirea climatului social si politic n tot spatiul
dominat de soviete. Reactiunea Brejnev cu liberttile
statelor comuniste limitate, e dovada.
Romnii mmligi"? Ei care au uimit pe nemti la
Mrsesti, Mrsti si Oituz? i care s-au artat ca unii din
cei mai buni ostasi ai Europei? S fereasc Dumnezeu pe
cei ce i ndrjesc s ias din sfnta lor rbdare si
tolerant!
478
Cupa rbdrii se umplea. Cu ct celelalte popoare se

ndreptau spre Vest cu schimbri luntrice, cu att la noi
nelinistea crestea si rbdarea mergea spre margini.
Sufletele milioanelor de oameni erau prea pline de
dorul schimbrilor si de ur pentru cei ce le mpiedicau
s vie. Nu trebuie s fi profet ca s vezi s vine furtuna la
noi.
Cu mai bine de o lun nainte de evenimentele din
16-22 decembrie 1989, analiznd cu prietenul meu
preotul C. Tutuianu situatia politic de la noi constatam
c ne gsim ntr-o stare pre-revolutionar. Rzboiul civil
bate la us. De azi nainte n orice zi poate izbucni o
revolutie la noi. Momentul cel mai probabil e Crciunul
sau ziua Republicii", 30 decembrie. Dac ea nu va
izbucni pn atunci n nici un caz nu vom putea ajunge cu
aceast situatie pn n aprilie 1990.
Cupa se umplu. Semnalul l-a dat un pop ungur,
spion necunoscut: Tokes Laslo, preot reformat-calvin,
alungat, se zice, de la Dej la Timisoara pentru c
propovduia iubirea liber.
Timisoara era cel mai bun loc. Manifestnd un
sovinism maghiar, guvernul a hotrt mutarea lui la 16
decembrie 1989; el se mpotrivi. Parohienii l aprar. S-a
iesit n strad si rndurile ungurilor care l nsoteau prin
chemarea simpl: Veniti cu noi!" au crescut. Zilele 16-18
decembrie erau zilele unui nceput de revolutie la
Timisoara.
Apoi n Timisoara trageri si distrugeri totale ale
prvliilor, restaurantelor n zilele ce urmar. Haos,
neliniste, zeci de morti. Cine trgea? Securitatea
romn? Nu. Armata? Poate. S-a tras n copii ce voiau s
se ascund n biseric. Acest act nu mai putea fi
romnesc. Romnii nu puteau trage n copiii lor. Dar cine
trgea atunci n ei? Altii. Cei ce voiesc micsorarea
numrului romnilor n Ardeal si mai mult dect att:
peste tot. Acestia erau ungurii. Se crede si este aproape
dovedit c la Timisoara au actionat 11.000 de soldati
unguri, pregtiti n Ungaria de atac si cu consimtmnt
strin. i acolo au mai actionat si altii: 10.000 sovietici.
Au fost acolo zeci de morti si orasul e numit orasul
martir".
479
Dar faptele de la Timisoara au fcut s se verse
paharul rbdrii n toat tara. Populatia Bucurestiului a
iesit n strad n zilele de 19-20 decembrie. Tot
Bucurestiul vuia. Iesiri n strad si n alte orase: n Sibiu,
Brasov, Buzu. Revolutie. Situatia nu mai putea fi
stpnit. Trageri cu armele n diferite orase. Timpul era
prielnic iesirii n strad, nu era rece. Dumnezeu nsusi
favoriza schimbarea dorit de oameni prin vremea cald
din decembrie. Ceausescu este ngrozit. Vrea s
vorbeasc multimii si face promisiuni, dar multimea l
huiduie. Ca s nu fie nconjurat si linsat, Securitatea l
retrage. ngrozit fuge cu elicopterul dar se rzgndeste si
revine s plece cu avionul. Este prins de cei patru ofiteri
care l pzeau si este predat Revolutiei.
n fruntea Revolutiei apar pe la ora 4 dup amiaz n
22 decembrie domnii Ion Iliescu, seful Frontului Salvrii
Nationale, Petre Roman, Silviu Brucan care capteaz
Revolutia si o dirijeaz.
Pe la ora 5 Brucan aresteaz pe generalul de
securitate Vlad pe consideratia c nu este sigur c este
alturi de Revolutie chiar cnd declara aceasta. M-am
ndoit de sinceritatea acestui evreu. Consideram c are
un interes s-l aresteze.
Lupte grele n Bucuresti si n tar. Aflm c
Bucurestiul are galerii necunoscute la subsol, de unde cei
fideli lui Ceausescu, tineri crescuti n cultul lui se lupt cu
ndrjire. Sunt arabi, libieni, poate unii romni ce
fuseser dati din pruncie s fie crescuti de stat, toti
luptau cu ndrjire. Era ceva uluitor, oamenii nu se mai
temeau de moarte. Cu avntul cel mai dezinteresat
tinerii s-au aruncat n lupta pentru eliberare.
Era ceva cu adevrat uluitor. Bush privind Revolutia
romn a declarat: Sunt uluit!" Dar uluiti erau cu totii.
Generalul Milea, seful armatei, nevoind s trag n
oameni, a fost mpuscat de Ceausescu la 21 decembrie
sau s-a sinucis.
Sovietele au dorit s intre n Romnia n timpul
Revolutiei, pe la Ungheni sau prin sud pe la Reni, dar
ofiterii loiali statului romn i-au mpiedicat; trecerea
peste poduri si prin vad era minat. Ei au ncercat s intre
480
cu sila si nu au renuntat dect cnd li s-a spus c nu este

nevoie de ei si c locurile de trecere sunt minate.
Lupte grele n tar n fiecare zi pn dup uciderea
pripit a Ceausestilor n ziua de Crciun, n urma unei
judecti sumare. Moartea lui Ceausescu a grbit
ncetarea luptelor interne de la noi. Cei ce i juraser
credint nu mai aveau pentru ce s mai lupte.
Ceausescu se ngrijise ca n cazul unei ridicri interne
contra lui s fie ajutat de armate strine, africani si
asiatici. Se pare c au si intrat ceva strini n ajutorul lui,
dar africanii gata s intervin cu aviatia si cu flota au fost
opriti de Bush iar asiaticii de Gorbaciov. Acest lucru arat
ct de lipsit de patriotism era acest om Nicolae
Ceausescu, ct de scelerat si de dornic de putere.
Luptele au mai continuat cteva zile si dup moartea
lui. Adversarii Revolutiei erau chemati s predea armele
fr s fie pedepsiti. Din galeriile subterane din
Bucuresti, printr-o ambuscad au czut vreo 6.000 de
lupttori ceausisti. Treptat lucrurile se linisteau.
Generalul Nicolae Militaru, seful armatei, agent al
sovietelor, pensionar reactivat, prin schimbrile ce le
fcea cadrelor de sus ale armatei, rencadrnd generali
prieteni ai sovieticilor, a devenit suspect si cadrele
sntoase al armatei s-au ridicat si au cerut nlocuirea lui.
A venit Stnculescu care prea om de ncredere si patriot
fidel Romniei.
Luptele au mai continuat lent dar Frontul Salvrii
Nationale stpnea situatia. La Timisoara s-au adus mari
hotrri: se cerea schimbarea total a conducerii numit
neo-comunist si cderea total a comunistilor, a
comunismului. Se striga: Jos comunismul!", lucru cerut
de simtirea majorittii lumii. Dar att la Timisoara ct si
la Bucuresti la Universitate, sptmni ntregi oameni de
cea mai bun calitate si cu sufletele cele mai curate,
strigau nu numai Jos comunismul!" si Jos Securitatea!",
ceea ce era foarte bine, ci chiar si Jos armata!", ceea ce
era foarte ru. Bine intentionati, admirabil chiar, cu cereri
perfect legitime pentru alt moment, dar ei n-au nteles c
acum era nevoie de stabilitate si de unirea tuturor si c la
momentul actual pentru stabilitatea n Romnia, aceste
dou cereri din urm nu se puteau primi, cci ar fi dus nu
481
numai la lupte interne, ci si la lsarea trii fr aprare la
o eventual interventie strin.
Armata n acest timp s-a dovedit de cea mai mare
utilitate si a dat dovad de cel mai nalt patriotism, de
ntelepciune si de un admirabil tact, simt al rspunderii si
de bun simt. n toiul frmntrilor interne, ea a rmas ca
un element de stabilitate si de rspundere, un element
de echilibru si chiar de arbitru al situatiei. Slav ei!
n schimb, ungurii ardeleni, crora propaganda
maghiar le infiltrase ideea c n frmntrile ce vor fi la
schimbarea conducerii comuniste de la noi, ei ungurii din
Ungaria cu ajutor strin vor interveni si vor anexa
Ardealul Ungariei, deci ei vor fi stpnii Ardealului. Cum
s-au rezolvat lucrurile la noi, pentru ei a fost o mare
deceptie. Nebunescul lor vis, neacceptat de orice minte
echilibrat,
2
nu s-a mplinit. Mica Ungarie de 293.000 de
km voia s ia Romniei, tar de 237.000 km , Ardealul
unde romnii n toate judetele, afar de secuime, sunt
majoritari cu procentajul de 75% pn la 92% n judetul
Arad.
S-au putut auzi cuvinte strecurate indiscret de cte o
unguroaic sau secuianc, prieten de inim cu vreun
romn venit la bi la Borsec sau Covasna, cu ani de zile
nainte de Revolutie: Cred c anul viitor veti veni cu
pasaport aici la bi."
Sancta simplicitas! i acestia cei credeau aceasta nu
erau putini. Ct de usor sunt nselati oamenii! Dar vai de
cei ce nseal oamenii astfel si se las ei nsisi nselati,
producnd neliniste n suflete, frmntri, lupte, ucideri.
i te gndesti c sfintii ngeri au vestit n noaptea sfnt a
Nasterii Domnului c i se trimite lumii un Mntuitor, care
va aduce pace pe pmnt si ntre oameni bun voire".
Unde e crestinismul ungurilor de la Budapesta? El e o
pnz subtire de mtase peste un trup nc pgn si
barbar.
Frmntri
482
Situatie tulbure mai multe zile. Neliniste, haos,

frmntri. Frontul Salvrii Nationale a deschis granitele
si a dat drumul din temnite detinutilor de drept comun,
lucru care a sporit haosul si
692
nelinistea.
Se fac alegeri de presedinte al trii, domnul Ion
Iliescu iese cu mare succes. Se fac alegeri. Fostii
comunisti cstig alegerile.
Structurile comuniste rmn la putere.
Silviu Brucan vrea s limiteze comunismul la
guvernarea lui Ceausescu, uitnd marile crime si
frdelegi dinainte de el. Petre Roman, evreu ajuns prim
ministru, declar falimentar industria noast si lucreaz
n asa fel ca si cnd ar fi dusmanul trii. Tonul presei
devine violent, ptimas. Ungurii pizmasi ridic capul cu
pretentii ridicole. Dar evreii care conduc la noi i satisfac
spre uimirea tuturor.
Ungurii atac Romnia n tinuturile secuizate si strig
c sunt asupriti n Romnia.
n Germania si n alte tri din Apus, apar mereu
scene n care ungurii sunt stlciti din btaie de romni, n
Transilvania. E o uimire. Cei ce i cunosteau pe romni
erau mirati, fiindc nu-i stiau asa de btusi.
Cum realitatea era cu totul alta? Cum se explic
atunci c la televiziunea din Ungaria se artau scene din
Transilvania cu uciderea ungurilor?
Simplu! Printr-o miselie a Ungariei. Se organiza n
diferite locuri din Ungaria dou echipe care se bteau,
una erau romnii si alta ungurii si romnii bteau pe
unguri. i apoi Ungaria transmitea: Iat ce se petrece n
Ardeal! Cum sufr bietii unguri! Trebuie autonomia
Ardealului sau alipirea lui la
693
Ungaria, pentru protectia ungurilor att de asupriti.
i asa nselau lumea neinformat din Apus. Perfidia
ungurilor era imens! Dar si pedeapsa lor va fi mare.
483
Nestpnind situatia, domnul Ion Iliescu cheam n
ajutor minerii din Valea Jiului. Ei au fcut prpd n unele
locuri din Bucuresti.
Imaginea Romniei se stric n lume datorit
asaltului unei propagande unguresti nemaipomenit de
mincinoase, precum si a presei evreiesti. Se vede la noi
paradoxul urmtor: Evreii care au dus-o bine n Romnia
n timpul rzboiului si ntotdeauna, dar n Ungaria au fost
ucisi 600.000 dintre ei, atac pe romnii care i-au aprat
si sprijinesc pe ungurii care i-au ucis.
Moneda noastr se prbuseste treptat.
Dup toate semnele Romnia e victima unui atac
ideomasonic exercitat prin Fondul Monetar International
si prin agentii lor din guvernul romn. Ne prbusim lent
economic. Preturile mrfurilor au crescut exorbitant.
Savantul romn Rugin a dat solutia redresrii economiei
noastre, dar Petre Roman nu l-a ascultat.
Asist ndurerat la tot ce se petrece la noi. Unde
mergem? Vom fi pierduti? Suntem la rscruce cum n-am
mai fost si vin atacuri din toate prtile. i toat lumea e
la rscruce - de altfel.
Matadorii internationalismului, n dosul cruia stau
evreii, cer o Nou Ordine n lume, cu unirea tuturor
statelor, cu un guvern suprastatal. Ei vor distrugerea ideii
nationale si a crestinismului. Asta nsemn distrugerea
noastr si a tuturor natiunilor. Dar natiunile sunt niste
entitti naturale nu niste entitti fictive. Asa le-a lsat
Dumnezeu si asa s-au manifestat ele n istorie. Cartea
noastr de identitate o constituie sufletul nostru
romnesc cu toate componentele lui, n care credinta
ortodox e un element principal.
M uit n jur; dusmnii, lipsa unui prieten sincer.
Imperiul sovietic se destram. La fel Iugoslavia se
destram n convulsii puternice; rzboi intern.
Sprijiniti de o lume nelmurit, ungurii cu gura
hulpav cer federalizarea" Ardealului. Sunt ntr-o
ofensiv murdar, uitnd marile crime pe care le-au fcut
n Ardeal, n Ucraina -subcarpatic si n Iugoslavia.
M uit mai departe: da! Vd un prieten. E China. E
adevrat, e departe, dar e mare, un miliard dou sute de
milioane de oameni. Iar sefii lor au declarat c chinezii
484
sunt frati de arme" cu romnii. Aceast declaratie au

fcut-o lui Ceausescu, dar prietenia s-a legat nainte de
Ceausescu, n 1950 - 1952, dup rzboiul din Coreea,
cnd Romnia a ajutat mult pe chinezi.
Actele de prietenie fcute pentru noi de chinezi n
cteva rnduri, cel dinti dup ocuparea de ctre
sovietici a Cehoslovaciei n 1968, apoi cteva dup
Revolutia noastr par a confirma sinceritatea si trinicia
acestei prietenii.
M gndesc c si polonezii ar trebui s aib putin
recunostint fat de noi, care le-am artat
bunvoint si omenie
n 1 939 cnd nvinsi n rzboiul cu nemtii i-am lsat
s fug pe
la noi. Dar nici un semn de recunostint nu se vede
nc de la ei.
Ndejdea cea mare e n Dumnezeu. E singurul nostru
spijin. Dup toate semnele El e cu noi, iar El e invincibil.
El e cu noi fiindc si noi suntem cu El si nu L-am prsit,
cu toat propaganda comunist. Poporul romn a rmas
crestin. i dac indivizii de la noi si ieri si azi fac multe
frdelegi ntre ei, neamul romnesc n-a fcut niciodat
si nu face nici azi frdelegi fat de alte neamuri. El n-a
fcut rzboaie de cucerire si 400 de ani a ajutat toate
popoarele din Balcani subjugate de turci si a tinut piept
turcilor si ttarilor aprnd Apusul.
De aceea, eu sunt optimist. Planurile mpotriva
noastr nu
vor reusi, nu vor putea s reuseasc, desi noi suntem
slabi. Dar
dac din punct de vedere militar suntem slabi,
suntem cu totul
tari n dreptul nostru, n adevrul, n omenia si
buntatea noastr
funciar(?), n sfnta noast credint.
S admitem, ipotetic, c se va crea o Nou Ordine,
unirea statelor si un guvern suprastatal. Va putea ea s
distrug fundamentele pe care au stat neamurile: ideea
485
national si ideea crestin? Eu zic c nu. i sunt cu totul
convins de asta, chiar dac popoarele vor fi guvernate si
silite s mearg pe drumul pe care l indic guvernul
suprastatal, tot nu se va reusi. De ce? Pentru c s-ar
distruge opera Domnului nostru Iisus Hristos. i
Dumnezeu nu va permite s se distrug opera Sa.
S admitem c sub presiune cei mai multi oameni
vor prsi credinta n Dumnezeu si ceilalti vor sta n
chinuri, sub asuprire, nici atunci nu se va reusi n
planurile antidivine.
Cci atunci cnd oamenii vor prsi pozitiile lui
Dumnezeu, atunci Dumnezeu nsusi va interveni s apere
pozitiile Sale, pe ai si, credinta sa, opera Sa.
i-ar putea cineva imagina c Dumnezeu ar sta cu
minile n sn" ca un neputincios, privind cum dusmanii
i distrug opera, planurile si pe cei ce i slujesc? Nu! E cu
neputint. El tine la opera Sa si la cei ce l iubesc. El nu se
va lsa detronat de fiii cei ri ai oamenilor si de aceea ne-
a avertizat prin proorocul Isaia: Eu sunt Domnul si
acesta este numele Meu. Nimnui nu-i voi da slava
Mea"(Isaia 42,8). i mai departe zice: "Eu sunt: nainte de
Mine n-a fost Dumnezeu si nici dup Mine nu va mai fi!
Eu, Eu sunt Domnul si nu este alt izbvitor afar de Mine!
Eu sunt cel ce am vestit, Cel ce am izbvit si Cel ce am
prezis si nu sunt strin de voi. Voi sunteti martorii Mei,
zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si de aici
ncolo Eu sunt! Nimeni nu poate s ias de sub puterea
Mea si ceea ce fac Eu cine poate strica"(Isaia 43,10-13).
De aceea eu stau cu totul linistit si astept
desfsurarea istoriei cu convingerea c, n anii imediat
urmtori, chiar Dumnezeu va interveni n ea dirijnd-o
spre mplinirea scopurilor Sale si pedepsind pe cei ce I se
mpotrivesc. Atunci se vor convinge toti c Dumnezeu
exist, c e prezent activ n lume, c e atotputernic si c
de mna Lui nimeni nu scap si c nimeni nu poate strica
opera Sa. Consideratii generale
Am strbtut o epoc din cele mai grozave si mai
dramatice din istorie. Am ndurat urmrile a dou
rzboaie mondiale, care au venit cu prvlirile si
rsturnrile lor mari si surprinztoare. Putine generatii
486
din lume au avut nenorocul s suporte attea greutti n

viata lor.
M ntreb cum a fost posibil? A fost o fatalitate?
Toate durerile prin care a trecut lumea erau inevitabile?
Nu! Ele sunt urmarea unor mari greseli si nu a unor
oameni de rnd, ci ale celor mai mari personalitti, sefi
de state, care au condus lumea n acest timp. Ei sunt:
Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt. Dar dac de la cei doi
dinti, nu se putea astepta nimic bun, de la Churchill si
Roosevelt se astepta tot binele, cci erau sefii unor state
democratice, cu niste popoare care n-au suportat tirania.
Cum de a venit rul chiar de la ei? Din cauza a dou
pcate mari: egoismul national si dorul de putere.
n Statele Unite nceputul rului s-a fcut n anul
1940 cnd americanii au permis presedintelui lor
Roosevelt, care venise la putere n 1 932 cu partidul
democrat, ca dup dou guvernri s candideze si a treia
oar la presedintia Statelor Unite. Marele si genialul
Washington, primul presedinte al Americii, a stabilit
rnduiala ca nici un presedinte al Americii s nu aib
dect dou guvernri. Rugat s candideze a treia oar la
presedintia Statelor Unite, fr contra candidat, el a
refuzat ca s nu se par c este mnat de dorul de
putere. i asa s-a fixat o traditie n Statele Unite ca
presedintii ei, orict ar fi de iubiti, s nu candideze a treia
oar. i cine putea fi mai iubit dect ntemeietorul
statului american: Washington? Nimeni n-a clcat
aceast nobil si nteleapt traditie american timp de 1
64 de ani, de la 1776 pn la 1940.
Dar iat Roosevelt, desi foarte bolnav, dornic de
putere, a ntrerupt aceast traditie si a candidat si a treia
oar. Aici e o greseal a nobilului si generosului, dar
poate si naivului, popor american, c i-a permis aceasta,
si apoi, mult mai grav bolnav si cu un picior n groap,
acelasi dor de putere l-a sedus s candideze si a patra
oar, n noiembrie 1 944. De acum, fostul mare brbat de
stat, era senil si neputincios. Rusii s-au jucat cu el, att la
Teheran n 1943, ct si la Yalta 1945, ca si cu un copilas
bolnav, inapt si pornit pe drumul mortii. C el a cedat
487
apoi satanicului Stalin tot ce acesta a ndrznit a-i cere
era un lucru de la sine nteles.
Deci, primul mare pcat: dorul de putere apartine
unui presedinte al Statelor Unite. El e izvorul a mii de
pcate de mai trziu.
Al doilea mare pcat: egoismul national apartine lui
W. Churchill, primul ministru al Angliei.
Mare ca un semizeu ntre anii 1939 si prima jumtate
a anului 1943, cu o voint de fier si cu un suflet nalt, a
ajuns apoi mic ca un pigmeu, cu un egoism national
englez nesbuit, cu un cinism nepermis, a sacrificat o
parte a Europei si a fcut-o cadou lcomiei lui Stalin. Prin
actul lui josnic Anglia n-a cstigat nimic cci sovieticii au
fost prea perfizi, iar el s-a umplut de ocar. Mii de
blesteme au czut peste capul lui dup aceea de la
popoarele subjugate de sovietici.
Singura scuz care i se poate aduce e c nu mai era n
deplintatea functiunilor sale sufletesti cnd semna
actele de sacrificare a popoarelor ce cdeau sub robia
rusilor, nu n sfera'" de influent, ci n robia lor, cci
robie a fost. Dar el nu guverna singur n Anglia.
Aceasta este o parte a nceputului ru ce a urmat.
Dar trebuie s deducem c spre a se fi putut face aceasta
n U.S.A trebuia o atmosfer comunizant, ateizant si
prosovietic, cel putin n cercurile conductoare ale
administratiei lui Roosevelt. i n Anglia trebuie s
deducem c influenta comunist si a spionajului sovietic
s-a infiltrat pn n cercurile engleze cele mai de sus.
Deci, n concluzie: prsirea principiilor divine a dus
la tot ceea ce a urmat.
Dar poate asa a ngduit Dumnezeu ca si prin rul
comunist, progresul social si spiritual s-si deschid drum
s mearg nainte.
70 de ani pentru cele 15 republici ale Uniunii
Sovietice si 45 de ani pentru cele de sub robia lor, au
dovedit lumii c comunismul n-a putut aduce fericirea
lumii, ci nenorocirea ei. S guvernezi attia ani fr
opozitie, fr a putea aduce fericirea lumii, e o dovad
irefutabil c prin comunism nu se poate ajunge la
fericirea lumii. E n el un viciu fundamental: e
incompatibil cu fiinta uman, cci el i rpeste libertatea
488
si instaleaz tirania. Omul nu mai e om; legea nu mai e

lege, iar fr libertate nimic nu-l poate multumi pe om.
Fericirea cu sila nu se poate. De aceea Domnul Iisus
Hristos, Dumnezeul nostru, n-a vindecat pe nimeni cu
sila, ci i-a ntrebat pe bolnavi: dac vrei?" sau
daccrezi?"respectnd libertatea fiecruia.
Toate popoarele de sub sovietici au suferit n acest
timp mai mult sau mai putin.
Cel mai mult cred c a suferit poporul romn. De ce?
Fiindc asa au voit sovieticii. i mai este un motiv: la
toate popoarele care au fost silite s aplice comunismul,
conductorii care-l aplicau erau fii ai poporului respectiv:
bulgari, unguri, polonezi, etc.; la noi conductorii care
aplicau comunismul nu erau romnii (cci n 1 944 n
Romnia comunistii erau doar cteva sute). Evreii si
ungurii aplicau comunismul pe pielea poporului romn.
Iar evreii erau radicali lucru care tine de structura lor, iar
ungurii erau dusmani, lucru care le vine din sovinismul
lor barbar de care sunt ptrunsi pn n mduva oaselor,
fapt ce a devenit la ei acum ca o boal congenital.
Exploatarea cea mai grozav a trilor de sub sovietici
a fost a Romniei.
Petrolul care trebuia s ne ajung o mie de ani si s
mai si vindem anual cote importante, a fost extras de
sovietici 20 de ani: din 1 944 pn n1 964. Alte bunuri la
fel.
Proportional cu celelalte tri comuniste din Europa
cel mai mare numr de morti si detinuti l-au dat romnii.
Cea mai mare teroare din temnit n Europa, s-a
fcut n Romnia Fenomenul Pitesti" - chipul cum s
distrugi omul, s-l degradezi la ultimul nivel, orict ar fi el
de tare, a aprut n Romnia.
Colectivizarea cea mai radical si mai dur, cu sula, s-
a fcut n Romnia prin Nicolae Ceausescu.
Dac unii dintre detinutii europeni de sub sovietici au
fost martiri sau mucenici, procentul cel mai mare l-au dat
romnii.
i dac unii din detinutii care au suferit cu un eroism
sublim chinurile si au refuzat s vnd pe aproapele su
489
primind mai bine moartea sunt sfinti, numrul cel mai
mare va fi tot al romnilor.
Toate categoriile sociale din Romnia au dat detinutii
lor, mai ales clasele de sus. Elita Romniei a fost jertfit
pe altarul Patriei.
n temnit, unguri ca detinuti politici au fost putini,
evrei si mai putini, tigani deloc. iganii nu erau dect cu
pedepse de drept comun.
Rezistenta cea mai mare a fost a celor ce erau cu
sufletul curat, a celor credinciosi, a celor ce luptau pentru
o idee, un crez un ideal.
Cderile cele mai mari, si au fost si din ele destule, au
fost ale ateilor, materialistilor, lasilor, necinstitilor si a
celor ce voiau si acum s se nvrteasc si s se salveze
prin metode josnice.
rnimea romn si-a cstigat un certificat frumos
prin felul cum a dus puscria si prin felul cum s-a luptat
pn a ajuns n puscrie.
Duritate si neomenia cu care s-au purtat unii ofiteri si
gardieni care pzeau detinutii, arat ct de mult au putut
fi stricai de guvernanti si ct de mult si-au pierdut simtul
unor rspunderi viitoare.
Nici un regim din trecut de la noi nu si-a fcut o mai
bun reclam dect comunistii, nu a artat c st pe
adevr, c e justificat stiintific, deci c e actual si c
ceilalti sunt depsiti, inactuali si anacronici. i nimeni nu
s-a nselat pe sine, cum sau nselat comunistii. Asta din
cauz c erau necredinciosi si c nici un har de sus n-a
putut cobor ca s-i lumineze. Erau autonomi si la singura
lumin a mintii lor n-au putut merge bine nainte.
Multimea prea mare de detinuti de la noi, precum si
apsarea(?) formidabil a lor de o autoritate tiranic n
temnite, a fcut dovada pn la ce grad de neomenie si
rutate poate ajunge omul care l-a prsit pe Dumnezeu
si a ajuns materialist si ateu.
n temnitele noastre s-a experimentat limita maxim
pn la care rezist omul apoi ncepe prbusirea,
degradarea, animalizarea lui.
Nicieri nu s-a artat forta spiritului ca n temnitele
noastre sub comunisti. Ea a fost imens si a depsit tot
490
ce se stia pn acum. Cu o mas de 600 de calorii pe zi s-

au mentinut mii de oameni n Aiud mai mult de un an,
unii pn la un an si sase luni.
Cu o mas foarte sczut cu care unii credeau c nu
vor rezista dect un an doi, au rezistat pn la 11 ani.
Forta spiritului a mentinut materia s nu moar n
conditii att de grele, c nimeni n-ar fi crezut c acest
lucru este posibil. Iar la aceast lips a alimentatiei se
adaug lipsa cldurii, lipsa aerului nsorit, cci erau
obloane la ferestre, lipsa preumblrii, pedepsele, uneori
absolut nemotivate, btaia tuturor n unele perioade
pentru intimidare, insultele, amenintrile, apsarea
psihic si uneori teroarea.
Care fost puterea care a mentinut pe detinuti n
aceste conditii grele fr s nnebuneasc, fr s moar
si fr s-si piard sperantele, dorul de viat, voiosia,
bucuria si echilibrul interior?
E aici un mister. Nimeni nu stie cum, dar trebuie s
deducem c a fost o putere de sus care i-a ntrit, o
putere a lui Dumnezeu. i aceast putere le-a venit prin
rugciune. Cerul fiind ntunecat, nici un ajutor omenesc
nevznd si neputnd astepta de nicieri, detinutii si-au
ndreptat toate privirile lor spre cer si rugciunea lor
fierbinte a deschis cerul. Harul lui Dumnezeu, nevzut, a
curs peste ei si i-a ntrit. Altfel, apreciind logic, toti
trebuiau s moar.
Dimpotriv prin temnit unii au fost salvati de la
ratare, altii s-au sfintit, altii au fost feriti de a cdea n
beznele pcatului, altii asuprind si ei s-au convins de
superioritatea crestinismului fat de alte religii si,
cunoscndu-L pe Hristos Lau iubit si au trecut la El cu a
fcut admirabilul evreu Nicolae Steinhardt, care s-a
botezat n temnit.
Dac trebuie s m apreciez pe mine, trebuie s spun

c sunt un supravietuitor. Toate cte s-au petrecut cu
491
mine trebuiau s duc la moartea mea, iar eu nc sunt
viu. i sunt viu numai datorit bunttii si milei lui
Dumnezeu.
Cstigul meu n temnit a fost mare, nepretuit. Aici
am avut experienta realittii existentei lui Dumnezeu,
convingerea experimental a existentei lui Dumnezeu.
Din acel moment binecuvntat nu numai c eu credeam
n Dumnezeu, ci stiam c El este.
Tot timpul temnitei Dumnezeu a fost cu mine, si dup
aceea la fel. Dup eliberare mai nainte de a fi un
moment greu, fr s caut, mi-a scos n fat mijlocul prin
care s pot depsi greutatea si s fiu salvat. Asta dup
eliberare. n temnit Dumnezeu m-a ntrit n suportarea
ei. Afar m-a pus n situatia s stiu si s aplic mijloacele
empirice de salvare pe care le-am aflat ntmpltor,
oarecum scoase n fata mea.
Astfel la iradierea mea eu am simtit c s-a ntmplat
ceva, cci la ridicarea de pe scaunul pe care sezusem
cnd am dat declaratia, eram schiop de piciorul stng.
Puteam s nu fiu schiop si atunci eram gata. Dar efectul a
fost la mine o schimbare imediat. Indiciul era precis.
Aflasem metoda salvrii si am aplicat-o imediat. Ceilalti
doi parteneri ai mei, preotul C. Crisan si preotul N.
Pslaru, care au trecut prin aceleasi cercetri ale
Securittii ca si mine si crora li se va fi aplicat, poate,
aceeasi metod au murit. Fie c n-au simtit ndat ce s-a
ntmplat cu ei, fie c, chiar dac au simtit ceva, ei n-au
stiut cum s scoat din corpul lor rul cu care erau acum
ncrcati.
Cred c celor ce hotrser pieirea mea le-am scpat
printre degete.
Am nteles n temnit c libertatea mea nu e
nemrginit, ci e limitat; e limitat nu numai de corp
care are trebuintele lui si e limitat, ci si de factori
exteriori mie.
Ca s nu pierdem prea mult libertatea ce ne-a dat-o
Dumnezeu, consider c cele mai mari pedepse pentru
cele mai mari frdelegi n-ar trebui s depseasc 15 ani
de temnit, ca omul s nu devin neom. n acest timp s
fie educat si eventual reeducat.
492
Cum rul, furtul, frdelegea, etc., sunt prezente

mereu n lume temnita nu poate fi desfiintat azi si nu
stiu dac se va ajunge vreodat la asta. Dar trebuie dat
nu celor buni, cum a fost acum la noi, ci celor ce o merit
prin faptele lor.
Acum la ncheiere repet: am depsit ura; sunt linistit
asa cum sunt si nu urmresc pe nimeni pentru orice fapt
ndreptat mpotriva mea; nu doresc rzbunare si i iert
pe toti cei ce m-au lovit n timpul guvernrii comuniste
sau nainte, adic n timpul dictaturii lui Antonescu si a
lui Carol II - Clinescu. De fapt nu i iert acum, ci ei au fost
iertati de mult.
Multumesc lui Dumnezeu pentru toate.
n veci fie El slvit!
Un singur lucru cer Domnului acum: n mijlocul
egoismelor nationale, minciunilor si luptelor popoarelor,
apr Doamne, poporul si neamul meu, ridic-l si nalt-l
spre lumin, spre adevr, spre cunoasterea Ta, s fie pe
pmnt un mrturisitor al Tu nedezmintit ntre celelalte
neamuri; ntreste-l si tine-l sub ocrotirea Ta. Amin.
M simt obligat s adaug urmtoarele: poporul
romn consider c poporul american si popor englez
sunt responsabili de soarta ce i-au pregtit-o, bgndu-l
n robia sovieticilor prin hotrrile lor nedrepte;
socoteste c aceste mari popoare au obligatia moral s
ne ajute acum s iesim din fundtura n care ne-au
mpins. Asta ca o mic compensatie a rului ce ni l-au
fcut prin greselile lor politice.
n acelasi timp poporul romn asteapt de la marele
lui prieten din trecut, poporul francez, care n 1940 cnd
Romnia era amenintat de pierderea unor teritorii, avea
unele obligatii contractate anterior s ajute Romnia,
obligatii pe care Franta nu le-a putut onora din pricina
grelei situatii n care ea nssi ajunsese atunci, s ne ajute
acum s iesim din criza n care am intrat din vina si prin
hotrrea altora.
10.03.1993
Piatra Neamt
493
Pr. Nicolae Grebenea

PS. Pentru salvarea solului Romniei din Brgan,
consider ca o necesitate absolut desfundarea celor cinci
lacuri din Brgan astupate de comunisti, ca apa ploilor
s se poat scurge n ele si s nu fure pmntul arat si s-
l duc n Dunre, cum se ntmpl acum.
494

Nicolae Grebenea - Amintiri Din Intuneric

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Grebenea - Amintiri Din Intuneric

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preot Nicolae Grebenea

AMINTIRI DIN NTUNERIC

sunt aceast mrturie.

Sus s avem inimile!

nou", asa cum a voit.

acas si i-a spus:

' De drept 10 de pregtire pentru ei.

atras atentia n chip deosebit.

sau cu alte jocuri, uitnd de linia mai nalt pe care

STATUL EVREIESC ISRAEL

contur, vistorii se organizar si de acum iat o miscare

s se pun aceeasi persoan si la Ministerul Finantelor si

om ce purtase coroana n zece ani.

intelectuale - ca Sadoveanu si Argetoianu - captati de

distrugere a valorilor nationale. Asa cum ura pe

slav. Fanatismul lui slavizant, orb, a mers att de

Piatra Neamt, 31 iulie 1989.

MICAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER

n drept luat la Facultatea de Drept din Iasi si cu un

Deci am intrat n Miscarea Legionar n 1936. Eram

SFNT TINEREE LEGIONAR

Sfnt tineree legionar,

Catapetesme pentru veac;

Moartea, numai moartea legionar

Sfnt tinerete legionar, Suim biserici, stm viteji n

propagand de 20 si 25 kilometri, dup ce fceam orele

propaganda lor si n alegeri, ca s fie pace ntre oameni,

OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU

atacul Abisiniei de ctre italieni si ocuparea ei; desi el nu

' mpinge spre est. Germania peste toate. 0 Lupta

legionari plini, comandanti ajutori, lupttori decorati de

s se fac rugciunile prohodului pentru moartea

aib loc n cel mai scurt timp si nu mai era dependent

privire la numirea mea la o parohie.

evreii si se asezau n bnci la locul scris pe o carte de

ANUL 1940. TRAGEDIA ROMNIEI

uciderea romnilor. Au ucis preoti, intelectuali, trani, n

ministrul muncii din acea vreme, care se numea legea

directoare la scoala unde functiona, desi mai capabil

REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941

lui Virgil Madgearu au zdruncinat mult ncrederea lui Ion

Romnia, mi-a spus personal c s-a dus anume la abator

fcut nici o actiune contra lui.

reduse, el pstrnd de fapt conducerea si primind

GNDURI ALE MELE. TEMERI

presiunea ce era atunci asupra legionarilor. ncepusem s

nsemnat, dar care simte c mna lui Dumnezeu st

LA BUCURETI. ALTE ANCHETE

curajul neasteptat, enorm. Fusesem fricos, dar acum nu-

adresa comisarului Dnescu."

FDC: Frtiile de cruce dat o aplicare excesiv si

toc si creioane. Patul era de fier cu o saltea de paie,

detinutii comunisti, s fie amabil si s le aprobe chiar un

proces de pomin. Asa s-a terminat orice sperant de

IAR PENITENCIARUL PLOIETI

- O va plti curtea, nu noi. i tnrul a intrat n panic.

ndrzneal. Ne-a luat imediat lanturile si ne-a izolat cte

fcut nemtii n ofensiva din 1942.

lovituri. Am czut jos. A plecat si a nchis usa lsndu-m

legionari s-a instalat o atmosfer de teroare fizic si

cerem favoruri, dar consider c ce s-a ntmplat cu noi a

probabil puterea. n fata acestora, n mprejurrile grele

A TITUDINI I RELA II N TEMNI

putin atras s port o discutie cu el. Poate nici el n-ar fi